Capitolul X. MANAGEMENTUL OPERATIV A ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE LA

ÎNTREPRINDERE

10.1. Sarcinile şi conţinutul dirijării operative a producerii

10.2. Esenţa şi metodele de apreciere a ritmicităţii lucrărilor

10.3. Factorii ce determină particularităţile de planificare operativă la întreprindere

10.4. Mecanismul de elaborare a planurilor grafice de producţie. Particularităţile de

planificare operativă în producţia de masă şi serie

10.1. Sarcinile şi conţinutul conducerii operative a activităţii de producţie

Conducerea operativă a producţiei reprezintă un sistem de măsuri direcţionate spre

concretizarea planului operativ curent, în timp şi spaţiu, şi controlul executării lui. Conducerea

operativă corect organizată este factorul-cheie, ce asigură atât uniformitatea şi ritmicitatea

activităţii tuturor subdiviziunilor întreprinderii, cât şi ale fabricării producţiei.

Problema de bază, care trebuie rezolvată prin procesul de conducere operativă a

producţiei, constă în realizarea proporţionalităţii în activitatea subdiviziunilor întreprinderii.

Fabricarea producţiei trebuie să fie asigurată la timp şi complet cu toate elementele necesare de

producţie: materie primă, materiale de bază şi auxiliare, ambalaj. Programul fabricării trebuie

coordonat cu graficul desfacerii producţiei cumpărătorilor, în corespundere cu contractele

încheiate, ţinând cont de programul efectuării reparaţiei utilajului.

Conducerea operativă a producţiei prevede stabilirea sarcinilor planificate pentru

subdiviziunile de producţie, în parte, pe termene de scurtă durată, după indicatori calitativi şi

cantitativi şi organizarea controlului neîntrerupt şi a reglării proceselor de producţie în

conformitate cu aceste sarcini. Planificarea sarcinilor pe termene de scurtă durată (lună, zi,

schimb) se efectuează în formă de program şi poartă denumirea de planificare operativă a

producţiei, iar controlul şi reglarea tuturor proceselor de producţie în baza acestor programe –

dispeceratul realizării planurilor.

Conţinutul şi ordinea activităţilor de conducere operativă a producţiei la întreprinderile

industriei alimentare pot fi formulate în felul următor:

elaborarea normelor şi normativelor progresive de consum al resurselor de materiale şi

energie, cheltuielilor de muncă şi organizării procesului de producţie;

întocmirea programelor (graficelor) fabricării producţiei cu divizare pe secţii, sectoare,

fluxuri pe durate de lună, zi, schimb;

informarea secţiilor, sectoarelor, locurilor de muncă în privinţa programelor de lucru;

1

supravegherea operativă a producţiei, care constă în elaborarea măsurilor de prevenire şi

lichidare a devierilor de la programe, ce apar în timpul executării lor.

Una din problemele de bază ale conducerii operative a producţiei rezidă în asigurarea

ritmică şi uniformă a lucrărilor întreprinderii. Lucrul uniform al întreprinderii şi al tuturor

subdiviziunilor de producţie este o condiţie importantă a funcţionării eficiente a întreprinderii.

Prin funcţionarea uniformă se subînţelege îndeplinirea sistematică, de către toate

componentele întreprinderii, a planului de fabricare a producţiei după asortiment şi calitate,

stabilite în conformitate cu programul aprobat.

Funcţionarea uniformă permite lichidarea staţionărilor fluxurilor şi secţiilor; neadmiterea

rebutului producţiei ce apare din cauza muncii în salturi; excluderea încălcărilor disciplinei

tehnologice; combaterea nerespectării regimului de funcţionare al întreprinderii; evitarea

lucrărilor suplimentare, a supraconsumului de fonduri de salarizare, achitării amenzilor şi

despăgubirilor legate de livrarea întârziată a producţiei consumatorilor etc.

Funcţionarea uniformă a întreprinderii este o dovadă de cultură înaltă de producţie,

organizare coordonată a tuturor verigilor ei, o condiţie de folosire completă a resurselor de

producţie. De regulă, funcţionarea uniformă a tuturor subdiviziunilor întreprinderii asigură

fabricarea uniformă a producţiei. Dar, pot apărea şi abateri de la regulă, când, în unele secţii, se

creează stocuri de semifabricate, iar fabricarea producţiei finite se săvârşească cu încălcarea

programului, din cauza, de exemplu, a asigurării neritmice cu ambalaj etc.

Estimarea funcţionării uniforme a întreprinderii şi a subdiviziunilor se face cu ajutorul

indicatorilor de ritmicitate de fabricare a producţiei, care pot fi naturali şi valorici. Cel mai

general indicator – ponderea fabricării producţiei timp de o decadă. Dacă întreprinderea lucrează

ritmic - se produce o treime din producţia planificată pentru o lună. Inconvenientul acestui

indicator constă în faptul că el nu ţine cont de programul precis de fabricare a producţiei. Acest

indicator prezintă doar o imagine aproximativă despre uniformitatea funcţionării întreprinderii.

Rezultate mai precise se obţin în baza coeficientului de ritmicitate, care se determină

după formula:

unde:

Ae indică abaterea datelor efective de la cele planificate în mărimi absolute în unele

perioade de timp (zile, ore);

Ppl – planul fabricării producţiei în aceeaşi perioadă în mărimi absolute.

Avantajele acestui indicator constau în faptul că el se bazează pe programul planificat de

2

fabricare a producţiei. El poate fi utilizat cu succes atât pentru analiza realizării graficului de

întreprindere în întregime, cât şi pentru unele subdiviziuni ale ei.

Metoda de determinare a coeficientului de uniformitate o examinăm pe baza exemplului

uzinei de vinificare secundară, care produce vin îmbuteliat în sticle (tabelul 10.1).

3

Tabelul 10.1

Date iniţiale pentru calcularea Cu, dal

Indicatori Zilele decadei Total

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Planul

fabricării

producţiei

5000 5100 5000 4800 4900 5000 5100 4700 5000 5000 49600

Fabricarea

efectivă a

producţiei

4700 4900 4900 4800 5100 5100 5000 4900 5100 5100 49600

Se include

în

realizarea

planului

4700 4900 4900 4800 4900 5000 5000 4700 5000 5000 48900

Calculul coeficientului de uniformitate:

În exemplu prezentat, coeficientul de ritmicitate este mare; se poate considera că, în

decada dată, fabricarea producţiei a fost uniformă.

Dar, ca şi orice alt indicator, coeficientul de ritmicitate, calculat pentru întreaga perioadă,

prezintă un dezavantaj: contribuie la nivelarea neuniformităţii reale a producerii. Egalând orice

supra-îndeplinire a planului cu nivelul planificat, acest coeficient denaturează artificial curba

fabricării efective a producţiei. O estimare mai obiectivă şi argumentată a uniformităţii fabricării

producţiei şi a mersului producerii poate fi efectuată în baza coeficientului de variaţie calculat

pentru fiecare zi aparte.

10.2. Metode de elaborare a planurilor operaţionale operative de fabricare a producţiei

Programul operativ de fabricare a producţiei trebuie să corespundă celor două cerinţe de

bază. În primul rând, el trebuie să fie raţional, din punct de vedere al folosirii utilajului şi

muncitorului. Raţionalitatea se atinge prin aplicarea normativelor progresive de utilizare a

factorilor de producţie; duratelor real justificate de timp ale operaţiilor de bază şi auxiliare ale

procesului de producţie, specializarea cea mai adecvată a fluxului, realizarea sarcinii planificate

pe zile, organizarea schimburilor în aşa fel, încât pierderile timpului de muncă în procesul

4

trecerii de la un produs la altul să fie minime. În al doilea rând, programul trebuie să conţină

sarcini reale pentru duratele de timp pe sortimentul planificat, şi nu, în medie, pe secţie sau flux.

Respectarea acestor cerinţe contribuie la atingerea unei activităţi ritmice, folosirea

completă a posibilităţilor întreprinderii şi realizarea sarcinii planificate nu numai după volumul

total, dar şi după sortiment.

Metoda elaborării programelor operaţionale operative depinde de o mulţime de factori:

tipul de producţie;

condiţiile de desfacere a producţiei;

tipul fluxului;

regimul activităţii întreprinderii.

Tipul de producţie. La întreprinderile sau sectoarele cu producţie de masă sarcina pe zi,

pe schimb are caracter stabil. Aceasta facilitează calculul sarcinilor, permite instituirea unui

program standard pe o perioadă îndelungată şi creează condiţii pentru folosirea mai eficientă a

utilajului şi a muncitorilor. În cazul când se produce numai un tip de produs, nu este nevoie de

calcularea programului pentru o lună, pentru că, din zi în zi, se produce acelaşi fel de producţie.

Volumul planificat de producţie zilnică, regimul activităţii întreprinderii pot să se schimbe, dar

stabilitatea planului şi simplitatea comparativă a calculelor rămân constante. Acesta este

caracteristic pentru fabricile de zahăr, de producţie a vinurilor spumante, fluxurilor de

specializare îngustă la întreprinderile de panificaţie.

E mult mai complicată elaborarea programului pentru secţiile şi fluxurile cu tipul de

producere în serie. În industria alimentară, majoritatea întreprinderilor sunt anume de aşa fel

(întreprinderile de vinificare secundară, prelucrarea fructelor şi legumelor etc.). În cazul acesta,

sarcinile pe unele durate de timp pot fi diferite atât după volum, cât şi după sortiment. Primul

aspect este determinat de diferenţa de manoperă a produselor, al doilea – de sortimentul vast al

programului de producţie, urmat de diferite combinări ale felurilor de producţie, ce se fabrică în

diferite perioade de timp. De aici, pentru repartizarea uniformă a sarcinii planificate după

sortiment, e necesară elaborarea programului de fabricare a producţiei pe toate zilele şi

schimburile lunii.

La elaborarea planurilor pentru producerea în serie, trebuie luate în consideraţie

următoarele momente. Durata timpului fabricării unei serii şi frecvenţa trecerii de la un produs

la altul au influenţă esenţială asupra eficienţei producţiei. Cu cât e mai mare această durată şi e

mai mică frecvenţa trecerilor, cu atât, în condiţii egale, e mai mare eficienţa fabricării producţiei

concrete. Şi invers, duratele mai scurte de producţie a seriei şi trecerile dese de la producerea

unui fel de producţie la altul micşorează eficacitatea lucrului fluxurilor, secţiilor şi întreprinderii

5

în întregime. Aceasta se explică prin faptul că trecerile de la o serie la alta necesită timp pentru

reutilarea utilajului, pentru pregătirea fluxului de producere, pentru fabricarea altui fel de

producţie. Cu cât sunt mai dese aceste treceri, cu atât mai mari sunt pierderile de timp, şi invers.

Din cauza aceasta, pentru fabricarea în serie, e importantă determinarea duratei optime a unei

serii, şi pe baza aceasta se calculează frecvenţa trecerilor de la producerea unui produs la altul.

Durata medie a timpului de fabricare a unei serii depinde de trei factori: numărul de

schimburi (ore) lucrătoare pe lună, coeficientul de fixare a liniei pe articole şi durata ciclului de

sortiment. Calculul se face după formula:

,

unde:

Ts exprimă durata medie de fabricare a unei serii în schimburi sau ore;

Te – fondul timpului de lucru al fluxului în lună, în schimburi sau ore;

Kfa – coeficientul de fixare a liniei pe produse;

Ac – durata ciclului de sortiment, zile.

Ciclul de sortiment este durata timpului (de obicei, zile), pentru care fabricarea

articolelor, rezervate pentru linia în flux, se repetă.

Calculul duratei medii a timpului de fabricare a seriei se face în cazul când nu este

cunoscut programul de producţie lunară. Dar când planul de fabricare a producţiei după

asortiment pe lună e cunoscut, atunci durata timpului fabricării fiecărui fel de producţie

concret se determină după formula:

,

unde:

Pal indică planul de fabricare a unui produs pe lună, în unităţi naturale;

Np – norma de producţie a fluxului pe schimb sau oră;

Ac – durata ciclului de sortiment, zile.

Frecvenţa trecerilor de la o serie la alta se exprimă printr-un coeficient şi se calculează

după formula:

,

unde:

Cft reprezintă coeficientul frecvenţei trecerilor;

Qac – numărul de cicluri de sortiment în lună;

Cf – coeficientul de fixare a liniei pe produse.

6

Pierderile timpului de muncă, condiţionate de aceste treceri, vor fi egale cu produsul

coeficientului frecvenţei trecerilor şi norma de timp, necesară pentru o trecere:

,

unde:

Tpt exprimă cheltuielile de timp, legate de trecerea de la o serie la alta;

Nt – norma de timp pentru o trecere.

Pierderile timpului de muncă, calculate în acest fel, sunt apoi luate în consideraţie la

corectarea planului de producţie lunar după sortiment.

Referitor la tipul unic de producţie, programul de fabricare a producţiei nu e necesar,

deoarece produsele unicat se realizează după tehnologii individuale. Aici poate fi alcătuit

graficul desfăşurării procesului de producţie, care, în cazul ciclurilor de producţie complexe,

poate fi completat şi de graficul de reţea de fabricare a producţiei.

Condiţiile de desfacere a producţiei. După condiţiile de desfacere a producţiei, se

deosebesc întreprinderi, ce lucrează pentru depozit (la ele se referă majoritatea întreprinderilor

industriei alimentare ce prelucrează materie primă agricolă) şi întreprinderile ce lucrează după

comandă care se schimbă zilnic (fabricile de panificaţie, lactate). În cazul lucrărilor pentru

depozit, existenţa sarcinii lunare planificate după sortiment şi termenele mai puţin stricte de

realizare a producţiei finite, uşurează elaborarea graficelor, micşorează volumul acestor lucrări şi

permit repartizarea fabricării unor feluri de producţie pe toată luna din timp astfel, încât să se

asigure executarea uniformă a planului după sortiment şi transportarea completă şi la timp a

producţiei consumatorului.

În cazul lucrărilor după sarcina care se schimbă pe zile, de exemplu, la întreprinderile de

panificaţie, se formează planuri operaţionale operative pe ore.

Tipul fluxului. De tipul fluxului depind volumul şi conţinutul planificării operative

calendaristice. În cazul fluxului continuu, unde toate operaţiile sunt sincronizate, programul se

reduce numai la elaborarea orarului de lucru pentru maşinile principale ale fluxului şi la

determinarea începutului pregătirii semifabricatului de bază în corespundere cu acest orar.

În cazul fluxului simplu, când productivitatea maşinilor în flux nu-i coordonată, e

necesară elaborarea graficului de lucru ale fiecărui loc de muncă în parte.

Regimul activităţii întreprinderii. După regimul de activitate, se deosebesc întreprinderi,

ce lucrează anul întreg sau sezonier; ce lucrează continuu sau cu întreruperi pentru zilele de

odihnă şi de sărbători; ce lucrează într-un schimb, două sau trei.

În cazul unui program cu mai multe schimburi, anul împrejur, planurile de fabricare a

producţiei se elaborează pe fiecare lună, zi, schimb.

7

La întreprinderile sezoniere, planurile de fabricare a producţiei se coordonează cu

graficul asigurării cu materie primă. La unele întreprinderi sezoniere, se elaborează numai

graficul prelucrării materiei prime (vinificarea primară), deoarece asortimentul producţiei

depinde de indicii şi indicatorii de calitate, care nu sunt cunoscuţi precis până când materia primă

nu ajunge la prelucrare.

10.4. Mecanismul de elaborare a planurilor grafice de producţie. Particularităţile

de planificare operativă în producţia de masă şi serie

Studiu de caz:

Să se elaboreze graficul fabricării producţiei la întreprinderea cu tipul de producţie în

serie.

Date iniţiale

La fabrica de vinificare secundară, în secţia de îmbuteliere, sunt instalate 4 linii în flux cu productivitatea de 6000 sticle pe oră sau 300 dal pe oră fiecare. Coeficientul de folosire a productivităţii fluxurilor de producţie – 0,9. Fondul timpului de lucru al fluxurilor în lună: zile – 25, schimburi – 50, ore – 353 (50 x 7,06 ore).

Tabelul 10.2

Proiectul planului lunar de fabricare a vinului la sticle după sortiment

Nr. crt.

Denumirea producţiei Cantitatea, mii dal

I. Vinuri de masă ordinare1 Aligote 15,02 Fetească 25,03 Risling 20,04 Pinot 10,05 Cabernet 10,0

Total I 80,0II. Vinuri ordinare tari

6 Portwein alb 30,07 Portwein roz 40,08 Portwein roşu 30,09 Vinuri albe tari 35,010 Vinuri roşii tari 45,0

Total II 180,0III. Vinuri ordinare de desert

11 Trifeşti 20,012 Grătieşti 15,013 Vinuri albe de desert 35,014 Vinuri roşii de desert 1,015 Moldovenesc demidulce 15,016 Lidia moldovenească 25,0

Total III 120,0Total 380,0

8

Durata ciclului de asortiment – 5 zile.

Fondul timpului de muncă într-un ciclu de sortiment – 70,6 ore (5 x 2 x 7,06 ore).

Norma de timp pentru trecere – 1,0 ore.

Elaborarea planului operativ

Cantitatea ciclurilor de asortiment Ac=25/5=5

Productivitatea unei linii de îmbuteliere:

pe oră – 300 dal * 0,9 = 270 dal

într-un ciclu de asortiment 270*70,6=19062 dal

pe lună – 270*353=95,3 mii dal

Coeficientul de fixare a produselor pe fluxuri (Cf):

Cf = 16/4=4,

unde:

16 – cantitatea felurilor de vin ce se produc pe lună după proiectul planului (tabelul de

mai sus);

4 – cantitatea de linii de turnare la uzină.

Tipul de producţie este seria mare. După fiecare linie de îmbuteliere, trebuie să fie fixate

câte 4 tipuri de vin. Fixarea trebuie să fie realizată astfel, încât cantitatea totală destinată

îmbutelierii să nu fie mai mare decât productivitatea lunară a fluxului – 95 mii dal (380 mii

dal/4), ce nu depăşeşte norma lunară a productivităţii liniei (95,3 mii dal).

La selectarea felurilor de vin pentru fiecare flux trebuie să fie respectată următoarea

regulă: o identitate cât mai mare între articole – după ambalaj (volumul sticlei), după exterior –

culoarea, capacităţi fizico-chimice.

9

Tabelul 10.3

Fixarea tipurilor de vin pe fluxuri

Nr. fluxului Tipuri de vin Proiectul de plan, mii dal

Pe lună Pe ciclu de

asortiment

Fluxul 1 Aligote 15,0 3,0

Fetească 25,0 5,0

Risling 20,0 4,0

Vin alb de desert 35,0 7,0

Total 95,0 19,0

Fluxul 2 Pinot de masă 10,0 2,0

Portwein alb 30,0 6,0

Vin alb tare 35,0 7,0

Trifeşti de desert 20,0 4,0

Total 95,0 19,0

Fluxul 3 Cabernet 10,0 2,0

Portwein roz 40,0 8,0

Portwein roşu 30,0 6,0

Grătieşti de desert 15,0 3,0

Total 95,0 19,0

Fluxul 4 Vin roşu tare 45,0 9,0

Vin roşu de desert 10,0 2,0

Vin moldovenesc

demidulce

15,0 3,0

Lidia moldovenească 25,0 5,0

Total 95,0 19,0

Total 380,0 76,0

10

Tabelul 10.4

Calculul duratei fabricării unei serii, coeficientul

frecvenţei trecerilor şi pierderilor timpului de

muncă

Nr. fluxului Tipuri de vin Durata fabricării

unei serii, Ts, ore

Coeficientul

frecvenţei

trecerilor,

Cft

Pierderile

timpului de

muncă într-

un ciclu de

sortiment

Tpt, ore

Fluxul 1 Aligote 15000/1350=11,1

Fetească 25000/1350=18,5

Risling 20000/1350=14,8

Vin alb de desert 35000/1350=26,0

Total 70,4 Cft=4-1=3 Tpt=3*1=3

Fluxul 2 Pinot de masă 10000/1350=7,4

Portwein alb 30000/1350=22,2

Vin alb tare 35000/1350=26,0

Trifeşti de desert 20000/1350=14,8

Total 70,4 Cft=4-1=3 Tpt=3*1=3

Fluxul 3 Cabernet 10000/1350=7,0

Portwein roz 40000/1350=29,6

Portwein roşu 30000/1350=22,2

Grătieşti de desert 15000/1350=11,2

Total 70,4 Cft=4-1=3 Tpt=3*1=3

Fluxul 4 Vin roşu tare 45000/1350=33,3

Vin roşu de desert 10000/1350=7,4

Moldovenesc

demidulce

15000/1350=11,2

Lidia moldovenească 25000/1350=18,5

Total 70,4 Cft = 4-1=3 Tpt =3*1=3Notă: 1350=270 x 5

Analiza datelor tabelului de mai sus arată că fondul necesar al timpului de muncă la

fiecare flux, într-un ciclu de sortiment, constituie 70,4 ore, dar fondul iniţial, determinat după

regimul planificat de lucru (2 schimburi pe zi, 70,6 ore în schimb), este egal cu 70,6 ore. Dacă nu

ar fi existat pierderi de timp, condiţionate de trecerile de la o serie la alta, proiectul planului lunar

de îmbuteliere a vinului după sortiment putea fi aprobat ca plan final. Însă, deoarece există

11

pierderi, în exemplu, ele constituie pentru fiecare linie câte 3 ore într-un ciclu de sortiment,

fondul timpului de muncă real pentru fiecare linie nu va fi 70,6 ore, dar mai mic: 70,6 - 3,0 =

67,6 ore. Deci, planul necesită corectare prin micşorarea volumului vinului îmbuteliat în sticle.

Corectarea trebuie realizată în aşa mod, încât trecerile de la o serie la alta să fie la începutul sau

la sfârşitul schimbului.

Pe baza tabelului, se va elabora graficul de îmbuteliere a vinului în sticle pe schimburi

pentru toate fluxurile într-un ciclu de sortiment.

12

Tabelul 10.5

Corectarea planului lunar de îmbuteliere a vinului

Nr. fluxului şi tipul de vinuri

Durata timpului fabricării seriei Ts,

într-un ciclu de sortiment, ore

Fabricarea producţiei într-un ciclu de

sortiment

Ciclu de sorti-

ment pe lună

Planul final de îmbute-liere a

vinului pe lună, dal

Proiect Var. finală

Proiect Varianta finală

Fluxul 1Aligote 11,1 11,06 3000 2985 5 14925Fetească 18,5 17,18 5000 4640 5 23200Risling 14,8 14,12 4000 3810 5 19050

Vin alb de desert

26,0 25,24 7000 6815 5 34075

Total 70,4 67,6 19000 18250 5 91250Fluxul 2

Pinot de masă 7,4 7,06 2000 1900 5 9500Portwein alb 22,2 20,18 6000 5450 5 27250Vin alb tare 26,0 26,24 7000 7090 5 35450Trifeşti de

desert14,8 14,12 4000 3810 5 19050

Total 70,4 67,6 19000 18250 5 91250Fluxul 3Cabernet 7,4 7,06 2000 1900 5 9500

Portwein roz 29,6 27,24 8000 7360 5 36800Portwein roşu 22,2 22,18 6000 5990 5 29950Grătieşti de

desert11,2 11,12 3000 3000 5 15000

Total 70,4 67,6 19000 18250 5 91250Fluxul 4

Vin roşu tare 33,3 34,3 9000 9260 5 46300Vin roşu de

desert7,4 7,06 2000 1900 5 95000

Moldovenesc demidulce

11,2 10,06 3000 2720 5 13600

Lidia moldovenească

18,5 16,18 5000 4370 5 21850

Total 70,4 67,6 19000 18250 5 91250Total 76000 73000 5 365000

13

Tabelul 10.6Planul lunar de îmbuteliere a vinului ,pe zile şi schimburi

Nr. fluxuluiTipul de vin

Planul, dal Zilele I II III IV V

Pe lună Pe Ac Schimb 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10Fluxul 1

Ttrec, ore

1,01 1,01 1,01

Tlucr, ore

7,06 7,06 6,06 6,06 7,06 7,06 6,06 7,06 7,06 7,06

Aligote 19050 3810 1905 1905Feteasca 14985 2985 1635 1350Risling 23200 4640 285 1910 1905 540

Vin alb de desert

34075 6815 1095 1910 1905 1905

Total 912250 18250 1905 1905 1635 1635 1910 1905 1635 1910 1905 1905Fluxul 2

Ttrec, ore

1,0 1,0 1,0

Tlucr, ore

7,06 6,06 7,06 7,06 6,06 7,06 7,06 6,06 7,06 7,06

Pinot de masă 9500 1900 1900Portwein alb 37250 5450 1635 1910 1905Vin alb tare 35450 7090 1635 1910 1910 1635Trifeşti de

desert19050 3810 1905 1905

Total 91250 18250 1900 1635 1910 1905 1635 1910 1910 1635 1905 1905

14

Fluxul 3Ttrec,

ore1,0 1,0 1,0

Tlucr, ore

7,06 6,06 7,06 7,06 7,06 6,06 7,06 7,06 6,06 7,06

Cabernet 9500 1900 1900Portwein roz 36800 7360 1635 1905 1910 1910Portwein roşu 29950 5990 1635 1905 1910 540Grătieşti de

desert15000 3000 1095 1905

Total 91250 18250 1900 1635 1905 1910 1910 1635 1905 1910 1635 1905Fluxul 4

Ttrec, ore

1,0 1,0 1,0

Tlucr, ore

7,06 7,06 7,06 7,06 6,06 7,06 6,06 6,06 7,06 7,06

Vin roşu tare 46300 92600 1905 1905 1905 1910 1635Vin roşu de

desert9500 1900 1900

Moldovenesc demidulce

19600 2720 1635 1085

Lidia moldovenească

21850 4370 550 1910 1910

Total 91250 18250 1905 1905 1905 1910 1635 1900 1635 1635 1910 1910Total, pe secţia de

îmbuteliere, mii dl

dl/sec 7610 7080 7355 7360 7090 7350 7085 7090 7355 7625365,0 73,0 dl/zi 14690 14715 14440 14175 14980

15

10.3. Organizarea controlului operativ al realizării planurilor operaţionale la întreprindere

Elaborarea planurilor operative operaţionale ale fabricării producţiei şi graficelor

desfăşurării procesului de producţie constituie etapa iniţială a conducerii operative a producţiei.

Pentru ca planurile să fie realizate, e nevoie de o reglare operativă a procesului de producţie şi un

control permanent, sistematic, zilnic al realizării lor.

Activitatea de control are ca scop menţinerea ritmurilor şi nivelurile programate. Această

activitate joacă rolul de reglare, coordonare a tuturor activităţilor ce se desfăşoară la nivel de

producţie şi urmăreşte, în mod continuu, ca parametrii în care se desfăşoară activităţile de

producţie să aibă nivelurile impuse de o funcţionare normală.

Controlul continuu de realizare a planurilor fabricării producţiei şi dirijarea operativă a

procesului de producţie ce cuprinde toate sectoarele de producţie ale întreprinderii se numeşte

activitate de dispecerat. La întreprinderile mari ale industriei alimentare, aceste lucrări sunt

realizate de secţiile de dispecerat; la întreprinderile mai mici şi cu procesul de producţie nu atât

de complicat, cu aceasta se ocupă secţiile de producţie.

Pentru a pune în practică setul de măsuri referitor la eliminarea discordanţelor apărute în

funcţionarea sistemului de producţie este nevoie de un volum de resurse, ce sunt asigurate şi

gestionate de această activitate.

Sarcina activităţii de dispecerat constă în sesizarea apariţiei unei desincronizări în

funcţionarea procesului de producţie şi în indicarea unui set de măsuri în vederea corectării

acesteia prin următoarele modalităţi:

gestiunea pregătirii operative a realizării programelor de producţie pe oră (unde e cazul),

pe schimb, pe zi;

efectuarea controlului sistematic asupra desfăşurării lucrărilor în sectoarele de producţie;

remedierea rapidă a desincronizării apărute în funcţionarea procesului de producţie şi

reglarea activităţii reale a lucrătorilor pentru asigurarea fabricării complete şi uniforme a

producţiei după programul stabilit;

coordonarea activităţii unor secţii de producţie, pentru garantarea urmării parametrilor

ciclului de producţie, fabricării producţiei de calitate înaltă, sporirii productivităţii

muncii, micşorării costului de producţie, îmbunătăţirii folosirii fondurilor fixe etc.

Dacă desincronizarea necesită perioade mari de timp pentru a fi eliminată, atunci, pe aceste

perioade de timp, procesul de reglare trece la optimizarea parametrilor de funcţionare a

procesului de producţie, în funcţie de mărimea parametrilor componentei ce a produs

desincronizarea.

16

Activitatea de dispecerat trebuie să poarte un caracter preventiv, la timp să depisteze şi să

lichideze devierile de la plan. Prin simpla fixare a abaterilor de la plan şi înregistrarea

deficienţelor, fără intervenirea activă pentru lichidarea lor, controlul de dispecerat nu are sens, el

nu va realiza sarcinile de asigurare a activităţii continue, uniforme a întreprinderii.

Pentru ca serviciul de dispecerat să lucreze normal şi să-şi exercite funcţiile, cu care este

învestit, e necesară crearea condiţiilor favorabile şi anume:

elaborarea la timp a planurilor raţionale de fabricare a producţiei şi planificare a

lucrătorilor tuturor subdiviziunilor întreprinderilor şi de transmis secţiei de dispecerat

pentru urmărire;

ţinerea unei evidenţe operative corecte şi complete a producţiei, îndestulătoare pentru

elaborarea măsurilor urgente de lichidare a devierilor de la plan;

asigurarea transmiterii rapide a informaţiei despre procesul de executare a planului la

dispecer şi transmiterea nu mai puţin rapidă a indicaţiilor lui executanţilor;

utilarea liniilor în flux, dotarea unor locuri de muncă şi sectoare de producţie cu aparataj

de control şi de măsurare, care permite, în orice moment determinarea parametrilor

utilajului procesului tehnologic (temperatura, durata operaţiilor tehnologice etc.).

La întreprinderi, secţia de dispecerat va fi aranjată în încăperi bine aranjate, utilate cu tot

ce e necesar pentru lucrări rezultative ale dispecerului: panou de comandă, mijloace de

comunicare, sistem de semnalizare, contoare, detectoare, grafice, diagrame, ce caracterizează

procesul de executare a planului operaţional , operativ etc.

La organizarea dispeceratului, o deosebită atenţie va fi acordată pregătirii profesionale a

lucrătorilor. În calitate de dispecer, pot activa lucrătorii experimentaţi, care cunosc temeinic

procesul de producere; specialişti, care au efectuat o pregătire specială.

17