Disciplina:Managementul Corporativ

Literatura recomandată:1. Svetlana Pînzari, Ianina Spinei, Administrarea corporativă – premisă a

transparenţei şi prevenirii corupţiei, Chişinău, Transparency international, 20042. Legea privind societăţile pe acţiuni nr.1134-XIII din 02.04.1997 (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 38–39 din 12.06.1997 )3. Legea cu privire la fondurile de investiţii nr. 1204-XIII din 05.06.1997 (Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.177–181 din 15.08.2003).4. Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr.192-XIV din 12.11.1998

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.22–23 din 04.03.1999).5. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr.199-XIV din 18.11.1998 (Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.27–28 din 23.03.1999).6. Cartea Albă a administrării corporaţiilor în Sud-Estul Europei, Pactul de stabilitate,

Acordul Europei de Sud-Est pentru reformă, investiţii, integritate şi creştere economică, 2002.

7. Hashi I. Baza legislativă a administrării corporative eficiente: analiza comparativă a experienţei ţărilor postsocialiste, Centrul de cercetări social-economice (CASE), Varşovia, 2004.

8. Iordache G. Guvernanţa corporativă, Asociaţia Acţionarilor din România, 2002.

Tema 1. Conceptul şi esenţa „Managementului corporativ”

Pregatit de Maria Gheoghiţă,

dr., prof univ.

Întrebări de studiat

1. Istoria dezvoltării corporaţiilor

2. Esenţa economică a conceptului managementului corporativ

3. Particularităţile adaptării managementului corporativ în practica managerială a Moldovei.

1. Istoria dezvoltării corporaţiilor

Apariţia şi evoluţia corporaţiilor

• Evoluţia economiei mondiale a contribuit la apariţia şi dezvoltarea managementului corporativ.

• O nouă formă de management reprezintă un răspuns la noile cerinţe faţă de formele şi principiile organizării unei afaceri.

• Pe parcursul dezvoltării istorice s-au schimbat şi formele de organizare a agenţilor economici, astfel corporaţia fiind la moment forma superioară de organizare a businessului.

Apariţia şi evoluţia corporaţiilor

• Unii cercetători consideră că punctul de plecare a managementului corporativ este apariţia companiei Ost-Indiene din Amsterdam în anul 1602.

• După părerea lui Funk şi Mihalicenco V.A. această companie era societate pe acţiuni doar prin denumirea ei,

• Primele societăţi pe acţiuni au apărut în Anglia în secolul 17 şi prima a fost banca engleză apărută în 1684.

Apariţia şi evoluţia corporaţiilor

• Apogeul creării societăţilor pe acţiuni în SUA a coincis cu perioada de după războiul pentru independenţă.

• Pe parcursul ultimului deceniu din secolul 18 au fost create 259 de corporaţii cu capital cumulativ de 48,4 mln dolari SUA, dintre care:

• 8 erau companii industriale, • 29 – băncile • şi restul - întreprinderi de comerţ

Apariţia şi evoluţia corporaţiilor

• La începutul secolului 19 la dezvoltarea

corporaţiilor au contribuit dezvoltarea

industriei de maşini, transportului feroviar

şi a transportului maritim în Europa de Est.

• În anii 20 ai secolului 19 societatea pe

acţiuni a devenit o formă de bază în

organizarea businessului în SUA şi Anglia.

• Momentul istoric determinant al dezvoltării managementului corporativ coincide cu perioada progresivă din 1900, când statul nu era destul de puternic ca să determine marele corporaţii să “joace cinstit”.

• Premisa de bază care a stat la această dezvoltare era faptul că economia capitalistă nu poate fi considerată ca una care se autoreglează, cum se credea înainte

• Eşecurile marilor corporaţii ca Enron şi WorldCom şi

crizele corporative în aşa companii ca Parmalat şi

Vivendi, demonstrează importanţa problemei relaţiilor

corporative în diferite ţări ale lumii la momentul dat.

• Etapa actuală de regîndire a relaţiilor corporative s-a

început în anii 90 după publicaţia raportului Dr. Cadbury

(Cadbury A. Report), pregătit de bursa de valori din

Londra.

• Problema dirijării corporative era discutată

în sfera profesională în care au participat

directori corporativi, consultanţi,

reprezentanţi ai academiei de ştiinţe. Î

• Conflictele în domeniul corporativ la

începutul secolului XXI au contribuit la

ieşirea discuţiilor în public

2. Conceptul de guvernanţă corporativă

• Prima data termenul „corporaţie” a fost examinat de Adam Smith în 1776 când el a examinat problema unor mecanisme slabe de control din partea acţionarilor asupra managerilor.

• Fundamentele teoriei de agent pot fi regasite chiar si în scrierile lui Adam Smith: „Nu te poti astepta ca cei care administreaza banii altora sa fie la fel de atenti si de grijulii ca si cum ar fi ai lor. Risipa si neglijenta sunt prezente, întotdeauna, mai mult sau mai putin, în administrarea afacerilor companiilor.”

• Conceptul de corporate governance s-a dezvoltat plecând de la teoria de agent (agent theory), care se refera la relatia între investitor/actionar si manager/administrator si la problemele care apar, extinzându-se însa apoi la toata gama de relatii existente între cei implicati direct sau indirect în activitatea unei companii, ducând conceptul din sfera îngusta a microeconomicului în cea larga a macroeconomicului.

• Conceptul de Guvernanţă Corporativă a apărut şi s-a dezvoltat în secolul trecut, fiind influenţat pe rând de medii economice bazate pe proprietate familială, capital bancar, investitori instituţionali sau societăţi anonime, medii dinamizate de scandalurile da răsunet care au avut loc în timp.

• În mod surprinzător, aceleaşi momente de criză au avut un efect benefic în privinţa identificării căilor de îmbunătăţire a conceptului de guvernanţă corporativă, care să corespundă noii etape în evoluţia economiei

• La acest proces şi-au adus contribuţia specialişti din ţări ca Statele Unite ale Americii, Anglia, Franţa sau Italia, specialişti care spre sfârşitul secolului trecut au concluzionat în „rapoartele“ lor cu privire la o parte din problemele esenţiale ce trebuie avute în vedere atunci când analizăm mecanismul de conducere a unei companii

• Pot fi evidenţiate Raportul Cadbury, Raportul Greenbury, Raportul Pebereau, Raportul Vienot, Raportul Arthuis, raportul Marini şi mai recentul Sarbanes-Oxley Act

• Conceptul de Guvernanţă Corporativă continuă să fie într-un proces de adaptare la cerinţele unei economii moderne, la globalizarea tot mai evidentă a vieţii sociale şi totodată la necesităţile de informare a investitorilor şi a terţelor părţi interesate în activitatea companiilor

• Conceptul de guvernanţă a întreprinderii ne trimite direct la influenţa deciziilor strategice privind crearea de valoare.

• Maximizarea valorii este situată sub responsabilitatea conducătorilor.

• Comportamentul managerilor privind criteriul de maximizare a bogăţiei se realizează cu ajutorul unor pârghii incitative şi mecanisme de control.

• Conducătorii şi acţionarii exercită diferite funcţii de utilitate şi acţionează în sensul maximizării utilităţilor lor.

• Conflictul de agenţie conduce la ipoteza unui oportunism al managerilor concretizat în următoarele moduri:1. Căutarea creşterii: remunerarea conducătorilor

depinde, în majoritatea cazurilor, de mărimea întreprinderii; ei sunt atunci incitaţi să favorizeze creşterea de natură internă sau externă, chiar în detrimentul creării de bogăţie.

2. Diversificarea: ea poate să exprime manifestarea conflictelor între acţionari şi conducători; acţionarii pot facilita diversificarea riscului portofoliului lor, fapt ce nu se întâmplă în cazul managerilor care au investit tot capitalul lor uman în întreprindere

3. Poziţia de joncţiune a managerilor: ei sunt în acelaşi timp reprezentanţi ai cţionarilor, însărcinaţi ca atare să apere interesele acestora, şi persoane ierarhic superioare salariaţilor; acest punct de joncţiune ridică probleme de motivare, inclusiv în teoria neoclasică a maximizării valorii; este foarte probabil ca, exceptând incitări semnificative, conducătorii să fie tentaţi să privilegieze pretenţiile salariaţilor.

4. Consolidarea (înrădăcinarea) conducătorilor: înrădăcinarea este procesul care permite managerului să se elibereze de tutela consiliului său de administraţie sau a acţionarilor săi; conducătorii pot să gestioneze întreprinderea într-o optică opusă maximizării valorii, consolidarea conducătorului bazându-se pe participarea sa la capital sau pe instalarea apărării contra ofertelor publice de cumpărare;

Conceptul de dirijare corporativă

• Astăzi, corporaţia este principala formă de organizaţie economică din economia mondială.

• Principalele patru caracteristici pe care se bazează succesul acesteia care permit circulaţia eficientă a capitalului de la investitori şi către investitori, asigurând funcţionarea eficientă a unei companii foarte mari pot fi:

a) răspunderea investitorilor;

b) transferul liber al capitalului;

c) personalitatea juridică;

d) managementul centralizat.

Conceptul de dirijare corporativă

• Termenul de conducere corporativă a apărut în limbajul comun în anii ’70 în Statele Unite în mijlocul scandalului Watergate şi a descoperirii implicării companiilor americane în politică prin contribuţii acordate diferitelor partide politice.

• În acest context este interesant să înţelegem ce este conducerea corporativă în condiţiile în care majoritatea ţărilor vor să adopte reglementări în acest sens.

Conducerea corporativă poate fi definită ca:

1. „o combinaţie de legi, regulamente şi coduri de

conduită adoptate în mod voluntar care asigură

companiei posibilitatea de a atrage capitalul

financiar şi uman necesar activităţii sale şi

posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea în mod

eficient astfel încât să-şi asigure existenţa prin

generarea pe termen lung de valoare pentru

acţionarii săi şi societate în ansamblu”.

Conform principiilor OECD conducerea corporativă este:

1. un set de relaţii între managementul societăţii, consiliul de administraţie, acţionarii săi şi alte grupuri de interese în societate;

2. structura prin care se stabilesc obiectivele societăţii şi mijloacele pentru realizarea acestor obiective şi pentru monitorizarea erformanţelor;

3. sistemul de stimulente acordate Consiliului de Administraţie şi conducerii pentru a mări obiectivele care sunt în interesul societăţii şial acţionarilor şi pentru a facilita monitorizarea, încurajând în acest fel firmele să-şi utilizeze resursele într-un mod cât mai eficient.

1. Conducerea corporativă poate fi definită ca „ansamblul relaţiilor unei companii cu acţionarii săi, sau mai larg cu societatea pe ansamblu” (Financial Times 1997).

2. Conducerea corporativă se referă la „promovarea corectitudinii, transparenţei şi responsabilităţilor la nivel de companie” (J. Wolfensohn, Preşedintele Băncii Mondiale citat de Financial Times în 21 iunie 1999).

3. Conducerea corporativă este o ramură a economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri instituţionale cum ar fi actele constitutive, organismele şi cadrul legislativ. Această ramură se limitează în cele mai multe cazuri la studii privind modul în care proprietarii de acţiuni pot să se asigure şi să motiveze directorii companiilor astfel încât să primească beneficiile aşteptate de pe urma intenţiilor lor.

4. Conducerea corporativă este sistemul prin care afacerile sunt direcţionate şi controlate.

• Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu

privire la adoptarea Concepţiei administrării corporative a

întreprinderilor din economia naţională nr.22 din 16

ianuarie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.3–5 din 21.01.2003) “Administrarea corporativă este

complexul de relaţii dintre proprietarii corporaţiilor şi

managerii angajaţi, precum şi alte ersoane interesate –

salariaţi, parteneri , creditori, autorităţi locale, în cadrul

cărora, prin utilizarea unui anumit model de administrare

corporativă stabilit prin legislaţie, se determină balanţa

lor de interese”.

• Examinând definiţiile de mai sus, putem conchide că noţiunea de administrare corporativă este privită prin prisma activităţii unei entităţi economice (companii), relaţiilor dintre organele de conducere a acestora şi diferitelor persoane interesate: acţionari, angajaţi, creditori, furnizori, precum şi autorităţile locale şi societatea civilă.

Schematic, factorii care influenţează activitatea unei companii şi relaţiile dintre aceştia pot fi:

Consiliul de Administraţie

Managementul societăţii

Clienţi

Creditori

Furnizori

Comunitate

Acţionari Angajaţi

Guvern

Interesele fiecărei categorii în ceea ce priveşte activitatea companiei sunt următoarele:

Factor de interese Influenţă

ACŢIONAR •controlul deciziei;•profituri nete;•dividende;•recuperarea investiţiei;•notorietate şi recunoaştere;•creşterea valorii acţiunilor etc.

ANGAJAŢI •locuri de muncă sigure;•salarii atractive;•motivarea muncii (prime, promovări);•condiţii de muncă bune;•asigurări de sănătate etc.

CREDITORI •plata la timp a împrumuturilor;•dobânzi, comisioane;•profitabilitate;•bonitate etc.

Factor de interese Influenţă

Clienţi •calitate;

•preţuri mici;

•informare corectă şi la timp;

•tratament etc.

Furnizori •comenzi şi contracte;

•plata la timp a facturilor;

•încredere;

•concurenţă loială etc.

Guvern •respectarea legislaţiei;

•protecţia mediului;

•plata impozitelor şi taxelor etc.

Comunitatea •locuri de muncă;

•dezvoltarea pieţei locale;

•mediu ambiant sănătos;

•sponsorizări etc.

• În ceea ce priveşte companiile de mici dimensiuni, se poate spune că este relevantă conducerea corporativă doar în ceea ce priveşte relaţiile cu salariaţii,creditorii, furnizorii; investitorii fiind direct implicaţi în procesul decizional.

Rezultatele sondajului

• Referindu-se la frecvenţa anumitor relaţii corporative, managerii respondenţi au remarcat că în companii prevalează relaţiile manager – angajaţi (82%), iar relaţiile manager – furnizori constituie 55% (conform sondajului sociologic realizat de Transparency International-Moldova în municipiul Chişinău).

• Relaţiile manager–acţionari, care sunt extrem de actuale în contextul administrării corporative, sunt plasate în agenda managerilor moldoveni pe locul trei (48%)

• Comparativ cu cele expuse, un sondaj realizat de către Economist Intelligence Unit Limited, sponsorizat de KPMG International a evidenţiat că 46% din managerii intervievaţi au plasat problemele privind administrarea corporativă în agendele sale printre primele trei priorităţi, iar 14% – chiar în fruntea agendei

• Orice sistem de conducere corporativă trebuie să răspundă la o întrebare fundamentală - care este obiectivul unei corporaţii?

• În Statele Unite şi Marea Britanie, regulile de conducere corporativă consideră că rolul corporaţiei este de a aduce profit acţionarilor.

• De exemplu, Institutul de Drept din America a stabilit în Principiile de Conducere Corporativă că o „corporaţie trebuie să aibă ca obiective conducerea afacerilor în vederea obţinerii de profit şi asigurarea câştigului acţionarilor”.

• În acest sens corporaţia trebuie să respecte legea, deţinând seama de consideraţiile etice privind responsabilitatea afacerilor şi poate, dar nu este obligată, să aloce o parte din profit către sectoarele publice: sănătate, învăţământ şi alte destinaţii caritabile.

• În Marea Britanie, obiectivul unei corporaţii este în principal acelaşi ca şi în Statele Unite.

• Legea britanică stabileşte în mod clar că acţionarii sunt proprietarii companiei, iar conducerea companiei este chemată să respecte interesele acţionarilor.

• Datorită concentrării atenţiei asupra intereselor acţionarilor, în ambele ţări modelul de onducere corporativă este un model al acţionarilor.

• În alte ţări din Europa, legile şi politicile aplicate iau în considerare nu numai interesul acţionarilor în ceea ce priveşte compania ci şi a altor persoane sau grupuri de interese de genul: angajaţi, creditori, organizaţii civice, comunitatea.

• În aceste ţări, modelul de conducere corporativă este un model al stakeholder-ilor.

• De exemplu, Germania asigură angajaţilor, prin sistemul de codeterminare, un rol în conducerea companiei.

• În general, un model de conducere corporativă axat pe stakeholderi acordă acestora o importanţă sporită în companie şi impune companiei ă ţină seama de interesele acestora în deciziile adoptate.

• Conducerea corporativă influenţează atât activitatea companiilor, cât şi economia naţională în ansamblul ei.

• De altfel, domeniile direct influenţate de nivelul de conducere corporativă sunt:– Microeconomic:

• capacitatea societăţii de a-şi finanţa rapid şi ieftin dezvoltarea;• nivelul de performanţă economică deoarece într-un sondaj efectuat în

rândul principalilor investitori din Europa de S-E peste 80% au considerat că sunt pregătiţi să plătească mai mult pentru acţiunile companiilor bine conduse decât pentru cele prost conduse, creditorii acordând o importanţă deosebită mediului de conducere al companiei.

– Macroeconomic (la nivel macroeconomic, respectarea principiilor de conducere corporativă de către companii, asigură):

• eficientizarea economiei naţionale printr-o alocare raţională a resurselor societăţii;

• creşterea transparenţei care asigură astfel reducerea nivelului corupţiei şi a evaziunii fiscale;

• dezvoltarea pieţelor de capital prin creşterea atractivităţii lor pentru investitorii de portofoliu cu mare putere financiară.

• instituţiile financiare internaţionale îşi îndreaptă şi ele atenţia asupra conducerii corporative, considerând că „recentele crize financiare dinAsia de Est, Rusia şi alte pieţe emergente au evidenţiat câteva slăbiciuni în ceea ce priveşte funcţionarea sectorului financiar şi a societăţilor comerciale în planul conducerii corporative”.

• Reprezentanţii statelor au înţeles că o conducere corporativă mai bună, care respectă standardele face mai atractive condiţiile financiare.– mobilizarea economiilor populaţiei prin crearea şi

dezvoltarea unei alternative financiare - respectiv piaţa de capital;

– influenţe pozitive asupra nivelului de trai al populaţiei.

• Un sistem eficient de conducere corporativă îi asigură pe investitori că respectiva companie îşi va folosi bine fondurile generând astfel performanţe economice.

• Se poate spune că sistemul de conducere corporativă ar putea rezolva divergenţele privind limitarea libertăţii manageriale asupra capacităţii de a avea acces la capital de investiţie pe termen lung, stabil şi cu costuri scăzute.

• Există două sisteme de abordare a conducerii corporative: unul generat de piaţă şi altul de organismele de reglementare a pieţelor de capital.

• În ţările dezvoltate investitorii instituţionali au impus necesitatea adoptării unor reguli de conducere corporativă prin sistemul de acordare a creditelor care avea ca punct de analiză evaluarea structurii de conducere a companiilor înainte de a investi în ele.

• Companiile care doreau să atragă capital de investiţie cu costuri reduse s-au lovit de necesitatea adoptării şi aplicării unor reguli de conducere corporativă, deoarece au existat situaţii în care li s-a refuzat acordarea de credite tocmai datorită lipsei unor astfel de reglementări

• În prezent o serie de ţări au adoptat reglementări prin care să pună în practică principiile de conducere corporativă datorită situaţiei critice în care se află piaţa locală de capital.

• Studiile au demonstrat că în cazule economiilor în care nu există o protecţie a acţionarilor minoritari sau aceasta este redusă, piaţa de capital s-a dezvoltat mai puţin, iar firmele au un grad înalt de îndatorare ceea ce le face vulnerabile pe piaţa de capital.

• Având în vedere importanţa conducerii corporative este bine de ştiut că primul cod de conducere corporativă din Europa a apărut în cadrul companiei Cadbury.

• Codul a fost creat de Sir Adrian Cadbury care a condus timp de 14 ani Consiliul de Administraţie al aceleiaşi societăţi şi a stat la baza Codului de Conducere Corporativă al Bursei de Valori din Londra.

• Acest cod conţine o serie de principii şi reguli de bază pentru administrarea unei companii astfel încât să se obţină eficientizarea acesteia şi înlăturarea oricărei discriminări între acţionari.

• Începând cu anul 1999, au apărut o serie de alte

coduri de conducere corporativă realizate atât

de companii, cât şi de instituţii ale pieţei de

capital.

• Procesul de definire a normelor de conducere

corporativă a culminat cu implicarea instituţiilor

şi organismelor financiare internaţionale, ca de

exemplu Banca Mondială şi OECD, în realizarea

unor seturi de principii ale conducerii corporative

care să fie unanim recunoscute în lume.

• În ceea ce priveste definirea conceptului, nu exista o definitie unanim acceptata :

1. în acceptiunea Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica - OECD, guvernanta corporativa reprezinta sistemul prin care companiile sunt conduse si controlate. Această definiţie se refera la modul în care sunt împartite drepturile si responsabilitatile între categoriile de participanti la activitatea firmei, cum ar fi Consiliul de Administratie, managerii, actionarii si alte grupuri de interes, specificând totodata cum se iau deciziile privind activitatea companiei, cum se definesc obiectivele strategice, care sunt mijloacele de atingere a lor si cum se monitorizeaza performantele financiare.

2. conceptul este vazut ca având doua fatete: • cea comportamentala (care se refera la modul în care interactioneaza

managerii unei companii, actionarii, angajatii, creditorii, clientii si furnizorii, statul si alte grupuri de interes în cadrul strategiei generale a companiei)

• cea normativa (care se refera la setul de reglementari în care se încadreaza aceste relatii si comportamente descrise mai sus - legea societatilor comerciale, legea valorilor mobiliare si a pietelor de capital, legea falimentului, legea concurentei, cerinte ale cotarii la bursa etc).

• Banca Mondiala defineste conducerea corporativa ca fiind un set de legi, norme, regulamente si coduri de conduita adoptate în mod voluntar, care permit unei firme sa atraga resursele umane si materiale necesare activitatii sale si-i ofera totodata posibilitatea de a desfasura o activitate eficienta, care sa genereze plusvaloare pe termen lung pentru actionari, grupuri de interes si pentru societate în ansamblu.

• O definitie foarte cunoscuta este cea data de A. Shleifer and R. Vishny: conducerea corporativa se refera la modul în care furnizorii de fonduri ai unei ompanii se asigura ca- si vor primi beneficiile cuvenite de pe urma investitiei facute.

• Definitia data de International Federation of Accountants - IFAC suna astfel: guvernanta corporativa este un ansamblu de practici ale Consiliului de Administratie si ale managementului executiv, exercitate cu scopul de a asigura directiile strategice de actiune, atingerea obiectivelor propuse, gestiunea riscurilor si utilizarea responsabila a resurselor financiare.

3.Particularităţile adaptării managementului corporativ în practica

managerială a Moldovei

Pe baza studiilor facute pâna în prezent,

cauzele/frânele unei slabe guvernante

corporative în tara noastra si totodata

impedimentele în dezvoltarea unei piete de

capital eficiente au fost:

1.piata de capital din moldova a aparut relativ târziu,

precum marea majoritate a pietelor de capital din

Europa de Est, ca urmare a declansarii procesului de

privatizare în masa, pentru a asigura o piata lichida

pentru actiunile incluse în acest proces;

2.mult timp nu a depasit acest stadiu si în plus

privatizarea a decurs extrem de anevoios;

1. practica foarte slaba a managementului modern în mediul antreprenorial moldovenesc, exceptiile fiind reprezentate de societatile listate care au un investitor institutional majoritar;

2. managerii societatilor cotate nu sunt familiarizati cu principiile guvernantei corporative si sunt reticenti în privinta dezvaluirii anumitor informatii. În plus, majoritatea nu apeleaza la piata de capital pentru a gasi surse de finantare, deci nu sunt interesati de îmbunatatirea imaginii;

3. insuficientele sistemului juridic si legislativ si progresele lente în domeniul dezvoltarii calitative a pietei de capital. De exemplu, nu există fonduri private de pensii sau fonduri ipotecare, care au o contributie covârsitoare la dezvoltarea pietei de capital;

4. pasivitatea actionarilor, mai ales în cazul societatilor la care actionar principal este statul.

• Importanta guvernantei corporative pentru dezvoltarea pietelor de capital este incontestabila.

• O serie de cercetari recente arata ca societatile cu o buna guvernanta corporativa, masurata prin coeficienti de tipul CGQ (calculat de International Shareholder Services) au performante financiare cu 18,7% pâna la 23,8% mai mari decât cele cu o slaba guvernanta corporativa, în functie de tipul de piata financiara pe care sunt cotate.

• De asemenea, pe pietele de capital dezvoltate, firmele cu standarde înalte de protectie a actionarilor înregistreaza cresteri ale capitalizarii bursiere de pâna la 8,5%/an

Printre masurile care se pot lua în ceea ce priveste îmbunatatirea guvernantei corporative la noi în tara mentionam:1. cresterea eforturilor si concertarea acestora în vederea

impunerii unui Cod obligatoriu de guvernanta corporativa pentru societatile listate la BVB.

2. el trebuie foarte bine diseminat pentru ca managerii societatilor cotate sa înteleaga importanta covârsitoare a aplicarii lui si beneficiile pe care le aduce.

3. companiile la rândul lor trebuie sa fie încurajate sa-si elaboreze coduri proprii de etica si bune practici.

4. dezvoltarea unor societati de consultanta autorizate si a unor agentii de rating independente care sa furnizeze contra cost analize si informatii pretioase pentru investitorii interesati;

5. cresterea activismului actionarilor si a asociatiilor oamenilor de afaceri, precum si încurajarea unor sisteme deschise de reactie si de implicare în elaborarea de regulamente, norme, legi;

• Deşi legislaţia autohtonă se caracterizează printr-un nivel înalt de conformitate cu standardele internaţionale ale administrării corporative, există totuşi o discrepanţă între litera legii şi situaţia efectivă.

• Rezultatele studiului sociologic efectuat de Transparency International-Moldova in municipiul Chişinău a arătat că aproape 47% din acţionarii respondenţi nu-şi cunosc drepturile, 36% le cunosc parţial şi doar 17% le cunosc pe deplin.

• O situaţie identică se observă şi la capitolul privind cunoaşterea obligaţiilor de către acţionari: circa 59% din respondenţi nu-şi cunosc obligaţiile deloc, iar 30 % le cunosc parţial

• Majoritatea acţionarilor, chestionaţi (75%) au indicat că drepturile lor nu se respectă deloc.

• Absolut diferită este viziunea managerilor intervievaţi despre drepturile acţionarilor. În opinia lor, drepturile acţionarilor sunt respectate parţial (75%) şi deloc (17%).

• Cu părere de rău, în Republica Moldova participarea acţionarilor minoritari la luarea deciziilor societăţilor pe acţiuni este destul de joasă ce se explică prin mai multe motive: – Necunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor acţionarilor, – nedorinţa conducerii companiilor de a conlucra cu

acţionarii, în special, cu cei minoritari.

• Cadrul administrării corporative trebuie să asigure dreptul acţionarilor de a avea acces deplin la informaţiile privind activitatea companiilor în care investesc.

• Printre acţionarii chestionaţi doar 35 % s-au adresat după informaţie la societatea unde sunt acţionari, iar 17 % au avut intenţii să o facă, dar nu cunosc adresa companiei.

• Este îngrijorător faptul că 48 % din acţionarii intervievaţi nu s-au adresat după informaţii la companiile, acţiunile cărora le deţin.

• Doar 14% din acţionarii care au solicitat informaţia au obţinut-o pe deplin, iar 86 % au avut acces parţial şi deloc

• Birocratismul administraţiei a fost indicat de către 57% acţionari ca una din cele mai principale cauze ale accesului limitat la informaţia despre întreprindere .

• Incompetenţa, nedorinţa de a dezvălui informaţiile privind tranzacţiile de proporţie şi a celor cu conflicte de interese fac ca acţionarii (cel mai des cei minoritari) să se confrunte cu situaţii dintre cele mai absurde.

• Aceste atitudini pot fi calificate ca rămăşiţe ale trecutului şi pot fi depăşite prin ridicarea culturii şi conduitei corporative.

• Dezvăluirea informaţiei reprezintă o modalitate extrem de importantă de a proteja drepturile acţionarilor minoritari în cadrul tranzacţiilor majore.

• Studiul sociologic efectuat în municipiul Chişinău a arătat că efectele dezvăluirii informaţiilor apreciate pozitiv de către managerii chestionaţi prevalează cu 19% asupra efectelor nedorite menţionate în chestionar.

• 32 % din managerii intervievaţi consideră că dezvăluirea informaţiilor va contribui la îmbunătăţirea imaginii despre companie şi va ridica prin aceasta atractivitatea faţă de investitori, iar 15 % sunt de părerea că va spori efectiv controlul asupra managementului.

• 40% din respondenţi au apreciat negativ necesitatea dezvăluirii informaţiilor şi consideră că aceasta este utilizată pentru neutralizarea concurenţilor şi de asemenea sporeşte cheltuielile întreprinderii

• Delimitarea clară a împuternicirilor adunării generale a acţionarilor, consiliului societăţii, organului executiv, comisiei de cenzori constituie un pilon important al unei bune administrări corporative.

• În companiile din Moldova persistă părerea că funcţia primordială a membrilor şi preşedintelui consiliului societăţii este în primul rând de a consulta managerii în afaceri şi de a-şi promova afacerile sale proprii prin intermediul companiei în care activează ca membru sau ca preşedinte al Consiliului de Administraţie (cele mai ilustrative exemple pot fi experienţele băncilor comerciale care au falimentat: Bancosind, Guineia, Întreprizbank, Oguzbank).