TEHNOLOGIA NATURII sI

NATURA TEHNOLOGIEI

Paianjenii

Paianjen este un nume comun pentru 34.000 de specii de animale artropode cu

opt picioare folosite pentru mers, prelungiri ale capului cu clesti si glande

otravitoare si organe reproductive speciale pe cea de-a doua parte a corpului

masculului. Ei se folosesc foarte des de matasea pe care o secreta. Ca si alte

specii de arahnide, paianjenii sunt terestri, cu toate ca anumite specii s-au

adaptat la viata în ape dulci, ele prinzând bule de aer sub apa si carându-le dupa

ei. Paianjenii sunt deosebit de numerosi si se gasesc în toata lumea. Cu toate ca

majoritatea au mai putin de 1cm lungime, cel mai mare are un corp de 9 cm, iar

piciorele pot fi mult mai lungi.

STRUCTURA CORPULUI LA PAIANJENI Structura corpului la paianjeni este similara cu cea a

celorlalte arahnide, fiind înpartit într-o parte anterioara, numita cefalotorace sau prosoma, si o parte posterioara, numita abdomen sau opiosthoma. Cele doua parti sunt separate de un „gât” subtire care confera animalului flexibilitatea necesara pentru a utiliza propria matase.

Fiecare prima pereche de clesti, sau chelicerae, are un colt prevazut cu o deschidere prin care este eliberata otrava provenita de la o glanda din capatul clestelui. Urmatoarele doua parti ale corpului se numesc pedipalp, seamana cu niste picioare, dar sunt în general modificate pentru a deveni un fel de antene. La mascul, pedipalpul are un „organ de palpare”, folosit în reproducere

Veninul paianjenilor• Paianjenii sunt în general carnivori si se hranesc

numai cu hrana vie, pe care o pot strivi cu clestii, sau îi pot injecta un venin. Muscatura unor paianjeni mari poate fi dureroasa, dar majoritatea sunt prea mici pentru a patrunde prin pielea umana, si doar câteva specii sunt periculoase pentru om. Printre acestea se numara „vaduva neagra” si rudele sale apropiate, care însa nu sunt agresive si musca oamenii doar în aparare.

Matasea paianjenilor

• Matasea paianjenilor este o proteina fibriloasa care este secretata ca un lichid si care formeaza un polimer care prin întindere este mai rezistent ca otelul si foarte elastic. Un singur paianjen poate crea mai multe feluri de matase.

• Matasea este folosita pentru a construi cuiburile si pentru a le alinia.

• Pe lânga paianjenii ce fac pânze, multi paianjeni îsi vâneaza prada sau stau si o asteapta. Vânatorii se bazeaza pe vedere daca vâneaza ziua si pe pipait daca vâneaza noaptea. Paianjenii „saritori” organzeaza ambuscade pentru a-si prinde prada, iar unii dintre ei se camufleaza pe flori prin culoare sau prin forma corpului.sau prin ambele.

Ca pradatori ai unor insecte sau animale mici, paianjenii sunt în general folositori oamenilor, cu toate ca unii se hranesc cu insecte polenizatoare ca albinele. Ei sunt o sursa de prada pentru alte animale ca unele viespi care paralizeaza paianjenii si îsi depun ouale pe corpul lor. Folosirea matasii pentru îmbracaminte nu a avut succes economic, dar este folosita pentru instrumente optice de mare precizie. Cu toate ca paianjenii au ocupat locuri importante în diferite mitologii, astazi ei sunt considerati respingatori, datorita aspectului grotesc si a faptului ca se ascund în locuri întunecate, dar si datorita exagerarii toxicitatii lor.

Importanta paianjenilor

Păianjeni sociali • Majoritatea păianjenilor sunt solitari, însă sunt și specii ce-și construiesc

pânzele împreună. Câteva specii de păianjeni care construiesc pânze comune formând colonii au un comportament social, deși nu așa de complex ca la himenoptere. Anelosimus eximius (familie Theridiidae) pot locui în colonii cu până la 50 000 de indivizi[35]. În general, speciie Anelosimus au o tendință puternică spre sociabilitate, toate speciile americane cunoscute sunt sociale, iar cele din Madagascar manifestă o oarecare sociabilitate[36]. Reprezentanții altor specii din aceeași familie dezvoltă independent și într-un mod diferit un comportament social, deși fac parte din același gen. De exemplu, Theridion nigroannulatum este singura specie socială din genul Theridion. Această specie formează colonii ce pot întruni câteva mii de indivizi, care cooperează în captura prăzii și depozitarea alimentelor[37].

APĂRARE

• Există dovezi puternice că colorația reprezintă un camuflaj de apărare, menit să protejeze păianjenul de la prădători, păsări și viespi parazitare, ambele având o vedere cromatică relativ bună. Acest fenomen se numește mimicrie, larg răspândit și la alte animale. Multe specii sunt colorate funcție de culoarea dominantă a mediului în care trăiesc. Altele au diferite dungi și pete, ce îngreunează observarea conturilor corpului. La câteva specii, cum ar fi păianjenul hawaiian zâmbitor, Theridion grallator, are mai multe scheme de colorație care fac recunoașterea speciei dificilă pentru prădători. Există și specii extrem de periculoase (cu mușcătură sau venin puternice) sau cu un gust respingător, nevânate de nimeni[10]

[31].Tarantulele posedă cpacitatea de a aruncă în inamic cu perișori urzicători. Aceste perișori, cu baze fragile, au pe vârf ghimpi. Ghimpil provoca iritații intense, dar nu există nici o dovadă că acestea poartă substanțe toxice[32].

-Femelele tarantula traiesc pana la 30 de ani in salbaticie si chiar mai mult.-Cele mai mari tarantule au o anvergura a picioarelor de pana la 25 cm, cam cat o farfurie de felul doi.-Tarantulele sunt foarte docile si rareori musca oameni.-Tarantulele se apara aruncand peri de pe ele catre atacatori

-Tarantulele isi ataca prada discret, in timpul noptii, se apropie incet de aceasta, apoi ataca!-Cazaturile le pot fi fatale.-Tarantulele au gheare retractabile, asemeni pisicilor.-Desi tarantulele nu tes plase ele folosesc totusi panza.-Cele mai multe tarantule pot fi vazute hoinarind in timpul lunilor de vara, cand masculii cauta femele.-Tarantulele isi pot regenera membrele.

10 lucruri interesante despre tarantule