[ ]

Probe si norme de control utilizate in selectia sportivilor ce practica tenis de camp

Facultatea de Educatie Fizica si Sporturi Montane

Florentina Jelea, SPM A, An III

ContentsI.Introducere..........................................................................................................................................3

II.Probe si norme de control pentru selectia in tenis de camp...............................................................4

III.Tehnica de monitorizare in tenis- sistemul hawk-eye........................................................................7

IV. Concluzii si propuneri........................................................................................................................9

V.Bibliografie........................................................................................................................................10

I.Introducere

Sportul de inalta performanta cunoaste in zilele noastre o deosebita efervescenta captand atentia a miliaone de tineri si varstnici, atrasi pe stadioane si in sali, la televizar sau la radio de mirajul intrecerii sportive, al performantei.

Sportul de inalta performanta, pe masura perfectionarii sale, si-a pierdut din farmec de alta data, cu care a debutat in 1896. Deviza lansata de Pierre de Coubertin, unul din initiatorii Jocurilor Olimpice moderne “important nu este sa invingi ci sa participi", comporta astazi o completare: la nivelul performantelor sportive la care s-a ajuns contributia stiintei si a cercetarii este hotaratoare, ceea ce reclama mai multe ore de antrenamente sistematice, zilnic. Trebuie sa recunoastem ca numai caractere deosebit de dotate genetic si aflate sub incidenta unui antrenament stiintific pot imbina creator activitatea profesia-nala (scolara, universitara etc.) cu cea sportiva la cotele de mai sus .

Stiinta (medicala, tehnologica, biochimica etc.) s-a implantat profund si decisiv in ultimele decenii in performanta sportiva. Am putea spune aproape ca nu exista domeniu de baza al stiintelor care sa nu fie azi aplicat in sport (exemple graitoare Ie constituie matematica, fizica, cibernetica s.a.)

Aceasta implementare a stiintelor in sportul de inalta perfarmanta incepe de la etape timpurii ale activitatii sportive, selectia pentru sport fiind o asemenea treapta initiala de introducere in sport.

Pana mai ieri in sport se venea, de regula, intamplator, circumstantial si mult mai putin in cadrul unui sistem or, societatea de azi, din ce in ce mai dispusa sa functioneze pe baze materialiste, stiintifice, a sesizat ca nu este rentabil nici pentru individ si nici pentru colectivitate sa faca investitii materiale si morale pentru ca dupa cativa ani totul sa fie zadarnic, nerentabil.

Asa a aparut necesitatea instituirii unui sistem organizat stiintific, care sa permita ca pe baza unor criterii obiective, medico-biologice si a prognozei respective, sa-i selectioneze, din mase mari de copii si tineri, pe cei mai talentati, pe cei mai dotati, care in urma unui antrenament cores-punzator sa realizeze modelul biologic al performerului. In acest context a luat fiinta selectia dirijata in sport, componenta a antrenamentului sportiv, care opereaza azi in toate scolile nationale ale sportului de performanta.

Iata de ce trebuie inteleasa la adevarata valoare semnificatia nu numai sportiva, dar si socio-culturala si economica a selectiei sportive, componenta de-o potriva a antrenamentului sportiv, dar si a selectiei

socio-profesionale, care opereaza in intreaga noastra societate.

II.Probe si norme de control pentru selectia in tenis de camp

Factorii ce determină modelul de selecţie în tenis a viitorului sportiv de performanţă, la diverse etape ale pregătirii multianuale, în ordinea importanţei lor, sunt:

- talent;- capacitate motrică (îndemânare, viteză de acţiune şi de reacţie, forţă, rezistenţă,

mobilitate);- capacităţi cognitive (concentrare, inteligenţă motrică; posibilităţi tactice, creativitate

etc.);- predispoziţii motrice tehnice (echilibru, simţul mingii, al spaţiului, al ritmului etc.);- capacitatea de învăţare a mişcărilor (rapiditatea, observaţia, analiza etc.);- dispoziţie pentru performanţă (disponibilitate pentru efort, ambiţie, perseverenţă,

sârguinţă, toleranţă la frustrare etc.);- factori afectivi (stabilitate psihică, dorinţă de întrecere, controlul stresului etc.);- factorii sociali (capacitate de integrare şi de cooperare).Pentru ilustrarea modului în care este concepută componenţa somatică a modelului

de selecţie în tenis, s-a recurs la următorii indicatori: înălţimea, greutatea, indicele de proporţionalitate Sheldon (I/G), indicele de robusteţe (I.G.), anvergura, bustul, indicele de proporţionalitate Adrian Ionescu (I.A.I.), perimetrul toracic normal (P.T.N.), diametrul biacromial (D.B.) şi numărul labei piciorului (Nr.P/C).

Rezultatele obţinute la indicii testării somatice a eşantionului de subiecţi cuprinşi în cercetare (tabelul 1), demonstrează la etapa intermediară a cercetării (selecţia secundară), o creştere semnificativă (P<0,001) din punct de vedere statistic la majoritatea indicilor somatici la băieţi, în comparaţie cu rezultatele iniţiale, şi o creştere nesemnificativă (P>0,05) la etapa finală a selecţiei la majoritatea indicilor, excepţie făcând doar greutatea, perimetrul toracic şi diametrul biacromial. Se explică acest fenomen prin faptul că nivelul de dezvoltare fizică a organismului uman la vârsta de 20 ani se stabilizează.

Aceeaşi tendinţă, dar mai pronunţată, se observă şi la fete în cadrul testărilor intermediare faţă de cele iniţiale, înregistrând o diferenţă semnificativă (P<0,05) la şapte indici din zece.

Analiza rezultatelor ce ţin de dinamica indicilor somatici ne permite să constatăm că nu în toate cazurile jucătorii cu dezvoltare morfologică superioară (G.Ivanisevici, B.Beker, T.Enguist, M.Rosset, M.Iujnîi, A.Dîrzu, V.Hănescu ş.a.) sunt mai buni, faţă de cei cu indici somatici inferiori (I.Năstase, T.Muster, A.Agassi, M.Chang, M.Rios, R.Nadal, L.Hewit ş.a.).

Tabelul 1:

Pentru aprecierea nivelului de dezvoltare fizică a subiecţilor, la diverse etape ale selecţiei sportive în tenisul de câmp, am aplicat următoarele probe de control: viteză – 30 m, flotări – băieţi, evantai – fete, abdomene, săritura în lungime de pe loc, aruncarea mingii de oină de pe loc, dinamometria pentru băieţi, „compasul” şi „cangurul” pentru fete.

Rezultatele la probele de control privind dinamica indicilor motrici la tenisişti în diverse etape ale pregătirii multianuale sunt analizate şi prezentate în tabelul 2.

Comparând rezultatele obţinute de eşantionul de subiecţi cuprinşi în cercetare la cele doua etape ale selecţiei, constatăm că, la majoritatea indicilor ce caracterizează pregătirea motrica a tenismenilor, s-a înregistrat o creştere semnificativă din punct de vedere statistic (P<0,01 - 0,001), excepţie făcând doar flotările şi alergarea de rezistenţă (P>0,05) la băieţi în etapa finală a selecţiei. Acelaşi lucru se observă şi la testările indicilor motrici la fete. Tabelul 2

Dinamometrie

III.Tehnica de monitorizare in tenis- sistemul hawk-eye

Jason Goodall, analistul BBC şi Eurosport în materie de tenis, scrie astăzi în Wall Street Journal o amplă analiză a felului în care tehnologia Hawk-Eye a influenţat şi modificat tenisul, atît în felul în care se iau deciziile pe teren, cît şi în ceea ce priveşte antrenarea sportivilor înaintea partidelor.

Tenisul, scrie Goodall, nu a trecut prin multe schimbări revoluţionare în ultimii 50 de ani. Singurele excepţii ar putea fi considerate deciziile din 1960 şi 1971. În primul caz s-a eliminat regula ce obliga jucătorii să ţină un picior pe pămînt în timpul serviciului, iar în 1971 s-a introdus pentru prima dată tie-break-ul.

Următoarea decizie revoluţionară a avut loc în martie 2006, cînd a fost pentru prima dată folosită tehnologia Hawk-Eye, care cu ajutorul a 10 camere video de mare viteză (ce pot capta 52 de imagini pe secundă) poate determina cu precizie locul în care mingea de tenis loveşte terenul. Fostul număr unu mondial, Andre Agassi, a comentat influenţa acestei noi tehnologii în tenis: „În cei 20 de ani petrecuţi de mine în tenisul profesionist, pot spune că Hawk-Eye este unul dintre cele mai interesante lucruri pentru jucători, fani şi telespectatori. Această tehnologie adaugă o nouă dimensiune jocului”.

Sistemul inventat de Dr. Paul Hawkins a fost iniţial conceput pentru cricket, dar a fost adoptat şi de tenis după ce Hawk-Eye a trecut toate testele stricte cerute de Federaţia Internaţională de Tenis (ITF), iar acum este o prezenţă constantă în turneele ATP şi WTA. Unii fani ai fotbalului cer introducerea sistemului şi la Campionatul Mondial, mai ales după ce Angliei nu i-a fost acordat un gol perfect valabil înscris de Lampard. Gazzeta dello Sport, cel mai important cotidian sportiv din Italia, a lansat o scrisoare deschisă către FIFA în care-i cere implementarea tehnologiei în fotbal.

În timpul unui set, fiecare jucător are dreptul să facă oricîte challenge-uri doresc, cu menţiunea că au dreptul doar la 3 challenge-uri greşit. În cazul în care se ajunge la tie-break, se adaugă dreptul la încă un challenge. Tehnologia s-a dovedit a fi un real succes atît printre spectatori, cît şi în rîndul sportivilor.Tenismenul american James Blake se declară ferm în favoarea tehnologiei: „Mingile se mişcă cu atîta viteză

zilele astea încît uneori e imposibil pentru oricine să vadă unde lovesc terenul, chiar şi pentru oficialii cu mult antrenament. Cu acest sistem putem să ne bucurăm de tehnologie şi să eliminăm eroarea umană. Nu mai e cazul să mă culc noaptea cu gîndul «oare lovitura aceea chiar a fost out, sau a fost de fapt în teren?»”.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri în care Hawk-Eye-ul s-a demonstrat a fi important a fost la Australian Open, în 2007. În sfertul de finală dintre Nikolay Davydenko şi Tommy Haas, o minge trimisă de tenismenul rus a fost văzută în afara terenului de arbitrul partidei, caz în care meciul s-ar fi încheiat. După ce a făcut challenge, sistemul Hawk-Eye a arătat că mingea a fost în teren, iar meciul a continuat.

Însă nu doar jucătorii au beneficiat de acest sistem. Pentru că Hawk-Eye urmăreşte fiecare lovitură a jucătorilor, acest lucru permite antrenorilor şi comentatorilor (implicit şi fanilor) să aibă acces la statistici şi date pe care altfel nu le-ar fi avut la îndemînă. Sistemul notează pentru fiecare lovitură traiectoria, viteza, locul de contact şi locul în care a fost lovită mingea. Toate aceste date sunt stocate şi sunt extrem de utile antrenorilor pentru a-şi pregăti elevii înaintea unui duel.

De exemplu, înaintea unui duel cu Nadal la Wimbledon în 2008, antrenorul lui Andy Murray a cerut datele pentru a vedea fiecare lovitură expediată de spaniol în timpul turneului. Ceea ce dorea să descopere cel ce-l pregătea pe Murray era un tipar în loviturile lui Nadal, pentru a-l putea pregăti pe elevul său în perspectiva confruntării. Iar ceea ce a văzut în statistici a fost, într-adevăr, foarte interesant: Nadal îşi schimbase strategia. Dacă la Roland Garros spaniolul expedia majoritatea serviciilor sale (atît primul serviciu, cît şi cel de-al doilea) spre backhand-ul adversarilor săi de mînă dreaptă, la Wimbledon primul serviciu îl expedia spre forehand-ul adversarilor, iar pe cel de-al doilea îl direcţiona spre corpul lor.Acest tip de informaţie este folosit şi de comentatorii partidelor pentru a alerta telespectatorii la posibilele schimbări de tactică, cît şi pentru a identifica greşelile pierzătorilor şi drumul spre victorie reuşit de cîştigători.

Singurul dezavantaj al tehnologiei Hawk-Eye? Sistemul este scump, aşa că nu este folosit decît în cadrul celor mai importante turnee. Vestea bună este că Dr. Hawkins lucrează la un sistem de senzori ce trebuie amplasaţi sub teren şi ce vor fi precişi pînă la nivelul de sutimi de inci. Tehnologia se anunţă a fi mult mai ieftină, iar dacă ITF aprobă şi acest sistem, e de aşteptat să fie implementat într-un număr mare de turnee şi chiar şi pe terenurile pentru amatori.

4900 - numărul de rotaţii pe minut a celei mai puternice mingi trimise de Nadal cu forehandul3300 - media rotaţiilor pe minut a mingilor trimise de Nadal 1800 - media rotaţiilor pe minut a mingilor trimise de Agassi

IV. Concluzii si propuneri

Analiza planurilor de lucru şi a programelor de antrenament a celor mai performeri antrenori şi sportivi din România şi de peste hotare, la nivel de micro-, mezo- şi macrocicluri de antrenament, la diverse etape ale procesului de pregătire fizică, tehnică, tactică şi psihologică, au determinat structura şi conţinutul selecţiei pretutindeni.

Analiza rezultatelor obţinute de subiecţii cuprinşi în cercetare, privind dezvoltarea somatică în diverse etape ale pregătirii multianuale, au demonstrat că la majoritatea indicilor testaţi sportivii (băieţi) cercetaţi prezintă o creştere nesemnificativă (P>0,01) la etapa finală a selecţiei (vârsta 20 ani). La fete, în această etapă a cercetării, majoritatea rezultatelor sunt semnificative P<0,05, excepţie fac numai greutatea şi indicele de robusteţe.

Referitor la dinamica indicilor motrici obţinuţi de eşantionul de subiecţi cuprinşi în experimentul pedagogic de constatare, se observă o creştere semnificativă valorică a rezultatelor la toate cele trei etape ale selecţiei (P<0,05), mai mari pentru etapa intermediară a selecţiei faţă de cea iniţială şi finală, datorită particularităţilor de vârstă şi dezvoltării morfofuncţionale a organismului.

In opinia mea aceste teste sunt foarte utile si pot ajuta jucatorii sa atinga performante mai bune daca sunt evaluati periodic. Problema este ca la noi in tara sunt putini antrenori care au studii de specialitate si de aceea nu au cunostiintele necesare pentru aplicarea acestor teste. Stiu acest lucru din experienta mea in tenisul de camp, mai ales ca in 14 ani de cand practic acest sport nu am dat decat foarte putine teste care nu erau atat de complete si unele se efectau doar pentru viza medicala.

V.Bibliografie

1. Segărceanu A. Concernes the improvement of somatic physiologic criteria in the multianual selection of tennis players; Viitorul. – Craiova, 2004.

2. Segărceanu A., Carp I. Selecţia multianuală solicită un proces de instruire adecvat pentru tenisul de înaltă performanţă; Educaţie prin sport: Materialele Conferinţei ştiinţifice. – Piteşti: Centrul de cercetări pentru performanţă umană, 2004.

3. Segărceanu A. Aspecte teoretico-metodice ale selecţiei în tenisul de performanţă; Cultura fizică: Problemele ştiinţifice în domeniul învăţământului şi sportului. – Chişinău: INEFS, 2004. –P.

4. Segărceanu A. Pregătirea multianuală a tenisiştilor în cadrul procesului de antrenament; Cultura fizică: Problemele ştiinţifice în domeniul învăţământului şi sportului. – Chişinău: INEFS, 2004.