MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ŞI AL PROTECŢIEI SOCIALE AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"

Catedra stomatologie ortopedică

Tabloul clinic şi tratamentul protetic a leziunilor odontale coronare a premolarilor

Şef catedră,profesor universitar Postolachi I.I.

Conducător, Dr.în med.,conf. Banuh V.N.

Chişinău 2007

0

Cuprins

Introducere...............................................................................................................3Actualitatea temei......................................................................................................3Scopul şi Sarcinile.....................................................................................................4

Capitolul I Revista literaturii......................................................................................................5

Etiologia, patogenia şi frecvenţa patologiei........................................................6 Tabloul clinic........................................................................................................7

Caracteristica metodelor de tratament...........................................................15-28

Capitolul IIMetode de examinare

a) metode clinice (se descriu cele referitoare la patologia pacientului)b) metode paraclinice (se descriu cele referitoare la patologia pacientului)....29

Capitolul IIIPrezentarea de caz clinic..............................................................................30 Examenul clinic subiectiv ........................................................................30-31

1. Datele administrative2. Motivaţia.3. Anamneză actualei maladii (anamnesis morbi)

• Debutul şi etiologia• evoluţia pînă la vizită la medic• tratamentul primit şi eficacitatea lui

4. Anamneza vieţii, (anamnesis vitae)• afecţiunile infecţioase antecedente, prezente• prezenţa intoleranţei faţă de anumiţi factori şi manifestările clinice• caracterul alimentarii• nocivităţile profesionale, obiceiuri vicioase• afecţiuni concomitente, generale, ereditare

Examenul clinic obiectiv ..............................................................................325. Examenul exobucal

• Inspecţie şi descrierea minuţioasă a particularităţilor• Palpare a ATM, muşchilor mobilizatori• Auscultaţia funcţiei ATM• Determinarea înălţimii tremei inferioare a fieţii

1

6. Examenul endobucal.....................................................................................33-35• Inspecţie

Examenul vestibulului ora

Examenul dinţilor Examenul arcadelor dentare Examenul clinic al ocluziei Determinarea tipului de ocluzie Examenul fibromucoasei Examenul bazei osoase Examenul poziţiilor fundamentale mandibulo-craniene şi a

cinematicii mandibulare

7.Diagnosticul prezumptiv8. Examenul paraclinic9. Diagnosticul definitiv 10. Planul de tratament. Prognosticul.........................................................................35-

4211. Zilnicul.

Capitolul IV

Rezumat.........................................................................................................43

Bibliografie ...................................................................................................................44

2

Introducere

Actualitatea temei

O coroană de substituţie dentară este necesară în cazul în care un dinte trebuie

înlocuit din diverse motive: procese carioase mari, obturaţii vechi care nu mai fac faţă

forţelor ocluzale sau ruperea unei portiuni mari din dinte. De obicei, o obturaţie este

menită să substituie o parte mică a dintelui, pe cînd o coroană substituie întreaga

suprafaţă dentară.

Generaţii întregi de medici stomatologi au fost învăţate să utilizeze pivoţii

pentru reîntărirea structurii dentare .

Liviu Steier (Germania), Gabriela Steier (Tufts University Boston, USA)

Schwartz si Robbins (Post Placement and Restoration of Endodontically

Treated Teeth: A Literature Review - Schwartz, Richard S. DDS; Robbins, James

W. DDS, MA) au concluzionat într-o recentă recenzie a literaturii de specialitate

privind pivoţii şi restaurarea dinţilor trataţi endodontic ca "principalul scop al unui

pivot este acela de a retenţiona materialul din care se reface bontul coronar, în

cazul unui dinte ce prezintă o pierdere importantă de ţesut dentar coronar".

Conform acestei ipoteze, designul unui pivot ar trebui să ofere cel puţin o

forma propice de retenţie a materialului din care se restaurează bontul coronar.

Câteva generaţii noi de pivoţi încearcă să îndeplineasca aceasta cerinţa.

RECOMANDARI

În situaţiile în care dinţii dumneavoastră laterali sunt vizibili în timpul vorbitului

sau cînd zîmbiţi (de obicei la premolari) şi consideraţi estetica un factor important,

vă recomandăm coroanele metalo-ceramice, pentru că acestea asigură o bună

estetică. Cînd dinţii care trebuie refăcuţi sunt în zone mai puţin estetice, cum ar fi

zona molarilor, sunt recomandate coroanele metalo-ceramice sau cele total

metalice, funcţia fiind mai importantă decît estetica în această zonă.

3

În prezent, avem la dispoziţie următoarele alternative de tratament:

A.Restaurare directa din răşini compozite

B.Restaurare semidirectă din răşini compozite/incrustaţie

C.Restaurare indirectă

1. Acoperire cuspidiană parţială

2. Acoperire cuspidiană totală

O restaurare directa din răşini compozite necesită structura dentara

remanentă pentru realizarea unei bune adeziuni la nivelul smalţului şi dentinei. Cu

cît clinicianul este mai iscusit şi mai familiarizat cu majoritatea sistemelor adezive,

cu atît mai mult îşi va permite extinderea indicaţiilor de realizare a restaurărilor

directe cu răşini compozite şi în cazurile cu distrucţii coronare mai importante.

Tehnica semidirectă de realizare a restaurărilor din răşini compozite oferă un

ajutor important în acele cazuri clinice unde ocluzia, punctele de contact proximale

şi forma generală a dintelui sunt dificil de restaurat în mod direct.

Restaurările indirecte sunt recomandate în prezent pentru acele cazuri cu

distrucţii coronare masive şi lipsa importantă a substanţei dentare. Trebuie să

conştientizăm mereu că realizarea unei coroane de acoperire necesită o şlefuire

care va îndeparta şi mai mult din deja puţina substanţă dentară remanentă, ceea ce

implică o mai mică suprafaţă dentară restantă pentru a realiza adeziunea răşinilor la

smalţ si dentină.

Scopul:

A studia aspectele clinice de tratament protetic a leziunilor odontale coronare

totale la premolari.

Sarcinile:

1. De a determina cerinţele către leziunile odontale coronare totale a premolarilor

la restaurarea cu construcţii pivotare.

4

2. De a evalua avantajele construcţiilor pivotate la restaurarea leziunilor odontale

coronare totale a premolarilor.

Capitolul 1

Etapele şi hotărîrea problemei în menţinerea coroanei

dintelui prin restauraţie

Coroana dintelui poate fi slăbită sau distrusă datorită :

1. procesului carios

2. traumei cronice sau acute

3. depulpare

4. prepararea dintelui sub proteze de m/c sau porţelan.

Criteriile generale pentru rezolvarea acestei probleme sînt:

• profunzimea distrucţiei coronare

• starea ţesuturilor dentare dure restante

• starea paradontului

• starea periodonţiului marginal

Ca regulă, tratamentul constă în lărgirea canalului radicular, în care mai

înainte se afla substanţa amorfa a pulpei care nu avea drept funcţie de susţinere, şi

aplicarea unui pivot radicular cel mai des fiind metalic. În rezultat asupra rădăcinei

acţionează o presiune necunoscută de dinte anterior.

Evoluţia materialelor în ortopedie au ca scop apropierea la maxim de

proprietăţile fizice ale dintelui. Din aceste considerente prioritate o au pivoţii

elastici pe baza de fibre de sticlă (13,5Gpa) cu o elasticitate asemeni

dentinei(14Gpa). Adeziunea efectuată cu cimenturi şi compozite din generaţia a 5-

a, au aceleaşi proprietăţi, ce permit formarea unei structuri unice de monolit

rezistente la presiunile verticale fără distrugerea sistemului radicular. Însă cu o

condiţie dentina să fie cu un grad înalt de mineralizare.

Criteriile de apreciere a mineralizării dentinei:

• timpul ce a trecut de la depulpare

5

• duritatea dentinei(sondare)

• culoare dentinei

Într-o stare ideală pivotul radicular trebuie să transmită presiunea

masticatorie la rădăcină printr-o platformă de sprijin, dar partea lui

interioară trebuie să se fixeze pasiv şi să micşoreze presiunea asupra

pereţilor rădăcinei. Forma platformei de sprijin trebuie să corespundă

formei anatomice a dintelui, pentru a transmite presiunea adecvat.

Pivoturi radiculare

Elastice

A.fibre de sticlă

B.fibre de carbon

Rigide

A.ceramice

B.metalice

- standarte (inlay-core)

- incrustaţii (onlay-core)

6

Pivoturi radiculare(după modul de fixare)

Mobile

• blocate

• semiactive

• active

Pasive

• incrustaţii metalice

• pivoturi radiculare ceramice

• pivoturi metalice standarte - sistemul VLOCK(firma Komet)

- sistemul MOOSER(firma Maillefer)

• pivoturi pe bază de fibre de sticlă

• pivoturi pe bază de fibre de carbon

Pivoturile radiculare blocate (SCREW-POST):

Ele au cîteva diametre pe suprafaţa intraradiculară, în comparaţie cu cele

netede. Forma conică îi redă proprietatea de menţinere. La prepararea canalului

intraradicular trebuie obligator de folosit freze speciale. Parte intracoronară a

pivotului trebuie să fie fixată în totalmente în rădăcină , în caz contrar se slăbeşte

fixaţia, dacă pivotul e lăsat în supraocluzie, atunci şlefuirea lui va duce la

discementare.

Dezavantajele utilizării incrustaţiilor metalice:

*biocompatibile se consideră doar incrustaţiile din titan, celelalte au

proprietăţi alergice şi corozive care pot afecta dintele datorită produselor corozive.

*metoda directă nu garantează o confecţionare precisă a incrustaţiei din

cauza deformării modelei din ceară la înlăturarea ei din cavitate, comprimării

cerii, defectul turnării, ce îl obligă pe medic să prepare din dinte, slăbindu-1.

* fixarea pasivă, în comparaţie cu pivoturile metalice active

*sinecost mărit

*e nevoie de laborator dentar

* o procedură mai complicată la confecţionarea incrustaţiilor prin metoda

indirecta în comparaţie cu pivoturile cu filet şi compozit

* termenul de tratament(cîteva vizite)

* preparare masivă a ţesuturilor dure, lipsa elasticităţii obligă folosirea

incrustaţiilor doar în cazuri cu o clinică ideală:

-canal larg (grosimea peretelui rădăcinii la nivelul smalţ-dentinei nu

mai mic de l mm)

-lung şi drept

-rezistent

-fără patologii la apex

-fără defecte profunde a

rădăcinii

-dentina dură ne invadată de produsele coroziei şi rezorcin-

formalinei

-timpul trecut după devitalizare.

Avantajele utilizării incrustaţiilor metalice:

* posibilitatea de confecţionare a PPMA(sistema Flexi-Overdenture)

* schema preparării rădăcinii p/u confecţionarea incrustaţiei metaloceramice

(metoda indirectă).

Concluzii:

* influenţa pozitivă a pivoturilor elastice asupra rădăcinii

* confecţionarea incrustaţiilor metalice prin metoda indirectă, cu formarea

platformei de sprijin, şi material biocompatibil (titan)

* pivoturile standard metalice(inlay-core)

* folosirea sistemei Flexi-post pentru răspîndirea presiunilor asupra peretelui

rădăcinii.

Alegerea metodei de tratament depinde de mai mulţi factori :

- datele obiective(starea ţesuturilor dure, starea paradontului, amplasarea

defectului faţă de gingie)

- planul de tratament ortopedic(folosirea bonturilor ca suport la coroanele

fizionomice şi nefizionomice)

- preţul tratamentului

- timpul tratamentului

Există trei tipuri de sisteme de restabilire a bontului

dentar(alegoric):

* pivoţi elastici

* pivoţi activi şi semiactivi

* incrustaţii metalice

Pivoţi elastici- asemeni unui lemn alipit de altul cu cleiPivoţi activi şi semiactivi- asemeni unui şurub cu filet alipit într-un lemn Incrustaţii metalice -un metal alipit de lemn

l)Pivoţi elastici

Indicaţii către folosire:

1.menţinerea dintelui imediat după depulpare (după 2-3 zile) la prepararea sub

coroane fizionomice sau nefizionomice.

2.defect dentar supragingival cu o stare înaltă de mineralizare a dentinei.

Există diferite tipuri de fibre în cadrul tehnologiei de ranforsare:

Aramida, Carbon, Ceramica, Fibre de sticlă, Fibre naturale, Fibre sintetice

sau termoplasice. Începînd cu anul 1910, cînd a fost întrodus prima oara Rayon-

ul, şi pînă astăzi, diferite generaţii de fibre au fost folosite fie singure, cu rol de

pivot, fie în forma de reţea.

Pivoţii din fibra de sticlă pot fi descrişi ca fibre unidirecţionale coafate cu

răşini şi polimerizate industrial. Apoi se pot tăia diferite forme externe, permiţînd

astfel obţinerea unor designuri cu sau făra retenţie, cu un anume grad de conicitate

sau paralele, cu sau fără cap de retenţie.

Fibrele pot fi utilizate nu doar ca pivoţi. Plasele cu structura de reţea sunt de

asemenea indicate a fi folosite pentru ranforsare.

Cînd este utilizată pentru a ranforsa o restaurare din răşini compozite,

reţeaua oferă proprietăţi remarcabile, deoarece este foarte eficientă în a distribui

forţele de încărcare. Deoarece toate fibrele cu structura de reţea sunt interconectate

într-un mod continuu şi mecanic, reţeaua deţine acest mecanism natural de a

distribui în mod uniform forţele de încărcare în întreaga structură. "Eficienţa

distribuţiei a forţelor de încărcare face de asemenea ca structurile pe baza de reţea

să fie foarte rezistente la şocurile de impact. Cum toate fibrele din structura sunt

implicate în amortizarea forţelor de încărcare, reţeaua are capacitatea de a absorbi

o mare cantitate de energie atunci cînd cedează. De aceea, plasa cu structura de

reţea este folosita ca un material de construcţie pentru avioanele comerciale şi

pentru maşinile de Formula 1." (http://www. braider.com/index__hi.html)

Decizia de a folosi pivoţi sau fibre cu structura de reţea trebuie să fie

explicitată. Deseori căutam de fapt un fel de carte de bucate care să ne furnizeze

reţete universale, care să împărtăşească cu noi responsabilitatea deciziilor clinice

pe care le luăm.

Paşii dintre numerele de clasificare prezentate mai sus pot ajuta să definim

mai precis fiecare situaţie clinică.

În prezent, există următoarele alternative de ranforsare:

1. Fibre unidirecţionale - fie prepolimerizate ca pivoţi, fie nu.

2. Fibre cu structura de reţea (plasă) - fie imersate în răşina compozită, fie

nu.

Cînd folosim fibrele cu structura de reţea, există diferite tehnici de

stratificare:

un singur strat pentru ranforsarea peretelui reconstituit

stratificare circumferenţială unică sau multiplă („tehnica foilor de

ceapă")

amplasare adiţională în poziţie centrală s.a.m.d.

C-post

Reprezintă un şir de fibre de carbon, întinse şi fixate într-o matrice de epoxid.

Suprafaţa e de 5-15 microni pentru o adezie mai bună de compozit. BISCO a

elaborat trei tipuri de c-post, unul fiind cu vîrful din fibre albe folosite pentru

bonturile ce vor fi acoperite cu coroane fizionomice.

Sistema cu fibre de sticlă

FibreKor post firma Jeneric/Petron USA demult e prestată şi în Rusia.

Prioritatea fibrelor de sticlă faţă de c-post constă în fotopolimerizarea cementului

compozit prin pivot în canal. La fel şi, sistema de formare a bontului dentar

preparat sub coroană: compozit special armat cu fibre de sticlă(Build-It) în cartridj

pentru pistolet + forme speciale din acrilat pentru bont.

2)Pivoţi activi şi semiactivi

Indicaţii către utilizare:

1. defectul coroanei dentare supragingival ,acces operator bun, starea medie şi

superioară a mineralizării dentinei.

1. cînd e necesară o retenţie mecanică şi rădăcina poate suporta o presiune.

Pivoţii se aleg după Rg (ca etalon). În set sînt burghiuri ,atît pentru canale, cît

şi pentru lojele suprafeţelor sprijin. Fileturile formează adînciturile sale în canal,

de aceea Flexi-post nu se filetează pînă la sfîrşit. La margini au canale pentru

ciment.

Sistema Flexi-post (EDS,USA) e unică, ea deţine cea mai reuşită fixare

răspîndind presiunea rădăcină, în comparaţie cu SCREW-POST care se referă la

pivoţii pasivi. Pentru la întreaga fixare firma propune un compozit lichid FLEXI-

FLOU ,pentru bont -un compozit cu titan-Ti-Core. Setul Flexi-Overdenture(culise

cu patrice şi matrice) ce permite de a folosi rădăcina pentru fixarea în lacăt a

protezelor parţial mobilizabile.

3)Incrustaţiile metalice

Incrustatiile turnate sau pivoturile standart?

Incrustaţii turnate:

Avantaje

• pivotul şi incrustaţia e un totîntreg (turnate) fără a prezenta riscul de dezlipire

• presiunea masticatorie se răsfrînge nu numai pe pivot asupra pereţilor

rădăcinei ,dar şi pe întreaga rădăcină datorită platformei de sprijin• efectul minim de descimentare

Dezavantaje

• prepararea masivă a dintelui

• timpul îndelungat de tratament (2vizite)

• prepararea incrustaţiei dintelui sub coroană e adecvata în următoarea vizită

• sinecost mărit

Pivoturi standard:

Avantaje:

• preparare ergonomică a ţesuturilor

• tratament într-o vizită

• preţ redus

Dezavantaje:

• suprafaţa intraradiculară şi cea coronară se pot desprinde datorită lipsei legăturii chimice între cele două componente

• în cazul pivoţilor activi (cu filet) apare efectul de balansare la înşurubarea pivotului• lipsa platformei de sprijin duce la bascularea în timpul funcţiei

trnate

Indicaţiile la alegerea coroanelor de substituţie:

Pivoţi standard Incrustaţii turnate

• armarea dinţilor devitali, parţial distruşi cu ILSOD 50-60%, cînd e contraindicată coroana • dinţii monoradiculari ce au fost depulpaţi datorită protezării cu coroane m/c • dinţii suspecţi, cu tratament fără prognostic, construcţii temporare

• în toate cazurile cu ILSOD peste 50 - 60-100%

Cerinţele către rădăcină

• înălţimea rădăcinei mai mare ca înălţimea viitoarei coroane

• pereţii rădăcinei nu mai puţin de l mm pentru a rezista

presiunii masticatorii

• pereţii restanţi cu l-2 mm jucsta gingival

Pregătirea canalului şi cavităţii dintelui

Dezobturarea canalului la o înălţime egala cu viitoare coroană şi lărgirea

lui cu 1,5-2 mm la nivelul orificiilor de intrare conic. Înlăturarea resturilor.

Paralelismul pereţilor nu e obligator, mai bine va fi dacă se vor îndepărta. Dacă

se face contrucţia pe un dinte monoradicular se recomandă adăugarea unui

pivot parapulpar pentru evitarea riscului de rotaţie în ax.

Alegerea aliajului pentru turnarea incrustaţiilor

Proprietăţile aliajelor:

bioenertie

duritate

deformare

sedimentării reduse

coeficientul redus de termotransmitere

nobile Innobile• aliajul aurului cu titrul 750 în componenţă cu platina 10% • aliaj a argintului• aliaj argint-paladiu

• crom-nichel • crom-cobalt • titan • oţel

Indicaţii către utilizare:

1. defectul coronar jucsta gingival sau la nivelul gingie, acces operator

rău, dentina demineralizată, culoare întunecată, dinte rezorcinat.

2. caz clinic individual unde trebuie de folosit rădăcina pentru o

fixare adăugătoare.

Obligator, dacă defectul este justagingival, e necesar de gingivoplastie.

Atunci cînd e greu de aplicat matricea la rădăcină şi dentina demineralizată nu

permite formarea marginii bontului din compozit e necesar de folos pivot turnat

din metal.

Etapele de preparare a incrustaţiilor metalice

1. Prepararea rădăcinii:Pentru prepararea oricărui tip de restaurare sînt două principii:

- invazie minimă

- înlăturarea la maxim a ţesuturilor alterate

Referitor la rădăcina dintelui aceasta înseamnă, că nu trebuie lărgit canalul

radicular (nu mai mult de 1/2), deoarece materialele amprentare pot pătrunde

chiar şi în canalele înguste (în comparaţie cu ceara folosită în metoda directă).

Marginile ce depăşesc l mm se lasă. Pe marginea rădăcinei se formează un prag

pentru viitoarea coroană m/c. Canalul se prepară pînă la o adîncime de 1/2 -2/3

din lungimea rădăcinei. Suprafaţa de sprijin e de ajuns în treimea superioară a

rădăcinii, peretele lateral se recomanda a fi puţin înclinat, pentru a nu-l slăbi (vezi

schema). La o mărime mică a rădăcinii suprafaţa de sprijin o poate servi pragul

circular.

E important de a nu slăbi pereţii rădăcinii, fiindcă aceasta poate duce la

fractura rădăcinii jucstagingival. Rădăcina trebuie să fie preparată în aşa mod ca

după cimentarea incrustaţiei să nu necesite o ulterioară preparare a ei.

Schema de preparare a rădăcinii

2. Formarea amprentei

Pentru amprentă se poate folosi şi A şi C silicon (cu un timp de lucru

îndelungat, exemplu Speedex), într-un sau doi timpi. Varianta cea mai bună fiind

amprenta cu monofază din A silicon.

3. Formarea modelului

4. Modelarea bontului

5. Turnarea incrustatiei

6. Proba incrustatiei

7. Cimentarea incrustatiei

Ce material pentru cimentarea finală alegem?

Un material ideal pentru cimentare trebuie să asigure: adeziune durabilă între materiale diferite o bună rezistenţă la compresiune şi tracţiune rezistenţă la fractură suficient de mare pentru a preveni

atât fractura interfacială cât şi pe ceacoezivă prevenirea desicării dentinei o grosime şi vâscozitate adecvate ale stratului de ciment,

pentru a face posibilă inserţia completă alucrării insolubilitate în mediul bucal histocompatibilitate un timp de lucru şi de priză adecvat din punct de vedere

clinic

În momentul de faţă sunt disponibile cinci tipuri de materiale pentru cimentare finală: cimenturile fosfat de zinc (FOZ), policarboxilat (PC), ionomerii de sticlă (CIS), răşinile compozite pentru cimentare (RCC) şi răşinile modificate – aşa numitele cimenturi ionomeri de sticlă hibrizi sau compomeri pentru cimentare (CMC).

Fiecare dintre aceste materiale prezintă proprietăţi fizice şi chimice specifice, fără ca vreunul dintre ele să se dovedească perfect pentru orice situaţie clinică.

Cazuri clinice individuale la folosirea incrustaţiilor

metalice

1. Prepararea incrustaţiei cu bont demontabil molarii arcadei

maxilare şi mandibulare.

Destul de des se întîlnesc dinţi afectaţi (jucstagingival sau subgingival),

rezorbaţi sau cu dentină închisă la culoare sau demineralizată ,cu canale neefectiv

obturate, dar stabili (molari). Necesari ca elemente de agregare într-o punte

dentară. După o obturare completă a canalelor dintele se păstrează. De aceea e de

dorit ca bontul de restabilit cu o incrustaţie indirect, fiindcă:

- va fi o bună aderare la marginea rădăcinii, în comparaţie cu un compozit sau

amalgamă(pe amprentă se vede bine marginea rădăcinii, cementarea într-un timp

scurt şi influenţa lichidului gingival minimă)

- bontul va fi uşor modelat şi nu va necesa o prelucrare suplimentară

-comod atît pentru pacient, cît şi pentru medic

Se prepară cele mai voluminoase canale (cu cît e mai mare" picioruşul" la

incrustaţie ,cu atît presiunea pe rădăcină se reduce. Pe modelă cu ajutorul

pivoţilor fără funingine se modelează sub con pivotul „detaşabil", de obicei în cea

mai mare rădăcină. Apoi pivotul metalic se adaptează la modelă şi se prepară a

doua parte a bontului împreună cu alt pivot metalic. Pe pivotul „detaşabil" se

filetează un canal pentru surplusul de cement, lacăte speciale pentru orientarea

pivotului faţă de bont, şi după proba în cavitate bucală se scurtează. După

cimentare partea ataşabilă se vălţuieşte.

Schema incrustaţiei detaşabile

2. Prepararea punţii demontabile.

Aceasta e varianta de alegere a construcţiei, dacă, sprijinul distal, de obicei 8

dinţi, au o coroană clinic joasă şi nu-s condiţii pentru supraocluzie. Dintele se

prepară sub coroană şi incrustaţia cu bont şi un pivot, care va fi detaşabil. Se

cimentează la început puntea şi apoi pivotul.

3. Prepararea incrustaţiilor bont cu attaciment.

Folosirea incrustaţiilor bont cu lacăt permite de a prepara o proteză parţial

mobilă cu o fixare stabilă, ce anume e important la mandibulă. În Rusia e bine

cunoscută sistema Rein-83 (burghiuri pentru canal şi suprafaţa de spijin, pivoţi fără

funingene, attacimente sferice, şi sistema CEKA.

4. Prepararea incrustaţiilor din metaloceramică sau ceramică sub

coroane fizionomice.

4. Prepararea dintelui din m/c cu incrustaţie bont.

Cea mai reuşită construcţie, la restabilirea unei rădăcini, dacă defectul e la

nivelul gingiei. Se prepară un prag larg drept, ce permite tehnicianului să elaboreze

o construcţie estetică la nivel. Principalul e de nu a slăbi rădăcina ,de aceea

ne dezicem de crearea suprafeţei de sprijin înlocuită cu prag.

După datele lui Christensen doar 9,2% folosesc pivoţii turnaţi, 88,3%

folosesc în practică pivoţi standarţi. În acelaşi timp în cîteva ţări, exemplu

Germania ,dau prioritate incrustaţiilor bont.

Restabilirea bontului dentar după tratamentul canalului radicular

Există câteva metode de restabilire a bontului dentar:

1. Pivoţi standarţi din metal,dezavantajul lor constă în aceea că se formează

presiuni negative asupra rădăcinii la masticaţie.

2. Incrustaţii turnate („Inlay-Core"). Pivoţii turnaţi sau „Inlay-Core" sînt

monoblocuri cu aceeaşi compoziţie.

3. Pivoţi standarţi din fibre de carbon fixate într-o matrice din compozit Bis-

GMA (de exemplu ,,C-Post",Bisco). Aceste construcţii sînt elastice ce puţin

provoacă fracturarea rădăcinii.

4. Tehnica Luminex (Dentatus) uneşte avantajele pivoţilor standarţi (timpul şi

facilitate de utilizare) cu incrustaţiile turnate (aderarea fixă la pereţii

canalului radicular pe întreaga rădăcină). Folosindu-se pivoţii din titan şi cei

fotopolimerizabili -analogi.

Metodica:

După prepararea canalului se impregnează cu acid ,se spală,se usucă,se

aplică în canal adeziv, apoi din seringă-materialul fotopolimerizabil şi se

întroduce pivoţii analogi. După fotopolimerizare pivoţii se scot din canal,apoi

se prelucrează din nou cu adeziv ,se aplica cement(stecloionomer,de exemplu,

C&B) şi se întăreşte pivotul din titan. După aceasta se modelează bontul din

materiale de oburare speciale(„Bis Core'V'Core Max II").

5. Formarea bontului fără pivoţi

a) folosirea cementurilor compozite( de exemplu ,"Core Paste"

DenMat;"CoreFlo",Bisco).

b) armarea cu ceramică (de exem.,Glasspan):ea se uneşte cu compozitul într-o

structură omogenă( prin aceasta momentan creşte rezistenţa la presiune). Se

vinde în formă de lentă .

Pivoţii radiculari standarţi

Pivotul ideeal trebuie :

a) să menţină un timp îndelungat obturaţia endodontică

b) să respecte anatomia canalului şi rezistenţă a rădăcinii

c) să formeze o retenţie satisfăcătoare obturaţiei coronare

d) să nu despună coroziei dentina rămasă

e) să restabilească partea corono-radiculară a dintelui printr-o metodă mai

simplă

f) să păstreze ermetizarea materialului endodontic prin cementarea pivotului

g) să permită tratamentul endodontic repetat pe calea înlăturării fără probleme

a elementului retentiv.

Nu e simplu de constatat, ce e un pivot ideal, care să corespundă cu toate

cazurile clinice, dar aşa un pivot trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) să deţină o formă cilindro-conică cu un „cap" modelant, adapt după înălţime

la partea coronară şi cu o retenţie bună la materialul obturator.

b) trebuie să fie confecţionat dintr-un aliaj nobil sau seminobil cel mai bine

ar fi din titan

c) suprafaţa lui trebuie să fie glazurată şi cu un canal de evacuare

d) trebuie să fie de mai multe mărimi pentru al aplica la volumul

canalului(diametru, înălţime,etc)

e) producătorul e dator să adauge accesorii pentru instalarea pivotului

Alegerea pivotului în raport cu dintele

„Capul" pivotului trebuie să fie cît mai bine adaptat pe înălţime la partea coronară.

Cîteodată la dinţii frontali nu e destul loc pentru pivoţii standart şi se poate de

folosit doar pivoţii turnaţi. Pivotul trebuie obligator să se spijine de dentină, dar nu

materialul de obturare a canalelor, pentru a nu încălca ermetizareaapexului dintelui

radicular. Dacă canalul e prea larg, pivoţii standard nu pot să corespundă acestor

cerinţe ,de aceea se recomandă pivoţi turnaţi, în dependenţă de poziţia dintelui în

arcada dentară el este implicat la acţiunea presiunii ocluzale, căutînd diverse

poziţii. În aşa mod, rezistenţa la presiunea verticală creşte odată cu paralelismul

pereţilor laterali ai pivotului. Din contra, la presiunele laterale va rezista pivotul

turnat, care va lua forma anatomică a canalului , fără tendinţa de rotaţie.

Alegerea dimensiunii pivotului

Ne contînd ce fel de oburaţie, loja de amortizare a pivotului are tot timpul

aceeaşi lungime. Însemnătatea recomandată variază de la 1/2 pînă la 2/3 lungime

de canal.

Loja de amortizare ar trebui să ocupe în cel mai rău caz jumătate din lungimea

canalului, şi să menţină osul alveolar cu aceea, ca să nu se ajungă la fracturarea

dintelui sub influenţa presiunii în poziţia orizontală.

Diametrul ideal se stabileşte regulii 1/3, el trebuie să fie egal cu 1/3 mezio-

distal din diametrul rădăcinii, în care se întroduce pivotul, şi aceasta se referă

la toate nivelurile.

Alegerea formei pivotului

Criteriul principal în alegerea pivotului este forma lui.

1. Pivoţi cilindrici -sînt mai simpli şi au o retenţie mai bună, dar

forma lor nu corespunde cu forma rădăcinii dintelui. Ei cuprind

zonele fragede, riscul perforaţiei e maxim. Sînt indicaţi pentru

rădăcini scurte şi masive.

2. La pivoţii conici retenţia scade, cînd se măreşte unghiul conului. Ei

sînt mai adaptabili morfologic şi presiunea la nivelul apexului

rădăcinii mai puţin importantă la cementare. Totuşi datorită formei redă

proprietăţii de „clin". Aceşti pivoţi sînt mai rigizi, dar mai puţin stabili.

3. Pivoţi cilindro-conici -pivoţi micşti,mai rigizi, decît cei cilindrici la

nivelul apexului, şi mai stabili, decît cei conici datorită formei cilindrice.

Cel mai principal factor pentru retenţie e starea suprafeţei pivotului. De

aceea se disting:

netezi

reliefaţi

pivoturi cu filet

combinaţi.

Pivoţi radiculari cilindrici

Pivoţi netezi

Cimentul nu serveşte o bază pentru pivotul neted. Glazurarea lui măreşte

retenţie, acţionînd ca mikrogranule pe suprafaţa pivotului neted.

VLOCK(Komet)- dotaţi cu un „cap" conic cu praguri de retenţie. Partea

radiculară a pivotului are forma strict cilindrică cu 4 canale pentru a uşura

presiunea pe întinsul suprafeţei, evacuarea cimentului în surplus în timpul fixaţiei

pivotului şi pentru a asigura retenţia pivotului.

Pivoţi filetaţi (screw-post)

Pivoţi cu filet trebuie să fie întroduşi cu atenţie, să nu fileteze, dar să blocheze,

pentru a micşora presiunile.

Filetul pivoţilor, la început asigură stabilitate după aplicarea lui, înlocuesc canalele

de retenţie a pivotului neted.

Pivoţi combinaţi

RADIX-ANKER(Maillefer)-partea pivotului anume"capul" este filetat, în timp

ce partea inferioară e netedă, vîrful apical are o formă rotungită.

Pivoţi radiculari conici

Pivoţi netezi

MOOSER (Maillefer)- aceşti pivoţi au un canal filetat, care permite eliberarea

surplusului de cement la aplicarea lui în lojă.

Partea superioară a lor are mai multe canale. Fiecărui diametru îi corespunde o

freză conică, ajutătoare.

Pivoţi filetaţi

UNIMETRIC(Maillefer)-aceşti pivoţi au „capuri"pătrate cu canale de retentie.

Se produc două diametre: 0.6-0.8 mm cu „cap" lung sau scurt.

Pivoţi radiculari cilindro-conici

Pivoţi combinaţi

CYTCO(Maillefer)-acest tip de pivot are o formă conică în partea sa apicală

şi cilindrică în partea sa marginală. Numai prima treime a părţii cilindricee

adoptată cu un filet de retentie, partea conică nu o are.

Acest tip de pivoţi au o retenţie în rădăcinile dintelui, micşorînd riscul fracturării.

„Capul" e modelat în aşa mod ca să corespundă o retenţie stabilă a materialelor de

restaurare. Baza ei se află orizontal la nivelul rădăcinii, stabilindu-i un sprijin

adecvat.

Partea conică a pivotului fără filet se află la nivelul vîrfului rădăcinii, respectîndu-i

anatomia.

Două canale ce răspund de evacuarea surplusului de cement.

Pivoţi filetaţi

FLEXI-POST(SDS)- aceşti pivoţi din titan cu „cap" de retentie lung şi grose.

Lungimile pot fi corectate prin şlefuire. Prepararea rădăcinii pentru pivoţii filetaţi

are 4 etape:

a) şlefuirea părţii supra-radiculare

b) lărgirea canalului radicular

c) formarea suprafeţei de sprijin

d) filetarea

A. Prepararea părţii supragingivale a rădăcinii constă în şlefuirea din partea

vestibulară a ţesuturilor dure, pînă la nivelul marginii gingivale şi îndreptarea

suprafeţei rădăcinii. Prepararea suprafeţei supragingivale se face cu pietre de

carborund de diverse forme şi dimensiuni. Marginea supragingivală, pentru

a înlătura riscul de fracturare, se bizotează sub un unghi de 45' la o înălţime

de 1-1.5 mm.

B. Lărgirea canalului radicular se face cu ace de tip hendstrong de mărimi

diferite. Apoi cu ajutorul burghiului se fac mişcări calibrate la turaţii foarte

mici. Adîncirea se face cu „virgule", cu o răcire adecvată. Cu aceasta se

înlătură resturile de dentină. Dacă nu se fac mişcările calibrate atunci

resturile de dentină se adună la apexul rădăcinii şi pot provoca fracturarea

rădăcinii.

C. Suprafaţa de sprijin de face cu freza extradură. Prepararea se face la turaţii

mici şi cu răcire permanentă. Diametrul frezei trebuie să fie mai mic decît

cel a canalului,ca grosimea canalului din orice poziţie (vestibulară,orală,

meziodistală) să fie de 1.5 mm. Grosimea lojei de sprijin nu trebuie să fie

mai mare de 2 mm, pentru a prevedea fracturarea peretelui.

D. Filetarea în canal se face cu un marcator calibrat cu o forţă redusă. După 1- 2

rotaţii a marcatorului trebuie rotat în sens opus, scos din canal şi curăţat de

resturile de dentină, canalul se irigă cu apă şi se continuă filetarea. Lungimea

filetului în canalul rădăcinii trebuie să fie cu 1-2 mm mai mare decît a

filetului pivotului. După filetarea completă canalul minuţios se spală cu

apă, se usucă cu un get de aer cald, se splală cu alcool etilic şi se degrasează.

Apoi se controlează calitatea de filetare şi pivotul intraradicular se fixează în

canal prin cementare. Cementul se mestecă nu prea vîscos şi se întroduce ăn

canal cu acul Lentulo. Nu se recomandă de mesticat cementul prea lichid-în

acest caz nu se va face o fixare sigură. Cementul se introduce cu un strat

subţire la apexul pivotului intraradicular ,care se filetează în canal. Se

recomandă de rotit pivotul la început contra acelor ceasornicului, apoi după

acele ceasornicului pînă la final cu următoarea rotaţie la 0.25-0.5 rotaţi

contra acelor ceasornicului. Cu această tehnologie de aplicare a pivotului se

înlătură surplusul de cement din canalul radicular şi scade presiunea

interioară , ca urmare, se micşorează riscul de fracturare a rădăcinii.

După priza cementului se poate de trecut la prepararea definitivă a părţii

coronare. Pentru aceasta se alege temporar un capac din polivinilclorid,care

corespunde după formă cu pivotul extraradicular. La capătul lui cu o sondă

încălzită se face un orificiu de 1 mm, capacul se umple cu compozit şi se îmbracă

pe pivotul supraradicular. Prin orificiu iese surplusul de compozit, apoi, după

polimerizare, cu o spatulă încălzită sau cu o freză diamantată se înlătură capacul

temporarei se prepară bontul dentar care va fi baza pentru o coroană din

metaloceramică.

Această construcţie se face doar atunci cînd e necesar de restabilit un dinte

mono-radicular ,fără schimbări în ax. Atunci cînd e schimbat unghiul axului se

recurce la confecţionarea unui pivot întreg turnat.

Construcţie modificată

Pivot turnat

Construcţia tradiţională a pivotului turnat nu e optimală. Ea nu predispune

amortizarea componentei orizontale la presiuni ocluzale(F). La apexul rădăcinii

se concentrează o presiune egală cu 250% din presiunea ocluzală, ce poate duce

la fracturare rădăcinii. Înlătură aceste neajunsuri construcţia, care la vîrful

pivotului radicular se concentrează presiunea(F2) egală cu 80% din toată

presiunea. Mărimea optimă a unghiului trebuie să fie de 40-50' faţă de axul

dintelui.

Pentru o fixare mai stabilă,la un pivot cu partea radiculară scurtă pentru

profilaxia fracturii părţii vestibulare a rădăcinii e demonstrată construcţia cu

« guleraş ». Ea e indicată în abraziunile patologice de gradul 3 şi slăbirea păreţilor

vestibulari a canalului radicular.

« Gulerul » efectuat duce la profilaxia parodontitelor marginale şi permite de a

restabili forma anatomică a dintelui. Dacă este defec jucstagingival (pînă la 5 mm),

atunci se face un prag de 135'.

F

Capitolul 2

Metode de examinare

Metode clinice:

A. Examenul extraoral

B. Examenul intraoral (examenul endobucal)

Metode paraclinice:

Analiza modelelor de studiu - forma arcadelor; maxilă-elipsoidala,mandibulă-

hiperbulă

- curburile arcadelor alveolo-dentare;- nu sînt

- simetriile arcadelor;-simetrice

- ocluzia ;-ortognată

Examen complementare specifice

- examenul radiografic (radiografie retroalveolara d 24)

Capitolul 3

Fisa de examinare

- data 02/03/07

- numele medicului Banuh V.N.

Date obiective

Nume-Mircea

Prenume-Anatol

Varsta-23 ani

Sex-M

Profesia-student

Anamneza

Motivul prezentarii pacientului: Fracturarea dintelui 24

Istoricul bolii: sediul-leziune odontală coronară totală d 24.

debutul -imediat.

dureri -nu prezintă.

Antecedente heredo-colaterale (AHC)

- generale:

Tuberculoza-neaga

Sifilisul-neaga

SIDA-neaga

Hepatită-neaga

Antecedente personale (AP) generale

- fiziologice: grup sangvin O, Rh+

- patologice:

afectiuni ale sistemului nervos (nevralgii, nevroze, psihose, epilepsie)-

neaga

afectiuni cardiovasculare (malformatii congenitale, hipetensiune

arteriala, cardiopatii, deficiente in circulatia periferica)-neagă

afectiuni digestive-gastrita

afectiuni respiratorii (bronsite, pneumonii, astm bronsic, TBC)-neagă

afectiuni ORL (rinite, sinuzite, adenite, amigdalite)-neagă

afectiuni urogenitale (nefrite, cistite, dismenoree)-neagă

afectiuni osteoarticulare (osteoporoza, atropatii)-neagă

afectiuni dermatologice (dermatite, micoze)-neagă

afectiuni endocrine (hiper/hipo: tiroida, paratiroide, pancreas, hipofiza,

suprarenale)-neagă

afectiuni sanguine (anemie, hemofilie,leucemie, agranulocitoza)-neagă

reactii alergice (alimentare, nealimentare, medicamentoase)-neagă

tratamente medicamentoase actuale –neagă

Antecedente personale locale:

principalele :leziune odontală coronară totală-d 24

extractii, semne de parodontopatie, tratamente stomatologice

(ortodontice,chirurgicale, protetice, echilibrare ocluzala), parafunctii (respiratia

orala si deglutitia infantila)-nu s-audepistat

Examenul clinic obiectiv

A. Examenul extraoral

Examenul general:

- dezvoltarea generala (somatica)

-normotrof sau normosom (dezvoltarea generala corespunde varstei)

- tip constitutional -atletic (crestere echilibrata, transversala şi sagitala)

- sistem nervos: tare

- comportament-adecvat

Examenul extremitatii cefalice:

- inspectie:

-expresia fetei – absenţa expresivităţii faciale

-forma fetei-ovala

-simetria fetei – fără modificări

-proporţia etajelor -cele 3 etaje au dimensiuni egale

-formaţiuni şi coloraţii deosebite –nu sînt prezente

-examinarea profilului -profil drept

- palpare: -puncte de emergenta vasculo-nervoase – supra- si suborbitale,

mentoniere-nu prezenta sensibilitate dureroasa

-puncte sinusale (maxilare si frontale)- nu se urmareste prezenta sensibilitatii

-integritatea conturului osos maxilar si mandibular – nemodificată

-palparea părţilor moi ale feţei (edem, emfizem, sensibilitate dureroasa)-lipsă

-palparea ganglionilor (submentonieri, submaxilari, preptragieni, mastoidieni,

jugulo-carotidieni)-fără modificări

-palparea glandelor salivare (parotidă, submaxilară - nu se notează sensibilitatea)

-examenul musculaturii (periorofaciala, mobilizatoare a mandibulei, mobilizatoare

a capului)-fără modificări

-examenul ATM – se realizeaza prin inspectie, palpare si ascultatie

-amplitudinea deschiderii gurii este normală ,cuprinsă între 40-60 mm

-zgomote articulare (cracmente, crepitatii) –nu sînt prezente

B. Examenul intraoral (examenul endobucal)

- examenul preventiv oncologic -inspectia mucoasei orale: mucoasa labiala, obraz,

gingie, bolta, planseu, limba- de culoare roz-pala fara erupţii patologice

-palparea glandelor salivare submaxilare, sublinguale si orificiul canalului Stenon

-formatiuni si coloratii deosebite-nu sint

- examenul odontal: -tipul de dentatie -permanenta

-starea de sanatate a dintilor cariei cu "C", pulpitei "P",gangrenei "G", obturatie

compozit "Obt", obturatie amalgam "AAg", dintii extrasi "L", leziune corono-

radiculara ’Loc’

- examenul parodontal

-sîngerarea de la nivelul gingiei parodontale la d24

-retractia gingivală- rezultatul este negativ

-mobilitatea dentară – gradul 1 mobilitate V-O d 24

-indicele de placă (Silness si Loe): 0 = absenta plăcii

-indicele de tartru (Silness si Loe): 0 = absenta tartrului

- examenul arcadelor : forma arcadelor elipsoidală şi parabolică, simetrice,

fundurile de sac vestibulare (adîncime medie 6-13mm)

- examenul ocluziei: examenul static (linia interincisiva corespuinde

arcadelor),ocluzie ortognată

-fracturarea suprafeţei palatinale la nivel gingival, părţile aproximale şi cea

centrală restabilite cu compozit, canalele radiculare obturate pînă la apex,schimbări

patologice în periodont nu sînt, percuţia negativă. După înlăturarea compozitului

limita în părţile proximale erau la 2mm subgingival.Ţesuturile dentare dure.

Culoarea dentinei-galben deschis.

Examenul paraclinic

Analiza modelelor de studiu - forma arcadelor; maxilă-elipsoidală,mandibula-

hiperbolă

- curburile arcadelor alveolo-dentare;- nu sînt

- simetriile arcadelor;-simetrice

- ocluzia ;-ortognată

Examen complementare specifice

- examenul radiografic (radiografie retroalveolara d 24)

Diagnosticul prezumptiv : leziune odontala coronară totala la dintele 24 în

urma cariei complicate cu pierderea eficacităţii masticatorii de 8% după Agapov,

defect estetic.

Obt

C Loc

Obt

L

Obt

L

Diagnosticul definiv:

În baza acuzelor ,examenului clinic şi paraclinic-punem diagnoza de :leziune

odontala coronară totală la dintele 24 în urma cariei complicate cu pierderea

eficacităţii masticatorii de 8% după Agapov, defect estetic.

Tratament:

Fixarea de bază a incrustatie e cea mecanică, forţa de adeziune nu joacă un rol

important.

Fig 1

Sînt redate presiunile masticatorii asupra dintelui:

a)în dintele sănătos

b)în dintele devital restabilit cu material cu acelaşi grad de elasticitate ca a

dentinei(pivot elastic)

c) în dintele devital restabilit cu un pivot rigid metalic.

Observăm că restabilirea cu pivot rigid măreşte riscul de fracturare a peretelui

rădăcinii. Pentru a micşora acest risc e nevoie de o preparare adecvată a dintelui.

Fig 2

Această poză e făcută după o lună de la începutul tratamentului. Gingia în regiunea

proximală de culoare roz-pală, dar defecul oricum e în adîncime. În această

restaurarea coroanei dintelui se poate face doar la confecţionarea unei coroane de

substuţii (incrustaţie cu pivot) . Alte sisteme adezive nu vor avea un rezultat pozitiv

datorită prezenţei salivei şi lichidului gingival. Pentru reobturarea şi formarea

orificiilor radiculare se folosesc profile pentru micromotor. În procesul de

preparare a canalului sub incrustaţie e necesar de a face radiografia control cu

profile în interiorul canalului pentru a determina direcţia corectă a canalului

radicular. Trebuie de respectat cîteva criterii: Canalul trebuie să fie obturat de la

apex pînă 2/3, lungimea intraradiculară trebuie să fie egală cu lungimea

coronară viitorului dinte restaurat, lăţimea canalului trebuie să fie nu mai puţin de

1/2 din diametrul rădăcinei, e de dorit de a lăsa nu mai puţin de 4 mm din

obturatia radiculară. La dintele pluricanalar e de dorit de folosit cel puţin 2

pivoturi.

Fig 3

Pe poză e afişată burghiul pentru trecerea canalului (subţire,cu vîrf ascuţit) şi

formarea lui din setul Uniclip (DENTSPLY),de tot în set sint 3 tipuri de burghie de

diametru diferit şi pivoţi din acrilat(pentru amprentă şi model), burghiuri pentru

formarea canalului radicular din setul Preci-post (Ceka), separat pivoturi pentru

amprentă şi pivoturi pentru modelarea incrustaţiei.

Confecţionarea unui pivot din acrilat e indicat în cazul distrucţie rădăcinei: ea

mai sigur apără limita preparării, ca obturaţia provizorie, şi cu ajutorul

acrilatului se poate modela dintele temporar.

Zilnicul:

În prima vizită a fost înlăturată obturaţia din compozit, formarea limitei pragului

circular, după aceasta doar dezobturarea canalelor. Această ordine de preparare ne

permite de a nu subţia marginea rădăcinei şi de a permite tehnicului dentar de

modela corect viitoarea incrustaţiei. La sfîrşitul vizitei în locul obturaţiei

temporare se pregăteşte pivotul temporar din acrilat SNAP(Parcell) şi pivotul

standart,ce corespunde burghiului de preparare a rădăcinei din setul Preci-

post(Ceka).

În vizita a 2-a peste o săptămînă a fost înfăptuită corecţia pragului şi rebazarea

pivotului temporar din acrilat SNAP. Pivotul acoperă tot sectorul subgingival. La

cimentare pe pivot nu se aplică cimentul temporar doar pe marginea rădăcinei.

În vizita a 3-a după o săptămînă a fost adăugat acrilat pe pivotul temporar înafara

cavităţii bucale în sectoarele aproximale , de a îndepărta gingia de la marginile

rădăcinei.

Metoda indirectă de confecţionare a incrustaţiei (pe modelă) ne permite mai exact

de a modela bontul dintelui, pentru a permite tehnicului dentar de a confecţiona o

coroană mai estetică şi mai stabilă.

Tehnicul va folosi pentru modelarea incrustaţie şablonul din silicon , format

după modelul de ceară. Noi am folosit Setul pentru confecţionarea

incrustaţiilor prin metoda indirectă (Preci-post): burghiuri pentru formarea

canalelor -2 diametre, pivoturi pentru amprentă, pivoturi pentru modelare. Mai

sînt seturi ca:

- Set pentru confecţionarea incrustaţiilor prin metoda indirectă (Uniclip firma

Dentsply): 2 seturi-6 diametre diferite (cîte 3 în set),burghiuri pentru

trecerea şi formarea canalelor,pivoturi pentru amprentă.

- Set pentru confecţionarea incrustaţiilor prin metoda indirectă (Pivot-

master firma Antogyr): burghiuri pentruformarea canalelor-5 diametre, pivoturi

din aliaj .

- Set pentru confecţionarea incrustaţiilor prin metoda indirectă (ParaPost XP

Casting Kit): burghiuri pentru formarea canalelor, pivoturi fără funingene -

cilindrice, cu brazde pentru surplusul de ciment.

Amprenta sub incrustaţia bont a fost făcută întra 4-a vizită. Pentru amprentă a fost

folosit pivoturile Preci-post(Ceka). Aceste pivoturi se diferenţiază: duritate mărită,

forma conică (la sistema Uniclip-formă cilindrică), vîrful pivotului, rămas

înnăuntrul amprentei,care are o formă dreptunghiulară cu 2 retuşări (în

sistema Uniclip-la vîrf e o sferă-cu o fixare mai puţin anevoioasă în amprentă).

A fost aleasă lingura de amprentă(neperforată,fiindcă amprenta e într-un timp).

Partea internă a amprentei a fost prelucrată cu adeziv pentru silicon.

Înnainte de a lua amprenta canalele se usucă cu conurile de hîrtie de dimensiuni

mari.

A fost făcut o amprentă dublă ,cu aceeaşi masă amprentară. În ambele canale s-

au pus pivoţii. După înlăturarea lingurei amprentare ambii pivoţi au rămas în dinte.

Dizainul dreptunghiular permite o fixare mai stabilă în amprentă.Modela a fost turnată din superghips. Limitele rădăcinei se văd bine. Pe

suprafeţele proximale marginea gingiei încă mai aderă de rădăcina dintelui. În

amprentă s-au lăsat pivoţii.

La început se prepară pragul circular. Se lasă pereţii de o lăţime de 1-1,5 mm (în

acest caz s-a păstrat mai mult din peretele vestibular). Aici lăţimea canalului nu

trebuie depăşită de 1/2 din diametru, în caz contrar pereţii se pot distruge la

aplicarea presiunii.

Pentru modelarea suprafeţei intracanalare e uşor de folosit pivotul special. La el

aderă bine ceara,ce permite tehnicianului să redea din ceară pivotul.

A fost preparat un pivot demontabil din crom cobalt, pentru modelare s-a

folosit pivoturile standart din sistemul Precis-post. Mai bine de folosit o

contrucţie mai siplă cu pivot demontabil. Aceasta micşorează riscul de erori la

etapa de preparare şi cimentare.

Pe pivotul demontabil se formează "un mîner" pentru întroducerea mai

exactă a pivotului. Uşor va fi scurtat şi şlefuit după cimentare.Proba

incrustaţiei în cavitatea bucală. La margine e lăsat un prag pentru viitoarea

coroană.

Fig 4

Situaţie clinică înaintea cimentării incrustaţiei. În jurul rădăcinei subgingival e

aplicată aţa de retracţie(000). Se atrage atenţia la marginea sănătoasă a gingie şi

lipsa sîngerării. Aceasta s-a datorat pivoţilor temporari şi rebazării limitei

rădăcinii.

După cimentarea incrustaţiei, în aceeaşi vizită s-a confecţionat coroana provizorie.

S-a făcut rebazarea dublă a coroanei provizorii pentru o alipire mai

strînsă a acestei coroane.

Fig 5Radiografia control la proba incrustaţiei suprafaţa intraradiculară e aproximativ egală cu viitoarea coroană.

Acrilatul SNAP este unul din cel mai microdispersant acrilat ce permite de reda o

margine corectă a viitoarei coroane provizorii. La a 2-a rebazare se amestecă mai

lichid acrilatul şi se depune cu spatula pe prag în cavitatea bucală. În vizita

următoare pe coroana provizorie se adaugă în laborator acrilat pentru a distanţa

gingia de la marginea pragului.

Fig 6

Amprenta dintelui s-a efectuat doar la vizita a 2-a după cimentarea incrustaţiei.

Se alege o lingură metalică standart. Suprafaţa internă se prelucrează cu adeziv

pentru siliconul firmei Bisico. Pentru retracţia gingiei se foloseşte aţă de retracţie

(OOO) sau pastă de retracţie Retract (Centrix). Se face amprentă în 2 timpi cu

masă amprentară C-silicon.

S-a confecţionat modela cu bonturi mobilizabile .Linia finală de

preparare( finishing line) e marcată cu creion roşu. Bontul e acoperit cu cîteva

straturi, pentru a crea spaţiu pentru ciment pragul cu lac nu se acoperă.

Fig 7

Pragul gingival.

Fig 8

Coroana probă masa m/c după probă a fost cimentată temporar. După 2 săptămîni s-a cimentat definitiv.

Pentru a nu pătrunde surplusul de ciment în coroană,o parte din ciment se aplica doar pe prag.

Altă parte a cimentului se aplică pe suprafaţa ocluzală a bontului cu o periuţă în cavitatea bucală cu un strat subţire.

Fig 9

Coroana după cimentare.

Capitolul 4

REZUMAT

Bolnavul, Mircea Anatol, de vîrsta de 23 de ani, pe data de 02/03/07, s-a adresat cu

acuze: fractura dintelui 24 la policlinica stomatolgică USMF”Nicolae Testemiţanu”

La examenul clinic şi paraclinic: „ fracturarea suprafeţei palatinale la nivel

gingival, părţile aproximale şi centrală restabilite cu compozit, canalele radiculare

obturate pînă la apex, schimbări patologice în periodont nu sînt, percuţia negativă.

Ţesuturile dentare dure. Culoarea dentinei- galben deschis.” S-a stabilit

diagnosticul clinic: leziune odontală coronară totală la dintele 24 în urma

cariei complicate cu pierderea eficacităţii masticatorii de 8% după Agapov,

defect estetic.

Prognosticul e pozitiv.

Bibliografie

1. John A. Sorensen, DMD, PhD «CiiereMa 1PS EMPRESS 2

2. Greenfeld R.S. «Comprasion of two post systems under applied

compressive-chear loads. J.Prosth.Dent.,61:17-24,1989r.

3. Dr.Edoardo Giacometti //Fenestra ,1999 r., NQ 12, cTp.94

4. Christensen GJ «Posts: necessary or unnecessary?» JA.D. A 996;127

(10):1522-1526.

5. S. Belii et al. Fracture resistance of endodontically treated molar teeth:

Various restoration techniques, Continental European

6. Division/Scandinavian Division/Israeli division (CED/NOF/ID) of IADR

2004 Istanbul Meeting (25-28 august 2004).

7. S. Belii, A. Erdemir, M. Ozcopur, G. Eskitascioglu. The effect of fibre

insertion on fracture resistance of root filled molar teeth with MOD

preparations restored with composite, International Endodontic Journal,

38, 73-80, 2005.

8. L. Steier. A new perspective on the Endodontics Restorative Continuum,

Endodontic Therapy Volume 3 Number 2, 2004.

9. Nagasiri R., Chitmongkolsuk S. Long-term survival of endodontically

treated molars without crown coverage: A retrospective cohort study. J

Prosthet. Dent. 2005 Feb.; 93(2): 164-70.

10. Marcela P. Newman, Peter Yaman, Joseph Dennison, Mary Rafter,

Edward Billy. Fractureresistance of endodontically treated teeth restored

with composite posts, The Journal of Prosthetic Dentistry, April 2003,

Volume 89, Number 4.

11. Guido Heydecke, Frank Butz, Amr Hussein, Jorg R. Strub, Fracture

strength after dynamic loading of endodontically treated teeth restored

with different post-and-core systems, The Journal of Prosthetic Dentistry,

April 2002, Volume 87, Number 4.