"ridichea uriasa", "tepusa cu cartof", "duda infipta-n pix", "marul coflesit", "dovleacul de Halloween", "pruna de Scornicesti", „vector cu coronita”, “cartof tras in teapa”, „ghildusa piramida”, „circumcizia ratata”, „monumentul cu penetrare”, „un creier pe bat”, „maslina-n scobitoare”, „nuca-n teapa”, “fleica-n frigaruie”, “cartoful revolutiei”, “teava si testiculul”, “teapa de 56 de miliarde”, “kitsch cu patalama” sunt numele sub care este cunoscut complexul sculptural-arhitectural “Memorialul Renasterii - Glorie Eterna Eroilor si Revolutiei Romane din Decembrie 1989”, amplasat în Piaţa Palatului din Bucureşti.

Memorial este format din mai multe elemente, numele acestor elemente fiind simbolice având menirea de a sublinia importanța revoluției din 1989 pentru istoria României.

Piața reculegerii - este o piață în miniatură, se află în centrul memorialului, în centrul acesteia fiind amplasată Piramida Izbânzii. „Piața”, prezintă un zid, pe care sunt scrise în piatră numele revoluționarilor care și-au pierdut viața în timpul evenimentelor din 1989. Se poate afirma că acest element al memorialului este spațiul de pietate al întregului ansamblu.

Zidul Amintirii - prezintă numele celor 1058 de victime ale revoluției, inscripționate în alamă. Sub placa de alamă pe care sunt scrise numele vitimelor stă scris: Eroi martiri ai revoluției din 1989. Piramida Izbânzii - este elementul principal al ansamblului, are 25 de metri și se află în centrul „Pieței reculegerii”. Obeliscul prezintă la baza sa un grup statuar care semnifică dorința de libertate a indivizilor. În partea superioară a obeliscului piramidal se găsește „Coroana”, simbolizând jertfa celor căzuți în timpul evenimentelor, dar și amintirea acestora, amintire care trebuie să rămână vie în conștiința românilor. Calea Biruinței - este un simbolul al drumului către democrație, început de cei care au înfăptuit revoluția în 1989. Acest  drum  este  construit din buşteni retezaţi din copaci tineri de esenţă tare (stejar), simbolizând tot  atâtea  vieţi tinere curmate. De o parte şi de alta, sunt băncile albe din  marmură a căror formă şi culoare sugerează cavourile celor morţi, răceala şi solemnitatea acestei porţiuni: pe Calea Biruinţei nu se stă…  De asemenea simbolizează şi imboldul de  a  nu  sta  prea  mult  să  plângi trecutul, ci să priveşti mereu înainte cu speranţă.

“Cred foarte mult in lucrarea mea. Va deveni un simbol. Sau un reper turistic. Eu am creat un spatiu de meditatie, unde vor putea veni parintii sau rudele martirilor pentru a-i evoca sau pentru a depune flori.” Alexandru Ghilduş

“Ce cauta teapa asta langa Iuliu Maniu?Este ceva infiorator. In primul rand ca asa-zisa revolutie a fost o imensa cacealma istorica, iar asa-zisul monument tocmai asta preamareste:

cacealmaua. Acolo au murit 500 de tineri nevinovati. Iar lucrarii nu e nicidecum slujitorul revolutiei, ci profitorul ei.Nu stiu cine a decis constructia si amplasarea ei acolo, dar e clar ca nu a interesat pe nimeni aspectul moral sau respectul fata de istorie. Cand Iliescu a vazut statuia lui Maniu, care se afla in vecinatate, a fost cuprins de indignare si a spus: . Chestia asta uriasa nu-l deranjeaza catusi de putin.Pe mine , in schimb - si nu numai pe mine - ma deranjeaza aceasta vecinatate. Ce cauta teapa asta langa Iuliu Maniu? In primul rand ca nu se intelege ce vrea sa spuna. Cand am vazut-o, am spus ca e un testicul strapuns de ceva.Normal ar fi fost sa ridice un monument simplu, cu numele celor care au murit, incrustate cu litere de aur.Asa au facut americanii pentru soldatii lor care au murit in Indochina... Greseli se fac si in alte parti. Centrul Pompidou din Paris, de pilda, e o oroare, dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem la fel”.Neagu Djuvara

 “Alexandru Ghildus este un autor de bibelouri amabile. Nu are pregătirea pentru a executa o astfel de lucrare, nefiind sculptor, ci designer. Tot ceea ce propune este un vector cu coroniţă, la dimensiuni grandomane”.Mihai Oroveanu-director al Muzeului National de Arta Contemporana

„Eu consider astfel de monumente, cum este cel al lui Ghildus, mizerii spatiale" Nicu Enea, sculptor

Nu prea se mai poate adauga ceva dupa cate s-au scris despre acest monument, însă, pentru a rezuma, aş spune că există totuşi o simbolistică şi o naraţiune a obiectului, gândită cumva... Măcar atâta credit se poate acorda autorului. Că se fundamentează pe o perspectivă istorică eronată, e o altă problemă. Dincolo de poveste, mie mi se pare total nepotrivită amplasarea... Nu pare să comunice cu nimic din jurul ei, cu arhitectura somptuoasă şi sobră a Muzeului de Artă, cu rafinamentul Bisericii Cretzulescu, sau cu clădirea BCU. Pare o lucrare gândită în sine, care are o oarecare coerenţă proprie, dar irelevantă în spaţiul dat. Să nu mai vorbim de relaţia cu monumentele alăturate, Iuliu Maniu şi Coposu, faţă de care nu face decât să se adauge inutil şi fără sens. O aglomerare de obiecte.Nu poţi să nu te întrebi: de ce o formă atât de goală, cu ce comunică acea marmură albă, de ce nu are o citire limpede, de ce nu spune nimic?