UNIVERSITATEA DE STAT SIN MOLDOVA FACULATATEA DE ȘTIINTE ECONOMICE CATEDRA MARKETING ȘI REI

REFERAT LA DISCIPLINA “ TEORIE ECONOMICĂ II “

TEMA : “ Politici antisomaj si specificul lor in Republica Moldova”

A ELABORAT : APARATU NICOLAI GRUPA MK 1001 , ANUL I SPECIALITATEA MARKETING SI LOGISTICA A VERIFICAT : TURCANU OLESEA LECTOR UNIVERSITAR

CHIȘINĂU, 2011

Cuprins :

1. Introducere2. Definirea șomajului ;3. Modelele ocuparii forței de muncă ;4. Nivelul și tipologia șomajului ;5. Masuri ce privesc populatia ;6. Masuri ce privesc direct pe someri ;7. Rolul statului in promovarea politicii antisomaj;8. Concluzii și Recomandări ;9. Bibliografie

2

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei de cercetare . Prin amploarea îngrijorătoare, prin

structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a

devenit o problemă macroeconomică ce face obiectul unor aprige dispute teoretice,

metodologice şi politico-ideologice. Cel mai adesea, fenomenul contemporan şomaj este abordat

şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional: ca loc de întâlnire şi de

confruntare între cererea globală şi oferta globală de muncă. Această manieră de abordare a

şomajului este, în fapt, o continuare a analizei problemelor demografico-economice, pe de o

parte, şi a celor economico-financiare şi investiţionale, pe de altă parte. Numai că atât resursele

de muncă (oferta de braţe de muncă), cât şi nevoia de muncă (cererea de muncă) sunt filtrate

prin exigenţele şi regulile unice ale remunerării şi salarizării. De aceea, indiferent de unghiul de

abordare şi tratare a lui, şomajul este o disfuncţie a pieţei naţionale a muncii.

Obiectul de studiu il prezintă problema șomajului in statele cu diferit nivel de dezvoltare

economică.

Scopul lucrării il constituie conturarea problematicii abordărilor conceptului de “ șomaj

“ precum și a determinării cauzelor și căilor de ameliorare a șomajului. Pentru

atingerea scopului propus in lucrare au fost formulate urmatoarele sarcini :

• studierea abordărilor teoretice privind problema șomajului in lume și in Republica

Moldova;

• definirea indicatorilor statistici ai șomajului ;

• analiza nivelului de șomaj și definirea formelor de șomaj;

• evaluarea șomajului in diverse state;

• stabilirea motivelor și a cauzelor șomajului ;

• analiza șomajului in Republica Moldova ;

• analiza srategiilor de reducere a șomajului in Republica Moldova.

Realizarea scopului și sarcinilor propuse denotă structura logică a lucrări , constituită din

introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie .

In capitolul unu, Abordări conceptuale privind profilul șomajului, se incearcă o definire și

determinare a ceea ce ar insemna șomajul. Se prezintă de asemenea, definiția următorilor

indicatori: șomaj voluntar și șomaj keynesian (involuntar).

Se prezintă citeva metodologii de calcul a indicatorilor șomajului.

In capitolul doi, Șomajul- o problemă mondială, este menționat efectul globalizării asupra

vieții umane, precum și se evaluează problemă șomajului in aspect mondial,luindu-se ca puncte

de reper mai multe state ale lumii.

3

In capitolul trei, Aspectele șomajului in Republica Moldova ,se incearcă a analiza cauzele

și consecințele macroeconomice ale șomajului in R.Moldova . La fel și măsurile politice active

pentru reducerea șomajului analizind strategiile de eradicare a șomajului.

Suportul teoretico-științific si metodologic. Șomajul a devenit o problemă odată cu

dezvoltarea industrială, respectiv incepand cu cea de adoua jumatate a secolului al XVIII-lea, in

perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale iși micșorau producțiile și, ca urmare,

eliberau un numar important de muncitori ce deveneau șomeri.

Problematica ocupării și a șomajului a fost tangențial abordată in analiza tranzacțiilor de pe

piața muncii, unde se manifestă ca o discrepantză dintre cererea și oferta de muncă. In fond, ea

constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic și este strans legată de realizarea

creșterii economice actuale și potențiale și din acest considerent reprezintă o componentă

importantă a politicii macroeconomice avand implicații atat economice, cat și sociale.

Scopul informativ al lucrării l-au constituit datele Biroului International al

Muncii; Comisiei de Statistică ONU; Biroului de Statistică al Republicii Moldova;

Ministerul Finanțelor, Organizația Internațională a Muncii (OIM); Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei al Republicii Moldova; Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de

Muncă .

Lucrarea propusă , a fost elaborată utilizind urmatoarele metode de cercetare știintifică :

metoda observației, sinteza, si comparația. Unele rezultate sunt prezentate sub forma de grafice

și tabele.

Cuvintele cheie: șomajul, șomajul voluntar si șomajul keynesian (involuntar).

In acest context, se poate menționa, că șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației

plătit pentru forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este

caracterizat prin faptul că o parte din populație este în căutare a unui loc de muncă.

4

Capitolul unu : “ Abordări conceptuale privind profilul șomajului ”.

Omul, privit atat din punct de vedere economic, cat și ca realitate socială si demografică,

trebuie situat in centrul oricărei cercetări asupra dezvoltării și evoluției sistemului economic.In

acest sens, abordarea problemei ocupării forței de muncă reprezintă o prioritate absolută a

cercetării științifice, inclusiv a celei economice.

Șomajul este o stare negativă a populației active disponibile, care nu gasește locuri de muncă,

din cauza dereglării relației dintre dezvoltarea economiei ca sursă a cererii de muncă și evolutia

populației ca sursă a ofertei de muncă. Conform definiției Biroului Intenational al Muncii, in

cadrul șomajului se includ persoane apte de muncă, in varsta de peste 15 ani, dar care nu au un

loc de muncă remunerat deși caută de lucru și sunt disponibile pentru muncă. In condițiile

contemporane, șomajul este considerat ca neocuparea forței de muncă. Ocuparea forței de

muncă  poate fi exprimată în 2 modele:

a) Ca  ocuparea  absolută – prin numarul persoanelor, care participă la activitățile utile

societății. 

  PAO – persoane apte de muncă ocupate

b) Ca ocuparea  relativă – prin rata ocupării (Ro)

În ultimele decenii creșterea șomajului influențeaza substanțial asupra PNB, de aceea

analiști acorda o deosebită atenție corelației dintre creșterea economică și șomaj.Rata

ocupării – Ro poate fi determinată:

Ro =

PAO – persoane apte de muncă ocupate; PA – persoane apte de muncă

 Șomajul reprezintă o stare a pieții muncii caracterizată printr-o oferta a forței de muncă mai

mare decît cererea de ea. Șomajul mai poate fi caracterizat după:

a)  frecvența (cît de des se află o persoana în șomaj timp de o perioada de timp(un an));

b)  durată (timpul de aflare a persoanei în șomaj);

c) distribuția (reprezentată dupa vârsta, sex, profesii).

Șomajul poate fi măsurat în forma lui relativă și absolută. Forma relativă este rata șomajului,

forma absolută numarul șomerilor.Rata șomajului determină ponderea șomerilor în numar total

a persoanelor apte de muncă.

5

RS =

Numărul șomerilor: s=PA-PO

Problematica ocupării si a șomajului a fost tangențial abordată in analiza tranzacțiilor de pe

piața muncii, unde se manifestă ca o discrepantza dintre cererea si oferta de munca. In fond, ea

constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic și este strans legată de realizarea

creșterii economice actuale și potențiale și din acest considerent reprezintă o componentă

importantă a politicii macroeconomice avand implicații atat economice, cat și sociale.

Ocuparea deplină sau lipsa de şomaj semnifică faptul că circa 97-98% din populaţia activă

disponibilă este utilizată efectiv.

Șomajul se clasifică in :

* Șomajul voluntar se mai numeste si șomaj clasic și apare chiar în conditiile în care piața

muncii se afla în echilibru. El este reprezentat de toți cei care nu au un loc de muncă și ar dori să

lucreze, dar la un salariu mai mare decât cel existent la momentul respectiv pe piața.

* Șomajul involuntar este reprezentat de persoanele care doresc să se angajeze la salariul

existent pe piață, dar nu o pot face pentru ca nu există locuri de muncă. Explicația acestui șomaj

se află în rigiditatea salariilor, stabilite dupa cum se știe prin negocieri  colective, care  se 

revizuiesc destul de rar  (cel mai  frecvent, o dată pe an). Rigiditatea salariilor are și alte

explicații pe lângă negociere, cum ar fi aceea că schimbarea salariilor poate fi costisitoare

pentru firme (antrenează, de exemplu, costuri de negociere). O altă explicație se afla în faptul

că, de multe ori, firmele nu micșorează salariul atunci când crește oferta de muncă, deoarece ele

platesc muncitorii în funcție de productivitatea muncii. Pentru a munci la fel de bine, muncitorii

vor primi același salariu. De exemplu, șomajul involuntar se poate datora unui soc al ofertei care

deplaseaza curba ofertei agregate pe termen scurt spre stânga; cererea de bunuri de consum scade,

antrenează o reducere a cererii de muncă, iar în economie apare șomajul involuntar.

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază șomajul sunt de două feluri :

- indicatori absoluți ;

- indicatori relativi ;

Indicatorii absoluți sau indicatorii de nivel - se referă la numarul efectiv de șomeri. Ei se exprimă

in “persoane” și se determină pentru anumite peioade de referință: lunar, semestrial, anual.

Numarul șomerilor se calculează și in corelație cu anumite variabile demografice, ca: varstă,

sex, stare civilă, dar și ținand cont de pregatirea profesională, de nivelul studiilor sau de

repartiția teritorială.

6

Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea șomajului este unul din cei mai importanți

indicatori macroeconomici: rata șomajului. Acest indicator se determină prin raportarea

numărului total de șomeri la populația activă și se exprimă in procente. Nivelul ratei șomajului

și evoluția acesteia reprezintă unul din barometrii in functie de care se iau anumite măsuri de

protecție socială sau decizii de politică economică. Concret, acest indicator se poate determina

in modalități variate. Relațiile de calcul pot să fie diferite in practică, in funcție de legislația

națională sau de informațiile disponibile. Diferențele care apar sunt determinate de elemente

cum sunt:

- termenii de raportare și se referă la numitorul raportului care poate fi populația activă sau, de

exemplu, populația in limitele varstei de muncă ;

- conținutul indicatorilor primari luați in calcul ;

- sursele de colectare a informațiilor ;

- metodologia de calcul .

Capitolul doi : “ Șomajul – o problemă mondială “

Criza financiară a atras lumea intr-o mare recesiune economică, iar șomajul a devenit o

problemă globală. Şomajul se manifestă inegal pe ţări, zone, perioade, sexe, vârstă, calificare

7

profesională. Afectează de cele mai multe ori tinerii şi femeile, iar prelungirea în timp măreşte

riscul degradării competenţei profesionale şi dificultatea de reintegrare.

Estimările arată că peste 210 de milioane de oameni de pe tot globul sunt la aceasta dată

șomeri, o creștere de peste 30 de milioane de persoane fața de datele din 2009. Trei sferturi din

creșterea numarului de șomeri a aparut in țarile cu economii avansate și restul, un sfert, in alte

țări.

In perioada 2000-2009, gradul de ocupare a forței de muncă la nivel mondial a crescut de la

2,74 miliarde și pana in 3,21 miliarde, din care 56,3 la sută localizați in Asia. Rata șomajului,

care a fost in jur de 6 la sută timp de mai multi ani, a crescut dramatic in 2009. In 2010,

aproximativ 210 milioane de persoane sunt șomere, inregistrandu-se o creștere cu mai mult de

30 milioane din 2007 și pana acum.

In următorii zece ani, mai mult de 440 milioane de persoane vor fi necesare pentru a absorbi

noii intrări pe piață forței de muncă și chiar mai mult timp pentru a se acoperi nivelul de șomaj

cauzat de criza. In plus, țarile in curs de dezvoltare trebuie să se dezvolte rapid pentru a absorbi

forța de muncă și a satisface cererea pentru locuri de muncă a cetațenilor săi ce parasesc zonele

rurale. Cifrele sunt amețitoare. Șomajul la nivel global a crescut cu 30 milioane , iar deficitul de

locuri de muncă pentru tineri este de 81 milioane. Și presiunea privind creșterea forței de muncă

și populațiile in creștere sunt intense.

Rapoartele FMI arată ca șomajul are un cost uman, ridicat, conducand la durata de viață redusă

și creșterea mortalității, precum și rezultate mai slabe pentru copiii din gospodăriile afectate de

șomaj. Totodată, ne confruntăm și o creștere rapidă a migrației forței de muncă din mediul rural

in cel urban. Astfel, daca nu se vor lua măsuri rapide pentru a se realiza piata forței de muncă,

ne-am putea confrunta cu probleme asemenea perioadelor cumplite de foamete.

Multe țări se confruntă de ani buni cu rate ridicate ale șomajului, in special Spania, care, recent,

a atins recordul de 21,3 %, 4,9 milioane de spanioli neavand un loc de muncă.

 Alte țări s-au indreptat in direcția opusă. Germania, de exemplu, a fost martora scăderii ratei

șomajului la 7,1 % de la 7,8 %. Și Statele Unite au constatat unele imbunătățiri, deși mai puțin

remarcabile ca cele din Germania. In ciuda insulelor de creștere, studiul OCDE (Organizația

pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) scoate in evidență că, la nivel mondial, rata

șomajului a crescut, excepții fiind Israelul, Polonia și Africa de Sud.

Capitolul trei : “ Aspectele șomajului in Republica Moldova”

In Republica Moldova şomajul reprezintă una dintre cele mai grave probleme, soluţionarea

căreia va permite echilibrarea economiei naţionale.

8

Șomajul are cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins

de lucrători şi presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care împiedică

întreprinzătorii să ridice cererea de forţă de muncă la nivelul care ar absorbi întreaga ofertă

existentă la un moment dat.

Cauzele șomajului :

- cauze subiective ( care au ca element determinant voința individială a celui care se află

in ipostaza de șomer ) → șomaj voluntar ;

- cauze obiective ( includ restructurarea activităților economice, insuficiența creșterii

economice, caracterul ciclic al evoluției economiei și explozia demografică )

→ șomaj involuntar .

Şomeri implicaţi în programe 2008 – 2010 Tabel 1.

Şomeri Înregistraţi

Şomeri plasaţi în cîmpul muncii

Şomeri antrenaţi la lucrări publice

Şomeri instruiţi profesional

Anul 2008 46230 22185 2800 4275tr.I 15198 5433 1366 1366tr.II 9526 5888 1055 1055tr.III 10986 5553 981 981tr.IV 10520 5311 965 4367

Anul 2009 79241 17001 2478 4453tr.I 28145 4140 752 1479tr.II 16437 4468 879 1191tr.III 16923 3846 585 1171tr.IV 17736 4547 262 612

Anul 2010 80000 14866 2044 2389tr.I 29663 3131 458 938tr.II 18197 3782 632 872tr.III 15805 3848 507 293

Prognoza tr. IV

16335 4105 447 286

Prognoza, 2011

Vor apela57700

Vor fi plasaţi15012

Vor fi antrenaţi1680

Vor fi instruiţi2130

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Şomajul voluntar rezultă din faptul că o parte din şomeri acceptă voluntar să rămână în această

situaţie pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Teoria lui John Maynard Keynes

susţine ideea că şomajul involuntar există dacă, în cazul unei creşteri uşoare, în raport cu

salariul nominal, a preţurilor la bunurile pe care le consumă muncitorii, cât şi cererea totală de

mână de lucru dispusă să muncească la salariul nominal curent, cât şi cererea totală de mână de

lucru la acel salariu, ar fi mai mari decât volumul existent al ocupării. Cauza şomajului

9

involuntar este insuficienţa cererii de consum. Cum cererea de forţă de muncă e derivată din

cererea pentru bunurile la producerea cărora este folosită, explicaţia şomajului involuntar nu se

găseşte pe piaţa muncii, ci pe piaţa bunurilor şi serviciilor. Pe fundalul creşterii numărului

şomerilor şi diminuării locurilor de muncă vacante apare necesitatea implementării unor măsuri

noi de politică de ocupare şi protecţie socială a şomerilor care ar face faţă situaţiei create.

Consecințele șomajului sunt urmatoarele:

a) pe plan național - șomajul influențează dinamica mărimi PIB; societatea suportă

costurile șomajului pe seama contribuției la fondul de șomaj; existența unui șomaj de

lungă durată poate genera acte de violență, infracțiuni etc.;

b) la nivel de individ - familie – șomajul se repercutează negativ asupra venitului; indemnizația

de șomaj este mai mică decât salariul; erodarea economiilor dacă ele există; deteriorarea calității

forței de muncă în condițiile unui șomaj de lungă durată.

Șomajul afectează, pe planul intreaga societate. In Republica Moldova, statul pierde impozite

pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția n-ar fi fost afectați de șomaj,

trebuind să platească in plus și servicii medicale, sociale pentru șomeri; operatorii economici

pierd profiturile pe care le-ar fi putut obține dacă ar fi utilizat intregul personal; intreaga

populație a țării pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut obține ca o consecința a unei

producții naționale superioare; in același timp creșterea șomajului este oferta de muncă, ceea ce

poate conduce la o scădere generală a salariilor; mai mult șomajul este o sursă potențială pentru

fapte criminale și antisociale. Dintre consecințele pozitive ale șomajului se pot aminti: șomajul

constituie o rezeră de forță de muncă pentru acoperirea cererii suplimentare de muncă in

anumite perioade; crează premise pentru reducerea salariilor, și pe această bază a costurilor și

prețurilor; crează relații de concurență mai puternice intre salarii cu efecte favorabile asupra

rezultatelor muncii lor.

Înfăptuirea proceselor de ocupare rațională a forței de muncă presupune stapânirea lor atât la

nivelul microeconomiei, cît și la cel al economiei naționale, printr-un management ai resurselor

umane eficient sub aspect economic și social-cultural. Această implică îmbunatațirea deciziilor

privind resursele umane la nivelurile respective. Totodată, este utilă și o anumită supraveghere

guvernamentală, însa nu ca o intervenție în deciziile vânzatorilor și cumpărătorilor de forță de muncă.

Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe

piață muncii, în scopul stimulării crearii de noi locuri de muncă, al  ameliorării  adaptării  resurselor

de muncă  la  nevoile economice.

Politicile de ocupare sunt: politici pasive si politici active.

Politicile pasive de ocupare sunt acelea care pornesc de la nivelul ocupării considerat dat și

urmaresc găsirea de șoluții pentru angajarea excedentului de resurse de muncă.

10

Aceste politici țin seama de faptul că nivelul ocupării este determinat de condițiile generale din

economie, reglate de piață, și pun accentul pe protecția șomerilor, îndeosebi prin indemnizația

(ajutorul) de șomaj și pe convingerea unor persoane active să se retragă de pe piața muncii.

Măsurile ce compun aceste politici au caracter defensiv și provoacă o suire de spirit pesimistă,

vizează o nouă segmentare a pieței muncii și o diminuare relativă, pe mai departe, a persoanelor

ocupate. Totodată, astfel de măsuri se corelează cu mărirea generală a productivității, ale cărei

efecte permit acoperirea, de către unitățile economice, a costurilor privind ajutorul de șomaj.

Dar trebuie avut în vedere că ridicarea productivității in Republica Moldova riscă să anuleze

efectul creării de noi locuri de muncă, ca urmare a reducerii duratei saptamânii de lucru, în

cadrul unor unități economice.

Dintre măsurile de politică pasivă de ocupare relevăm pe cele mai semnificative, cum sunt:

reducerea duratei muncii; diminuarea vârstei de pensionare; creșterea perioadei de școlarizare

obligatorie; sporirea numărului locurilor de muncă cu program zilnic redus și atipic;

descurajarea activităților salariale feminine; restricționarea sau interzicerea imigrărilor etc.

Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de măsuri, metode, procedee

si instrumente cu ajutorul cărora se urmarește sporirea nivelului ocupării.

Acest ansamblu cuprinde măsuri menite să favorizeze accentuarea mobilității populației active,

precum și crearea de noi locuri de muncă pe baza de investiții. Asemenea măsuri ale

caracterului ofensiv, favorizează adaptarea locurilor de muncă la populația activă disponibilă in

Moldova.

Dintre măsurile de politică activă de ocupare cele mai relevante sunt: ameliorarea conținutului

învatamântului de toate gradele; îmbunătățirea orientării școlare si profesionale a tinerilor,

corelându-se aceasta si cu cerințele reconversiei forței de muncă; stimularea mobilității

persoanelor active spre noile locuri de muncă; încurajarea cercetării științifice pentru extinderea

activităților economico-sociale; extinderea măsurilor ecologice; amplificarea investițiilor ca act

economic fundamental, cu cea mai mare capacitate de a crea locuri de muncă etc.

Un aspect important al politicilor de ocupare constă în felul în care acestea urmaresc rezolvarea

dilemei salarii-ocupare. Pe de o parte, o politică monetară și fiscală a țării, menită să strunească

marirea prețurilor, poate sa conducă la o rată a șomajului inacceptabilă. Pe de alta parte, o

politică monetară si fiscală menită să satisfacă expansiunea economică, pentru a asigura un nivel

redus al șomajului, poate conduce la o creștere inacceptabila a nivelului prețurilor.

* Evaluarea tendinţelor de pe piaţa muncii din 2011 in Republica Moldova

Sondajul a arătat că mai multe întreprinderi îşi planifică crearea noilor locuri de muncă pentru

anul 2011 astfel, încât totalitatea locurilor de muncă preconizate a fi create de către

11

întreprinderile chestionate constituie 10467 locuri. Cele mai multe locuri de muncă se aşteaptă a

fi create :

- în industria de prelucrare 6051 locuri,

- în agricultură 1501 locuri,

- în comerţ 1295 locuri,

- in construcţii 406 locuri,

- in transporturi şi comunicaţii – 366 locuri.

Trebuie menţionat faptul ca aşteptările privind numărul locurilor de muncă create în anul viitor

de către unităţile economice chestionate din ramurile menţionate mai sus depăşeşte numărul

locurilor de muncă create declarate în anul curent .

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Figura 1. Crearea noilor locuri de muncă

Concluzii şi recomandări

Șomajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afectează economiile

tuturor țărilor. In 2010, aproximativ 210 milioane de persoane sunt șomere, inregistrandu-se o

creștere cu mai mult de 30 milioane din 2007 si pana acum. Aceasta stare este foarte negativă,

12

deoarece statul pierde impozite pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția

n-ar fi fost afectați de șomaj, trebuind să plătească in plus și servicii medicale, sociale pentru

șomeri; operatorii economici pierd profiturile pe care le-ar fi putut obține daca ar fi utilizat

intregul personal; intreaga populație a țării pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut

obține ca o consecință a unei producții naționale superioare.

Analiza situaţiei din economia naţională şi de pe piaţa muncii din Republica Moldova, precum

şi analiza rezultatelor chestionării agenţilor economici participanţi la prognoză conduc la

următoarea concluzie ca , la moment Republica Moldova se confruntă cu o situaţie demografică

defavorabilă care se va răsfrânge în perspectivă în mod direct asupra potenţialului uman.

Principalii indicatori ocupaţionali înregistrează în continuare descreştere , iar situaţia din 2011

nu dă semne de ameliorare. O eventuală îmbunătăţire a situaţiei privind cererea şi oferta pe piaţa

muncii în 2011 nu se aşteaptă, rezultatele chestionării agenţilor economici au arătat că în anul

2010 mai multe unităţi economice s-au confruntat cu o lipsă de forţă de muncă, în timp ce

numărul de şomeri înregistraţi la Agenţia Naţională era mare. Această situaţie se creează din

cauza că majoritatea şomerilor înregistraţi sunt din mediul rural, pe când locurile de muncă

vacante sunt amplasate în mediul urban.

Reieşind din cele menţionate mai sus pot fi formulate următoarele recomandări:

- perfecţionarea continuă a relaţiilor dintre Agenţie şi structurile ei teritoriale cu agenţii

economici în vederea punerii în evidenţă a locurilor de muncă noi create şi vacante. Aceasta ar

contribui, pe de o parte, la gestionarea mai eficientă a şomajului înregistrat, iar pe de altă parte,

la utilizarea mai eficientă a potenţialului uman existent în localitatea în care există locuri de

muncă vacante, luarea deciziilor întru redirecţionarea mijloacelor financiare de la măsurile

pasive la cele active de pe piaţa muncii, extinderea lucrărilor publice ca măsură activă de

combatere a şomajului, diversificarea structurii ocupaţionale în localităţile în care nivelul

şomajului dar şi ieșirea forţei de muncă este impunător.

Referințe bibliografice

1. Popescu C,Gavrilă I,Ciur D, ,Teorie econoimică generală ,Volumul

II,Macroeconomie,Editura ASE,București 2005

13

2. DORNBUSCH, R., FISCHER, S.,Macroeconomics, sixth edition- International edition,

McGrow-Hill, Inc. 1994, capitolul 17, The Tradeoffs between inflation and Unemployment.

3. D.Moldovanu “Teorie Economica “,Chisinau,editura Arc, 2006

4. http://www.google.md/

5. http://www.ANOFM.md/

6. http://www.statistica.md/

7. http:// www.jobmarket.gov.md/

8. http://www.referat.ro/

9. http://www.regielive.ro/

14