KINETOTERAPIA IN ASTMUL BRONSIC

Bolile respiratorii cronice sunt afectiuni ale plamanilor care se intind pe perioade mari de timp, de cele mai multe ori pentru toata viata. Cele mai frecvente sunt considerate: bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC), astmul bronsic, emfizem pulmonar, bronsiectazia, alergii diverse respiratorii, boli profesionale pulmonare, hipertensiune pulmonara primara sau secundara.

In astfel de afectiuni, respiratia intampina diferite grade de dificultate, acesta fiind motivul pentru care pacientul “uita” sa respire. Respiratia cuprinde doua faze: patrunderea aerului in plamani (inspiratia); eliminarea aerului din plamani (expiratia), care dureaza mai mult decat inspiratia. Un om adult aflat in repaus executa 16 miscari respiratorii pe minut (ritmul respirator).

Acest ritm este mai mare la femeie; el creste in timpul activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc. Respiratiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plamanii urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice. In timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii intercostali trag coastele si le ridica. Miscarea coastelor impinge sternul inainte, iar plamanii se umplu cu aer. In momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii si micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand aerul.

Inspiratia este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si iesirile de aer din sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde de frecventa si profunzimea miscarilor respiratorii. Acestea pot creste prin antrenament, gimnastica etc. Aerul este un amestec de gaze in urmatoarea proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte alte gaze in cantitati foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat. Astfel in plamani, aerul pierde oxigen, se imbogateste in dioxid de carbon si vapori de apa.

Kinetoterapia foloseste exercitii respiratorii in scopul imbunatatirii respiratiei, a utilizarii unui procent cat mai mare din capacitatea pulmonara, in vederea recuperarii functionale a plamanilor. Bolnavul cu afectiuni cronice pulmonare va fi invatat sa-si readuca treptat frecventa respiratorie la 14 - 18 respiratii /minut. Prin executarea repetata a unor exercitii de intarire a musculaturii (ridicari si coborari, rotatii, abductii si aductii), se incearca tonifierea musculaturii respiratorii (musculatura spatelui, toracelui, abdominala).

Mijloacele de reeducare a respiratiei sunt:

1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia aerului (controlul tusei pentru eliminarea secretiilor in exces aplicand schimbarea pozitiei trunchiului care va favoriza drenajul postural (scurgerea secretiilor prin trahee);

2. ventilatia dirijata (atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand ca si consecinte purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor. Se urmareste astfel, intarirea musculaturii inspiratorii, cresterea volumului toracic.

1

Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active respiratorii, miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei totacice. O data intarita musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile respiratorii se vor executa mai simplu, se va sesiza o ameliorare treptata a celor doua faze ale procesului de respiratie, a oxigenarii organismului in totalitate. Lipsa activitatii fizice a pulmonarului antreneaza o serie de perturbari functionale conexe, in special cardiocirculatorii, musculare si metabolice dar si psihice, ce vor avea repercursiuni asupra respiratie impreuna cu afectarea fizica propriu-zisa. Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru cateva minute, accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe scarita si la antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a respiratiei.

Scopul kinetoterapiei in afectiunile pulmonare cronice este de a mari capacitatea pulmonara afectata de boala cronica. Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru incurajand pacientul in a face constant miscare.

Afectiuni ale plamanilorExista multe afectiuni care nu le permit plamanilor sa functioneze normal. Dintre acestea fac parte:

Astmul; Emfizemul; Bronsectazie; Bronsita cronica.

O persoana care sufera de una dintre aceste afectiuni, trebuie sa depuna mai mult efort pentru a respira. De obicei, folosesc mai multi muschi pentru a respira, precum muschii gatului si a umerilor. Daca plamanii sunt rigizi sau inflexibili, diafragma este nevoita sa lucreze mai mult, iar acest lucru poate fi foarte obositor.

Exercitiile de respiratie

Iata cateva dintre beneficiile oferite de acestea:

Intaresc diafragma; Permite unei cantitati mai mari de aer sa ajunga in plamani; Ajuta la eliminarea mucusului greu de expectorat; Ajuta plamanii sa-si pastreze flexibilitatea.

  Exemple de exercitii de respiratie (inainte de a incepe un program de exercitii fizice, se va discuta cu medicul):

1. Bolnavul este aseazat pe un scaun, isi relaxeaza umerii, inspira pe nas si expira pe gura. Abdomenul se va misca in timp ce respira, semn ca foloseste diafragma.

2. Inspira in timp ce numera pana la 2 si expira pana numera pana la 3. Acest exercitiu il ajuta sa elimini tot aerul. 

2

Exercitii fiziceSe recomanda evitarea activitatilor care te "lasa fara suflare" pentru ca acestea pot afecta si

mai mult functionarea plamanilor. Nu se incepe un program fara consultarea medicului.

Iata cateva exemple de activitati fizice care pot ajuta:

1. Mersul - se incepe cu cateva minute si se poate mari timpul treptat;2. Stretching - ajuta la pastrarea flexibilitati muschilor;3. Antrenamentul cu greutati - se foloseste gantere mici pentru maini;4. Tai Chi - se bazeaza pe tehnici de respiratie si miscari usoare care relaxeaza corpul,

ofera energie, relaxeaza mintea si imbunatateste postura si echilibrul. Pacientul va inspira cand se retrage si va expira cand avanseaza ataca sau loveste. Astfel se restabileste un ritm respirator normal.

5. Hidroterapia - exercitii efectuate in apa.

Clinic :

Astmul bronsic se manifesta prin crize de dispnee, acestea  survenind uneori  fara o regula clara ( de obicei in timpul noptii ) . In unele  cazuri crizele  survin in legatura  cu o serie  de factori  nespecifici : umezeala, ceata, praf, emotii si efort fizic. La alti subiecti crizele survin in aceleasi conditii: in sezonul polenului, in aceeasi  incapere si in contact cu animalele.

Dispneea este specifica pentru diagnosticul de astm, ea are o frecventa rara, iar respiratia este prelungita, de exemplu  in criza de astm  bronsic  este caracterizata „respiratia suieratoare”.

Tusea este uscata sau umeda  cu o sputa  mucoasa  lipicioasa  si aspect  perlat (sputa devine  mucopurulenta  in prezenta  unei infectii). Munca de recuperare  a asmaticului  incepe prin  evitarea tuturor factorilor  exteriori  ce pot declansa , intretine sau influenta in  mod negativ boala si anume: factorii alergizanti, fumatul, atmosfera poluata, virozele, alimentatia si modul de viata.Alimentatia trebuie sa fie  bogata in vitamine , fara  condimente  si conservanti  (alcoolul trebuie exclus in  totalitate ).

regimul de viata  trebuie  sa fie ordonat  si echilibrat, cu evitarea starilor  de oboseala  si a  schimbarilor  bruste  de temperatura, precum  si asigurarea aerului  curat, atat in locuinta  cat si  la locul  de munca ;

in programele  de tratament  ce implica  gimnastica medicala se vor  folosi posturarile  de drenaj si tusea  dirijata, pentru eliminarea  secretiilor  si  dezobstructie;

o importanta majora pentru  astmatici  este relaxarea organismului, metoda  prin care se  reduce starea emotionala ce contribuie la diminuarea sau chiar la anularea  bronhospasmului, dispneei si tusei;

durata unei sedinte de  gimnastica variaza in functie  de posibilitiatile  pacientului de la  5 – 10 minute  si de la 20 – 30 minute, important este ca exercitiile  sa se repete  de cateva ori  pe zi , in incaperi  bine aerisite sau in spatii libere si  nepoluate;

bolnavul trebuie  sa execute corect exercitiile, sa constientizeze  fiecare  faza a miscarii  si mai ales sa stie sa dirijeze  aerul (inspirul  se va realiza pe nas , iar  expirul  se va efectua  pe gura, lent  si continuu) ;

3

exercitiile de respiratie  se executa lent, cu pauze  intre o respiratie si cealalta  si cu mici pauze (apnee) intre respiratie  si expiratie, in scopul de a ajunge la  o frecventa  respiratorie normala, obtinand astfel  si ameliorarea ventilatiei  pulmonare (timpul de expirare a aerului  trebuie sa fie de doua ori  mai mare decat  timpul de  inspirare);

Obiectivele urmarite  de gimnastica respiratorie sunt :

1. Corectarea  conditiilor de munca, a deprinderilor, a tuturor  influentelor  care reprezinta  cauze determinate sau  agravante  pentru evolutia  bolii respiratorii.

2. Tonificarea  musculaturii respiratorii  in  mod special  a diafragmei.3. Diminuarea  frecventei  respiratorii, concomitent  cu cresterea  amplitudinii respiratiei.4. Cresterea  sau scaderea  ritmului respirator.5. Marirea  sau micsorarea pauzelor dintre  inspir si  expir.6. Cresterea  amplitudininlor  miscarilor respiratorii.7. Cresterea  capacitatilor   de efort  si  ameliorarea   sindromului   obstructiv (readaptarea  la

efort se face prin antrenament progresiv  si ergoterapeutic).

Efectuam drenajul postural al pacientului in special seara  inainte  de culcare va usura somnul si odihna  pacientului. Acesta  va fi pozitiona  in decubit  dorsal / decubit ventral  cu capul  mai coborat  decat picioarele  si efectuam  percutie cu palmele facute caus  in zona segmentului  pulmonar cu probleme. Percutia  se executa  timp de mai multe minute pana cand pacientul  simte nevoia sa tuseasca. Procedura  nu trebuie  sa fie dureroasa  si  pacientul  poate  purta tricou  sau  imbracaminte  usoara  nu trebuie  neaparat dezbracat. In conjuctie   cu percutia  se utilizeaza si  vibratia  ce se aplica  doar pe faza de expir  pentru a deplasa  secretiile  catre caile  aeriene mai mari. Se aplica prin plasarea  ambelor maini  pe piele  de-a lungul  peretelui toracic. Presiunea  e aplicata  in acelasi  sens  cu miscarile toracelui. Se poate termina  cu o scuturare (o vibratie mai riguroasa) in care  degetele mari  sunt stranse  impreuna, palmele  deschise  cu degetele rasfirate  pe toracele  pacientului.

Se va practica  dimineata si seara  pentru a  usura respiratia pe timpul zilei si a  elimina secretiile  din timpul noptii, iar seara  pentru a usura respiratia  pe timpul  noptii. Drenajul  trebuie  efectuat inaintea exercitiilor.

Mijloace,  metode  si exercitii de gimnastica respiratorie folosite :

Din pozitia  decubit  dorsal cu mainile  pe abdomen  si coatele  pe saltea se vor  executa :

1. expiratie impusa, urmata de inspiratie  cu antepulsia  abdomenului  (ridicarea abdomenului) pe masura ce aerul patrunde, expiratia  prin  pronuntarea literei S  si coborarea  abdomenului ( de 8 – 10 ori ) . Amandoua mainile pe abdomen  , cu coatele pe saltea se va executa ; (fig. 1)

fig14

2. respiratia  se va executa la nivelul  toracelui, in momentul in care se executa  expiratia  mainile  se apropie  usor  in momentul  inspiratiei se vor  departa ( de 8 – 10  ori ) ; (fig.2)

fig2

3. subiectul  in pozitia  sezand cu  trunchiul  aplecat  spre spate si  spre stanga (pentru  segmentul opical drept sau stang); (fig.3)

fig3

4. subiectul este in decubit lateral stang, cu trunchiul  in rotatie anterioara de 45 º inainte , sprijinit  pe o perna  pentru  lobul superior dr.) si in decubit  lateral  drept (pentru  lobul superior  stang); (fig.4)

fig4

5. subiectul  in decubit  dorsal, cu genunchii usor  flectati, pentru segmentele  anterioare, lobii superiori stang si drept ; (fig.5)

5

fig5

6. subiectul  in decubit ventral  , pentru segmentele superioare , lobii inferiori ; (fig. 6 )

fig6

7. din decubit  dorsal, cu mainile la nivelul claviculei, executa  inspir si expir, ridicand  usor cutia  toracica, astfel incat sternul sa ajunga  sub barbie (in expiratie toracele  revine la pozitia normala);

8. din decubit  dorsal , cu genunchii  indoiti se executa: (fig. 7) o ducerea bratului stang spre soldul drept, concomitent cu ridicarea capului si a

umerilor – expiratie;o ducerea bratului stang oblic sus, cu rasucirea capului spre stanga – inspiratie ( dupa

cateva repetari, la fel cu bratul drept ) .

fig7

9. ducerea ambilor  genunchi la piept, cu ajutorul  bratelor – expiratie , revenire – inspir;10. din pozitia  pe genunchi  cu sprijin pe brate : (fig.8a)

o expiratie  activa , tragand abdomenul  in sus; (fig.8b)o inspiratie concomitent cu coborarea abdomenului si ridicarea toracelui si a capului (

de 10 ori ); (fig. 8c)11. pe genunchi, pe calcaie  sezand :

o ducerea bratelor in sus – inspiratieo aplecarea trunchiului inainte, cu ducerea bratelor inapoi sus

cu expiratie (de 10 ori)

6

fig8

12. din pozitia sezand pe scaun executa : o aplecarea trunchiului inainte, cu bratele incrucisate pe abdomen – expiratieo ridicarea trunchiului, cu ducerea bratelor lateral – inspiratie

13. cu mainile sprijinite pe genunchi  – expiratie  si ducerea bratului  stang  oblic sus – inspiratie;

14. cu mainile sprijinte  pe genunchi  – expiratie , cu aplecarea  trunchiului inainte: o ridicarea trunchiului – inspiratieo expiratie sacadata, se elimina aerul in 3 – 4 reprize , in ritm rapid .

Exercitii libere  de respiratie  insotite de miscari pasive

Miscarea  pasiva  este secundara  miscarii de  respiratie avand ca scop  amplificarea expiratiei. Miscarile  de respiratie  pot fi efectuate  cu: toracele, trunchiul, membrele  superioare  si inferioare, astfel :

- pentru torace :

din culcat  inapoi, cu capul usor ridicat sau  din sezand  rezemat, foloseste ridicarea toracelui  cu mainile pe axile  pentru inspir

coborarea toracelui  cu presiuni  la baza acestuia pentru expir;

- pentru trunchi :

flexarea  trunchiului  folosim  pe momentul  expir extensia  trunchiului  folosim  pe momentul  inspir rasucirea pasiva  stanga/dreapta pe momentul inspir revenire  in pozitia  initiala  pe momentul  expir indoirea laterala a trunchiului pe momentul inspir revenire in pozitia  initiala pe  momentul expir

- pentru membrele superioare :

ducerea  membrelor superioare prin inainte  sus , pasiv – inspir revenire in pozitia initiala – expir rotatie  externa a mebmrelor superioare  oblic jos – inspir revenire – expir

7

- pentru membrele inferioare :

indoirea pasiva a membrelor  inferioare se efectueaza – inspir intinderea pasiva a membrelor  inferioare se efectueaza – expir departarea abd. – inspir apropierea add. – expir

Exercitii  libere de respiratie  cu miscari  active :

Miscarile   active  insotesc, amplifica, faciliteaza  miscarile libere de respiratie, ele sunt  efectuate la  nivelul: cap, trunchi, membre  inferioare  si a membrelor  superioare. Unele miscari  amplifica  faza inspirului altele expirul.

- pentru cap si gat

extensia capului  si gatului  faciliteaza – inspirul flexia capului  si gatului  faciliteaza – expirul rasucirea capului  si gatului  faciliteaza inspirul revenirea – expirul

– pentru trunchi

flexia faciliteaza expirul ; revenirea – inspirul rasucirea stg/dr – inspir , de partea opusa  rasucirii revenire – expir indoirea laterala stanga/dreapta – inspir de partea hemitoracelui  opus indoirii revenire – expir

- pentru membrele  inferioare

indoirea  membrelor inferioare – inspir intinderea membrelor inferioare – expir abductia – inspir adductia – expir

- pentru membrele superioare

ducerile si fixarile  membrelor superioare la ceafa  , pe umeri , pe sold  faciliteaza inspirul revenirile  expirul se pot  creea exercitii  complexe  pentru  facilitarea inspiratiei/expiratiei .

8

Alte metode de a imbunatatii respiratia ar fi:

Yoga

    Un studiu dat publicitatii in 2009 a aratat ca bolnavii de astm care practica yoga de cateva ori pe saptamana nu numai ca au remarcat ameliorari notabile ale simptomelor, dar au simtit si o imbuntatatire a calitatii vietii. Stresul si anxietatea sunt importanti factori de agravare a astmului bronsic, iar o astfel de terapie pentru minte si corp nu poate fi decat benefica in combaterea celor doua.

Masaj

    Efectuarea de catre un specialist a unor manevre de masaj care sa includa zona gatului si a cutiei toracice poate ameliora respiratia astmaticilor, ajutand la eliminarea tensiunii muschilor care ajuta la respiratie. De asemenea, se pare ca masajul imbunatateste functionarea plamanilor.

Acupunctura

    Acupunctura este o tehnica medicala chineza straveche, ce presupune plasarea unor ace foarte fine in anumite puncte strategice ale corpului.

    Potrivit cercetarilor, acupunctura poate ajuta astmaticii, prin stimularea creierului de a elibera endorfine – hormoni care au un efect de calmare si de diminuare a intensitatii durerii.

Fitoterapie

    Printre plantele care pot sa reduca frecventa atacurilor de astm se numara gingko biloba, radacina se lemnn dulce, captalanul, urzica, acestea avand proprietati antiinflamatoare.

Dietoterapie

    O dieta continand cu precadere alimente cu efect antiinflamator se poate dovedi de un real ajutor in combaterea crizelor de astm. Un astfel de regim trebuie sa contina fructe si legume intens colorate, cereale integrale si mai putine grasimi saturate (in special cele de origine animala), grasimi trans (cele hidrogenate – cum ar fi margarina), carne rosie si lactate grase. De asemenea, si uleiul de peste ajuta (recomandata fiind o cantitate cuprinsa intre 1.000 si 2.000 de miligrame zilnic), precum si vitamina C, magneziu si antioxidanti.

Metoda Buteyko

Este o tehnica descoperita de catre Konstantin Pavlovici Buteyko, medic intr-un spital din Moscova care in 1956 a facut pentru prima data legatura dintre hiperventilatie ( respiratii mai frecvente pe minut) si cefalee( durere de cap), fapt care l-a facut ca in urma studiilor efectuate sa puna bazele unei metode prin care se amelioreaza semnificativ simptomele unor bolnavi cu astm bronsic dar si cu alte afectiuni respiratorii care au la baza bronhoconstrictia.

9

Teoria lui Buteyko porneste de la premisa ca respiratia astmaticilor este de obicei mai adanca si mai accelerata decat in mod normal, deci se hiperventileaza si astfel se produce hipocapnie ( scade nivelul de dioxid de carbon din sange).

Nivelul scazut de dioxid de carbon provoaca numeroase alte reactii cum ar fi:

- contractia musculaturii netede a organismului( bronhoconstrictia)- se produce histamina in exces;- tahicardie- excitabilitatea SNC- alcaloza respiratorie.

Aceasta teorie este confirmata si de studii care au demonstrat ca astmaticii, chiar si cand nu prezentau simptomele corespunzatoare, respirau un volum de aer de 10-15 litri pe minut si nu 4-6 litri, cum ar fi normal.

Principalul mecanism fizopatologic pe care Buteyko il sustine si care sta la baza acestei metode este ca hiperventilatia provoaca bronhoconstrictie ( criza de astm bronsic este caracterizata prin constrictia bronhiilor) si nu invers,  bronhoconstrictia fiind de fapt o metoda simpla, prin care corpul incearca sa evite pierderea unei cantitati prea mari de dioxid de carbon( pierdere care are loc in timpul hiperventilatiei). Pe baza acestui principiu a pus la punct o metoda prin care invata astmaticii cum sa respire astfel incat sa nu mai hiperventileze.

A facut numeroase studii prin care a demonstrat ca bolnavii care au urmat aceasta tehnica au avut numeroase beneficii cum ar fi:• ajută la scăderea numărului şi a severitatii atacurilor de astm, precum şi la scaderea dozei de medicatie inhalatorie bronhodilatatoare la pacienti cu AB.• imbunatatire semnificativa a calitatii vietii• Ca rezultat al acestei terapii, indicatorii de echilibru acido-bazic şi ventilaţie pulmonară s-au imbunatatit.• Metoda poate fi predata chiar si  copiilor incepand de la 3 ani  fie în spital sau în ambulator.• Această metodă este suportata de către copii de orice varsta  peste 3.• Această metodă este cea mai eficientă în perioadele acute de astm bronşic la pacienţii foarte bolnavi.

Concluzii  si observatii :

Bolnavii cu afectiuni  respiratorii  a astmului bronsic si BPOC trebuie  sa evite eforturile  sustinute  ce solicita  un consum mare de oxigen. Eforturile  de durata se vor putea realiza numai daca bolnavul poate sa-si  coordoneze  foarte bine respiratia  cu  miscarile ce trebuie sa le execute  si la intervale de timp sa faca pauze  , pentru  restabilirea ritmului respirator.

10