PSIHOPATOLOGIA COPILULUI.ppt

8/14/2019 PSIHOPATOLOGIA COPILULUI.ppt

1/77


2/77

In Dictionarul de Psihologie Larousse,psihopatologiasau psihologia patologiceste definit ca disciplinavnd drept obiect studiul tulburrilor de comportament,de contiin i de comunicare, situandu-se la jumatateadrumului dintre psihologie si psihiatrie. Ea i propune mai

nti s neleag faptul patologic printr-un efort deptrundere n universul morbid al subiectului, sesizndsemnificaia simptomului aa cum este trit de acesta.

n al doilea rnd psihopatologia caut s explice stabilindrelaiile de cauzalitate ntre fenomenele observate.

Psihiatria pediatricaeste o ramura a psihiatriei care seadreseaza copilului, incepand cu varsta de sugar, pana lacea de adolescent si adult tanar (18 ani). In Franta ea aaparut ca o competenta atestata prin studii speciale in 1972.

printre precursorii acestei stiinte, arte figureaz medici caE. Seguin, T. Simon, psihologi ca A. Binet si pedagogi caJ.H.Pestalozzi dar ea se sprijin puternic pe lucrrile lui S.Freud, Anna Freud si R. Spitz.


3/77

Psihopatologia copilului abordeaz tulburrile psihicei de dezvoltare din perspectiva mecanismelor psihice

explicative, a contextului multifactorial cauzal(biologic, familial i socio-educaional) i al efectelordezadaptative pe termen scurt i pe termen lung nevoluia copilului.

Ea ofer baz teoretic, psihodiagnostic iexperimental pentru intervenia profilactic icurativ de tip educaional i psihoterapeutic.


4/77

PROBLEM CARE CREDEI C SUNT CAUZELE CARE

DETERMIN COMPORTAMENTELE REACTIVE,NEVROZELE SAU SINDROAMELE N COPILRIE?


5/77

Instrumente de evaluare psihodiagnostica

Etiologia, prognosticul i epidemiologia tulburrilor psihice alecopilriei

Factori etiologici Se consider c n cazul copiilor, spre deosebire de aduli, majoritatea

tulburrilor psihice sunt reprezentate mai curnd de sindroamereactive la factorii de mediu (familie, coal, comunitatea deapartenen) i n mai mic msur de entiti nozologice de marcat

intensitate i gravitate psihopatologic. Sunt 4 grupe de factori incriminai n etiologia tulburrilor psihice ale

copilului, majoritatea acestora interacionnd n maniere specifice dela caz la caz i determinnd sau favoriznd rspunsuri dezadaptativesau afeciuni psihice diverse:

-factori genetici, (ereditari) -factori temperamentali

-factori somatici (organici-n special leziuni cerebrale precum i o seriede maladii somatice)

-factori de mediu (familiali, sociali, culturali, economici i de riscecologic)


6/77

Factorii ereditari

Factorii ereditari sunt poligenici i se refer lapredispoziia pentru manifestarea anumitor tipuri demaladii, dar ei nu controleaz n mod direct acesteboli.

Factorii somatici care predispun la tulburri psihice ncopilrie

12%dintre copiii bolnavi somatici cu vrste ntre 10-11ani au si probleme psihiatrice

La copiii cu probleme cerebrale, 34% prezinttulburri psihice, chiar dac factorii socali de risc suntabseni.


7/77

Factori determinai de anomaliile sarcinii i naterii:

-grade diverse de afectare cerebral ce pot determinatulburri de comportament, retard mental, dificulti decitire i de calcul.

-condiiile favorizante sunt cele legate de patologia sarcinii,asfixia perinatal, naterea prematur, factori care, corelaicu dezavantajul social pot determina certe tulburripsihice.

Factorii de mediu se asociaz variabil n complexuletiologic al anumitor afeciuni, uneori fiind factorideterminani n tulburrile psihogene sau favorizani i

agravani n dezvoltarea altor patologii. -Familia deine prin modul su defectuos de funcionare o

pondere semnificativ n declanarea i ntreinerea unorrspunsuri patologice ale copilului.


8/77

Dintrefactorii familiali disfuncionali cu cel maimare impact patogen menionm:

-separarea prelungit sau definitiv de prini (decesulunuia sau ambilor prini fiind unul dintre factorii stresoricei mai importani),

-separarea temporar a prinilor prin crize conjugale saudivor,

-relaiile conflictuale i inadecvate (incest, abuz fizic sausexual, alcoolism, violen familial),

-relaiile conflictuale n familii reconstituite sau mixte(fratriile i parentalitatea vitreg)

-relaiile familiale discordante -boala sau personalitatea deviant a unuia dintre prini

-abandonul sau privarea de mam


9/77

Schema anamnezei la copii

I. ISTORIA TULBURRILOR Simptomele actuale i trecute. II. COMPOZIIA FAMILIEI I CONDIIILE DE VIA Structura familial pe mai multe generaii; se indic numele,

vrsta i activitile tuturor membrilor familiei, ca i date legate decstorii, nateri, separri, decese, maladii, schimbri profesionale i delocuin, i alte evenimente semnificative.

prinii i eventual bunicii (profesie i nivel de studiu); fratria i alte persoane aflate n legtur strns; condiii de via ale familiei.


10/77

III. EVENIMENTE MARCANTE DIN VIAA COPILULUI

Maladii i intervenii chirurgicale; Separri de mediul familial motive, circumstane, durat,

reacii ale copilului, contacte cu prinii); Evenimente marcante pentru copil i familia sa (decese,

separarea prinilor, divor etc.) IV. SARCINA I NATEREA Condiii fiziologice i patologice; starea copilului la natere

(greutate, strigt, debutul suptului etc.); Condiii psihologice (copil dorit sau nu, trirea mamei n

raport cu situaia de sarcin etc.)


11/77

V. DEZVOLTAREA N PRIMA COPILRIE

1. Dezvoltarea somatic (dezvoltarea staturo-ponderal, incidena posibilelormaladii la vrsta mic);

2. Dezvoltarea psihomotorie.

-vrsta mersului; eventual precizri asupra etapelor anterioare:susinerea capului, postura aezat fr susinere etc. ; - etapele ulterioare: coordonri psihomotorii complexe etc.; - regresiile: motivele de nelinite care au fost justificate pe tot parcursul

dezvoltrii psihomotorii; 3. Dezvoltarea limbajului (vrsta i observaii asupra dezvoltrii limbajului):

- primele vocalizri (gngurit). Primele cuvinte (altele dect mama itata). Primele construcii verbale (dou sau trei cuvinte folosite mpreun). Fraze complete (cu relaii i construcii gramaticale).

folosirea corect a pronumelor (eventuale anomalii); limbajul curent (trebuie precizate: deformri fonetice, limbajul de bebelu etc.)

Dezvoltarea cognitiv


12/77

VI. EVOLUIA RELAIILOR CU ANTURAJUL I SCHIMBURILE AFECTIVE

1. Alimentaia: - prima alptare: natural sau artificial; - apetitul, nivelul de satisfacere a bebeluului, ritmul somn-veghe, atitudinea

mamei; -nrcatul: vrsta. Acceptarea alimentelor solide. Curiozitatea sau rezistena n

faa alimentelor noi.

- dobndirea autonomiei alimentare: folosirea tacmurilor. Curenia. Alegereaalimentelor. Ritmul i durata meselor. Conflictele cu mama. 2. Primul zmbet intenionat. Temerile n faa unor persoane necunoscute. Tolerana

fa de absena mamei. Somnul: ritualurile de adormire i alte ritualuri legate de somn. Achiziia controlului sfincterian. -vrsta i stabilitatea achiziiilor. Principii de educaie. Docilitatea copilului.

5. Reacii la primele interdicii (mai ales cele care sunt legate de achiziia autonomieimotrice). 6. Conduite i interese sexuale. - curiozitatea i ntrebrile legate de diferenele dintre sexe, asupra originii

copiilor, conduitele masturbatorii i manifestri ale sexualitii infantile. - conduite sexuale i percepia rolurilor masculine i feminine.


13/77

VII. VIAA COLAR. grdinia: vrsta de intrare la grdini. Primele reacii i adaptarea

ulterioar (relaii cu educatoarea); istoricul vieii colare (succesiunea claselor frecventate, schimbri de coal

etc.); rezultate colare; proiecte de viitor (colare, profesionale); atitudini cu privire la activitatea colar (interes, reacii la reuita sau eecul

colar etc.); relaii cu ceilali copii. Caracteristici ale jocului: team, agresivitate,

dominan, izolare etc.

Alte particulariti de caracter, care sunt evidente pentru prini, sauprimele manifestri ale adolescenei. VIII. LOCUL COPILULUI N EXPECTANELE PRINILOR I N

DINAMICA CUPLULUI PARENTAL Proiecii ale copilului, nainte de natere.

Asemnri presupuse cu unul sau altul dintre prini, satisfacia i decepia

n faa sexului copilului, alegerea prenumelor etc. Concepii i atitudini educative (eventuale divergene ntre prini); Preferine i manifestri de intoleran. Locul, rolul i poziia copilului n

grupul familial i n miturile familiale.


14/77

Constelatia familiei :

GHID DE INTERVIU PENTRU ADOLESCENTI SAU TINERI

1.

Care era atmosfera in familia ta ? Care erau valorile familie tale? Cati frati aveti ?Care a fost relatia cu ei in copilarie ? Dar acum ? Cine semana mai mult cu tine ? In ce mod ?

Cine era mai diferit de tine ? In ce mod ? Esti un tip critic ? Poti sa suporti critica venita de la cineva ? Socrii ? Care este atitudinea ta fata de acestia ? Care este sau care ar fi rolul lor in casnicia ta ? 7. Care este atitudinea ta fata de sex? Fata de propriul sex?

Experiente sexuale? 8. Care este sentimentul legat de copii? Iti doresti ? Daca da, Cand ? Cati ? Care este abordarea ta generala legata de rolul de parinte ? Ce idei ai despre stilul de educare sau disciplinare ? 9. Ce inseamna pentru tine sa fii indragostit sau sa iubesti?


15/77

2. Care este profesia dvs sau pregatirea debaza? Interese comune si hobby-uri:

Cum iti petreci timpul liber ? ce hobbyuri ai ? ( intelectuale sau fizice) Preferi sa socializezi cu un singur prieten, un grup restrans sau cu grupuri mari deprieteni?

Ce tip de socializare preferi (ex. cele in care comunici, vizionezi filme, cluburi denoapte , jocul de carti sau ruleta)?

3. Patternuri legate de obisnuinte zilnice: Care este ritmul tau pe timpul zilei ?

Timpul de trezire si timpul de retragere la odihna ? Ce cantitate de somn iti trebuie pentru a sti ca esti odihnit ? Iti place sa fie cald in camera ta sau rece ? Esti foarte sensibil la zgomote sau la lumina ? Ai un program corect al meselor ? Bei ? Si daca da, car de frecvent si cat ? De ce ? Daca nu, de ce alegi sa nu bei ? Fumezi ? Cat de mult ? Daca nu, de ce alegi sa nu fumezi ? Ai fumat vreodata ?

Iei droguri ? Ai luat vreodata ? Daca da atunci de ce, cat si care este frecventa ? Cat este de importanta curatenia pentru tine ? Dar hainele ? Casa/acasa ?


16/77

4. Setul de valori: Care este mottoul vietii tale ? Care sunt regulile dupa care te ghidezi in viata ? Te consideri o persoana religioasa ? Daca da, de ce ? Daca nu, de ce nu ? Cat de mult esti interesat de interesele celorlalti ? Dar de familia de

origine, familia extinsa ? Comunitatea ta ? Problemele universale si celeale natiei tale ?

Care sunt interesele tale culturale ? Iti plac manelele, opera, rockul sauce fel de muzica ?

5. Care este atitudinea ta fata de munca? Crezi ca ar trebui ca ambii parteneri de cuplu sa munceasca ? Care este atitudinea ta fata de bani sau fata de alte posesii, modul in

care sa fie cheltuiti banii, sau pastrati ? Vezi finantele ca fiind ale ambilor, la comun sau din contra fiecare cu

contul sau ?


17/77

Interviul psihiatric in cazul copilului este mai dificil de realizat, in special incazul copilului foarte mic, datorita absentei unui limbaj expresiv siincapacitatii copilului mic cu limbaj de a-si exprima sentimentele, nevoile sisuferintele.

De aceea, interviul psihiatric se bazeaza pe observarea directa acomportamentelor copilului (jocul, comunicarea cu membrii familiei, conduitafata de acestia, exprimarea prin desen), dar si prin analiza datelor culese de la

parinti sau persoanele din anturajul apropiat(rude, educatori, profesori). Simptomele unor afectiuni psihice la copii au adesea un aspect mai putin bine

definit sau mult diferit decat in cazul adultilor, ceea ce face ca diagnosticul safie mai greu de stabilit, iar evolutia sa fie imprevizibila.

Incidenta si prevalenta tot mai mare a unor boli cu debut in copilarie sauspecifice acestei perioade de viata, precum sindromul ADHD, tulburarile despectru autist, tulburarile de conduita, de invatare sau alimentare, impun

necesitatea unor controale periodice medicale si tratamentul cat mai precoceinstituit, de statusul mental si psihic al copilului depinzand toata evolutia luica adult integru, responsabil, normal integrat intr-o lume plina de solicitari,exigente, stres, si in care marginalizarea de catre societate este inca mult preamare.


18/77

Instrumente de evaluare

psihodiagnostica Examenul somatic se face n amanuntime, fiind cunoscute

implicatiile largi ale patologiei organice generale n aparitia tulburarilor psihice la copil. Vom fi atenti

la dismorfii , malformatii, dezvoltare somato-endocrina, boli actuale,tratamente actuale.

Examenul neurologic vizeaza examinarea sistematica dinperspectiva sistemului nervos central, periferic si organe de simt.

Se insista asupra prezentei posibile a unei debilitati motorii, retardmotor, deficit functional, crize epileptice, deficit senzorial.

Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz, aducnd

date pretioase cu privire la nivelul intelectual si structurareapersonalitatii copilului. Tulburarile psihologic e, psihiatrice si de dezvoltare beneficiaza astazi

de o abundenta de teste specifice, care le cuantifica caracteristicile.


19/77

Evaluarea comportamentala . Stabilirea terapieicomportamentale, ca o parte majora a practicii

clinice, a atras dupa sine un numar de schimbari n conceptualizareatulburarilor, alegerea tratamentul lor si n evaluarea tratamentului.Sarcina centrala a evaluarii comportamentale este de a identifica

relatiile functionale ntre problemele prezente, influentele cognitive si cele ale

mediului. Aceasta implica cercetarea asociatiilor antecedente,concurente, contextuale si consecintele care influenteaza aspecteleclinice.

Evaluarea comportamentala a depins foarte mult de observatia directa,

naturalista, aceasta mpreuna cu compromiterea evaluarii, au co ndusla evaluari ale observatiei detaliate, concentrate psihometric, ca otehnica de strngere a datelor.

Chiar si pe perioada scurta a internarilor n sectie de psihiatriecomportamentul copiilor este urmarit atent si trecut n foaia deobservatie n evol utie, iar n epicriza se raporteaza totdeauna

"observatia pe sectie", alaturi de examenul psihic si psihologic. Electroencefalograma este necesara, n primul rnd, pentru

depistarea disfunctiei cerebrale minime ce confera un grad de vulnerabilitate pentru bolile psihice;

pentru diagnosticul diferential al manifestarilor critice functionale, pavorului nocturn, automatismului

ambulator nocturn, enurezisului, cu epilepsia.


20/77


21/77

Datele obtinute din interviu, examinare psihica, somatica, neurologica,psihologica, electroencefalografica, alte examinari paraclinice, suntsistematizate si se face sinteza diagnostica a

cazului n tipare nozologice actuale, n conformitate cu clasifi carea OMS

(ICD-10), sau cu cea adoptata de psihiatrii americani (DSM IV). De regula, diagnosticul psihiatric cuprinde:

pe prima axa diagnosticul fenomenologic, cel al afectiunii psihice care adeterminat internarea, sau consultul cu mentiunea ca ar putea fi maimulte diagnostice de acest gen;

a doua axa diagnostica cuprinde afectiuni sau disfunctii neurologice

asociate; a treia enumera bolile somatice concomitente; a patra descrie structura de personalitate pe care apare tulburarea

actuala (daca este vorba, evident, de o dizarmonie de personalitate);

ultimul diagnostic vizeaza mediul n care traieste copilul, de exemplu"Conflict familial", sau "Mediu policarentat".

Numai formulnd astfel concluzia diagnostica finala putem avea oimagine completa, unitara, a supra copilului care are nevoie de ointerventie terapeutica adecvata.


22/77

Datele anamnestice se culeg din mai multe surse: apartinatori (mama, tata, bunici, frati ), vecini,

colectivitate (gradinita, scoala), autoritati, pacient.

Ancheta sociala efectuata de asistentul social aduce datecu semnificatie din teren.

Obiectivele examinarii psihiatrice sunt explorarea vietiipsihice a individului, acordnd, la copil, o mai mareimportanta determinarii nivelului de dezvoltare a

proceselor cognitive, insistnd pe perceptia culorilor si aformelor spatiale, atentie, memorie, imaginatie, gndire,limbaj.

Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz,aducnd date pretioase cu privire la nivelul intelectual si

structurarea personalitatii copilului. Tulburarile psihologice, psihiatrice si de dezvoltarebeneficiaza astazi de o abundenta de teste specifice, carele cuantifica caracteristicile.


23/77

Observaia clinic nr. 1 .Pacienta G. M. (Mdlina), n vrst de 9 ani, este adusde mam pentruneascultare, opoziie, comportament "ciudat".

n timp ce mama mi explica, suprat, c vrea s interneze fetia, pe coridorul ncare ne aflam are loc o altercaientre doi copii din secie. Cearta pornise de laoportocal, iar btaia s-a ncheiat rapid (pn s poat interveni personalul) cuvictoria unuia din biei, carel-a mucat pe cellalt de mn. Mdlina s -a

apropiat, speriat, de noi. Mama conti nua s povesteasc "Vedei, ea n-a tiut niciodat ce nseamn s i doreti o portocal, pentru c a

avut totul nainte de acere!". Privirea plin de repro a fetiei s -a ridicat spre mam. Aceasta a continuat pe

acelai ton aspru, cuaceeai vitez "Ce vrei s spui, c eu ar fi trebuit s minternez aici?"...Expresia feei copilului se schimb,un zmbet pozna o inund,pocnete din degete i spune n oapt, mulumit: "Att!".

Mama roete irencepe discursul aproape fr pauz de respiraie, cu umiline iinjurii la adresa micuei ei. Aproape c nuo puteam urmri. Am invitat -o ncabinet, lsnd fetia n grija unei asistente.

Mama provenea dintr-o familie srac. Copilria i -a fost marcat de mersul cuvacile la pscut,totdeauna cu cartea n mn i ambiia de "a face coal.

S -a ridicat prin propriile fore, realizndu sefrumos, urmnd facultatea de arte

plastice. S -a cstorit cu un brbat tolerant, bine poziionat social, dar care, prin natura profesiei este mult plecat n strintate.


24/77

Mdlina, unicul copil al familiei, a fost crescut cuguvernant vorbitoare de limba englez, aprimit totul "petav", dar i s -a cerut supunere i performan. A fost

supravegheat ndeaproape, nu a avutvoie s se joace cu alicopii de team "s nu nvee prostii". Nu i-a putut alegeprietenele sau colegele debanc. n prima zi de coal mamaa "testat" copiii i a "numit -o" pe Adina coleg de banc aMdlinei.

Peste cteva sptmni, cnd a constatat c notele Adinei lasde dorit, mama a mers din no u n clas, astudiat atentcaietele colegelor i carnetele lor de note i ales din nou, o altfeti, care s stea n banc cu aei. De la primele teme mamas -a plasat n spatele Mdlinei, plmuind -o cnd greea,

rupnd pagini dincaiete. Cnd micua a primit o not de 8 atrimis -o de acas "n lume". Mdlina este, n schimb,mbrcatca o ppu, iar tatal ei, n scurtul timp ct st acaseste ntors adesea din drum: Iar ai luatpulovrul maro i

pantalonii gri; nu vezi c nu se asorteaz?"


25/77

Motivele internrii Mdlinei sunt de ordin comportamental.La mas, mama strig i lovetecopilul "Mdlina, ia coatelede pe mas!". Fetia ridic coatele, pune sup n lingur i la

jumtateadistanei ntre farfurie i gur rstoarn coninutul,

fcnd stropi pe faa de mas apretat. Repet gestul,urmrind pe sub gene reacia mamei, care este

pe punctul de a exploda. Pe strad, femeia strig la fetia ei "Mdlina, mic-te mai repede!". Copilul ncetinete pasul, se

uit indiferent n jur, ca i cnd s-ar fi pronunat un alt nume, nu al ei, iar n momentul n care mama

rcnete exasperat de comportamentulminorei, aceasta seoprete s priveasc cu interes ntr -o vitrin (dei era ofrizerie).

PARTICULARITATI PSIHOPATOLOGICE GENERALE LA COPI I SI


26/77

PARTICULARITATI PSIHOPATOLOGICE GENERALE LA COPI I SI

ADOLESCENTI 1.1. Tulburarile cantitative ale perceptiei. 1.1.1. Hiperestezia presupune o modificare a pragului perceptiv, scaderea

pragului de excitabilitate fata de stimuli. Astfel lumina, zgomotele obisnuitederanjeaza, sunt percepute dureros. La fel, se exagereaza stimulii proveniti de la propriul corp (algofobii). Hiperestezia senzoriala

apare n nevroze, surmenaj, debutul schizofreniei. 1.1.2. Hipoestezia se caracterizeaza prin cresterea pragului de

excitabilitate, astfel ca zgomotele obisnuite, de exemplu, sunt perceputendepartat, ca prin ceata. Copiii cu retard psihic sever si profund, n

crizele lor de furie si pot smulge parul fara sa simta durere. Tulburarea sentlneste n stari stuporoase, dementa, debutul oniric al schizofreniei,depresie, sindrom psihoorganic.

1.1.3. Anestezia este pierderea capacitatii de a percepe un anumit stimul.Poate mbraca doua aspecte,

fiind organica (medicamentoasa-terapeutica, sau traumatica atunci cndare la baza sectiunea medulara sau a unor trunchiuri nervoase), saupsihogena, cu determinism psihologic (stress), la perso nalitati dizarmonicehistrionice. n aceasta ultima eventualitate, anesteziile sunt polisenzoriale(auz, vaz, durere).

1.1.4. Nesiguranta perceptiva apare atunci cnd scade controlul unitatii siidentitatii eu -lui. Copilul nu este sigur de propriile perceptii, nu cunoastesensul realului, n boli ca: schizofrenie, intoxicatii.

T lb il li i di l i ii l il iil


27/77

Tulburarile calitative, n ordinea complexitatii lor sunt: iluziile,tulburarile psihosenzoriale,

halucinatiile. 1.2.1.Iluziile sunt perceptii false ale unor obiecte existente n

realitate. Pot apare si la indivizii normali, mai ales la copii, care sunt influentati de conditiileambientale (ntuneric), avnd o redusa

experienta, o slaba capacitate de a distinge realul de imaginar,mai ales la prescolari, n asa numita "vrsta

fermecatoare", guvernata de fantezie, sub influenta emotiilor. Ocaracteristica a dezvoltarii copilului sub 7

ani este labilitatea sa afectiva, anxietatea, imaginatia debordanta.Patrunznd n lumea lui, este usor de

nteles de ce, n modfiziologic, seara, la lumina insuficienta,singur n patutul lui, dupa ce a ascultat

povestea cu capra cu trei iezi, va tipa, cernd protectie, identificnd lucrurile din jur cu cadrul din basm. La

adulti pot apare n conditii de oboseala, sau n starea de treceredintre veghe si somn.
http://www.edituratrei.ro/largeimage.php?id=2428


28/77
http://www.edituratrei.ro/largeimage.php?id=2386http://www.edituratrei.ro/largeimage.php?id=2428


29/77

1.2.2.2.Tulburarile de schema corporala secaracterizeaza prin perceptia eronata a propriului corp.

Pierre-Abelli a numit-o "semnul oglinzii": bolnavul sepriveste n oglinda si are impresia ca anumitesegmente ale corpului s-au modificat, i se pare ca esteprea nalt, sau prea mic, sau pluteste. Tulburarile

sunt caracteristice schizofreniei si anorexiei mentale.

1.2..2.3.Tulburarile perceptiei temporale sunt frecventela copil, ncadrarea temporala fiind o

achizitie tardiva (n jurul vrstei de 8 ani), din acestmotiv fiind mai greu de depistat.


30/77

2. IMAGINATIA este acea functie psihica prin care serealizeaza reflectarea mintala a unor imagini care nu aufost percepute anterior, dar al caror izvor provine tot din

realitatea obisnuita. Prin intermediul ei, omul poate transforma realitatea n

conformitate cu nevoile si interesele lui; fara imaginatie

nu se poate vorbi despre stiinta sau despre activitate

creatoar e. Ce frumos, genial, si-a imaginat Jules Verne calatoria spre centrul pamntului, sau drumul spre luna,

sau sub apa, desi nu a fost niciodata acolo, avnd

ca suport cadre, evenimente, fenomene existente n viata

de fiecare zi. 2.1.Scaderea imaginatiei poate fi ntlnita n contextul

general al insuficientei psihice, fie prin

nedezvoltare (retard psihic), fie prin denivelare (dementa).


31/77

2.2.2.Mitomania este tendinta constitutionala de aaltera realitatea. Dupre descrie trei grade alemitomaniei la copil:

2.2.2.1.Simpla alterare a adevarului apare la copiii micigratie lipsei de experienta polisenzoriala, fiind adeseastimulata de povestile adultilor.

Minciuna propriu-zisa se submparte n: Pseudominciunaapare la copilul sub 7 ani din cauza

gndirii lui magice, n care posibilul se confunda foarteusor cu realul, motiv pentru care ea nu constituie

semnul unei alterari psihice.Minciuna sociala sau adevarata apare numai dupa 7

ani, cnd copilul este con stient de deformarearealitatii, prin care urmareste un anumit scop.


32/77

Minciuna patologica apare atunci cnd copilul nu esteconstient de faptul ca minte (psihopati).

Minciuna reactiva, de tip nevrotic, apare exploziv, n

contextul unei tensiuni emotionale puternice, fara capersoana n cauza sa poata da ulterior o explicatieminciunii sale.


33/77

3. ATENTIA nu este o functie psihica independenta, pentruca nu reflecta realitatea obiectiva cum fac celelalte functii. Eaasigura nsa concentrarea optima, la un moment dat, a functiilorpsihice n directia unui obiect sau fenomen n scop de cunoastere

sau de adaptare, asigurnd astfel o cunoastere ct mai adecvata. Atentia poate fi involuntara, nedirijata constient spre ceva din

afara; presupune distributivitate, capacitatea de a sesizafenomenele din jur fara un efort deosebit, dirijat anume.

Ea are nsa si o componenta voluntara, ca un efort constient, att

de necesar pentru cunoastere si nvat are. Are un anumit volum, suprafata, mobilitate, tenacitate,

selectivitate. Va depinde de starea organismului n general si decea a sistemului nervos central, n special.

Atentia este strns legata de memorie, de integritatea functiilorcognitive, de instincte, pulsiuni, de sistemul motivational.

3.1.Hiperprosexia este exagerarea capacitatii de concentrare aatentiei, involuntar, nedorit, cavolum, intensitate, dar cucaracter de instabilitate.


34/77

3.3. Aspecte ale consilierii copiilor iadolescenilor

3.3.1.Elemente de psihopatologie a copilului siadolescentului

Nevrozele copilariei / nevroza infantila


35/77

Nevroza psihogenaeste o afectiune care pleaca de la o stare de

conflictualitate psihica, de intensitate mica / medie, de durata lunga. Conflictul ce se afla le originea unei nevroze infantile este un conflict

ce perturba echilibrul functional, fiind insotit de tulburari neuro-

vegetative. Aceste perturbari sunt traite uneori ca boli organice, insotitede o scadere a randamentului, a capacitatilor generale ale copilului dea se integra.

Caracteristicile nevrozei infantile Este o boala de intensitate mica, care nu perturba constiinta,

personalitatea.

Nu presupune niciodata leziuni biologice, fiind pur psihologica siavand o reversibilitate absoluta.

Exclude obligatoriu tulburari de tip delirant, halucinator. Aceste stare de conflictualitate, care genereaza suferinta psihica este,

de obicei, de lunga durata si cel mai frecvent este izvorul suferinteicopilului. Acesta rezulta din relatiile perturbatorii cu persoane

semnificative din viata sa, iar gama posibilitatilor de manifestare anevrozei infantile este foarte diversa. Este foarte greu de stabilit debutul nevrozei infantile, deoarece mult

timp unele simptome pe care le consideram doar expresia unei nevrozemonosimptomatice pot avea efectiv, doar un caracter fiziologic, adica safie mascate sub aceasta forma.De exemplu, enurezisul, balbismul se

pot mentine o lung perioada de timp, fara sa atraga atentia asupra uneinevroze structurate.

Cauzele declansante cauzele favorizante si cauzele predispozante


36/77

Cauzele declansante, cauzele favorizante si cauzele predispozanteconsteleaza impreuna o fenomenologie de risc!

Este putin probabil sa apara o nevroza infantila daca actioneaza doaruna din aceste cauze.

Notiunea de conflict care sta la originea unei nevroze infantile

cuprinde toate situatiile care genereaza o tensiune psihica negativa,determinata de simultaneitatea a cel putin doua motive. Aceste motivesunt de mare semnificatie subiectiva pentru copil si depasesccapacitatea lui de adaptare.

Actiunea acestor motive corelate il pune pe copil in imposibilitatea de ase elibera de tensiuni. Atunci conflictul / tensiunea nu se rezolva, chiar

daca dureaza putin, o perioada scurta. Copilul nu poate rezolva efectiv aceasta traume, o va trena, ceea ce

pentru un adult n-ar avea o semnificatie extraordinara, nu depaseste unregistru al normalitatii. Copilul in subiectivitatea lui poate sa seconsidere incapabil de a face fata situatiei. Atunci tensiunea treneaza,se acumuleaza. Ea este sublatenta ceea ce inseamna ca la un momentdat se structureaza intr-o conditie favorizanta pentru decompensareanevrotica.

Nu toate conflictele duc la nevroza infantila! Dar la unii copii treneazasi exista riscul unei decopensari. Aceasta se face cu ajutorul unormecanisme de compensare.

E i d i d f l i d ii


37/77

Exista doua mecanisme de compensarefolosite de copiipentru a face fata unor situatii critice:

1.Fanteziaevadarea in imaginar care duce la rezolvareaunor conflicte la nivelul imaginatiei. De aceea jocul prin el

insusi are valoare terapeutica. Copiii foarte stresati, ce audiferite tensiuni, le descarca in joc. Ei dramatizeazaconflictul pe care il traverseaza, il rezolva la nivelimaginativ.

2.Compensarea prin fuga de situatie sau atribuirea

vinei altuiaAcest tip de compensare se centreaza maicurand pe planul realului. Situatiile conflictuale ce dezvolta/ instaleaza o nevroza infantila sunt cele care treneaza si serepercuteaza negativ, pe de o parte, asupra dezvoltarii sicomportamentului copilului, pe de alta parte.

Daca un conflict a reusit sa perturbe dezvoltarea copiluluisi sa afecteze comportamentul copilului, incet, acesteelemente vor duce la instalarea unor tulburari functionalemanifestate prin dezechilibru functional, dezvoltareainegala in plan instinctiv, vegetativ/ neurovegetativ sauemotional.


38/77

Nevroza infantila Cauze: dupa 7 ani, dezvoltarea personalitatii copilului a atins unanumit nivel care ii permite sa reactioneze la tensiunea conflictuala, sasi traiasca subiectiv, sa integreze aceasta tensiune, sa o interiorizeze sisa-si creeze mecanismele de defensa. Pana la 7 ani, copilul nu este instare sa-si construiasca raspunsuri. El reactioneaza limitat la ceea ce I

se intampla. La 7 ani personalitatea copilului permite structurarea unormecanisme de defensa. Daca aceste mecanisme au esuat se instaleazanevroza.

In general, exista trei forme de manifestare ale nevrozei infantile: 1. Dereglarile regimului de viata 2. Deprinderile nevrotice 3. Nevrozele propriu zise

1.Dereglrile regimului de viata


39/77

g g Survin atunci cand domeniul activitatii instinctuale, ca urmare a persistentei

conflictelor, a conditiilor de viata nesatisfacatoare. Tipuri de dereglari: Anorexia / lipsa poftei de mancare are doua forme:

Simpla consta in pierderea poftei de mancare, fara o cauza digestiva, ci subinfluenta starii de tensiune negativa persistenta; Mentala apare pe fondul subnutritiei cronice, cand tulburarea psihica initiala

se accentueaza, copilul devenind apatic, depresiv, cu idei de inutilitate,umilinta, pierzand controlul constient asupra starii sale. Aceasta stare psihicace insoteste initial inhibitia alimentarii, creeaza conditii ca pacientul sa nupoata depasi starea. Cel mai frecvent in declansarea anorexiei mentale suntincriminate conflictele cu parintii si 25% dintre cazuri pot sa evolueze catremortalitat. Copilul invata in cursul bolii sa-si controleze motivatia de foame, dea-si impiedica satisfacerea foamei. Cel mai frecvent anorexia mentala apare lafete intre 11-15 ani.

Anorexia antreneaza o deformare a imaginii corporale, fiind insotita de operceptie distorsionata a imaginii corporale. Este un comportament tipic mai

ales la preadolescente, de a-si controla alimentatia prin manevre precum: voma,diaree, dosirea/ aruncarea mancarii. De multe ori viata endocrina nu se vareface, daca anorexia este intr-un stadiu avansat.

Copilul poate avea tulburari trofice si secretorii foarte severe (aspect uscat),tulburari ale perceptiei imaginii corporale (cea mai mare problema).


40/77

De multe ori, fetele insotesc aceste perceptii distorsionate cucomportamente depresive si chiar de idei legate de sinucidere. Chiardaca sunt extrem de suple, imaginea pe care o percep este a uneipersoane corpolente, daca nu obeze, chiar dezgustatoare, deprimanta.Se indoiesc ca ceilalti le accepta corporalitatea asa cum este, fac

eforturi disperate si invata singure cum sa elimine tot ce au mancat. Bulimia este o afectiune foarte grava care apare uneori in "coada" unei

anorexii mentale. Este, de fapt, o exagerare a poftei de mancare. Infazele de trecere de la anorexia mentala pot sa apara in compensatie,fenomene bulimice. Rareori, cand se produc fenomene bulimice apar sidereglari hipotalamice. Exista, deci, o componenta importanta

neuroendocrina in acest gen de afectiuni. Constipatia are o valoare simbolica: copilul refuza sa comunice, sa

efectuaze un anumit tip de activitate, pe care o resimte ca fiindpresanta, constrangatoare. De aceea, frecvent este constipat.

Diareea este opusul constipatiei. Un copil timorat, emotiv, labil poateavea diaree, ce se pote fixa ca o deprindere fiziologica. Aceasta este de

natura functionala si nu organica. Varsaturile reprezinta uneori debutul unei anorexii, al unei depresii

2.Deprinderile nevrotice


41/77

2.Deprinderile nevrotice Uneori tensiunea conflictuala poate duce la gasirea unor obiceiuri/ indeletniciri cu ajutorul

carora copilul se poate degaja de tensiune. Uneori aceste deprinderi sunt foarte bine fixate/inserate in copil, si chiar devin componente ale personalitatii. Din acest motiv, fixate in timp,este foarte greu sa le elimini.

Exista doua categorii de deprinderi nevrotice:

Deprinderi nevrotice dureroase/ care provoaca durerea constau in obiceiul de a-si producedurere. Astfel, copilul isi refuza, aparent, unele conflicte, pe care insa nu le poate exprima.Copilul nu se va plange niciodata ca are o suparare legata de o problema, ca este neapreciat, cisubstitutiv - printr-o deprindere dureroasa, se va obisnui sa produca starea de tensiune, deneincredere, de insatisfactie, de frustratie. De exemplu:

Onicofagia rosul unghiilor; Rosul degetelor unii isi produc adevarate leziuni; Tricotilomania deprinderea de a-si rasuci parul, de a-l smulge, este un simptom foarte dificil; Muscarea buzelor pana la producerea unor leziuni; Scobitul in nas cu violenta, la copiii mici; Acneea - la adolescenti, conduce la acnee generalizata si se ajunge la o infatisare neplacuta; Frecarea leziunilor cutanate pana se adancesc, uneori cu suprainfectie. Suprainfectia este

cauzata de deprinderea nevrotica de a le "scurma" permanent; Deprinderi nevrotice de placere de cautare a placerii, care sa reechilibreze tensiunea. De

exemplu: Suptul degetului uneori pana la varste mari; Onania / masturbarea - apar odata cu trezirea dorintelor sexuale deprinderi care pana la un

punct sunt normale. Daca se fixeaza capata o conotatie nevrotica.; Mancatul convulsiv de dulciuri cand este foarte anxios, copilul mananca multe dulciuri sau

roade un prosop, o paturica, daca este foarte mic.

3 Nevrozele propriu-zise


42/77

3. Nevrozele propriu-zise Nevrozele propriu-zise apar dupa 7 ani. Categorii: 1. Ticurilesunt nevroze motorii. Ticurile constau in

miscari / focalizari involuntare, bruste, rapide, stereotipe,nonritmice. Aceste miscari apar in starea de veghe, fara aexista un scop care sa motiveze actiunea respectiva. Suntrepetitive, localizate, dar ar putea fi suprimate printr-unefort de concentrare a atentiei, de preluare a controlului

voluntar. Ticul este trait de copil ca fiind irezistibil, dar exista

intervale de timp in care el este suprimat. Nu are uncaracter permanent. El poate aparea:

in urma unor traume de natura psihologica;

prin imitatie; prin fixarea unor mecanisme de aparare, care iau forma

simbolica a ticului. Exista ticuri motorii sau verbale / motorii (gleparo-

spasmul).

Fiecare pot fi simple / complexe.

l l


43/77

1.1.Ticurile motorii simple: Clipitul Ridicatul din umar (cauta un sprijin imaginar) Grimasele faciale/ orofaciale

Figura prezinta un clipit, este implicata o miscare - secusa - la nivelulobrajilor sau gurii. Sunt ticuri de expresie (accentuate in timpul emotiilor).

1.2.Ticurile motorii complexesunt gesturi faciale. Exemple: ticuri ce angreneaza toti muschii faciesului combinate cu

dificultati de deplasare. De exemplu: la o femeie casatorita pleoapele

deveneau rigide, globii oculari se rulau catre spate.Ticul era expresia uneimodalitati simbolice de a reduce sentimentul de insatisfactie si respingeredin partea sotului.

Ticul nu se manifesta in timpul noptii. Cand este pe strada/ in public, deciin tensiune, capata o repetitivitate, intensitate, se accentueaza.

Ticul este mecanismul de aparare patologic. Exista resurse energetice foarte

mari, insa prost canalizate intr-un tic. Ticul este o mobilizare energetica aunui potential energetic consumat/ actualizat, de un grad crescut detensiune.

l d l l l


44/77

Ticul apare atunci cand copilul simte o tensiune emotionalatimp indelungat, dar nu este legat de un conflict foarte grav.

Exemplu: nu are incredere in sine, are o imagine de sinenegativa. Aceasta tensiune ii creeaza o jena care nu persista

tot timpul, dar care ii creeaza un de asteptareanxios.

Exemplu: Ii este teama sa nu fie vazut; Ii este teama sa nu fie intrebat; Ii este teama sa nu fie atins; Pentru ca ii este teama cauta un mecanism de aparare care sa

ii reduca nivelul de tensiune crescut. Aceasta tensiunecrescuta este redusa prin miscare.

Pe cale naturala, ticul descarca motor si capata semnificatiade mecanism de aparare, insa este un mecanism de apararepatologic, nu adaptativ.

Daca aceste ticuri se fixeaza, ele devin deprinderi,comportamente nevrotice. Este vorba de un prost rulaj aldisponibilului energetic al fiintei umane.

Ti il l i l


45/77

Ticurile vocale simple Tusitul; Dresul vocii; Murmuratul "va sa zica"; Exemplu: oamenii care stau in tensiune si nu-si

pot reduce altfel tensiunea, apeleaza la astfel deticuri vocale.

Ticurile vocale complexe prin repetarea unorcuvinte / expresii in afara contextului. Exemple:"va sa zica", "deci";ticuri formate din

cuvinte inacceptabile social, de obicei, obscene.

Fenomenul se numeste coprolalie. Repetarea ultimului sunet / cuvant auzit.

Fenomenul se numeste ecolalie.

Un alt tic nevrotic este enurezisul / enureza.E i l di l i l iii d


46/77

Enurezisul este un discontrol urinar ce poate aparea la copiii de peste 2-3 ani. Acesta consta in pierderi involuntare de urina fie diurne, fienocturne. Cand se manifesta la un copil peste 7 ani / de varsta scolarasemnifica o regresie emotionala pe scara achizitiilor legate de nivelullui de maturizare emotionala. Mentinerea enurezisului la o varsta

inaintata (7 ani) este generata de o situatie conflictuala. Este o forma deaparare patologica, o modalitate prin care copilul atrage atentiaanturajului asupra unei situatii pe care el nu o poate tolera.

Enurezisul are o valoare simbolica. Enurezisul nu poatefi tolerat de societate / familie. Prin acest gest, desi este un mecanisminconstient, copilul atrage atentia parintilor asupra unei situatii de

netolerat, pentru ca nu are o alta modalitate de "a spune" acest lucrudecat corporal prin enurezis. Enurezisul este o metafora corporala. Exista foarte rar enurezis cu o componenta organica. Dar dupa ce

se fac toate investigatiile si se elimina ipoteza diabetului careinseamna pierderea urinei, lipsa de control asupra sfincterului urinar si se constata ca nu este vorba de o componenta organica, obiectivata,inseamna ca este un enurezis metaforic. Pe masura ce scade tolerantacelor din jur / din familie, manifestarile copilului in enureza cresc incompexitate, se imbogatesc cu componente astenice, obsesivo-fobice,copilul devine timid, nesigur, fricos; cateodata apare si diurn sinocturn, apoi enurezis mixt.

Exista posibilitatea ca pe masura ce anturajul respinge simptomul


47/77

Exista posibilitatea ca pe masura ce anturajul respinge simptomul aplica pedepse copilului cu atat mai mult enurezisul se complica,devine tot mai grav.

Se impune o strategie terapeutica de familie dupa ce se decripteazasemnificatia metaforica a simptomului, se analizeaza relatiile cu

ceilalti, se reaseaza rolurile in familie. Simptomul ajunge sa devinainutil ca mecanism de reducere a tensiunii din familie. Se asociaza si tehnici comportamentale. Pana nu dispare semnificatia

de simptom reactiv nu se lucreaza doar cu tehnici comportamentale, deconditionare pentru ca enureza se va mentine!

Copilul trebuie trezit in fiecare noapte la o anumita ora si il impiedici

sa doarma, pentru ca astfel el capata control. Daca se practica doartehnici comportamentale, fara a lucra si rezolva contextul familial,chiar daca enurezisul se amelioreaza el poate reveni sau migra sa setransforme in alt simptom nevrotic (de exemplu: encopreza).

Encoreza / encopreziseste perturbarea deprinderilor complexe,constand in pierderea fecalelor, care se asociaza sau nu cu enureza.

Encopreza fragilizeaza psihicul si devine un handicap producator derusine, de blam greu de tratat.

Balbismuleste o deteriorare de f luenta vorbirii caracterizata prin


48/77

prepetari frecvente, prelungiri de sunete / silabe. Este o problema, maiales daca apare dupa o perioada de dezvoltare normala a copilului. Deexemplu, dupa 3-4 ani, daca nu a avut balbism, dar apare la aceasta

varsta, se pune problema caeste de origine nevrotica. Copilul traiestedureros aceasta disritmie / tulburare de expresie verbala, pentru capana la aparitia ei el isi crease anumite relatii confortabile cu lumea.Balbismul il face pe copil sa se simta tinta jignirilor, marginalizarilorcopiilor. El traieste o adevarata drama din cauza copiilor foarte cruzi, ostare de frustrare foarte mare.

Tulburarile cardiace, respiratorii si digestivesunt cauzate detensiuni conflictuale. Acestea exprima o somato-forma ce exprima fie o

situatie de protest, fie incapacitatea de a-si exprima emotiile reprimate.Atunci apar aceste tipuri de tulburari. Exemple: tulburari cardiace: aritmie, tahicardie, palpitatii; tulburari digestive: diareea, constipatia; tulburari respiratorii: dispneea de effort (se sufoca, nu poate urca 5

etaje), alergia forma psihogena de fixatie, de exprimare, la nivelrespirator, urticarie la nivelul pielii.

Cefaleea sau durerea de capmanifestata cronic, considerata unsimptom al nevrozei infantile. Se rezolva doar atunci cand se descoperastarea de conflict care a generat-o. Exemplul dat referitor la baiatul cutulburari (simptom de cefalee) => copilul "divortului".

TULBURARILE ANXIOASE


49/77

In categoria nevrozelor, a tulburarilor psihogene ale copilariei intratulburarile anxioase ale copilariei.

Anxietatea este starea fizica difuza de neliniste, de apasare, deingrijorare, de teama nemotivata. Persoana traieste sentimente de

insecuritate, numite stare de anxietate. Tulburarile anxioase alecopilariei include mai multe stari nevrotice in care anxietatea esteelementul dominant. Acestea sunt stari diverse, polimorfe.

Exista 3 forme de manifestare la copil dupa DSM: 1.Anxietatea de separatie 2.Tulburarea evitanta a copilariei 3.Anxietatea excesiva - este generalizata la o varietate de situatii. In mod asociat / aditional, la aceste 3 forme specifice anxietatii, in

copilarie pot aparea variabil si alte tulburari anxioase.Acestea pot saapara si la adulti.

Exemple: Fobia simpla; Foba seriala / de contact; Frica; Tulburarea obsesiv-compulsiva; Tulburarea stress-ului post-traumatic.

1. Anxietatea de separatie P i i l l i t d t t t lb t


50/77

Principalul simptom dupa care se recunoaste aceasta tulburare esteanxietatea excesiva in legatura cu separarea de mama, de persoana decare copilul e atasat, ce joaca rolul de tutore.

Cand survine separarea, copilul poate experimenta o neliniste ce mergepana la panica. Reactia depaseste, de obicei, nivelul de dezvoltare al

copuilui, nu e tipica pentru un copil de varsta lui. Copilul care sufera de anxietate de separare e incomodat si manifesta

urmatoarele simptome comportamentale: Calatoreste departe de casa / in locuri nefamiliare; Poate refuza sa-si viziteze chiar si prietenii, sa mearga la scoala / in

tabara, sa doarma altundeva decat acasa; Poate sa fie incapabil sa stea singur in camera; Are un comportament adeziv, e strans lipit de parinti (cateodata ii

urmareste prin toata casa). Cand copilul anticipa o eventuala separare pot aparea si acuze

somatice: dureri gastrice, cefalee, greata, iar la copiii mai mari

(adolescenti), simptome cardio-vasculare: palpitatii, ameteli, lesin. Cateodata, adolescentii transfera in persoane importante dinviata lui acesta anxietate de separatie. (de exemplu: intr-un prieten,frate etc.). cand persoana pleaca de acasa, manifesta aceste tulburari detip neuro-vegetativ. Este suficient sa anticipe plecarea; nu e nevoie saintre intr-o "anxietate declarata" ca e nelinistit, se teme. (nu va spuneacest lucru), ci va avea tulburari functionale, jena respiratorie,

palpitatii, dureri de stomac.

Cand sunt separati de persoanele de care sunt atasati, acesti copii au frici morbide.E l l i i i / l i di i l li i l


51/77

Exemplu: teama ca lor insisi / persoanelor importante din viata lor li s-ar putea intamplaceva rau: un accident, o boala, moarte.

Copiii isi pot exprima teama de a fi pierduti , de a nu se mai intalni niciodata cu persoanarespectiva. Pe masura ce copilul creste, fricile se pot sistematiza in jurul unor pericolepotential identificabile => si devine el insusi un fobic treptat.

Fobicul nu se urca in masina, nu calatoreste cu trenul pentru ca se teme de un accident.Nu traverseaza spatiul larg decat insotit pentru ca se teme de un accident cu o masina.Majoritatea copiilor mici acuza o anxietate invadanta in legatura cu pericole legate de oboala foarte grava, cu moartea.

Cand separarea e amenintatoare / iminenta apare anxietatea anticipatorie (la copiii maimari). Copiii mai mici sufera foarte mult cand separarea survine ca atare. Ei nu aucapacitatea sa anticipe.

Copiii cu anxietate de separatie manifesta frecvent: Frici de animale, de monstri; Frici de situatii percepute ca un pericol pentru integritatea familiei; Teama de accidente de automobil, de calatoria cu avionul; Preocupari in legatura cu agonia, moartea; Dificultati in a merge la culcare insista ca cineva sa stea cu ei pana ce adorm. Uneori,

copiii fug din propria camera in camera / patul parintilor sau dorm la usa camerei;

Se poate ajunge la trairea unor stari de panica, de angoasa. Acesti copii pot prezenta episoade curente de retragere sociala, apatie, tristete, dificultati

de concentrare. Ocazional, copiii devin violenti fata de persoana perceputa ca fiindvinovata de producerea separarii de cel iubit.

Exista si alte elemente asociate cu anxietatea de separare:


52/77

Frica de intuneric; Dispozitie depresiva ce poate conduce la distimie, depresie majora. Copilul e pretentios, intrusiv, necesita o stare constanta, este foarte dependent => te

secatuieste; Se plange ca nimeni nu-l iubeste, nu are grija de el. Cateodata spune ca ar putea sa fie

mort, in special, daca separarea este fortata. Alti copii sunt extrem de constiinciosi, supusi, dornici sa placa, fac tot posibilul numai sa

nu fie lasati singuri. In general, daca nu apare amenintarea cu separarea, acesti copii au o intelegere sociala

buna, stabilesc relatii interpersonale corespunzatoare, insa atasamentul de persoanarespectiva este foarte mare.

In formele ei severe, tulburarea devine incapacitanta. Exemplu: copilul este incapabil samearga la scoala, sa se comporte autonom.

Aceasta tulburare se dezvolta dupa unele stresuri de viata. Exemple de factori de stress ce pot duce la anxietatea de sepratie: Pierderi majore decesul unei rude / animal iubit; Maladie grava a copilului care l-a incapacitat pe o perioada lunga de timp Maladia unei rude apropiate;o schimbare in ambienta copilului; Exemplu: mutatul dintr-o scoala in alta / gradinita / casa / bloc. Acesta presupune un risc

foarte mare pentru ca nu poate sa-si schimbe atat de usor obisnuintele, asteptarile,linistea, echilibrul precar abia dobandit. Studiul realizat in 1987 si in 1992 investigheaza pe 45 de copii intre 5-2 ani simptomele

anxietatii de separatie. S-au constatat diferente semnificative intre cei mai mici (5-8 ani)si cei mai mari (9-12 ani) . Cei mici au o simptomatologie mai bogata in care aparcosmarurile din timpul noptii. La cei mari simptomatologia este dominata de furie,iritare, comportament violent.

2 Tulburarea evitanta a personalitatii


53/77

2.Tulburarea evitanta a personalitatii

Aceasta se manifesta prin timiditate excesiva in contactul cu persoanenonfamiliare. Timiditatea are un grad mare de severitate, astfel incatinterfera cu activitatea sociala a copilului in relatie cu egalii, pe o duratade cel putin 6 luni. Timiditatea se asociaza cu dorinta clara deimplicare sociala cu oameni apropiati / familiari astfel incat relatia cumembrii familiei / alte persoane sunt foarte calde, satisfacatoare. Copiiisunt foarte afectuosi ca si adultii timizi retractili, sensibili, introvertiticare in intimitate au o mare capacitate emotionala pot avea o fobiesociala.

Copiii cu tulburare evitanta a personalitatii apar ca fiind retrasisocial, jenati, lipsiti de initiativa cand se afla in compania unorpersoane straine. Sunt anxiosi ori de cate ori se pune problema de ainteractona cu strainii.

Cand anxietatea este severa ei pot deveni muti sau incoerenti,chiar daca aptitudinile de comunicare sunt nealterate. Acesti copii nu

sunt agresivi, ci lipsiti de incredere in ei. Tulburarea evitanta a personalitatii apare rar singura, fiind

insotita de obicei, de alta tulburare => anxietatea excesiva.


54/77

Problema timiditatii a tulburarii evitante a personalitatiiapare in primii ani de scoala, de obicei, la gradinita, candcopilul intra in colectivitate. Cu timpul, la unii seamelioreaza spontan, la altii evolueaza episodic /secronicizeaza.

In cazurile grave apare o deteriorare severa in activitateasociala, cateodata si scolara. Daca un copil foarte inteligenteste timid, blocajul emotional mil poate pune uneori inincapacitatea de a face fata chiar unor sarcini marunte.

Boala este o incapacitanta serioasa. Timizii pot genera un lot de adulti anxiosi, pentru ca

potentialul emotional, creativ este complet blocat. Accentul se pune pe ludoterapie jocuri de tip creativ, care

sa dezvolte imaginatia, creativitatea si nu pe contact social,

activitati colective. Intrarea in colectiv accentueaza traumapentru ca e incapabil sa faca fata. Se impune gasirea unormodalitati care sa-l faca depaseasca neincrederea in sine,modalitati prin care se afirma, atrage atentia.

3. Anxietatea excesivaE l f d i C il l d fi d i l


55/77

Este o alta forma de anxietate. Copilul este extrem de sfios, se teme de evenimenteleviitoare: examene, posibilitatea unei raniri, condamnari, includerea in activitatile de grupale egalilor, se teme in legatura cu satisfacerea asteptarilor.

Exemple: Punctualitatea se teme sa nu intarzie si intarzie;

Respectarea dispozitiilor date strict se teme sa nu le incalce; Activitatile imprevizibile prefera sa faca activitatile de rutina, pe care le stie bine; Este foarte preocupat de comportamentul anterior este ruminativ (se gandeste mult la

ce a facut, cum a facut, repeta, verifica, pierde foarte mult analizand si / dubitand;dubiteaza pe tema discomfortului /pericolului posibil. Copilul solicita multa reasigurare.

Copilul poate fi foarte anxios in legatura cu competenta sa in difetrite arii de manifestare.De exemplu: inteligenta sa, capacitatea sa de a rezolva o anumita situatie. Este preocupatde ce cred altii despre performantele sale, de cum este vazut. Aceasta evidentiaza jenasenzitiva de relatie (aparesi la adult).

Tulburarea este insotita de o serie de simptome si pe plan somatic. Exista expresii somatice: nod in gat, cefalee, respiratie scurta, greata, ameteala,

dificultate in a adormi, insomnie, adormiri); Copilul poate fi nervos si tensionat; Unii prezinta fobie sociala, refuza chiar sa mearga la scoala; Altii pot fi foarte zelosi, conformisti, premianti, fac sacrificii mari pentru a fi siguri ca nu

vor fi respinsi, ca vor fi intelesi, acceptati; Au tendinte perfectioniste; Pot fi nelinistiti pe plan motor, pot avea obiceiuri nevrotice (smulg parul, rod unghiile); Pot refuza sa se angajeze in activitati specifice varstei, pentru ca se minimalizeaza,

devalorizeaza; Isi pot impune exigente de performanta complet nerealiste; Se compara permanent cu altii, se minimalizeaza, au o mare neincredere in ei.

Debutul anxietatii excesivese poate produce brusc / gradual, cu exacerbari


56/77

p p / g ,asociate cu stressul. Poate persista si in viata adulta ca tulburare anxioasa sauca fobie sociala. Are o tendinta foarte mare de pastrare, de cronicizare. Adultiianxiosi cu siguranta au fost copii anxiosi.

Tulburarea apare frecvent la copiii unici la parinti, la primii nascuti sau lacopiii care apartin grupurilor socio-economice cu nivel ridicat mediilor

superioare. Apare in familiile unde exista preocupari legate de performanta(de intelectuali), in familiile care doresc ca copiii sa obtina rezultate foarteinalte, imprimandu-le un control sever si exigente foarte inalte. Rezultatul esteo crestere progresiva a anxietatii.

Anxietatea excesiva este prezenta cand copilul manifesta cel putin 4 dinurmatoarele comportamente:

Este foarte ingrijorat in mod nerealist in legatura cu evenimentele viitoare; auo gandire de tip catastrofic.

Este preocupat exagerat de evenimente trecute. Ei oscileaza ori in viitor, ori intrecut fara a se centra pe prezent;

Preocupari nerealiste legate de propria competenta; Manifesta simptome somatice diverse; Este exagerat de constiincios; Are nevoie excesiva de aprobare; Este incapabil sa se relaxeze; Este crispat corporal. Fobiile sunt tulburari psihice ce se manifesta printr-o teama persistenta,

evitare, copilul recunoscand ca teama este excesiva si nerezonabila in legaturacu un anumit obiect.

Fobiile pot fi:


57/77

Fobiile pot fi: foarte simple exemple: fobii de animale,

teama de proceduri medicale, de

medicamente; seriale cele mai frecvente la copii includeteama de a nu vorbi in public, teama de amanca in public.

Cercetarile in domeniu arata ca: numarul fobiilor simple scade odata cu

inaintarea copilului in varsta; complexitatea fobiilor seriale creste odata cu

varsta (devenim mai rautaciosi, mai izolati cu

cat inaintam in varsta); fobiile apar mai frecvent la fetite decat la

baieti

4. Panica


58/77

Panica se produce cu / fara agorafobie = teama de a parcurge/ a traversa spatii largi neinsotit.

Panica fara agorafobie se caracterizeaza prin: atac spontan deanxietate, cu multiple simptome fiziologice.

Panica de agorafobie cuprinde pe langa atacul de panica si uncomportament de evitare a situatiei ce ar putea declansa atacul.

5. Tulburarea obsesiv - compulsiva Este o tulburare extrem de rara la copii (doar 2% din totalul

tulburarilor la copii). Se caracterizeaza prin aparitia unor

ganduri / ritualuri comportamentale obsesive si deranjante.Intreruperea acestor ganduri / ritualuri provoaca o stare de stressextrem.

Cele mai frecvente ganduri obsesive sunt legate de: Indoiala (am facut bine / n-am facut bine; am scris / n-am scris); Moarte; Contaminare.

Comportamentele obsesive cele mai frecvente sunt:


59/77

p Spalarea; Verificarea; Atingerea;

Ritualurile de numarare. Aritmomania Este o tulburare foarte dificila si extrem de greu de abordat. Daca

ritualurile devin ceremonialuri obsesive, aritmomania poatedeveni poarta de intrare intr-o schizofrenie. Uneori se poatestructura o personalitate psihostenica severa (K. Leonhard).

Tulburarea de stress post-traumatic reprezinta o tulburareanxioasa ce apare la copil pe fondul unei perioade de stressintens si continuu, prelungit.

Exemple: dezastru natural; abuz fizic / sexual. Aceasta tulburare consta in retrairea repetata a evenimentului

traumatic, evitarea asociatiilor asociate acelui eveniment si

simptome de excitatie persistenta. Trauma este reiterata,retraita, traita dramatic, individul este tensionat multa vreme.

Tulburarile de comportament


60/77

Tulburarile de comportament Tulburrile de comportament presupun aparitia unor manifestari de

conduita ce depasesc limita normalitatii => abateri ale unor atitudinistructurale fata de munca, lucruri sau propria persoana. Sunt foartenumeroase. Pot avea interferente cu alte tulburari:Nucleul psihopatic,Delicventa juvenila

1. Modalitati de manifestare: -Ca simptom in alta boala psihica (psihotic sau cu un substrat

functional organic) -Fie asociate cu tulburarile nevrotice (opozitie, negare, protest,

demisie), fie confundate cu manifestari ale tulburarilor nevrotice. -Ca deprinderi de comportament pe fondul unor conditii insuficiente si

trenante, ce pot facilita dezvoltarea dizarmonica a personalitatii, cutimpul structurandu-se chiar o psihopatie.

-Sindrom in anomaliile de personalitate -Copilul socheaza prin organizarea dizarmonica a personalitatii;

-Comportamentul sau constituie sursa viitoarelor psihopatii aleadultului; -Comportamentul este foarte rezistent la tratament si educatie.

2. Cauzele tulburarilor de comportament:


61/77

a. Cauzele legate de factori genetici nu sunt foarte binecunoscute.

Majoritatea copiilor ce manifesta precoce tulburari de

comportament sunt inca de la nastere iritabili, faraprogram regulat de viata, neresponsivi in mod adecvat laefort.

b. Un alt factor il poate reprezenta o educatienecorespunzatoare, caracterizata prin inconsecventa,

libertate exagerata;sau educatie autoritara, neelastica,neunitara, contradictorie aceasta manifestandu-se maiales in familii fara experienta, cu stress maritalprelungit, cu conflicte parentale frecvente;

Exista 2 tipuri de atitudini parentale ce pot influentadezvoltarea acestui comportament la copii, prezente peurmatoarele axe:

1.axa de la acceptanta, caldura care se intinde pana larejectie, ostilitate, autoritate brutala

2.axa structurata pe comportamente caracterizate peautonomie pana la control

Parintii isi pot structura comportamentele dupa


62/77

Parintii isi pot structura comportamentele dupaaceste doua axe:

Cadranul 1 intre autoritate si acceptanta: copiidezordonati, necompetitivi, neadaptati;

Cadranul 2 intre autonomie si rejectie: copiineglijenti, impulsivi,duri, delincventi;

Cadranul 3 intre acceptanta si control: copiiordonati, adaptati,prietenosi;

Cadranul 4 intre rejectie si control excesiv: copiiisunt caracterizati de un conformism de tip agresiv,atitudini de culpabilitate, reactii nevrotice,timiditate, dificultate de relationare;

Uneori tulburarile de comportament apar in urmaunor influente parentale nesincronizate, aceasta mai

ales in familiile succesive in care creste copilul,suportand stresuri de tip atitudinal (parinti divortati,recasatoriti, bunici)

Clasificarea tulburarilor de comportament; criterii A. Dupa izvorul sau originea tulburarilor de comportament exista 4 tipuri de


63/77

p g p 4 ptulburari de compotament:

1.Tulburari de comportament de tip criza biopsihosocialadeterminate detrecerea copilului printr-o stare de criza legata de o etapa de varsta critica;

2.Tulburari de comportament de tip carential, determinate de carente

afective si materiale. Aceste carente, indiferent de natura lor, vor duce lainsuficiente care nu vor satisface copiii in cauza chiar sub aspectul trebuintelorlor elementare si vor genera tulburari de comportament.

3. Tulburari de comportament de tip sociopatic (comportament deviant)isi au originea in evenimente extrafamiliale (impactul cu gasca/ banda deprieteni e atat de puternic incat poate sa se structureze intr-un modelsociopat). Sociopatia se induce prin contagiune.

Tulburarile de comportament ce pot aparea ca simple simptome intulburari psihice mai complexe. B.Din punct de vedere al fenomenologiei clinice de manifestare

tulburarile de comportament sunt: 1. Neepisodice unde intra paternuri foarte puternice precum: Neascultarea Agresivitatea Minciuna Furtul Fuga Vagabondajul

3.3.2. Strategii de cognitiv-comportamental


64/77

pentru copii i adolesceni consiliere i psihoterapie

Terapeutul va trebui s-i structureze demersul innd seama departicularitile stilului cognitivspecific copiilor i adolescenilor. Menionm ,

n cele ce urmez, cteva dintre strategiile cognitiv-comportamentale utilizaten terapia copiilor i adolescenilor cu probleme. Verificarea semnificaiei termenilor Copiii i adolescenii pot s utilizeze frecvent termeni folosii de ctre

aduli, crora le confer oa lt semnificaie sau pot utiliza termeni argotici, alcror sens este nelesde subieci din aceei categorie de vrst i mai puin de

aduli. Dei ntrebrile directe referitoare la sensul unor termeni pot fiplictisitoare pentru copii i adolesceni, acestea treprezint ns cel mai eficientmijloc prin care terapeutul se va asigura de faptul c a neles despre ce este

vorba. Astfel, contrarargumentarea unui gnd negativ de tipul nimeni nu m iubete

sau nimnui nu i pas de mineva avea mai puin succes dac terapeutul va face

aformaii de genul: muli oameni te iubesc sau acest lucru nu este adevrat. Omanier mai eficient de abordarea a unei astfel de situaiiar putea fiparafrazarea celor afirmate de adolescent sub forma unei ntrebri: Chiarnimeni, nimeni din lumea asta nu ine la tine? Procednd astfel, terapeutul l vadetermina pe copil sau adolescent s modifice treptat intensitatea cu carenutrete convingerea respectiv. ntrebrile terapeutice vor trebui s aib dreptscop identificarea unor excepii de la regulile absolutiste formulate de clientul

copil sau adolescent.

Etape n consilierea copiilor si adolescenilor


65/77

O prima etapa importanta a consilierii copiilor si adolescenilor esteadaptarea la cadrul procesului de consiliere. Copiii si adolescenii suntajutai sa realizeze activitile propuse in funcie de caracteristicilepersonale; prinii sunt informai despre evoluia copilului de-a lungul

ntregului proces. Copiii si adolescenii sunt sprijinii de ctre consilier pentru: a. Exersarea si perfecionarea capacitailor de exprimare verbala si

nonverbala a sentimentelor, tririlor, opiniilor lor, diversificarea si

mbuntirea metodelor de comunicare cu ali copii si cu adulii. In acest scop copilul este ncurajat, prin crearea unui mediu sigur si

suportiv, sa isi exprime tririle prin cuvinte, aciuni sau joc, in funciede gradul sau de dezvoltare. Trebuie utilizate metode si activitatiadaptate pentru a-l ajuta pe client sa isi contientizeze, sa isi exprimetririle afective i sentimentele si sa le fac fata. Experienele copilului

sunt utilizate pentru a-l ajuta sa isi inteleaga sentimentele si relaiile cuadulii si ceilali copii si pentru a-si dezvolta vocabularul relativ latririle sale. Copilul si adolescentul este ajutat s-i depeascblocajele emoionale si s-i dezvolte strategii de rezolvare aconflictelor personale si interpersonale

b Creterea ncrederii in sine si


66/77

b. Creterea ncrederii in sine siacceptarea de sine

Copiii i adolescenii sunt ascultai si ncurajai sa isi exprime sentimentelesi opiniile; pe baza acestora se stabilesc de comun acord obiectivele dendeplinit i activitile aferente acestora. Copiii sunt ncurajai sa iapropriile decizii si sa-i asume responsabilitatea pentru aciunile lor. Estencurajata dezvoltarea deprinderilor de autoajutorare in cadrul activitilorzilnice. Copilul este valorizat i ncurajat n ceea ce privetecomportamentele pozitive i succesele nregistrate de acesta.

Cnd sunt implicai i prinii n ndeplinirea acestui obiectiv, acetia suntsprijinii in explorarea diferenelor dintre comportamentele ateptate si celepe care le manifest copilul in prezent, acceptarea i nelegerea copiluluilund n considerare particularitile i interesele lui. Reeaua familiala sicomunitara este utilizata pentru a introduce modele pozitive pentru copil,pentru a-si dezvolta o imagine de sine pozitiva.

c. Dezvoltarea capacitailor de integrare sociala, satisfacerea nevoilor deapartenena a copiilor si adolescenilor la grup. Asistentul social iniiaz activitati si ncurajeaz experiene care duc la

cooperarea cu ali copii si cu adulii; situaiile de conflict sunt discutate cucopilul si cu prinii; jocul si experienele de invatare sunt utilizate pentruncurajarea interaciunilor dintre copil si adult.

3 4 C ili d


67/77

3.4. Consilierea de grup

Specificul grupului de consiliere const n faptul c interaciunea dintre

participani este folosit n scopul de a facilita schimbarea comportamental. Rolul consilierului const n a crea un mediu securizant n care fiecare membru

al grupului isi poate expune preocuprile privind diferitele aspecte ale vieiisale: familie, relaii interpersonale, relaii profesionale, sociale.

Consilierea de grup permite lucrul simultan cu mai muli clieni; ea ofer uncontext n care se pot analiza problemele de natur interpersonal, fiecareclient beneficiaz de sprijin i ajutor din partea membrilor grupului dar ofer,

n acelai timp, sprijin i ajutor; activitile de grup permit experimentarea denoi comportamente i modaliti de comunicare. Consilierea de grup nu se recomanda in situaiile in care clientul se afl ntr-o

situaie de criz, nu este compatibil cu situaia de lucru in grup sau cnd existapericolul nclcrii principiului confidenialitii fara acordul clientului.

Se recomand organizarea de grupuri care s fie formate din cinci pana lamaxim zece clieni. Frecventa minima a sesiunilor de consiliere de grup este deo edina de 2 ore o data pe saptamana.


68/77

3.5. Consilierea persoanelor cu dizabiliti

Datorita dizabilitilor de natur fizic sau mental, aceast categoriede clieni este izolat ca efect al etichetrii, mentalitilor i adificultilor pe care le ntmpin n integrarea n societate. Din acestpunct de vedere, consilierul trebuie s fie informat n privinacondiiilor de mediu social n care triete clientul cu dizabiliti.

Datorita perceperii distorsionate a persoanelor cu dizabiliti,caracteristicile anumitor cazuri sunt generalizate de ctre membriicomunitatii i atribuite tuturor persoanelor cu dizabiliti. Consecinaconst n perceperea persoanelor cu dizabiliti ca fiind marcate delimite importante, altele dect cele care decurg din problematicaspecific.

Unul din obiectivele specifice ale consilierii persoanelor cu dizabiliticonst n decelarea influenelor negative ale mediului i izolareafactorilor supraadugai de nevoile reale, specifice, ale clienilor.


69/77

Eficiena n consilierea persoanelor cu dizabiliti esterezultatul cunoaterii de ctre profesionist a urmtoarelor

aspecte: - legislaiei, programelor, facilitilor, resurselor specifice

alocate acestei categorii de populaie; - metodelor de diagnostic i de clasificare a dizabilitilor;

- caracteristicilor diferitelor etape ale dezvoltrii iobstacole ntmpinate de persoanele cu dizabiliti; - modelelor nvrii n cazul persoanelor cu dizabiliti i

resursele necesare aplicrii acestora. n cazul asistenei sociale destinate persoanelor cu

handicap, aplicarea modelelor de consiliere trebuie fcutcu precauie, inndu-se seama n primul rnd de categoriahandicapului n care se ncadreaz persoana.

Sistemul de analiz bio-psiho-socio-cultural


70/77

Factorii acestui model de analiz, cu larg aplicabilitate practic sunt urmtorii: Factorii biologici: -adolescena ca dezvoltare fizic, -ereditatea, -comportamentul dependent Factorii psihologici -trsturile de personalitate -dezvoltarea emoional -toate caracteristicile adolescenei pe coordonatele ei psihologice,

-dezvoltarea cognitiv Factorii sociologici -informaiile despre familie, -grupul de vrst, (grupul de prieteni), -anturajul -integrarea n coal, -condiiile de locuit

Factorii culturali -educaia, religia, apartenena etnic, tradiii, obiceiuri, -prejudeci, stereotipurile existente n societate Factorul cultural este influenat, n primul rnd de cutumele, normee i valorileunei

societi.

Studiu de caz


71/77

Studiu de caz

n asistena social, investigaia ncepe n momentul n care clientul se afl n criz. Pentruexemplificarea modului de utilizare a modelului psihosocial prezentm urmtorul studiu de caz.

A.M.este o persoan cu handicap fizic, n vrst de 19 ani,este cstorit i are un copil de un an iacum este nsrcinat, urmnd s nasc peste 6 luni. Soul este omer, consum frecvent alcool i are

manifestri violente repetate. Singura relaie bun a ei este cea cu mama. A.M. ia n considerareposibilitatea unui avort pentru a numai duce pe lume nc o persoan cu handicap. A.M. apeleaz laasistentul social n cadrul unui cabinet de planificare familial i acuz faptul c nu i mai suportsoul i nici copilul pentru c o leag de so.

Analiza celor 4 categorii de factori, n acest caz prezint urmtorul tablou. Factorii biologici: -adolescent, 19 ani, gravid, ereditate afectat

Factorii psihologici -adolescen trzie, momentul de criz, relaia mam-copil Factorii sociologici -cstorit, relaie bun cu mama, dependent de mam, -f amilie cu probleme(alcoolism, violen) Factorii culturali -prejudecata c nu-i suport copilul pentru c o leag de so. Mecanismele defensive utilizate de client sunt urmtoarele: -proiecia, regresia, refularea sentimentelor materne Nevoile principale sunt: -de refulare i stabilizare emoional, -de securitate fizic, -de protecie

Strile psihice posibile, prin care poate trece o persoan cu o anumitbl d b d


72/77

problem grav sunt: oc-negare-mnie-stare depresiv. Abordareapsihosocial lucreaz cu 5 principii:

1. Pstrez principiul freudian: unele sentimente i gndurisemnificative nu sunt contientizate

2. Presonalitatea este un sistem de fore fluid i dinamic careinflueneaz comportamentul

3. Mecanismele defensive pot fi pozitive sau negative. 4. Simptomele sunt ncercri adaptativede dezvoltare i rezolvare a

unor conflicte interne 5. Nevrozele au origini sociale i sunt nrdcinate n experiena

individual legat de relaionarea cu ceilali. Cauzele stresului prezentat de subiect pot fi determinate de: -nevoile nesatisfcute n copilrie, -presiunile exercitate de mediu, -tensiunile care apar ntre ego i superego, -frustrrile determinate de handicapul fizic


73/77

n acest caz, scopurile asistentului social pentru rezolvarea acestui caz se refer laidentificarea factorilor care influeneaz existena subiectului. Pentru rezolvarea acestuicaz se recomand ca asistentul social s pun cteva ntrebri eseniale pentruidentificarea factorilor care influeneaz negativ existena subiectului:

-Cum te cheam, ci ani ai -Ci frai ai -Aceste manifestri le-ai avut i nainte de 16 ani (vrem s identificm dac sunt specifice

vrstei) -Ce vrst au fraii ti -Care este modelul pe care vrei s-l urmezi -Dac situaia ta financiar ar fi mai bun, crezi c n familie conflictele s -ar diminua_

-Ai vreun grup de prieteni Factorii biologici identificai n caz sunt vrsta i tatl bolnav. Factorii psihologici identificai n caz sunt: criza adolescentin, nivelul de frustrare,

depresia tatlui, agresivitatea, complexul de inferioritate accentuat, tensiunilerelaionale.

Factorii sociologici sunt: mediul de provenine, omajul tatlui, starea material. coala. Factorii culturali sunt: locul de provenien Republica Moldova, relaiile clientului,

nivelul de educaie, tipul de cultur familial din care acesta face parte, bazat pedogmatism i rigiditate.


74/77

3.6. Consilierea n situaie de criz Situaia de criz (o situaie traumatica pentru client) este perceput de client cageneratoare de consecine cu efect extrem de negativ asupra vieii saleindividuale, familiale si sociale.

Intervenia in situaia de criz presupune lucrul intensiv i de scurt durat cuclientul, prin centrarea pe situaia concret i gsirea unei soluii pentru acestacare s l ajute s-i foloseasc resursele pentru a depi situaia i s-idesfoare activitile de zi cu zi ntr-un mod ct mai acceptabil i eficientpentru el i pentru cei din jur. Obiectivul pe termen lung al interveniei constn evitarea efectelor negative ale situaiei asupra clientului si familiei sale.

Se exploreaz resursele i sprijinul imediat de care dispune clientul, capacitateade toleran a clientului, mediul personal sau instituional care poate susineclientul. Dup ce alternativele au fost explorate n raport cu suportul aferent,clientul va decide calea de aciune. Clientul se va angaja n respectarea cii deaciune alese.

Criza implic o pierdere de bunuri materiale, de persoane prin deces, a unoridealuri sau apariia unor handicapuri.

Exist 2 tipuri de crize n funcie de modul de producere: -criza de dezvoltare (criza de pubertate, naterea unui copil, menopauza,pensionarea, moartea cauzat de btrnee, etc.)

-crize neateptate (boli terminale- cancer, SIDA, accidente soldate cu handicap,etc.)

Criza este o tulburare emoinal acut n starea de echilibru a subiectului it d b i itii t i d d t C d i


75/77

nsoit de o prbuire a capacitii acestuia de adaptare. Cnd apare criza, aparmanifestri fiziologice, psihologice, manifestri cognitive, manifestrirelaionale. Criza este determinat de un eveniment stresant care duce laproducerea unei pierderi. Criza este temporar. Pentru depirea strii de crizse lucreaz pe mai multe planuri incluznd n procesul de intervenie

subiectul, familia, comunitatea i instituiile din diverse domenii ale societii. Efectele unei crize pe plan psihic, sunt urmtoarele: 1. paralizia (n urma ocolui), 2. negarea, 3. mnia, concretizat n formula de ce mi se ntmpl tocmai mie 4. resemnarea este o stare pasiv (n care subiectul i spune asta este, triesc cu

durerea mea, renun s mai lupt) 5. negocierea este etapa n care subiectul ajunge s-i spun atept aceasta dac

cineva mi explic de ce sau este ultimul lucru ru care mi se poate ntmpla 6. acceptarea reprezint intervenia n criz avnd ca obiect adaptarea

subiectului la efectele crizei n aa fel, nct s aib posibilitatea de a rezolvaalt criz cnd se va confrunta cu aceasta.

O criz poate crea un stres posttraumatic. Orice rezolvare a unei crize trebuies dureze aproximativ 6-8 sptmni. Reintegrarea dup o criz reprezint oresocializare a subiectului ntr-un context adaptativ nou.

Criza prbuete mecanismele adaptative i defensive ale clientului. nc n 1991, Robertsd i l l ii i i d


76/77

descria 7 etape ale rezolvrii unei crize dup cum urmeaz: 1. evaluarea riscului i siguranei clientului i a celor apropiai lui, 2. stabilirea unei relaii de comunicare adecvat cu clienii (centrat pe afeciune) 3. identificarea problemei majore a clientului,

4. rezolvarea emoiilor, sentimentelor din jurul problemei identificate i oferirea desprijin, 5. explorarea alternativelor, 6. formularea unui plan de aciune, 7. oferirea unui sprijin post-criz.

Principiile de aciune pentru rezolvarea crizei sunt urmtoarele: 1. nu este anormal ca subiectul s experiementeze un dezechilibru social, psihic i fizic, 2. crizele fac parte integrant din viaa fiecrui om, 3. orice om are tendina de a reechilibra sau menine echilibrul sistemului din care face

parte, 4. orice criz creeaz o stare de vulnerabilitate, 5. starea de vulnerabilitate creat de criz este un cadru propice al interveniei, 6. criza ofer oportuniti de dezvoltare sau de patologizare n funcie de demersulinterveniei.

Etapele tehnicii bazate pe abordarea centrat pe sarcin sunt


77/77

Etapele tehnicii bazate pe abordarea centrat pe sarcin sunt

urmtoarele: -explorarea i precizarea problemei din punctul de vedere al subiectului, -realizarea unui contact (client-asistent social), centrat pe problem (o definete, stabilete

obiectivele, temporizare exact cu 8-12 sptmni). Contextul este redeschis negocierii. -planificarea sarcinilor -stabilirea factorilor motivatori i explicarea necesitii ndeplinirii unor sarcini, -anticiparea obstacolelor, -simularea-modelarea (dirijat), -revizuirea problemelor i sarcinilor ataate acestora, -analiza contextual- identificarea i utilizarea resurselor, -ncheierea interveniei.

Reid enumer problemele la care se poate aplica strategia abordrii centrate pe sarcin: 1. conflictele interpersonale, 2. insatisfaciile legate de relaiile sociale, 3. problemele cu organizaii i instituii formale, 4. dificultile n ndeplinirea unor roluri sociale. 5. problemele legate de luarea deciziilor,

6. stresul emoional. 7. resursele inadecvate fa de nevoile subiectului 8. unele probleme psihologice i comportamentale care pot fi abordate potrivit modelului centrat pe

sarcin. Asistentul social trebuie s urmreasc n cadrul acestui model, n momentul transpunerii sale n

practic: -acurateea prezentrii problemei de ctre client,

Documents

PSIHOPATOLOGIA COPILULUI.ppt