Psihopatologia si psihoterapia copilului

PROF : Elena Anghel

Continuturi tematice

1. Elemente de psihopatologia copilului si adolescentului precizari conceptuale si repere de analiza ale tulburarilor psihice la vrsta copilariei si adolescentei; 2. Elemente de nozografie (marile categorii nozografice), evaluare psihopatologica si psihodiagnostica a copilului si adolescentului; 3. Evaluarea si psihodiagnoza sistemului familial din care provine copilul sau adolescentul; 4. Notiuni introductive privind consilierea si psihoterapia copilului si adolescentului de tip experiential; 5. Abilitati necesare consilierului si psihoterapeutului experiential n lucrul cu copiii/adolescentii si familia acestora 6. Relatia de consiliere / terapeutica cu copilul si familia acestuia 7. Relatia de consiliere / terapeutica cu adolescentul si familia acestuia; 8. Consilierea si psihoterapia copilului si adolescentului n cadrul contextului familial obiective, ipoteze de lucru, plan terapeutic; 9. Metode si tehnici experientiale de consiliere si psihoterapie a copilului si adolescentului n context familial exemplificari, studii de caz; 10. Grupul experiential de dezvoltare personala la copii si adolescenti; 11. Grupul experiential centrat pe optimizarea relatiilor copii-parinti, adolescenti-parinti;

Bibliografie Anghel, Elena, Vasile, Diana, Optimizarea personala a adolescentelor din centrele de plasament, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2004; Balan, Elena, Anghel, Elena, Fete si baieti. Parteneri n viata privata si publica, Editura Nemira, Bucuresti, 2003; British Association of Dramatherapists, Schater G., Courtney R., Drama in Therapy, Volume I: Children, Drama Book Specialist (Publishers), New York, 1981; Capacchione, Lucia, Recovery of Your Inner Child, A fireside Book Published by Simon & Schuster, New York, 1991; Corey, Gerald Groups-Process and Practice, Brooks / Cole Publishing, Corey, L., Company, Montery, California, 1988; Dalley, T., Art Psychotherapy Groups, n Dwivedik Group work with Children and Adolescents, Jessica Kingsley Publishers, London and Bristol, Pennsylvania, 1996; DSM IV Irwin, E, Play, Fantasy and Symbols: Drama with Emotionally Disturbed Children, n Schater, G., Courtney, R., Drama in Therapy, Volume I: Children, Drama Book Specialists (Publishers), New York, 1981, p.113; Irwin, E; Rubin, J.; Shapira, M., Art and Drama: Parners in Therapy, n Schather, G.; Courtney, R. Drama in Therapy, Volume I: Children, Drama Book Specialists (Publishers), New York, 1981, p. 197; Mitrofan, Iolanda, Orientarea experientiala n psihoterapie Dezvoltare personala, interpersonala, transpersonala, Editura SPER, Colectia Alma Mater, Bucuresti, 2000; Mitrofan, Iolanda, Terapia unificarii, abordare holistica a dezvoltarii si a transformarii umane, Editura SPER, Colectia Anim, Nr. 3, Bucuresti 2004; Mitrofan, Iolanda, Stoica, Denisa, Analiza transgenerationala n terapia unificarii, Editura SPER, Colectia Anim, Nr 6, Bucuresti, 2005; Mitrofan, Iolanda, Psihoterapie (repere teoretice, metodologice si aplicative), Editura SPER, 2008 Munteanu, Anca, Psihologia copilului si a adolescentului, Editura Augusta, Timisoara; 1998 ;

CURS 2 Clarificari conceptuale

n Dictionarul de Psihologie Larousse (Nobert Sillamy, pag. 190, 1991), psihopatologia sau psihologia patologica este definita ca disciplina avnd drept obiect studiul tulburarilor de comportament, de constiinta si de comunicare, situndu-se la jumatatea drumului dintre psihologie si psihiatrie. Ea si propune mai nti sa nteleaga faptul patologic printr-un efort de patrundere n universul morbid al subiectului, sesiznd semnificatia simptomului asa cum este trait de acesta. n al doilea rnd,psihopatologia cauta sa explice stabilind relatiile de cauzalitate ntre fenomenele observate. n sfrsit, ea cauta sa deduca legile generale de functionare ale proceselor mintale si completeaza abordarea clinica prin metode experimentale (studiul nevrozelor provocate la animale, de exemplu), teste si statistica. Pedopsihiatria este definita de acelasi autor (op. cit. 1991) ca o specialitate medicala avnd drept obiect depistarea si tratamentul maladiilor mintale ale copilului si adolescentului. Ca disciplina autonoma, pedopsihiatria este de origine recenta. Psihopatologia copilului abordeaza tulburarile psihice si de dezvoltare din perspectiva mecanismelor psihice explicative, a contextului multifactorial cauzal (biologic, familial si socioeducational) si al efectelor dezadaptative pe termen scurt si pe termen lung, n evolutia copilului. Ea ofera baza teoretica, psihodiagnostica si experimentala pentru interventia profilactica si curativa de tip educational si psihoterapeutic. Tulburarile de comportament si emotionale ale copilului ale copilariei si adolescentei ocupa cea mai mare parte a problematicii, dar pot fi incluse aici si acele simptome fizice, psihosomatice precum cefaleea, insomniile, varsaturile etc.ntrzierile n dezvoltare si problemele de nvatare generale sau specifice fac si ele parte din problematica psihopatologica a copiilor si adolescentilor. Factorii de mediu sunt importanti din punct de vedere cauzal pentru psihopatotolgia copilului, acestia fiind frecvent asociati cu o serie de tulburari ale dezvoltarii emotionale, cognitive si comportamentale. Pentru ca dezvoltarea copilului este att de strns legata de calitatea ngrijirii si educatiei primite, corectarea unor neajunsuri sau greseli n educare si ngrijire este adesea vazuta ca parte integranta a procesului de recuperare psihopatologica a copilului sau adolescentului. Este important sa reamnintim ca, desi de obicei problemele copiilor pot fi foarte bine vazute ca aparnd din intereactiunea dintre copil, familie si mediul nconjurator, exista totusi ntr-un numar semnificativ de cazuri (ca autismul infantil, de exemplu) tulburari primare serioase, cu o etiologie si abordare terapeutica deosebita care necesita specialisti n domeniu.

Caracteristici ale practicii psihopatologiei copilului si adolescentului 1. Arareori consultatia este solicitata de copil sau adolescent. El este adus de adulti, de obicei parintii, care considera care considera ca un anumit aspect al comportamentului sau al dezvoltarii copilului este anormal. Foarte multe lucruri depind asadar de atitudinile si toleranta adultilor si de felul n care ei percep comportamentul copilului. Copiii sanatosi pot fi adusi la medic de parinti sau profesori exagerat de anxiosi sau prea pretentiosi, n vreme ce alti copii cu tulburari severe sunt lasati fara ngrijire medicala sau psihologica. Un factor corelat este reprezentat de faptul ca problema psihopatologica a unui copil poate fi o reactie fata de tulburarile altui membru al familiei.

2. Copiii sunt n general mai putin capabli sa se exprime n cuvinte. Diagnosticul se va baza mai mult pe observatiile comportamentului copilului facute de parinti, profesori, examinator si alte persoane semnificative din viata acestuia. n aceste conditii contactul cu copilul este ngreunat, iar diagnosticianul /consilierul / terapeutul va trebui sa-si dezvolte compensator o buna capacitate empatica, o observare si interpretare judicioase si de finete a semnelor corporale, o abilitate de a face o lectura corporala care sa permita descifrarea mesajelor simbolice mimico pantomimice, kinestezice, respiratorii etc. n directa corelatie cu problemele emotionale sau cu gndurile inexprimabile sau greu exprimabile ale copilului. Pentru a se evita pe ct posibil erorile de interpretare si pentru a se formula un diagnostic ct mai aproape de realitatea fenomenologica a copilului si a sistemului sau familial si socio-educational este necesar ca specialistul sa-si dezvolte cteva abilitati si capacitati care i asigura competenta:

-arta si stiinta de a obtine un istoric al evolutiei copilului ct mai complet si mai putin viciat de interpretari personale, rationalizari sau confabulatii compensatorii (ale parintilor, dar si ale copilului);

-un tablou obiectiv al caracteristicilor comportamentale si cognitive ale copilului, ca si al manifestarilor diferite, survenite la un moment dat, implicate n perturbarea sa sau a relatiilor sale cu cei apropiati;

-o buna evaluare a gradului de implicare emotionala si a motivatiilor personale ale celor care observa sau solicita consultarea copilului;

-o evaluare adecvata a mediului familial si scolar, adica posibilitatea de a elabora un diagnostic profesionist, pertinent, al relatiilor familiale si sociale (v. psihodiagnoza familiala si conjugala, sistemica si transgenerationala).

3. Medicamentele sunt mai putin folosite n cazul psihopatologiei copiilor. Strategia profilactica si curativa accentueaza asupra valentelor terapiei de familie si de mediu, ale psihoterapiei individuale si de grup si ale tuturor demersurilor educationale, creativ-active si de suport care sa redirectioneze copilul pe traiectoria unei afirmari, dezvoltari si maturizari optime. A hotar ce este normal/anormal n comportamentul copilului se bazeaza: pe repere ce permit evaluarea stadiului si nivelului de dezvoltare (maturizare) psihica, pe durata, frecventa, intensitatea si consecintele tulburarii sau perturbarii. (Ca exemplu, urinatul n pat n mod repetat poate fi considerat normal la un copil de 3 ani, dar este anormal la unul de 7 ani.) Pentru a judeca asadar daca vreunul din aspectele emotionale, sociale sau intelectuale este anormal, acestea trebuie comparate cu limitele normalului pentru grupul de vrsta respectiv.

Criterii ale dezvoltarii psihice pentru un diagnostic diferential al normalitatii vs. anormalitatiidezvoltarii copiilor si adolescentilor Primul an de viata: Dezvoltare motorie si socio-afectiva rapida: la trei saptamni copilul zmbeste neselectiv, apoi la sase luni surde preferential, selectiv, iar la 8 luni apare frica de separare de mama, absenta sau ndepartarea acesteia generndu-i stari de neliniste, anxietate, plns, mica agitatie. Calitatea atasamentului emotional fata de mama si de parinti sau apropiati exprima gradul de sanatate psihica a copilului. O relatie calda si sigura, suportiva cu copilul este baza sanatatii emotionale de mai trziu si deschide drumul unei socializari calme si eficiente. Orar ordonat de somn si alimentatie, cu mbogatirea si diversificarea progresiva a principiilor alimentare, fara respingeri si crize semnificative. Experimentarea primei separari semnificative de mama ntarcarea sau trecerea de la alaptarea la sn la alimentatia autonoma. Descoperirea si explorarea senzorio-motorie a obiectelor din jur, nvatarea primelor relatii cauzale simple, precum si a relatiilor spatiale. Rostirea primelor cuvinte simple, dupa exersarea sunetelor si a silabelor, la sfrsitul primului an de viata. Dezvoltarea progresiva a posturii si a mersului biped incipient.

Al doilea an de viata: Dezvoltare motorie rapida, cu perfectionarea mersului biped, ceea ce i confera un grad mai mare de autonomie. Comportamentul de atasare este bine stabilit (ncepe sa caute aprobarea parintilor, este anxios cnd ei nu sunt de acord cu el si ncepe sa nvete sa-si controleze comportamentul). Apar si se manifesta emotiile de mnie n contextul experimentarii frustratiei n conduita exploratorie. Treptat nvata sa accepte constrngerile. Leaga doua-trei cuvinte ntr-o propozitie.

Etapa prescolara (2-5 ani): Se dezvolta rapid capacitatile cognitive si creste complexitatea limbajului. Progrese semnificative n socializare: pe masura ce se integreaza n familie, adopta prin identificare standardele si comportamentele parintilor, devine oglinda vie a atitudinilor si conduitei acestora, dar dezvolta si primele raspunsuri personale fata de acestea. Exploziile de mnie ca raspuns la frustratie. Desi se mentin, scad n intensitate si teoretic, ar trebui sa dispara nainte de intrarea la scoala, ceea ce implica un mai bun autocontrol emotional. Progrese cognitive semnificative, copilul avnd o imaginatie bogata, vie si intensa, sustinuta de o curiozitate crescuta. ntrebarile repetate si diverse sunt specifice perioadei, iar uneori, ndeplinirea dorintelor se face prin intermediul fanteziei, ca posibil substitut al lumii reale. Jocul este principala activitate si modalitate de cunoastere. Atasament fata de anumite obiecte investite cu suport afectiv (papusa, jucarie preferata, obiecte tranzitionale, etc.) care l securizeaza sau l ajuta sa doarma ori sa obtina pe plan simbolic anumite recompense sau sprijin. Descopera si nvata despre identitatea sa sexuala, jocul si explorarea sexuala fiind comune. ntelege diferentele dintre femei si barbati, dupa criterii observabile aspect, mbracaminte, comportament, Pe plan emotional dezvolta mecanisme de aparare care l ajuta sa faca fata anxietatii provocate de emotii neplacute sau inacceptabile: refularea, proiectia, negarea, regresia, formatiunea reactiva, deplasarea, rationalizarea, identificarea, sublimarea.

Perioada copilariei de mijloc (610 ani): Copilul si ntelege si accepta identitatea sa de gen (baiat, fata) si pozitia sa n sistemul familial. Din punct de vedere al teoriei psihodinamice, dezvoltarea sexuala traverseaza o perioada de latenta, stagnare, desi unii autori considera ca preocuparile si activitatile cu continut sexual ale copilului se mentin, dar ele sunt disimulate fata de adulti. Adaptarea la cerintele de integrare social-scolara: nvata sa citeasca si sa scrie, dobndeste conceptele numerice si dezvolta capacitati operationale de tip concret. Se dezvolta mecanisme de aparare si standarde de comportament social. Copilul nvata sa constientizeze posibilitatile si limitele de care dispune, ceea ce l ajuta n dezvoltarea unei imagini de sine mai clare.

Perioada pubertatii si adolescentei: n contextul unei maturizari intensive fizice si neurohormonale (v. modificarile specifice fetelor ntre 11-13 ani si baietilor ntre 1317 ani) se produce o intensificare a constientizarii propriei identitati psihosexuale si a caracteristicilor de personalitate (cine sunt, ce pot face si ce vreau sau doresc sa fac n viata). Preocuparile morale si valorice sunt semnificative, iar pendularea ntre alternative pentru viitor, ntre sperante, idealuri si dezamagire este la fel de comuna. Criza adolescentei nu presupune neaparat o nstrainare de familie si fragilitate emotionala, ci mai curnd experimentarea unui registru emotional mult mai variat, bogat si intens, n contextul cautarii unui stil personal, original de manifestare, care sa exprime adevarata identitate de sine. Relatiile cu grupul de prieteni devin foarte importante, iar prieteniile apropiate sunt frecvente, n special n cazul fetelor. Devin treptat autonomi, manifesta interes crescut pentru relatiile heterosexuale si apar primele tentative de apropiere fata de sexul opus, primele atractii erotice si implicarea n relatii de parteneriat. Se experimenteaza dragostea pura, dar destul de frecvent debuteaza viata sexuala, aspect reglat n mare masura de standardele culturale familiale si grupale. Influentele familiale asupra dezvoltarii psihopatologiilor la copii si adolescenti

STRUCTURA FAMILIALA poate influenta dezvoltarea psihosociala a copiilor. La aceasta se adauga si calitatea relatiilor sau modul n care aceasta functioneaza. Exista astazi o mare varietate de structuri familiale: Mame singure care cresc copiii nascuti fie n timpul casatoriei, fie n afara ei; Mame care s-au recasatorit oficial sau nu cresc copiii alaturi de cei ai sotului; Bunici care cresc singuri copii, parintii fiind plecati fie la munca n alta tara, fie au abandonat familia; Parinti de acelasi sex; Etc Multi autori considera ca unele structuri familiale sunt factori de risc pentru problemele de comportament sau de nvatare.

Parintii singuri Un procent foarte mare din familiile cu un singur parinte sunt conduse de catre mame, iar restul n principal de tata (cam 1%) Doar o minoritate din mamele singure nu au fost niciodata maritate sau nu au coabitat cu tatal copiilor. Multe sunt separate sau divortate de tatii copiilor lor si o singura paternitate poate fi doar o stare temporara, mama urmnd a se casatori sau a aduce in viata copilului un al doilea sau un al treilea sau... tata. Copii care traiesc ntr-o familie monoparentala sunt predispusi sa manifeste o serie de probleme de comportament si de nvatare, dect aceia care traiesc n familii conventionale. Acest fenomen este uneori corelat cu faptul ca veniturile familiale sunt mai reduse la parintele singur dect la familiile cu doi parinti, iar stresul financiar poate duce la o ngrijire mai putin satifacatoare.

Familiile extinse Atunci cnd granitele familiale nu sunt foarte clar puse, iar rolurile sunt confuze, riscul aparitiei unor psihopatologii la copii este mai mare dect n familiile n care vorbim de granite clare si roluri bine definite. Structurile familiale anormale sau neobisnuite se considera a fi vatamatoare pentru copii, de cele mai multe ori ele nereusind sa creeze pentru copil acel spatiu de siguranta de care el are nevoie pentru a se dezvolta armonios. Dimensiunea mare a familiei se considera ca este asociata cu un grad de ntrziere n dezvoltare, cu un grad redus de inteligenta si cu o rata mai crescuta de probleme educationale si de comportament, n special la copiii nascuti trziu. n astfel de familii este probabil sa existe dificultati financiare, iar stimularea parentala sa fie mai saraca. Ordinea n fratrie sau pozitia n familie are o importanta psihologica redusa n ceea ce priveste riscul de aparitie al unor tulburari de comportament, chiar daca cei mai n vrsta dintre copii au un oarecare dezavantaj n dezvoltarea intelectuala.

FUNCTIONAREA FAMILIEI: Relatia familiala ngrijirea parentala Stimularea parentala Bolile mintale parentale Bolile fizice ale parintilor Relatiile de fratrie Aspecte sociale familiale

Relatiile familiale Calitatea relatiilor familiale este un factor important n aparitia tulburarilor emotionale sau de comportament. n familiile n care mariajul este caracterizat prin certuri, tensiuni, insatisfactii reciproce, criticism, ostilitate si lipsa de caldura, copiii au o probabilitate mult mai mare sa dezvolte o serie de tulburari psihice.ngrijirea parentala Caldura sufleteasca, grija continua, sensibila a parintilor sau a altor persoane semnificative conduc adesea la dezvoltarea armonioasa a copilului. Prezenta acestora asigura dezvoltarea atasamentului securizant al copilului fata de parinti. Si aceasta relatie securizanta parinte copil duce la aparitia n prima copilarie a unei serii ntregi de forme adaptative de comportament precum capacitatea de explorare cu ncredere a mediului nconjuratorsi cautarea protectiei parentale cnd l ameninta vreun pericol. Pe masura ce va nainta n vrsta copilul va capata o autonomie mai mare, va capata mai multa ncredere n sine si n capacitatea de a lua decizii bune pentru sine. Mai putin importante pentru dezvoltarea armonioasa a copilului sunt formele de recompensa si pedeapsa fata de consecventa comportamentului parental, acordul ntre parinti si realizarea acceptarii si ntelegerii nevoilor copilului. Stimularea parentala verbala si nonverbala are o influenta importanta n dezvoltarea intelectuala si n achizitiile teoretice. Bolile mintale parentale sunt frecvent asociate cu depresia si anxietatea si sunt corelate cu circumstante sociale nefavorabile (relatii maritale defectuoase, locuit inadecvat, dificultati financiare). Ele conduc frecvent la dezvoltarea unor tulburari emotionale si comportamentale la copii. Factorii genetici au probabil importanta lor n transmiterea problemelor de sanatate mintala dar si celelalete mecanisme sunt relevante. Unele forme de boli mentale slabesc direct calitatea ngrijirii parentale.

Bolile fizice ale parintilor mai ales cele cronice pot provoca o serie de tulburari patologice la copii. Astfel de copii pot fi implicati n ngrijirea parintelui bolnav ntr-o masura care i face sa se izoleze de ceilalti copii de vrsta lor si sa le impuna responsabilitati mult prea mari si chinuitoare pentru ei. Pot sa apara si o serie de perturbari la nivelul relatiei parentale care vor provoca o serie de anxietati copiilor. Relatiile de fratrie pot conduce la o serie de tulburari daca parintii nu stiu sa se raporteze n mod egal la copii, daca nu stiu sa gestioneze relatiile tensionate dintre acestia. Stimularea concurentei si a rivalitatii dintre frati poate conduce catre o serie de probleme de natura psihopatologica la copii.

CURS 3 Psihoterapia Experientiala

CONSILIEREA PSIHOLOGICA = Este o activitate accesibila doar psihologilor si celor asimilati psihologilor. Este interventia psihologica (a) n scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau (b) n scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. CPR, Comisia de psihologie clinica si psihoterapie

PSIHOTERAPIE= Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si n spirit umanist (a) n scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) n scopul modificarii factorilor psihologici implicati n tulburarile psihice, psihosomatice si n tulburarile somatice si (c) n situatii de risc. CPR, Comosia de psihologie clinica si psihoterapie

CONSILIEREA PSIHOLOGICA se poate realiza n regim: . individual; . n grup; . de grup (ex. cuplu, familie).

PSIHOTERAPIA se poate realiza n regim: . individual; . n grup; . de grup (ex. cuplu, familie).

Componentele procesului de...

CONSILIERE PSIHOLOGICA . evaluarea cerintelor / problemelor clientului; . conceptualizarea psihologica a problemelor clientului; . relatia de consiliere; . interventii psihologice individuale si de grup; . evaluarea procesului de consiliere psihologica si a rezultatelor acestuia.

PSIHOTERAPIE . psihodiagnostic si evaluare clinica; . conceptualizarea clinica; . relatia psihoterapeutica; . interventii psihologice individuale, de grup si n grup; . evaluarea procesului de psihoterapie si a rezultatelor acestuia.

PSIHOTERAPIA EXPERIENTIALA = Prin accesul la natura transformarilor de Sine si a relatiilor interumane,prin valorile ei pozitive care stau la baza ntelegerii, explorarii si asistarii fiintei umane, psihoterapia experientiala se constituie ntr-o paradigma a restructurarii si dezvoltarii persoanei, ca o cale de redobndire si pastrare a sanatatii somato-psiho-sociale, de prevenire a alienarii. Obiectiv fundamental: nsanatosirea

Radacinile Psihoterapiei experientiale; Filozofia existentiala; Gndirea fenomenologica

Psihoterapia experientiala pune accent pe trairea si devenirea fiintei umane, care este libera, responsabila de propriul destin. Devenirea personala este un proces de autocreatie n care omul trebuie sa se implice constient. Iar lucrul cel mai important care trebuie protejat la om este unicitatea sa. Experientialistii afirma ca abordarea comportamentalista ca si cea dinamica fac din om un automat care este depersonalizat, compartimentat, condus, programat si analizat. Tulburarile psihopatologice sunt privite ca expresii ale scaderii potentialului uman, ca un blocaj sau ca o pierdere a legaturii cu propria sa experienta interna. Personalitatea nevrotica este o personalitate fragmentata si reprimata, reprimarea fiind privita ca un fenomen ontologic: pierderea sensului existentei si blocarea posibilitatilor de manifestare ale eului. Astfel, nevroza devine o expresie a disperarii existentiale rezultate din nstrainarea eului de sine nsusi si de lumea sa, iar anxietatea reprezinta teama omului de a se confrunta cu propriile limite si cu consecintele acestora moartea si sentimentul nimicniciei.

Conceptul de sanatate Autorealizarea potentialului uman: autodesavrsirea personala, cstigarea autenticitatii si spontaneitatii. Conceptia si modalitatea de abordare este holista. Calea este armonizarea cu sine, cu altii si cu lumea, obiectivul este autodezvoltarea, autotransformarea sanogena si autocreatia, iar tinta este naintarea ntru cunoastere, transcunoastere si transpersonalizare.

Modul n care se realizeaza schimbarea Scoala psihoterapeutica experientiala pune accent pe trairea emotiilor si experientei prezente. Principiul sau de baza este experienta aici si acum Pasi: 1. Provocarea si experimentarea; 2. Autoanaliza clarificatoare; 3. Exercitiul resurselor creative si al alegerilor proprii; 4. Transformrea personala, creativa.

Metode si tehnici utilizate Experientialistii folosesc ca suport simbolic provocativ pentru analiza si Insight limbajele universale de tip artistic: Ritmul; Muzica; Dansul si miscarea; Modelajul; Colajul; Artele vizuale; Imageria narativa autoexploratorie; Situatia si scenariul metaforic; Improvizatia creatoare dramaterapeutica. Clienti potentiali Adulti, adolescenti, copii cu diverse dificultati existentiale si de adaptare; Cupluri si familii n dificultate; Grupuri si colectivitati de munca cu grad semnificativ de suprasolicitare sau cu blocaje de comunicare si interactiune.

Tipul de relatie terapeutica Terapeutii experientialisti nu sunt partizanii unei relatii de tip parinte copil ca n psihoterapia dinamica, nici profesor-elev ca n psihoterapia comportamentalista, ei opteaza pentru o relatie echilibrata, de tip adult-adult. Terapeutul experientialist nu analizeaza trecutul clientului sau sau mecanismele transferului si contratransferului ca n terapiile dinamice, nu stabileste pentru client scopuri si obiective impunndu-si personalitatea asupra acestuia ca n terapiile comportamentale, ci ofera clientului posibilitatea de a-si controla din interior propriul proces de vindecare sau evolutie. Ceea ce putem face ca terapeuti este sa respectam travaliul personal al clientului n explorarea de sine, n ntelegerea si resemnificarea de sine, sa-i fim MARTORI n modul n care si devine MARTOR si sa-l sustinem cu respect si iubire n re-cunoasterea si re-canalizarea propriilor resurse, mpartasind o experienta mutuala de crestere constienta Iolanda Mitrofan, Terapia Experientiala a Unificarii Starea de martor. Capacitatea de a ne observa obiectiv, fara a evalua sau condamna experienta n desfasurare. Terapeutul l ajuta pe client sa devina un martor impartial al propriilor procese interne, intervenind de fiecare data cnd acesta se blocheaza ntr-un punct, evita sau fuge de experienta interna.

Scoli terapeutice experientialiste 1. Abordarea experientiala clasica: Terapia centrata pe persoana - Carl Rogers; Gestalt Terapia - Frederick Perls; Psihodrama Clasica - Levy Moreno; Scoli terapeutice experientialiste 2. Abordarea Experientiala Moderna: Analiza Existentiala Rollo May, Medard Boss, E. Minkowski, Victor Frankl; Analiza Bioenergetica Alexander Lowen; Analiza Tranzactionala Eric Berne; Scoli terapeutice experientialiste Abordarea Experientiala Postmoderna Programarea Neuro-Lingvistica Bandler si Grinder, Robert Dilts, David Gordon; Terapia Transpersonala Stanislav Grof, Ken Wilber; Terapia Experientiala a Unificarii Iolanda Mitrofan

CURS 4 Abordarea Experientiala clasica Carl Rogers Terapia centrata pe client Concepte fundamentale TENDINTA LA ACTUALIZARE A EULUI Eul: o structura perceptuala, adica un ansamblu organizat si schimbator al perceptiilor raportndu-se la nsusi subiectul. Este vorba despre caracteristicile, atributele, calitatile si defectele, capacitatile si limitele, valorile si relatile pe care subiectul le recunoaste ca descriptive ale lui nsusi si pe care le percepe ca dndu-i identitatea. Aceasta structura perceptuala nglobeaza toate experientele subiectului din fiecare moment al existentei sale, restructurndu-se n felul acesta. Conjugarea acestor doi factori -tendinta la actualizare si notiunea eului-determina comportamentul. Prima reprezinta factorul dinamic, a doua factorul reglator; una furnizeaza energia, cealalta directia.

LIBERTATEA EXPERIENTIALAEste capacitatea fiintei umane de a-si da seama de experienta sa si de a o transforma, valorifica astfel nct sa fie n folosul sau. Daca individul si da seama de datele experientei sale, el va putea sa le supuna unui proces -implicit sau explicit -de evaluare, de verificare si, la nevoie, de corectie. Atunci, tinnd cont de varietatea nevoilor sale, el va ncerca sa le satisfaca pe toate, armoniznd ct mai bine posibil experienta sa cu comportamentul sau; va rezulta de aici, deci, un anumit echilibru.

Scopul terapiei 1. Autodeterminare 2. Actualizare de sine 3. Crestere personala 4. Dezvoltare personala Metoda NONDIRECTIVITATEA/ CENTRAREA PE CLIENT absenta judecatii evaluante a clientului la terapeut; procesul terapeutic se efectueaza n functie de experienta clientului, nu n functie de teoriile si principiile straine acestei experiente; terapeutul eficient adopta, vis-a-vis de clientul sau, o atitudine empatica; se straduieste sa se cufunde cu clientul, n lumea subiectiva a acestuia. Concluzie: terapeutul este martor al procesului transformativ al clientului

Tehnici de lucru 1.CLARIFICAREA SENTIMENTELOR CLIENTULUI: se face prin reflectie, meditatie si afirmatie. Accentul este pus pe sentimentele prezente.

2. REFORMULAREA CONTINUTULUI AFIRMATIILOR CLIENTULUI: se folosesc alte cuvinte dect cele folosite de catre client pentru a revarsa mai multa lumina asupra problemelor cu care acesta se confrunta, pentru a elimina confuziile.

3. ACCEPTAREA NECONDITIONATA: sintetic redata, presupune comunicarea empatica, autentica, acceptare pozitiva verbala si nonverbala (mimica si pantomimica de tip comprehensiv).

Atributele terapeutului de formare rogersiana - Capacitate empatica; - Autenticitate sau acord intern; - Conceptia pozitiva si liberala despre om si relatiile umane; - Maturitate emotionala; - ntelegerea de sine deschidere constanta la experienta

Tehnici de dialog 1. Ascultarea activa: Terapeutul sustine si ncurajeaza nonverbal (prin postura, privire, mimica, miscari ale capului, sunete aprobative) ceea ce spune subiectul. 2. Tehnici de deschidere Deschiderea: Cnd subiectul pare ca se blocheaza, dialogul este sustinut, redeschis prin formulary neutre de tipul: Si., Deci.., Asadar. s.a. m.d. 3. Tehnici de reflectare: Reflectarea / Repetitia ecou: Terapeutul reia, ca un ecou, o parte din ceea ce spune subiectul. Se pastreaza limbajul subiectului si se accentueaza acea parte din mesajul transmis de catre client care este semnificativa pentru problema cu care acesta se confrunta (cuvintele, expresiile cheie, cu semnificatie mare), punndu-se accent pe trairea, expresia emotionala a mesajului, cu scopul de a-l centra pe client pe momentul prezent, aici si acum, pe ceea ce simte n raport cu situatia relatata.Rolul acestei tehnici este: clientul se simte acceptat, ncurajat sa comunice, apar si sunt constientizate sensuri noi ale situatiei prezentate, sunt mult diluate blocajele, rezistentele si, de asemenea, nu exista riscul introducerii unor mesaje distorsionate fata de cele transmise de catre client, nuantele diferite care ar putea sa apara putnd fi corectate si reinterpretate, clarificate chiar de catre client. Un alt rol important al acestei tehnici este ca l focalizeaza pe client asupra gasirii unei noi perspective, a unei solutii la problema cu care se confrunta si n cazul n care totusi apar rezistente, tehnica ofera posibilitatea lucrului cu rezistentele ntr-o maniera non-intruziva si extrem de delicata pentru sensibilitatea clientului. Repetitia pe alt ton / cu o nuanta de umor: Terapeutul reia o parte din ceea ce spune subiectul, dar pe alt ton, cu o nuanta de umor. Rol : schimbarea perspectivei asupra evenimentului. Atentie la tipul de umor ! Se recomanda umorul neagresiv, blnd, se rde mpreuna cu clientul de o anumita situatie, nu se face niciodata haz pe seama clientului. Amplificarea: Se foloseste pentru a scoate n evidenta un aspect pozitiv/fata pozitiva, constructiva a situatiei sau atunci cnd urmarim obtinerea unui efect paradoxal: prin amplificarea suplimentara introdusa de terapeut, subiectul ajunge sa vada situatia la dimensiunile ei reale. Att repetitia pe alt ton ct si amplificarea pot fi nsotite de o nuantare sau o sustinere, exprimare corporala din partea terapeutului, dar ceea ce este cel mai important n aceasta maniera de comunicare nu este a se face din dialog o comunicare caricaturala, teatrala, ci a simti ceea ce clientul transmite si a-l nsoti n demersul sau launtric, uneori foarte dureros si anevoios ntr-o maniera totala, autentica, plina de afectiune si sensibilitate.

4. Tehnici de reformulare: Reformularea prin inversiunea raportului figura-fond: Se obtine o noua viziune asupra ansamblului, fara a se adauga sau omite ceva din detaliile oferite de subiect. Se poate folosi atunci cnd subiectul este nemultumit de modul cum a (re)actionat ntr-o anumita situatie. Privit dintr-o alta perspectiva, comportamentul sau se poate dovedi pozitiv. Se urmareste un efect de soc, cu consecinte n planul imaginii de sine, pozitivarea imaginii de sine. Reformularea sinteza: Reformularea n cuvinte cheie, reliefndu-se ceea ce este esential pentru subiect, accentul fiind pus pe trairile, emotiile, patternurile interpretative gresite, distorsionate ale subiectului; se folosesc doar cuvintele clientului si nu se fac nici un fel de interpretari asupra celor relatate. Aceasta tehnica este un fel de reflectare ntr-o forma mai extinsa. Reformularea clarificatoare: Terapeutul formuleaza ceea ce subiectul a simtit, dar nu poate exprima. Nu se fac sugestii si ntotdeauna se verifica daca ceea ce a fost reformulat coincide cu trairea clientului Alte conditii ale dialogului: Terapeutul nu judeca ceea ce-i spune subiectul, nu evalueaza, nu-si impune propriile sale valori si standarde, nu sugereaza solutii. Terapeutul doar asculta, accepta neconditionat, clarifica. Formularile sunt de tipul: Tu esti suparat pe, Ti se pare ca, Tu crezi ca esti rau pentru ca, Tu simti ca. Rol: aceste formulari pun n evidenta faptul ca doar aprecierea clientului n legatura cu situatia conteaza cu adevarat. Subiectul nu va mai percepe sistemele de valori ca fiind imuabile, exterioare, amenintatoare, ci personale, bazate pe propria experienta si restucturabile, n armonie cu trairea sa. Comunicarea aici si acum: Chiar atunci cnd sunt relatate fapte petrecute n trecut, comunicarea se mentine focalizata pe ceea ce se petrece aici si acum. Situatia trecuta este adusa n prezent. Formularile sunt de tipul: Ce simti acum?, Ce simti/crezi n legatura cu asta?, De ce anume esti constient acum? etc.

CURS 5

Abordarea Experientiala Clasica Frederick Perls

Gestalt terapia

Concepte fundamentale

Gestalt: configuratie, structura psihologia gestaltista considera ca organismele percep instinctiv structurile n mod global, si nu doar parti sau elemente ale acestora. Structura (configuratia sau gestaltul) are caracteristici noi ce nu pot fi reduse la suma si analiza partilor. Pe de alta parte, perceptia nsasi este un proces activ si structurant si nu doar un rezultat al receptarii pasive a stimulilor de catre organele senzoriale. Situatiile percepute, la rndul lor, au un grad de organizare interna ; Experienta focalizata AICI si ACUM: vehicolul constientizarii de sine, al redescoperirii si reevaluarii personale, al autorestructurarii prin resurse proprii terapia gestaltista este o terapie ce utilizeaza explorarea fenomenologica; Unificarea polaritatilor: acelor parti ale eului aflate n conflict, dobndirea unui echilibru interior; Restructurarea gestaltului: analiza prin experienta directa, aici si acum a unor structuri perceptuale, descifrarea unor noi semnificatii ale acestora insight clarificator, restructurant; Conceptul de sanatate psihica: adaptarea si integrarea creativa a omului n mediul n care traieste prin utilizarea propriilor resurse Scopul terapiei: Provocarea si extinderea constientizarii, ca modalitate de crestere si autonomie personala.

Ciclul experientei gestalt Acest model desfasoara elementele experientei ca un proces continuu, prin care nevoile organismului impun grade si forme diferite de contact cu mediul, prin intermediul caruia ele pot fi satisfacute. Realizarea contactelor si satisfacerea nevoilor completeaza un gestalt care permite persoanei sa aiba noi experiente. Libertatea de a experimenta nseamna parcurgerea completa a unui nou ciclu, adica o restructurare a vechiului gestalt si o reconfigurare evolutiva a persoanei. Daca persoana se fixeaza pe unul din elementele ciclului, acesta nu se poate completa, o parte a energiei de care dispune individul ramnnd neconsumata, la limita experientei.

Ciclul experientei gestalt A simti A constientiza A actiona A fi n contact A se retrage A simti -Sa simti nainte de a gndi: acesta este punctul de plecare necesar oricarui proces. Ce simti chiar acum? Perceperea senzatiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezinta prima etapa a unui proces terapeutic de tip gestaltist. Sa-ti simti placerea, ca de altfel si suferinta. Cnd nevoile importante (de a iubii, a te simti util, a te afirma, a te simti n libertate, n siguranta) sunt nesatisfacute n mod repetat, atunci frustrarile care urmeaza se vor traduce prin sentimente (tristete, frica, mnie, angosa) si prin senzatii corespunzatore (tensiune musculara, vasoconstrictie, vasodilatare, caldura, frig, hipertensiune.) Atunci cnd o nevoie ramne fara raspuns, corpul ne trimite semnale, avertismente deseori confuze (oboseala anormala dimineata, tristete) alteori mai precise (palpitatii n prezenta unei autoritati) A constientiza Cnd esti n contact deplin cu ceea ce simti (senzatie, sentiment) la nivelul corpului tau, esti pregatit pentru a-ti constientiza nevoia, suferinta, problema. Constientizarea clientului este importanta. Interpretarea terapeutului este evitata, cel mult ea este sugerata si supusa clientului, care o accepta sau o respinge. Clientul are intotdeauna dreptate. Prin constientizare deplina, gestaltistii nteleg procesul prin care cineva cunoaste modul n care el se autocontroleaza, n care alege si decide modalitatile de actiune sau comportament n situatiile lui de viata, precum si cum sau ct si asuma raspunderea pentru propriile sentimente si comportamente. Cu alte cuvinte, persoana nvata n terapie sa cunoasca (sa constientizeze) chiar modul n care ea constientizeaza: cheia autoreglarii si schimbarii strategiilor de rezolvare a propriilor probleme, interioare sau externe. A actiona nseamna a aduce un raspuns mai adecvat nevoilor aflate n suferinta. Punerea n actiune poate fi SIMBOLICA sau REALA: Simbolica: -i vorbeste sefului (cu scaunul gol n fata); -si exprima mnia n fata mamei batnd o perna sau o saltea cu ajutorul batatorului de covoare sau utiliznd manusile de box; Reala: -declara animatorului: Ajunge! NU o sa-mi mai fie teama n fata ta... -sau, mbracnd forma temei pentru acasa: o data ce mi-am clarificat acest lucru, i voi spune sotului ceea ce-mi doresc

A fi in contact Lipsa de actiune mentine modalitatile nevrotice adaptative ale clientului. A fi n contact, n relatie, a comunica . Experienta contactului cu propria realitate ca si cu realitatea exterioara: persoane, obiecte, situatii, mediu permite o adaptare adecvata a persoanei, ceea ce echivaleaza cu dobndirea si mentinerea propriei sanatati psihice. Sa simti este ceva primordial. Este punctul de plecare al oricarei relatii. Axarea pe tine nsuti, pe senzatiile si sentimentele tale ti permite sa-ti constientizezi mai bine nevoile n fata celuilalt si sa fii deci prezent n ntregime naintea acestuia. Asumarea responsabilitatii sentimentelor proprii ti permite sa iesi din impas. Moreau Retragerea Plec multumit/a. Ma simt minunat. Retragerea finalizeaza si pregateste un nou salt n dezvoltare, n cresterea de sine. Aceasta presupune o suspendare, o ncheiere acceptata a vechilor probleme de relatie, cu sine si cu altii, o linistire a apelor parcurse sau - parafrazndu-l pe Perls - a nu lasa afaceri nencheiate. Persoanele care nu reusesc sa se detaseze de vechile probleme ale unui ciclu experiential, rezolvndu-le prin acceptare, ntelegere superioara a sensului, reconvertire a lor n experiente de cunoastere si actiune mbogatitoare, adica printr-o noua reconfigurare a raportului figura-fond, ramn ele nsele n suspensie. Aceste persoane se agata cu nversunare de relatiile neterminate, se nversuneaza n a-si pastravechile tranzactii, semnificatii si resentimente, ramn fixate sau atasate de un vechi pattern experiential. n acest fel, ele se autosaboteaza n procesul de crestere, care se declanseaza doar n conditiile finalizarii gestaltului, asimilarii lui organismice, ceea ce permite detasarea, restucturarea si nceperea unui nou ciclu evolutiv. Ciclul satisfacerii unei nevoi / ciclul Gestalt Andre Moreau nevoia de afectiune Introiectie, Proiectie, Transfer si ciclul Gestalt Introiectia: -opereaza cnd subiectul transforma evenimentele traumatizante n principiu (toti parintii abandoneaza). Rana primara este adesea uitata. Singurul care ramne este principiul, uneori inconstient. Nu este sesizat faptul ca este vorba despre un principiu. Gndim ca este adevarat si ca asa va fi mereu. -sta la baza lucrurilor interzise, a tabu-urilor, a sarcinilor, a obligatiilor, a normelor, a conformismului, a ideologiilor. Ea corespunde apararii, prohibitiei (sau contrariului ei), ordinei, constrngerii (Trebuie) imprimate persoanei care si-o nsuseste. A: Evenimentul de demult (de altundeva, de altcndva), traumatizant: -este un eveniment de o importanta covrsitoare, poate unic n viata (pierderea mamei, sau o iesire violenta, teribila a tatalui); -se instaleaza, se imprima cu att mai bine, cu ct este mai puternic, se repeta sau este provocat de persoane semnificative din viata noastra (tatal sau mama) B: Evenimentul actual (aici si acum) -este un ansamblu compus deseori dintr-o persoana care vorbeste sau actioneaza ntr-un mod particular, aici si acum; -daca este important va evoca cu att mai bine trecutul; -semnificatia traumatizanta a primului eveniment (rana primara) este din nou accentuata si provoaca aceeasi durere de altadata C: -daca evenimentul actual este slab, iar evenimentul traumatizant foarte puternic, proiectia se transforma n halucinatie sau delir; daca evenimentul prezent capata mai multa importanta n detrimentul trecutului, cu att relatia va fi mai sanatoasa.

Proiectia: -este operatia prin care subiectul expulzeaza din sine si atribuie altcuiva, calitati, sentimente, dorinte pe care nu le recunoaste sau si le refuza sie nsusi -este rezultatul intersectarii a doua evenimente: unul actual (aici si acum) cu unul vechi traumatizant, asemanator primului, Primul, prin anumite analogii, l evoca pe al doilea si l ntareste. Aceasta proiectie este astfel o interpretare (colorata de trecut) a unui eveniment actual evocator.

Transfer: -este vorba despre un report asupra analistului al unor sentimente atribuite altadata parintilor; -forta traumatizanta a primului eveniment (rana primara) este remprospatata si provoaca aceeasi durere de altadata -este un raspuns la proiectie si intervine imediat dupa aceasta. Eveniment traumatizant vechi Introiectie Delir, halucinatie; Comportament schizofrenic delirant RELATIE PSIHOTICA Eveniment traumatizant vechi Introiectie Proiectie inadecvata (interpretare analitica) Transfer temperat Comportament conflictual nevrotic RELATIE NEVROTICA

Eveniment actual Vad (obiectivare, perceptie)mi imaginez (confruntare, evaluare realista) Ma simt ... RELATIE REALA ACTUALA

Tehnici de lucru n terapia Gestaltista

I. EXERCITIILE DE CONSTIENTIZARE CORPORALA: -Fac mai explicit ceea ce este implicit, proiectnd pe scena interioara ceea ce se joaca n interior, permitnd fiecaruia sa constientizeze ceea ce se ntmpla aici si acum. -Fenomenele de vasodilatatie care au loc la nivelul fetei si gtului, minicontractiile musculare ale maxilarului, schimbarea de ritm a respiratiei, etc reprezinta indicii pretioase ale reactiilor emotionale subiacente. Terapeutul sugereaza AMPLIFICAREA acestor gesturi inconstiente, care sunt de obicei lapsusuri ale corpului, de care clientul nu-si da seama. Acestea sunt relevante pentru procesul aflat n curs de desfasurare.

II. EXERCITII DE CONSTIENTIZARE AFECTIVA SI RELATIONALA: -Tehnica scaunului gol; -Tehnica reprezentarii spatiului personal; -Monodrama protagonistul joaca el nsusi, rnd pe rnd, diferitele roluri incluse n situatia pe care o evoca. Ea permite astfel diferite moduri de a explora, de a recunoaste si integra mai bine polaritatile opuse ale unei relatii, fara a cauta sa le reduca n mod arbitrar la ceva artificial, ci mai degraba, la clarificare si obtinerea unui echilibru interior; -Tehnica zidul; -Tehnica cubul; -Tehnica rami n starea respectiva stay with it!

III. EXERCITII DE CONSTIENTIZARE CU SUPORT IMAGINATIV SI DE RESTRUCTURARE COGNITIVA: -Punerea n actiune Gestaltista: -jucarea unei scene imaginare ntr-un mod simbolic (adica fara o punere n scena precisa); ea poate favoriza mai ales exprimarea, abreactia si lichidarea unui numar de situatii neterminate, generatoare de comportamente nevrotice repetitive, de scenarii de viata nepotrivite sau anacronice (spre exemplu dificultati sexuale n urma unui viol din copilarie). Interventia psihoterapeutica vizeaza transformarea perceptiilor interne pe care clientul le are asupra faptelor, a relatiilor dintre ele, cu toate semnificatiile lor posibile. Travaliul vizeaza, asadar, favorizarea unei experiente personale noi, o reelaborare a sistemului individual de perceptie si de reprezentare mentala a fiecaruia (recadrare)

-Tehnica fanteziei ghidate - poate reconstitui, focaliznd pe detalii semnificative, cursul evenimentelor experimentate de subiect, reintegrndu-le prin descoperirea ntelesului adevarat care le explica sau poate crea o imagine acceptata a sinelui sau a cuiva, ca suport pentru integrarea unei parti respinse a eu-lui;

-Tehnica de diminuare a vechilor patternuri si integrare a unor patternuri noi adaptative pentru a diminua sau neutraliza efectul de ancorare n patternuri rigide, clientul este pus sa-si imagineze opusul a ceea ce afirma sau considera a fi adevarat si sa constientizeze un anumit eveniment sau relatie din aceasta noua perspectiva ;

-Tehnica metapozitiilor;

-Tehnica autodezvaluirii terapeutului: el poate sa-si dezvaluie din eul sau de adult doar acele experiente facilitatoare si catalizatoare pentru munca de constientizare a clientului, ceea ce reclama o considerabila responsabilitate, deprindere tehnica, ntelepciune personala si autoconstientizare .

CURS 6

Abordarea Experientiala ModernaAnaliza Tranzactionala(AT)

Ce este AT? O teorie a personalitatii; O teorie a comunicarii; O psihoterapie centrata pe optimizarea si dezvoltarea personala; AT o teorie a personalitatii

Conceptul de STARI ALE EULUI se bazeaza n principal pe divizarea personalitatii individului n trei parti, sau trei stari: Parintele, Adultul si Copilul

Starea eului: Parinte

Cuprinde emotiile, gndurile si comportamentele pe care individul le-a nvatat din surse exterioare de figuri autoritare, si n principal de la proprii parinti. Exemple: fereste-te de straini, sa nu ai ncredere n nimeni, joaca cum ti spune seful. Atunci cnd o persoana este Parinte ea reproduce atitudini si comportamente pe care le-a mprumutat de la figurile parintesti sau persoanele semnificative care au marcat-o n trecutul apropiat sau ndepartat: tatal, mama, nvatatorul, profesorul, seful, etc. Subdiviziuni 1. Parintele Normativ2. Parintele ntretinator / Hranitor 3. Parintele Normativ Parintele normativ: reprezinta judecatile de valoare si normele sociale. El spune copilului ce trebuie sa faca. Este determinat de scenarii culturale si familiale (scari de valori si scheme de comportament). El faciliteaza executarea automata a sarcinilor repetitive. Exemple: Cnd intri pe usa trebuie sa spui buna-ziua. Trebuie sa ajungi la timp cnd ai o ntlnire. Nu ai voie sa faci asta. Niciodata nu faci ceva ca lumea. Parintele ntretinator sau hranitor: reprezinta recomandarile, retetele sau modalitatile de a ntretine si de a-si asuma raspunderea. Permite raspunsuri rapide la o serie ntreaga de ntrebari ce ncep prin Cum sa fac?: cum sa fac sa am grija, sa fiu responsabil, sa supravietuiesc, sa lucrez, sa ma distrez, sa-mi exprim furia. Parintele ntretinator ncurajeaza, ofera caldura si ngrijirea de care copilul are nevoie ca sa traiasca, ca si permisiunea de a creste. La extrem, el face tot ceea ce ar trebui copilul sa faca, adica l cocoloseste si l supraprotejeaza. Exemple: Daca aveti vreo problema veniti sa ma vedeti. Asa trebuie sa faceti, ati nteles? Bravo! Te pot ajuta cu ceva? Nu te nelinisti!

Starea eului :Adultul

Nu are nimic de-a face cu vrsta individului, ci priveste mai degraba domeniul ceea ce se gndeste Este orientat spre realitatea obiectiva: culege, nregistreaza si utilizeaza informatiile din orice surse externe din mediu (e urt afara, sunt n ntrziere, nu am informatii) - ca si interne ale Parintelui si Copilului (mi-e somn, sunt constient de..., vreau sa nvat mai mult, sunt responsabil pentru...). Adultul se serveste de aceste informatii pentru a enunta fapte, a calcula probabilitati, a emite solutii, a lua decizii, a-si preciza obiectivele, a-si evalua rezultatele si fara judecata de valoare sau asumarea vreunei responsabilitati (Parintele) Adesea numit si Calculator, Adultul ntelege realitatea fara afectivitate (Copilul) Originea Adultului: Desi punctul sau de plecare e situat n primul an de viata, gndirea autonoma, personala a Adultului se afirma cu adevarat pe la 12 ani. Ea poate fi perfectionata toata viata, mai ales n masura n care si mediul ncurajeaza acest lucru.

Starea eului: Copilul

Priveste mai ales domeniul ceea ce se simte si include nevoile, senzatiile si emotiile care apar n mod natural la o persoana: sunt vesel, sunt trist, mi e foame, mi e sete. Aceasta stare contine n mod egal nregistrarea experientelor traite de copil si modul n care el a reactionat prin emotii si comportament. Exemplu: de fiecare data cnd cineva ridica mna mi e frica deoarece mi nchipui ca ma va lovi. Copilul este prima stare a eului care apare. Ea ncearca sub forma senzatiilor externe sau interne toate nevoile si dorintele pe care n mod normal le ncearca o persoana si le exprima sub foma de sisteme de comportament, de gndire sau de emotii. Aceasta stare contine si nregistrarea senzatiilor sau emotiilor traite n copilarie. Ea explica ideea de conditionare, adica ceea ce face ca o persoana sa se ndrepte mai mult sau mai putin constient catre ceva asociat cu placerile si sa evite ceva asociat cu suferintele ei, fie ca exista sau nu un raport durabil ntre senzatie si stimularea respectiva. Re-conditionarea permanenta a Copilului sub regulile de conduita ale Adultului este o conditie a dezvoltarii individului. n starea eului Copil, o persoana poate fie sa-si traiasca senzatiile sau emotiile prezente, fie sa traiasca senzatii sau emotii din trecutul sau.

Subdiviziuni

Copilul Spontan sau Copilul Liber; Copilul Adaptat Supus vs. Copilul Rebel; Copilul Creator sau Micul Profesor;

Copilul Spontan sau Copilul Liber spune ceea ce vrea atunci cnd vrea; exprima nevoile cele mai fundamentale n reactie directa cu placerea si suferinta; asigura reglarea biologica a organismului si da starilor eului mai elaborate informatiile necesare pentru a mentine pe termen lung conditiile unui asemenea echilibru; este guvernat si de cele patru emotii fundamentale: frica, tristetea, furia, bucuria. n aspectul sau pozitiv este chiar centrul fiintei umane. Exprimarea emotionala onesta, perceperea nevoilor si satisfacerea lor sunt actiuni productive care i permit persoanei sa evolueze. In aspectul negativ, genereaza prin actiunile sale spontane consecinte personale si sociale neplacute, la limita, punnd n pericol propria viata sau a altora. Exemple: Vreau asta. Da-mi asta! Vrei sa ne jucam? Vreau sa ncerc si eu. Mi-e bine. Nu mai vreau.

Copilul Adaptat Se exprima ori de cte ori actionam pentru a cstiga persoane cu greutate reale sau imaginare n anturajul nostru sau n scopul de a le face sa reactioneze n felul dorit. Copilul adaptat supus: vorbim despre el atunci cnd obiectivul este de a trai n armonie cu aceste persoane, de a le obtine aprobarea, sau de a fi supus lor. Exemple: Da, sigur, facem cum vrei tu! (ce-mi vine sa-ti spun cteva vorbe de duh...) Da, domnule director! (aoleu, n-am nteles nimic, ce o sa ma fac?) Poate fi victima, cea care nu are ncredere n ea, sau primeste permanent lovituri ale soartei. Copilul adaptat rebel: vorbim despre el daca persoana actioneaza contra directivelor parentale, n scopul de a obtine atentia n detrimentul afectiuni sau reactioneaza la un parinte abuziv. Exemplu: Nu ma duceti pe mine de nas! O sa ma adresez sefului ierarhic.

Copilul Creator sau Micul Profesor: Este sursa creativitatii si inovatiei. Gndirea sa s-a elaborat cnd copilul, foarte mic fiind nu dispunea de un limbaj veritabil. Ea este intuitiva si chiar magica. Deoarece s-a format n cadrul foarte intens al relatiilor familiale, Copilul Creator dispune de o cunoastere si de o ntelegere foarte profunda n tot ceea ce priveste relatiile interpersonale. Are nsa inconvenientul de a fi de multe ori ilogic sau incoerent, de a considera dorintele sale realitate sau faptul ca poate functiona fantastic, imaginar. Exemplu:mi place sa-mi pice fisa repede. n general prima impresie este cea mai buna.mi place, de asemenea, sa abordez o problema aproape de nerezolvat. Sfrsesc ntotdeauna prin a gasi o solutie care sa ocoleasca dificultatile.

AT o teorie a comunicarii

Ca teorie a comunicarii, AT descrie ce se ntmpla cnd o persoana se ntlneste cu o alta. Schimburile verbale si nonverbale ntre starile Eului sunt numite TRANZACTII. Cnd doua persoane se ntlnesc, este evident ca apar atunci sase stari ale eului, cte trei pentru fiecare individ. (E. Berne,1972, p.14) Interactiunea dintre doua persoane, fiecare cu cte trei departamente apte sa reactioneze duce la un numar foarte mare de posibilitati. Oare Parintele dintrun partener va tine predici Copilului din celalalt partener? Oare cei doi Adulti vor rezolva mpreuna o problema financiara? Sau Copilul Liber al unuia dintre parteneri si Copilul celuilalt vor iesi mpreuna la joaca? Tipuri de tranzactii

TRANZACTII SIMPLE 1.Tranzactii paralele (complementare): Se realizeaza atunci cnd starea eului solicitata la celalalt raspunde starii eului care a fost la originea tranzactiei, sau, alt fel spus, starea eului careia i este adresat stimulul este si cea care ofera raspunsul. Ex: Copiii de astazi sunt scapati din mna. (P) Da, nu mai au nici un respect, pe vremea mea... (P) Ex: Ct este ceasul? (A) Este 10 si 10 minute. (A) Tranzactiile curente sunt: de la P la C, de la P la P, de la A la A, de la C la C

2. Tranzactii ncrucisate Se realizeaza atunci cnd starea eului careia i este transmis mesajul difera de cea care ofera raspunsul, sau, altfel spus, cnd individul caruia i-a fost solicitata o stare a eului nu raspunde pornind de la acea stare a eului si furnizeaza interlocutorului lui un raspuns neasteptat.

Ex: (A): Unde erai ieri, cnd am avut nevoie de ajutorul tau? R: (C) (P): N-ai terminat de pus ntrebari, doar sunt liber! Un astfel de stimul de tranzactie ncrucisata n care Copilul raspunde unui stimul adresat Adultului, este dupa Berne, probabil cauza cea mai frecventa de nentelegere n casatorii, n raporturile de lucru precum si n viata sociala. Ex: (A): Am prevazut sa lucrez la noapte la acest raport. R: (P) (C): De ce te lasi mereu pe ultima suta de metri? Este tot un tip de tranzactie ncrucisata, inversa , atunci cnd Parintele este cel care raspunde stimulului adresat Adultului. Ex: (C) Si daca am da o fuga n parc acum? R: (P) (C) Nu ti-e gndul la munca! Te gndesti numai la distractie!

3. Tranzactii duble (ascunse) Se deruleaza la mai multe niveluri, pe care le putem reduce, n general la 2: un nivel aparent, sau nivel social (explicit, verbal, observabil); un nivel ascuns, sau nivel psihologic (implicit, nonverbal)n astfel de tranzactii apare riscul nentelegerii ntre interlocutori, cnd tranzactia ascunsa priveste continutul mesajului, sau riscul manipularii daca tranzactia ascunsa priveste relatiile Exemple: 1.I1: Nu stiu daca termin, mai e atta de facut . (A) -Nu ma ajuti? (C -P) Nu vii la sedinta mine? (A ) Ma lasi singur in fata sefului? ( C P) 2.I2: Cred ca aceasta varianta este peste posibilitatile dumneavoastra (A) Poate ca ar trebui sa-ti ofer ceva mai ieftin (P - C), Mi-ar placea sa-mi mai adaugati cteva dotari (A) Ei, drept cine ma iei? (C-P)

Regulile Comunicarii

1. Atta timp ct tranzactiile sunt complementare, comunicarea se mentine; 2. Cnd tranzactiile se ncruciseaza, comunicarea este fie ntrerupta, fie rupta; 3. Rezultatul tranzactiilor duble este determinat mai degraba la nivel psihologic dect la nivel social. Tipuri de tranzactii eficiente Steve & Shaaron Biddulph, (1999) prezinta patru modalitati excelente n care doi parteneri de cuplu pot interactiona cu diferite parti ale Eului lor pentru a obtine o comunicare buna: Afectiunea; Aprecierea reciproca; Cooperarea; Apropierea.

1. Afectiunea: Tranzactia Parinte Copil Toti avem nevoie, din cnd n cnd, de cineva de care sa depindem, care sa aiba grija de noi si sa ne daruiasca afectiune. Nimic nu se compara cu a sti ca celalalt doreste ca tu sa fii fericit(a). Cuplurile recente fac asta frecvent: cei doi si spun cuvinte dulci, se ating fizic, sunt atenti unul la celalalt toate acestea facnd parte din ritualul de curtare. Cnd ne ndragostim, asemenea gesturi sunt usor de oferit si sunt pretuite de partener.

2. Afectiunea - tranzactia Parinte Copil Tehnici menite de a creste afectiunea partenerului:

a) a-ti exprima dorintele cu voce tare si a nu astepta ca celalalt sa ti le ghiceasca, b) a-i cere sa te rasfete mai mult sau chiar a negocia, c) a-i cere sa te ncurajeze atunci cnd ai nevoie d) a-i cere pur si simplu sa-ti faca complimente atunci cnd ai nevoie de ele.

3. Aprecierea reciproca tranzactia Parinte - Parinte Partenerii pot vorbi oricnd au ocazia, depre valorile, crezurile, aspiratiile si idealurile lor, inclusiv cele privind educatia copiilor. < Parintele >> este departamentul visarii si al discutiilor despre lucrurile cu adevarat importante Se creeaza astfel, ntre cei doi parteneri, un teren comun n ceea ce priveste directia vietii ca si un sistem comun de valori. Telurile individuale pot fi astfel cunoscute si atinse n armonie mai mult sau mai putin cu celalalt. Nu este vorba despre o suprapunere perfecta a directiei celor doi parteneri, ci mai degraba, despre un stil de comunicare deschis, care sa permita o adaptare continua a celor doi parteneri.

4. Cooperarea: Adult Adult O mare parte din viata de zi cu zi e compusa pur si simplu din chestiuni practice. Mersul cu masina sau cu autobuzul, mpartirea banilor, cumparaturile, scoala copiilor, bona, treburile casei, cine va face asta si cnd. Cei doi terapeuti recomanda o foarte mare atentie la detalii si centrarea pe solutii rezonabile care sa permita rezolvarea tuturor situatiilor cu care se pot confrunta doi parteneri de cuplu.

1. Apropierea - tranzactia Copil Copil nseamna pur si simplu joaca mpreuna. (...) Notiunea de apropiere include distractia si recreerea mpreuna, afectiunea reciproca si, desigur, actul de a face dragoste. Apropierea si distractia sunt moduri n care energia fiecaruia se regenereaza. Recreerea, la urma urmelor, este recreare. (Steve & Shaaron Biddulph, 2004,)

Tipuri de tranzactii ineficienteSteve & Shaaron Biddulph (1999) CAPCANA , COMPETITIA CUPLUL NSTRAINAT

Capcana salvarii CE TE-AI FACE FARA MINE? Dimensiunea Parinte Copil din viata unui cuplu trebuie, n principiu sa fie o chestiune reverasibila n care fiecare partener, de-a lungul timpului, da si primeste ceva n schimb. n felul acesta fiecare partener si rencarca bateriile. Daca aceasta dimensiune devine unilaterala, apare ceea ce putem numi o relatie de salvare, care nu duce dect la epuizarea partenerului ofertant si la acumularea de o serie de frustrari care vor eroda n timp relatia.

CompetitiaCOMPETITIA: CONCURSUL N CARE TOATA LUMEA PIERDE. O astfel de relatie se bazeaza pe ideea ca resursele de iubire sunt insuficiente, ca dragostea nu ajunge pentru amndoi partenerii. Si acest tipar de interactiune este deprins n copilarie daca parintii au fost foarte ocupati si nu i-au acordat suficient de multa atentie, sau au fost prea multi frati si surorii, iar afectiunea a fost distribuita tuturor. Solutia ar fi sa dai si sa ceri mai mult n modul cel mai deschis posibil. Oferind mici de atentie, descoperim ca nu pierde nimeni daca celalalt cstiga, iar cantitatea neta de dragoste creste.

Cuplul nstrainat CORABII NAVIGND SOLITARE. Este cel mai trist tipar de interactiune, sau mai degraba o marturie a bolcarii comunicarii dintre cei doi parteneri. Cuplurile nstrainate au avut parte de atta suferinta nct cei doi aproape ca nici nu-si mai vorbesc. Steve & Shaaron Biddulph, 2004 Scenarii de viata = un plan de viata facut n copilarie, ntarit de parinti, justificat de evenimente ulterioare si culminnd ntr-o alternativa aleasa. Caracteristici: 1. Scenariul este un plan de viata; 2. Scenariul este orientat catre o plata finala adultii si joaca scenariul si aleg inconstient acele comportamente care sa-i apropie de scena pe care ei nsisi au proiectat-o n copilarie si care reprezinta recompensa sau pedeapsa finala pentru ntreaga lor viata; 3. Scenariul este expresia unei decizii sunt intemeiate pe trairi emotionale si reprezinta cea mai buna strategie adaptativa pentru copil; 4. Scenariul este ntarit de parinti; 5 .Scenariul este stocat sub planul constiintei; 6. Realitatea este astfel interpretata nct sa justifice scenariul.

Scenariul nvingator Scenariul nvingator presupune atingerea scopului declarat. Daca, fiind copil am hotart sa devin un mare nvingator si, adult fiind, am devenit, sunt un nvingator. Daca am hotart sa devin un exclus social (un cersetor, un vagabond) si am ajuns asa ceva, sunt, de asemenea un nvingator. Asadar, SUCCESUL SCENARIULUI este raportat la obiectivel individuale, fixate n copilarie, si nu la telurile social-dezirabile AT afirma ca adultii recurg la strategii infantile pentru a rezolva principala problema a copilariei: cum sa obtii atentie si iubire neconditionata. Cnd raspundem realitatii noastre de aici si acum ca si cum ar fi lumea primelor noastre decizii suntem n scenariu, ceea ce este tot una cu a spune ca suntem angajati n trairi si comportamente prescrise.

Concluzii: Scenariul de viata este un concept foarte important n AT deoarece explica elegant comportamnetul oamenilor. Aceasta ntelegere esre n mod special necesara n cazul comportamentelor nevrotice sau autodistructive.

Pozitii de viata Conform lui Eric Berne, distingem patru pozitii de viata principale, adica patru moduri de a vedea relatiile cu sine nsusi si cu ceilalti. Frank Ernst a propus reprezentarea acestora sub forma unui tabel patrat, denumit OK-ul Corral:

1. EU SUNT OK, TU ESTI OK, este solutia cea mai constructiva. n aceasta pozitie persoana este constienta de propriile ei calitati, are ncredere n fortele proprii si nu evita asumarea responsabilitatilor cerute de relatia de cuplu. Hai sa vedem mpreuna ce se poate face!, Sa cautam cea mai buna solutie! Stiluri de relationare n cuplu 2. EU NU SUNT OK, TU ESTI OK, este situatia persoanei care sta n umbra partenerului de cuplu, complacndu-se n aceasta ipostaza. Se supune partenerului si depinde de el. Afectiunea nu este gratuita. Ea cultiva de asemenea sentimentul neputintei sale, alegnd de fiecare data pozitia de victima. Persoana se simte deprimata, demna de dispret, inferioara, vinovata si asteapta mereu ca salvarea sa vina de la ceilalti. Are de asemenea o nevoie puternica de a fi remarcata, solicitnd partenerul pna la epuizare, nesuportnd sa fie singura. Este din vina mea!, Gata, o ntind de aici! Esti mai bun dect mine! 3. EU SUNT OK, TU NU ESTI OK, presupune manifestarea unor sentimente de dispret sau mila fata de partener: E numai din vina ta!, Eu am ntotdeauna dreptate!, Dispari!, Taca-ti gura! Persoana se identifica cu ceea ce este grandios si extrem de valoros. Cauta permanent originalitatea si perfectiunea, fiind foarte sensibila si intoleranta la orice tip de critica. Trebuie sa fiemereu n situatia de a fi laudata si apreciata. n schimb, i devalorizeaza pe ceilalti si nu are ncredere n ei . 4. Eu nu sunt OK, tu nu esti OK, este solutia resemnarii. Aceasta persoana este mereu n pozitia de spectator al propriei vieti. Nu face niciodata nimic pentru ea si n plus nu-i crede nici pe ceilalti n stare sa faca ceva pentru ea. E din vina noastra. Nu valoram nimic. Nu ne ramne nimic de facut. Depresia si disperarea sunt sentimente pe care le ncearca frecvent o astfel de persoana.

Concluzii: Majoritatea oamenilor nu sunt fixati ntr-o singura pozitie, ci au o pozitie dominanta pe care o pot folosi n functie de anumite situatii, de persoanele implicate sau de gradul de urgenta. Este evident nsa faptul ca pozitia de viata Eu sunt OK, tu esti OK este benefica pentru o viata echilibrata.

Triunghiul dramaticMECANISMELE DE MANIPULARE A CELUILALT: JOCURILEDistingem 3 roluri posibile ntr-un joc: PERSECUTORUL SALVATORUL VICTIMA SUPUSA SAU REBELA Ansamblul acestor trei roluri, jucat catre o persoana (prin starile eului personale) sau de catre mai multi indivizi pe o scena de teatru, constituie triunghiul dramatic.

Triunghiul dramatic -Persecutorul Salvatorul (Parinte Critic + -)(Parinte Hranitor + -)

Victima (Rebela sau Supusa - +)

Jocurile se nscriu n raporturile de competitie: au deci o legatura importanta cu pozitiile de viata ale jucatorilor. Persecutorul si Salvatorul sunt adesea transcrieri ale pozitiilor de viata + -(Eu sunt Ok, Tu nu esti Ok) pornind de la Parintele Critic si de la Parintele ntretinator. Victima este adesea o transcriere a pozitiei -+ (Eu nu sunt Ok, Tu esti OK) pornind de la stare de Copil Adaptat. Aceasta victima va fi rebela sau supusa n functie de starea pe care o activeaza: Copil Adaptat Rebel sau Copil Adaptat Supus. Asadar: Adultul si Copilul Spontan nu sunt prezenti sau activi cnd exista un joc ntre mai multi indivizi; la fel se ntmpla si pentru pozitia de viata + +.

Modalitati de a iesi din triunghiul dramatic: 1. Activarea unor stari ale eului: Adultul sau Copilul Liber sau altfel spus n trecerea n pozitia de viata + + (Eu sunt Ok, Tu esti OK).

Curs 7

Abordarea Experientiala PostmodernaProgramare Neuro-Linvistica ( NLP )

John Grinder si Richard Bandler Clarificari conceptuale: NLP arta si stiinta eficientei personale;- stiinta dezvoltarii personale; - o adevarata tehnologie a schimbarii; - studiul structurii experientei subiective; NLP ofera metode de descoperire a patternurilor folosite de oamenii cu rezultate remarcabile n diferite domenii de activitate. Acest proces poarta numele de modelare, iar patternurile si tehnicile descoperite prin modelare pot fi utilizate n consiliere si psihoterapie, educatie si afaceri, pentru o comunicare mai eficienta, vindecare, dezvoltare personala sau pentru accelerarea proceselor de nvatare. Clarificari conceptuale: Modelul comunicarii n NLP Conform acestui model, cunoasterea evenimentelor din lumea exterioara se realizeaza pe masura ce noi, oamenii, experimentam informatia care vine prin canalele noastre senzoriale. Acestea sunt: -canalul vizual (include imaginile pe care le vedem ct si pe cele care ni le formam datorita interpretarilor noastre atunci cnd cineva ne priveste), -canalul auditiv (care include sunetele, cuvintele pe care le auzim impregnate de modul n care acestia ni le adreseaza), -canalul kinestezic (care ne ofera informatii despre atingerea cuiva sau a ceva, presiunea si textura lucrurilor), -canalul olfactiv -canalul gustativ. Evenimentul extern, a carei prezenta ne este semnalata prin intermediul organelor de simt, canalele noastre de comunicare cu lumea externa, este supus unui sistem de filtre interioare nainte ca noi sa ne formam o reprezentare interna a acestuia. Filtrele noastre interioare reprezinta modul n care noi stergem, distorsionam sau generalizam informatia care vine spre noi prin cele 5 simturi. Stergerea apare atunci cnd acordam o atentie selectiva anumitor aspecte ale experientei noastre. Asta nseamna ca ignoram sau omitem anumite informatii senzoriale. Fara stergere am fi pusi n situatia de a ne confrunta cu mult prea multa informatie de prelucrat n mintea constienta. Distorsionarea apare atunci cnd reprezentarile noastre despre realitate nu sunt conforme acesteia. Uneori ea ne ajuta sa ne automotivam pentru realizarea diferitelor tipuri de activitati, sau sa visam si sa ne construim anumite planuri de viitor care nsa este posibil sa nu se poata ndeplini. n aceste conditii satisfactia resimtita pe moment risca sa fie transformata ntr-o insatisfactie profunda si demotivanta. Generalizarea se produce atunci cnd tragem concluzii globale pe seama uneia sau mai multor experiente. Generalizarea devine un filtru important atunci cnd ea ne permite sa nvatam, sa extrapolam informata desprinsa n urma mai multor tipuri de evenimente. Si aici putem vorbi de aparitia unor situatii de risc, atunci cnd generalizarea se face n urma trairii unei singure situatii de viata. Filtrele

1. METAPROGRAMELE reprezinta nivelul cel mai profund , Sunt similare cu cele 4 tipuri de personalitate descrise de Jung n Tipuri psihologice. Metaprogramele sunt filtre de stergere si distorsiune care fie adauga, fie extrag din generalizarile noastre. Ele sunt doar o maniera n care ne mentinem identitatile, fie prin conservarea, fie prin spargerea generalizarilor pe care le facem peste timp. Cunoasterea meta-programele cuiva ne poate ajuta sa-i prezicem corect starile, sau comportamentul, actiunile. De asemenea ne permite sa schimbam maniera n care o persoana filtreaza informatia pentru un anumit scop. Scopul meta-programelor nu este acela de a pune oamenii n cutii sau a determina ceea ce e corect sau gresit. Ele nu sunt bune sau rele. Sunt pur si simplu o modalitate de procesare a informatiei ce trebuie constientizata.

2. VALORILE sunt primul nivel n care filtrele au continut n si prin sine si sunt, n principal, un filtru de evaluare. Ele ne permit sa decidem daca actiunile noastre sunt bune sau rele, corecte sau gresite. Valorile sunt cele care determina emotiile pe care le traim n raport cu actiunile noastre si ele ofera prima forta motivationala pentru aceste actiuni. Valorile sunt aranjate ntr-o ierarhie, cea mai importanta fiind n mod tipic plasata n vrf, iar cele mai putin importante sub ea. Fiecare dintre noi avem diferite reprezentari interne despre lumea reala, iar valorile noastre sunt interrelationate cu acestea. Cnd comunicam cu noi nsine sau cu altii, cnd modelul nostru despre lume se afla n conflict cu valorile noastre sau ale celorlalti, este foarte probabil sa apara un conflict intern cu starile de disconfort aferente.

3. CREDINTELE sunt acele lucruri n jurul carora nu putem sa ajungem Bandler Credintele sunt presupozitii ale sistemului nostru psihic care ne fac fie sa ne cream, fie sa ne negam puterea personala. La acest nivel, credintele sunt n primul rnd comutatoarele abilitatii noastre de a face orice n lume, deoarece, daca nu crezi ca poti face ceva, probabil nu vei avea oportunitatea de a descoperi aceasta lume. n procesul de lucru cu credintele cuiva este foarte important sa scoatem la lumina sau sa aflam care sunt credintele care-l determina actioneze ntr-un fel sau altul. Este foarte important sa aflam si credintele disfunctionale, cele care nu-i permit individului sa-si mplineaca sau sa-si realizeze scopurile. 4. ATITUDINILE sunt colectii de valori si sisteme de credinte pe marginea unui anumit subiect. De obicei suntem destul de constienti de atitudinile noastre si adesea spunem oamenilor: ei bine, pur si simplu asa gandesc eu despre acest lucru. Schimbarea facuta la nivel de atitudine este adesea substantial mai grea dect cea la nivelul valorilor. (Ai ncercat vreodata sa schimbi atitudinea cuiva?) Este mult mai usor sa schimbi o valoare dect o atitudine din cauza nivelului de abstractizare. 5. AMINTIRILE afecteaza profund perceptiile si personalitatea unei persoane. Reactiile noastre din prezent sunt reactii fata de gestalturi (colectii de amintiri care sunt organizate ntr-un anumit mod n jurul unui anumit subiect) de amintiri trecute iar prezentul joaca un rol destul de mic n comportamentul nostru. 6. DECIZIILE care au fost luate n trecut, deciziile despre cine suntem si ce putem face. Sunt deciziile care ne limiteaza actiunile ne pot afecta ntreaga viata. Deciziile pot crea credinte, valori, atitudini si chiar teme de viata, sau pot afecta doar perceptiile noastre n timp. Problema care poate apare n legatura cu multe dintre deciziile noastre este aceea ca ele au fost luate fie inconstient fie la o vrsta foarte mica si au fost uitate. Dar noi, de atunci traim si actionam inconstient n conformitate cu ele. De asemenea, noi putem decide la un moment dat si apoi uitam sa mai re-evaluam deciziile noastre pe masura ce crestem, n timp ce valorile personale se schimba si ele. Aceste decizii, care nu sunt re-evaluate (mai ales cele care ne limiteaza) adesea ne afecteaza viata n maniere pe care nu le-am intentionat la nceput. Rolul filtrelor Aceste 6 filtre stabilesc ce informatie este retinuta atunci cnd realizam o reprezentare interioara a oricarui eveniment din viata noastra. Aceasta imagine ne determina o anumita stare emotionala si fiziologica si ne va facilita un anumit tip de comportament. Asadar, propria experienta este ceva ce, literar vorbind, confectionam n capul nostru. Noi experimentam realitatea indirect, din moment ce tot timpul stergem, distorsionam si generalizam. n mod esential, noi ne experimentam reprezentarile despre experienta teritoriului si nu teritoriul propriu zis.

Presupozitii NLP Linia Timpului - (apud. T. James, W.Woodsmall,1988) Cine suntem noi daca nu colectia noastra de amintiri? Experientele noastre din trecut determina cine suntem si ce facem. Linia Timpului este codarea cerebrala a amintirilor. Modul cum stocam amintirile afecteaza modul cum ne experimentam viata si cum experimentam timpul. Linia timpului este elementul cheie spre o ntelegere a personalitatii. Descoperind Linia Timpului, vom avea, pentru prima data, abilitatea de a schimba un numar semnificativ de amintiri ale unei persoane ntr-o perioada scurta de timp. Evident, schimbarea unui numar semnificativ de amintiri la o persoana va avea un impact asupra personalitaii acestuia. Important este faptul ca oamenii au n interiorul lor o modalitate de codare a trecutului, prezentului si viitorului asa ca stiu ce este trecutul, care este prezentul si care este viitorul. Edward T. Hall n Dansul vietii (apud. T. James, W.Woodsmall,1988) vorbeste de doua tipuri de timp: TIMPUL DE TIP ANGLO-EUROPEAN: DE-A LUNGUL TIMPULUI este descris de o Linie a Timpului care se ntinde de la stnga la dreapta sau invers sau n orice alta combinatie n care toate timpurile trecut, prezent si viitor sunt n fata individului. Pare sa se fi nascut n timpul revolutiei industriale. La nceputuri, cnd primele fabrici tocmai erau construite, oamenii trebuiau sa fie la timp deoarece se lucra la banda rulanta. Exemplu:n viziunea anglo-europeana a timpului, daca avem o ntlnire la ora 9,00 de exemplu si urmatoarea la ora 10,00 atunci prima ntlnire poate dura numai o ora. La 10,00 ne oprim, indiferent daca am terminat sau nu ceea ce aveam de facut. TIMPUL DE TIP ARABIC, numit: La timp este reprezentat de Linia Timpului care se ntinde din fata n spate sau de orice alta combinatie n care trecutul, prezentul si viitorul formeaza o Linie a timpului care are o portiune n corpul sau n spatele planului ochilor persoanei. Exemplu: Notiunea lor presupune ca timpul este ceva ce se ntmpla acum. Daca noi am avea o ntlnire la ora 2,00 si tu apari la 2,30 este perfect OK deoarece oricum faceam alte lucruri si nici nu am observat ca ai ntrziat. Daca ncepem la 2,30 este foarte bine si vom continua ct timp este necesar. Daca altcineva era asteptat sa apara la 3,00 grozav! Cnd apare, se poate aseza si ne poate privi pna terminam de discutat. De ndata ce ncepem sa examinam Liniile Timpului diferitilor oameni, putem afla ca acestea pot fi infinit de variate. O persoana poate fi De-a lungul timpului sau La Timp, sau o combinatie de amndoua. Fiecare aranjament va avea un efect asupra persoanei sau a modului cum percepe timpul. Aranjamentul amintirilor noastre si viitorul nostru au un efect predictibil asupra personalitatii noastre. De aceea este esentiala pentru procesul terapeutic identificarea la client a Liniei Timpului lui. De asemenea, trebuie amintit faptul ca toate amintirile pe care le stocam n memorie se aranjeaza ntr-un gestalt, ceea ce nseamna ca amintirile din jurul unui subiect sunt conectate ca un sirag de perle. De aceea accesarea unui gestalt aduce adesea o amintire construita, adica o sinteza a tuturor amintirilor din jurul unui subiect. Cum determinam Tipul de Timp ?-Unde este trecutul si unde este viitorul pentru tine? Sau n ce directie este trecutul tau si n ce directie viitorul ? Daca nu sunt capabili sa ti dea o directie cnd primesc ntrebarea de mai sus, atunci spune : As vrea sa te opresti si sa-ti amintesti o ntmplare de cnd aveai vrsta de. Si alegeti o vrsta. Ceea ce as vrea sa faci n continuare este sa te opresti si sa-ti amintesti o ntmplare din trecut. Acum, din ce directie ti-a venit amintirea?. Acum as vrea sa te gndesti la ceva ce se va ntmpla n viitor, sa zicem peste 6 luni sau peste 1 an Acum, aceasta amintire din ce directie a venit?n ambele cazuri am folosit cuvntul acum.. Cuvntul acum este foarte important aici. i mentine n prezent, subliniind directia din care le vin amintirile. Frecvent, veti avea unul din 2 raspunsuri posibile

Lucrul pe linia timpului/ programarea viitorului Pasi: 1. Defineste pozitiv schimbarea: Ce anume vrei? 2. Specifica situatia prezenta: Unde sunt acum? Asigura-te ca imaginea este asociata! 3. Specifica rezultatul: Ce anume voi obtine?, Ce voi vedea, auzi, simti, etc, cnd voi avea acest rezultat? Aceasta nseamna ca rezultatul este perceput ca si cnd el este deja realizat. Terapeutul poate cere clientului sa-l faca atragator cu ajutorul submodalitatilor sale si sa-l insereze apoi undeva n viitor, pe Linia Timpului sau. El trebuie sa ceara clientului sa se asigure ca imaginea scopului realizat este disociata nainte de a o insera n viitor. Altfel apare riscul ca el sa fie fictiv satisfacut, iar trecerea la actiune sa fie oprita. 4. .Specifica resursele: Ce resurse am acum si de ce am nevoie pentru a obtine rezultatul tintit? 5.Verifica: De ce vreau acest lucru?, Ce voi cstiga sau pierde daca l am? Ce se va ntmpla daca-l obtin? Ce nu se va ntmpla daca l obtin? Ce se va ntmpla daca nu-l obtin? Ce nu se va ntmpla daca nu-l obtin? Sensul comunicarii este raspunsul primit feedback-ul .Comunicarea este un proces extrem de complex si dinamic, desfasurat pe planuri si canale multiple, la care protagonistii participa cu ntreaga lor fiinta. Atunci cnd decodificam mesajul cuiva, o facem prin filtrele active n acel moment, raspunsul la mesajul interlocutorului fiind determinat de raspunsul intern pe care decodificarea mesajului ni l-a prilejuit si care este, de asemenea dependent de filtrele folosite. n fapt, nu raspundem mesajului pertenerului, ci proprieie imagini interne despre acesta, adica ceea ce am inteles. Acelasi lucru se ntmpla si cu partenerul de comunicare. Rezulta de aici necesitatea de a considera feedback-urile primite de la parteneri. Ceea ce conteaza n comunicare este nu intentia emitatorului ci ceea ce ntelege interlocutorul din ceea ce spune acesta. Altfel, apare fenomenul comunicarii paralele, distorsionate ce poate duce la tensiuni pe planul relatiei. Feedback -urile relevante nu parvin ntotdeauna prin intermediul comunicarii verbale, cel mai adesea avnd caracter indirect, implicit si slab constientizat.

NLP si tehnici eficiente de comunicare

Pasing (urmare) Raport (sincronizare, armonizare) Leading (ghidare)

PACING nseamna construirea unei punti de legatura ntre consilier/terapeut si lumea clientului sau si este bazat pe rezonanta si respect. LEADING presupune modificarea de catre consilier/terapeut a propriului comportament astfel nct clientul sau sa urmeze aceste Modificari. Pentru a realiza un raport (cognitiv, emotional), ct mai productiv cu clientul sau, asigurnd n felul acesta un climat de ncredere n care clientul sa se poata simti si manifesta liber, terapeutul trebuie sa dispuna de o dubla capacitate: -de a decodifica mesajele nonverbale si pe cele transmise prin intermediul vocii de catre partener; -de a face uz n mod ct mai variat de ct mai multe dintre mijloacele de expresie de care dispunem Perfectionarea acestei duble capacitati presupune: antrenarea abilitatii de observare a indicatorilor nonverbali din comportamentul interlocutorului si a variatiilor fine ale vocii acestuia; antrenarea abilitatilor de modulare a vocii, de variere rapida a ritmului, timbrului, tonului si volumului acesteia; antrenarea expresivitatii corporale; antrenarea abilitatii de a ntelege si utiliza predicate din toate sistemele reprezentationale, indiferent de propria preferinta; antrenarea abilitatii de a ntelege si utiliza diferite tipuri de limbaj, cum ar fi cel argotic sau metaforic; antrenarea abilitatii de adaptare a discursului la modelul despre lume al interlocutorului. Rezonanta empatica se realizeza prin pacing si leading. Odata raportul de rezonanta empatica stabilit, ca terapeuti, putem ncepe sa ne modificam comportamentul iar celalalt va avea tendinta naturala sa ne urmeze. Astfel, l putem conduce pe client n alta directie:

spre constientizarea unor aspecte, spre sesizarea unor noi posibilitati sau alegeri, spre redefinirea unor situatii, spre redescoperierea unor resurse, spre modificarea unor comportamente !

Exercitiu : Modelul Meta Este un instrument foarte util n munca terapeutului. El poate fi utilizat n doua mari directii: - pentru culegerea de informatii de calitate, pentru a stii exact ce vor sa spuna sau cum se simt clientii nostri n vederea clarificarii starii actuale si a scopurilor persoanei; - pentru sesizarea alternativelor si nlaturarea credintelor limitative.NUMAI N ACEST FEL L PUTEM AJUTA PE CLIENT SA REALIZEZE SCHIMBARI ECOLOGICE N VIATA SA.

Ambalajul ntrebarilor Daca nu tinem cont de acest ambalaj, colectarea informatiei n NLP tinde sa se transforme ntr-un interogatoriu. Daca la nceput nvatam sa ambalam ntrebarile, acest lucru devine instinctiv, se asociaza cu sentimente mai placute si n plus pe termen lung, ne ajuta sa primim mult mai repede informatiile necesare.

PROCEDURI: 1. Tonalitate placuta: - tonul vocii interesat, catifelat ntotdeauna! 2. Preluare: - nainte sa ntrebam, repetam/reluam fraza persoanei sau o parte din ea ex: - i urasc! - i urasti. Cine sunt ei? Integrarea ntrebarii: - la nceputul ntrebarii punem: Sunt curioasa daca.... Si ai putea sa-mi spui daca... Foarte mult ma intereseaza.... As fi curios sa aflu... Aceste proceduri pot fi utilizate mpreuna pentru a fi eficiente. ! Exercitiu Utilizarea modelului Meta A. COLECTAREA INFORMATIILOR despre oameni, locuri, lucruri ca prim pas cautam substantivele si concretizam sensul celor abstracte. - intrebari: CINE face actiunea, CUM se ntmpla?, UNDE se ntmpla? B. CLARIFICAREA ACTIUNILOR identificarea distorsiunilor ntrebari specifice: CE SE NTMPLA?, CE FAC?, CE TE OPRESTE? CE TE OBLIGA? CE TE-AR MPIEDICA SA? CE TE FACE SA CREZI? CUM ANUME STII? CE TE SUPARA EXACT? CE ANUME FACE, CARE...? CE SE PETRECE N JURUL TAU ATUNCI CND SIMTI ASTA? C. COMBATEREA GENERALIZARILOR: ntotdeauna, niciodata, toti, nimeni, nici unul, cu totiietc este o generalizare prea mare, clientul nu se adapteaza patternu-lui. Cuantificatorul universal este deseori ascuns: Esti puturos = ntotdeauna esti puturos ceea ce nu poate fi adevarat Sau: Fiul meu niciodata nu face ceea ce l rog. Care este concret rugamintea ta pe care nu a respectat-o? Vrei sa spui ca niciodata nu a facut nimic din ceea ce l-ai rugat? Cnd a facut ultima oara ceea ce l-ai rugat?

CURS 8

Psihoterapia Experientiala a UnificariiSau Terapia Unificarii (T.U.) Iolanda Mitrofan

Ce este T.U.?

T.U. este o metoda de psihoterapie, consiliere si dezvoltare personala experientiala, n grup si individuala, de sine statatoare romneasca. T.U. este o metoda holistica, procesual dinamica, interesata de conexiunile constient-inconstienttransconstient, corporal-psihologic-social-spiritual. Foloseste ca instrument metodologic STAREA DE MARTOR revelata prin EXPERIENTA CREATOARE sub toate formele prin intermediul exercitiul provocator, improvizatiei si meditatiei creatoare cu suport artterapeutic si expresiv.

Utilizeaza ca vehicul sau suport central de actiune terapeutica PUTEREA TRANSFIGURATOARE A METAFOREI si a RESEMNIFICARII EXPERIENTEI TRAITE, reconectnd Egoul cu Sinele si stimulnd procesele de UNIFICARE, INTEGRARE SI TRANSGRESARE, interne si externe. Asadar: T.U. plaseaza n centrul preocuparilor sale DEZVOLTAREA SI TRANSFORMAREA UMANA. Consonate si interferente teoretice Terapia analitica si alte terapii psihodonamice; Terapia gestalt; Terapia rogersiana; N.L.P. Analiza Tranzactionala; Terapia transgenerationala si psihogenealogia; Psihodrama moreniana; Unele abordari transpersonale si meditative, etc. Omul nu poate fi nteles, tratat si fortat sa intre n scheme teoretice, orict de savante si seducatoare ar fi. El este o realitate vie n desfasurare si schimbare, chiar si atunci cnd se percepe sau l consideram cazut, depasit, blocat, bolnav, disperat sau alienat. Eu nu fac dect sa-l nsotesc n Calatoria sa catre Sine, respectndu-i ritmul, puterile, intentiile, valorile si limitele, dar mai ales creznd, intentionnd, apreciind si revaloriznd ceea ce este, cu adevarat, minunat si admirabil n el... Si crede-ma ca n fiecare este CEVA, pe care daca l sesizezi nu te poti opri sa nu-l iubesti, sa nu-l respecti si sa nu te bucuri ca exista. Fiecare merita asta si este singurul privilegiu pe care l avem n cursa vietii, a cunoasterii. Asa ca ceea ce pot eu transmite este mai curnd experienta terapeutului ca martor, care participa la transformare, doar lasnd-o sa se ntmple de la Sine, traind-o si constientiznd-o. Iolanda Mitrofan

Modelul ghemului perpetuu n functionarea psihicului uman Experienta umana nu are n realitate dect o singura dimensiune PREZENTUL. Ceea ce simt, traiesc, experimentez, decid si fac se ntmpla ACUM si AICI. ACUM este un sumum dinamic de experiente care se nfasoara ca un ghem, largind (dilatnd) simultan ceea ce ne-am putea imagina drept un cmp sau un spatiu de manifestare a Constiintei. Pentru fiinta umana, pe masura ce ghemul se nfasoara si se mareste, Prezentul devine TRECUT, iar trecutul se arhiveaza sub forma experientelor sub-si inconstiente, alcatuind o rezerva de siguranta sau un potential de care aparent am fi uitat. Adevarul este ca desi nu se pierde niciodata, Trecutul poate sa se transforme dinamic (scenarii fantasmatice) si sa ne invadeze surprinzator uneori Constientul, adica Prezentul sau, n cazuri mai fericite, sa se rentoarca sub forma unor pierdute resurse, exact cnd avem mai multa nevoie de ele. Cu alte cuvinte, desi parem ca traim la suprafata ghemului, care evident, este noua n fiecare clipa (pentru ca ghemul nu-si nceteaza miscarea de nfasurare, ceea ce l dilata), noi traim simultan si n planurile sale invizibile, sau mai adnci pe care le-am botezat inconstiente. Acestea se condenseaza din ce n ce mai profund n miezul lui, pna ntr-un punct care teoretic le resoarbe, le rafineaza si le transforma, regenerndu-le catre lumina Constientei. Acest spatiu alchimic al fiintei l numim SINE si el este sursa care ni le napoiaza, sub forme noi ale manifestarii: resurse sau disponibilitati creatoare si rezolutive, sensuri si semnificatii revelate, sustinute de energii proaspete, adica de nivel mai nalt. Tot el, Sinele, este furnizorul principal al capacitatii noastre de a iubi, sprijini si darui, pe care chiar si cnd o alteram sau mpiedicam sa se manifeste, ea nu nceteaza niciodata sa existe, fiind chiar energia regeneratoare specifica prototipului uman. Sinele poate fi conceptualizat ca Centru, Tao sau Creator Divin.

Spatiul transformator Ego-Sine Functionnd holistic, fiinta umana este o realitate ce devine nencetat pe care o putem numi Spatiul Transformator Ego-SINE. Aceasta se poate reprezenta simbolic sub forma unei sfere al carei interior se consteleaza perpetuu ca rezultanta a modului specific, original si imprevizibil, de la o persoana la alta, n care se interconecteaza experientele subiective, simultan pe mai multe axe teoretice, functionale, cu duble intrari (polare). Aceste axe sunt doar repere ale HARTII de procesare a informatiilor si de directionare sau utilizare a energiilor care dezvolta si sustin procesul vietii (bio-psiho-spiritual). Ele construiesc schema de interconectare sau temelia programelor personale de evolutie.

Cele 3 repere ale Hartii personale care configureaza profilul dinamic al devenirii fiintei umane, n fiecare clipa, sunt: Axa Rolurilor Identitare sau a tranzitiei de la Ego la Sine; Axa Timpului; Axa Constientizarii. Axa Rolurilor Identitare: Masculin-Feminin si Patern-Matern Este numita si AXA TRANZITIEI DE LA EGO LA SINE si asigura functia d