of 18 /18
7 Capitolul 1 POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI 1.1. Noţiuni introductive privind politica concurenţei Politica concurenţei este una dintre primele politici comune adoptate de Comunitatea Economică Europeană, cu un rol extrem de important în crearea şi consolidarea pieţei comune. Politica concurenţei a evoluat şi s-a diversificat continuu în Uniunea Europeană, atât la nivel comunitar, cât şi la nivel naţional, însoţind procesul de adâncire a integrării. Necesitatea prevenirii şi corectării unor disfuncţionalităţi ale pieţelor a generat o diversiune de interpretări şi teorii privind natura şi evaluarea procesului concurenţial în contextul dezvoltării mecanismelor pieţei interne a Uniunii Europene 1 . În general, când se vorbeşte despre competiţie, se consideră în mod implicit că domeniul de definiţie al competiţiei este „piaţa”: producătorii şi consumatorii se întâlnesc pe piaţă, cererea şi oferta se echilibrează pe piaţă, ofertanţii concurează între ei pentru a-şi adjudeca segmente cât mai mari de piaţă. Această abordare are în vedere o piaţă abstractă pe care se pot studia într-adevăr, într-un mod generalizabil, legile cererii şi ofertei, mecanismele concurenţei, etc.; dar competiţia reală se desfăşoară pe o piaţă concretă, bine localizată economic şi chiar geografic, cu caracteristici şi particularităţi care o deosebesc de o altă piaţă concretă, chiar dacă pe ambele funcţionează aceleaşi legi. Aşadar, piaţa e un fenomen repetabil la nivel conceptual, dar nu e repetabil la nivel real. Teoretic, orice producător îşi poate duce oferta şi orice consumator îşi poate manifesta cererea pe oricare din pieţele concrete existente; practic însă, fiecare producător îşi duce oferta şi fiecare consumator îşi manifestă cererea pe o piaţă concretă anume, clar identificată şi aleasă după criterii precise. Principiul maximizării profitului pentru producător şi 1 Petre Prisecaru, Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 167.

Politica in domeniul concurentei

Embed Size (px)

Text of Politica in domeniul concurentei

  • 7

    Capitolul 1 POLITICA N DOMENIUL CONCURENEI

    1.1. Noiuni introductive privind politica concurenei

    Politica concurenei este una dintre primele politici comune

    adoptate de Comunitatea Economic European, cu un rol extrem de important n crearea i consolidarea pieei comune. Politica concurenei a evoluat i s-a diversificat continuu n Uniunea European, att la nivel comunitar, ct i la nivel naional, nsoind procesul de adncire a integrrii. Necesitatea prevenirii i corectrii unor disfuncionaliti ale pieelor a generat o diversiune de interpretri i teorii privind natura i evaluarea procesului concurenial n contextul dezvoltrii mecanismelor pieei interne a Uniunii Europene1.

    n general, cnd se vorbete despre competiie, se consider n mod implicit c domeniul de definiie al competiiei este piaa: productorii i consumatorii se ntlnesc pe pia, cererea i oferta se echilibreaz pe pia, ofertanii concureaz ntre ei pentru a-i adjudeca segmente ct mai mari de pia. Aceast abordare are n vedere o pia abstract pe care se pot studia ntr-adevr, ntr-un mod generalizabil, legile cererii i ofertei, mecanismele concurenei, etc.; dar competiia real se desfoar pe o pia concret, bine localizat economic i chiar geografic, cu caracteristici i particulariti care o deosebesc de o alt pia concret, chiar dac pe ambele funcioneaz aceleai legi. Aadar, piaa e un fenomen repetabil la nivel conceptual, dar nu e repetabil la nivel real. Teoretic, orice productor i poate duce oferta i orice consumator i poate manifesta cererea pe oricare din pieele concrete existente; practic ns, fiecare productor i duce oferta i fiecare consumator i manifest cererea pe o pia concret anume, clar identificat i aleas dup criterii precise. Principiul maximizrii profitului pentru productor i

    1 Petre Prisecaru, Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economic, Bucureti, 2004, pag. 167.

  • 8

    principiul maximizrii utilitii pentru consumator i face pe fiecare din ei s acioneze concret pe o pia real anume i nu pe alta2.

    Ceea ce ne face s alegem o pia sau alta, fie c suntem productori, fie c suntem consumatori, sunt barierele ce caracterizeaz acea pia. De altfel, calitatea de productor sau consumator este irelevant n contextul de fa, pentru c orice productor este n acelai timp i consumator, iar, de regul, un consumator este n acelai timp i productor: el este angrenat ntr-o calitate sau alta, direct sau indirect, ntr-un proces de producie, pentru c dac n-ar fi, n afara unor cazuri atipice, n-ar avea resursele s se manifeste ca un consumator; fie c este patron, iar resursele lui provin din profituri, fie c este angajat, iar resursele lui provin din salarii, aceste resurse i au originea ntr-o producie vndut cndva, undeva, pe o pia real.

    Instituia responsabil la nivel comunitar de modul n care este implementat politica n domeniul concurenei este Comisia European. Aceasta ia deciziile formale prin majoritate simpl, asemenea unui organism colectiv. Aceste decizii sunt pregtite de Direcia General pentru Concuren, care raporteaz comisarului responsabil cu politica n domeniul concurenei. Comisia poate fi sesizat ntr-o problem privind concurena fie prin notificare, fie urmare a unei plngeri naintate de o firm sau un stat, fie poate aciona din proprie iniiativ pentru a investiga anumite situaii specifice sau chiar un ntreg sector economic. Comisia poate penaliza orice nclcri ale regulilor privind concurena, penalizrile putnd reprezenta pn la 10% din veniturile companiei incriminate.

    Ultimul arbitru n domeniul acestor reguli att de diferite i cel care poate decide dac aciunea Comisiei a fost n limitele puterilor stabilite n mod legal este Curtea European de Justiie. Aceasta este ndreptit s acioneze att n cazul unor solicitri fcute de instanele naionale, ct i n cazul unor aciuni iniiate mpotriva Comisiei n faa Tribunalului de Prim Instan. Cu totul remarcabil pentru o instan juridic, Curtea solicit Comisiei, n anumite mprejurri, mai degrab argumente de ordin economic, dect de ordin politic (juridic).

    2 Dan Voiculescu, Competiie i competitivitate, Editura Economic, Bucureti, 2001, pag. 25.

  • 9

    n domeniul concurenei, rolul Parlamentului European se reduce la a evalua aciunile Comisiei printr-un raport anual i, de asemenea, de a face observaii privind evoluiile importante din acest domeniu.

    Interveniile Consiliului de Minitri se rezum la a autoriza cazurile de excepie, precum i la a face modificri n baza legal a politicii adoptate.

    Meninerea unui mediu concurenial normal nu asigur doar funcionarea optim a pie-ei unice i competitivitatea industriei europene, ci creeaz, de asemenea, beneficii pentru consumatori, i acesta este scopul final pentru care acioneaz autoritile n domeniul concurenei. Aceste beneficii se reflect n preuri mai reduse i o ofert variat de mrfuri de calitate. Dat fiind impactul politicii concurenei asupra consumatorilor, este necesar dezvol-tarea unor relaii strnse de colaborare ntre autoritile responsabile cu protecia concurenei i organizaiile consumatorilor. Conform opiniei acestora din urm, Comisia trebuie s-i protejeze pe consumatori n calitatea lor de participani pe pia i beneficiari de bunuri i ser-vicii. Consumatorii reprezint o component a pieei (cererea) care interacioneaz cu practicile comerciale ale firmelor (oferta). Funcionarea adecvat a pieei unice asigur posibilitatea consumatorilor de a influena prin opiunile lor de cumprare comportamentul productorilor i al furnizorilor de servicii. Organizaiile consumatorilor pot oferi informaii necesare direc-toratelor specializate din cadrul Comisiei pentru demararea unor proceduri proprii, la care pot s participe i aceste organizaii. Comisia poate, la rndul ei, s solicite informaii necesare n cursul investigaiilor.

    La baza dezvoltrii i aplicrii politicii concurenei pot fi identificate dou tipuri de motivaii: a) motivaii generale, care in de sistemul economiei de pia; motivaia general fundamental a fost oferit de dezavantajele constatate n funcionarea mecanismelor pieei n lipsa unor condiii care s asigure alocarea adecvat a resurselor, meninerea posibilitilor de alegere ale consumatorilor, promovarea inovaiei tehnologice i autonomia ntreprinderilor industriale, condiii care sunt indispensabile pentru progresul economic pe termen lung;

  • 10

    b) motivaii specifice, care in de rolul i importana acestei politici n cadrul sistemului constituional economic al Comunitii Europene i care sunt evideniate de prevederile tratatelor succesive ale Comunitii Europene, de la Roma, Maastricht i Amsterdam. Principalele domenii vizate de prevederile stipulate n Tratatul Comunitii Europene sunt:

    nlturarea barierelor din comer; supravegherea concentrrilor economice (fuziunilor i

    achiziiilor); controlul monopolurilor de stat cu caracter comercial, al

    ntreprinderilor publice i private crora le-au fost acordate drepturi speciale sau exclusive;

    regimul ajutoarelor de stat acordate pentru protejarea industriei fa de concurena n cretere.

    Obiectivele politicii n domeniul concurenei pot fi succint grupate n trei categorii: 1.Politica european n domeniul concurenei trebuie s garanteze unitatea pieei i s garanteze unitatea pieei interne i s evite realizarea de nelegeri ntre firme, de natur s afecteze comerul intracomunitar i manifestarea liber a concurenei (nelegerile i practicile concertate). 2.Politica n domeniul concurenei caut s mpiedice situaiile n care una sau mai multe ntreprinderi ncerc s exploateze ntr-o manier abuziv puterea lor economic n raport cu alte firme mai puin puternice. 3.Politica n domeniul concurenei trebuie s mpiedice acele intervenii ale guvernelor statelor membre care pot falsifica regulile jocului liber al pieei prin discriminri n favoarea ntreprinderilor de stat sau prin acordarea de ajutoare ctre anumite firme din sectorul privat (ajutoarele de stat)3.

    Reglementrile comunitare din domeniul concurenei interzic numai acele comportamente care pot influena negativ relaiile comerciale dintre statele membre, fr a avea n vedere i situaiile n care efectele negative sunt vizibile numai la nivelul unui singur stat membru (asemenea situaii sunt de competena

    3 Tiberiu Cristian Avrmescu, Economie European - note de curs, Editura Carminis, Piteti, 2006, pag. 119-120.

  • 11

    autoritilor naionale n domeniu). Pe de alt parte, deoarece n cadrul economiei de pia concurena reprezint un vector esenial n asigurarea succesului economic, sunt considerate ca acceptabile anumite practici, care genereaz efecte pozitive asupra economiei.

    Structurile diferitelor economii nu sunt identice, un rol important n evoluia lor avndu-l viziunea fiecrei naiuni despre capacitatea de autoreglare a economiilor descentralizate i despre virtuile corective ale interveniei statului n economie. n cadrul fiecrei economii, multitudinea de ramuri i subramuri care compun sectorul productiv prezint diferite structuri industriale.

    O limit obiectiv n economia concurenei se refer la comportamentul consumatorilor. Preferinele lor determin funcia cererii de mrfuri, care este o relaie descresctoare ntre preul bunului respectiv i volumul fizic solicitat.

    Este de neconceput protecia consumatorilor ntr-o economie de pia fr existena unui mediu concurenial nedistorsionat, impunerea respectrii principiilor concureniale reprezentnd prghia esenial capabil s-i protejeze pe acetia atunci cnd funcioneaz legea obiectiv a cererii i ofertei.

    O alt restricie ine cont de aciunile pe care firmele concureniale le pot ntreprinde ca rspuns la o decizie a productorului vizat. Acest ansamblu de aciuni strategice, precum i capacitatea productorului de a anticipa reacia concurenilor definesc mediul concurenial sau structura pieei. Protejarea concurenei i dreptul concurenei vizeaz cu precdere aceast din urm restricie, pornind de la premisa c ntre structura de pia i performanele sectorului productiv exist o corelaie foarte strns.

    n abordarea pieei prin prisma competiiei dintre agenii economici este important conceptul de pia relevant. Concurena se manifest pe o pia bine definit i reprezentativ. Stabilirea criteriilor dup care se determin piaa relevant este preocuparea principal a legislaiilor n domeniul concurenei.

    Piaa relevant are dou dimensiuni fundamentale: piaa produsului este cea care descrie bunurile sau serviciile; piaa geografic este cea care descrie localizarea

    productorilor sau comercianilor unui anumit produs;

  • 12

    Din punct de vedere al dreptului comercial, concurena poate fi loial sau neloial:

    concurena loial se caracterizeaz prin folosirea nediscriminatorie a instrumentelor competiiei, n condiiile accesului liber pe pia i a deplinei posibiliti de cunoatere a mijloacelor de reglementare a relaiilor de vnzare - cumprare;

    concurena neloial const n folosirea unor mijloace incorecte precum acordarea unor stimulente agenilor economici, n utilizarea mijloacelor extraeconomice de ptrundere i meninere pe o pia, avnd ca scop acapararea pieei i consolidarea unei poziii net avanta-joase.

    Principalul beneficiar al unei politici n domeniul concurenei este ceteanul n tripla sa ipostaz de:

    consumator (concurena corect conduce la o palet mai larg a ofertei, concomitent cu reducerea corespunztoare a preurilor);

    participant la piaa forei de munc (concurena liber oblig la inovaie continu, att n ceea ce privete produsele, ct i procesele productive);

    acionar (concurena liber conduce la eficien sporit i deci la capitalizri ridicate de pia pentru firme).

    Ca beneficiar al unui autentic mediu concurenial, consumatorul recepioneaz funcionarea normal a pieei prin:

    preuri; cantitate; calitate; diversitate; promptitudinea cu care i sunt puse la dispoziie bunurile i

    serviciile necesare; uurina i facilitile de care beneficiaz pentru a-i

    maximiza satisfacia. Privit din punct de vedere economic, concurena este

    totdeauna legat de tranzacii de pia, de cerere i ofert. Ea ofer firmelor o puternic motivaie pentru a realiza produse mai performante i pentru a descoperi procedee pentru a produce mai mult i mai eficient.

  • 13

    Concurena servete i ca mecanism de distribuire a veniturilor ntr-o economie de pia. Capacitatea unui agent economic de a face fa concurenei duce de la sine la recompensa-rea lui prin profiturile obinute. Concurena este principalul mecanism prin care activitile economice sunt ordonate ntr-o economie de pia. n cazul n care aceasta este distorsionat, mecanismele nu mai funcioneaz, economia nu se mai poate dezvolta eficient, bunstarea se reduce, fiind ngrdit i libertatea de aciune a agenilor economici4. Istoria politicii n domeniul concurenei ncepe odat cu tratatul privind crearea Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului, din 1951, care prin articolele 65 i 66 regle-menteaz practicile din domeniul crbunelui, oelului i a concentrrilor economice. Prevede-rile respective au fost ulterior preluate n articolele 85 (81) i 86 (82) ale Tratatului de la Roma din 1957. Politica european n domeniul concurenei s-a bazat i se bazeaz nc pe articolul 3 (f) al Tratatului Comunitii Economice Europene (acum articolul 3 (g) al Tratatului Uniunii Europene) conform cruia trebuie acionat astfel nct concurena la nivelul Pieei Comune s nu fie distorsionat, implementarea acestui principiu regsindu-se n articolele 85 (81) 94 (89) ale Tratatului UE. Prevederile respective se refer la controlul Comisiei asupra aranjamentelor/practicilor restrictive (sau a cartelurilor), a exercitrii abuzive opoziiei dominante pe pia i a controlului privind acordarea ajutoarelor de stat. Aceste componente, specifice momentului de nceput al politicii n domeniul concurenei continu s fie i astzi pilonii centrali ai acestei politici. La momentul lansrii politicii concureniale, cu excepia Germaniei, statele membre aveau reglementri n acest domeniu mult mai puin riguroase dect cele menionate n Tratatul Comunitii Economice Europene. Astfel, Belgia i Luxemburg nu aveau o asemenea legislaie, n vreme ce Olanda beneficia de o lege privind concurena, din 1956, dar care im-punea foarte puine restricii. n Italia, monopolurile i practicile restrictive erau reglementate de Codul Civil, n timp ce n Frana, legislaia specific era detaliat n

    4 Marius Profiroiu, Irina Popescu, Politici Europene, Editura economic, Bucureti, 2003, pag. 82-83.

  • 14

    ceea ce privete reglementarea practicilor restrictive, dar era extrem de rigid. Ca atare, Germania era singurul stat membru care avea o legislaie articulat n domeniul concurenei. Primii cincisprezece ani de existen ai politicii europene a concurenei (1958-1972) s-au caracterizat printr-o dezvoltare cumulativ i coerent a unui set de prioriti politice care au permis Comisiei promovarea unui atitudini ofensive. Prima parte a anilor 60 este sinonim cu politica privind practicile restrictive (cartelurile), ajutoarele de stat i monopolurile fiind practic neglijate. Perioada urmtoare, 1973-1981, a fost una n care factorii externi i-au pus n mod determinant amprenta asupra politicii n domeniul concurenei. Recesiunea economic determinat de criza petrolului manifestat n anii 1973-1974 a generat nevoia unor politici mult mai restrictive din partea Comunitii. Aceast perioad a fost de asemenea caracterizat prin atenia acordat abuzurilor legate de existena unor poziii dominante, respectiv spre posibilitile de control al fuziunilor i concentrrilor economice. Obiectivul l-a reprezentat introducerea unui sistem instituional al controlului preventiv. Perioada 1982-2000 reprezint trecerea ctre o nou politic n domeniul concurenei. Acesta a reprezentat un moment important n evoluia acestei politici, care va deveni mult mai transparent i cu o vitez decizional mai mare. Procesul de realizare a pieei unice impunea aplicarea unor msuri corespunztoare i n domeniul concurenei. Problemele care s-au aflat n centrul preocuprilor n anii 80 au fost ajutoarele de stat i fuziunile5. n concluzie, istoria evoluiei politicii n domeniul concurenei reprezint o juxtapunere a unor perioade pasive cu unele active, a unor perioade cumulative de expansiune a dome-niilor politicii prin extinderea, dar i aprofundarea obiectivelor urmrite n jurul acesteia. Astfel, s-a trecut de la accentul pus n anii 60 pe practicile restrictive, la politicile ndreptate mpotriva monopolurilor din anii 70 i la cele orientate spre ajutoarele de stat i controlul concentrrilor din anii 80 i 90, politica n domeniul concurenei extinzndu-se pe noi sectoare industriale.

    5 Tiberiu Cristian Avrmescu, Economie european - note de curs, Editura Carminis, Piteti, 2006, pag. 120-123.

  • 15

    1.2. Concepte de baz privind politica concurenei

    1.2.1. Definirea politicii privind concurena

    Politica n domeniul concurenei i-a sporit importana pe msur ce climatul de afaceri a depit cadrul naional i a nceput s opereze pe baze europene.

    Termenul de politic n domeniul concurenei s-a referit mult vreme la un cadru legislativ i instituional i la aciuni ale autoritilor publice naionale sau comunitare menite s elimine sau s descurajeze practicile comerciale restrictive de genul cartelurilor, monopolurilor sau altor tipuri de bariere din calea liberului acces la pia care, conform termenilor din tratate, au menirea de a preveni restrngerea sau distorsionarea concurenei. Politica n domeniul concurenei se refer, deci, la reglementarea comportamentului pe pia al agenilor economici, astfel nct acetia s desfoare afaceri ntr-o direcie conform cu prevederile tratatelor. Teoria i practica economic demonstreaz legtura care exist ntre intensitatea concurenei ntr-o economie i competitivitatea acesteia la scar global.

    Politica n domeniul concurenei include toate msurile relevante privind concurena pe pia, incluznd politica comercial, politicile de reglementare, precum i msurile adoptate de ctre Guverne cu privire la politicile anticoncureniale ale firmelor att din sectorul privat, ct i din cel public (legislaia i politicile care guverneaz comportamentul anticoncurenial al societilor). Interesul crescut pentru politicile concureniale este atribuit mai multor factori, cum sunt:

    restriciile comerciale i distorsionate din practicile firmelor sau din barierele guverna-mentale;

    creterea gradului de integrare a economiei mondiale, impulsionat nu numai prin liberalizarea comerului,dar i prin extinderea investiiilor strine directe. Astfel, practicile anticoncureniale la nivelul firmelor capt dimensiuni transfrontaliere n cretere, afectnd mai multe ri i, adesea, ntreaga economie mondial;

  • 16

    diversificarea i nmulirea reglementrilor internaionale la nivel bilateral, regional i multilateral, pentru protejarea intereselor firmelor strine care opereaz pe teritoriul unei ri;

    ca urmare a convergenei realizate prin dialogul Nord-Sud i Est-Vest, legea concurenei reprezint instrumentul legal adecvat pentru combaterea practicilor anticoncureniale ale firmelor, chiar dac acordul asupra detaliilor este nc departe de a fi realizat.

    1.2.2. Obiectivele i domeniile de activitate ale politicii n

    domeniul concurenei

    Politica n domeniul concurenei, implementat de ctre Comisia European i de ctre autoritile statelor membre are ca obiectiv crearea unei concurene reale pe piaa comun prin msuri referitoare la structurile pieei i la comportamentul actorilor acesteia.

    Procesul de dezvoltare i modernizare a politicii concurenei a fost stimulat de necesi-tatea de a realiza dou obiective majore:

    existena unor piee concureniale; funcionarea optim a pieei interne a Uniunii Europene, ca o

    condiie fundamental pentru competitivitatea economiei europene. Politica concurenei constituie deci un mijloc sau instrument

    esenial pentru realizarea obiectivelor economice i sociale ale Comunitii. Aplicarea politicii concurenei a contribuit la realizarea i consolidarea pieei interne a Uniunii Europene, deoarece ea asigur funciona-rea adecvat a mecanismelor pieei i promovarea eficienei economice, prin contracararea practicilor anticoncureniale la nivel naional i comunitar, precum i prin prevenirea distorsiunilor pe pia care pot s apar o dat cu restrngerea rolului autoritilor publice n politica economic.

    Aplicarea politicii concurenei este corelat cu cerinele altor politici, orizontale i sectoriale. Politica concurenei este, de exemplu, un instrument eficace n realizarea obiectivelor altor politici, cum sunt politica industrial, politica comercial, politica n domeniul energiei. n implementarea politicii industriale, de exemplu, ea contribuie la promovarea eficienei industriale, alocarea optim a resurselor, ncurajarea progresului tehnic i tehnologic i la

  • 17

    flexibilitatea produciei n funcie de modificrile mediului economic. n aplicarea politicii concurenei sunt utilizate i instrumente specifice altor politici (cum este cea comercial).

    Utilizarea instrumentelor politicii concurenei contribuie decisiv la stimularea competitivitii i a creterii economice n Europa. Existena unui mediu de afaceri dinamic stimuleaz inovaia i creterea productivitii, astfel nct firmele pot s-i sporeasc eficiena i s fie mai bine pregtite pentru a concura att pe piaa intern, ct i pe cea internaional.

    Instrumentele utilizate de politica comunitar n domeniul concurenei sunt legislative, administrative, juridice i instituionale. 1) Instrumentele legislative sunt reprezentate de:

    legislaia primar, cu caracter obligatoriu - prevederile Tratatului Comunitii Europene.

    legislaia secundar-regulamente, directive - care este iniiat de Comisia European i este adoptat de Consiliul de Minitri i Parlamentul European;

    legislaia adoptat de Comisie - comunicri, notificri, opinii, decizii, Cri Albe, Cri Verzi. 2) Instrumentele administrative sunt constituite de procedurile sau investigaiile realizate de Comisie, declanate n urma unor notificri, reclamaii sau sesizri ale unor persoane juridice sau fizice, precum i prin autosesizarea Comisiei. 3) Instrumentele juridice sunt utilizate, de regul, de Curtea European de Justiie, care ia decizii n privina cazurilor investigate, stabilete principii cluzitoare i creeaz jurispruden. 4) Instrumentele instituionale. n cadrul Comisiei, un rol important l are Directoratul General Concuren, care colaboreaz cu alte directorate generale responsabile cu politicile sectoriale6.

    Firmele europene au fost obligate o dat cu declanarea procesului de realizare a pieei comune s fac fa nu numai concurenei la nivel naional, ci i concurenei la nivel regional. Reacia firmelor la noile condiii create de piaa comun a fost, n multe cazuri, pozitiv, aceea de a-i mbunti competitivitatea i de a ctiga noi segmente de pia, dar n alte cazuri reacia a fost

    6 Petre Prisecaru, Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economic, Bucureti, 2004, pag. 170-171.

  • 18

    negativ, prin adoptarea unui comportament anticoncurenial, introducerea artificial a anumitor bariere i descurajarea intrrii noilor concureni pe pia.

    Concurena dintre firme favorizeaz inovaia, reduce cheltuielile de producie, conduce la o cretere a eficienei economice i, n consecin, ridic nivelul de competitivitate al economiei europene. Stimulate de mediul concurenial, firmele ofer, astfel, produse i servicii competitive din punct de vedere al preului i al calitii.

    Tratatul asupra Uniunii Europene include printre principiile sale i pe cel conform cruia statele membre trebuie s adopte o politic economic n concordan cu principiile economiei de pia deschis, bazat pe concurena loial.

    Politica n domeniul concurenei se concentreaz pe patru domenii de activitate:

    eliminarea acordurilor, care au ca efect diminuarea concurenei i abuzurile de poziie dominant (de exemplu, acordurile de stabilire a preurilor ntre firme concurente);

    controlul fuzionrilor dintre firme (de exemplu, fuziunea a dou mari grupuri, care are ca rezultat dominaia acestora asupra pieei; orice concentrare, ncepnd de la un anumit nivel, trebuie supus aprobrii Comisiei);

    Aceste dou aspecte sunt cunoscute sub denumirea comun de reglementri antitrust.

    liberalizarea sectoarelor economice monopoliste (de exemplu, telecomunicaiile, gazele i electricitatea, transportul feroviar). n toate aceste domenii se aplic o politic de liberalizare treptat;

    monitorizarea ajutoarelor acordate de ctre stat (de exemplu, interzicerea acordrii de ctre stat a unor subvenii pentru meninerea n activitate a unei firme n cazul n care nu exist perspective de reabilitare a situaiei acesteia. Totui, unele tipuri de asisten pot fi considerate compatibile cu obiectivele pieei unice dac sunt ndeplinite anumite criterii, pentru fiecare caz n parte ntreprinderi mici i mijlocii sau sprijin regional).

  • 19

    1.3. Legislaia Uniunii Europene n domeniul concurenei Politica n domeniul concurenei a fost permanent o component a preocuprilor instituiilor comunitare i a fost bine reprezentat n prevederile Tratatelor de la Roma, Maastricht i Amsterdam, nsoind procesul de adncire a integrrii. n tratatul constituional al Uniunii Europene se precizeaz c o pia unic pe care concurena este liber i corect este unul dintre obiectivele Uniunii. Este, de asemenea, important de subliniat c puterea legislativ de stabilire a regulilor n domeniul concurenei, necesare pentru funcionarea pieei interne, rmne n competena exclusiv a autoritilor comunitare i c regulile de baz ale Tratatului Comunitii Economice Europene privind domeniul antitrust i ajutorul de stat au fost reluate fr modificri. Autoritile comunitare implicate n elaborarea i aplicarea politicii concurenei sunt: Comisia European (rol executiv - de iniiativ legislativ i implementare/monitorizare a aplicrii legislaiei i a politicii concurenei), Consiliul de Minitri i Parlamentul European (rol legislativ), Curtea European de Justiie (soluionarea litigiilor i crearea jurisprudenei n domeniu) i Tribunalul Primei Instane (soluionarea aciunilor intentate de persoane juridice mpotriva instituiilor europene). La baza reglementrii regimului concurenei din Uniunea European au fost prevederile articolelor 85-94 din Tratatul de la Roma, care se refer, n termeni generali, att la regulile comune aplicabile ntreprinderilor, ct i la ajutoarele acordate de stat. Tratatul de la Amsterdam, care a intrat n vigoare la 1 mai 1999, cuprinde actualele reguli comune n domeniul concurenei, care sunt stipulate n articolele (renumerotate) 81-89. Aceste reglementri vizeaz activitatea companiilor i a guvernelor, din ambele direcii putnd aprea surse de distorsionare a concurenei. Dei politica comunitar n domeniul concurenei este tot mai mult determinat de considerente economice, constrngerile la care este supus sunt n principal de ordin juridic. Baza legal (juridic) este oferit, n primul rnd, de prevederile incluse n Tratatul Uniunii Europene. n al doilea rnd, referiri se gsesc n legislaia secundar, adoptat de Consiliul Uniunii Europene i de Comisia European, sub forma Regulamentelor i Directivelor. n al

  • 20

    treilea rnd, un numr n cretere de instruciuni, care nu sunt n mod normal obligatorii, ofer informaii eseniale menite s arate cum pot fi interpretate regulile obligatorii sau n ce mod va aciona Comisia n acest domeniu. Prin intermediul acestora, Comisia caut s creasc gradul de predictibilitate al aciunilor sale. Acestor surse de drept li se adaug deciziile Curii Europene de Justiie i ale Tribunalului de Prim Instan. Nu n ultimul rnd, trebuie menio-nate i acordurile internaionale n care se fac referiri exprese la situaii specifice privind concurena. Izvoarele politicii n domeniul concurenei se regsesc n Tratatul de la Roma:

    articolul 85 se refer la aranjamentele dintre firmele independente;

    articolul 86 privete comportamentul unor firme avnd o poziie dominant ntr-un anumit sector sau pe o anumit pia;

    articolul 92 se refer la aciunile autoritilor publice care, prin efectele lor, pot distorsiona jocul liber al forelor pieei i pot interfera cu manifestrile naturale rezultate din acest joc.

    Tratatul de constituire al Comunitii Europene cuprinde cteva articole foarte semni-ficative:

    articolul 3 (g) - activitatea Comunitii va include un sistem care s asigure libera concuren pe piaa intern. Principala zon de aplicabilitate o constituie contractele restric-tive i subveniile de stat;

    articolele 31 (37) i 86 (90) privind monopolurile i drepturile speciale;

    articolele 81, 82 i 87 (foste 85, 86 i 92) privind acordurile dintre ntreprinderi, abuzurile de poziie dominant i subveniile de stat7.

    Legislaia secundar adoptat ulterior a mbogit coninutul, instrumentele i procedurile politicii concurenei i a consolidat poziia Comisiei Europene ca actor principal, care a intervenit eficient n domenii eseniale pentru funcionarea normal a pieei comune.

    7 Marius Profiroiu, Irina Popescu, Politici Europene, Editura Economic, Bucureti, 2003, pag. 86-87.

  • 21

    Legislaia Uniunii Europene privind concurena include patru domenii, care constituie i cele patru direcii de aciune ale politicii concurenei la nivel comunitar:

    reglementrile antitrust (articolele 81 i 82 ale Tratatului Comunitii Europene), care interzice acordurile anticoncureniale, practicile concertate i abuzul de poziie dominant;

    regulamentul fuziunilor, care se refer la controlul operaiunilor de concentrare economic n scopul de a preveni crearea sau ntrirea poziiilor dominante;

    reglementrile privind liberalizarea unor sectoare economice n care unele ntreprinderi beneficiaz de drepturi exclusive i speciale acordate de stat, prin care este exclus sau limitat concurena (articolul 86 al Tratatului Comunitii Europene i legislaia secundar);

    reglementrile referitoare la controlul ajutoarelor de stat (articolele 87-89 ale Tratatului CE).

    Din prevederile Tratatului Comunitii Europene reies urmtoarele direcii de aciune ale politicii de protecie a concurenei:

    interzicerea acordurilor i a practicilor concertate ce au ca efect mpiedicarea, restrngerea sau distorsionarea concurenei (controlul cartelurilor care fixeaz preurile sau mpart piaa are o vechime apreciabil n SUA i n unele ri vest-europene);

    prevenirea i interzicerea abuzului de poziie dominant pe pia;

    eliminarea distorsiunilor provocate pe piaa comun de unele ajutoare de stat i de drepturile exclusive sau speciale ale companiilor/monopolurilor de stat sau private;

    meninerea competitivitii firmelor din Uniunea European, pe piaa intern i pe cea internaional.

    Comisia European are competen exclusiv n aplicarea acestor reglementri, cu excepia domeniilor antitrust i liberalizare, n care Comisia partajeaz atribuiile cu autoritile n domeniul concurenei din rile membre8.

    Prevederile n legtur cu politica european sunt concentrate n articolele 85-94 ale Tratatului de la Roma. O

    8 Petre Prisecaru, Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economic, Bucureti, 2004, pag.174-175.

  • 22

    caracteristic distinctiv a sistemului comunitar este corelaia puternic ntre legislaia privitoare la concuren i politica n domeniul concurenei. Esena acestei politici este cantonat n articolul 85, care se refer la aranjamentele dintre firme i alte practici consoriale care pot afecta comerul sau distorsiona concurena. Articolul 86 se refer la abuzuri derivate din poziia dominant, iar articolul 92 privete ajutorul guvernamental acordat firmelor.

    Articolul 85 interzice acele activiti care sunt incompatibile cu funcionarea corect a pieei, lezeaz comerul dintre rile membre i au ca efect ngrdirea, eliminarea sau distorsi-onarea concurenei. Prevederile acestei pri nu se aplic dect dac o anumit aciune are sau ar avea un impact nefavorabil asupra fundamentelor reale ale comerului dintre statele membre. Se interzic angajamentele care:

    au ca obiect stabilirea de preuri sau condiii de comercializare;

    i propun limitarea produciei, a pieelor, dezvoltrii tehnologice sau a plasamentelor de capital;

    au ca obiect partajarea pieelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare;

    i propun condiionarea unor clauze contractuale de acceptarea de ctre parteneri a unor obligaii complementare care, conform uzanelor i practicilor comerciale, nu au legtur cu obiectul acelui contract.

    Potrivit Curii de Justiie, reglementrile n domeniul concurenei opereaz n dou sfere diferite:

    o la nivel european, unde este vizat comportamentul pe pia care afecteaz comerul intracomunitar;

    o la nivel naional, au scopul s previn sau s elimine distorsiunile pe pieele rilor membre, care nu au impact asupra comerului ntre rile din Uniunea European.

    Principalul obiectiv al legislaiilor naionale privind concurena l constituie alocarea eficient a resurselor din economie, cea mai bun alegere a calitii, cel mai mic pre i servicii corespunztoare pentru consumatori.

  • 23

    Numeroase legislaii din domeniul concurenei fac referire la alte obiective, cum sunt:

    controlul asupra concentrrilor de for economic; promovarea competitivitii industriilor locale; ncurajarea inovrii, sprijinirea IMM-urilor; ncurajarea integrrii regionale.

    Majoritatea legislaiilor din domeniul concurenei reglementeaz comportamentul firmelor prin interzicerea practicilor de afaceri anticoncureniale, cum sunt:

    acordurile de restricionare orizontal a concurenei; achiziiile i abuzurile de poziie dominant; acordurile de restricionare vertical a distribuiei.

    n plus, un numr de legi privind concurena abordeaz problematica privind modificrile structurale ale pieelor prin controlul asupra fuzionrilor i achiziiilor, precum i asupra joint-ventures, n vederea evitrii crerii de firme dominante, monopoluri sau chiar oligopoluri.

    n majoritatea cazurilor care intr sub incidena legii concurenei, investigaiile privind practicile anticoncureniale implic mai multe ri. Aceasta a condus la dezvoltarea acordurilor bilaterale, regionale i a cooperrii internaionale privind armonizarea abordrilor i aplicarea legislaiei concurenei.

    n procesul complex de dezvoltare a politicii la nivel comunitar, Comisia European a avut permanent rolul de actor principal n asigurarea funcionrii optime a pieei interne. Con-tribuiile eseniale ale Comisiei la dezvoltarea i aplicarea legislaiei i a politicii concurenei au reflectat experiena dobndit n peste patru decenii de Directoratul General Concuren n abordarea caz cu caz a situaiilor de mpiedicare, restrngere sau distorsionare a concurenei pe piaa intern a Uniunii Europene. Aceast abordare complex presupune examinarea riguroas i analiza economic a fiecrei situaii, pe baza caracteristicilor specifice fiecrui caz, innd cont c dinamica procesului concurenial genereaz att ctigtori, ct i perdani.

    Politica n domeniul concurenei i reglementrile legale privind protecia acesteia sunt bazate pe convingerea c este necesar meninerea armoniei n economie, n care concurena liber i corect

  • 24

    ntre ntreprinderi are ca efect alocarea optim a resurselor n economie, reducerea n termeni reali a preurilor, creterea calitii produselor i serviciilor destinate consumatorilor. Toate acestea converg ctre progresul material n avantajul societii, n ansamblul ei.