Click here to load reader
Upload
simonelena
View
590
Download
0
Embed Size (px)
1 Teoriile clasice privind concurenţa
Dacă concurenţa este considerată unul din elementele fundamentale ale
economiei de piaţă atunci este firesc că conceptul privind concurenţa a apărut şi s-
a dezvoltat incă la inceputurile economiei politice ca ştiinţă Intr-adevăr unul din
primii economişti care a pus temelia conceptului de concurenţă a fost fondatorul
ştiinţei economice Adam Smith Incă din anul 1776 in lucrarea sa bdquoAvuţia
naţiunilor cercetare asupra naturii şi cauzelor eirdquo el formulează celebra bdquoteorie a
mainii invizibilerdquo prin care afirmă că din ciocnirea intereselor particulare egoiste
ale indivizilor Prin structură de piaţă subinţelegem formele perfecte şi imperfecte
ale concurenţei concurenţă pură şi perfectă monopol concurenţă monopolistică
oligopol concurenţă oligopolistă monopson etc Definiţia oficială a
competitivităţii propusă de Grupul consultativ asupra competitivităţii din cadrul
Comisiei Europeane echilibru de ansamblu al economiei de piaţă care face
posibilă funcţionarea ei eficientă şi armonioasă capabilă să asigure nu numai
caştigul şi prosperitatea agenţilor individuali ci chiar şi bineleinteresul general
[39 p42 64] Potrivit teoriei lui A Smith doar libertatea de concurenţă este o
garanţie a progresului prin cele două funcţii principale pe care le indeplineşte
1048686 alocarea optimală a resurselor in procesul utilizării factorilor de producţie şi
1048686 anularea supraprofiturilor
Graţie pionieratului intreprins de către liberalul clasic A Smith şi a
dezvoltării acesteia de către urmaşii lui teoria privind concurenţa devine unul din
conceptele centrale ale ortodoxiei economice studii asupra concurenţei fiind
prezente la neoclasicii L Walras A Cournot Bertrand V Pareto Edgeworth A
Marshall Unul din cele mai mari merite ale marginaliştilor este elaborarea
conceptului de concurenţă pură şi perfectă5 Acest concept a fost elaborat de
reprezentatul şcolii matematice de la Lausanne L Walras (1874) Modelul lui a
permis analiza bdquoin stare purărdquo a mecanismul formării preţurilor in condiţii de liberă
concurenţă [107] Conform lui piaţa perfectă indeplineşte simultan 5 condiţii 1048686
atomicitatea participanţilor (prezenţa unui număr foarte mare de vanzători şi
cumpărători)
1
1048686 omogenitatea produselor (produsele vandute pe aceste pieţe sunt absolut identice
după calitate si aspect exterior astfel incat consumatorului să ii fie indiferent de la
ce vanzător să işi procure bunul)
1048686 fluiditatea pieţei (intrarea liberă pe piaţă a noilor producători)
1048686 mobilitatea perfectă a factorilor de producţie (trecerea lor liberă dintr-o ramură
in alta)
1048686 transparenţa pieţei (presupune circulaţia libera a informaţiei pe piaţa privind
totalitatea condiţiilor de vanzare a produselor (informaţii privind calitatea
cantitatea preţ etc))
Dacă incercăm să aplicăm acest model la condiţiile actuale cu siguranţă am
constata că aproape nici una din condiţiile enumerate mai sus nu mai sunt
respectate şi o piaţă care ar intruni toate cele cinci principii nu există in realitate
Atunci este logic să ne intrebăm care ar fi importanţa acestui model in studierea
concurenţei Răspunsul nu intarzie să fie dat modelul concurenţei pure şi perfecte
trebuie luat drept axiomă a cărei proprietăţi nu trebuiesc demonstrate nici aprobate
de realitate Acest model de concurenţă nu poate fi o reprezentare a realităţii dar
poate exista in calitate de principiu pentru aprecierea unei structuri concrete de
piaţă La momentul elaborării sale acest model de piaţă am servit la explicarea
mecanismului de formare a preţurilor precum şi a alocării capitalului şi muncii
5 Adeseori in loc de termenul de laquoconcurenţă pură şi perfectăraquo autorii folosesc
laquoconcurenţă atomisticăraquo care vine de la ideea că fiecare participant pe piaţă este
un atom din marea mulţime ce constituie această piaţă Insă in prezent el ne poate
servi drept bază teoretică pentru explicaţii empirice ale structurilor de piaţă
modernă
Icircncepand cu anul 1838 economistul francez A A Cournot a pus bazele
teoriei care explica formarea cantităţilor şi preţurilor in situaţii de piaţă de monopol
şi oligopol [76 p16] Prin intermediul acestor studii A Cournot a cercetat modele
reale de piaţă care s-au dovedit a fi foarte diferite de modelul propus mai tarziu
de L Walras In acest scop el simula diferite situaţii in care vanzătorii alegand
cantitatea pe care doresc să o vandă puteau să influenţeze mărimea beneficiului
2
propriu dar şi cel al concurenţilor săi La un interval scurt de timp neoclasicul
francez Bertrand (1883) a criticat abordarea lui AA Cournot şi a propus studierea
concurentei nu prin cantităţi ci prin preţuri In aceeaşi perioadă de timp
economistul englez Edgeworth (1881) propunea un model de schimb care
soluţiona teoretic problema monopolului bilateral cand doi agenţi negociază
impreuna trocul bunurilor pe care le deţin inainte de schimb
Icircncepand cu anii rsquo20 ai secolului XX influenţaţi de procesele contradictorii
ce se petreceau in economie economiştii au revenit la ideea centrală că piaţa
trebuie concepută prin prisma concurentei pure si perfecte Ultimul neoclasic
economistul englez A Marshall cu modelul său de echilibru economic parţial
pune inceputul studierii situaţiilor concrete de concurenţă introducand şi definind
pentru prima dată noţiunea de economii de scară [153] Un alt economist al acestei
perioade F Knight (19211935) publică articole in care recunoaşte că in realitate
concurenţa nu este nici pură nici perfectă vehiculand ideea că concentrarea
economică anulează atomicitatea pieţei mobilitatea capitalurilor este limitată şi
din cauza inţelegerilor şi acordurilor frecvente intre intreprinderi se ridică
importante bariere la intrare in ramură [130 131] Astfel se constată că piaţa nu
este simplu teren de intalnire neformală a indivizilor anonimi care nu posedă nici
o putere de influenţare a structurilor de schimb specifice pieţei cu concurenţă pură
şi perfectă
Atat clasicii cat şi neoclasicii insistau asupra importanţei exercitări
principiului libertăţii de concurenţă ca o condiţie fundamentală a unei economii de
piaţă viabile Ei afirmau că doar prin concurenţă se realizează mecanismul de piaţă
şi o intervenţie a statului asupra corectării anumitor devieri de la modelul
concurenţei pure ar putea afecta procesele economice
J M Keynes unul din cei mai influenţi economişti ai secolului XX fondatorul
doctrinei dirijiste a criticat tezele ortodoxe privind autoreglarea pieţei şi a
contestat in acest sens virtuţile liberei concurenţe şi a liberului schimb Dar el nu
a negat in totalmente importanţa mecanismului liberei concurenţe insistand asupra
3
necesităţii intervenţiei statului in corectarea abaterilor (concentrarea
intreprinderilor monopolizarea industriilor abuzul de poziţie dominantă dictarea
preţurilor etc) prin diverse parghii economice (masă monetară rata dobanzii
cheltuieli publice etc) [30 p146-165]
Urmaşii săi doctrinari postkeynesiştii englezi J Robinson (1931) [138] şi
E H Chamberlin (1933) [116] au studiat una din formele concurenţei imperfecte
concurenţa monopolistică Studiile lor concluzionau că prezenţa unui număr sporit
de ofertanţi nu este insoţită automat de un echilibru al pieţei concurenţiale Ei
susţin că prin diferenţierea produselor (cauzate de prezenţa publicităţii şi a
economiilor de scară) intreprinderile care işi creează acest avantaj exercită o
putere pe piaţă prin determinarea preţurilor iar coordonarea oligopolistă le
permite evitarea concurenţei excesive şi le asigură profituri maximale
Economistul austriac J A Schumpeter (1942) işi orientează studiile la fel asupra
concurenţei monopoliste analizand cu minuţiozitate actorii pieţei şi profiturile
realizate de ei [141] Fiind neoliberal el insistă totuşi asupra rolului statului in
reglementarea pieţelor cu concurenţă monopolistică Dar meritul cel mai mare a lui
J A Schumpter il constituie conceptul său asupra naturii concurenţei Concurenţa
după A Schumpeter este motorul procesului de distrugere creativă şi in
consecinţă a progresului economic El consideră capitalismul prin natura sa un
sistem care işi schimbă radical din interior structura economică distrugand
continuu elementele sale invechite şi creand altele noi
Icircn condiţiile economiei contemporane considerăm conceptul lui Schumpeter
privind rolul concurenţei deosebit de valoros deoarece tendinţele de ultimă oră
arată influenţa decisivă a concurenţei asupra implementării noilor tehnologii
know-how invenţiilor inovaţiilor şa Laureatul Premiului Nobel celebrul
neoliberal de origine austriacă F von Hayek (1956) abordează şi el concurenţa
dar incepe prin negarea conceptului de concurenţă pura şi perfectă Unul din
argumente este acela că agenţii economici de pe o piaţă nu posedă informaţia in
aceeaşi măsură iar comportamentul lor este dictat anume de cunoştinţele
intreprinzătorilor adică a informaţiei F von Hayek consideră concurenţa un
4
proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a
participanţilor asupra realităţii subiective
Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea
că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind
concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea
intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial
112 Teoriile contemporane privind concurenţa
Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei
propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă
delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor
descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca
să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile
economiei contemporane
1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo
Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său
bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand
aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a
diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine
cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei
moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri
(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea
firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in
ramură)
1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)
Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este
caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality
competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema
concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat
modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe
avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea
5
confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca
rezultat al implementării inovaţiilor
Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un
sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a
realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de
urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de
bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de
1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai
largă şi maisofisticată a necesităţilor
1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse
diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor
pieţelor
Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează
creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă
deţinut
1048686 Predomină concurenţa oligopolistă
O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că
concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de
dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această
tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in
lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească
calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a
minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor
intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor
oligopoliste
1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură
Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale
firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei
tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii
economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se
6
regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia
internaţională care in prezent este in fază de elaborare
1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă
Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a
diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor
procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei
adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au
inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-
Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de
organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic
posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de
această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-
uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă
deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus
influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate
constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului
actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie
reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa
INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia
căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in
final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un
spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din
partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi
mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice
informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au
posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj
este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in
timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de
determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile
de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai
7
mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul
petrecandu-se intr-un timp real
Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului
XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional
dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă
polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte
raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică
posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului
mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul
exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei
Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-
au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii
contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de
firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte
un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti
recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de
a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul
concurenţilor actuali sau potenţiali6
Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J
S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la
Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia
explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in
care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal
aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor
de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus
că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele
care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in
costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea
gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante
bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare
8
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
1048686 omogenitatea produselor (produsele vandute pe aceste pieţe sunt absolut identice
după calitate si aspect exterior astfel incat consumatorului să ii fie indiferent de la
ce vanzător să işi procure bunul)
1048686 fluiditatea pieţei (intrarea liberă pe piaţă a noilor producători)
1048686 mobilitatea perfectă a factorilor de producţie (trecerea lor liberă dintr-o ramură
in alta)
1048686 transparenţa pieţei (presupune circulaţia libera a informaţiei pe piaţa privind
totalitatea condiţiilor de vanzare a produselor (informaţii privind calitatea
cantitatea preţ etc))
Dacă incercăm să aplicăm acest model la condiţiile actuale cu siguranţă am
constata că aproape nici una din condiţiile enumerate mai sus nu mai sunt
respectate şi o piaţă care ar intruni toate cele cinci principii nu există in realitate
Atunci este logic să ne intrebăm care ar fi importanţa acestui model in studierea
concurenţei Răspunsul nu intarzie să fie dat modelul concurenţei pure şi perfecte
trebuie luat drept axiomă a cărei proprietăţi nu trebuiesc demonstrate nici aprobate
de realitate Acest model de concurenţă nu poate fi o reprezentare a realităţii dar
poate exista in calitate de principiu pentru aprecierea unei structuri concrete de
piaţă La momentul elaborării sale acest model de piaţă am servit la explicarea
mecanismului de formare a preţurilor precum şi a alocării capitalului şi muncii
5 Adeseori in loc de termenul de laquoconcurenţă pură şi perfectăraquo autorii folosesc
laquoconcurenţă atomisticăraquo care vine de la ideea că fiecare participant pe piaţă este
un atom din marea mulţime ce constituie această piaţă Insă in prezent el ne poate
servi drept bază teoretică pentru explicaţii empirice ale structurilor de piaţă
modernă
Icircncepand cu anul 1838 economistul francez A A Cournot a pus bazele
teoriei care explica formarea cantităţilor şi preţurilor in situaţii de piaţă de monopol
şi oligopol [76 p16] Prin intermediul acestor studii A Cournot a cercetat modele
reale de piaţă care s-au dovedit a fi foarte diferite de modelul propus mai tarziu
de L Walras In acest scop el simula diferite situaţii in care vanzătorii alegand
cantitatea pe care doresc să o vandă puteau să influenţeze mărimea beneficiului
2
propriu dar şi cel al concurenţilor săi La un interval scurt de timp neoclasicul
francez Bertrand (1883) a criticat abordarea lui AA Cournot şi a propus studierea
concurentei nu prin cantităţi ci prin preţuri In aceeaşi perioadă de timp
economistul englez Edgeworth (1881) propunea un model de schimb care
soluţiona teoretic problema monopolului bilateral cand doi agenţi negociază
impreuna trocul bunurilor pe care le deţin inainte de schimb
Icircncepand cu anii rsquo20 ai secolului XX influenţaţi de procesele contradictorii
ce se petreceau in economie economiştii au revenit la ideea centrală că piaţa
trebuie concepută prin prisma concurentei pure si perfecte Ultimul neoclasic
economistul englez A Marshall cu modelul său de echilibru economic parţial
pune inceputul studierii situaţiilor concrete de concurenţă introducand şi definind
pentru prima dată noţiunea de economii de scară [153] Un alt economist al acestei
perioade F Knight (19211935) publică articole in care recunoaşte că in realitate
concurenţa nu este nici pură nici perfectă vehiculand ideea că concentrarea
economică anulează atomicitatea pieţei mobilitatea capitalurilor este limitată şi
din cauza inţelegerilor şi acordurilor frecvente intre intreprinderi se ridică
importante bariere la intrare in ramură [130 131] Astfel se constată că piaţa nu
este simplu teren de intalnire neformală a indivizilor anonimi care nu posedă nici
o putere de influenţare a structurilor de schimb specifice pieţei cu concurenţă pură
şi perfectă
Atat clasicii cat şi neoclasicii insistau asupra importanţei exercitări
principiului libertăţii de concurenţă ca o condiţie fundamentală a unei economii de
piaţă viabile Ei afirmau că doar prin concurenţă se realizează mecanismul de piaţă
şi o intervenţie a statului asupra corectării anumitor devieri de la modelul
concurenţei pure ar putea afecta procesele economice
J M Keynes unul din cei mai influenţi economişti ai secolului XX fondatorul
doctrinei dirijiste a criticat tezele ortodoxe privind autoreglarea pieţei şi a
contestat in acest sens virtuţile liberei concurenţe şi a liberului schimb Dar el nu
a negat in totalmente importanţa mecanismului liberei concurenţe insistand asupra
3
necesităţii intervenţiei statului in corectarea abaterilor (concentrarea
intreprinderilor monopolizarea industriilor abuzul de poziţie dominantă dictarea
preţurilor etc) prin diverse parghii economice (masă monetară rata dobanzii
cheltuieli publice etc) [30 p146-165]
Urmaşii săi doctrinari postkeynesiştii englezi J Robinson (1931) [138] şi
E H Chamberlin (1933) [116] au studiat una din formele concurenţei imperfecte
concurenţa monopolistică Studiile lor concluzionau că prezenţa unui număr sporit
de ofertanţi nu este insoţită automat de un echilibru al pieţei concurenţiale Ei
susţin că prin diferenţierea produselor (cauzate de prezenţa publicităţii şi a
economiilor de scară) intreprinderile care işi creează acest avantaj exercită o
putere pe piaţă prin determinarea preţurilor iar coordonarea oligopolistă le
permite evitarea concurenţei excesive şi le asigură profituri maximale
Economistul austriac J A Schumpeter (1942) işi orientează studiile la fel asupra
concurenţei monopoliste analizand cu minuţiozitate actorii pieţei şi profiturile
realizate de ei [141] Fiind neoliberal el insistă totuşi asupra rolului statului in
reglementarea pieţelor cu concurenţă monopolistică Dar meritul cel mai mare a lui
J A Schumpter il constituie conceptul său asupra naturii concurenţei Concurenţa
după A Schumpeter este motorul procesului de distrugere creativă şi in
consecinţă a progresului economic El consideră capitalismul prin natura sa un
sistem care işi schimbă radical din interior structura economică distrugand
continuu elementele sale invechite şi creand altele noi
Icircn condiţiile economiei contemporane considerăm conceptul lui Schumpeter
privind rolul concurenţei deosebit de valoros deoarece tendinţele de ultimă oră
arată influenţa decisivă a concurenţei asupra implementării noilor tehnologii
know-how invenţiilor inovaţiilor şa Laureatul Premiului Nobel celebrul
neoliberal de origine austriacă F von Hayek (1956) abordează şi el concurenţa
dar incepe prin negarea conceptului de concurenţă pura şi perfectă Unul din
argumente este acela că agenţii economici de pe o piaţă nu posedă informaţia in
aceeaşi măsură iar comportamentul lor este dictat anume de cunoştinţele
intreprinzătorilor adică a informaţiei F von Hayek consideră concurenţa un
4
proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a
participanţilor asupra realităţii subiective
Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea
că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind
concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea
intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial
112 Teoriile contemporane privind concurenţa
Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei
propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă
delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor
descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca
să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile
economiei contemporane
1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo
Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său
bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand
aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a
diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine
cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei
moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri
(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea
firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in
ramură)
1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)
Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este
caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality
competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema
concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat
modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe
avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea
5
confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca
rezultat al implementării inovaţiilor
Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un
sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a
realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de
urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de
bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de
1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai
largă şi maisofisticată a necesităţilor
1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse
diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor
pieţelor
Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează
creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă
deţinut
1048686 Predomină concurenţa oligopolistă
O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că
concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de
dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această
tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in
lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească
calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a
minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor
intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor
oligopoliste
1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură
Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale
firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei
tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii
economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se
6
regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia
internaţională care in prezent este in fază de elaborare
1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă
Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a
diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor
procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei
adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au
inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-
Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de
organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic
posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de
această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-
uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă
deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus
influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate
constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului
actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie
reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa
INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia
căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in
final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un
spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din
partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi
mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice
informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au
posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj
este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in
timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de
determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile
de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai
7
mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul
petrecandu-se intr-un timp real
Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului
XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional
dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă
polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte
raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică
posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului
mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul
exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei
Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-
au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii
contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de
firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte
un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti
recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de
a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul
concurenţilor actuali sau potenţiali6
Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J
S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la
Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia
explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in
care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal
aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor
de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus
că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele
care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in
costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea
gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante
bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare
8
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
propriu dar şi cel al concurenţilor săi La un interval scurt de timp neoclasicul
francez Bertrand (1883) a criticat abordarea lui AA Cournot şi a propus studierea
concurentei nu prin cantităţi ci prin preţuri In aceeaşi perioadă de timp
economistul englez Edgeworth (1881) propunea un model de schimb care
soluţiona teoretic problema monopolului bilateral cand doi agenţi negociază
impreuna trocul bunurilor pe care le deţin inainte de schimb
Icircncepand cu anii rsquo20 ai secolului XX influenţaţi de procesele contradictorii
ce se petreceau in economie economiştii au revenit la ideea centrală că piaţa
trebuie concepută prin prisma concurentei pure si perfecte Ultimul neoclasic
economistul englez A Marshall cu modelul său de echilibru economic parţial
pune inceputul studierii situaţiilor concrete de concurenţă introducand şi definind
pentru prima dată noţiunea de economii de scară [153] Un alt economist al acestei
perioade F Knight (19211935) publică articole in care recunoaşte că in realitate
concurenţa nu este nici pură nici perfectă vehiculand ideea că concentrarea
economică anulează atomicitatea pieţei mobilitatea capitalurilor este limitată şi
din cauza inţelegerilor şi acordurilor frecvente intre intreprinderi se ridică
importante bariere la intrare in ramură [130 131] Astfel se constată că piaţa nu
este simplu teren de intalnire neformală a indivizilor anonimi care nu posedă nici
o putere de influenţare a structurilor de schimb specifice pieţei cu concurenţă pură
şi perfectă
Atat clasicii cat şi neoclasicii insistau asupra importanţei exercitări
principiului libertăţii de concurenţă ca o condiţie fundamentală a unei economii de
piaţă viabile Ei afirmau că doar prin concurenţă se realizează mecanismul de piaţă
şi o intervenţie a statului asupra corectării anumitor devieri de la modelul
concurenţei pure ar putea afecta procesele economice
J M Keynes unul din cei mai influenţi economişti ai secolului XX fondatorul
doctrinei dirijiste a criticat tezele ortodoxe privind autoreglarea pieţei şi a
contestat in acest sens virtuţile liberei concurenţe şi a liberului schimb Dar el nu
a negat in totalmente importanţa mecanismului liberei concurenţe insistand asupra
3
necesităţii intervenţiei statului in corectarea abaterilor (concentrarea
intreprinderilor monopolizarea industriilor abuzul de poziţie dominantă dictarea
preţurilor etc) prin diverse parghii economice (masă monetară rata dobanzii
cheltuieli publice etc) [30 p146-165]
Urmaşii săi doctrinari postkeynesiştii englezi J Robinson (1931) [138] şi
E H Chamberlin (1933) [116] au studiat una din formele concurenţei imperfecte
concurenţa monopolistică Studiile lor concluzionau că prezenţa unui număr sporit
de ofertanţi nu este insoţită automat de un echilibru al pieţei concurenţiale Ei
susţin că prin diferenţierea produselor (cauzate de prezenţa publicităţii şi a
economiilor de scară) intreprinderile care işi creează acest avantaj exercită o
putere pe piaţă prin determinarea preţurilor iar coordonarea oligopolistă le
permite evitarea concurenţei excesive şi le asigură profituri maximale
Economistul austriac J A Schumpeter (1942) işi orientează studiile la fel asupra
concurenţei monopoliste analizand cu minuţiozitate actorii pieţei şi profiturile
realizate de ei [141] Fiind neoliberal el insistă totuşi asupra rolului statului in
reglementarea pieţelor cu concurenţă monopolistică Dar meritul cel mai mare a lui
J A Schumpter il constituie conceptul său asupra naturii concurenţei Concurenţa
după A Schumpeter este motorul procesului de distrugere creativă şi in
consecinţă a progresului economic El consideră capitalismul prin natura sa un
sistem care işi schimbă radical din interior structura economică distrugand
continuu elementele sale invechite şi creand altele noi
Icircn condiţiile economiei contemporane considerăm conceptul lui Schumpeter
privind rolul concurenţei deosebit de valoros deoarece tendinţele de ultimă oră
arată influenţa decisivă a concurenţei asupra implementării noilor tehnologii
know-how invenţiilor inovaţiilor şa Laureatul Premiului Nobel celebrul
neoliberal de origine austriacă F von Hayek (1956) abordează şi el concurenţa
dar incepe prin negarea conceptului de concurenţă pura şi perfectă Unul din
argumente este acela că agenţii economici de pe o piaţă nu posedă informaţia in
aceeaşi măsură iar comportamentul lor este dictat anume de cunoştinţele
intreprinzătorilor adică a informaţiei F von Hayek consideră concurenţa un
4
proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a
participanţilor asupra realităţii subiective
Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea
că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind
concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea
intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial
112 Teoriile contemporane privind concurenţa
Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei
propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă
delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor
descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca
să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile
economiei contemporane
1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo
Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său
bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand
aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a
diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine
cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei
moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri
(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea
firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in
ramură)
1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)
Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este
caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality
competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema
concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat
modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe
avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea
5
confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca
rezultat al implementării inovaţiilor
Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un
sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a
realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de
urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de
bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de
1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai
largă şi maisofisticată a necesităţilor
1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse
diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor
pieţelor
Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează
creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă
deţinut
1048686 Predomină concurenţa oligopolistă
O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că
concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de
dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această
tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in
lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească
calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a
minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor
intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor
oligopoliste
1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură
Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale
firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei
tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii
economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se
6
regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia
internaţională care in prezent este in fază de elaborare
1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă
Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a
diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor
procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei
adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au
inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-
Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de
organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic
posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de
această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-
uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă
deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus
influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate
constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului
actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie
reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa
INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia
căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in
final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un
spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din
partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi
mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice
informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au
posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj
este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in
timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de
determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile
de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai
7
mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul
petrecandu-se intr-un timp real
Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului
XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional
dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă
polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte
raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică
posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului
mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul
exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei
Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-
au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii
contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de
firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte
un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti
recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de
a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul
concurenţilor actuali sau potenţiali6
Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J
S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la
Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia
explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in
care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal
aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor
de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus
că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele
care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in
costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea
gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante
bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare
8
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
necesităţii intervenţiei statului in corectarea abaterilor (concentrarea
intreprinderilor monopolizarea industriilor abuzul de poziţie dominantă dictarea
preţurilor etc) prin diverse parghii economice (masă monetară rata dobanzii
cheltuieli publice etc) [30 p146-165]
Urmaşii săi doctrinari postkeynesiştii englezi J Robinson (1931) [138] şi
E H Chamberlin (1933) [116] au studiat una din formele concurenţei imperfecte
concurenţa monopolistică Studiile lor concluzionau că prezenţa unui număr sporit
de ofertanţi nu este insoţită automat de un echilibru al pieţei concurenţiale Ei
susţin că prin diferenţierea produselor (cauzate de prezenţa publicităţii şi a
economiilor de scară) intreprinderile care işi creează acest avantaj exercită o
putere pe piaţă prin determinarea preţurilor iar coordonarea oligopolistă le
permite evitarea concurenţei excesive şi le asigură profituri maximale
Economistul austriac J A Schumpeter (1942) işi orientează studiile la fel asupra
concurenţei monopoliste analizand cu minuţiozitate actorii pieţei şi profiturile
realizate de ei [141] Fiind neoliberal el insistă totuşi asupra rolului statului in
reglementarea pieţelor cu concurenţă monopolistică Dar meritul cel mai mare a lui
J A Schumpter il constituie conceptul său asupra naturii concurenţei Concurenţa
după A Schumpeter este motorul procesului de distrugere creativă şi in
consecinţă a progresului economic El consideră capitalismul prin natura sa un
sistem care işi schimbă radical din interior structura economică distrugand
continuu elementele sale invechite şi creand altele noi
Icircn condiţiile economiei contemporane considerăm conceptul lui Schumpeter
privind rolul concurenţei deosebit de valoros deoarece tendinţele de ultimă oră
arată influenţa decisivă a concurenţei asupra implementării noilor tehnologii
know-how invenţiilor inovaţiilor şa Laureatul Premiului Nobel celebrul
neoliberal de origine austriacă F von Hayek (1956) abordează şi el concurenţa
dar incepe prin negarea conceptului de concurenţă pura şi perfectă Unul din
argumente este acela că agenţii economici de pe o piaţă nu posedă informaţia in
aceeaşi măsură iar comportamentul lor este dictat anume de cunoştinţele
intreprinzătorilor adică a informaţiei F von Hayek consideră concurenţa un
4
proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a
participanţilor asupra realităţii subiective
Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea
că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind
concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea
intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial
112 Teoriile contemporane privind concurenţa
Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei
propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă
delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor
descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca
să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile
economiei contemporane
1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo
Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său
bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand
aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a
diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine
cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei
moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri
(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea
firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in
ramură)
1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)
Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este
caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality
competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema
concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat
modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe
avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea
5
confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca
rezultat al implementării inovaţiilor
Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un
sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a
realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de
urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de
bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de
1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai
largă şi maisofisticată a necesităţilor
1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse
diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor
pieţelor
Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează
creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă
deţinut
1048686 Predomină concurenţa oligopolistă
O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că
concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de
dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această
tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in
lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească
calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a
minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor
intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor
oligopoliste
1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură
Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale
firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei
tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii
economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se
6
regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia
internaţională care in prezent este in fază de elaborare
1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă
Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a
diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor
procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei
adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au
inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-
Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de
organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic
posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de
această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-
uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă
deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus
influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate
constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului
actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie
reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa
INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia
căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in
final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un
spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din
partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi
mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice
informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au
posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj
este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in
timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de
determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile
de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai
7
mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul
petrecandu-se intr-un timp real
Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului
XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional
dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă
polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte
raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică
posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului
mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul
exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei
Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-
au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii
contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de
firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte
un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti
recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de
a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul
concurenţilor actuali sau potenţiali6
Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J
S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la
Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia
explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in
care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal
aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor
de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus
că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele
care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in
costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea
gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante
bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare
8
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a
participanţilor asupra realităţii subiective
Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea
că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind
concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea
intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial
112 Teoriile contemporane privind concurenţa
Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei
propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă
delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor
descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca
să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile
economiei contemporane
1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo
Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său
bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand
aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a
diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine
cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei
moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri
(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea
firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in
ramură)
1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)
Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este
caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality
competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema
concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat
modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe
avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea
5
confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca
rezultat al implementării inovaţiilor
Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un
sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a
realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de
urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de
bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de
1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai
largă şi maisofisticată a necesităţilor
1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse
diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor
pieţelor
Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează
creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă
deţinut
1048686 Predomină concurenţa oligopolistă
O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că
concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de
dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această
tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in
lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească
calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a
minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor
intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor
oligopoliste
1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură
Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale
firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei
tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii
economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se
6
regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia
internaţională care in prezent este in fază de elaborare
1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă
Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a
diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor
procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei
adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au
inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-
Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de
organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic
posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de
această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-
uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă
deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus
influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate
constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului
actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie
reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa
INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia
căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in
final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un
spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din
partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi
mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice
informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au
posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj
este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in
timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de
determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile
de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai
7
mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul
petrecandu-se intr-un timp real
Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului
XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional
dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă
polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte
raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică
posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului
mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul
exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei
Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-
au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii
contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de
firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte
un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti
recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de
a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul
concurenţilor actuali sau potenţiali6
Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J
S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la
Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia
explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in
care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal
aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor
de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus
că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele
care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in
costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea
gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante
bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare
8
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca
rezultat al implementării inovaţiilor
Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un
sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a
realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de
urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de
bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de
1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai
largă şi maisofisticată a necesităţilor
1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse
diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor
pieţelor
Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează
creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă
deţinut
1048686 Predomină concurenţa oligopolistă
O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că
concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de
dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această
tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in
lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească
calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a
minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor
intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor
oligopoliste
1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură
Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale
firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei
tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii
economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se
6
regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia
internaţională care in prezent este in fază de elaborare
1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă
Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a
diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor
procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei
adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au
inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-
Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de
organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic
posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de
această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-
uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă
deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus
influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate
constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului
actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie
reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa
INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia
căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in
final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un
spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din
partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi
mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice
informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au
posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj
este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in
timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de
determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile
de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai
7
mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul
petrecandu-se intr-un timp real
Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului
XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional
dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă
polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte
raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică
posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului
mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul
exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei
Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-
au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii
contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de
firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte
un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti
recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de
a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul
concurenţilor actuali sau potenţiali6
Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J
S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la
Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia
explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in
care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal
aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor
de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus
că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele
care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in
costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea
gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante
bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare
8
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia
internaţională care in prezent este in fază de elaborare
1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă
Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a
diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor
procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei
adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au
inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-
Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de
organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic
posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de
această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-
uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă
deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus
influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate
constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului
actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie
reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa
INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia
căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in
final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un
spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din
partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi
mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice
informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au
posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj
este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in
timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de
determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile
de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai
7
mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul
petrecandu-se intr-un timp real
Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului
XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional
dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă
polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte
raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică
posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului
mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul
exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei
Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-
au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii
contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de
firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte
un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti
recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de
a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul
concurenţilor actuali sau potenţiali6
Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J
S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la
Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia
explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in
care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal
aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor
de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus
că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele
care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in
costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea
gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante
bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare
8
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul
petrecandu-se intr-un timp real
Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului
XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional
dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă
polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte
raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică
posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului
mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul
exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei
Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-
au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii
contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de
firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte
un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti
recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de
a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul
concurenţilor actuali sau potenţiali6
Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J
S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la
Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia
explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in
care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal
aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor
de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus
că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele
care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in
costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea
gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante
bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare
8
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă
1048648diferenţierea produselor
1048648economiile de scară şi
1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor
Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii
concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui
număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că
concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele
forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de
concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In
această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea
categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit
domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali
Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării
structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare
Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune
propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost
instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii
sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele
dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea
fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că
adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi
asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de
dominaţierdquo
Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard
reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt
punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe
piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago
infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi
favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de
9
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de
existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi
fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale
adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern
Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că
schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de
concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca
inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este
intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de
bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi
a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect
In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat
al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale
nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii
economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in
consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident
cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată
se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a
diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la
Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat
asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor
anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea
corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in
anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei
şcoli - R Posner L Stigler H
Demsetz critică formula utilizată de structuralişti
bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo
Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare
economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a
resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor
10
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe
piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale
firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că
concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi
garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand
negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul
concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a
ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante
Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de
bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa
unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest
context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă
contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul
american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa
contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]
1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este
determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar
şi pentru concurenţii potenţiali
1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe
piaţă fără costuri irecuperabile
Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo
monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit
schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că
existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu
condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi
menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial
este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei
cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială
adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este
suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din
11
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12
cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra
intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu
costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor
potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci
generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă
Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt
lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată
spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin
de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra
concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor
Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea
publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica
bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie
două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să
elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată
prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale
12