PARTEA GAZOASĂ

Aerul din sol este constituit din gaze şi vapori de apă şi deţine între 15-35% din volumul solului în funcţie de umiditatea acestuia.

SOL SATURAT

15 %

35%

50%

PARTE SOLIDA

AER

APA

PONDEREA AERULUI ÎN SOL

SOL USCAT

15 %

35%

50%

PARTE SOLIDA

AER

APA

În natură nu există sol fără aer, indiferent cât de mare este excesul de umiditate, pentru că aerul este fie dizolvat în apă, fie rămâne în spaţiile foarte mici din sol sau în cele captive.

Aerul reprezintă alături de apă elementul de bază pentru dezvoltarea organismelor din sol.

Aerul poate fi prezent în sol sub mai multe stări:

Liber – este prezent în porii capilari şi mai ales necapilari, circulă în sol şi se schimbă cu cel atmosferic, fiind starea care influenţează cel mai mult solul

Captiv – se găseşte în porii izolaţi, nu circulă prin sol, nu se schimbă, are influenţă neânsemnată

Adsorbit – se găseşte legat la suprafaţa particulelor minerale Dizolvat – gazele dizolvate în apa din sol, care nu influenţează

aeraţia

Compoziţia aerului

Aerul din sol provine din cel atmosferic, dar prezintă unele diferenţieri deoarece, spre deosebire de cel atmosferic a cărui compoziţie este stabilă, aerul din sol are o compoziţie care variază.

Aerul atmosferic conţine 78,08% azot, 20,95% oxigen, 0,93% argon, 0,03% bioxid de carbon.

COMPOZITIA AERULUI ATMOSFERIC

78,08%

20,95%

0,93% 0,03%

AZOT

OXIGEN

ARGON CO2

Aerul din sol conţine între 75,5-80% azot, 10-20% oxigen, 0,2-3,5% bioxid de carbon. Mai conţine hidrogen sulfurat, metan şi este mai bogat în vapori de apă şi amoniac decât cel atmosferic.

PONDEREA AZOTULUI IN SOL

75%25%

AZOT

ALTI COMPONENTI

PONDEREA AZOTULUI IN SOL

80%

20%

Variaţii mai mari se înregistrează în cazul oxigenului şi bioxidului de carbon, legat de activitatea vieţuitoarelor din sol sau de regimul umidităţii.

Astfel, solurile cu conţinut mai mare de oxigen şi mai mic de bioxid de carbon sunt cele cu cantităţi reduse de substanţe organice, activitate microbiologică redusă, uşoare-mijlocii, structurate, afânate, cu umiditate normală.

PONDEREA OXIGENULUI IN SOL

90%

10%

OXIGEN

ALTI COMPONENTI

PONDEREA OXIGENULUI IN SOL

80%20%

OXIGEN

ALTI COMPONENTI

Solurile cu conţinut redus de oxigen şi conţinut ridicat de bioxid de carbon sunt cele bogate în substanţe organice, cu activitate microbiologică intensă, argiloase, nestructurate, îndesate, prea umede.

PONDEREA BIOXIDULUI DE CARBON IN SOL

99,8%

0,2%

ALTI COMPONENTI

BIOXID DE CARBON

PONDEREA BIOXIDULUI DE CARBON IN SOL

96,5%

BIOXID DE CARBON 3,5%

ALTI COMPONENTI

În solurile foarte bogate în substanţe organice şi cu exces de umiditate apar şi gaze toxice pentru plante precum hidrogenul sulfurat şi metanul.

Influenţa aerului în sol

TEMPERATURA SOLULUI

TEMPERATURA SOLULUI

INFLUENTA AERULUI IN SOL

INFLUENTA AERULUI IN SOL

REGIMUL ELEMENTELOR

NUTRITIVE

REGIMUL ELEMENTELOR

NUTRITIVE

PROCESE DE HUMIFICARE/MINERALI

ZARE

PROCESE DE HUMIFICARE/MINERALI

ZARE

PROCESE DE CARBONATARE

PROCESE DE CARBONATARE

PROCESE DE OXIDO-REDUCERE

PROCESE DE OXIDO-REDUCERE

PERMEABILITATEA PENTRU AER

PERMEABILITATEA PENTRU AER

INSUSIRILE SOLULUI PENTRU

AER

INSUSIRILE SOLULUI PENTRU

AER

LIMITA DE AERATIELIMITA DE AERATIE

CAPACITATEA PENTRU AER

CAPACITATEA PENTRU AER

Însuşirile solului pentru aer

Permeabilitatea pentru aer – reprezintă capacitatea solului de a permite mişcarea aerului.

Este în strânsă legătură cu porozitatea, gradul de structurare, textură şi gradul de tasare.

Permeabilitate mare au solurile afânate, bine structurate, cu textură grosieră şi poroase.

Capacitatea pentru aer – reprezintă cantitatea de aer corespunzătoare capacităţii pentru apă în câmp.

Limita de aeraţie – reprezintă umiditatea solului corespunzătoare unui conţinut de aer de 10%.

Deficitul de aeraţie reprezintă procentul din excesul de umiditate care trece peste limita de aeraţie (7% aer = 3% deficit de aeraţie sau exces de umiditate).

Regimul de aer al solului este supus variaţiilor diurne, sezoniere şi anuale şi poate fi bun, deficitar şi excesiv.

Alături de apă, aerul determină regimul aero-hidric al solului care reprezintă un indicator foarte important asupra condiţiilor pe care solul le oferă vieţuitoarelor.

PROPRIETATILE TERMICE ALE SOLULUI

CONDUCTIVITATEA TERMICA

CALDURA SPECIFICA

CAPACITATEA DE ABSORBTIE

Proprietăţile termice ale solurilorSunt influenţate foarte mult de regimul aero-hidric al solului şi

cele mai importante sunt: capacitatea de absorbţie, căldura specifică, conductivitatea termică.

Capacitate de absorbţieNumai 33% din radiaţia solară participă la încălzirea solului

(40% se pierde în spaţiu, 17% este absorbită de către atmosferă, 10% este reflectată de sol).

Capacitatea de absorbţie reprezintă însuşirea solului de a reţine radiaţia solară şi reprezintă diferenţa dintre radiaţia totală ajunsă pe sol şi radiaţia reflectată de sol (albedou).

Capacitatea de absorbţie a solului este influenţată de culoare, expoziţie, pantă, acoperirea cu vegetaţie, acoperirea cu zăpadă, anotimp (solurile arate).

Căldura specificăReprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a ridica

temperatura 1 cm3 de sol cu 1 grad (cal/ cm3).Este o rezultantă a căldurii specifice a componenţilor solului,

solurile umede încălzindu-se şi răcindu-se mai greu decât cele uscate. De asemenea, solurile nisipoase se încălzesc mai uşor decât cele argiloase.

Conductivitatea termică

Reprezintă capacitatea solului de a conduce căldură şi este o rezultantă a conductivităţii termice a componenţilor solului.

Constituenţii minerali au o conductivitate termică de 100 ori mai mare ca a aerului şi de 28 de ori mai mare ca a apei.

Regimul termic al solului

Reprezintă ansamblul fenomenelor de pătrundere a căldurii în sol, de mişcare a ei şi de consum.

Acesta determină dinamica proceselor de solificare şi influenţează organismele vii din sol.

Influenţează dizolvarea/precipitarea substanţelor, activitatea microorganismelor şi faunei, fotosinteza.

Este influenţat de caracteristicile climatice, ale reliefului, regimul aero-hidric al solului, gradul de acoperire cu vegetaţie.

Regimul termic al solului poate fi diurn, lunar, sezonier, anual şi multianual.

Clasificarea regimului termic (V.N. Dimo, 1972):

REGIMUL TERMIC AL SOLULUI

FARA INGHET

CU INGHET SEZONIER

CU INGHET PRELUNGIT

PERGELIC

Pergelic – temperaturi medii anuale negative ale profilului de sol

Cu durată îndelungată de îngheţ – temperaturi medii anuale pozitive ale profilului de sol, adâncimea pătrunderii temperaturilor negative >100cm, durata îngheţului >5 luni

Cu îngheţ sezonier - temperaturi medii anuale pozitive ale profilului de sol, durata îngheţului <5luni

Fără îngheţ – nu se înregistrează îngheţ în sol