Partea Devianta

8/9/2019 Partea Devianta

1/87

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT

„I. CREANGĂ”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI PSIHOPEDAGOGIESPECIALĂ

CATEDRA DE PSIHOLOGIE APLICATĂ

ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Tatiana Baciu

PSIHOSOCIOLOGIA COPORTAENTULUIDEVIANT

Suport de curs

(partea I)

C!i"in#u $%&$

T'(a &) Ca*act'*i+tica ,+i!-+-cia# a /'0ian1'i.


2/87

Detviaţie – din lat. deviatio înseamnă abatere. Devianţadesemnează în sens general îndepărtarea, abaterea sau

nonconformismul indivizilor faţă de normele şi valorile sociale.

Pot fi evidenţiate următoarele tipuri de norme: Normele de natură uridică! morală! etică! sociale! ".a. care se referă la diferite laturiale vieţii umane (sănătate mintală! cultură! de v#rstă).

Problema devianţei! este una comple$ă "i multiplu determinată!cu impact diversificat asupra societăţii! "i din aceste considerente la ba%a definirii "i evaluării comportamentului deviant trebuie puse

cercetările uridice! sociolo&ice! morale! culturale! psi'olo&ice!capabile să evidenţie%e evoluţia "i tendinţele fenomenului dedevianţă în diferite comunităţi "i în diferite perioade de timp.

Din punct de vedere sociolo&ic! noţiunea a fost elaborată decătre sociolo&ii americani Sellin "i Merton2 care încă în *+încercau să obţină definirea obiectului de studiu alsociocriminolo&iei. ,i defineau devianţa ca ansamblul

comportamentelor îndreptate contra normelor de conduită sau aleordinii publice.

Sociologii sunt preocupaţi de anali%a cau%elor socioculturale alefenomenului de inadaptare tradus în comportament deviant.Sociolo&ia studia%ă criminalitatea ca fenomen social! evidenţia%ă "ie$plică factorii &enerali "i particulari obiectivi sociali "i individualicare &enerea%ă acte "i fapte antisociale. ,a cercetea%ă inte&rareaacestor factori "i condiţii sociale din punct de vedere aldependenţelor reciproce "i al raporturilor lor cu alte fapte "ifenomene de natură economică! morală! culturală. ,videnţiind procesualitatea evenimentelor etiolo&ice ale devianţei! sociolo&iadevianţei studia%ă procesele! fenomenele! instituţiile "i relaţiilesociale care pot influenţa la un moment dat "i într-o anumită măsură

societatea.

2


3/87

Psi'olo&ii propun următoarea /'3ini1i') D'0iant estecomportamentul! care se abate de la normele e$istente în societate"i se manifestă prin de%ec'ilibrul proceselor psi'ice! absenţacontrolului moral "i estetic asupra propriului comportament!dere&larea proceselor de autoactuali%are "i prin de%adaptare.

Studiile psihologice încearcă să evidenţie%e "i să e$plice rolul personalităţii în devianţă! să e$plice în ce măsură individul dispunede o capacitate intelectuală! afectivă! volitivă capabilă să menţinăun ec'ilibru între interesele! nevoile! aspiraţiile sale "i miloacele

le&itime de reali%are a acestora. Se pune accent pe personalitateadeviantului "i pe mecanismele interne care declan"ea%ă trecerea laactul deviant propriu-%is.

enomenul sau comportamentul deviant poate fi caracteri%atdoar fiind raportat la cel normativ. Norma "i devianţe sunt noţiuni perec'i. Pre%enţa uneia obli&atoriu presupune "i pe cealaltă.

/n orice societate e$istă "i funcţionea%ă un ansamblu de

norme! obiceiuri sociale prin intermediul cărora se asi&ură ordineasocială! continuitatea &rupurilor "i comunităţilor umane. Din acestmotiv societatea udecă "i evaluea%ă comportamentul membrilor săinu at#t din punct de vedere al motivaţiei "i a mobilurilor saleintrinsece! c#t! mai ales! din punct de vedere al corespunderiiacestui comportament la normele "i valorile umane unanimrecunoscute.

N-*(a este o re&ulă socială de conduită sau un model standardde comportament! definit prin a"teptările sau consensul unui &rupsocial faţă de un anumit tip de comportament. Primele norme apar din cele mai străvec'i timpuri "i aveau menirea să re&lemente%eanumite aspecte din viaţa colectivităţii primitive "i să le asi&uresupravieţuirea. 0dată cu de%voltarea civili%aţiei umane normele s-

au diversificat "i complicat "i practic re&lementea%ă toate aspectele

3


4/87

vieţii omului. Norma socială î"i &ăse"te spriinul său în le&i! tradiţii!obiceiuri. 1ccept#nd normele! societatea! familia! individul! "coalacreea%ă "i mecanisme uridice de susţinere a acestora.

Pentru ca norma să fie considerată norma ea trebuie să includăt*'i ca*act'*i+tici: să fie utilă, să fie obligatorie pentru toţi şi să fie executată. Dacă una sau mai multe din aceste caracteristici nu seîndeplinesc! atunci norma încetea%ă de a mai fi norma. Normele sunt cate&orii relative "i 0dată cu de%voltarea societăţiiele se modifică! fiind reflectarea transformărilor ce au lor în

societate "i în mentalitatea oamenilor. 1dică unele norme î"i pierdvalabilitatea prin faptul că nu mai sunt utile sau nu se respectă demaoritatea oamenilor "i atunci în locul lor apar altele.2omportamentele care nu se acceptau! adică erau deviante! ar puteaatunci deveni normale.

Pentru ca comportamentul să fie considerat deviant el trebuie săcorespundă de asemenea la t*'i c'*in1') pericolul potenţial sau

actual pentru societate, natura normelor existente în societate,

toleranţa oamenilor faţă de comportamentul respectiv.

1bateri e$istă în orice societate "i ele au un caracter mai multsau mai puţin deviant în funcţie de standardele valorice "i moralerecunoscute în societatea dată. Sociolo&ul france% ,.Dur3'eim!menţiona că devianţa este obli&atorie! ea pune în acţiunemecanismele sănătoase ale societăţii "i mobili%ea%ă societatea sălupte cu fenomenele destructive. J.Ficher distin&e devianţa pozitivă! ! prin care subiectul se abatede la stereotipurile acceptate în societate "i adoptă norme "i valorimai 4superioare5 dec#t standardele medii "i devianţa negativă! înca%ul căreia individul încalcă indicaţiile normei.

iind preponderent un fenomen cu caracter sociolo&ic!

devianţa nu poate fi înţeleasă ca un fenomen deta"at de un conte$t

4


5/87

social! deci! nu poate fi e$plicată doar pornind de la trăsăturile de personalitate sau caracteristicile ereditare ale individului. 1stfel!noţiunile de devianţă "i normă sunt relative! ele pot fi evaluate doar av#nd ca reper standardele culturale e$istente în societatea!colectivitatea sau &rupul luate ca referinţă. De asemenea "i altecriterii trebuie luaţi în consideraţie! atunci c#nd caracteri%ămconduita umană: cel istoric! &eo&rafic! politic! social! de v#rstă! se$!etnic! profesional "i c'iar individual. 1stfel unul "i acela"icomportament în diferite perioade istorice! %one &eo&rafice!

politice! pentru persoane de diferit statut social! v#rstă ar putea ficonsiderat "i normal "i deviant./n orice societate comportamentul deviant acoperă o mare

varietate de tipuri – încep#nd cu a"a-numitul comportament4e$centric5! definit prin &esturi 4insolente5! vestimentaţie deosebită"i 4de%ordine5 comportamentală p#nă la comportamenteledisfuncţionale sau aberante înscrise în aria delincvenţei! a

tulburărilor psi'ice! a subculturilor deviante mar&inale.6ai mulţi autori! cum ar fi I.2on! .1le$ander "i 7.Staub!

8a'arov! 1.7er&e! 9iscenco! 1lma%ov! 6endelevici ".a. propun propriul model de clasificare! tipolo&ie "i descriere acomportamentelor deviante. 9enerali%#nd modelele propuse deautorii mai sus menţionaţi putem include în cate&oriacomportamentului deviant următoarele forme comportamentale:

. 2omportamente ce se abat de la normele uridice: delicvenţa uvenilă! infracţiunile.

. 2omportamente adictive: alcoolismul! narcomania!&'emblin&ul! dependenţa de calculator! aderarea la culteledistructive! ".a.

*. 2omportamente ce au la ba%ă o patolo&ie psi'ică: psi'opatiile!

psi'o%ele! nevro%ele! accentuări de caracter.

5


6/87

;. 2omportament în ba%a supradotării...................................................

. Studiile psi'olo&ice încearcă să evidenţie%e "i să e$plice rolul>>>>>>....................................................... în devianţă

*. Devianţa "i norma sunt noţiuni (de care) >>>>. "i au uncaracter >>>>>>>>...................................................

Noţiunile de normă "i devianţă pot fi evaluate în raport custandardele >>>>>........................................................;. 2omportamentul prin care subiectul se abate de la

stereotipurile acceptate în societate "i adoptă norme "i valori mai4superioare5 dec#t standardele medii se nume"te>>>>>.............................A,*'cia1i 'nun1u*i' ,*in A/'0#*at +au Fa+

6


7/87

. Devianţa este un fenomen care ar putea fi înlăturat! dacă lumeasi-ar uni forţele "i l-ar combate.

. Nerespectarea re&ulilor de circulaţie nu este considerat a fi

comportament deviant.*. Se consideră deviant comportamentul care pre%intă un pericol

actual sau potenţial pentru e$istenţa societăţii.;. Dacă norma încetea%ă de a mai fi utilă ea oricum trebuie să fie

respectată.

R#+,un/'1i a 7nt*'5#*i.. De ce unul "i acela"i comportament în unele ţări este considerat

deviant! iar în altele nu.. Numiţi manifestările devianţei din punct de vedere psi'olo&ic.*. Numiţi caracteristicile normei "i a devianţei.

Bi5i-8*a3i')1. Mitrofan N. Psihologie judiciară, D., 1992.

2. ădulescu !., "anciu D. !ociologia cri#ei. ".,

1996.

3. Drago#irescu $. Psihologia

co#%orta#entului de&iant. "., 19'6.

4. "anciu D., $oicu M. (dolescen)ii *i fa#ilia. ".,

19+'.

5. -/-0- .. 780:; /--/-;. ., 2??1

DIVERSE PERSPECTIVE PRIVIND ETIOLOGIACOPORTAENTULUI DEVIANT

'


8/87

Principiul cau%al &eneral susţine: ca să înlături efectul trebuiesă înlături cau%a. Numai că în ca%ul comportamentului deviantaccesul la adevărata cau%ă este de cele mai dese ori &reu deconturat! pentru că persoanele deviante diferă una de alta prin:v#rstă! se$! pre&ătire socio-profesională! pre&ătire culturală!aptitudini intelectuale! tipul caracterolo&ic-temperamental! rol "istatut social! economic! etc. Pe l#n&ă acesta! e$istă "i mari diferenţecomportamentale în comiterea unor abateri ce fac parte din aceia"icate&orie.

1ceastă situaţie face practic imposibilă susţinerea e$clu%ivă aunui sin&ur punct de vedere în ce prive"te conturarea factorilor determinanţi ai comportamentului devinat. Numărul teoriilor e$plicative ale devianţei elaborate de-a lun&ul timpului este e$tremde mare! ele pot fi incluse în * &rupuri mari: teorii biolo&ice! teoriisociale! teorii psi'olo&ice.

T'(a $. T'-*ii '9,icati0' 5i--8ic' a' /'0ian1'iD'('*+u 5i--8ic – concepţie mai specifică tradiţiei

europene! ce încadrea%ă problemele devianţei în domeniul eredităţii"i al actelor înnăscute. ?eoriile biolo&ice susţin în esenţă! căanumite anomalii sau disfuncţii fi%iolo&ice constituie factoriideterminanţi ai comportamentului deviant (delincvent! infracţional).

Fact-*i '*'/ita*i "i 8'n'tici. 1bra'amsen susţinea! că t#nărul

devine criminal încă p#nă la apariţia sa pe lume. ?endinţelecriminale ale părinţilor! predispo%iţia lor către a&resiune neapăratvor fi transmise prin ereditate.

2. @ombroso a pus ba%ele acestei teorii. 2onform concepţieilui 4tipul criminal5 se află sub imperiul unor 4le&i naturale5 care-lconstr#n&! el neav#nd nici o libertate de a decide în privinţa actelor

sale.

+


9/87

2onform teoriei lui @ombroso comportamentul criminalconstituie un 4fenomen natural5! care este determinat ereditar.2riminalii 4înnăscuţi5 sunt caracteri%aţi printr-o serie decaracteristici – sti&mate fi%ice! precum: faţa asimetrică! urec'ifoarte mari sau foarte mici! frunte retrasă "i în&ustă! barbă în&ustă!spr#ncene proeminente! ma$ilare! obrai proeminenţi. 1cestecaracteristici sunt considerate 4atavisme5 mo"tenite de la cele maiîndepărtate în timp specii umane. /n afară de caracteristici fi%ice@ombroso a evidenţiat un "ir de 4atavisme5 fi%iolo&ice "i

psi'olo&ice! precum: insensibilitatea la durere! cicatri%area rapidă arănilor! o mare asemănare între se$e! lenea! lipsa completă a ru"inii!onoare! remu"cării "i milei! ne&lienţa! e$citabilitatea! pasiunea pentru ocurile de noroc "i băuturi alcoolice! vanitatea! o concepţiespecială despre Dumne%eu.

Savantul face conclu%ii în urma efectuării cercetărilor sale:criminalii sunt de le na"tere un tip distinct! ei pot fi caracteri%aţi

printr-un "ir de sti&mate. 1ceste sti&mate nu cau%ea%ă crima! dar elene aută la identificarea tipurilor criminale. Numai prin intervenţiisociale ri&uroase poate fi restr#ns comportamentul infracţional alcriminalului înnăscut.

@a sf#r"itul sec "i începutul sec. A se studia%ă anumitetrăsături! calităţi mo"tenite! care presupun anumiţi indivi%i la actecriminale. Printre cele mai repre%entative lucrări ce susţin ideea,*'/'t'*(in#*ii 8'n'tic' a comportamentului criminal – suntlucrările lui 9oddard! privind familia Balli3a3 "i cele a luiDu&dale! +CC ale familiei u3e. Studiind C &eneraţii ale familieiu3e Du&dale a &ăsit AA 'oţi! "i alte cate&orii de infractori! +Acer"etori! A prostituate! produc#nd statului în timp de C< ani pierderi de peste mln. dolari.

9


10/87

S-au făcut c'*c't#*i a+u,*a 8'('ni-* mono%i&oţi. Ei s-aconstatat o concordanţă de CAF pentru delicvenţă. Iar la &emenii bi%i&oţi concordanţa cu delicvenţa a fost doar de *AF. Plec#nd dela aceste constatări unii autori .@an&e! de e$emplu! au vorbitdespre crimă ca destin &enetic.

/n anii GA-CA se desfă"oară ample studii în înc'isorile dinSH1! 1n&lia! 1ustralia pe bărbaţi deţinuţi în vederea evidenţieriiunei an-(aii c*-(-6-(ia'! considerată drept posibilă cau%ă acomportamentului antisocial. Hna din structurile aberante de

cromo%omi JJ a fost identificată în G! 1n&lia. Persoanele cuastfel de anomalii au o înălţime peste medie! IK sub medie cucomportament a&resiv "i antisocial. Lata pre%enţei acestei structuricromo%omiale printre criminali este de GA ori mai mare dec#t încadrul populaţiei &enerale Lata pre%enţei unei alte anomaliicromo%omiale 8 printre infractori este de F.

T'-*ii c-n+titu1i-na'. /n ; S'elton identifică * variabile

în formarea corpului! care sunt punctate pe o scală de la la * "iconturea%ă ; somatotipuri: endomorf! ectomorf! me%omorf!ec'ilibrat. 2ompar#nd AA delicvenţi cu AA nedelicvenţi aun&e laconclu%ia! că structura fi%ică me%omorfică a fost cu o mai mare probabilitate implicată în comportamentul criminal – GAF.

Pa*ticua*it#1i' +i+t'(uui n'*0-+ c'nt*a. ?eoriacondiţionării fundamentată biolo&ic de M.,senc3! G;. olosindterminolo&ia lui Pavlov! cea de in'ibiţie corticală! refle$ condiţionat"i în dependenţă de vite%a apariţiei in'ibiţiei corticale pot fi destin"i tipuri de oameni: . cu in'ibiţie corticală rapidă "i . cu in'ibiţiecorticală înceată. Subiecţii cu in'ibiţie corticală rapidă se plictisescrepede! au nevoie de stimul e$teriori diversificaţi "i puternici!măn#ncă "i beau mult! iubesc petrecerile! au apetit se$ual crescut!

sunt în căutarea de surse de e$citare sen%oriale. Lefle$ul la acest tip

1?


11/87

de oameni se va forma mai încet. Iar internali%area normelor morale! sociale! după ,senc3 este un refle$ condiţionat. ,i vor fiinadecvat sociali%aţi. vor încerca să caute noi surse de stimulareîncălc#nd le&ea! mai ales deoarece limitele comportamentului nusunt conturate "i restr#nse din interior de către 4con"tiinţă5.

T'-*ii' 5i-c!i(ic' –acordă un rol deosebit mediatorilor cerebrali în &ene%a a&resivităţii. Dopamina! mediator cerebralsecretat la nivel limbic favori%ea%ă a&resivitatea! în timp ceserotonina calmea%ă acţiunea dopaminei! a a&resivităţii. 1ctivitatea

mediatorilor cerebrali se reflectă în biocurenţi! care prin anomaliilelor relevă predispo%iţia la inadaptare –


12/87

anomalii pentru a fi socotite &eneratori de delicvenţă trebuie să seasocie%e în mod obli&atoriu factorilor defavorabili de mediu!ace"tia av#nd un rol preponderent în &ene%a delicvenţei. De aiciafirmaţiile lui Dob%ans3i! după care 4daţi-mi AA de copii "i înraport cu mediul voi face din ei &enii sau criminali5! menţionea%ăcă ereditatea ne conferă doar foia de drum! mediul fiind acela ce'otără"te cum aun&e fiecare la destinaţie.

4nt*'5#*i ,'nt*u 0'*i3ica*'a cun-"tin1'-*.

C-(,'ta1i ,*-,-6i1ii'. Prin ereditate! de la tata la fiu! de la mamă la fiică sunttransmise >>>>>>>> >.

. 2oncordanţa comportamentală este cu at#t mai mare! cuc#t mai mare este >>>>>>

*. ?ipul constituţional >>>>. ..este pre%ent maifrecvent la infractori.

;. Sti&matele după care poate fi determinat criminalulsunt: >>>>>>>>>>>>.

A,*'cia1i 'nun1u*i' ,*in A/'0#*at +au Fa+. Persoanele la care refle$ul condiţionat se formea%ă mai

u"or sunt mai predispu"i spre devianţă.

. emeile mai frecvent manifestă comportamentedeviante.*. Persoanele care nu au dere&lări endocrinolo&ice nu

comit abateri de la normă. comportamentul care pre%intă un pericol actual sau potenţial pentru e$istenţasocietăţii.

;. 2u c#t e mai inteli&entă persoana! cu at#t mai normativ

este comportamentul ei.

12


13/87

R#+,un/'1i a 7nt*'5#*i. 1duceţi critici! contra ar&umente la teoriile biolo&ice

mai sus menţionate.

T'(a :. T'-*ii '9,icati0' +-cia' a' /'0ian1'i.?eoriile respective se împart în trei &rupuri mari: structurale!

culturale! "i teoriile etic'etării sociale.T'-*ii +t*uctu*a'. Teoria dezorganizării sociale.Hrbani%area "i noile modele de comportament le&ate de viaţaora"ului devin preocupări ale sociolo&ilor! în special din SH1! undese de%voltă o tradiţie a cercetării criminalităţii ca fenomen specificurban "i ca efect al stării de i%olare "i mar&inali%are în care se&ăseau unii dintre locuitorii ora"ului. 6etropola se caracteri%ea%ă

prin concentrarea masivă a funcţiilor "i afacerilor în sectoarelecentrale. Paralel se măresc distanţele sociale dintre diferite &rupuri"i subculturi. apt care determină slăbirea controlului sociale$ercitat de comunitate "i vecinătate! care la r#ndul lui duce la perturbarea ordinii sociale tradiţionale.

Sub acţiunea efectelor de diferenţiere "i mobilitate mulţilocuitori tind să devină mai desociali%aţi! învăţ#nd să trăiască fărăaprobarea "i recunoa"terea sau reacţia celorlalţi.

Persoanele desociali%ate se înt#lnesc adesea unele cu altele înanumite %one 4îndoielnice5! sectoare cu rata ridicată de malnutriţie!sărăcie! sinucideri! boli. 1ici se concentrea%ă persoanele cucomportamente imorale "i ile&ale. iecare comportament seconcentrea%ă în anumite %one specifice(dro&! prostituţie) "i

formea%ă o i%olare culturală! constituind "i repre%ent#nd moduri de

13


14/87

4supravieţuire5 "i de adaptare a indivi%ilor defavori%aţi. Indivi%ii aualtă scară de valori "i recur& deseori la miloace nedorite pentruatin&erea scopurilor! devenind surse potenţiale pentru delicvenţă.Delicvenţa apare din dorinţa de înlăturare a barierelor sociale! delic'idare a frustrărilor.

Teoria anomiei sociale. /n forma sa clasică e elaborată de,.Dur3'eim! care susţine că fenomenul de devianţă are caracter universal! fiind implicat în orice societate. Nu e$istă societate încare indivi%ii să nu se abată de la tipul colectiv de compoartament "i

printre ele unele repre%intă comportament criminal.1nomia – este starea obiectivă a mediului social în caretrăiesc indivi%ii "i &rupurile sociale! fiind caracteri%ată printr-odere&lare a normelor sociale datorită unor sc'imbări bru"te careapar în societate. 1nomia e$primă dificultatea de raportare aindivi%ilor la normele sociale= o stare definită nu de absenţa totalănormelor! ci o situaţie socială în cadrul căreia normele de ba%ă î"i

suspendă temporar funcţionalitatea. Situaţia dată provoacă derută!de%orientare. Instituţiile sociale nu mai pot asi&ura re&larea "iinte&rarea normală a colectivelor sociale! indivi%ii nu au normeclare.

1nomia apare atunci! c#nd sunt sc'imbări bru"te în societate:de%astru economic sau cre"terea bunăstării! care produc o ruptură înec'ilibrul ordinii sociale. Indivi%ii se &ăsesc de%orientaţi în raportcu noile situaţii! ei nu se mai supun re&ulilor impuse din e$terior!iar societatea nu mai este capabilă de a se impune "i să sancţione%e pe cei care le încalcă. /n asemenea momente nu "tim ce este ust "ice este inust. Starea de anomie se află la ori&ine cre"terii delictelor.

L.6ac Iver – anomia este starea mentală! psi'olo&ică! unsentiment de indispo%iţie "i an$ietate a subiectului care percepe

decalaul dintre norme "i aspiraţii. 1cţionea%ă sub impulsul

14


15/87

propriilor trăiri "i nerecunoa"te normele dominante. Se pierdesimţul coe%iunii "i solidarităţii sociale.

T'-*ii cutu*a'. ,$plicaţiile subculturale pun accent pecaracteristicile particulare etnice! reli&ioase! naţionale ale &rupuluide apartenenţă. Dacă într-o subcultură particulară funcţionea%ă onormă precum 4să faci orice ca să asi&uri supravieţuirea familiei5ea poate fi predictivă în ceea ce prive"te incitaţia crimei.

Teoria conflictelor codurilor culturale ?.Sellin susţine căcrima e re%ultatul conflictelor culturale e$istente între diferite

cate&orii "i &rupuri ale societăţii. /n re%ultatul diferenţierii socialeapar &rupuri sociale infinite "i variate cu anumite particularităţi alerelaţiilor sociale "i a înţele&erii a normelor sociale "i a codurilor culturale ce aparţin diferitor &rupuri. /n toate ca%urile conduita "icomportamentul membrilor unui &rup implicat în 4conflictul decoduri5 va fi considerat ca anormal sau ile&al de către un alt &rupcultural. 2onflictul cultural &enerat de această situaţie se va reflecta

pe plan psi'olo&ic prin acceptarea de către individ a unor norme "ivalori orientative duale! concreti%ate de cele mai multe ori înatitudini "i comportamente a&resive sau distructive.

Teoria „subculturilor delicvente” repre%entanţii principali1.2o'en! 6.9ordon! 6.Jin&er. Subculturile apar ca o reacţie de protest faţă de normele "i valorile societăţii. 1tunci c#nd indivi%iiaparţin#nd unor asemenea subculturi utili%ea%ă modalităţi "imiloace ile&itime "i antisociale pentru a-"i reali%a nevoile "iscopurile ne aflăm în faţa unor 4subculturi delicvnete5.

0 variantă a teoriei 4subculturilor delicvente5! care încearcăsă e$plice delicvenţa uvenilă ca fiind re%ultatul unui comportament4învăţat5! este cea a 4societăţii de la colţul stră%ii5 (corner streetsociet)! elaborată de O..O'te. ,l arată că perioada adolescenţei

se caracteri%ea%ă prin stabilirea "i fundamentarea unor relaţii de

15


16/87

prietenie "i camaraderie! de sociabilitate "i comunicare printretineri! care se adună! discută! stabilesc diferite planuri de acţiune.1socierea "i participarea la activităţile &rupului de prieteni esteconsiderată ca fiind o modalitate importantă de sociali%are at#nărului. ,l simte nevoia să fie recunoscut! stimulat! acceptat decătre cei de o v#rstă cu el. Hnele din aceste &rupuri au o situaţie periferică în societate! în interiorul lor predomină sentimentele defrustrare "i insatisfacţie socială "i individuală! de violenţă "ia&resivitate. Prin abordarea unor norme de conduită ile&itimă "i a

unor miloace de reu"ită inde%irabile! aceste &rupuri de tineri setransformă în adevărate surse potenţiale de devianţă prin inducerea"i învăţarea de către membrii lor a unor te'nici infracţionale.

T'-*ii a' *'ac1i'i +-cia' faţă de delicvenţă. Pornesc de la presupunerea că devianţa este creată de către etic'etele folosite desocietate în le&ătură cu anumite acte comportamentale. 1ccentul sedeplasea%ă de la studiul personalităţii "i a mecanismelor de trecere

la act către fenomenul 4reacţiei sociale5 al rolului pe care îl oacăreacţia de răspuns "i contra-răspuns în &ene%a criminalităţii.

Delicvenţa este o însu"ire conferită acelui comportament decătre indivi%ii care deţin puterea "i influenţa. M.7ec3er: deviaţa în&eneral "i delicvenţa în special nu e$istă în sine! ci doar în măsuraîn care societatea sau anumite &rupuri sociale o 4etic'etea%ă5 caatare. Pot fi comise orice acte "i ele să u fie considerate ca abateri prin consecinţele lor sociale dacă nici un element al societăţii nureacţionea%ă faţă de aceste acte (Bai ,ri3son). Delicvenţa este unefect al aplicării unei 4etic'ete5 de către elementele importante!semnificative ale societăţii "i nu o caracteristică intrinsecă a actuluicomis.

/n vi%iunea mai multor adepţi al teoriei reacţiei sociale e

pre%entă idea! că dacă marea maoritate a societăţii define"te

16


17/87

anumite persoane ca delicvente! atunci ele sunt într-adevăr delicvente. /n consecinţă definirea unui act ca deviant depindenumai în parte de ceea ce săv#r"esc cu adevărat indivi%ii careîncalcă normele sociale! fiind de fapt o consecinţă a ceea ce 4alţii5ndesc despre acel act. 6odalitatea cea mai si&ură de a producedelicvenţă arată .?annenbaum! este 4sti&mati%area saudramati%area5 răului! prin sancţionarea individului "i i%olarea lui deceilalţi. 1ceastă reacţie a societăţii va influenţa considerabil carieralui de viitor delincvent! întruc#t din acest moment el se va comporta

în conformitate cu 4etic'eta5 aplicată de comunitate "i va căutacompania unor indivi%i 4etic'etaţi5 la fel cu el.Hna din instituţiile sociale cel mai adesea vinovate de

etic'etarea tinerilor este considerată a fi "coala! care e$ercită oinfluenţă puternică privind orientarea comportamentului t#năruluiîn perspectivă. ,levii etic'etaţi ne&ativ în "coală vor aun&e probabil să se privească pe ei în"i"i ca fiind inferiori "i totodată

e$istă o mică probabilitate că ei vor reu"i mai t#r%iu în viaţă.

4nt*'5#*i ,'nt*u 0'*i3ica*'a cun-"tin1'-*.C-(,'ta1i ,*-,-6i1ii'

. 6ărirea distanţelor sociale dintre &rupuri duce la>>>>>>>>>>>>>>>>

. Situaţia socială ce se caracteri%ea%ă printr-o dere&lare anormelor sociale datorită unor sc'imbări bru"te careapar în societate se nume"te >>>>>>>.

*. Subculturile care utili%ea%ă modalităţi "i miloaceile&itime "i antisociale pentru a-"i reali%a nevoile "iscopurile se numesc>>>>>>>>>.

;. Devianţa nu e$istă în sine! ci doar în măsura în caresocietatea sau anumite &rupuri sociale >>.. 4

1'


18/87

A,*'cia1i 'nun1u*i' ,*in A/'0#*at +au Fa+. /n %onele rurale nivelul infracţionalităţii este scă%ut!

comparativ cu %onele urbane.. Numărul persoanelor ce fac abu% de alcool! dro& scade

în perioada! c#nd brusc situaţia economică seînrăutăţe"te.

*. 2a să fie primit în 4&a"că5 adolescentul trebuie să secomporte a"a în conformitate cu re&ulile &rupului.

;. Dacă profesorii nu sancţionea%ă copii mai mari care-i4scutură de bani5 pe cei mai mici! atunci cei mari nucomit astfel nici o abatere.

R#+,un/'1i a 7nt*'5#*i.. 1duceţi critici la teoriile mai sus menţionate.. ,$primaţi "i ar&umentaţi părerea dvs. referitor la ideea:

4Maiducii erau ni"te 'oţi "i bandiţi5.*. ,$plicaţi actul suicidar comis de un bărbat din perspectivateoriilor structurale.

;. ,$primaţi părerea referitor la idea: 2er"itul banilor decătre copii romi este un fapt răsp#ndit "i c'iar 4natural5.

T'(a ;. T'-*ii '9,icati0' ,+i!--8ic'.

?eoriile psi'olo&ice pun accent pe caracteristicile persoanei! pe structura "i factorii componenţi ai personalităţii! pe re%ultateleînvăţării "i interacţiunii sociale ca fiind cau%e a comportamentuluideviant. Studierea devianţei din această perspectivă are tradiţii înţările europene! ranţa în special.

Se susţine că! delicvenţa este re%ultatul conflictului deadaptare între individ "i anturaul său! conflict datorat

1+


19/87


20/87

. suprave&'erea băiatului de către mamă- nepotrivită- moderată

- potrivită*. afecţiunea tatălui pentru băiat

- indiferent sau ostil- cald (inclusiv superprotecţie)

;. afecţiunea mamei pentru băiat- indiferentă sau ostilă

- caldă (inclusiv superprotecţie)

;*!

G!G!*A!G

De"i numărul teoriilor psi'olo&ice este impresionant! iar

dificultăţile de clasificare aproape insurmontabile poate fi făcută odiferenţiere a lor "i anume: teorii analitice "i psi'osociale.

T'-*ii' anaitic'.Se afirmă că comportamentul deviant este considerat a fi o

metodă simptomatică de abordare a problemei ba%ale a adaptării "ianume! apărarea împotriva an$ietăţii (Meal%! 1ic'orn).


21/87

caracteristice omului normal! dar la persoana deviantă au ointensitate mai mare.

A/'* susţine că uneori defectele reale sau ima&inare aleomului pot provoca la acesta apariţia sentimentului de inferioritate.0 tendinţă înnăscută a omului este tendinţa către perfecţiune. Deasemenea omul este în%estrat cu sentimentul social! care nu-i permite omului să trăiască în afara societăţii. De acest sentimenteste le&ată capacitatea omului de a iubi! a fi milostiv! de el depindesentimentul perfecţiunii "i a inte&rităţii personale "i sănătatea

sufletească. 1dler descrie mai multe forme de compensare asentimentului deinferioritate: . 2ompensarea reu"ită în re%ultatulcăreia coincide tendinţa omului către perfecţiune "i a sentimentuluisocial= . Super-compensarea! înseamnă adaptarea unilaterală laviaţă în re%ultatul de%voltării e$cesive a unei calităţi sau aptitudini.2apacitatea de a recur&e la super-compensare duce la aceea că persoana fi%ic slabă "i lipsită de voinţă încep să reali%e%e acţiuni

îndră%neţe= *. Lefu&iu în boală – omul nu se poate elibera desentimentul inferiorităţii! nu poate recur&e la compensare prinmetode normale! el manifestă simptoame a unei 4boli5 pentru a-"i ustifica insuccesul.

4în toate insuccesele! în neascultarea copiilor! în nevro%e!criminalitate! suicid! în alcoolism! morfinism! cocainism! în perversiuni se$uale! practic în toate manifestările nervoase putemobserva insuficienţa de%voltare a sentimentului social5 (1dler).

Din punct de vedere ,+i!-/ina(ic toţi oamenii sunt criminaliînnăscuţi. iinţa umană apare pe lume ca un criminal! adicăneadaptat social. /n primul an de viaţă copilul manifestăcriminalitatea în cel mai înalt &rad! fiind preocupat numai dereali%area plăcerii "i evitarea durerii. 9olul pe care ar putea să-l

simte copilul lipsit de căldura "i &ria mamei copilul îl umple cu

21


22/87

an$ietate! tristeţe! nelini"te! încordare! neîncredere! sentimentulneputinţei "i nonvalorii! să aibă tendinţa de a stimul suplimentar %ona orală.

Primul act rebel sau crimă e comis în copilărie timpurie "i eun factor important determinant pentru formarea simţului ustiţiar alunei persoane. Prima crimă în sensul încălcării unei norme! pe caretoţi oamenii o comit fără e$cepţie mai devreme sau mai t#r%iu esteviolarea prescripţiei privind curăţenia.

erenc%i!


23/87

acceptate social! iar viitorul criminal e"uea%ă în reali%area acesteiadaptări.

2riminalitatea reprimată "i deci incon"tientă a persoaneinormale &ăse"te c#teva căi "u supape nepericuloase! cum ar fi visul!fante%ia! simptoamele nevrotice "i forme de comportamenttran%iţional! mai puţin lipsite de pericol – duelul! bo$ul! corida "ioca%ional e$primarea liberă a criminalităţii în ră%boi.

Descoperirea motivelor incon"tiente e sarcina fundamentală acriminolo&iei – anumite pattern-uri criminale sunt reflectarea

simbolică a unei motivaţii incon"tiente – utili%area unui pistol decătre t#l'ar repre%intă formarea unei reacţii în sensul impotenţeimasculine. Pistolul este considerat simbolul potenţei. Spar&erea u"ii"i furtul – simbolul violului incon"tient.

Psi'odinamicii atribuie criminalitatea conflictelor interne! problemelor emoţionale sau sentimentelor de insecuritate!inadecvenţă! inferioritate. Pentru ei devianţa sunt simptoame ale

problemei emoţionale fundamentale.

T'-*ii ,+i!-+-cia' – cau%ele devianţei sunt anumite ac'i%iţiice re%ultă din procesul interacţiunii "i învăţării sociale "i psi'osociale.

"eoria controlului psihosocial – susţine că tendinţaindivi%ilor de a devia în plan comportamental este relativ &enerală"i constantă! ceea ce înseamnă! că ace"tia se vor comporta în modfrecvent antisocial dacă nu-s forţaţi "i susţinuţi în a evita aceastătendinţă "i e necesar să se forme%e structuri interne crimioin'ibitivecare să prevină orice tendinţă deviantă "i infracţională (Mirsc'i! G).Iar mecanismul controlului social trebuie căutat în le&ăturileacestuia cu societatea: dacă le&ăturile sunt puternice subiecţii în

aceea"i măsură se vor conforma normelor sociale "i invers.

23


24/87

@e&ăturile subiectului cu societatea au * elemente: . 1ta"amentulfaţă de persoanele convenţionale – un miloc maor de acţiunecriminoin'ibitivă= . 0bli&aţia faţă de comportamenteleconvenţionale – educaţie! slubă! - scad posibilităţile temporale "iener&etice de an&aare în activităţi deviante= *. 2onvin&ereasubiectului că trebuie să se subordone%e societăţii. ,lementele nuacţionea%ă strict independent.

"eoria învăţării sociale – se accentuea%ă le&ăturile dintre persoane "i mediu pentru a identifica condiţiile în funcţie de care

subiectul încalcă le&ea (Patterson!+A). Practicile de cre"tere acopiilor pot fi influenţate! el învaţă pattern-urile comportamentaleadulte! valorile "i an$ietăţile prin intermediul observăriie$perienţelor adultului. Lelaţiile dintre părinţi "i copii suntinterinfluenţabile – fiecare produce sc'imbări în comportamentulceluilalt.

,i văd pe copii ca fiind participanţi activi în propria lor

sociali%are! susţin#nd că delicvenţii sunt capabili să stabileascămodele comportamentale ce pot fi urmate de către alţii. 2opiiantisociali î"i educă părinţii în sensul încetării formulării cerinţei.

?eoriile sunt mai ales 1mericane! sunt de orientare ba'avioristă: mecanismul principal de acţionare – condiţionareainstrumentală ba%ată pe întărirea reacţiei de răspuns. 1dicăînvăţarea nu poate avea loc dacă nu e$istă un anumit fel de întărire!ceva ec'ivalent recompensei "i pedepsei – a"a învaţă o persoană sădevină sau să nu devină delincvent (?rasler)

1utorul folosind o procedură de antrenare "i formare prin carein'ibă anumite feluri de comportament definite drept criminale. @a ba%ă av#nd e$perienţele cu "obolanii pe care i-a învăţat teama de"ocul electric "i i-a determinat astfel să nu se atin&ă de 'rană.. /n

acela"i mod ! susţine autorul! se învaţă aversiunea faţă de

24


25/87

criminalitate. Subiectul este condiţionat să resimte an$ietatea înanticiparea pedepsei! c'iar dacă pedeapsa ori&inal folosită încondiţionare nu mai este pre%entă. Se mai sublinia%ă! că nivelul dean$ietate este în relaţie directă proporţionalitate cu cantitatea de pedeapsă folosită în perioadele timpurii de condiţionare. 1dică persoanele predispuse la comportament criminal nu au fost adecvat pedepsite pentru actele deviante în copilărie.

Pentru o adecvată condiţionare socială ?rasler! G! enumerăurmătoarele aspecte: . ,ficienţa condiţionării sociale va depinde

de forţa reacţiei necondiţionate (an$ietate) cu care este asociată. .1colo unde e$istă o relaţie puternică de dependenţă între copil "i părinte sancţiunea retra&erii aprobării va evoca o intensă an$ietate.*. Lelaţiile dintre părinţi "i copii sunt relaţii de dependenţă dacă elesunt a)e$clusive= b)afective= c) stabile.

Diferenţele în ceea ce prive"te metodele de condiţionare!diferenţele în sensibilitatea "i atitudinile familiei faţă de crimă vor

determina dacă va fi sau nu predispus un individ la comportamentdeviant.

4nt*'5#*i ,'nt*u 0'*i3ica*'a cun-"tin1'-*.C-(,'ta1i ,*-,-6i1ii'. ?eoriile psi'olo&ice susţin faptul că devianţa este datorată

>>>>>>>>>>>>>. aptul că copilul absoarbe "i reproduce comportamentul "i

atitudinile! valorile părintelui său este datorat procesuluide >>>>>>>

*. 2riminalitatea nou născutului are cel mai înalt &rad demanifestare deoarece >>>>>>>>

25


26/87

;. Incapacitatea de a depă"i cu succes comple$ele îldetermină pe subiect să >>>>>>>>>.

>>>>.

A,*'cia1i 'nun1u*i' ,*in A/'0#*at +au Fa+. 0mul nu se poate debarasa de tendinţele sale a&resive!

ceea ce poate face el e să le manifeste într-un mod socialacceptabil.

. 2omportamentul antisocial are la ba%ă sentimentul deinferioritate.

*. 47ătaia e ruptă din rai5.;. ,$istă copii care întotdeauna sunt cuminţi nu ies din

cuv#ntul părintelui.

R#+,un/'1i a 7nt*'5#*i.. De ce în unele ca%uri copii c#nd devin adulţi reproduc

comportamentul a&resiv al părintelui lor! iar în altele nu.. 2are sunt consecinţele ne&ative a recur&erii e$cesive la

cele * strate&ii comportamentale (după Morne).*. Daţi e$emple de diferite modalităţi de depă"ire a

sentimentului inferiorităţii.;. 2are este cea mai reu"ită pedeapsă în vederea

preînt#mpinării comportamentului deviant.


27/87

. 9'.Scripcaru! ?.Piro%ns3i. 2riminolo&ie clinică "irelaţională. Ia"i! . DEVIERI COPORTAENTALE DE TIPNEVROTIC

N'0*-6'' sunt tulburări ale personalităţii de natură psi'o&enă! cu caracter reversibil! care se e$primă prin percepţiadenaturată a realităţii "i a propriei persoane "i provocăde%adaptarea individului.

Nevro%ele apar în re%ultatul unui stres puternic! a uneitraume psi'olo&ice puternice. Nevro%a poate apărea brusc caurmare a acţiunii unui factor stresant puternic (e$: nevro%afobică la copilul mu"cat de un c#ine)! dar deseori nevro%a sede%voltă pe parcursul unei perioade îndelun&ate de timp atuncic#nd a&entul pato&en de intensitate "i forţă medie acţionea%ă

2'


28/87

timp îndelun&at! iar tensiunea psi'olo&ică nu-"i &ăse"te ie"irea!conflictul nu poate fi re%olvat.

Principalii factori provocatori de nevro%ă la copii suntatitudinile parentale! climatul educaţional familial. Nevro%a lao anumită etapă a de%voltării sale! nefiind tratată! afectea%ăfuncţiile centrale ale sistemului ve&etativ. 2u c#t este mai miccopilul! cu at#t în mai mare măsură consecinţele stresuluinevrotic afectea%ă sfera lui somatică "i ve&etativă. 2u c#t e maimare! cu at#t mai evidente devin dere&lările neuro-psi'ice "i

psi'o-motore. Lespectiv! tabloul clinic al nevro%elor includedere&lări somatice! emoţionale! psi'omotore! dere&lări ale procesului de autore&lare "i astenie psi'ică.

Nevro%ele nu sunt simulări sau manipulări la care ar putea recur&e unii copii! în special cei cu anumite deviericaracteriale! ele sunt afecţiuni serioase! care nu se tratea%ă prinforţa voinţei "i necesită tratament comple$ - medical!

psi'olo&ic! peda&o&ic ( %.&aharov! +G).

D',*in/'*i' u*?t' sunt reacţii de tip nevrotic laacţiunea nefavorabilă a micromediului social! al familiei.

/n cate&oria deprinderilor ur#te se includ: onanismul!suptul de&etului! a limbii! îmbrăcămintei! plapumei! rosulun&'iilor! înv#rtirea părului pe de&et! frecarea lobulului urec'ii!t#r#itul picioarelor! v#n%oleala pe scaun! scuipatul la fiecareminut! folosirea cuvintelor-para%ite! vorbirea cu vocea prea tare"i &esticulaţia e$cesivă! tra&erea de m#necă sau nasture ainterlocutorului în timpul convorbirii! smul&erea părului!clătinatul capului sau a corpului! lovirea cu capul de pernăînainte de culcare! ".a. ('."arbuzov! A).

2+


29/87

Masturbaţia sau onanismul este satisfacţia se$uală!atinsă de individ în absenţa partenerului se$ual. Deprindereur#tă devine cu anumite condiţii: frecvenţă! conte$t.

P#nă la v#rsta de C ani se manifestă la fiecare al %eceleacopil. Poate fi observată de la G-+ luni. Părinţii condamnăasemenea practică "i o consideră ca fiind depravare sause$ualitate e$cesivă. /nsă p#nă la * ani copilul este o persoană!care nu se raportea%ă la un anumit se$ "i care nucon"tienti%ea%ă că e$cită anume or&anele se$uale. 6asturbaţia

la copii are conotaţia de cercetare a propriului corp "i nu ele&ată de or&asm. Pentru copil nasul! buricul! de&etul! or&anulse$ual – toate sunt doar părţi ale corpului său ('."arbuzov!A).

1lţi autori susţin că maoritatea copiilor se ocupă cumasturbaţia. 1cesta este un lucru firesc "i po%itiv! care le permite să cunoască latura sen%itivă a propriului corp "i nu are

consecinţe ne&ative nici fi%ice! nici morale pentru de%voltareacopilului ( %.Fromm!


30/87

/n adolescenţă! "i ulterior în viaţa adultă! masturbaţiaeste considerată a fi un fenomen normal care asi&ură satisfacţiase$uală în ca%ul absenţei partenerului se$ual. Nu are consecinţene&ative. Nu provoacă nebunie! nervo%itate! impotenţă!fri&iditate! tuberculo%ă! co"uri! dureri de cap! vomă! ".a.! de"ise mai pot înt#lni "i a%i atitudini cate&oric ne&ative faţă deaceastă practică.

(auzalitatea masturbaţiei ca deprindere ur)tă poate fide natură fi%iolo&ică! psi'olo&ică! clinică.(auze fiziologice i indirecte: ) ace"tia sunt copii activi cunecesităţi de eliberare a tensiunii psi'ice acumulate. 6ai des semanifestă la fetele care nu se oacă cu păpu"ile! dar preferăcomunicarea cu băieţii "i la băieţii cu trăsături de caracter pronunţat masculine= ) alimentarea forţată a copilului - copilul

nu prime"te satisfacţie de la 'rănirea forţată! în re%ultat din procesul normal de de%voltare se e$clude una din %onelesen%itive ale or&anismului. 6ucoasa bu%elor! &urii este le&atăreflector de %ona &enitală! iar 4tăcerea5 unei %one stimulea%ămanifestarea alteia= *) nerespectarea normelor i&ienice -aler&iile! consumul în e$ces a unor produse (carne! ciocolată!condimente)! îmbrăcămintea str#nsă= ;) bătaia cu cureauacontribuie la aflu$ul de s#n&e către %ona &enitală! ceea ceacţionea%ă în mod e$citant.(auze psihologice: masturbaţia poate fi re%ultatul: )contaminării copilului de la alte persoane= ) a unei educaţiiinadecvate! &re"ite cum ar fi severitatea e$cesivă! reducereami"cărilor "i a mobilităţii! interdicţii multiple "i pedepsele

fi%ice= *) contactul emoţional defectuos cu mama (educarea din

3?


31/87

fra&eda copilărie a copilului de către bone! educatori la&rădiniţe= dificultăţi de adaptare la &rădiniţa de copii) ar puteacau%a masturbaţia.(auze clinice: nevropatia! în acest ca% masturbaţia se asocia%ăcu un nivel ridicat al e$citabilităţii! somnul superficial!nelini"tit! adormire dificilă.

*nlăturarea deprinderii: pentru început se depistea%ă "ise înlătură cau%ele care au provocat deprinderea= seor&ani%ea%ă timpul liber al copilului în &rădiniţele de copii! se

asi&ură adaptarea reu"ită la &rădiniţă! se acordă atenţie sporită!se stimulea%ă mi"carea copilului! efectuarea e$erciţiilor fi%ice!se suprave&'ea%ă înainte ca să adoarmă! se urmăre"te cam#inile să fie deasupra plapumei! să nu fie trimis la culcaredacă nu-i este somn! i se citesc pove"ti înainte de culcare! sestabile"te un re&im alimentar "i i&ienic! se propun ceaiuricalmante. ,ste binevenită terapia de familie în vederea

modificării atitudinii educative a părinţilor! manifestareadra&ostei! atenţiei! protecţiei! &riei.

Suptul degetului . Se consideră a fi un fenomen normal pentru copii p#nă la * ani. /ncă în perioada intrauterină după aG lună de sarcină în timpul e$aminării eco&rafice se poateobserva cum fătul su&e de&etul mare al m#inii. 1cest fenomeneste determinat la nivel 'ormonal! se manifestă atunci c#ndmama se nelini"te"te. Suptul este un refle$ înnăscut. ,ste un actînsoţit de plăcere. 2opilul are necesitatea de a su&e! înre%ultatul suptului el prime"te 'rană. Suptul se asocia%ă cucalmul! lini"tea. 2el puţin pe parcursul primului an de viaţă pentru de%voltarea normală copilul are nevoie de a su&e (mai

are nevoie de atin&eri tandre! de le&ănat). Interdicţiile stricte "i

31


32/87

severe în perioada de p#nă la !< - ani de a su&e biberonul poate contribui la întărirea acestei deprinderi.

2a deprindere ur#tă "i fenomen re&resiv devine dupăv#rsta de * ani. Se poate manifesta "i la adolescenţi "i c'iar persoanele în v#rstă. Se su&e! de re&ulă! de&etul mare de la om#nă! care cu timpul se deformea%ă! devine mai subţire "i mainede%voltat comparativ cu de&etul care nu este supt de lacealaltă m#nă.

2#nd su&e de&etul! copilul u"or înc'ide oc'ii! emite

sunete. , evident că suptul îi aduce plăcere! el se află în starede semicon"tiinţă! temporar se deconectea%ă total de lumeaînconurătoare.

(auzalitate: insatisfacţia instinctului de a su&e! aparedeseori în ca%ul dificultăţii alăptării cu pieptul sau a folosirii biberonului cu orificiu mare. /n re%ultat copilul în&'ite 'rana prea repede! nu reu"e"te să se sature de supt.

(auze psihologice: trăirea sentimentului de nelini"te! încep#ndcu * luni! copilul poate bă&a de&etul în &ură "i astfel reflector el diminuea%ă orice sentiment de nelini"te= apare la copiiilipsiţi de atin&erile iubitoare ale mamei ca ec'ivalent alstimulării. 2opilul compensea%ă deficitul stimulării prinautoatin&ere. Se manifestă la copiii nedoriţi! lipsiţi de tandreţe!în&riire! comunicare! plasaţi de timpuriu la cre"ă! faţă de care părinţii manifestă indiferenţă! neatenţie.

,$teriorul acestor copii este neîn&riit! copii sunt tri"ti!de re&ulă! e$cesiv de serio"i pentru v#rsta lor. 1u tonusulemoţional scă%ut! ener&ie vitală scă%ută! predominăsentimentele de tristeţe! nelini"te. /n toate ca%urile suptulde&etului creea%ă copilului ilu%ia satisfacţiei! sentimentul de a

fi cu ceva ocupat. Suptul compensea%ă copilului insuficienţa

32


33/87

atenţiei! pentru un timp înlătură nelini"tea! calmea%ă! alină!diminuea%ă sentimentul sin&urătăţii! neîmpărtă"iriisentimentelor.

+odalităţi de ,nlăturare: stabilirea unor relaţiiafectuoase cu copilul! de%voltarea încrederii în sine! încuraareacopilului! lauda! transmiterea încrederii că copilul va putea săse controle%e "i să înlăture deprinderea dată. Nu se recomandăde certat "i de pedepsit copilul. 1ceasta poate provocasentimentul vinovăţiei "i al inadecvanţei. De asemenea!

pedeapsa prin un&erea de&etului cu substanţe amare! piperate! poate înlătura simptomul dat! dar eliberarea de sentimentele desin&urătate "i nelini"te va avea loc prin alte simptome. Serecomandă ocuri ritmice! dansuri! sărituri. /nainte de culcare e bine ca copilul să fie le&ănat! să asculte mu%ică lini"tită.Părinţilor li se recomandă să modifice atitudinile educative! să petreacă cu copilul mai mult timp! să manifeste &riă "i

protecţie.Suptul de&etului este indicile dorinţei de a răm#ne mic. Părinţiitrebuie să stimule%e "i să încurae%e copilul să crească! să sematuri%e%e. De asemenea se poate propune înlocuirea suptuluide&etului cu suptul unei bomboane.

#osul unghiilor $onicofagia% & mania de a roadeun&'iile ( %.-erge! CC). Deprinderea apare în perioada pre"colară "i "colară mică. 1re caracter involuntar! automat! nuse supune controlului. 2opilul nu con"tienti%ea%ă ceea ce face!nici nu observă ce face. 0nicofa&ia poate fi e$presianervo%ităţii. 2ontribuie la eliminarea "i diminuareasentimentului de e$citaţie! nelini"te. 1pare în orice situaţieînsoţită de trăiri! nelini"te! e$citaţie! inclusiv în timpul

discuţiilor! lecturii! a"teptării! vi%ionării filmelor! ".a. H"or

33


34/87

apare! se înlătură dificil. 2opilul roade un&'iile p#nă larădăcina lor! nu simte durerea.

?ăiem &'earele unor animale a&resive pentru a le faceinofensive. 1-ţi roade un&'iile este într-o oarecare măsură! ca"i cum ţi-ai roade propriile &'eare. /n felul acesta copilulîntoarce împotriva lui însu"i impulsul de distru&ere! fărăîndoială de teama de a nu-l îndrepta împotriva altora ( %.-erge!CC).

%.Fromm susţine că rosul un&'iilor aduce copilului

plăcere! satisfacţie fi%ică= este un fenomen re&resiv! ce indicăcă copilul nu e &ata de viaţa adultă= permite e$teriori%areaa&resivităţii copilului! e o formă de manifestare a ostilităţii.

(auzalitate a&resivitatea părinţilor! înaintareacerinţelor e$i&ente faţă de copil (sarcini cărora copilului îi vine&reu să facă faţă din cau%a v#rstei)! pedepse! cicăleli!necorespunderea temperamentului părinţilor cu cel al copilului.

+odalităţi de ,nlăturare: e posibil de a-i propune unînlocuitor al un&'iilor! de e$emplu să roadă pi$ul! cu condiţiaca să fie curat! sau alt &est care să aibă aceea"i funcţie dedescărcare! eliberare de tensiune! nelini"te! dar să fie social maiacceptat! de e$emplu frecarea palmelor! sau îndreptareacoafurii! cravatei= de a-i de%volta abilităţi de e$teriori%are aemoţiilor! de a-l stimula să comente%e în timp ce vi%ionea%ă?= de a-i stimula comportamente adulte= de a-i propune ocuriactive! competiţii! forme sociali%ate de manifestare aa&resivităţii. Nu se recomandă de a pedepsi sever copilul saude a-i cere să-"i dea cuv#ntul că nu va mai roade un&'iile.2opilului îi vine foarte &reu! c'iar imposibil! să-"i ţină

promisiunea "i atunci se formea%ă o altă deprindere – cea de a

34


35/87

nu se ţine de cuv#nt! însoţită de sentimentul de vinovăţie "iînrăire pe părinţi. Importantă este de%voltarea încrederii în sine!modificarea atitudinilor parentale! care au contribuit la apariţiadeprinderii.

Ticu*i' (un tip masculin de patolo&ie). Sunt mi"cărileinvoluntare! repetate frecvent ale mu"c'ilor feţei (clipire!încreţirea frunţii! desc'iderea &urii! tremurul bu%elor!

obra%ului)= a mu"c'ilor articulatorii "i respiratorii (sunete detipul c'î! tuse! emiterea sunetelor! suspin! vorbire întreruptăasemănătoare cu b#lb#iala). 2ontracţiile involuntare ale altor &rupuri de mu"c'i! în special mu"c'ii tului! corpului! cu oamplitudine mai mare "i mai rare! cum ar fi aplecarea capului!tresărirea cu tot corpul! mi"cări nervoase cu picioarele! ".a. senumesc hiperchinezii .

/ncercările de a reţine voluntar ticurile au ca re%ultatcre"terea bruscă a tensiunii interne care se manifestă prin dureride cap! irascibilitate "i a&resivitate.

2opii cu ticuri se deosebesc de ceilalţi prin emotivitate!fra&ilitate! impresionabilitate. ,i nu de%văluie celor din ur trăirile personale! nu se împărtă"esc! numai cei apropiaţi pot să-"i dea seama ce se înt#mplă în sufletul lor. Nu suntcomunicabili! contactele lor se reduc la un cerc restr#ns de persoane! cu care "i-au format relaţiile! cu care sunt obi"nuiţi!familiari%aţi.

De asemenea! copii predispu"i la ticuri suntindividuali"ti! cu sentimentul propriei demnităţi accentuat!sensibilitate deosebită la laudă "i la critică! la aprecierea dată de

către alte persoane. 2opii cu ticuri sunt insistenţi în reali%area

35


36/87

scopului propus "i deseori ceilalţi îi consideră încăpăţ#naţi!m#ndri! nene&ociabili. /n acela"i timp copiii sunt înclinaţi cătreacţiuni bru"te! în a"teptare sunt nelini"tiţi! se lini"tesc dacă au oanumită ocupaţie. Impulsivitatea "i nerăbdarea sunt e$presiiletemperamentului lor coleric. Iar nelini"tea ce se transformă înan$ietate este e$presia problemelor emoţionale în de%voltare "ia conflictelor în familie.

,i deosebit de &reu suportă &reutăţile "i obstacolele cele apar în cale. 1ceasta poate fi re%ultatul coe$istenţei

trăsăturilor contradictorii &reu compatibile: emotivitate "iraţionali%area adultă a sentimentelor "i dorinţelor= e$primareaimpresivă a sentimentelor "i temperamentul coleric= or&oliumarcant! sentimentului eului accentuat! insistenţa în reali%areadorinţelor! pe de o parte! "i absenţa încrederii în sine! tendinţade a fi nelini"tit! pe de altă parte.

(auzalitate ?icurile repre%intă lanţul final al unui proces comple$ maladiv. Hn rol important îl are ereditatea!adică transmiterea de la părinte a unei e$citări psi'omotoreridicate "i a impulsivităţii. Printre alte cau%e se distin& parali%iacerebrală "i nevropatia. /n ca%urile în care sunt provocate detraume or&anice! ticurile sunt &enerate de suprae$citare! în ca%de nevropatie - de surmena. Factori psihologici tensiunea interioară contribuie la apariţiaticurilor. ,ste tensiunea care din anumite motive nu poate fie$teriori%ată! deci! eliberată. ?ensiunea internă este determinatăîn mare măsură de acţiunea factorilor psi'olo&ici! în primulr#nd de nelini"te! an$ietate. 1cestea sunt stări emotive le&atede o situaţie neobi"nuită de comunicare! de a"teptare a ceva! de

36


37/87

frică sau de conflicte interioare. Principalii determinanţi suntan$ietatea sau nelini"tea! frica! apoi surmenaul "i e$citarea.

Sursele an$ietăţii pot fi frica de moarte! susţinută deameninţări sau boli= transmiterea involuntară sau contaminareadin partea părinţilor care încearcă să protee%e în e$ces copilul!să-i controle%e comportamentul! mi"carea! e$primareaemoţiilor – în acest ca% an$ietatea este re%ultatul faptului căcopilul nu poate fi el însu"i.

Părinţii! copii cărora au ticuri! au trăsături de caracter detip 'ipersociali%ator: principialitate ridicată! sentimentuldatoriei e$a&erat! sentimentul 4trebuie5! nu întotdeauna suntinsistenţi "i perseverenţi în apărarea părerii personale! acestease combină cu absenţa compromisului "i cate&orism e$cesiv în udecată. Sunt e$cesiv de ambiţio"i! or&olio"i "i activi! pun încapul valorilor cariera! recunoa"terea în societate! au un deficit

cronic al timpului "i nu acordă suficientă atenţie problemelor lor emoţionale. ,i au dorinţe "i tendinţe mari! se află în stare detensiune personală internă "i sunt mereu în &rabă! nu pot să serela$e%e! ceea ce se răsfr#n&e sub formă de dureri de cap "i bolicardiace. 1titudinea lor faţă de copii se deosebe"te printr-ooarecare formalitate! prin cantitatea mare de morali%are! cuabsenţa contactelor fire"ti spontane. ,i manifestă tendinţa de ale forma c#t mai devreme copiilor lor deprinderi de sociali%are!de a le de%volta în special inteli&enţa.

?aţii sunt în deosebi iritaţi de 4inadaptarea5!emotivitatea! sensibilitatea feciorilor! de absenţa la ace"tia aspiritului de a fi descurcăreţ "i perspicace. 0 asemeneaatitudine a părinţilor contribuie la apariţia unei tensiuni interne

puternice! a unui amestec de nelini"te "i e$citare. 1ceastă

3'


38/87


39/87

cu neuropatii este sensibilitatea mărită la starea vremii! latemperaturi oase. 6icţiunile au loc în ca%ul sen%aţiilor de fri&.De re&ulă! enure%a de o asemenea &ene%ă are tendinţa sădispară cu timpul! cu condiţia că nu mai este adiacentă "icau%alitatea nevrotică./ nevrozele: în ca%ul enure%ei nevrotice simptomatica semanifestă doar atunci c#nd acţionea%ă un factor stresant psi'otraumatic sau o situaţie traumati%antă care durea%ă de maimult timp. /n acest ca% enure%a nu are caracter stabil! insistent!

ca în ca%ul enure%ei de altă natură. ,nure%a este un simptomfoarte subtil cu diverse interpretări! poate fi consecinţa maimultor trăiri emoţionale puternice ca răspuns la orice &en deevenimente: în special frica! &elo%ia! sentimentul de vinovăţie!sentimentul de an$ietate! de separare! descuraare! deprimare.Paralel cu enure%a se manifestă "i o altă simptomaticănevrotică. Hneori se poate asocia cu ticurile "i b#lb#iala

nevrotică. 2on"tienti%area emoţiilor ne&ative cu care e$istenţialse confruntă copilul este at#t de puternică! înc#t el refu&ia%ă deele în somn! unde se află în si&uranţă! dar! în acela"i timp! serela$ea%ă e$cesiv "i adiacent au loc micţiunile.

Primele manifestări ale enure%ei sunt instabile "i pot fiu"or eliminate în re%ultatul terapiei sau sc'imbării anturauluicopilului. /n ca%ul în care enure%a durea%ă timp îndelun&at!copilul devine afectat de situaţia sa! de defectul său! la el poateapărea frica "i a"teptarea an$ioasă a recidivului enure%ei! ceeace duce la dere&larea somnului. 1re loc accentuareamanifestărilor astenice! e$citarea afectivă! e$citabilitateamotoră! se accentuea%ă trăsăturile de caracter premorbide:

39


40/87

an$ietate! timiditate! neîncredere! posibil să se de%volte "icomple$ul de inferioritate.

Tratamentul. ?rebuie să fie comple$ "i să includă psi'oterapie!tratament medicamentos! fi%ioterapie! dietă! re&im. actorulterapeutic principal îl deţine psi'oterapia. Se recomandă oricedemers terapeutic! de asemenea se lucrea%ă "i cu familia.Importantă este înlăturarea factorilor sau a situaţiilor traumati%ante! de%voltarea încrederii în sine "i a competenţelor

sociale.

Enc-(,*'6a. ,vacuarea maselor fecale poate începe laorice v#rstă! mai ales la < ani! deseori se combină cu enure%a.1ceste două tipuri de dere&lări au multe aspecte comune! înspecial în cau%alitatea lor! dar encompre%a este pre%entă mai

mult în situaţia ne&liării copiilor de către părinţi! abu% dealcool de către părinţi! absenţa dra&ostei! suprave&'erii!în&riirii din partea părinţilor! comportament a&resiv! abu%iv.

2opilul î"i reţine pornirile fire"ti de a mer&e la toaletă!lu#ndu-se cu oaca nu simte că are loc procesul de defecaţie.Simţind mirosul "i sen%aţiile de la masele fecale! el retrăie"tedefectul său! se ru"inea%ă! ascunde leneria murdară. ?reptataceastă sensibilitate poate dispărea. 1semenea simptomaticădispare către adolescenţă! de"i episoade separate se pot înt#lniîn orice v#rstă în ca% de emotivitate! dere&lări ale di&estiei saufrică.

Tratamenutl este similar ca "i în ca%ul enure%ei! dar selucrea%ă! în deosebi! cu părinţii copilului pentru înlăturarea

fenomenului de ne&liare.

4?


41/87

An-*'9ia . Lepre%intă afecţiunea care constă înlimitarea con"tientă a alimentaţiei proprii cu scopul de a slăbi.,ste caracteristică în special pentru fetele adolescente. Dorinţade a slăbi "i intenţia este deosebit de insistentă! t#năra are tăriade caracter pe parcursul unei perioade îndelun&ate să-"ilimite%e considerabil cantitatea de m#ncare. Dacă nu reu"e"tesă se abţină de la o masă consistentă sau este forţată să o facă!

recur&e la vomă. De asemenea! tinerele pot recur&e lamedicamente diuretice "i la$ative. Laţionul alimentar pe %i alunei anore$ice îl poate constitui: un pesmete! o portocală! un pă'ar de ceai fără %a'ăr. 1un& la mic"orarea considerabilă amasei corporale (între A -


42/87

(auzele răm#n pe deplin neelucidate. Dar! ţin#nd contde perioada c#nd apare "i de faptul că suferă în special fetele!se presupune că e e$presia dere&lărilor în de%voltarea pubertară! le&ate de 4refu%ul insistent de la femini%areae$teriorului5! le&at de frica de incest. Hn rol important îi revinesituaţiei familiale! rolului dominant al mamei. etele anore$icenu se acceptă pe sine! au un sentiment al inferiorităţii!dependenţă de mamă! în acela"i timp relaţii conflictuale cu ea.

Tratamentul e necesar de a auta pacienta să

con"tienti%e%e realitatea simptomaticii sale! să aprecie%e corectmodificările or&anismului. Se recomandă psi'oterapia orientatăspre corecţia ima&inii de sine! autoacceptare! ameliorare arelaţiilor din familie.

Dere&larea nevrotică a poftei de m#ncare (anore$ia) poate fi înt#lnită "i la copiii de v#rstă pre"colară. 1pare în

re%ultatul acţiunii factorului psi'o&en le&at de alimentaţie(arsuri cau%ate de 'rană! 'rănirea forţată) sau ca urmare a pedepsei! a plasamentului în instituţia pentru copii! a separăriide mamă! ca reacţie la apariţia unui alt copil în familie. @a fel poate fi &enerată de atitudinea an$ioasă a mamei faţă de procesul de alimentare! de 'iperprotecţia "i alintarea copilului.

@a pre"colari se manifestă prin refu%ul de a m#nca oricem#ncare. 1limentaţia provoacă la copil capricii! lacrimi!deseori apare voma. /n unele ca%uri încercările părinţilor de a'răni copilul! distrăndu-i atenţia (pove"ti spuse la masă! fra%ede &enul 4%boară avionul5! promisiuni de a-i cumpăra ceva) sau prin pedepse întăresc "i mai mult sindromul anore$iei.

Tratamentul în asemenea ca%uri trebuie să fie orientat în

primul r#nd spre lic'idarea cau%elor afecţiunii date: e$cluderea

42


43/87

alimentaţiei forţate! a pove"tilor! a alimentării e$cesive!încuraarea copilului să măn#nce sin&ur! crearea atitudinilor educative adecvate la părinţi! înlăturarea deprivării materne "i a'iperprotecţiei.

Bui(ia. ,ste o boală 4mintală5! care se înt#lne"teaproape în e$clusivitate la femei (apro$imativ AF din toatefemeile la v#rsta dintre – * ani). ,ste tendinţa de a m#ncae$cesiv! fără a avea satisfacţia &ustativă de la m#ncarea luată!

neav#nd sen%aţia de a fi sătul. 2u c#t este ironi%at mai mult! cuat#t îi cre"te mai mult pofta de m#ncare. 4,l î"i umplestomacul! neput#ndu-"i umple &olul din suflet5( %.-erge).

/n acest ca% 'rana realmente consolea%ă: este simbolulmamei 'rănitoare. ?#năra &ăse"te în ea ilu%ia tandreţeimaterne. Lestricţiile impuse fie de alţii! fie de propria persoanăsunt resimţite frustrant. 2omportamentul simptomatic poate

avea caracter ciclic: t#năra î"i impune restricţii! pe care lerespectă o anumită perioadă de timp! după care din nou sealimentea%ă e$cesiv! fără control! în urma căruia poate recur&ela vomă! sau medicamente la$ative! "i din nou încearcă să–"icontrole%e comportamentul alimentar. Simptomatica seînteţe"te atunci c#nd trece prin anumite momente tensionate! dee$emplu! separarea de cineva apropiat.

(auzalitatea este de cele mai deseori le&ată deconflictul ascuns între mamă "i copil! mama are rolul principalîn satisfacerea necesităţii copilului în dra&oste! tandreţe!acceptare. Insatisfacerea acestei trebuinţe în copilărie "i trăireafrecventă a sentimentului de neacceptare! părăsire! non valoare!respin&ere! insecuritate poate provoca compensatoriu bulimia.

1pare frica de a fi respins asociată cu absenţa respectului de

43


44/87

sine! mai ales dacă recent t#năra a fost părăsită de iubitul său./n asemenea ca% m#ncatul compulsiv este o modalitate de aumple cu ceva timpul liber! care este at#t de insuportabil pentrucel respins! astfel bulimia este o formă de recompensă adusăsie"i.

Tratamentul psi'oterapeutic este cel mai indicat. Serecomandă terapia aversivă! asociată cu rela$area! 'ipno%a. Seacordă atenţie soluţionării conflictelor interne! de%voltăriiîncrederii în sine! autoacceptării! îmbunătăţirii ima&inii de sine!

reconstituirea ima&inii dere&late a propriului corp! terapiareacţiilor la stres! terapia interpersonală.

4nt*'5#*i ,'nt*u 0'*i3ica*'a cun-"tin1'-*.

C-(,'ta1i ,*-,-6i1ii'. Deprinderile ur#te sunt o modalitate de e$teriori%are "idescărcare a >>>>>>>>>>>

. 2ele mai frecvente atitudini parentale care contribuie laformarea deprinderilor ur#te sunt>>>>>..

*. 6i"cările involuntare a diferitor &rupe de mu"c'i se numesc>>>>>>>>.

;. Suptul de&etului devine deprindere ur#tă de la v#rsta de>>>>ani.


45/87


46/87

T'(a @. CARACTERISTICA PSOHOSOCIALĂ AINFRACTORILOR

C*i(a – infracţiune cu un &rad ridicat de pericol social.2rima este o modalitate de acţiune cu scopul re%olvării unuiconflict.

0e1is 2ablons#i în funcţie de modul în care personalitateainfractorului afectea%ă comportamentul lui criminal evidenţia%ă; cate&orii de criminali – sociali%aţi! nevrotici! psi'otici!

sociopaţi. '.3ragomirescu! plec#nd de la no%olo&ia psi'iatrică!structurea%ă personalitatea infractorului în < cate&orii: imatură!nevrotică! psi'opatică! psi'otică "i dementă. /n corespunderecu aceste clasificări urmea%ă caracteristica psi'osocială a principalelor tipuri de infractori. iecare cate&orie pre%intăcaracteristici psi'o-comportamentale specifice! care! la r#ndullor! condiţionea%ă nivelul de adaptare "i inte&rare socială. /n

acest sens unele cate&orii pot pre%enta un &rad de risc socialdeosebit în ceea ce prive"te orientarea comportamentului îndirecţie antisocială.

Ca*act'*i+tica in3*act-*i-* +-ciai6a1i.C*i(inaii +-ciai6a1i pre%intă tulburări emoţionale mult maimult dec#t orice persoană care nu a comis infracţiuni. ,i devincriminali în urma impactului conte$tului social în cadrul căruiaînvaţă re&uli "i valori deviante. 1ce"ti criminali apar mai multca violatori ai proprietăţii private. /"i planifică crimele.

2riminalii de carieră sunt de obicei formaţi "i sociali%aţi îndirecţia comiterii crimei. 2ei mai mulţi au fost sociali%aţi "iformaţi într-un sistem de valori "i norme! re&uli! definiţii aleunor acte comportamentale diferit de cel utili%at de către

societate pentru maoritatea populaţiei. ,i tind să ia iniţiativa în

46


47/87

comiterea crimelor! c'iar în situaţiile în care sunt foartevulnerabili în a fi arestaţi "i condamnaţi.

2aracteristici:a) crima este milocul lor principal de asi&urare a traiului.

De"i pot oca%ional să deţină unele slube convenţionale!c#nd se înt#mplă a"a ceva este urmarea presiunilor e$tremedin partea familiei sau a autorităţilor udiciare. 2rima este principalul mod de c#"ti&are a e$istenţei. ,icomit mai mult crime împotriva proprietăţii: spar&eri! furt!

t#l'ării. Nu sunt implicaţi de re&ulă! în comiterea unor crime de violenţă! cum ar fi omuciderea.2riminali tii au evaluat multiple calificări criminale. /ncășîn anii GA sec trecut printre 'o ii avutului statului sețnumărau mai mult de AAde calificări. /n pre%ent sunt multmai mul i. printre t#l'ari i efuitori fiecare al *-lea esteț ș profesionist. Printre 'o ii de bu%unar! escroci! ucători înț

căr i fiecare este profesionist. Iar fiecare profesie î i areț șspeciali%ările sale. De e$emplu 'o ii de bu%unar auț posibilitatea de a se speciali%a în C domenii: cei ce fură subacoperire! cei ce fură doar cu de&etele! cei ce utili%ea%ălama! cei ce fură cu autorul c#rli&elor! cei ce fură cuautorul pin etei! cei ce se prefac a fi sur%i i de%batț ș portmoneul din 'aină! cei ce fură din &en i.ț/n lună un 'o comite < de furturi - are < %ile lucrătoare.țPe %i un 'o de bu%unar poate 5c# ti&a5 ;AAA lei.ț ș

b) î"i formea%ă deprinderi te'nice "i modalităţi de acţiunefolositoare pentru comiterea infracţiunilor asupra proprietăţii. ,i învaţă cum să spar&ă o casă! cum se porne"te o ma"ină fără c'eia de contact! ".a.

4'


48/87

c) î"i de%voltă aptitudini favorabile pentru infracţiune "inefavorabile pentru poliţie "i societatea în &eneral. ,i tindsă vadă poliţia! udecătorii "i oamenii de afaceri ca fiindneone"ti.

d) debutea%ă în calitatea de copil delicvent. De"i nu toţi copiiidelicvenţi devin criminali! cei mai mulţi criminali decarieră au înre&istrări privind delicvenţa uvenilă. 2ei maimulţi provin din păturile de os ale societăţii.

e) ei se a"teptă să petreacă o parte din timp în înc'isoare!

consider#nd asta ca fiind o parte normală din ocupaţia lor!în înc'isoare folosesc intens timpul pentru a învăţa noimetode de comitere a crimei. Pentru ei înc'isoarea e o"coală a crimei.

f) sunt de obicei normali psi'olo&ic! pentru ei ale&erea crimeiîn cea mai mare măsură e considerată a fi o ale&ereraţională.

ormea%ă subcultură lor!a infractorilor sociali%a i! Numeric sețec'ivalea%ă cu repre%entan ii altor profesii. Numărulțcriminalilor sociali%a i condamna i în Lusia (*< mln. ) esteț țapro$imativ acela i ca i numărul in&inerilor! medicilor. cuș ștoate caracteristicile unei subculturi. 1u mentalitatea lor. @e&idupă care se conduc. @imba specific. Slan&ul! ar&onulcriminal cuprinde apro$imativ A.AAA de cuvinte i e$presii – șde fapt este limbaul profesionist a infractorilor. de e$emplu'o ii de bu%unar se folosesc de ;AA de no iuni speciale! careț țreflectă specificul activită ii lor! escrocii – AA. 6ai e$istă iț șdialecte re&ionale. @imbaul criminalilor se înnoie te înșcontinuu! datorită i faptului că devine cunoscut i în elesș ș țor&anelor de poli ie.ț

4+


49/87

?atuaele caracteri%ea%ă persoana! atitudinea lui fa ă dețanumite valori morale! ele confirmă istoricul criminal al persoanei! constituie cartea lui de vi%ită. De e$emplu tatuaulinelului! crucii! cupolei bisericii semnifică condamnare! carteade oc apar ine escrocului! iar în dependen ă de tipul căr iiț ț ț poate fi stabilit tipul de escroc. 1pro$imativ


50/87


51/87

ca%inouri! moteluri! ca%ino! baruri! discoteci! par3in& corup#nd paralel funcţionari din aparatul le&islativ! uridic la nivel statal.6embrii or&ani%aţiei criminale sunt infiltraţi în diferiteformaţiuni politice! asociaţii profesionale "i sindicale! unde planifică! or&ani%ea%ă "i e$ecută numeroase acţiuni ile&ale "iilicite.

2onform rapoartelor ale Divi%iei 0NH pentru combatereacrimei or&ani%ate "i ale Interpolului în momentul de faţă e$istă"i acţionea%ă în lume la nivel naţional "i internaţional patru

tipuri de asociaţii "i or&ani%aţii criminale:. or&ani%aţii criminale de ti, (a3i-t! care repre%intă oreţea de familii "i sindicate neoficiale "i ile&ale! în caree$istă o anumită structură ierar'ică bine definită "i ospeciali%are a membrilor lor pe diferite ramuricriminale.

. or&ani%aţii criminale ,*-3'+i-ni+t' alcătuite din

adevăraţi profesioni"ti ai crimei la comandă!speciali%aţi în una sau mai multe tipuri de acţiunicriminale (trafic de ma"ini furate! falsificări de bani "icărţi de credit! trafic de dro&uri! persoane! armament! afuri bancare! răpiri de persoane.

*. or&ani%aţii criminale 'tnic'2 care acţionea%ă at#t lanivel naţional! c#t "i internaţional! reali%#nd o serie deacţiuni ile&ale e$trem de diverse. Sunt alcătuite pe principii etnice! ele reu"esc să penetre%e teritoriul altor ţări.

;. or&ani%aţii criminale t'*-*i+t' constituite "i structurate pe principii politice! etnice! reli&ioase! rasiale "i careacţionea%ă nu de puţine ori în cooperare cu alte

or&ani%aţii criminale! cu &ulerele albe! mafiote. Deseori

51


52/87

sub paravanul pretinselor revendicări "i motivaţii politice se re&ăsesc aici repre%entanţii crimeior&ani%ate! care încearcă să treacă drept terori"ti politici pentru a obţine un tratament sancţionat diferenţiat sausă evite e$tratrădarea. ,i rulea%ă mari miloacefinanciare! reali%#nd profituri uria"e de pe urmasabotaelor! deturnărilor de avioane! trafic ilicit de arme!dro&uri! răpiri "i asasinări de persoane.

/n orice or&ani%aţie criminală e$istă o structură bine or&ani%ată

"i o speciali%are a membrilor ei. De asemenea se presupunee$istenţa mai (ut-* 3unc1ii care să asi&ure funcţionalitatea ei.. funcţia cu menirea de a ,*-t'a +'c*'tu "i

conspirativitatea afacerii ilicite prin mituirea!cumpărarea! "antaarea sau intimidarea funcţionarilor din domeniul administrării! ustiţiei! poliţiei.

. funcţia de ,ani3ica*' "i '9'cuta*'a a diferitor

activităţi ilicite în diferite domenii=*. funcţii de ac-,'*i*' a activităţilor ilicite! prin

înfiinţarea unor societăţi "i companii le&al constituitesub diferite denumiri în care se derulea%ă afaceri ilicite!inclusiv spălarea "i reciclarea banilor proveniţi în urmatran%acţiilor ilicite=

;. funcţia cu rol de u+ti1ia*

! prin menţinerea secretului "ia conspirativităţii or&ani%aţiei "i sancţionarea e$trem dedură a membrilor care trădea%ă secretele or&ani%aţiei "ia persoanelor din afară care încearcă să deconspireadevărată activitate a or&ani%aţiei.

1utorii din domeniul criminolo&iei menţionea%ă

raţionalitatea! specialitatea! or&ani%area "i profesionali%area

52


53/87

diferitor acte cu &rad înalt de periculo%itate socială.,.Suterland!; caracteri%ea%ă 4criminalitatea &ulerelor albe5 – actele ilicite sunt săv#r"ite de persoanele definite printr-o po%iţie înaltă "i 4respectabilă5. 2rima or&ani%ată este apanaul"i atributul unor cate&orii de indivi%i privile&iaţi! aflaţi în v#rful piramidei sociale "i politice care utili%ea%ă influenţa! po%iţia! bo&ăţia "i puterea lor politică "i socială în scopul comiterii unor acte ilicite "i ile&ale! rămase deseori nedescoperite de or&anelede poliţie "i de ustiţie! afaceri de pe urma cărora obţin profituri

uria"e. ,$istă două cate&orii principale de infracţiuni

or&ani%ate ba%ate pe corupţie: in3*ac1iuni c-(i+' 7n nu(''-*8ani6a1i'i) modificarea datei fabricaţiei unui produs! mita plătită unor oficiali în scopul obţinerii unor avantae economicesau politice! reclame false! v#n%area unor produse cu termen

e$pirat sau care pot dăuna sănătăţii! evitarea plăţii impo%itelor 2riminolo&ii americani estimea%ă că în timp ce costul

anual al tuturor infracţiunilor valorea%î circa miliarde dolari!infracţionalitatea &ulerelor albe depă"e"te cifra de AA miliardedolari. (ultura corporativă criminogenă constă ,ntr/unansamblu de norme i valori care stimulează succesul profesional4 obţinerea profitului cu orice preţ4 e5onerarea persoanelor cu funcţii de conducere i responsabilitate4 tocirea simţului etic4 lipsa de sensibilitate4 valoarea ierarhiei4 etc.Ei in3*ac1iuni c-(i+' 7(,-t*i0a un'i c-*,-*a1ii – fraude!delapidări! sabotae sau orice alte acte ile&ale care dăunea%ăactivităţii corporaţiei respective (D.2ress).

2rima or&ani%ată nu poate e$ista fără autorul societăţii

le&itime! care spriină direct sau indirect activităţile ile&ale!

53


54/87

(1.6irande! C


55/87

2orupţia presupune utili%area frauduloasă a puterii politice în interes particular prin trans&resarea "i încălcarea decătre oficialii "i persoanele publice "i politice a normelor referitoare la e$ercitarea corectă a unui rol public.

/n toate societăţile e$istă o scală a corupţiei ce includediferite nivele ale sistemelor ierar'ice cu caracter birocratic.@e&iuitorii de la nivel naţional sunt mai corupţi dec#t oficialiilocali= birocraţii la nivel superior sunt mai corupţi dec#t cei dela nivelele inferioare= mini"trii sunt cei mai corupţi dintre toţi!

etc (Muntin&toc! G+ Political 0eder în 2'anin&ins Societies. N-J).

4nt*'5#*i ,'nt*u 0'*i3ica*'a cun-"tin1'-*.C-(,'ta1i ,*-,-6i1ii'. milocul principal de asi&urare a traiului pentru infractorii

sociali%aţi o constituie >>>.

. Infractorii sociali%aţi au următoarele caracteristici sociale>>>>>>>.

*. Infractorii sociali%aţi au următoarele caracteristici psi'olo&ice>>>>>>.

;. Delictele săv#r"ite de către persoanele cu po%iţii socială înaltăse numesc >>>>.


56/87

R#+,un/'1i a 7nt*'5#*i.. 2are este rolul asistentului social în lucru cu infractorii "i

familia infractorilor.. 2e ar putea să-i determine pe infractorii sociali%aţi să nu

comită infracţiuni.Bibliografe:

. 6itrofan N.! 7utoi . (). Psi'olo&ie udiciară!7ucure"ti

. Lădulescu S. (C). Sociolo&ia "i istoriacomportamentului se$ual 4deviant5! 7ucure"ti

*. kUT X.. (+). ZUU TTY_ TUZ]! W.;. UqT\Y U]^UTYT. (+). U[ Y[.

..kR[VYV. W.

T'(a c-ntinua*' ca*act'*i+tica in3*act-*i-* cutu5u*#*i ,+i!ic'.

&. ,'*+-naitat'a i(atu*#. ,ste nede%voltată. 1pare în toatetipurile de oli&ofrenii! în care lipsa de%voltării diferitor procese psi'ice duce la o personalitate de tip inferior. Inadaptarea este

e$plicată prin lipsa de modelare sau sc'imbare acomportamentelor în raport cu consecinţele sociale! de trăirileafective difu%e! de incapacitatea de previ%iune.

Inadaptarea apare av#nd în vedere "i su&estibilitateacrescută "i posibilitatea inductivă asupra personalităţii lor.M.,: reacţiile mediului în care trăie"te oli&ofrenul determinăîn mare parte tulburările sale de adaptare. ,$istă c#teva situaţii

care pot coe$ista sau se pot succede:

56


57/87

- pre%enţa debilităţii mintale poate fi bine tolerată=- el poate fi obiectul farselor "i al bătăilor de oc=- poate fi supus tutelei=- poate fi îndepărtat de antura.

F provin din familii cu statut social nefavorabil! CF facabu% de alcool= de sine stătător comit infracţiuni – *CF! deseoricomit furturi sin&uri sau în &rup – ;AF= *AF comit omoruri înstare de ebrietate= comit violuri în &rup! din interes – AF! dere&ulă acestea sunt persoane în v#rstă= acte de 'uli&anism –

CF. Deseori fură fiind atra"i de alte persoane sau dupăe$emplul cuiva. După ispă"irea pedepsei! ie"ind din detenţiedevin mai periculo"i! pot comite omoruri! imită lumeacriminală.

$. c*i(inai n'0*-tici. Sunt cei ce comit infracţiuni datorită

compulsiunilor nevrotice. ,i percep lumea într-un moddistorsionat. ,i sunt con"tienţi că e$istă ceva rău în ceea ce prive"te ndirea "i comportamentul lor. Principalul simptom alnevro%ei – an$ietatea – se traduce prin forma unor activităţicompulsive de tipul cleptomaniei! piromaniei. Deci! criminaliinevrotici sunt indivi%i care devin criminali datorită distorsiunii personalităţii "i al percepţiei asupra lumii înconurătoare. Nevro%ele sunt tulburări psi'ice u oare cu caracter reversibil!șcare se instalea%ă datorită ac iunii asupra psi'icului subiectuluița unor factori stresan i! psi'o-traumati%an i puternici! acestț țtraumatism poate fi de intensitate puternică suportat un timprelativ scurt! sau de intensitate medie i uneori puternicășsuportat pe parcursul unei perioade îndelun&ate. Dacă

5'


58/87

afec iunea nevrotică este instalată pe o perioadă de peste < aniț putem vorbi de de%voltarea nevrotică a personalită ii.ț2rima comisă este re%ultatul unui conflict interior! unuisentiment de inadecvanţă! comple$ de inferioritate. 2rimaastfel devine o modalitate de a atra&e atenţia asupra sa! unstri&ăt de autor! o încercare de a scăpa de suferinţa sufletească(Dostoievs3i – 42rimă "i pedeapsă5= Lebreanu – 42iuleandra5).

Personalitatea nevrotică pre%intă particularităţi de

inadaptare prin caracterul instabil! intolerant sau contradictoriu.Psi'olo&ii de orientare strate&ică P.Papp descrie ca%ul uneitinere de G ani! care după decesul mamei locuie te sin&urășîntr-o casă pustie. ?atăl s-a recăsătorit. /n le&ătură cu decesulmamei au fost mai multe sentimente apăsătoare! multe întrebărice provocau emo ii puternice! dar care nu s-au discutat înțfamilie. S-a instalat o lini te apăsătoare i o distan are întreș ș ț

membrii familiei. ata încearcă că rupă tăcerea i ale&e pentrușacesta un comportament a&resiv! isteric! face scandaluri! se iala bătaie! face abu% de alcool i dro&uri. /ntr-un final aun&e laș psi'oterapie. Hnde are posibilitatea i c'iar ini ia%ă discu iaș ț țîntrebărilor care o frăm#ntă. Sau alt ca%! descris de aceea ișautoare se referă la adolescentă de ; ani! care învă a tot maiț prost! a început să fure! se întoarce t#r%iu noaptea acasă la ;diminea a. comportamentul dat apare în perioada c#nd mamațîncepe să lucre%e i de asemenea se întorcea t#r%iu acasă.ș7unica nu este de acord ca mama să lucre%e. De fiecare datăc#nd fata nimere te în poli ie sau face scandaluri bunica oș țc'eamă pe mama să clarifice situa ia. 6ama este nevoită să lațserviciul pentru ca să suprave&'e%e i să discipline%e fiica.ș

unc ia simptomului era să o ină pe mama acasă! sub control.ț ț

5+


59/87

De asemenea! pre%intă tendinţe la conduite a&resivecomplicate "i disimulate! deoarece nevroticului îi este frică de propria violenţă! cum îi este temă de propria dorinţă.

*. c*i(inaii ,+i!-tici. Sunt subiecţii cu tulburări psi'icesevere ale personalităţii cu o percepţie completdistorsionată asupra societăţii "i lumii din urul lor. Nu-"i planifică crimele. 9#ndurile distorsionate! ilu%iile!'alucinaţiile pot să-i determine să comită crime. Sunt

înclinaţi în special spre acte de violenţă! inclusiv omor! potcomite cele mai bi%are "i lipsite de sens acte criminale.Se de%voltă treptat distrund componentele structural-

funcţionale ale vieţii psi'ice de ba%ă. 6otivarea unui astfel decomportament e în esenţă patolo&ică. Dintre psi'o%ele afectivemania repre%intă un pericol social mai redus dec#t melancolia.9ravitatea în plan social al comportamentului melancolic

re%ultă din orientarea ambivalentă a a&resivităţii! de la pruncucideri! omucideri p#nă la automutilări "i suicid. Hn &raddeosebit de pericol îl repre%intă sc'i%ofrenia paranoidă! at#t prin frecvenţa comportamentelor deviante! c#t "i prin &ravitateaactelor a&resive săv#r"ite cu ferocitate! prin provocare dele%iuni multiple "i folosind miloacele cele mai variate deatacare (personaele din trillerele ?! 2icatilo).

Statistici: F din persoanele cu tulburări psi'ice sunt periculoase social.


60/87

;. c*i(inaii +-ci-,a1i – sunt cei cu o personalitate e&ocentrică!nu au deloc compasiune faţă de alţii sau aceasta e limitată. 1umari tulburări de caracter! pot u"or victimi%a pe alţii cuminimum sentiment de an$ietate "i vinovăţie.

Lepre%intă prototipul comportamentului deviant printrăsături esenţiale care reali%ea%ă inadaptarea în mediul socialde ori&ine. 1cest comportament se traduce prin: a) un mare potenţial de antisocialitate= b) un comportament delictual polivalent= c) spontaneitatea acţiunilor deviante nu din cau%a

insuficienţei capacităţii de deliberare! c#t din necesitateasatisfacerii imediate a pulsiunilor instinctiv-emoţionale "i aimaturităţii afective= a&resivitatea e$acerbată de tendinţelenarcofilice= d) tendinţe de bravare "i de simulare= e)mali&nitatea conduitelor deviante at#t prin efectele socialne&ative! c#t "i prin posibilităţile de decompensare! în caretulburările maore! de intensitate psi'otică pot antrena

concomitent &rave implicaţii în plan social.

(sohopatiile sunt anomalii de caracter! care au un caracter înnăscut! stabil! se manifestă independent de situaţie. Printrecele mai periculoase psi

Documents

Partea Devianta