14 Sarbator i

Sfantul Ilie a trait in Regatul de Nord allui Israel, in vremea domniei regeluiAhab. Sfantul Ilie a fost fiul preotuluiSovac din Tesvi (din neamul lui Aaron)si a trait cu mai bine de 800 de aniinainte de Hristos. Vechiul Testamentistoriseste despre faptele lui minunatein cartile numite Regi. Este ales deDumnezeu sa certe aspru pe regeleAhab si pe cei care-l urmau pe caleapaganeasca a adorarii lui Baal.Sfantul Ilie a fost hranit in chip min-unat de corbi pe cand era retras laparaul Cherit si de un inger pe drumulspre Muntele Horeb; datorita rugaciu-nii sale, Dumnezeu opreste ploaia timp de trei ani si jumatate; inmulteste fainasi uleiul vaduvei din Sarepta Sidonului si il invie pe fiul ei; a chemat foc din cerprin care a ars jertfa adusa de el lui Dumnezeu; a inlaturat cultul zeului Baal;l-a vazut pe Dumnezeu in isihie, (vantul linistit); a fost ridicat in carul de foc sis-a aratat la Schimbarea la Fata a Mantuitorului de pe muntele Tabor.Sfantul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie in gura pesterii sale(hranit de corb), fie in carul de foc (in care a fost rapit la cer). Sfantul Ilie estesocotit si protoparintele monahismului crestin.

S F | N T U L I L I E TTaaiinnaaMMiirruunnggeerriiii

Taina mirungerii este acea lucrare sfanta,instituita de Mantuitorul Hristos, prin care,ungandu-se de catre episcop sau preot cuSfantul Mir membrele celui botezat, odatacu pronuntarea cuvintelor: "Pecetea daruluiSfantului Duh, Amin", se impartasesteprimitorului harul intaririi, cresterii sidesavarsirii duhovnicesti incepute prinbotez. BBootteezzuull ssii MMiirruunnggeerreeaaLegatura stransa dintre cele doua taine searata si prin aceea ca in slujba BisericiiTaina mirungerii nu are o introducere cacelelalte Taine, ci dupa botezarea celui ce aprimit botezul, preotul citeste o rugaciuneprin care cere lui Dumnezeu sa daruiascaprin el, celui "nou luminat prin apa si prinDuh", "si pecetea darului Sfantului si intrutot puternicului Duh". Apoi ii administreazaTaina mirungerii, ungandu-l cu Sfantul Mirsi zicand :"Pecetea darului Sfantului Duh,Amin", fara sa aminteasca numele celuipecetluit cu harul Duhului, ca in celelalteTaine, socotindu-se ca s-a rostit acest numela cufundarea lui in apa.Starea de faptura noua, de chip al lui IisusHristos prin botez si darurile primite de laHristos insusi prin Duhul Sfant in Tainamirungerii trebuie pastrate si aratate inconcret prin eforturi personale, facute totcu ajutorul harului dumnezeiesc primit inbotez si mirungere. IInnssttiittuuiirreeaa TTaaiinneeii MMiirruunnggeerriiiiAceasta Taina a fost profetita in VechiulTestament prin patriarhul Iacov. Pe canddormea el cu capul pe o piatra, noaptea i S-a aratat Dumnezeu in vis deasupra uneiscari care ajungea pana la cer si pe careingerii Lui se suiau si coborau. Si destep-tandu-se el din somn, a zis : "Cat deinfricosat este locul acesta ! Aici este Casalui Dumnezeu, aici este Poarta cerurilor !".Si Iacov s-a sculat dimineata si a luat pia-tra pe care o pusese capatai si a pus-o stalpde aducere aminte si "a turnat untdelemnpe varful ei" (Fac, 28, 11-18). Ungereapietrei cu untdelemn inchipuie tocmaiungerea crestinului cu untdelemn sfintit,adica cu Sfantul Mir, sub pecetea DuhuluiSfant, dupa Scripturi : "Si voi insiva (cres-tinii), ca pietre vii sunteti ziditi, ca sa fiticasa duhovniceasca" (I Petru, 2, 5 ; Evr., 3,6). "Pietre vii" sunt numiti crestinii, iarungerea pietrei de catre Iacov, cu unt-delemn, a insemnat ungerea pietrelor celorvii (a crestinilor) prin Duhul Sfant, cu unt-delemn sfintit.In Legea Veche a lui Moise erau unsi cuuntdelemn sfintit de catre arhierei numairegii (I Regi, 10, 1 ; 16, 1-13). Si aceasta erao profetie despre mirungerea crestinilor.Mirungerea inseamna revarsarea darurilorDuhului Sfant de catre Hristos asupra celorbotezati. Si aceasta noua revarsare adarurilor Duhului Sfant, pe care o prile-juieste Taina mirungerii, asupra celorbotezati, este profetita in Vechiul Testament(Iez., 36, 27 ; Ioel, 3, 1-2).Taina mirungerii provine tot de la Hristosinsusi, cu toate ca in Evanghelii, in Faptelesi Epistolele Apostolilor, nu se arata directinstituirea ei de catre Hristos. Avem insasuficiente texte care vorbesc despre antici-parea ei de catre Hristos insusi si desprepracticarea ei chiar din timpul sfintilorapostoli, precum si despre lucrarea ei speci-fica de Taina in randul celorlalte Taine.Astfel, Mantuitorul fagaduieste apostolilorca le va trimite pe Duhul Sfant (Ioan, 14,16-17, 26; 15, 26; 16, 13-15 ; Matei, 10, 20; Luca, 12, 12 ; 24, 49 ; Fapte, 1, 8). Desprelucrarea specifica a acestei Taine vorbesteMantuitorul cand zice : "Cel ce crede inMine, precum a zis Scriptura, rauri de apavie vor curge din pantecele lui". "Iar aceas-ta - continua evanghelistul - a zis-o despre

Duhul pe care aveau sa-L primeasca acei cecred in El. Caci inca nu era dat Duhul pen-tru ca Iisus inca nu fusese proslavit» (Ioan,4, 14 ; 7, 38-39 ; Ioel, 3, 1 ; 4, 18 ; Fapte,2, 17 si 33).Apostolii impartaseau Duhul Sfant celorbotezati, prin punerea mainilor, precum L-au impartasit apostolii Petru si Ioan celorbotezati de diaconul Filip in Samaria(Fapte, 3, 15-17) si apostolul Pavel, celordin Efes (Fapte, 19, 6). Invatatura desprepunerea mainilor sta in Sfanta Scriptura,alaturi de aceea despre botez (Evr., 6, 2).Chiar din timpul sfintilor apostoli, Tainamirungerii s-a savarsit sub doua forme : (a)prin punerea mainilor, care este forma ini-tiala (Fapte, 8, 15-17 ; 19, 6) si (b) prinungerea cu Sfantul Mir, cum reiese din IICor., 1, 21-22 : "Iar Cel ce ne intareste penoi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a unspe noi este Dumnezeu, Care ne-a pecetluitpe noi si a dat arvuna Duhului in inimilenoastre" ; si din I Ioan, 2, 20 si 27 : "Iar voiungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate... siungerea pe care ati luat-o de la El ramaneintru voi si n-aveti trebuinta ca sa va invetecineva, ci precum ungerea Lui va invatadespre toate, si adevarat este si nu este min-ciuna, ramaneti intru El, asa cum v-ainvatat". Aceste locuri scripturistice, desivorbesc despre intarirea interna prin DuhulSfant, indica si o ungere externa prin carese impartaseste harul dumnezeiesc. Iarapostolii, daca si-au pus mainile sau au unscu untdelemn sfintit pe cei botezati, aufacut aceasta din porunca si incredintarealui Hristos, fiindca numai Dumnezeu poatelega impartasirea harului dumnezeiescnevazut, de acte sensibile.Cele doua practici ale uneia si aceleiasiTaine a mirungerii - punerea mainilor siungerea cu Sfantul Mir - sunt apostolice. S-a impus practica ungerii cu Sfantul Mir,datorita raspandirii crestinismului si maiales acolo unde nu puteau ajunge apostoliisi, dupa ei, episcopii. Treptat practicaungerii cu Sfantul Mir s-a generalizat inRasarit, fiind savarsita nu numai de epis-copi, ci si de preot indata dupa botez, asacum se savarseste pana astazi, iar in Apus,adica in Biserica Romano-Catolica, practicapunerii mainilor (confirmatiunea), savarsitade episcop nu indata dupa botez, ci dupa untimp, intre varsta de 7-14 ani, inainte in totcazul de prima impartasire cu SfantaEuharistie. In cazuri extreme, Taina confir-marii poate fi savarsita si de preot.Protestantii au pastrat confirmatiuneanumai ca ceremonial sarbatoresc pentrutineri, inainte de prima lor comuniuneeuharistica.SSaavvaarrssiirreeaa TTaaiinneeii MMiirruunnggeerriiiiPentru savarsirea Tainei mirungerii se cerein primul rand Sfantul Mir. Sfantul Mir seprepara din untdelemn, vin si 35 diferitearomate, sfintindu-se numai de catre epis-copi (dupa can. 6 al sinodului din Cartagina,418, si pe temeiul Sfantei Scripturi).Sfintirea Sfantului Mir este prerogativaBisericii autocefale, fiind sfintit de episcopiirespectivei Biserici Ortodoxe Autocefale, infrunte cu intai statatorul ei (patriarh,arhiepiscop, mitropolit). Ceremonia sfintiriise face in altar, dupa Sfanta Liturghie, inJoia Patimilor, dupa ce amestecul a fostfiert, fierberea fiind insotita de citireaEvangheliei. Amestecul acestor aromatesimbolizeaza bogatia si felurimea darurilorSfantului Duh, de care se impartasesc prim-itorii Tainei.Savarsitorul Tainei mirungerii este episcop-ul si preotul. Numai sfintirea Mirului esterezervata celui dintai, mai exact Sinoduluiepiscopilor Bisericii Ortodoxe Autocefale.Primitorii Tainei Mirungerii sunt toti ceibotezati (Fapte, 8, 15 -17 ; 19, 6) in numeleSfintei Treimi. De aceea, aceasta Taina nuse repeta. Ea se repeta numai intr-un sin-gur caz : se administreaza ereticilor sischismaticilor care se intorc la Ortodoxie,dupa lepadarea publica a ereziei sau schis-mei si revenirea la dreapta credinta.

SSff\\nnttuull VVooiieevvoodd {{tteeffaann cceell MMaarreeSfantul Stefan cel Mare s-a nascut din binecredinciosii crestini Bogdan Voda,fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Musatinilor, si din Doamna Oltea Maria,din neamul Basarabilor. Sfantul Stefan cel Mare a fost domnitor al Moldoveiintre anii 1457-1504 si este cunoscut ca aparator al crestinatatii. Sfantul Sinodal Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992. Potrivit Traditieimergea de tanar la cuviosul David Daniil Sihastru. Asa ne explicam de ce nu afost numai un aparator al tarii, ci si un marturisitor al credintei.Slujirea Sfintei Biserici era o ratiune a existentei sale. Nenumarate documenteale cancelariei domnesti stau marturie peste veacuri: "Io Stefan Voievod, dinmila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei, care arzand de dumnezeiasca cred-inta si iubire al cuvantului lui Dumnezeu fiind ...". In pisania bisericii mari dinManastirea Neamtu, din 1497, citim: "Doamne Hristoase, primeste bisericaaceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tau, intru slava si cinstea Sfintei sislavitei Tale Inaltari de la pamant la cer; si Tu, Stapane, acopera-ne cu mila Tade acum si pana in veac. Io Stefan Voievod ...".Plina de semnificatie duhovniceasca este ruga Sfantului Stefan cel Mare infati-sata pe steagul biruintelor sale cu chipul Marelui Mucenic Gheorghe "purtatorulde biruinta" ucigand balaurul cel cu multe capete. "O, rabdatorule de patimi sipurtatorule de biruinta, Mare Mucenic Gheorghe, care in nevoi si nenorociri estigrabnic aparator si ajutator si celor necajiti bucurie nespusa, primeste de la noisi aceasta rugaciune a smeritului robului Tau, domnul Io Stefan Voievod, dinmila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei ...".Sfantul Voievod Stefan a trecut la cele vesnice in anul 1504 si a fost inmor-mantat la Manastirea Putna.Pentru ca multi contemporani resping sfintenia lui Stefan cel Mare, vom redacateva marturii ale Pr. Prof. Dr. Constantin Coman: "Atunci cand pun in discutie problema sfinteniei lui Stefan cel Mare, intelectu-alii in discutie fac dovada unei incorecte cunoasteri a conceptului de sfintenieasa cum este el perceput in Biserica Ortodoxa. Mentalitatea ai carei exponentisunt cei in cauza opereaza cu o acceptie putin deformata a sfinteniei, socotindca aceasta tine de performantele mai ales morale ale unui om. Este o acceptieinexacta sau cel putin incompleta. Aceasta ar fi ceea ce noi numim indeobstecuratenia sau puritatea, care este o premisa, dar nici suficienta si nici absolutnecesara sfinteniei. Acceptiunea consacrata a sfinteniei in Rasaritul ortodoxeste data in mod necesar de raportarea la Dumnezeu. Aceasta este confirmata side sensul dat in limbajul comun familiei de cuvinte: sfintenie, sfant, sfintire.Este sfant cineva sau ceva care a fost sfintit, care a primit ceva de la Dumnezeu,care a primit intr-un anume fel pecetea dumnezeirii. Sfintenia se dobandesteprin impartasirea de ceea ce este dumnezeiesc, de Dumnezeu Insusi. NumaiDumnezeu este sfant prin Sine si singurul izvor al sfinteniei. Omul devine sfantprin impartasirea de sfintenia lui Dumnezeu ... De aceea, simtamantul sufi-cientei de sine - pe care-l cultiva inclusiv constiinta cuminteniei morale siindreptatirea de sine intemeiata pe stiinta - este cea mai mare piedica in caleaomului spre Dumnezeu si, prin urmare, in calea omului spre sfintenie, si nupacatele lui. Mantuitorul Hristos limpezeste odata pentru totdeauna acestelucruri, deschizand usa Imparatiei cerurilor vamesilor, talharilor, desfranateloretc. Sfintele Evanghelii ne arata foarte clar ca nu cei drepti, ci cei pacatosi seapropiau de Hristos si tot acestia sunt cei care-L primesc si-si ofera sansaimpartasirii de puterea Sa dumnezeiasca. Cei drepti, sau mai curand cei care seconsiderau drepti se inchid asfixiant in limitele proprii si in propria logica si Ilresping pe Hristos cam cu aceleasi argumente cu care resping contemporaniinostri sfintenia lui Stefan cel Mare.Cine judeca in felul acesta sfintenia lui Stefan cel Mare va fi nevoit, pentru a ficonsecvent cu sine - sa rastoarne complet criteriile Mantuitorului Hristos si aleSfintelor Evanghelii si pe cele cu care Biserica a operat de-a lungul veacurilor,umpland calendarul sau cu pacatosi si nu cu drepti. De altfel, o evidenta usorde constatat pana astazi este faptul ca bisericile noastre nu sunt pline nici decarturari, nici de cei puternici, nici de cei drepti, ci de cei pacatosi, simpli, carenu se gasesc suficienti lorusi si cauta implinire in afara lor”.