OLANDAInundaţiile din 1953Planul DeltaLauwersmeerPlanul Zuidersee

În ciuda tehnologiilor inginereşti, olandezii s-au confruntat cu În ciuda tehnologiilor inginereşti, olandezii s-au confruntat cu probleme din ce în ce mai mari în înfruntarea forţelor naturii;probleme din ce în ce mai mari în înfruntarea forţelor naturii;

Acestea au fost agravate de efectele extragerii turbei în interiorul Acestea au fost agravate de efectele extragerii turbei în interiorul ţării; olandezii aveau nevoie de combustibili, singura alternativă ţării; olandezii aveau nevoie de combustibili, singura alternativă a fost turba; pădurea ocupă areale restrânse;a fost turba; pădurea ocupă areale restrânse;

În spaţiile de extracţie a turbei rămâneau deşerturi nisipoase şi În spaţiile de extracţie a turbei rămâneau deşerturi nisipoase şi sterile sterile (Olanda, Ghid complet, 2004, p. 18);(Olanda, Ghid complet, 2004, p. 18);

Inundaţiile

• Primele poldere au fost create în sec. al XIII-lea, respectiv suprafeţele aflate la gurile de vărsare ale râurilor, cât şi cele de pe coasta mării aflate iniţial sub apă.

• Cele mai mari lucrări de drenaj s-au executat în anii 1930 şi 1940.

• După inundaţiile din 1953, când marea a rupt în mai multe locuri digurile de apărare, guvernul a demarat programul Delta, în cadrul căruia au fost închise gurile de vărsare naturale ale râurilor şi navigaţia a fost transferată pe canale artificiale.

Inundaţiile sunt o problemă importantă pentru Ţările de Jos ,pentru că aproximativ două treimi din ţară sunt vulnerabile la inundaţii în timp ce, această ţară este printre cele mai dens populate de pe pământ. Digurile împiedică pătrunderea apei care curge in ţară de catre cele mai importante râuri Rin şi Meuse. În timpurile moderne dezvoltarea tehnologică a condus la mari lucrări de construcţie pentru a reduce influenţa mării şi de prevenire a inundaţiilor viitoare.

Inundaţiile

Primele poldere au fost create in sec al XIII-lea şi de atunci au fost transformate în pământuri

roditoare, imense suprafeţe pe lângă gurile de vărsare ale râurilor şi pe lângă coasta mării aflate

iniţial sub apă.Cele mai mari lucrări de drenaj s-au executat în

anii 1930 şi 1940.După inundaţiile din 1953 (când marea a rupt în mai multe locuri digurile de apărare) guvernul a

demarat programul Delta, în cadrul căruia au fost închise gurile de vărsare naturale ale râurilor şi navigaţia a fost transferată pe canale artificiale.

Inundaţii - 1953

Proiectul Delta În urma inundaţiilor din 1953 au murit aproximativ 2000 de persoane,

tragedie care a adus în discuţie siguranţa celor aproximativ 4 mil. de loc., care trăiesc pe coasta Olandei, “sub nivelul mării”.

Discuţiile au dus la întocmirea Planului Delta, cel mai mare plan de amenajare împotriva inundaţiilor din lume, care a debutat în anul 1957 şi s-a încheiat în 1997.

De fapt, prin acest plan s-a vrut închiderea celor 3 estuare ale râurilor Rhin, Mass (Meuse) şi Sheldt respectiv a regiunilor Grevelingen, Haringvliet s’şi Oostershelde, astfel asigurându-se controlul împotriva inundaţiilor în zonă şi crearea de noi poldere.

Imediat dupa conştientizarea necesităţii acestui plan a apărut o nouă problemă şi anume ecosistemul deltei olandeze.

Construind tradiţionalele baraje, acestea ar fi dus la dispariţia tuturor speciilor de apă sărată din zonă, deoarece apele estuarului s-ar fi “îndulcit” în lipsa schimbului activ dintre apa fluviilor şi apa mării.

De aceea a trebuit să fie luat în calcul atât factorul ecologic, cât şi cel economic în elaborarea planului Delta, având în vedere că în zonele respective mulţi localnici trăiau din pescuitul stridiilor, crabilor, creveţilor.

În aceeste condiţii s-a ajuns la forma finală a lucrărilor Delta pe care le putem observa în prezent şi care au dus la protejarea coastei Olandei fără a periclita ecosistemul din zonă sau sursa de venit a localnicilor.

Proiectul Delta constă într-o îmbinare complexă între baraje, diguri, ecluze, stăvilare, porţi, bariere antifurtună şi canale;

Acestea au scurtat coasta Olandei cu 700 km, făcând în acelaşi timp şi legătura rutieră dintre Sudul Olandei şi Provincia Zeeland;

Deasupra barajelor s-au construit drumuri pentru a îmbunătăţi relaţia dintre cele doua porturi: Rotterdam şi Anvers din Belgia.

La finalizarea acestuia au fost scoase de sub apă un total de 15.000 ha. de teren şi a fost creat şi un lac cu apă dulce. Au fost păstrate 2 căi navigabile spre Anvers şi Rotterdam.

Hollandse Ijssel Barrier (1958)Hollandse Ijssel Barrier (1958)

Brouwersdam (1971)Brouwersdam (1971)

Harteel Barrier (1997)Harteel Barrier (1997)

Proiectul şi-a propus protejarea coastei în aşa manieră încât o inundaţie de amploarea celei din 1953 să aibă probabilitatea de a se repeta odată la 3000 de ani şi nu s-a rezumat doar la închiderea estuarelor celor 3 râuri, ci s-a extins şi de-a lungul acestora, până la graniţa cu Germania.

Datorită schimbărilor climatice recente, aceste construcţii hidraulice trebuie în permanenţă îmbunătăţite, lărgite sau ridicate. Estimările privind creşterea nivelului oceanului planetar au fost subestimate, aşa că, în prezent, unele trame de diguri au ajuns să fie deja “depăşite”.

Există proiecte în desfăşurare de reîntărire, îmbunătăţire a componentelor planului Delta.

În 1993 şi 1995 au avut loc alte indundaţii importante care au tras un semnal de alarmă asupra faptului ca despădurirea, urbanizarea şi canalizarea râurilor au drept consecinţă inundaţiile.

Specialiştii şi-au dat seama că într-o ţară cu 1/3 din suprafaţă sub 0 m, inundaţiile vor face parte din viitorul Olandei fără îndoială, aşa cum fac parte din sistemul natural al râurilor, şi o protecţie 100% împotriva acestora este, practic, imposibilă.

De aceea, recent au început să se axeze şi pe pe crearea unui sistem de informare a populaţiei asupra eventualelor dezastre de acest fel şi a unuia de măsuri provizorii împotriva inundaţiilor neprevăzute.

Oosterscheldekering

Cea mai mare şi mai costisitoare parte componentă a Planului Delta, bariera împotriva furtunilor Oosterschelde are ca scop reducerea expunerii la mare a coastei olandeze din zonă.

Acest baraj neconventional se întinde pe o porţiune de 9 km şi a fost proiectat în aşa manieră încat să îi ferească pe localnici de inundaţii fără să afecteze ireversibil mediul natural din regiunea înconjuratoare şi să permită în continuare pescuitul.

Întreaga construcţie se compune din 65 de stâlpi din beton, care formează un fel de “ramă” pentru cele 62 de porţi din oţel montate; acestea au posibilitatea de a se ridica sau coborâ în funcţie de condiţiile de pe mare şi de cele meteo.

Există un sediu de monitorizare, control şi intreţinere a barajului unde specialiştii decid, în funcţie de parametrii vremii şi ai mării, dacă să închidă porţile sau nu.

MaeslantkeringEste tot o barieră de protecţie împotriva inundaţiilor şi, asemenea celei de la Oosterschelde, nici aceasta nu este tipică unui baraj obişnuit.

Lucrările pe canalul Nieuwe Waterweg, pe care aceasta este localizată, au început în 1991 şi s-au încheiat în 1997.

Parte a Planului Delta, este printre cele mai mari structuri mobile de pe Terra. Datorită amplasării pe o rută navigabilă ce face legătura dintre Marea Nordului şi Europort a fost clar de la început că nu se va putea construi un baraj tradiţional, deoarece trebuia să se permită în continuare accesul navelor înspre şi dinspre Rotterdam.

De accea s-a decis construirea a doua braţe de o parte şi de alta a canalului, care să se închidă la nevoie, blocând eventualele inundaţii şi astfel protejând zona.

Cele doua braţe se pot mişca atât pe orizontală, cât şi pe verticală, deoarece sunt prevăzute cu doua “articulaţii” enorme (cele mai mari racorduri de tip bilă din lume), acestea le permit scufundarea pâna pe fundul canalului, nemaipermiţând apei să patrundă pe canal.

Decizia de închidere şi redeschidere a braţelor aparţine în totalitate unui sistem informatic de mare precizie, care analizează starea vremii şi situaţia apei pe canal şi pe mare;

Porţile acţionează automat dacă se prognozează creşterea nivelului râului cu mai mult de 3 metri.

LauwersmeerLauwersmeer

Lacul Lauwersmeer şi Marea Wadden (Waddenzee)

Lauwersmeer este un lac antropic în nordul Olandei, la frontiera dintre provinciile Groningen şi Friesland. Lacul s-a format în 1969, când digul dintre golful “Marea Lauwers“ şi Marea Wadden a fost închis. Zonele centrale şi de est ale lacului au devenit Lauwersmeer National Park (2003).

SatelitSatelit FrieslandFriesland

Lacul Lauwers a fost format de către inundaţiile din 1280 şi numit după râul Lauwers, care curge de-a lungul frontierei dintre provinciile Groningen şi Friesland. După acest dezastru s-au făcut multe planuri, dar n-au fost niciodată puse în aplicare. Cu toate acestea, părţi din acesta au fost transformate în poldere. După dezastrul inundaţiilor din 1953 şi 1954, în 1958 s-a ordonat prin noua lege o consolidare a digurilor în nordul Olandei.

Lauwersmeer şi Marea WaddenLauwersmeer şi Marea Wadden

LauwerszeeLauwerszee

Digul lung de 13 km are o ecluză şi un canal de blocare. Un nou port numit Lauwersoog a fost construit de-a lungul digului. Finalul închiderii şi separarea de Marea Wadden a avut loc în 1969, de atunci fiind numit Lauwersmeer.

LauwersoogLauwersoog Marea WaddenMarea Wadden

De la primii oameni care trăiau în zona Lauwersmeer (500 î.Hr.), lupta cu marea a fost întotdeauna o problemă majoră.

Dokkumer Nieuwe Zijlen

Planul Zuidersee

Planul Zuiderzee reprezintă un proiect masiv de inginerie hidraulică întreprinse de către Olanda în secolul XX.

Protecţie faţa de inundaţiile produse de mare;

Recuperarea terenurilor şi transformarea lor în poldere, pentru a fi utilizate în agricultură şi în construcţia de noi oraşe.

În 1827, digurile de protecţie faţă de apele Mării Nordului au fost sparte, iar apa a invadat uscatul. S-a creat un nou golf numit Marea Zuidersee (golf marin).

Între anii 1927-1932 a fost construit un dig lung de 30,5 km numit Afsluit(dijk), în urma căruia Zuidersee a devenit un lac numit Ijsselmeer, iar apa iniţial sărată a devenit dulce.

Au început lucrările de desecare pt. că terenurile erau protejate de diguri. O mare parte a fostei mări Zuidersee a devenit uscat la începutul anilor ’80, iar în 1986 exista cea de-a 12 provincie olandeză Flevoland, alcătuită din două poldere Flevoland şi Polderul de NE.

Fostul golf marin (golf-lagună) Zuiderzee

https://infrastruct.wordpress.com/tag/zuiderzeelijn/

Markerwaard, conform proiectelor realizate, urma să fie cel mai mare polder din IJsselmeer.•În 1968 se desecase penultimul polder din partea sudică a provinciei Flevoland, existau îndoieli cu privire la amenajarea zonei Markerwaard.S-a construit digul NE între Enkhuizen şi Lelystad care a separat IJsselmeer de Markermeer, acesta scurtând distanţa terestră;•S-a renunţat la construcţia de noi poldere în regiune datorită pierderilor irecuperabile în plan natural (sp. de peşti, păsări etc.), reducerea resurselor de apă dulce, limitarea practicării sporturilor nautice.

Doua treimi din teritoriul Olandei, ar fi inundat în mod regulat, dacă nu ar exista diguri.

Waddenzee

Wattenmeer – ţărmul cu watt

Wattenmeer – ţărmul cu watt – regiune tidală (flux-reflux) – Ins. Frisice de Vest

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:13-09-29-nordfriesisches-wattenmeer-RalfR-15.jpg

Au existat idei cu privire la amenajarea de poldere şi în zona Au existat idei cu privire la amenajarea de poldere şi în zona Wattenmeer;Wattenmeer;

Între Insulele Frisice de Vest şi uscat există regiunea Între Insulele Frisice de Vest şi uscat există regiunea Waddensee,Waddensee, o mare cu maree puternice. o mare cu maree puternice.

Fâşia de litoral, devenită uscat de două ori pe zi (regiune Fâşia de litoral, devenită uscat de două ori pe zi (regiune tidală), ca urmare a refluxului, este o sursă inepuizabilă de tidală), ca urmare a refluxului, este o sursă inepuizabilă de hrană pentru păsările migratoare care o folosesc ca refugiu în hrană pentru păsările migratoare care o folosesc ca refugiu în călătoria lor spre sud.călătoria lor spre sud.

Bibliografie Cotet, Petre (1967), “Europa si Asia”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti. Marin I., Marin M. (2002), “Medii si regiuni geografice pe Glob”, Editura

Univeristatii din Bucuresti, Bucuresti. Kostlade, Trenton J.; Thoman, Richard S.; Wheeler, Jesse H. Jr. (1975), “Regional

Geography of the World”, Halt, Rinehart and Winston Editure. “Netherlands- The Green Guide” de la Michellin. Enciclopedia Marshall Cavendish: Arborele lumii. Revista Terra (2008-2009), Editura CD Press, p.132-138. www.wikipedia.com www.beemsterinfo.nl www.holland.com www.worldheritagesite.org www.kinderijk.com www.infoplease.com www.thenewsevenwonders.blogspot.com

www.wapedia.mobi www.safecoast.org www.wikimedia.com www.britannica.com www.dutch_frisian_island.com www.library.thinkquest.org www.deltawerken.com www.tourismguide.ro www.birdsnetherlands.nl www.lawersmeer.org http://particelecarti.blogspot.com