Fara minerale si oligoelemente organismul nu poate functiona,iar vitaminele nu isi pot desfasura activitatea. Organismul uman nu poate produce minerale, astfel incat acestea trebuie procurate din

surse externe. In cazul in care mineralele lipsesc din alimentatianoastra, uneori pot aparea probleme grave de sanatate. Mineralele sunt substante anorganice care isi pastreaza identitatea chimica si indeplinesc roluri specifice de reglare a diferitelor mecanisme ale corpului, se pot combina sau interactiona cu alte minerale, limitandu-si astfel absorbtia. Sunt impartite in doua clase, ambele de importanta vitala pentru noi. Mineralele esentiale se afla in cantitati mari in organism, iar oligoelementele in cantitati mult mai mici.

In functie de cantitatile in care se gasesc in organism se impart in doua categorii, ambele fiind importante pentru buna functionare a organismului:

Minerale esentiale sau macrominerale (dozele zilnice

necesare sunt de 100mg sau chiar mai mult): calciu, fosfor (fosfati), sulf, sodiu, clor si potasiu.Oligoelemente

sau microminerale (sunt necesare in

cantitati mult mai mici, de 15mg sau chiar mai putin): fier, cupru, mangan, iod, zinc, seleniu, fluor, molibden, cromiu si cobalt (intra in componenta vitaminei B12), desi

reprezinta mai putin de 0,1% din greutatea organismului,joaca un rol extrem de important in functionarea normala a acestuia.

Impreuna cu ceilalti nutrienti, mineralele actioneaza pentrubuna functionare a organismului uman. Cele mai importante minerale, in special sodiul, clorul si potasiul influenteaza echilibrul fluidelor mentinand homeostazia corpului. Sodiul, clorul, potasiul, calciul si

magneziul indeplinesc roluri de baza in transmiterea impulsurilornervoase si contractia muschilor. Sunt implicate si in reglarea presiunii sangelui. Fosforul si magneziul participa la metabolismul glucozei, acizilor grasi,

aminoacizilor si vitaminelor. Mai jos sunt prezentate sumar catevadintre functiile generale ale mineralelor. Ajuta

la cresterea si dezvoltarea oaselor si dintilor, conferindu-le

duritate: calciu, fosfor si magneziu.Reprezinta Sunt

4-6% din greutatea corpului.

implicate in procesele metabolice, de exemplu electrolitii, care

controleaza transportul apei in interiorul si exteriorul celulelor, fac parte din sistemele enzimatice si molecule organice complexe.

Influenteaza

contractia muschilor, transmiterea impulsurilor nervoase, imunitatea, coagularea sangelui. Mentin presiunea sangelui constanta. Ajuta la cresterea si dezvoltarea organismului. Sarurile minerale dizolvate ajuta la reglarea balantei hidrice si acido-bazice, precum si a presiunii osmotice.

Majoritatea mineralelor (exceptand sulful) se gasesc inorganism in mod normal sub forma ionica (cu sarcina electrica pozitiva sau negativa). Ionii pozitivi (cationii) sunt metalele: sodiu, potasiu, magneziu si calciu, iar cei negativi (anionii) sunt clorul si fosfatii. Alte minerale aflate in compusi organici sunt fierul in hemoglobina ( proteina ce transporta oxigenul in hematii) si iodul

in hormonii tiroidieni. Fosforul sub forma de fosfat (PO43-) intra incomponenta fosfolipidelor din celulele membranei celulare, in ARN, ADN si ATP(acid adenozintrifosforic).

Magneziul este un macroelement mineral esential organismului prin functiile indeplinite si prin procentul relativ ridicat pe care il reprezinta in structurile corpului. Organismul adult contine, in medie, 20-30 de grame de magneziu, peste 50% din acesta fiind in oase. Rolurile magneziului sunt predominant metabolice, fiind implicat in producerea si transportul energiei necesare diverselor procese fiziologice. Este implicat in proteinogeneza, in metabolismul lipidelor si glucidelor, catalizeaza o mare parte din reactiile biochimice, are rol in contractia si relaxarea musculara. Printre cele mai cunoscute functii sunt cele care implica homeostazia calciului si procesul de mineralizare, in care magneziul are un rol activ, regland echilibrul calcic (prin favorizarea absorbtiei si metabolizarii acestuia) si impiedica precipitarea lui cu formare de calculi (renali, biliari).

Magneziul este un mineral care, asemanator calciului, arecapacitatea de a deprima excitabilitatea neuromusculara. Din aceasta proprietate deriva efectul lui tranchilizant. Deficitul se caracterizeaza prin: anxietate, emotivitate exagerata, confuzie, astenie,cefalee, insomnie, ameteli ,crampe musculare, alergii ,fragilitate par si unghii Excesul de magneziu are incidenta mai redusa si se caracterizeaza prin: sete, senzatie de caldura, anorexie, scadere in

greutate ,scaderea tonusului muscular, ,depresie ,tulburaridigestive. Magneziul se gaseste intr-o mare varietate de alimente. Cele cu continutul cel mai ridicat de magneziu sunt laptele si produsele lactate, carnea, fructele de mare, nucile, melasa, fasolea, soia, semintele si germenii de grau. Cerealele integrale precum ovazul, porumbul si orezul sunt si ele niste surse consistente.

CALCIULCalciul intra in componenta tesutului osos. Ionii de calciu stabilizeaza membranele celulare. El este necesar pentru normalizarea proceselor de oxidare la nivelul sistemului nervos si de contractie a muschilor, activeaza unii fermenti si hormoni, participa in procesul de coagulare a sangelui, are actiune

antiinflamatorie si desensibilizanta.Lipsa calciului din organism duce la pierderea energiei, neliniste, dureri de spate, dureri articulare, musculare, rahitism (apare la copii in cazul lipsei calciului pe termen lung), spasmofilie, aparitia cariilor dentare sau a osteoporozei.

Hipocalcemia (nivelul scazut al calciului seric) mai poate provoca furnicaturi la nivelul extremitatilor membrelor si contractii musculare necontrolate (carcei). Hipercalcemia (concentratie ridicata a calciului in sange) apare ca urmare a unui aport excesiv de calciu (peste 2000 mg/zi) pe o perioada mai lunga de timp si poate provoca greata si varsaturi, crampe abdominale, constipatie, anorexie, astenie, depresie, cefalee, ritm cardiac anormal si calculi renali.

Calciul se gaseste din abundenta in lapte si produse lactate (iaurt,branza), fasole, alune, nuci, arahide, masline, galbenus de ou. In cantitati mai mici se afla in carne, legume (patrunjel, mazare, morcovi, gulii, telina, salata verde, ridichi, praz, dar nu in spanac), boabele de soia si toate produsele din soia. De asemenea, calciul mai este intalnit in fructe, paine si peste.

FIERULFierul intra in compozitia multor proteine si enzime absolut necesare organismului tau. Doua treimi din cantitatea totala de

fier se afla in structura hemoglobinei, contribuind la transportulde oxigen de la plaman la tesuturi. Cantitati mai mici de fier se regasesc in mioglobina, cu rol in transportul de oxigen spre muschi, si in numeroase enzime. Excesul de fier se intalneste in cazul persoanelor care primesc terapie cu fier in cantitate prea mare sau prea mult timp, carora li se fac transfuzii de sange numeroase si, de asemenea, in cazul celor care prepara alimente in vase de fier. Se manifesta prin: varsaturi, diaree, leziuni ale peretilor intestinali.

Exista si o boala ereditara, potential letala, numita hemocromatoza, in care este absorbita o cantitate prea mare de fier, care se depune la nivelul tesuturilor. Carenta de fier determina anemie feripriva si este cel mai frecvent deficit nutritional in toata lumea. Poate fi determinata de: aportul inadecvat de fier in general la sugari, femei insarcinate si gravide, sangerari menstruale foarte abundente, sangerari cronice in afectiuni ca ulcerul sau hemoroizii. Fierul se gaseste in alimente si se prezinta sub doua forme:fierul

hemic, mai usor de absorbit de organism, care provine din carnea

rosie (mai ales din ficat), din peste (mai ales stridii, scoici, sardine) si din carnea bruna de curcan;fierul

nonhemic, mai dificil de absorbit de organism, care se gaseste in

legumele verzi (spanac, patrunjel, praz, varza, frunze de sfecla), leguminoase (linte, mazare), fructe uscate (struguri, caise) si cereale integrale.

ZINCULZincul ajuta activitatea a numeroase enzime, intervenind in functionarea aparatului reproducator, a sistemului nervos, imunitar, dermatologic si gastrointestinal. Deficientele au ca rezultat malformatii cerebrale, oculare, osoase, cardiace ale fatului. Actiunea hormonilor steroidieni este dependenta de zinc si acest element este, de asemenea, esential pentru formarea si functia sistemului imunitar. In plus, zincul joaca un rol important in perceperea senzatiilor gustative si in vindecarea plagilor. Toxicitatea apare la inhalarea vaporilor de zinc (sudura), prin ingestia sau prin administrarea intravenoasa a acestui mineral. Inhalarea vaporilor cu un continut mare de oxid de zinc produce o intoxicatie acuta, cunoscuta sub denumirea de febra de fum, care se manifesta prin: febra, salivatie excesiva, cefalee, tuse.

Daca faci dializa, solutiile folosite se pot contamina cuzinc, determinand un sindrom toxic ce se caracterizeaza prin anemie, febra si afectarea sistemului nervos central. Semnele si simptomele deficitului de zinc includ: anorexia, intarzierea in crestere, hipogonadismul (hormoni sexuali insuficienti), alopecia (pierderea parului), bolile cu caracter imun, dermatitele, hipogeuzia (alterarea gustului).

Deficitul matern de zinc poate determina anencefaliafetala (absenta dezvoltarii creierului fetal). Cecitatea (orbirea) nocturna si letargia mintala pot fi, de asemenea, intalnite. Zincul se gaseste in: drojdia de bere, oua, ciuperci, legume, laptele degresat, semintele de floarea soarelui si de dovleac, spanac si grau.

SUPLIMENTEPotentialitatea

suplimentelor cu magneziu este data de cantitatea de magneziu

elementar. Se recomanda suplimente cu magneziu sub forma carbonatului de magneziu sau oxidului de magneziu, pentru ca acestea au cea mai mare potentialitate. Oxidul de magneziu are cel mai mare procent de magneziu 60% -, iar carbonatul de magneziu 40%.Suplimentele

de calciu sunt disponibile sub forma de tablete, tablete masticabile cu

arome si sub forma lichida. Suplimentele combina in general calciu pur sau ca element cu alte substante chimice sau saruri. Formele disponibile in mod obisnuit, sunt aspartatul de calciu, carbonatul de calciu, citratul de calciu, gluconatul de calciu si calciul lactic. Cand cumparati suplimente de calciu, tineti seama de cantitatea de calciu ca element si nu cantitatea sarurilor de calciu. Dintre aceste trei forme, carbonatul de calciu contine cea mai mare cantitate de calciu ca element: 40%. Multe persoane il prefera pe acesta din cauza continutului ridicat de calciu, care le permite sa ia mai putine pastile pentru a obtine doza zilnica optima (ODI).

In orice caz, celelalte forme pot avea valoare specifica terapeutica. Un alt factor care merita luat in considerare este absorbabilitatea. Se recomanda in general carbonatul de calciu si calciul lactic, de vreme ce ele par sa fie in general absorbabile. Citratul de calciu sau citrat-maleatul este cel mai absorbabil, in special la batranete.

Cea mai usor asimilabila forma de prezentare a fierului este chelatul protein-hidrolizat,

cu alte cuvinte fier inclus intr-un compus organic prelucrat in vederea unei rapide asimilari. Produsul este usor de suportat si de organismele sensibile. Sulfatul feros, este inclus in multe suplimente de vitamine si minerale, dar poate determina distrugerea vitaminei E. Suplimentele cu fier organic - gluconat, fumarat, citrat sau peptonat de fier -

nu neutralizeaza vitamina E si sunt disponibile intr-o gama larga de doze, pana la 320 mg.

Zincul

este un element introdus in numeroase complexe de multiminerale si

multivitamine. Se gaseste si sub forma de sulfat, gluconat sau picolinat de zinc in doze cuprinse intre 15 si 60 mg zinc elementar. Desi eficacitatea lor pare egala, gluconatul este

mai bine tolerat de organism decat sulfatul. Este de asemenea disponibil si sub forma decombinatii cu vitamina C, magneziu si complexul de vitamine B.