Embed Size (px)
Citation preview
Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol.6, Issue 2, July – December 2017
31
MATERIALE METALICE VERSUS NEMETALICE IMPLICATE IN
IMPLANTOLOGIA ORALĂ
Sergiu Focșăneanu*1, Norina Consuela Forna
1
1Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa" – Iași, Facultatea de Medicină Dentară
*Autor corespondent : Dr. Sergiu Focșăneanu, Masterand
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa" - Iași, Facultatea
de Medicină Dentară
e-mail: [email protected]
METALLIC VERSUS NON-METALLIC BIOMATERIALS INVOLVED ORAL IMPLANTOLOGY
(Abstract):
Biocompatible are those materials where the vital environment reactions which they are introduced to are so
insignificant that they do not adversely affect each other. The implant must not induce bone biosynthesis by its
corrosion, biodegradation on the surface, secondary changes in the body, metallosis or biological instability.
The most common materials used as a bone substitute are ceramic materials, together with treated bovine bone,
synthetic ceramic of calcium phosphate (hydroxyapatite, tricalcium phosphate TCP) and calcium carbonate
(coraline).Aim :This study individualizes the choice of metallic versus non-metallic biomaterials in accordance
with the various morpho-functional features of clinical cases for implant-prosthetic rehabilitation.Material and
methodA statistical evaluation was made, viewing the existing data, on a number of 32 specialist articles
published between 2011-2017 in recognized medical databases, mainly PubMed.Results and discussionsThe
action mechanism of the various types of ceramics involved in oral implantology is based on osteoconduction.
These materials are used to reconstruct bone defects and augment resorbed alveolar ridges. They have good
compressive strength and low torsional resistance, similar to the natural bone. Although biological responses
differ, all biochemicals are indicated for augmentation. In cases of minor bone resorption, obtaining a suitable
bone bed is achieved mainly with non-membrane allogeneic materials.Conclusions :From the analyzed articles,
it is conclusive that bone regeneration biomaterials provide very good results in maintaining a bone size that
can withstand demands, also providing a high percentage of vitality, safety and lack of complications.
Key words: implantology, biomaterials, biocompatibility, osteoconduction,biodegradation;
INTRODUCERE
Biocompatibilitatea a fost definită
ca: "abilitatea unui material de a produce
un răspuns potrivit într-o aplicaţie
specifică". Răspunsul este de obicei
reacţia ţesutului la implant, legată de
stabilitatea chimică a biomaterialului
implantat [1,2,3].
Generarea accelerată de matrice
extracelulară la nivelul ţesuturilor moi
sau dure este rezultatul unei
productivităţi celulare crescute. În cazul
implanturilor folosite la nivelul
ţesuturilor dure sunt preferate materiale
bioactive care antrenează osteogeneza şi
ataşarea implantului la osul nou format.
Importanţa majoră la interfaţa ţesut-
implant o au fenomenele chimice sau
micro-mecanice precum şi relaţiile dintre
morfologia de suprafaţă şi compoziţia
chimică. Un element comun tuturor
biomaterialelor este faptul că acestea nu
interferă cu gazda şi răspunde la exigenţa
„primum non nocere" [4,5,6]
Este evident că biomaterialele
utilizate pentru implanturi trebuie
concepute astfel încât să evite eşecul
implantar şi mai mult să contribuie la
fenomenele de vindecare. Pentru
materialele de implant dentar concepute
pentru implantare necimentată este util
procesul de accelerare a osteogenezei (cu
reducerea timpului de vindecare) şi de
ameliorare a gradului de apoziţie osoasă
Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 2, July – December 2017
32
(ceea ce determină creşterea
probabilităţii unui succes de lungă
durată). Este unanim acceptat astăzi că
proprietăţile de suprafaţă ale unui
implant vor influenţa interacţiunile cu un
sistem biologic [7,8,9]
O gamă largă de materiale este
actualmente folosită ca şi biomateriale de
implantáre, variind de la metale simple şi
aliaje la polimeri, ceramici şi compozite
[10,11,12]. În medicina dentară, metalul
simplu de elecţie este titanul iar
cercetările actuale se axează pe
optimizarea osteointegrării acestuia
[13,14,15].
Procesele care au loc la interfaţa
implant-ţesut sunt de o complexitate
extremă şi rămân dificil de explicat în
ansamblu, în ciuda progreselor ştiinţifice
ale ultimilor ani [16,17,18]
Menţinerea pentru o perioadă
îndelungată a interfeţei implantare se
poate realiza numai prin procese de
modelare şi remodelare dinamică. Aceste
irea de capacitate adaptativă de către
Stanford şi Brand permit osului să reziste
la erorile inerente din cadrulprocese, care
au fost definite sub denum procedurilor
clinice, creând în acelaşi timp o interfaţă
care să suporte implanturile[19,20,21].
Datorită proprietăţilor arhitectonice şi
structurale slabe, rata de succes de lungă
durată a implantelor la nivelul
maxilarului posterior este mai redusă
(65-85%). În general, răspunsul osului
trabecular la proprietăţile mecanice ale
implantului este un factor critic mai ales
la nivelul maxilarului posterior edentat
unde grosimea corticalei sau proprietăţile
osului remanent sunt insuficiente pentru
a rezista la forţele ocluzale[22,23,24] SCOPUL STUDIULUI
Acest studiu individualizeaza alegerea
biomaterialelor metalice versus nemetalice
in acord cu diferitele particularitati morfo-
functionale ale cazurilor clinice in vederea
reabilitarilor implanto-protetice.
. MATERIAL ŞI METODA
S-a realizat o evaluarea statistica a
datelor existente pe un numar de 32 de
articole de specialitate publicate in intervalul
2011-2017, in baze de date medicale
recunoscute, in principal PubMed.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Remarcăm in cadrul loturilor analizate
în cadrul metaanalizei o prevalenta a sexului
feminin in procent de 64% fata de sexul
masculin ,in proportie de 36% , aspecte ce
interferă cu algoritmul de reabilitare
implanto-protetica.Analiza prevalentei unui
anumit tip de biomaterial se realizeaza in
contexul corelarii cu factorii morfo-
functionali ai pacientilor.(Fig. 1).
Fig. 1 Structura lotului pe sexe
In ce priveste statusul gingiei atasate, se
remarca un procent de 20% pentru gingia
plata, opaca si densa –favorabila manipularii
chirurgicale, un procent de 30% pentru
gingia fina, translucida, festonata , ce
necesita reabilitarea prin grefa pentru a se
crea un exces de tesut keratinizat. In ce
priveste gingia redusa, ca urmare a
interventiilor chirurgicale s-a inregistrat un
procent de 5%, ca urmare a patologiei
parodontale un procent de 30%, iar ca
64.0%
36.0%
Structura lotului pe sexe feminin masculin
Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 2, July – December 2017
33
urmare a modoficarilor fiziologice s-a
inregistrat un procent de 15%(Fig. 2).
Fig. 2 Tipuri de gingie atasata
In ce priveste tipurile de protezari , se
remarca un procent de 22% pentru
reabilitarile fixe metalo-ceramice, un
procent de 20% revenind protezarilor fixe pe
implante, un procent de 15% pentru
protezarile mobilizabile pe implante, un
procent de 12% s-a inregistrat pentru
protezarile fixe de ceramica pe zirconiu cit
si pentru cele totale mobilizabile clasice, un
procent de 11%pentru protezarile
mobilizabile scheletate si un procent de 8%
pentru restaurarile fixe metalo-
compozite(Fig. 3).
Fig. 3 Tipuri de protezari
plata, opaca si densa 20.0%
fina, translucida, festonata
30.0%
interventii chirurgicale
5.0%
patologie parodontala
30.0%
modificari fiziologice
15.0%
redusa, ca urmare a
50.0%
Tipuri de gingie atasata
0% 5% 10% 15% 20% 25%
fixe, metalo-ceramice
fixe, metalo-compozite
fixe, ceramica pe zirconiu
mobilizabile scheletate
totale clasice
fixe pe implante
mobilizabile pe implante
22%
8%
12%
11%
12%
20%
15%
Tipuri de protezari
Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 2, July – December 2017
34
Materialele de regenerare osoasa
analizate au fost urmatoarele:
1.Hidroxiapatit- are un grad marit
de biocompatibilitate ,aderand cu
usurinta la tesuturile moi si dure. Astfel in
ultimele decade hidroxiapatita derivata de la
bovine a beneficiat de o atentie deosebita ca
substitut pentru grefele osoase autogene. Ca
şi P sunt elementele cele mai abundente, dar
se întâlnesc şi bicarbonaţi, citraţi, Mg, K, Na
etc. Prin studii complexe bazate pe difracţia
razelor X (Roentgen) s-a putut demonstra că
P şi Ca formează împreună cristale de HA.
2. BIO-Oss este un os bovin anorganic
care a fost tratat chimic pentru a fi inlaturata
componenta organica. Astfel el poate fi
folosit in augmentari fara a cauza aparitia
unui raspuns imun din partea gazdei.Bio-oss
este un material osteoconductiv iar in timp,
prin remodelari fiziologice devine
incorporat in osul inconjurator.
3. OsteoGraf/N este un alt material
pe baza de hidroxiapatita poroasa derivate
din os bovin. Acest material este disponibil
in doua variante, o varianta cu particole de
dimensiuni mici (OsteoGraf/N300) si o
varianta cu particole de dimnensiuni mari (
OsteoGraf/N700).
- 4.Osteogen este o grefa sintetica bioactiva
resorbabila. Este un material de augmentare
osteoconductiv,non-ceramic,indicat pentru
conturarea si refacerea defectelor crestei
alveolare( augmentarea alveolelor
postextractionale,augmentarea defectelor din
jurul implanturilor,refacerea defectelor
oasoase marginale,periapicale si
periodontale alveolare).
-
- 5.Cerasorb- este Beta TCP si poate fi
folosit pentru regenerarea osoasa a
intregului schelet. Materialul se resoarbe in
totalitate si este inlocuit de os intr-un
interval de timp cuprins intre 3-24 luni, in
functie de tipul de os.Desi este un material
foarte poros, Cerasorbul este stabil si foarte
rezistent la abraziune(Fig. 4).
Fig. 4 Tipuri de biomateriale de augmentare osoasa utilizate
Evaluarea structurilor osoase la 6
luni a relevat rezultate pozitive in ce priveste
parametri dimensionali pentru fiecare tip de
biomaterial de regenerare.In ce priveste
0% 5% 10% 15% 20% 25%
Hidroxiapatite
Bio-Oss
OsteoGraf / N
OsteoGen
Cerasorb
20%
25%
15%
15%
25%
Tipuri de biomateriale de augmentare utilizate
Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 2, July – December 2017
35
calitatea osului de neoformatie, structura
osoasa a fost foarte densa in cazul utilizarii
Bio-ossului, si a Cerasorbului, aspecte
relevate de examenul radiologic, care ofera
informatiile necesare. Din punct de vedere
clinic rezultatele au fost foarte bune si
pentru celelate 3 biomateriale de regenerare
osoasa ultilizata.
In cazul utilizarii hidroxiapatitei , cu cat
porozitatea materialului este mai mare cu
atat ofera un suport mai bun pentru osul nou
format si este mai repede resorbit.Cu cat
grefa este mai cristalina cu atat rata de
resorbtie este mai mica.Se poate
concluziona ca grefele amorfe se resorb mai
rapid decat cele cristaline. Blocurile
solide,dense de hidroxiapatita au rezistenta
crescuta la compresiune dar sunt friabile
,deci nu sunt indicate pentru zone ce vor
primi forte
crescute. De aceea, este foarte importanta
o analiza atenta din punct de vedere clinic si
paraclinic a zonei ce urmeaza a fi
augmentata ,evaluarea fortelor de la acest
nivel este foarte importanta precum si
evaluarea tipului de ocluzie. Datorita
proprietatilor fizice si chimice ale
materialelor pe baza de hidroxiapatita
vorbim de rata resorbtiei si aplicabilitatea
clinica acestor materiale. Astfel particolele
mari se resob intr-un timp mai indelungat si
deci raman mai mult timp in situsul de
augmentare. Un dezavantaj al ceramicilor
poroase este acela ca rezistenta este invers
proportionlaa cu porozitatea.Cele mai
folosite pentru augmentari de creasta sunt
particolele de hidroxiapatita de 1
mm,aderand foarte bine la structurile osoase
subiacente.
Folosirea particolelor in locul
blocurilor solide minimizeaza problema
fragilitatii,ducand la formarea unei cantitati
mai reduse de os comparativ cu folosirea
blocurilor.
In ce priveste utilizarea Bio-ossului, acest
tip de os anorganic poate fi folosit ca atare
sau in combinatie cu membrane de ghidaj,
cum ar fi in defectele parodontale,
dehiscente si fenestratii in jurul implantului.
In cazul deficientelor mari de creasta
alveolara ,osul anorganic poate fi combinat
cu os autogen.Remarcam acuratetea
Procesului de revascularizare, migrarea
osteoblastelor, crearea unei retele fine
osoase induse de Bio-Oss® .Prin
interconectarea micro-si macroprilor se
stabilizeaza cheagul sanguin, premisa a unei
remodelari eficiente in cazul utilizarii
acestui tip de biomaterial de
regenerare.Evaluarea radiologica ne indica o
Integrarea perfecta a noii structuri osose
asociate cu Bio-Oss® care s-a realizat dupa
6luni.
- In ce priveste uilizarea biomaterialului de
regenerae osoasa tip Osteograf, varianta cu
particule de dimensiuni mici a fost folosita
cu succes in tratamentul defectelor de
creasta alveolara. Dupa o perioada de
vindecare de peste 4 luni tesuturile moi din
zona augmentata aveau acelasi aspect ca si
tesuturile vecine iar materialul avea o
consistenta buna si se putea desprinde de
osul subiacent doar fortat(Fig. 5).
-
-
Fig. 5.Aspecte clinice ale utilizarii
materialului de augmentare Osteograf.Evaluare dupa 6 luni
- In cazul utilizarii cerasorb-ului ca material
Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 2, July – December 2017
36
de regenerare osoasa, dupa 6 luni de la
inteventie remarcam o foarte buna structura
a osului din jurul implantelor.
- Relativ recent, refacerea defectelor crestei
alveolare produse prin atrofie sau resorbtie
s-a efectuat cu ajutorul aditiei materialelor
alogene sau a grefoanelor osoase autogene
sau heterogene mentinute prin implante sau
osteosinteza.Plasarea grefelor osoase
supracrestal era urmata de o rata de resorbtie
de circa 50%. Din acest motiv, s-a preferat
aplicarea grefelor osoase sau a materialelor
alogene dupa tehnica „sandwich". Osul
liofilizat este relativ des utilizat dar pentru
refacerea defectelor reduse si in combinatie
cu membrana. Cand se folosesc materiale
alogene, exista un risc crescut de infectie si
de dehiscenta a plagii mucozale. De
asemenea, s-a constat ca osul liofilizat
prezinta un potential de revitalizare mai
scazut decat osul autolog.Regenerarea
osoasa dirijata si-a extins indicatiile si in
ceea ce priveste aditia localizata de creasta
alveolara ce precede sau simultan cu
inserarea de implante, tratamentul defectelor
osoase si aditii periimplantare. Regenerarea
osoasă dirijată şi-a extins indicaţiile şi în
ceea ce priveşte adiţia localizată de
materiale de reconstrucţie osoasă (HA
granule;P-TCP), tratamentul defectelor
osoase şi adiţii periimplantare.
Defecte mai mari, însoţite de atrofie
totală a crestei alveolare necesită
augmentarea cu os autolog, cantitatea de os
necesară influenţând alegerea site-ul donator
(menton, regiune retromolară mandibulara,
sau de un transplant din creasta iliacă).
Concluzii
1.Biomaterialele de regenerare osoasa
cu potential in regenerare gingivala., pentru ca
cele doua tipuri de regenerari trebuie privite
integrativ sunt materiale de succes în diferite
tipuri de augmentari contribuind la succesul
terapeutic implantar alaturi de evaluarea
minutioasa clinica si paraclinica a pacientului
candidat la implant si de respectarea riguroasa a
protocoalelor chirurgicale
2.Atunci când sunt utilizate corespunzator,
biomaterialele de regenerare osoasa oferă
rezultate foarte bune , în ceea ce priveste
menţinerea unui volum osos care să reziste la
solicitari, oferind deasemenea un procent înalt
de vitalitate, siguranţă şi lipsa a complicaţiilor.
-
3.Utilizarea biomaterialelor metalice versus
nemetalice este in deplin acord cu
particularitatea fiecarui caz clinic.
-
Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 2, July – December 2017
37
BIBLIOGRAFIE
1. Andersson B, Odman P, Lidvall AM, et al: Single tooth restoration supported by osseointegrated
implants: results and experience from a prospective study after 2 to 3 years, Int Oral Maxillofac
Implants 10:702-711, 1995.
2. Augustin M.: Implantologie orală curs, Ed. Sylvi, 2000
3. Berglundh T, Lindhe J, Ericsson I, et al: The soft tissue barrier at implants and teeth, Clin Oral
Implants Res 2:81-90, 1991. I
4. Cranin N.: Atlasof Oral implantology, Thieme Medical Publishers, 1993
5. deLange GL: Aesthetic and prosthetic principles for single tooth implant procedures: an overview,
Pract Periodontics Aesthet Dent 7:51-61, 1995.
6. Forna N.C.(Coordonator) :Protetica dentara, VOL. I si II. Editura Enciclopedica, 2011
7. Forna, N. C. Evaluarea starii de sanatate afectate prin edentatie. Editura Demiurg, 2007.
8. Forna N.C., Actualitati in clinica si terapiedentatiei partial intinse. Editura “Gr.T.Popa” 2009.
9. Gănuţă N., Bucur A.: Tratat de implantologie orală, Ed. Naţional
10. Graber TM: Anomalies in number of teeth. In Graber TM, editor: Orthodontics principles and practice,
ed 2, Philadelphia, 1966, WB Saunders.
11. Hebel KS, Gajjar R: Achieving superior esthetic results: parameters for implant and abutment
selection, Int Dent Symp 4:42-47,1997.
12. Hobo S., Ichida E.: Osseointegration and Occlusal rehabilitation, Quintessence Publishing Co., 1991
13. Israelson H, Plemons JM: Dental implant, regenerative techniques and periodontal plastic surgery to
restore maxillary anterior esthetics, Int Oral Maxillofac Implants 8:555-561, 1993.
14. Kois JC: Predictable single tooth periimplant esthetics: five diagnostic keys, Compendium 22:199-
218,2001.
15. Kois MC: Altering gingival levels: the restorative connection. 1. Biologic variables, Esthet Dent 6:3-9,
1994.
16. Kokich VO Jr, Kiyak AH, Shapiro PA: Comparing the perception of dentists and lay people to altered
dental esthetics, Esthet Dent 11:311-324,1999.
17. Kraus BS, Jordan RE, Abrams L: Dental anatomy and occlusion, Baltimore, 1969, Williams &
Wilkins.
18. Lazzara RJ: Immediate implant placement into extraction sites: surgical and restorative advantages, Int
Periodontics Restorative Dent 9:332-J43, 1989.
19. Lindhe J.: Clinical periodontology and implant dentistry, 4th edition, Blackwell Munksgaard
20. Lombardi RE: The principles of visual perception and their clinical application to denture esthetics,
Prosthet Dent 29:358, 1973.
21. Maklin M, Dummett CO Jr, Weinberg R: A study of oligodontia in a sample of New Orleans children,
Dent Child 46:478-482, 1979. )
22. Misch CE, Misch CM: Intraoral bone grafts for implant dentistry. In Misch CE, editor: Contemporary
implant dentistry, St Louis, 1999, Mosby.
23. Misch CE: Divisions of available bone in implant dentistry, Int' Oral ImplantoI7:9-17, 1990.
24. Misch CM, Misch CE, Resnik RR, et al: Reconstruction of maxillary alveolar defects with mandibular
symphysis grafts for dental implants: a preliminary procedural report, Int , Oral Maxillofac Implants
7:360-366,
