Societate Luni, 11 februarie 201910 Spectacolul „Isprăvile lui Păcală”, un succes

Aplauze la scenă deschisă

Orădeni de toate vârstele au venit sâm-bătă, în număr mare, la Teatrul Arcadia, pentru a se întâlni cu Păcală, eroul snoave-lor populare românești.

Cea de-a patra premieră a stagiunii 2018/2019, „Isprăvile lui Păcală”, de Constantin Cubleșan, s-a bucurat de succes, spectacolul fi-ind prima producție dedicată copiilor cu vârste mai mari de 9 ani.

„Isprăvile lui Păcală”, de Constantin Cu-bleșan, în regia lui Petre Ghimbășan, este o frescă a satului românesc de la finele secolului al XIX-lea. Dorind să scape de foame și de sărăcie, Păcală pornește din sat în sat încercând să-și găsească un rost în viață. El se va întâl-ni cu oameni leneși, lacomi, sau zgârciți, ba chiar și cu draci în carne și oase, va trece prin peripeții haioase dar va reuși de fiecare dată să iasă la liman cu bine, salvat fiind de șiretenia și istețimea sa.

Din distribuție fac parte: Florian Silaghi, Alexandru Pop, Andrei Fazecaș, Zentania Lup-șe, Igor Lungu, Ionuț Șerban, Rin Tripa, Florin Stan, Consuela Egyed, Igor Lungu, Andrei Fazecaș, Dan Turcuț, Viorel Sabău, Peter Papp. Muzica a fost realizată de Ovidiu Iloc, iar sce-nografia de Csűri Emese.

„Isprăvile lui Păcală este spectacolul vedetă al stagiunii și este propunerea noastră pentru publicul cu vârste mai mari de 9 ani”, spune directorul artistic al Arcadiei, Sebastian Lupu. „Așa cum am arătat la începutul mandatului, încet, încet, începem să avem grijă de copiii din clasele primare și de preadolescenți, un segment de vârstă care, până în acest moment, nu a fost ofertat de teatru”, a menționat Sebas-tian Lupu. Regia spectacolului este semnată de Petre Ghimbășan, aflat la prima colaborare cu trupa Arcadia.

„Am pornit acest spectacol de la replica Unii oameni sunt mai răi ca dracii. Este un spec-tacol care evidențiază inteligența și umorul țăranului român”, a spus Petre Ghimbășan. n

A patra premieră a stagiunii 2018-2019, la Teatrul Arcadia

O carte despre Bihor în an Centenar

Monografia judeţului Bihor (1943)În contextul Centenarului

României Mari, recent a văzut lumina tiparului o nouă apariţie editorială intitulată Monografia judeţului Bihor (1943). Volumul, apărut la Editura Mega din Cluj-Napoca, reprezintă pu bli-carea pentru prima dată a unui ma nuscris consacrat istoriei Bi horului, elaborat în 1943. De editarea lui s-a îngrijit prof. univ. dr. Gabriel Moisa.

Pe lângă manuscrisul propriu zis, lucrarea mai cuprinde două studii introductive semnate de Gabriel Moisa, aparatul cri-tic fiind opera aceluiaşi edi-tor. Manuscrisul se găseşte în colecţia de documente a Mu ze-ului Ţării Crişurilor din Oradea, instituţie faţă de care ne arătăm deplina gratitudine.

Încă de la început trebuie spus că Monografia judeţului Bihor face referire doar la Bihorul aflat sub administraţie românească, cu reşedinţa la Beiuş, şi beneficiază de o construcţie complexă în care aflăm lucruri importante le gate de Bihorul vremii. Mo­no grafia are un important ca-pitol consacrat Elementelor de Geografie Fizică, în care gă sim o delimitare precisă a frontierelor judeţului şi o de-scriere a formelor de relief, ur mate de precizări legate de descrierea climei şi a vegetaţiei acestuia, Elemente de Geografie Economică, unde sunt cuprinse bogăţiile subsolului, bogăţiile în animale, industria, căile de comunicaţii. Urmează un ca-pitol circumscris Împărţirii Ad ministrative a Judeţului, în care este iterat la modul cel mai amănunţit cum este împărţit din punct de vedere administrativ Bihorul ciuntit prin Dictatul de la Viena.

Un capitol foarte extins este dedicat Elementelor de Geo politică şi Istorie, acesta cuprinzând 50 din cele 101 ale manuscrisului. El reprezintă partea de rezistenţă a lucrării, care debutează cu istoria acestor locuri pornind din secolul al XII-lea şi se încheie cu integrarea Bihorului de-a „pururea Patriei Mame” în anul 1918. Capitolul a fost scris de doi oameni de cultură. Acest fapt este vizibil citind acele părţi ale textului în care se regăsesc informaţii bine articulate legate de realităţile Evului Mediu bihorean, începând cu invazia tătarilor din 1241, continuând cu descrierea Bihorului în vremea Renaşterii, realităţile feudale, voievozii şi voievodatele ro-mâ neşti, Epoca Modernă şi lupta naţională a românilor din Bihor împotriva politicilor maghiare de deznaţionalizare în perioada Imperiului Austro-

Ungar. Unul dintre autori este, probabil, Teodor Neş, iar celălalt Titus L. Roşu. Pe măsură ce se apropie de secolul al XX-lea, informaţiile sunt tot mai multe şi mai precise fiind realizate mai multe medalioane ale unor frun taşi politici ai românilor mai mult sau mai puţin cunoscuţi, între care: Emanuil Gojdu, Aloisiu Vlad, Partenie Cosma, Ioan Tuducescu, Gavril Bodnaru, Gheorghe Popa, Va-si le Ignat etc. Nu sunt scăpate din atenţie nici evenimentele din 1918-1919, cărora li se oferă un loc special. În finalul acestui capitol sunt evidenţiate cu mare acribie informaţiile de-mografice, confesionale, şco-lare ale Bihorului românesc pe fiecare plasă în parte din cele şapte existente. Nu în ultimul rând, trebuie menţionată atenţia acordată instituţiilor şcolare e xistente, precum Liceul ro-mânesc din Beiuş, Liceul de fete din Beiuş, Internatul Pavelean de băieţi, Internatul ortodox de băieţi şi Şcoala Normală de Învăţătoare din Beiuş, toate be-ne ficiind de micromonografii în cadrul lucrării.

Monografia judeţului Bihor este scrisă într-o manieră mo-der nă fiind abordate inclusiv chestiuni de viaţă cotidiană, denumite în document Viaţă familiară. Aflăm, astfel, cum era organizată o gospodărie, câte încăperi avea o casă şi cum erau dispuse camerele, ce mâncau bihorenii şi, nu în ultimul rând, reflecţii legate de folclorul bihorean.

Instituţia care a gestionat rea lizarea acesteia a fost Pre-fec tura Judeţului Bihor. Modul de elaborare, informaţiile şi limbajul oferite cu pro fe si o-na lism sugerează clar faptul că cei ce au elaborat-o au fost specialişti în domeniul istoriei, geografiei şi economiei, cărora li s-au adăugat funcţionari ai Prefecturii Bihor, care au pus la

dispoziţie datele administrative. Probabil că Prefectura Judeţului Bihor a primit ordin de realizare a acestei monografii, aşa cum au primit şi alte instituţii similare din România în prima parte a anului 1941, după preluarea deplină a puterii de către generalul Ion Antonescu, urmare a înlăturării legionarilor din guvern în ur ma evenimentelor din 21-23 ia nuarie 1941, şi numirea în func ţia de ministru de interne a generalului Dumitru I. Popescu.

În peisajul istoriografic ro-mânesc există publicată o singură lucrare de acest gen, Monografia judeţului Dâmboviţa (1943), cu un conţinut tematic apropiat de cel publicat aici în legătură cu judeţul Bihor. Aceasta a fost identificată în Arhivele Naţionale –Serviciul Judeţean Dâmboviţa şi conţine câteva date suplimentare care ajută la contextualizarea demersului. Astfel, dosarul conţine un document care arată că monografia a fost realizată în urma „dispoziţiunilor domnului mareşal Ion Antonescu, con­ducătorul statului, şi din ordinul domnului general de corp de armată Dumitru I. Popescu, ministrul Afacerilor Interne”.

Asta ne face să credem că şi demersul Prefecturii bihorene a fost făcut tot în urma unor asemenea dispoziţii primite de la Ion Antonescu şi Dumitru Popescu, ministrul de interne. Probabilitatea este destul de mare, având în vedere si mi-li tudinea tematică şi tipul de informaţii puse la dispoziţii în cele două lucrări. Afirmaţia este întărită de sfârşitul brusc al lucrării în mijlocul propoziţiei ca urmare a tăierii ultimei (ultimelor) pagini. Finalul lasă să se înţeleagă că urma o parte în care se vorbea laudativ la adresa generalului Ion Antonescu. Astfel, se spune că „monografia acestui judeţ este ciuntită, după

cum ciuntit este şi judeţul în urma verdictului de la Viena. Valurile de durere se scurg de trei ani încoace de la.......”, aici încheindu-se intempestiv textul. Având în vedere anul în care a intrat în colecţiile Muzeului Ţării Crişurilor, 1984, este de înţeles de ce avem lipsă această parte de final dedicată comanditarului Ion Antonescu. Este mai mult ca sigur că textul de final era unul elogiator la adresa lui Ion Antonescu, situaţie în care acesta a fost eliminat. Mai mult, interiorul copertei 4 are aplicat un plic, ceea ce denotă faptul că acolo fuseseră hărţi, schiţe şi fotografii cu realizările din Bihor din anii în care Ion Antonescu fusese la conducerea statului român.

Cu toate acestea, Monografia judeţului Bihor editată în 1943 este un document fundamental pentru cunoaşterea realităţilor judeţului Bihor din perioada celui de-al II-lea Război Mondial şi o sursă importantă pentru elaborarea unor alte lucrări monografice ale Bihorului în ansamblul său. Nu cunoaştem precis care au fost motivaţiile care au stat la baza elaborării monografiei, însă putem avansa ipoteza potrivit căreia generalul Ion Antonescu a dorit să aibă o imagine cât mai completă asupra statului pe care îl conducea, a resurselor sale şi să vadă care este potenţialul său în condiţiile pregătirii intrării României într-un război al cărui final era greu să fie prevăzut în anul 1940. Redactarea manuscrisului s-a făcut respectând grafia timpului, cu uşoare ajustări şi corecturi acolo unde a fost cazul în vederea înţelegerii textului. De asemenea, au fost păstrate capitolele şi subcapitolele pro-puse de autorii monografiei în anul 1943.

n Prof. univ. dr. Gabriel MOISA