Jocul La Varsta Scolara Mica

5/17/2018 Jocul La Varsta Scolara Mica - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/jocul-la-varsta-scolara-mica-55b07abba8d58 1/4

Jocul la varsta scolara mica

Dupa 6-7 ani, scoala ocupa o buna parte din timpul copiilor. Activitatea de invatare devine

activitate fundamentala, dobandind functii principale in dezvoltarea personalitatii. Ca atare, se produce o

schimbare in ceea ce priveste pozitia jocului in orarul vietii de fiecare zi, in ponderea si importanta lui, instructura si caracteristicile sale.

La varsta de 6 ani, jocurile copilului devin mai bogate in continut si mai variate. In mod spontan

ii place (sub forma de joc) sa deseneze, sa picteze, sa execute litere mari de tipar pe care, in prealabil, le-a

invatat aproape pe nesimtite de pe firmele magazinelor sau din titlurile diferitelor reviste, carti etc.Scrierea este pentru copil, deocamdata, tot joc, dovada faptului ca se realizeaza spontan. Copilul se joaca

''de-a scrierea'' numelui sau cu majuscule. De multe ori literele efectuate de el sunt inverse, cu buclele si

barele repartizate altfel decat trebuie.

La 6-7 ani, copilul are tendinta de a oferi jucaria preferata invatatoarei de care s-a atasat foartemult. 323m128d

Jucaria ramane materia prima a jocului; copiii se concentreaza in aceasta etapa mai mult asupraunor activitati preferate. Baietii se joaca in special jocuri ''de-a razboiul'', trasul la tinta, de-a v-ati

ascunselea, in timp ce fetele se joaca mai ales cu papusi si accesorii ale acestora.

La 7 ani copilul isi gaseste de joaca si singur. In special, ii place sa decupeze si sa coloreze.

Aceste interese foarte focalizate pe un anumit tip de activitate sau colectionarea de obiecte devin intr-o

anumita masura obsesive. Copilul isi organizeaza jocul mai bine si incepe sa inventeze diverse lucruri, ii

place sa creeze si sa confectioneze diferite lucruri (Mariana Popa, 2002, p. 79).

Datorita dezvoltarii si perfectionarii deprinderilor motorii, dezvoltarii echilibrului si a capacitatii

de coordonare a sistemelor senzoriale si motorii, atat fetelor cat si baietilor le plac jocurile de miscare

precum patinatul, leganatul, jocuri care implica alergarea, inotul sau jocul cu mingea, iar universal preferata la aceasta varsta este bicicleta. Copiii par sa aiba o preferinta innascuta de a face exercitii fizice

(Idem, p. 79).

Cresterea independentei copilului, modificarea disponibilitatilor afective, se manifesta si in jocuri.

In timpul desfasurarii lor, creste starea de tensiune datorita numeroaselor dispute legate de reguli, dedatoriile si drepturile fiecaruia in diferite etape ale jocului. Desi aceste dispute sunt, de obicei

zgomotoase, copilul nu mai paraseste jocul cand este nesatisfacut de intorsatura pe care a luat-o.

Jocul devine un instrument de invatare a regulilor care pun stapanire pe toate

comportamentele copilului. Chateau sublinia ideea ca, jocul este un teren pe care copilul isi dezvolta

personalitatea si forta sa, el vede in regula calea de afirmare a personalitatii copilului si nevoia profunda asufletului copilului pentru ordine.

Spre varsta de 9-10 ani, expansivitatea copilului se atenueaza in parte. Incep sa-l atraga din ce in

ce mai mult activitatile statice. Preocuparea fata de rezultatele muncii scolare se intensifica, desi atractiaexercitata de joc absoarbe inca prea mult interesele copilului, uneori in detrimentul invatarii. Gessell

subliniaza ca jocul nu inceteaza niciodata sa fie, in timpul intregii copilarii, o problema majora.



Se constata ca intre jocurile prescolarilor si ale scolarilor mici exista o continuitate, ele se vor

manifesta si la scolarul mic, dar se vor impregna cu o serie de caracteristici noi. Astfel se vor gasi jocurile

cu subiect si roluri, de constructie, cu reguli.

Jocul cu subiect si roluri pastreaza pana tarziu functii simbolistice importante. In jocul cusubiect si roluri se evidentiaza experienta de viata a copilului, preocuparea lui pentru relatiile adultilor,

pentru relatiile dintre copii si adulti; apar scene despre actiunile si sarcinile scolare.

In jocurile colective, evolutia subiectelor este mai controlata, mai realista decat la copilul

prescolar. Jocurile baietilor si fetelor se diferentiaza, incorporand conduite specifice. Baietii se integreazade obicei in roluri active, specific barbatesti, fetele transpun in jocurile lor activitati desfasurate de mama

sau invatatoare, cu deosebire. Nu vom intalni, sau vom intalni foarte rar, fete care sa-si asume roluri de

luptatori ''inarmati'' cu pistoale, pusti, conducand in mare viteza si cu mult ''risc'' masini, tancuri, avioaneetc.

Rolurile in jocurile scolarului mic se transpun cu mai multa exigenta decat la prescolari. Pe scolar

nu-l va multumi doar chemarea ''cine vrea sa se joace cu mine?'', atat de frecventa la prescolar. Devine

mai activa selectionarea partenerilor, bazata acum pe aprecieri si autoaprecieri asupra posibilitatilor acestora si asupra propriilor capacitati. Copilul de varsta scolara mica va aprecia mai corect cine poate fi

conducatorul jocului, ce rol i se potriveste mai bine fiecaruia dintre jucatori. Adeseori, scolarii discuta si

argumenteaza repartizarea rolurilor, momentul organizatoric al jocului prelungindu-se mult timp dinaceasta cauza.

Relatiile ce se stabilesc intre copii in jocurile cu subiect si roluri sunt determinate, in mai mare

masura ca la prescolari, de legaturile de prietenie, de faptul ca invata in aceeasi clasa, ca locuiesc pe

aceeasi strada, in acelasi bloc etc. Modalitatea de executare corecta a rolului consolideaza pozitiacopilului in colectivul de joc. La copiii de 8-10 ani, grupurile de joc sunt mai inchegate, mai stabile, iar

criteriul preferential este completat de cel al aprecierii conduitei de joc. Cei care nu respecta etapele si

regulile jocului sunt usor eliminati.

Prin structura si disponibilitatile angajate, jocul cu subiect si roluri are un puternic caracter formativ cu consecinte asupra intregii personalitati infantile.

Numeroase studii privind rolul jocului cu subiect si roluri in structurarea personalitatii scolarului

din clasele mici subliniaza faptul ca, in procesul desfasurarii lui, se creeaza conditii pentru stabilirea si

aprofundarea relatiilor dintre copii, pentru aprecierea posibilitatilor partenerilor si a celor proprii.Organizarea jocurilor cu subiect si roluri antreneaza capacitati imaginative creatoare, atentia in urmarirea

modului de indeplinire a rolurilor si in desfasurarea momentelor de joc.

Jocul cu subiect si roluri constituie un mijloc important de educatie intelectuala prin imbogatireacunostintelor, a vocabularului cu expresii literare pe care copiii de varsta scolara le transpun aidoma indialogurile dintre ei in joc (Cf. Ursula Schiopu, 1970, p. 128).

Dintre cele trei tipuri de joc descrise de Piaget (1971): jocul senzoriomotor, jocul simbolic si

jocul cu reguli (jocul social), cel din urma este caracteristic pentru copiii de varsta scolara mica.

Piaget descrie dezvoltarea progresiva a capacitatii de a intelege si repeta regulile, prin delimitarea acatorva stadii:



o In primii ani de viata, copiii reactioneaza la jucarii asa cum le face lor placere, neavand inca

conceptul de regula.

o In jur de 4-5 ani poate aparea imitarea regulilor, dar acestea sunt modificate pentru a se

potrivi cu experienta personala, iar jocul nu este subordonat scopului de a castiga.

o La 7-8 ani, castigul devine important. Piaget numeste acest moment stadiul ''cooperariiincipiente'', pentr ca acum copiii isi dau seama ca, pentr a castiga trebuie sa respecte regulile.

o In final copiii ajung la stadiul ''codificarii regulilor'', cand toti jucatorii inteleg regulile

stabilite si sunt de acord sa le respecte (Cf. Mariana Popa, 2002, pp. 81-82).

Copiii care nu invata sa se joace dupa reguli sunt de obicei criticati sau exclusi din joc pana invata

sa se joace ca si ceilalti. Atitudinea fata de joc, necesitatea regulilor alaturi de placerea data de activitatea

ludica, pot avea ulterior efecte importante asupra comportamentului.

Jocul cu reguli exercita imporatante influente educative. In primul rand, stabilirea scopului,

sarcinilor, regulilor, precum si subordonarea fata de reguli antreneaza o serie de capacitati intelectualecare, pe parcursul jocului, sunt dublate de antrenarea conduitei voluntare, motivationale si de cerinta de

corectitudine.

J. Piaget a subliniat rolul jocului cu reguli in formarea judecatilor morale. El considera ca

acceptarea si respectarea regulilor jocului determina pe copil sa participe, in mic, la societatea din care

face parte, il pregatesc pentru activitatile viitoare si il conduc spre morala sociala a grupului caruia iiapartine.

O directie in care evolueaza jocurile cu reguli este aceea a jocurilor sportive, dupa cum arata

Ursula Schiopu in lucrarea citata (1970, pp.133-138). Astfel de jocuri se intalnesc si la scolarii mici, in

special la cei de 9-10 ani, dar nu sunt caracteristice acestei varste. Specific jocurilor sportive este faptulca ele implica multa miscare, fiind in general jocuri de miscare. Ele include, in special, relatii

competitive, desfasurandu-se, de obicei, sub forma de intreceri. In jocurile sportive se constata nu numai

roluri precise, dar si reguli severe. Sub forma lor complexa, cu reguli exacte, cu o organizare mairiguroasa, devin caracteristice preadolescentilor si adolescentilor.

In maniera organizata, jocurile sportive sunt practicate la orele de educatie fizica. Aceste jocuri

sunt combinate cu alte jocuri de miscare. Printre jocurile sportive enumeram jocurile cu mingea. Acestea

contribuie la dezvoltarea fizica armonioasa, exerseaza mult miscarile, in special precizia si coordonareaacestora, stimuleaza spiritul de observatie, prezenta de spirit, initiativa, disciplineaza comportarea

partenerilor etc.

De asemenea, jocurile sportive isi aduc aportul la dezvoltarea unor calitati intelectuale legate de

stabilirea si elaborarea, la nevoie, a unor tactici si strategii optime pentru realizarea victoriei finale.

Jocurile didactice, cu reguli, de miscare, sportive, intelectuale ce implica rezolvari de problemedistractive indeplinesc, atunci cand sunt bine dirijate, importante functii cognitive, stimuland astfel

capacitatile mentale implicate in invatare.



Intocmind o clasificare, Decroly enumera printre jocuri pe cele de initiere aritmetica, gramaticala,

de exersare in citire care au un rol important in asimilarea de catre copii a notiunii aritmetice de numar, a

unor reguli gramaticale etc.

Astfel, prin imbinarea specifica a activitatii de invatare cu jocul, copilul dobandeste mai usor unele notiuni. De aceea, elementele de joc sunt incluse, atunci cand este posibil si necesar, in insasi

structura lectiilor (indeosebi la clasa I).

Concluzii:

Jocul ramane pentru micul scolar, un mijloc important de antrenare a capacitatilor intelectuale

si de dezvoltare armonioasa a personalitatii sale, o activitate complementara celei de invatare.

Documents

Jocul La Varsta Scolara Mica