Influentele limbii romane Limba romana la fel ca si italiana, franceza, spaniola etc. este o continuare a limbii latine,pe care romanii au dus-o, prin cuceriri militare de-a lungul catorva secole, in diversele saleprovincii ale vastului lor imperiu.Limba latina, la fel ca limba tuturor popoarelor ajunse la un anumit grad de dezvoltarespirituala, avea doua variante principale : una culta, aceea pe care o cunoastem din opereleliterare si stiintifice si alta populara(vulgara) vorbita de oamenii total neinstruiti. Varianta populara a limbii latine difera de cea culta si prin unele particularitati absente cu totul sau foarte rare. Este vorba de influenta unor dialecte (caci variantele limbii latine nu erau numai de ordin social ci si teritorial) si de influenta altor limbi. Cuvintele latinesti mostenite au suferit de-a lungul timpului multe si importante modificari.

Latina populara este destul de bine cunoscuta datorita faptului ca ea apare in inscriptii, in documente particulare si in unele texte care dateaza dintr-o epoca in care cunosterea latinei clasice lasa mult de dorit. Toate compartimentele latinei populare sunt, in comparatie cu ale celei clasice, mult mai simple si aceasta fiind insasi gandirea oamenilor care o foloseau ca mijloc de intelegere intre ei. In domeniul foneticii in loc de a  lung si a scurt, e lung si e scurt avem a,e inchis si e deschis. Diftongii ae si oe se monoftongheaza devenind e inchis respectiv edeschis. Diftongul au se preface in unele regiuni o deschis, iar in altele se pastreaza. S-au produs si alte modificari fonetice in latina populara. Cea mai importanta caracteristica, pentru Italia si Dacia este disparitia consoanelor finale : servus > rom. serb(u), facit> rom. face etc.In domeniul morfologiei cele cinci declinari ale latinei se reduc la trei. 737h75h ;: casa>casa (pl.  casae>case), frater>fraet. Spre deosebire de alte limbi romanice, romana a pastrat doua forme cazuale : una este vacativul masculin in « e » (domine>doamne), cealalta este genitiv-dativul feminin (casae>case).In momentul in care au inceput sa patrunda elemente slave in limba romana, aceasta era deja formata. Legile fonetice care individualizeaza limba romana, detasand-o de latina tarzie si de celelalte limbi romanice, nu au actionat asupra imprumuturilor din slava. Astfel, prefacerea lui a accentuat in pozitia nazala in a sau i : lat. Lana>lana, campus>camp, nu a afectat imprumuturile slave : hrana, blana, rana< sl. hrana, blana,rana.  Etc

Influenta slava asupra limbii romane sa exercitat pe doua cai :

1. pe cale orala, ca urmare a contactului direct dintre romani si slavi, a convietuirii indelungate a celor doua popoare. Aceasta influenta slava de natura populara.

2. pe cale carturareasca sau culta, datorita utilizarii, timp de cateva veacuri, a limbii slave in administratie, in diplomatia tarilor romanesti si in biserica romaneasca, precum si datorita legaturilor cultural-politice dintre romani si slavii invecinati. Primele noastre texte oficiale si bisericesti sunt scrise in slava.

Cele mai multe imprmuturi slave in limba romana prezinta caracteristicile limbii bulgare din grupul de sud-est. Au intrat din slava in romana cuvinte ca : clopot, coasa, gol, invarli, lopata, mila, nevasta, plati, rana, slab, trup, deal, crap, toiag, colac, sabie, plug, sita, cosi, drag, glas, slab, plocon, profa, pacoste, veste, vorba, claie, morcov, dobitoc, otet, ulei, citi, gleznas.a. care se gasesc in toate cele patru dialecte romanesti.

Imprumuturile care au patruns in epoca veche a influentei slave in limba romana se repartizeaza in toate compartimentele lexicului.Influenta ruseasca a avut la dispozitie si alte cai spre tarile noastre in primul rand spre Moldova. In diverse lucrari alea lui N. Iorga gasim informatii pretioase cu privire la aceasta problema. In « Istoria literaturii romanesti » este vorba de o traducere din ruseste. Alta opera istorica si aceasta tradusa din ruseste este : « istoria slovenilor, a neamului Rosii ». in a doua jumatate a secolului XVIII-lea a circulat traducerea din limba rusa a unei geografii. In 1789 a aparut tiparita « Gramatica romano-rusa ».

Aceste fapte explica suficient existenta in limba noastra a unui numar mare de cuvinte rusesti inca din sec al XVIII-lea. Cuvinte precum : tractat, carantina, interes, rang, parade, excelena, dama, cristal,palat, gazeta, imperatrita, bilet, canal etc  ; numele tarilor : Anglia, Austria, Bulgaria, Belgia, Italia, Norvegia, Prusia, Germania, Suedia(Svetia).

nfluenta italiana a inceput inaintea influentei franceze. La fel insa ca si aceasta, ea s-a exercitat, nu direct, ci prin intermediul altei limbi, mai apropiata geografic si politic de noi.

Identificarea italienismelor in textele secolelor al XVII-les si al XVIII- lea este ingreunata din cauza ca destul de multe au venit prin intermediul altei limbi (greaca, de cele mai multe ori).

Influenta italiana este relativ slaba asupra limbii romane : barbiiar-barbier, belacoasa-tesatura pretioasa din matase, campi-a se aseza cu tabara, duca-duce, fortalitii-fortarete, furcate-vase pentru transportul ostilor, lastra-stofa de lana, lazur-vopsea albastra, malcotenr - nemultumit, comisar, decada, direct, gratie, mod, orga, poet, prezidiu, rebel, rezident,suma. Etc

Curentul italian nu s-a bucurat de succesul pe care il sconta, initiatoul lui.

INFLUENŢA FRANCEZĂ.

Influenţa franceză a avut un rol decisiv la desăvârşirea caracterului modern al limbii române

literare, cel puţin din două motive. Primul are în vedere conştiinţa originii romane comune a celor

două popoare şi a înrudirii lor lingvistice. Cel de-al doilea motiv formulat de Ştefan Munteanu[3],

valorifica prestigiul cultural al Franţei la începutul secolului al XIX-lea şi relaţiile de ordin politic şi

economic existente între Franţa şi România. Majoritatea termenilor noi sunt împrumutaţi în secolul

al XVIII-lea şi mai cu seamă, la începutul secolului al XIX-lea. Inserţia de termeni neologici s-a realizat la nivelul conceptelor, pe variate arii ale activităţii

ştiinţifice, politice şi culturale. Aşa, de pildă, etimonul francez fundamentează în bună parte,

limbajul filozofic românesc. În 1846, A. T. Laurian traduce manualul de filozofie al lui A.

Delavigne. În absenţa unui limbaj filozofic, traducătorul introduce un număr apreciabil de

neologisme pentru a defini raporturile dintre noţiuni şi realităţile reprezentate de acestea. Laurian

recurge „la o vorbă nouă pentru fiecare idee nouă”, cu scopul mărturisit „de a forma o limbă

filozofică pentru cugetarea filozofică”. Termenii supravieţuiesc şi astăzi prin valorile semantice

novatoare: analogie, eroare, filozofie, formă, idee, imagina, logică, sensibilitate.

Neologismele de origine franceză se modelează, de regulă, sistemului fonetic şi morfologic al

limbii române. Dificultăţile întâmpinate se datorează deosebirilor majore existente la nivel fonetic,

între cele două limbi. În limba română nu există vocalele ũ şi ô şi nici consoana ń. Un substantiv ca

franţuzescul bureau (pronunţat bũrô) a devenit birou suferind transformarea lui ũ în i. Vocala o

apare în majoritatea cuvintelor franceze cu sufixul nominal –eur (chaufleur, professeure), sau cu cel

adjectival –eux (capricieux). În limba română, vocala ô din aceste sufixe va deveni e: şofer, şomer,

după modelul cuvintelor cu –er, existente în limba română (dulgher) sau a celor cu –or (călător).

Adjectivele s-au adaptat după modelul derivatelor româneşti cu vechiul sufix –os (< lat. osus):

luminos.Neologismele franceze mai vechi, terminate în –o, (bureau, stylo) au dezvoltat în limba

română elementul labial al vocalei o, devenit semivocala –u: birou, stilou. Împrumuturile mai

recente conservă vocala –o; modificările se produc la nivelul accentului (rádio) şi al flexiunii, în

sensul articulării greoaie a substantivului: radióul, radiólului. Ştefan Munteanu a reţinut tendinţa

existentă în limba română actuală, de a înlocui substantivul cu o locuţiune: aparatul de radio, pentru

radioul. În cazul substantivelor neologice terminate în –ŭ în limba franceză (pardessu) –ŭ se

diftonghează (pardesiu) după modelul vechilor substantive româneşti –iu: vizitiu.

Influenta engleza. influenţa limbii engleze, primul fapt demn de menţionat este că vorbim de un

fenomen internaţional (nu numai european, ci şi mondial). Împrumutul masiv de termeni angloamericani

s-a manifestat după al doilea război mondial în majoritatea limbilor europene şi nu numai.

Vorbim de un fenomen explicabil mai ales prin progresul anumitor domenii ale tehnicii.1.1.1. În domeniul sportului, avem exemple precum:

fotbal (fotbalist), baschet (baschetbalist), rugby (rugbist), schi, meci, volei, karate, cros, skateboard

etc.

Acesta din urmă este o trunchiere a compusului din limba engleză skateboarding (sportul practicat cu

ajutorul unei planşe pe role); similar este termenul snowboard.

1.1.2. În domeniul economic, tehnic:

lap-top, site, walkman, pager, sponsor, hard, soft (din nou trunchieri din engleză: hardware, software)

etc.

Un termen precum airbag este folosit în română cu sensul din franceză: pernă gonflabilă destinată să

pprotejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile din faţă ale unui automobil. Apar aici şi verbe

precum a scana, o formă adaptată la realitatea lingvistică românească din englezescul to scan (a

examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de raze X).

1.1.3. În domeniul comunicaţiilor şi presei:

computer, web, clip (video-clip), e-mail etc.expus aici, dar intenţia nu a fost de a epuiza exemplele, ci de a sublinia diversitatea

acestor domenii. Principalul avantaj al utilizării acestor termeni este caracterul lor internaţional, care

facilitează schimbul de informaţii şi tehnologii între specialişti. Am mai putea adăuga: precizia

sensului, scurtimea şi simplitatea structurii (mass-media în comparaţie cu mijloace de comunicare în

masă). Având funcţie denominativă, aceşti termeni sunt lipsiţi de expresivitate.

Anglicismele conotative sau stilistice sunt cele care dublează un cuvânt românesc preexistent4,

cu scopul de a dezvolta anumite nuanţe stilistice.

party pentru petrecere

happy-end pentru sfârşit fericit

weekend pentru sfârşit de săptămână

penalty pentru lovitură de la 11 metri

live pentru în direct

summit pentru întâlnire la vârf etc.

Tot în această categorie intră şi anglicismele întâlnite în varianta colocvială: boss, high-life (folosite

aproape exclusiv peiorativ), speech (cu conotaţie peiorativă în varianta spici). Cei mai folosiţi termeni

în limbajul familiar din perioada actuală sunt OK, full şi party (anglicisme utilizate nu numai de tineri,

ci şi de presa actuală).Anglicismele sunt o realitate, iar atitudinea vorbitorilor şi a specialiştilor trebuie să fie una

raţională în această privinţă, cântărind atât avantajele, cât şi dezavantajele. Acestea din urmă nu sunt

numeroase, dar există. Dintre acestea menţionăm: nesiguranţă de adaptare, crearea de forme inculte

(vezi ciungă, plovăr) sau forme hipercorecte (clovn pronunţat ca în limba engleză, deşi el s-a adaptat

total), riscul pleonasmelor.

Esenţa limbii este aceea de a se reînnoi în permanenţă. Împrumutul din alte limbi reprezintă un

aspect al creativităţii lingvistice prin care limba se schimbă, îmbogăţindu-se neîncetat pentru a

corespunde unor realităţi în permanenţă noi.