CURS DE LIMBA FRANCEZĂ VARIANTA

Alfabetul fonetic internaţional – L’alphabet phonétique international

1. Vocale – voyelles

A. Vocale orale – voyelles orales

a) simple şi nerotunjite – simples et nonarrondies

[i] joli

[e] e închis (fermé) été

[ε] e deschis (ouvert) mère

[a] a anterior (antérieur) papa

b) simple şi rotunjite (simples et arrondies)

[a] posterior (postérieur) bas

[ ] o deschis (ouvert) pomme

[o] închis (fermé) vélo

[u] u jour

c) compuse şi rotunjite (composées et arrondies)

[y] i rotunjit ( i arrondi) tu

[ø] e închis rotunjit (e fermé arrondi) peu

[œ] e deschis rotunjit ( e ouvert arrondi) peur

[ə] e mut sau surd (muet ou surd) petit

B. Vocale nazale(voyelles nasales)

a) simple şi nerotunjite (simples et nonarrondies)

[ε.] e deschis nasal pain

b) simple şi rotunjite (simples et arrondies)

[ã] a posterior nasal grand

[�.] o deschis nasal monter

d) compuse şi rotunjite (composées et arrondies)

[œ.] e deschis nazal brun

2. Semivocalele(semi-voyelles ou semi-consonnes)

[j] i consonne – yod panier

[y] y consonne nuit

[w] u consonne oui

3. Consoane (consonnes)

[b] blanc [p] père

[d] drôle [r] riz

[f] feu [s] salon

[g] garage [t] ton

[ʒ] je [v] vous

[k] sac [z] zone

[l] lion [ʃ] chat

[m] mode [ŋ] montagne

[n] nag

Leçon 1 – Lecţia 1 Sunetele şi literele limbii franceze

LITERELE LIMBII FRANCEZE

A B C D E F G H I J K L

(a) (be) (se) (de) (œ) (εf) (ʒe) (a ʃʃʃʃ) (i) (ʒi) (ka) (εl)

M N O P Q R S T U V W

(εm) (εn) (o) (pe) (ky) (εr) (εs) (te) (y) (ve) (dubləve)

X Y Z

(iks) (igrεk) (zεd)

Limba franceză are 36 de sunete: 16 vocale, 17 consoane şi 3 semivocale.

VOCALELE

1.Vocale orale: rostite numai cu ajutorul cavităţii bucale

simple şi nerotunjite

[i] este redat prin:

i finis (terminat), lit (pat)

y stylo (stilou), lycée (liceu)

[e] este redat prin :

é opéra (operă), été (vară)

er, ier chanter (a cânta), écolier (şcolar)

es mes (ai/ale mei/mele), tes (ai/ale tăi/tale), ses(ai/ale săi/sale)

ez nez (nas), parlez(vorbiţi)

ied, ef p ied (picior), clef (cheie)

[ε] este redat prin:

è crème (cremă, smântână), mère (mamă)

ê tête (cap), fenêtre (fereastră)

ai, aî mais (dar), portrait (portret), connaître (a cunoaşte), paraître (a părea)

ai vrai (adevărat), essai (eseu),

ay crayon (creion), rayon (rază)

ei Seine (Sena), treize (treisprezece)

eil, -eille soleil (soare), bouteille (sticlă)

el culturel (cultural), appel (apel)

ès progrès (progres), congrès (congres)

et paquet (pachet), ballet (balet)

e belle (frumoasă), veston (sacou), bec (cioc), fer (fier)

simple şi rotunjite

[a] patte (labă), table (masă), papa (tată), malade (bolnav)

[o] este redat prin :

o final stylo (stilou), matelot (marinar)

o + z rose (trandafir), chose (lucru)

ô diplôme (diplomă), fantôme (fantomă)

au animaux (animale), chaud (cald)

eau chapeau (pălărie), beau (frumos)

e+tion notion (noţiune), émotion (emoţie)

[ ] este redat prin :

o orologe (ceas), homme (bărbat)

au restaurant (restaurant), Paul (Paul)

u+m final rhum (răceală), aluminium (aluminiu)

[u] este redat prin :

ou jour (zi), bijou (bijuterie)

aou août (august)

compuse şi nerotunjite

[y] este redat prin

u lune (lună), mur (perete)

û mûre (copt), sûr (sigur)

eu verbul avoir la participiu eu (avut) ; passe simple ( j’euse)

[ø] este redat prin

eu jeu (joc), deux (doi)

eu+t,k,z heureuse (bucuroasă), meute (ambalaj)

oeu oeufs (ouă), boeufs (boi)

[œ] este redat prin

eu+ consoană pronunţată în afara de t, k, z fleuve (fluviu), seul (singur)

oeu+ consoană soeur (soră), oeuvre (operă)

œ oeil (ochi)

Vocalele nazale

simple şi nerotunjite:

[ε .] este redat prin

in, im, urmate de consoană (alta decât n, m), sau finale cinq (cinci), matin

(dimineaţă), juin (iunie).

yn, ym syndica (sindicat), syntaxe(sintaxă), synthése (sinteză).

aim faim (foame);

ain main (mână), train (tren), plain (simplu).

ein peintre (pictor), ceinture (centură)

ien mien (al meu), mécanicien (mecanic)

Simple şi rotunjite:

[ã] este redat prin

an, am, urmate de consoană (alta decât n, m):an (an), banc (bancă), jambe(picior)

en, em, urmate de consoană (alta decât n, m): entendre (a auzi), vendre(a vinde),

novembre (noiembrie)

aon: faon (cafeniu), paon (păun)

[� .] este redat prin:

on, om, urmate de consoană (alta decât n,m) sau finale: on, om, garçon.

Compuse şi rotunjite

[œM] este redat prin

un un (unu), brun (brunet), chacun (fiecare)

um humble (umil)

um parfum (parfum)

SEMIVOCALELE

[w] este redat prin

ou oui (da), ouate (vată)

oi noir (noir), trois (trei), mois (lună)

ua square (pătrat), équateur (ecuator)

oe oê moelle (măduvă), poêle (aragaz).

[y] este redat prin

u lui, suis, nuit.

[j] (yod) este redat prin:

i pied (picior) cahier (caiet), étudiant (student)

y yeux (ochi), yatagan (iatagan)

il fusil(puşcă), sourcil (sprânceană), travail (muncă)

CONSOANELE

[b] bébé (bebeluş), barbe (barbă), robe (rochie)

[d] dire (a spune), mardi marţi), candidat (candidat)

[f] este redat prin

f defiler (a defila), coiffeur (coafor)

ph photo (fotografie), Philippe (Filip), telephone (telefon)

[g] este redat prin

g gare (gară), joug (jug)

gu guérir (a vindeca), guichet (ghişeu)

gh ghetou

c second (al doilea), secondaire (secundar)

[ʒ] se rosteşte ca j din limba română şi este redat prin

j jambe (picior), joli (drăguţ), bijou (bijuterie)

g + e génie (geniu), geste (gest), danger (pericol)

g + i agile (agil), girafe (girafă), énergie (energie)

g + y gymnase (gimnaziu), gymnastique (gimnastică), gymnaste (gimnast)

[k] este redat prin

c café (cafea), concours (concurs)

k kilo (kilogram), képi (şapcă)

q coq, (cocoş), cinq (cinci)

qu qui (care), république (republică), qualité (calitate)

x excès (εksε)/exces, excursion (excursie), expression (expresie)

dar: exact (εgzakt)/exact, exercise (exerciţiu), exister ( a exista)

ch echo (ecou), orchestre (orchestră), archéologie (arheologie).

[l] livre (carte), bal (bal), ballon (minge)

[m] mari (soţ), pomme (măr), fromage (brânză)

[n] manière (manieră), banane (banană)

[p] papa (tată), patrie (patrie), étape (etapă)

[r] radio (radio), carré (pătrat)

[s] este redat prin

s sucre (zahăr), stade (stadiu), esprit (spirit, inteligenţă)

ss classe (clasă), glisser (a aluneca), poisson (peşte)

sc + e, i scène (scenă), science (ştiinţă)

c + e, i, y cercle (cerc), bracelet (brăţară), civil (civil), cycle (ciclu)

ç + a, o, u : français (francez), garçon (băiat), reçu (primit)

t + i nation (naţiune), démocratie (democraţie)

x six (şase), dix (zece), soixante (şaizeci)

[t] redat prin

t tirer (a trage), pilote (pilot);

th thé (ceai), théâtre (teatru), thème (temă)

[v] redat prin

v ville (oraş), avion (avion)

w wagon (vagon)

[z] redat prin

z zero (zero), horizon (orizont), gaz (gaz)

s intervocalic prose (proză), base (bază), grise (gri), desert (desert)

x sixième (al şaselea), dixième (al zecelea), dix-huit (optsprezece)

[ʃ] se rosteşte ca ş din limba română şi este redat prin

ch chat (pisică), chien (câine), pêcher (a pescui)

sch schéma (schemă)

[ŋ] se rosteşte ni şi este redat ca

gn signe (semn), agneau (miel), gagner (a câştiga)

SEMNELE ORTOGRAFICE ALE LIMBII FRANCEZE

ACCENTELE:

Accentele limbii franceze sunt:

K accentul ascuţit (l’accent aigu)

L accentul grav (l’accent grave)

ˆ accentul circumflex (l’accent circonflexe)

A. accentul ascuţit:

Accent ascuţit primeşte doar vocala e (é)

e final pronunţat [e] thé (ceai), chanté (cântat), musée (muzeu)

e iniţial dacă formează singur silabă é-gal (egal), é-norme (enorm), é-quipe (echipă)

e în interiorul cuvântului gé-né-ral (general), vé-gé-tal (vegetal), o-pé-ra (operă)

Reţineţi! Vocala e nu primeşte accent

a) când reprezintă un e mut [ə] deşi se află la sfârşit de silabă:

de-voir (datorie), ve-nir (a veni), pre-mier (primul)

b) când este urmată de

• consoană dublă

ef-fort (efort), ré-el-le (reală), dres-ser (a ridica)

• două consoane

der-nier (ultimul), es-prit (spirit)

• consoana x (care reprezintă de fapt 2 consoane: cz, gz)

examen (examen), exercise (exerciţiu), expert (expert)

Reţineţi ! Vocala e primeşte însă accent:

• dacă a doua consoană este lichidă (l, r)

é-clat (strălucire), é-cran (ecran), ré-gler (a regla)

• dacă cele două consoane reprezintă un singur sunet:

ch, ph, th, gn

é-chec, télé-phone

B. accentul grav

Accent grav primesc vocalele: è, à, ù

È

• substantive: abcès (abces), accès (acces), congrès (congres), succès

(succes);

• adverbe: très (foarte), près (aproape), auprès (lângă)

• prepoziţii: dès (din), après (după), ès (în)

• adjectivul: exprès (feminin expresse) (expres, expresă)

À

• prepoziţia à

• adverbele: çà şi là

• compusele acestor adverbe: deçà, delà

• adverbul: déjà

• prepoziţia: voilà

• interjecţia: holà

Ù

Primeşte accent grav în adverbul sau pronumele relativ où (unde, în care), spre a se

deosebi de conjuncţia ou (sau, ori)

B. accentul circumflex

Accent circumflex primesc toate vocalele. Ele marchează dispariţia unei litere (în special

s) sau a unui grup de litere şi indică de regulă o vocală lungă:

â âge (vârstă), âme (suflet), bâtir (a construi), bâton (băţ), château (castel), crâne

(craniu), gâteau (prăjitură), grâce (graşie), lâche (laş), mâle (masculin), Pâques (Paşti),

tâche(sarcină), tâcher(a-şi da silinţa), théâtre (teatru)

ê arrêt (oprire), bête (animal),chêne (stejar), être (a fi), fenêtre (fereastră), fête

(sărbătoare), forêt (pădure), gêner (a deranja), intérêt (interes), même (chiar),

pêche(pescuit, piersică), prêter (a împrumuta), prêtre (preot), rêve (vis), tempête (furtună),

tête (cap), vêtement (haină)

Î boîte (cutie), chaîne (lanţ), dîner (cină), épître (epistolă), fraîche (proaspăt),

maître(maestru), rafraîchir (a reîmprospăta)

ô aussitôt (imediat), bientôt (curând), contrôle (control), diplôme (diplomă), dôme

(dom), fantôme (fantomă), hôpital (spital), hôtel (hotel), impôt (impozit), plutôt (mai

degrabă), rôle (rol), tôt (devreme)

û août (august), brûler (a arde), coûter (a costa), flûte (flaut), goûte (gust), mûr(matur,

copt), sûr (sigur)

ALTE SEMNE ORTOGRAFICE

Sedila (la sédille) se aplică lui c (ç) urmat de a, o, u pentru a păstra sunetul de s:

ça (aceasta), façade (faţadă), garçon (băiat), reçu (primit)

Reţineţi! Consoana c urmată de e, i, y nu primeşte niciodată sedilă:

ceci (acesta), cela (acela), ciel (cer), cirque (circ), cycle (perioadă),

merci(mulţumesc), pièce (piesă)

,

Trema (le tréma) se pune pe vocalele e, i, u pentru a atrage atenţia că vocalele

respective se separă de cele care le precedă:

e ambiguë (ambiguu), contiguë (contiguu), Noël (Crăciun), Madame de Staël

i ambiguïté (ambiguitate), contiguïté (contiguitate), faïence (ceramică), maïs

(porumb),naïf (naiv), héroïne (eroină), égoïste (egoist), ouïe (auz), inouï (incredibil),

Caraïbes (Caraibe), Craïova (Craiova)

u Saü

Liniuţa de unire (le trait d’union)

Arc-en-ciel (curcubeu), tête-à-tête (cap la cap), grand-mère (bunica), franco-roumain

(franco-român), après-demain (poimâine), c’est-à-dire (adică), disait-il (spuse el),couche-

toi (culcă-te, là-bas (acolo), par-ci (pe aici), par-là (pe acolo), moi-même (eu însămi), lui

même (el însuşi), vous-même (voi înşivă), quatre-vingt-trois (nouă zeci şi trei), dix-sept

(şaptesprezece), États-Unis (Statele Unite)

Apostroful (l’apostrophe) marchează eliziunea (l’élision) vocalei finale (a,e,i) a

unui cuvânt înaintea altui cuvânt care începe cu o vocală sau cu h mut:

Je vais à l’école./ Eu merg la şcoală

Tu m’as vu au théâtre./Tu m-ai văzut la teatru

C’était une preuve d’amitié de sa part./Era o dovadă de prietenie din partea sa.

Il n’a rien dit. / El nu a spus nimic

Je ne sais pas s’ils arrivent ce soir./Nu ştiu dacă ei vor sosi în această seară.

Legătura între cuvinte (la liaison)

Prin legătură se înţelege pronunţarea consoanei finale mute a unui cuvânt împreună cu

vocala iniţială a cuvântului următor.

Legătura atrage după sine unele modificări de pronunţie:

• Vocala orală e închis din terminaţia –(i)er se transformă în e deschis

un premier essai [œ.pRəmiεRεsε]

¨

-

´

• Vocalele nazale se denalizează (devin orale)

-ain, -ein un certain auteur [œ.sεRtεnotœ:r], en plein hiver [ãplεnivε:R]

-ien, -yen numai în cuvintele ancien (vechi), moyen (mijloc, mediu), mien (al meu), tien

(al tău), sien (al său):

ancien_ouvrage [ãsjεnuvRa: ʒ] (operă veche)

le moyen_âge [lə mwajεna: ʒ] (evul mediu)

un mien ami [œ.mjεnami] ( un prieten de-al meu)

alte exemple

le divin_Homère [lədivin_mε:R] (divinul Homer)

un bon_élève [bonelε:v] (un elev bun)

un bon_hôtel [bonWtεl] (un hotel bun)

[ã], [�.], [œ.] nu se denazalizează în cuvintele: en, on, un, aucun, commun:

en_avant [ãnavã] (înainte)

on_écoute [�.nekut] (se ascultă)

un_appel [œ.enapεl] (un apel)

aucun_effort [okœ.nεfW:R] (niciun efort)

d’un commun accord [dœ.kWmœ.nakW:R] (de comun acord)

• Consoanele surde devin sonore, iar cele sonore devin surde:

- s şi x se pronunţă z

les_enfants [lezãfã] (copiii)

deux_hommes [døz�.m] (doi bărbaţi)

des achats [deza ʃ a] (cumpărături)

aux habitants [ozabitã] (locuitorilor)

- d se pronunţă t

un grand_essor [œ.gRãtεsW:R]

un grand_homme [œ.gRãt�.m]

- g se pronunţă k (în cazuri rare)

sang_impur [sãkε .py:R]

un longWhiver [œ.l� .kiε:R]

- f se pronunţă v numai în

neuf_heures [nœvœ:R] (nouă ore)

neuf_ans [nœvã] (nouă zile)

În celelalte cazuri se păstrează sunetul f

vif_argent [vifaR ʒ ã]

Se face întotdeauna legătura cu

Articolele

Les_élèves sont devant la maison./Elevii sunt în faţa casei.

Le grand-père donnait des conseils aux_enfants./Bunicul dădea sfaturi copiilor.

Les livres des_élèves sont sur les pupitres./Cărţile elevilor sunt pe bănci.

À Paris il y a des_hôtels confortables./La Paris se găsesc hoteluri confortabile

Au théâtre il y a un_assez grand nombre de spectateurs./La teatru se află un număr

mare de spectatori.

Adjectivele

J’approuve ton_excellente idée./Aprob ideea ta excelentă.

Nos_habits sont très propres./Hainele noastre sunt foarte curate.

Cet_homme a remporté le prix. /Acest bărbat a câştigat premiul.

Quel bon_enfant! Ce copil bun !

Ce sont d’excellents_artistes./Sunt nişte artişti extraordinari

Je n’y vois aucun_inconvénient./Nu văd niciun inconvenient

Formulez d’autres_examples./Formulaţi alte exemple

Certains_écrivains modernes n’emploient pas les signes orthographiques./Unii

scriitori moderni nu folosesc semnele ortografice.

J’ai connu plusieurs_excellents poètes./Am cunoscut mai mulţi poeţi

extraordinari.

Tout_homme doit faire son devoir./Orice om trebuie să-şi facă datoria.

numeralele

Un autobus et trois autocars attendaient devant l’école./Un autobuz şi trei autocare

aşteptau în faţa şcolii.

Mon grand-père a quatre-vingts_ans./Bunicul meu are optzeci de ani.

Il habite au premier_étage./El locuieşte la primul etaj.

Au second_étage il y a une antenne de television./La al doilea etaj este o antenă de

televiziune

Pronumele

Vous_arrivez à temps.

Il ne faut rien_oublier. / Nu trebuie nimic uitat

Je n’ai rien-entendu. / Nu am înţeles nimic.

Tu ne dois rien_y ajouter.

Tout_est bien qui finit bien./ Totul e bine când se termină cu bine

Tout_ici me remplit de joie. /Totul aici mă umple de bucurie

On les_apprécie/ Le apreciem.

On les_y oblige./Le obligăm.

Je vous_en remercie./Vă mulţumesc

Intéressez-vous_y!/Interesaţi-vă !

Reţineţi ! Nu se face legătura când en şi y sunt urmate de infinitiv:

Pouvons-nous en avoir? /Putem avea din aceasta?

– Voulez-vous y aller? /Vreţi să mergeţi acolo?

Verbele

Il est_aimé. / El e ste iubit

Ils sont_entrés./Ei au intrat

Elle était_arrivée. /Ea sosise

Ils ont_accepté. /Ei au acceptat.

Reţineţi ! A se evita, în special, legătura la persoana a II-a singular:

Tu| as acheté. /tu ai cumpărat

Tu es| allé. /Tu ai mers

Tu seras| entré./Tu vei fi intrat

Je suis_étudiant. /Eu sunt student

Elle est_élégante/ Ea este elegantă.

Que fait_-ils? /Ce fac ei ?

Qui est_-elle? Cine este ea ?

Où vont_-ils?/Unde merg ei ?

Reţineţi ! La persoana a III-a, legătura se face cu t eufonic: Chante-t_-elle?/Ea cântă ?

Adverbele

� tout: La famille y était tout_entière. /Toată familia era acolo.

� beaucoup, très: Je l’ai beaucoup_apprécié./L-Am apreciat foarte mult

Elle était très_émue/ Ea era foarte emoţionată.

� trop: On n’est jamais trop_aimable/ Niciodată nu eşti prea amabil.

� assez: Ç’a été une soirée assez_agréable/ A fost o seară atât de agreabilă

� moins: Elle est moins_habile que toi / Ea a fost mai puţin abilă decât tine.

� jamais: Il ne faut jamais_oublier son devoir./Niciodată nu trebuie sa-ţi uiţi

datoria.

Prepoziţii şi cuvântul următor:

J’ai été chez_un dentiste./Eu am fost la un dentist

Après_avoir fini les classes, il est rentré. /S-a întors după ce a terminat orele.

Le chat s’était caché sous_une chaise./ Pisica se ascunsese sub un scaun.

Quant_à moi, je n’y vais pas./Cât despre mine, nu mă duc acolo.

Conjuncţiile: quand, donc şi cuvintele pe care le precedă:

Quand_il le vit, il se mit à rire./Când îl văzu se puse pe râs.

Vous avez donc_achevé votre devoir. V-aţi terminat tema, deci.

Elementele unor expresii consacrate sau ale unor cuvinte compuse:

Je suis tout_à fait d’accord. /Sunt total de acord

Il pleut de temps_en temps. /Plouă din când în când

N’apprenez pas la leçon mot_à mot. /Nu învăţaţi lecţia cuvânt cu cuvânt.

Nu se face niciodată legătura:

Cuvintele care încep cu h aspirat:

Ce sont des| héros. /Sunt nişte eroi

Ce palais a un| hall imense. /Acest palat are un hol imens

Est-ce que vous aimez les| homards?/Vă plac homarii ?

Cu adjectivele: un, une, huit, huitième(fac excepţie: dix-huit, dix-huitième, vingt-

huit, vingt-huitième), huitain, huitaine, onze, onzième

Dans notre classe il y a quatre-vingt| un élèves.

Cent| un sportifs participeront au concours. / O sută unu sportivi vor participa la concurs

Je serai chez toi vers les| une heure./ Voi la tine către ora unu.

Les| huitièmes de finale auront lieu à Bucarest./Optimile de finală vor avea loc la

Bucureşti.

Cent| onze garçons et quatre-vingt| onze filletes visiteront notre ville./O sută unsprezece

băieţi şi nouăzeci şi una de fete vor vizita oraşul nostru.

Cu adverbul de afirmaţie oui

Il disait| oui. / El spunea da

Cu conjuncţia et

Il lit| et écrit toute la journée. / El citeşte şi scrie toată ziua.

Cu prepoziţiile: vers, envers

Nous nous dirigeons vers| elle./Ne îndreptăm spre ele.

Tu as des obligations envers| elle./Tu ai nişte obligaţii faţă de ea.

Cu s din terminaţia persoanei a II-a singular prezent indicativ şi conjunctiv:

Tu récites admirablement. /Reciţi admirabil.

Je veux que tu restes ici./ Vreau ca să rămâi aici.

Cu s din interiorul cuvintelor compuse:

Les enfants aiment à regarder les arcs| -en-ciel./Copiilor le place să privească curcubeul.

Cu substantivele a căror consoană finală este mută:

Quel regard| affectueux!/Ce privire afectuoasă !

Elle a remporté un succès| éclatant.

SUBSTANTIVUL – LE NOM

• Substantivul este o parte de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, obiecte,

evenimente, lucruri abstracte.

Substantivele pot fi:

- concrete(concrets): bergère, maison, élève

- abstracte(abstraits) : la joie, la liberté

- commune (communs): l’homme, le cheval, la chaise

- proprii (propres): Georges, Pierre, la France, la Roumanie.

- simple (simples): cheval, cerise

- compuse(composes): pomme de terre, sac à main.

Genul Substantivelor- Le genre des noms

În limba franceză substantivul cunoaşte numai două genuri: masculin şi feminin. Genul

neutru nu există.

◘ Substantivele nume de fiinţe prezintă, în general, două genuri, potrivit sexului:

feminin şi masculin

Ex. Le chien est fidèle/ La chienne est dans sa niche

Câinele este fidel Căţeaua este în cuşca sa.

◘ Substantivele nume de lucruri nu au decât un gen, masculin sau feminin marcat

prin articol

Ex. masculin: le livre (cartea), le progrès (progresul)

feminin: la chaise (scaunul), la paix (pacea)

Reţineţi ! genul substantivelor din limba franceză nu corespunde întotdeauna cu cel din

limba română

le livre – cartea ; le banc- banca ; le travail- munca

Genul substantivelor după terminaţie

Sunt de genul masculin majoritatea substantivelor terminate în :

- a un agenda(agenda), le cobra(cobra), le magnolia (magnolia, le

schéma(schema)

- age le fromage(brânza), le mariage(mariajul), le visage (chipul), etc

- aire un anniversaire(aniversare), le dictionnaire(dicţionarul), le

vocabulaire(vocabularul)

- ard, -art le regard(privirea), le départ(plecarea), le retard(întârzierea)

- as le matelas(salteaua), le repas(mâncarea)

- at le chocolat(ciocolata), le climat(climatul), le combat(lupta)

- eau le chapeau(pălăria), le morceau(bucata), le rideau(cortina)

- ège le collège(colegiul), le solfège(solfegiul)

- er un hiver(iarna), le verger(livada)

- ier un escalier(scara), un encrier(călimara), le papier(hârtia)

- et le bracelet(brăţara), le filet(plasa), le gilet(vesta)

- ème le problème(problema), le stratagème(stratagema), le thème(tema)

- gramme le diagramme(diagrama), le monogramme(monograma)

- il un outil(instrumentul), le fusil(puşca), le sourcil(sprânceană)

- isme le classicisme(clasicismul), le romantisme(romantismul), le prisme(prisma)

- ment le jugement(judecata), le mouvement(mişcarea), le

changement(schimbarea)

- oir un espoir(speranţa), le miroir(oglinda), le soir(seara)

- oin le besoin(nevoia), le coin(colţul)

-ôme un arôme(aroma), le diplôme(dilpoma), le fantôme(fantoma)

- eu le feu(focul), le jeu(jocul)

- ou le bijou(bijuteria), le trou(gaura), le joujou(jucăria)

- ir le cuir(pielea), le plaisir(plăcerea)

- in le matin(dimineaţa), le jardin(grădina), le patin(patina)

- is le logis(locuinţă), le commis(funcţionar)

Tot de genul masculin sunt şi substantive care denumesc

- arbori : le pin(pinul), le sapin(bradul), le pommier(mărul), le

cerisier(cireşul)

- anotimpurile : le printemps(primăvara) l’été(vara),

l’hiver(iarna), l’automne(toamna)

- zile: lundi(luni), mardi(marţi), mercredi(miercuri), jeudi(joi),

vendredi(vineri), samdi(sâmbătă), dimanche(duminică)

- limbi: le roumain(româna), le français(franceza)

Sunt de genul feminin cele mai multe substantive terminate în :

- ade la colonnade(colonadă), la parade(paradă)

- aille la marmaille (ceată de copii), la trouvaille(găselniţă)

- aison la maison(casa), la saison(anotimpul)

- aine la graine(sămânţa), la fontaine(fântâna)

- ance la balance(balanţa), la confiance(încrederea)

- ence une absence(absenţa), la concience(conştiinţa)

- anse,– ense la danse(dansul), la recompense(recompensa)

- ée une année(anul), la fumée(fumul), la journée(ziua), etc

- eille une oreille(o ureche), la corbeille(gunoiul)

- esse la jeunesse(tinereţea), la politesse(politeţea)

- ette serviette(servieta), la bicyclette(bicicleta)

- ie la maladie(boala), la sympathie(simpatia)

- ille la famille(familia), la grille(grila)

- ine la cuisine(bucătăria), la poitrine(pieptul), la benzine(benzina)

- ise la chemise(cămaşa), la surprise(surpriza), la valise(valiza)

- ite la conduite(conduita), la réussite(reuşita)

- itude la certitude(certitudinea), une habitude(un obicei), la solitude(singuratatea)

- sion la commision(comisia), une excursion(o excursie), la profession(profesia)

- tion la description(descrierea), la nation(naţiunea)

- xion la connexion(conexiunea), une annexion (anexarea)

- té la beauté(frumuseţea), la liberté(libertatea), la bonté(bunătatea)

- ure la figure(figura), la mesure(măsura)

- ue la revue(revista), la statue(statuia)

Tot de genul feminin sunt şi substantive care denumesc

- fructe : la pomme(mărul), la poire(para), la cerise(cireaşa)

(exceptie : un abricot(caisa), le citron(lămâia), le melon(pepenele

galben), le raisin(strugurele)

- arte : l’architecture(arhitectura), la danse(dansul), la

gravure(gravura), la peinture(pictura)

- ştiinţe : la chimie(chimia), l’histoire(istoria), la physique(fizica)

(exceptie : le droit(dreptul))

Formarea femininului

masc. + e mut

un ami – une amie

un marchand – une marchande

un canditat – une candidate

un artisan – une artisane

un cousin – une cousine

un boulanger – une boulangère

dublarea consoanei finale

un gardien – une gardienne

un champion – une championne

un chat – une chatte

un cadet – une cadette

un idiot – une idiote

modificarea consoanei finale

un curieux – une curieuse

un loup – une louve

modificarea sufixului

un vendeur – une vendeuse

un chasseur – une chasseresse

un pécheur – une pécheresse

un acteur – une actirce

cu sufix special

un tigre – une tigresse

un maître – une maîtresse

un compte – une comptesse

un poète – une poétesse

un prince – une princesse

un type – une typesse

cazuri speciale

un Andalou – une Andalouse

un roi – une reine

un tsar – une tsarine

un héros – une heroïne

un vieillard – une vieille

Substantive cu forme speciale pentru feminin

l’homme – la femme l’oncle – la tante

le père – la mère le niveau – la nièce

le mari – la femme le frère – la soeur

le mouton – la brebis le mulet (catâr) – la mule

le boeuf – la vache le lièvre (iepurele) – la hase

le cheval – la jument le bouc (tap) – la chèvre

le coq – la poule le jars – l’oie

Substantive cu o singură formă pentru ambele genuri

un (une) élève un (une) enfant

un (une) camarade un (une) libraire

un (une) locataire un (une) touriste

un (une) artiste un (une) violoniste

Substantive fără formă de feminin

un auteur – une femme auteur un orateur – une femme orateur

un médecin – une femme médecin un professeur – une femme professeur

un ingénieur – une femme ingénieur un journaliste – une femme journaliste

Substantive cu un singur gen ( masculin sau femini)

un éléphant – un éléphant femelle

un moineau (vrabie)– un moineau femelle

une girafe – un girafe mâle

Substantive omonime de gen diferit

le critique – criticul la critique - critica

le garde – paznicul la garde – garda

le page – pajul la page – pagina

le livre – cartea la livre – livra

le mode – modul la mode – moda

le pendule – pendulul la pendule – pendula

le souris – surâsul la souris – şoarecele

Genul substantivelor proprii

Nume de persoane

- pentru bărbaţi : Arthur, Gaston, Maurice

- pentru femei : Alice, Anne, Monique

Armand – Armande Antoine – Antoinette

Simon – Simone Yves – Yvonne

François – Françoise Jacques – Jacqueline

Louis – Louise Henri – Henriette

Denumiri geografice

la Roumanie, la France, la Bretagne, Rome , Barcelone, Venise, Prague ;

le Canada, le Chili, le Congo, le Danemark, le Paraguay, le Portugal, le Japon, le Maroc.

Le Jura, le Mont-Blanc, le Caucase, les Balkans

Pluralul substantivelor (Le pluriel des noms)

Singular + s

un enfant – des enfants

un agenda – des agendas

Singular s, x, z – invariabile

un corps – des corps un prix – des prix

un bras – des bras un noix – des noix

un gaz –des gaz un nez – des nez

au → aux noyau (sâmbure) – noyaux(sâmburi)

eau→ eaux chapeau(pălărie) – chapeaux(pălării)

eu → eux feu(foc) – feux(focuri)

ou → oux bijou(bijuterie) –bijoux(bijuterii), caillou(piatră) – cailloux(pietre),

genou(genunchi)– genoux, pou(păduche)- poux(păduchi), hibou(bufniţă) –

hiboux(bufniţe), joujou(jucărie) – joujoux(jucării)

al → aux cheval(cal) – chevaux(cai) ; ideal(ideal) – ideaux(idealuri) , excepţie :

bal(bal) – bals(baluri), carnaval(carnaval) – carnavals(carnavaluri),

festival(festival) – festivals(festivaluri)

ail → aux bail (contract) – baux(contracte) ; corail(coral) – coraux(corali), émail

(smalţ) – émaux(smalţuri), travail(munca) – travaux(munci),

vitrail(vitraliu) – vitraux(vitralii), soupirai (fereastră la pivniţă) - soupiraux

celelalte în s détail(detaliu)- détails(detalii), éventail(evantai) – éventails(evantaie)

Substantive cu două forme de plural

ciel

- cieux (bolta cerească în totalitatea ei) – Ce matin je contemplais les cieux

- ciels ( în pictură, aspecte ale cerului) – Ce peintre a très bien peint les ciels

oeil

yeux – Cet enfant a les yeux bleus

oeils (în cuvinte compuse) - des oeils-de-boeuf (ferestruici rotunde)

ail (usturoi)

aulx

ails (mai des folosit)

Substantive folosite numai la plural

environs (împrejurimi), finaçaille (logodnă), frais (cheltuieli), honoraires (onorariu),

mathématiques, moeurs (moravuri), pierreries (pietre preţioase), semailles (semănături),

vacances, échecs (jocul de şah), vivres ( alimente).

Pluralul substantivelor proprii

Les Horaces, les Bourbons, les Madones, des Apollons (opere de artă), les Gaules, les

Flandres, les Indes, les carpates, les Alpes, les Roumaines, les Francais, les

Italiens(popoare)

DIALOG

À l’hotel La hotel

Le gérant: - Bonjour, messieurs. Vous désirez? Administratorul: Bună ziua domnilor. Ce

doriţi?

Aldea: C’est pour l’appartement que j’ai retenu samedi dernier pour monsieur Daniel

Bernard et son fils./ Aldea: E pentru apartamentul pe care l-am rezervat sâmbăta trecută

pentru domnul Daniel Bernard şi fiul său.

Le gérant:- Excusez-moi. Je ne vous reconnaissais pas. Bien sûr, les chambres sont

libres. Elles sont au troisième, avec vue sur la Place. Ca vous convient, monsieur

Bernard?/ Administratorul: Scuzaţi-mă. Nu v-am recunoscut. Desigur, camerele sunt

libere. Sunt la etajul al treilea cu vedere spre Piaţa. Vă convine?

Bernard: Mais oui, parfaitement./ Bernard: Sigur că da, perfect.

Le gérant: Combien de temps pensez vous rester chez nous?/ Administratorul: Cât timp

credeţi că veţi rămâne la noi?

Bernard: Quelques semaines. Ça depend. De toute façon , pas plus de deux

mois./Bernard: Câteva săptămâni. Depinde. În orice caz, nu mai mult de două luni.

Le gérant: Très bien, monsieur. Où sont vos bagages?/ Administratorul: Foarte bine,

domnule. Unde sunt bagajele dumneavoastră?

Bernard: Dans la voiture. Une malle est à la consigne./ Bernard: În maşină. Un cufăr

este la casa de bagaje.

Le gérant: Nous nous en occuperons. Veuillez remplir cette fiche et me donner votre

passeport./ Administratorul: Ne vom ocupa de el. Vă rog să completaţi această fişă şi să-

mi daţi paşaportl dumneavoastră.

Bernard: Voici mon passeport. Voyons la fiche: nom, prénom, date de naissance,

nationalité, domicile, profession et signature. Voilà qui est fait. Ah, pardon, la date. Le

combien sommes-nous aujourd’hui?/ Bernard: Poftim paşaportul meu. Să vedem fişa:

numele, prenumele, data naşterii, locul naşterii, naţionalitatea, domiciliul, profesiunea şi

semnătura. S-a făcut. Ah, iertaţi-mă, data. În ce zi suntem astăzi.

Aldea: Le trente mai./ Aldea: În treizeci mai.

Le gérant: Vous avez signé?... Bon. Voici la clé de l’appartement / Administratorul: Aţi

semnat?... Bine. Poftim cheia apartamentului.

Bernard: Merci. Faites monter mes bagages, s’il vous plaît./ Bernard: Mulţumesc.

Trimiteţi-mi bagajele sus, vă rog.

René: montons par l’ascenseur, papa./ René: Să urcăm cu ascensorul, tată.

Aldea: Moi, je vous laisse. Vous avez besoin de repos. À demain, monsieur Bernard. Au

revoir, René./ Aldea: Eu vă las. Aveţi nevoie de odihnă. Pe mâine, domnule Bernard. La

revedere, René.

Reţineţi expresiile:

ça vous convient? vă convine?

ça depend depinde

de toute façon în orice caz

voilà qui est fait s-a făcut c’est fait à demain pe mâine Cuvinte cu mai multe sensuri:

la place: locul penser: a gândi

: piaţa : a crede

Lunile anului:

Janvier: ianuarie

Février: februarie

Mars: martie

Avril: Aprilie

Mai: mai

Juin: Iunie

Juillet: iulie

Août: august

Septembre: septembrie

Octobre: octombrie

Novembre: noiembrie

Décembre: decembrie

Pentru aflarea lunii, se pune întrebarea: Quel mois sommes-nous? Răspunsul la această

înrebare este: Nous sommes au mois de... prepoziţia de precedând în mod obligatoriu

numele lunii, sau Nous sommes en...

Exprimarea datei

Data exactă se formulează întotdeauna cu articolul hotărât le urmat de numaralul cardinal

şi de numele lunii respective. Pentru ziua de întâi a unei luni, se întrebuinţează numeralul

ordinal le premier

Aujourd’hui c’est (nous sommes) le trois mai

Demain c’est le premier juin.

LEXIC COMPLEMENTAR

le jour ziua

le matin dimineaţa

le soir seara

la nuit noaptea

le lendemain a doua zi

le mois passé (în) luna trecută

le mois prochain (în) luna viitoare

demain mâine

après-demain poimâine

hier ieri

avant-hier alaltăieri

l’autre jour deunăzi, zilele trecute

ARTICOLUL

În limba franceză sunt trei feluri de articole: articolul hotărât, articolul nehotărât şi

articolul partitiv.

Articolul hotărât (L’article défini) are următoarele forme

Singular masculin LE+consoana sau h aspirat (le frère/fratele, le

héros/eroul)

L’ +vocală sau h mut (l’enfant/copilul,

l’homme/bărbatul)

feminin LA +consoană sau h aspirat (la soeur/sora, la

harpe/harpa)

L’+ vocală sau h mut (l’école/şcoala, l’héroïne/eroina)

Plural masc+fem LES (les frères/fraţii, les soeurs/surorile)

Articolul în limba franceză este aşezat înaintea substantivului şi formează un cuvânt

aparte, în timp ce în limba română el stă la sfârşitul substantivului cu care face corp

comun

le papillon fluturele

la lumiere lumina

- înaintea unui cuvânt care începe cu o vocală sau cu h mut, articolele le, la pierd

vocalele e, a care sunt înlocuite prin apostrof

l’enfant, l’homme, l’école

Eliziunea (l’élision) nu se produce însă:

- înaintea cuvintelor care încep cu h aspirat: le héros, la harpe, le hasard

J’aime beaucoup le héros de ce roman/Îmi place foarte mult eroul acestui roman.

- înainte adverbului de afirmaţie oui (substantivizat)

Le oui est parfois difficile à dire. /Da-ul este uneori greu de spus.

- înaintea adjectivelor numerale: un, huit, huitième, onze, onzième.

Elle s’imagine la huitième merveille du monde/Ea se închipuie cea de-a opta minune a

lumii.

- înaintea substantivelor de origine străină: le yatagan, le yacht, la yole

- între articolul plural les şi cuvântul următor care începe cu o vocală sau cu h mut se face

legătura:

les_élèves, les_hommes

- legătura nu are loc atunci când cuvântul începe cu h aspirat

les/harpes, les/héros

CONTRACTAREA ARTICOLELOR HOTĂRÂTE

Precedate de prepoziţiile de sau à, articolele le, les se contractă cu acestea astfel :

de+le =du de+les = des

à+le = au à+les = aux

La serviette du garçon est sur la table/Servieta băiatului este pe masă

Les chambres des enfants sont grandes./Camerele copiilor sunt mari.

Le paysan travaille aux champs/Ţăranul munceşte pe câmpuri

Formele du, des, au, aux se numesc articole contractate

Reţineţi ! Contractarea nu se produce cu articolul singular feminin la, nici cu cel elidat l’ :

de la, de l’, à la, à l’

La Révolution française a proclamé les droits de l’homme./Revoluţia Franceză a

proclamat drepturile omului.

Cette fillette arrive toujours à l’heure à l’école./Această fetiţă ajunge mereu la timp la

şcoală.

Articolul hotărât se foloseşte

- înaintea substantivelor comune : la discussion, le respect (discuţia, respectul)

- în exprimarea datei : le 14 juillet (14 iulie)

- la formarea superlativului relativ al adjectivelor şi adverbelor corespunzând articolelor

adjectivale : cel, cea, cei, cele : la plus belle (cea mai frumoasă)

- formarea pronumelor posesive :

Mes cahiers sont aussi propres que les tiens (ale tale)

- la formarea numeralelor ordinale : le premier, le deuxième (primul, al doilea)

- înaintea unui numeral cardinal :

Les deux amis se rencontraient tous les dimanches ( cei doi prieteni se întâlneau în toate

duminicile)

- în exprimarea orelor (indicate cu aproximaţie)

Vers les une heure je serai de retour (în aproximativ o oră voi fi înapoi)

Nous allons vous rencontrer vers les huit heures. (vă vom întâlni în jurul orei opt)

- înaintea oricărei parţi de vorbire substantantivată

le rouge(roşul), le bleu(albastrul), le pourquoi (de ce-ul.)

articolului înaintea numelor proprii

În general prenumele şi numele proprii de persoane nu primesc articol : Georges, Camus ,

Proust

Sunt însoţite de articol o serie de nume proprii formate din substantive comune sau

adjective : La Fontaine, La Bruyère, Le Nain.

Numele proprii primesc articol

- când sunt precedate de un adjectiv : le grand Volatire

- când exprimă totalitatea membrilor unei familii : les Thibaut, les

Rougon, les Grigorescu, les Rubens

- când reprezintă mari personalităţi cu valoare admirativă : les

Corneille, les Racine, les Moliere ont illustréle Grand

Siècle(scriitori ca...)

- când desemnează popoare : Les Roumains, Les Français, Les

Italiens

Nume proprii geografice

- continente : l’Europe, l’Asie, l’Afrique

- ţări: la Roumanie, la France, l’Italie

- provincii: la Provence, la Moldavie, la Transylvanie

- oceane: le Pacifique, l’Atlantique

- mări: la Manche (Canalul Mânecii), la Caspienne, la

Mediterranée

- fluvii: le Danube, la Seine, le Rhône

- râuri: la Garonne, le Jiu, l’Olt

- munţi: les Carpates, les Alpes, les Vosges, le Caucase

- insule: la Crète, la Sicile, l’Irlande

● Înaintea numelor de ţări de genul masculin, care încep cu o consonă şi care sunt

precedate de prepoziţiile de, à, se face contractarea:

Aller au Canada (au Bresil, au Congo, au Maroc, au Mexique, au Chili)

Rentrer du Canada (du Bresil, du Congo, du Maroc, du Mexique, du Chili)

● Numele de ţări de genul feminin precum şi cele masculine care încep cu vocală

se construiesc cu prepoziţiile en şi de fără articol

Aller en France (en Italie, en Suisse, en Belgique, en Iran)

Rentrer de France (d’Italie, d’Allemagne, d’Irak, d’Iran)

● Contractarea prepoziţiilor à, de are loc şi înaintea numelor de ţări precedate de

articolul plural les:

Aller aux Indes, aux États-Units, aux Pays-Bas (Ţările de jos)

Rentrer des Indes, des États-Units, des Pays-Bas

Nu primesc articol: Cuba, Malte , Madagascar, Chypre

Numele de oraşe nu primesc de obicei articol ( Bucarest, Paris, Londres, Rome)

Excepţie: Le Havre, la Rochelle, la Plata, la Havane

Articolul nehotărât are următoarele forme

Singular: un - Un homme parle /Un bărbat vorbeşte.

une - Une femme chante / O femeie cântă.

Plural: des – Des hommes et des femmes passent dans la rue/ Bărbaţi şi femei trec

pe stradă.

ATENŢIE: a nu se confunda articolele nehotărâte un, une cu numeralul cardinal un,

une: J’ai un frère et une soeur./Am un frate şi o soră.

Articolul nehotărât se foloseşte

• cu sens emfatic

Tu as un courage (ai un mare curaj)

Ce sont des héros! (sunt nişte eroi adevăraţi..)

C’est une réalisation! (este o adevărată realizare!)

• cu sens admirativ sau peiorativ (precedat de prepoziţia de)

Mon père est d’une probité (rară)

Grandet était d’une avarice (Grandet era de o avariţie fără seamăn)

• Înaintea numelor proprii luate cu sens comun

C’est un Harpagon! ( un zgârcit ca...)

C’est un Tartuffe ( un ipocrit ca...)

ARTICOLUL PARTITIV

Articolul partitiv însoţeşte nume de lucruri care nu se pot număra, pentru a

exprima o cantitate oarecare, o parte nedeterminată.

Formele articolului partitiv

Singular: masculin: DU+ cons.sau h aspirat (du pain, du houblon)

DE L’+ vocală sau h mut (de l’or, de l’humus)

feminin: DE LA +cons. sau h aspirat ( de la viande)

DE L’+ vocală sau h mut ( de l’eau, de l’huile)

Je mange du pain et de la salade

Articolul partitiv nu are formă propriu-zisă de plural

Folosirea articolelor partitive

1. nume de lucruri care nu pot fi numărate

- alimente, feluri de mâncare: du fromage (brânză), du rôti (friptură), du chocolat

(ciocolată), du beurre (unt), de la viande (carne) de la purée (piure), de la soupe (supă)

- cereale: du blé (grâu), du maïs (porumb), de l’orge (orz), de l’avoine (ovăz), du seigle

(secară), du houblon (hamei)

- legume: de la laitue (lăptucă), du céleri (ţelină), du piment (ardei), de la salade (salată),

de l’ail (usturoi), de l’oignon (ceapă)

- lichide (băuturi): de l’eau (apă), de la liqueur (lichior), du thé (ceai), du café (cafea),

du vin (vin), de la bière (bere), du champagne (şampanie), du lait (lapte), du jus a fruits

(suc de fructe), du sirop (sirop).

- metale, minerale: de l’or (aur), de l’argent (argint), du fer (fier), du plomb (plumb), du

cuivre (cupru), du platine (platnă), du nickel (nichel), du petrol (petrol), du sel (sare) etc

- ţesături: de la toile (pânză), du velours ( velură), du coton ( bumbac), du satin (satin),

de l’étoffe (stofă), de la soie (mătase)

2. înaintea unor substantive abstracte care denumesc

- însuşiri, stări sufleteşti: du talent, du génie(geniu), de la bonté (bunătate), de la joie

( bucurie), de la tristesse (tristeţe) , de la douceur (blândeţe)

- activităţi ( precedate de verbul faire): faire du ski ( a schia), faire du sport ( a face

sport), du patinage ( a patina), faire de la musique( a face muzică) , faire de la peinture

( a picta)

3. înaintea unor nume de animale pentru a denumi carneaacestora ca aliment

du mouton (carne de oaie), du lapin ( carne de iepure), du poisson (carne de peşte), du

boeuf (carne de vită), du porc ( carne de porc)

4. înaintea numelor proprii de scriitori, compozitori, artişti plastici când

desemnăm opera cu numele autorului

lire du Balzac, du Proust, du Shakespeare, du Sadoveanu

jouer du Beethoven, du Bach, du Enesco

voir du Rubens, du Rembrandt

Înlocuirea articolului partitiv si nehotărât des cu de (Reduction de

l’article partitif et de l’article indéfini des à la forme de)

Articolele partitive du, de la, de l’ şi articolul nehotărât des se înlocuiesc cu de:

- în propoziţie negativă

Je mange du pain. Je ne mange pas de pain.

Je bois de la bière. Je ne bois pas de bière.

J’achete des livres. Je n’achete pas de livres.

- cand substantivul este precedat de: un adverb de cantitate beaucoup (de), plu

(de), trop (de), peu (de), moins (de), tant (de), autant (de), combien (de) sau o

expresie cantitativă un paquet (de), une boîte (de), un bouquet (de), une foule

(de), une tasse (de)

Il a de l’argent. Il a beaucoup d’argent.

J’ai reçu des lettres. J’ai reçu autant de lettres que toi

- când substantivul este precedat de un adjectiv

Il a cueilli des fleurs. Il a cueilli de belles fleurs

Suprimarea articolului (L’omission de l’article)

Articolul se suprimă în următoarele cazuri

- când substantivul este precedat de un adjectiv determinativ care îi ia locul

posesiv ( Mon ami part pour Paris/Prietenul meu pleacă la Paris), demonstrativ ( Cet

enfant parle bien le français/Acest copil vorbeşte bine limba franceză), interogativ

( Quelles fleurs aimez-vous/Care flori vă plac?), nehotărât ( Chaque homme doit

travailler/Fiecare om trebuie să muncească)

- înaintea unui substantiv cu funcţie de nume predicativ ( Moi, je suis étudiant,

mon frère est ingénieur

- înaintea unui substantiv în cazul vocativ ( Au revoir, maman! Bonjour, docteur!)

Notă: în limbaj familiar se foloseşte însă articolul ( Eh bien, les enfants, comment ça va?

- în unele proverbe, dictoane, expresii (Pierre qui roule n’amasse pas mousse. Il

travail nuit et jour)

- în locuţiuni verbale ca: avoir faim, avoir soif, avoir chaud, avoir sommeil, faire

attention, faire plaisir, aller à pied, aller à cheval, prendre part, prendre garde,

porter bonheur, demander pardon, etc

- în afişe, anunţuri, firme, în stilul telegrafic:

maison à vendre (casă de vânzare), chambre à louer (cameră de închiriat), chapeaux

pour dames (pălării pentru doamne). Boulangerie (brutărie).Pharmacie (farmacie).

- în adrese: 15, Rue de la Paix; 34, Boulevard Gh. Magheru

- în titluri: Grammaire française. Dictionnaire de prononciation

- înainteasubstantivelor cu funţie de apoziţie: Bucarest, capitale de notre pays, est

une ville en plein essor (Bucureşti, capitala ţării noastre, este un oraş în plină

dezvoltare)

- înaintea substantivelor complemente directe legateprin conjuncţiile ni...ni ( Il ne

mange ni beurre ni salami)

- înaintea numelor proprii de persoane şi de localităţi ( Balzac est un grand écrivain.

Bucarest est devenu une grande ville induestrielle)

DIALOG

Le matin Dimineaţa

Daniel: René!... Debout!.../ Daniel: René!... Sus!

René: Déjà? Mais pourquoi?/ René: Deja? Dar de ce?

Daniel: Il est temps de se lever./Daniel: E vremea să te scoli.

René: Mais il est encore trop tôt./ René: Dar e încă prea devreme.

Daniel: Non, il est tard. Tu as assez dormi/Daniel: Nu, e târziu. Ai dormit destul.

René: Pendant les vacances, je n’aime pas me lever de bonne heure. J’aime faire la

grasse matineé./ René: În timpul vacanţei nu-mi place să mă scol devreme. Îmi place să

dorm târziu.

Daniel: Soit. Je te donne encore dix minutes./Daniel: Fie. Îţi mai dau zece minute.

René: Tu es pressé?/ René: Eşti grăbit?

Daniel: Pressé ou non, je me réveille toujours tôt. Je suis matinal, moi./ Daniel: Grăbit

sau nu, eu mă trezesc totdeauna devreme. Sunt matinal.

René: Et moi, j’ai sommeil./ René: Iar mie mi-e somn.

Daniel: Ça c’est impossible. Tu as dormi dix heures à poings fermés./ Daniel: Asta-i

imposibil. Ai dormit buştean zece ore.

René: Toi, tu n’as pas sommeil, papa?/ René: Ţie nu ţi-e somn, tată?

Daniel: Non, pas du tout. Tu te lève, oui ou non?/Daniel: Nu, deloc. Te scoli, da sau nu?

René: Tu sais, toi et maman, vous vous levez toujours trop tôt./ René: Ştii, tu şi cu mama,

vă sculaţi totdeauna prea devreme.

Daniel: Tu as envie de causer?... Bien.Alors je fais ma toilette et je descends seul pour le

petit déjeuner /Daniel: Ai chef de vorba?...Bine. Atunci îmi fac toaleta şi cobor singur la

micul dejun.

René: Sans moi?/ René: Fără mine?

Daniel: Bien sûr. Je suis pressé et j’ai du travail./Daniel: Sigur că da. Sunt grăbit şi am de

lucru.

René: Mais j’ai faim./ René: Dar mi-e foame.

Daniel: Si tu as faim, cesse de bavarder et lève-toi./Daniel: Dacă ţi-e foame, încetează să

pălăvrăgeşti şi scoală-te.

René: Un petit moment encore. Si je me lève maintenant, alors je me couche l’après-midi.

D’accord? / René: Încă un moment. Dacă mă scol acum, atunci mă culc după masă. De

acord?

Daniel: Je suis d’accord avec tout ce que tu veux, si tu te lèves/Daniel: Sunt de acord cu

tot ce vrei, dacă te scoli.

René: Et si je me décide à me lever, alors.../ René: Şi dacă mă hotărăsc să mă scol,

atunci...

Daniel: Assez causé, èspece de fainéant! Allez, ouste!/Daniel: Destulă vorbă, trândavule!

Hai, repede!

Reţineţi expresiile

de bonne heure devreme

faire la grasse matinée a dormi târziu

dormir à poings fermés a dormi buştean

j’ai sommeil mi-e somn

j’ai faim mi-e foame

pas du tout deloc

allez, ouste! hai, repede!

Antonime:

tôt, devreme tard, târziu

se lever, a se scula se coucher, a se culca

possible, posibil impossible, imposibil

LEXIC COMPLEMENTAR

le matelas salteaua

le drap cearşaful

l’oreiller m. perna

la couverture pătura

la courtepointe plapumă (cu lână şi vată)

l’édredon plapumă (cu puf)

ADJECTIVUL (L’ADJECTIF)

Adjectivul calificativ (l’Adjectif qualificatif)

Exprimă însuşiri ale fiinţelor şi lucrurilor desemnate de substantivele pe care le însoţesc.

Adjectivele calificative se acordă în gen şi număr cu substantivele pe care le însoţesc

Le paysan était brun. Il portait une chemise brune.

Formarea femininului adjectivelor calificative (La formation du féminin des

adjectifs qualificatifs

Femininul adjectivelor se formează prin adăugare unui e mut la forma masculinului

Marcel est un garçon poli(Marcel este un băiat politicos). Louise est une fillette

polie(Luiza este o fată politicoasă)

masc. + e mut

Fără modificarea pronunţiei

clair claire

gai gaie

joli jolie

bleu bleue

masc. în emut → invariabile

propre propre

libre libre

aimable aimable

Cu modificarea pronunţiei

- pronunţarea şi sonorizarea consoanei finale : d, t, s

grand grande

rond ronde

petit petite

clos(închis) close

confus confuse

- denazalizarea vocalei care precedă pe n (an, ain, ein, in, un)

plan plane

prochain prochaine

plein pleine

fin fine

brun brune

- transformarea lui e închis în e deschis

léger légère

étranger étrangère

entier entière

dernier dernière

Cu modificări grafice

- dublarea consoanei finale

el → elle

réel réelle

culturel culturelle

fraternel fraternelle

eil→-eille

pareil pareille

vieux(vieil) vielille

eau (e)→-elle

beau(bel) belle

nouveau(nouvel) nouvelle

ou(ol) →olle

fou (fol) folle

mou(mol) molle

et→-ette

coquet coquette

muet muette

net nette

dar :

complet complète

incomplet incomplète

discret discrète

indiscret indiscrète

concret concrète

inquet(îngrijorat) inquiète

secret secrète

désuet(învechit) désuète

Reţineţi ! Cele în –al, -il nu dublează consoana finală

amical amicale

national nationale

civil civile

ot→ -otte

cu deschiderea vocalei o

maigrot(cam slăbuţ) maigriotte

vieillot (îmbătrânit) vieilotte

dar :

manchot (ciung) manchote

idiot idiote

s→ -sse

bas basse

gras grasse

épais épaisse

- denazalizarea vocalei care precedă pe n

en→enne

aérien aérienne

ancien ancienne

moyen moyenne

on → -onne

bon bonne

mignon(draguţ, micuţ) mignone

- modificarea consoanei finale

Cu schimbarea sunetului

f→-v

actif active

bref brève

neuf neuve

vif vive

c→-che

blanc blanche

franc(sincer) franche

x→-se

joyeux joyeuse

heureux heureuse

précieux precieuse

exception/excepţie

faux fausse

roux(roşcat) rousse

doux dousse

Fără schimbarea sunetului

caduc(depăşit,învechit) caduque

public publique

turc turque

grec grecque

cu sonorizarea consoanei finale

g→gue

long longue

modificarea sufixului

eur→euse

rêveur rêveuse

trompeur trompeuse

excetion/excepţie :

antérieur antérieure

postérieur postérieure

intérieur intérieure

extérieur extérieure

inférieur inférieure

supérieur supérieure

mineur mineure

majeur majeure

ultérieur ultérieure

meilleur meilleure

teur→ -trice

libérateur libératrice

protecteur protectrice

(t)eur→ - esse

enchanteur enchanteresse

pécheur(păcătos) pécheresse

vengeur vengeresse

la fel :

maître maîtresse

traître(trădător) traîtresse

ADJECTIVE CU DOUĂ FORME LA MASCULIN SINGULAR

Adjectivele : beau, nouveau, vieux, fou (nebun) şi mou (moale) capătă formele : bel,

nouvel,vieil, fol, mol înaintea cuvintelor care încep cu vocală sau cu h mut.

un beau garçon dar un bel enfant

un bel hôtel

un nouveau livre un nouvel ordre

un nouvel habit

un vieux monsieur un vieil ami

un vieil homme

Formarea pluralului adjectivelor calificative (La formation du pluriel des adjectifs

qualificatifs)

Regula generală :

Sing.+s

un enfant sage des enfants sages

une femme heureuse des femmes heureses

sing.- s, x = invariabil

un chat gris des chats gris

un homme joyeux des hommes joyeux

sing.- eau→-eaux

un beau jardin de beaux jardins

un nouveau roman de nouveaux romans

sing.-al→-aux

un citoyen loyal des citoyens loyaux

un précepte moral des préceptes moraux

exception/excepţie : fatal, final, natal, naval = fatals, finals, natals, navals

GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVELOR

LES DEGRÉS DE COMPARAISON DES ADJECTIFS

Ca şi în limba română, adjectivele calificative cunosc trei grade de comparaţie :

pozitivul, comparativul şi superlativul

Pozitivul (le positif) exprimă doar însuşirea unei fiinţe sau a unui lucru

Cet enfant est appliqué/Acest copil este silitor.

Mon chien est fidèle/Câinele meu este fidel

Comparativul(le comparatif) exprimă :

Potrivit gradului însuşirii, comparativul poate fi :

- de superioritate(de superiorité) care se formează cu ajutorul adverbului de

cantitate plus(mai, mai mult)

Paul est plus serieux que Victor/Paul este mai serios decât Victor

- de egalitate(d’égalité) care se formează cu ajutorul adverbului aussi(tot aşa de, la

fel de)

Paul est aussi sérieux que Victor/Paul este la fel de serios ca Victor

- de inferioritate(d’infériorité) care se formează cu adverbul de cantitate moins

(mai puţin)

Victor est moins sérieux que Pierre/ Victor este mai puţin serios decât Pierre

Superlativul(le superlatif)- exprimă însuşirea unei fiinţe sau a unui lucru privită în

gradul cel mai înalt. El poate fi :

- relativ (relatif) : când însuşirea este pusă în comparaţie cu aceeaşi însuşire a

altor fiinţe (lucruri) care fac parte din aceeaşi categorie :

Paul est le plus sérieux élève de la classe/Paul este cel mai serios elev din clasă

- absolut (absolu) când însuşirea nu este pusă în comparaţie, ci este privită într-un

grad foarte înalt :

André est un enfant très sérieux/Andrei este un copil foarte serios

Superlativul relativ poate fi :

- de superioritate (de superiorité)

André est le plus sage élève de notre classe/ Andrei este cel mai cuminte elev din

clasa noastră

- de inferioritate (d’infériorité)

André (Louise) est le (la) moins sage élève de notre classe/ Andrei(Luiza) este cel

(cea) mai puţin cuminte elev(ă) din clasa noastră

Superlativul absolut(le superlatif absolu) se formează cu ajutorul adverbelor très,

bien, fort, extrêmement, tout, tout à fait sau cu unele adverbe terminate în – ment

Mon amie est bien gentille (fort gentille, extrêmement gentille)

Je suis tout à fait content/ Sunt detul de mulţumit

Adjective cu grade de comparaţie neregulate

1. Bon/Bonne: bun, bună

Pozitiv: bon/bonne

Comparativ:

- de superioritate: meilleur(e) que /mai bun decât

- de egalitate: aussi bon que/la fel de bun

- de inferioritate: moins bon que/mai puţin bun

Superlativ

- relativ de superioritate: le (la) meilleur(e) de/cel(cea) mai bun(ă)

- relativ de inferioritate: le (la) moins bon(ne) de /cel(cea) mai puţin bun(ă)

- absolut: très bon(ne) /foarte bun(ă)

Paul est meilleur que Jean.

Il est le meilleur de sa classe

2. Mauvais/mauvaise: rău, rea

Pozitiv : mauvais/mauvaise

Comparativ:

- de superioritate: plus mauvais(e) que/mai rău/rea decât

: pire que/mai rău decât

- de egalitate: aussi mauvais(e) que/ la fel de rău(rea) ca

- de inferioritate: moins mauvais(e) que/mai puţin rău(rea) decât

Superlativ

- relativ de superioritate: le (la)plus mauvais(e) de/ cel(cea)mai rău(rea) dintre

: le (la) pire/ cel(cea)mai rău(rea) dintre

- relativ de inferioritate: le (la)moins mauvais(e) de/ cel(cea)mai puţin rău(rea)

dintre

- absolut: très mauvais(e)

Le mensonge est pire que la méchanceté/ Minciuna este mai rea decât răutatea.

L’hypocrisie est un des pires défauts/ Ipocrizia este unul dintre cele mai rele defecte.

2. Petit/petite: mic, mică

Pozitiv: petit/petite

Comparativ

- de superioritate: plus petit(e) que, moindre que/ mai mic(ă) decât

- de egalitate: aussi petit(e) que/ la fel de mic(ă)

- de inferioritate: moins petit(e) que

Superlativ

- relativ de superioritate: le(la) plus petit(e) de, le(la) moindre/ cel(cea) mai mic(ă)

- relativ de inferioritate: le(la) moins petit(e) de/ cel(cea) mai puţin mic(ă)

- absolut: très petit(e)(foarte mică)

Il a un petit défaut/ El are un mic defect

Le défaut de sa soeur est moindre que le sien/ Defectul surorii sale este mai mic decât al

său.

Reţineţi! Formele pire, le(la )pire şi moindre, le (la) moindre se folosesc pentru

compararea substantivelor abstracte şi proverbe :

Il n’est pire eau que l’eau qui dort / Pisica blândă zgârie rău.

Acordul adjectivului calificativ (L’accord de l’adjectif qualificatif)

Adjectivul calificativ se acordă în gen şi număr cu substantivul ( sau pronumele) a cărui

însuşire o exprimă

Le ciel était clair/ Cerul era senin

J’écoutais les chansons de la vieille Lorraine / Ascultam cântecele bătrânei Lorraine.

Mes amis sont très gentils /Prietenii mei sunt foarte drăguţi.

- când adjectivul se referă la mai multe substantive el trece la plural :

Pierre et Jean sont appliqués

Marie est Louise sont affectueuses

Pierre et Louise sont appliqués

- în funcţie de sens adjectivul se poate acorda cu ambele substantive sau numai cu

ultimul, dacă se referă numai la acesta.

J’ai mangé un fromage et un fruit sec/Am mâncat brânză şi un fruct uscat.

- în funcţie de sens se face acordul şi în cazul când un substantiv este determinat de

altul :

Maman m’a acheté un chandail de laine gris (le chandail)/ Mama mi-a cumpărat un

pulover de lână gri (pulover)

Mon frère porte lui aussi un chandail de laine grise (laine)/Şi fratele meu poartă un

pulover de lână gri (lână)

DIALOG

Au petit dejeuner La micul dejun

Daniel: Qu’est ce que tu prends? Du café, du thé ou du chocolat /Daniel: Ce iei? Cafea,

ceai sau cacao?

René: Du thé, s’il te plaît./ René: Ceai, te rog.

Daniel (s’adressant au garçon): Du thé pour mon fils et pour moi un café-crème./Daniel

(adresându-se ospătarului): Ceai pentru fiul meu, iar pentru mine cafea cu lapte

Le garçon: Nous avons des croissants et des petits pains frais./Ospătarul: Avem cornuri

şi chifle proaspete.

Daniel: Tu en veux, René?/Daniel: Doreşti, René?

René: Volontiers, papa. Et commande aussi du beurre et du miel./ René: Bucuros, tată.

Mai comandă şi unt şi miere.

Daniel: Apportez-nous aussi de la confiture./Daniel: Aduceţi-ne şi dulceaţă.

Le garçon: Bien, monsieur./Ospătarul: Bine, domnule.

Il apporte sur un plateau des soucoupes, des tasses et une théière chaude/ El aduce pe o

tavă farfurioare, ceşti şi un ceainic fierbinte.

René: Les croissants sont délicieux. Ils sont encore chauds./ René: Cornurile sunt

delicioase. Sunt calde încă.

Daniel: En revanche, mon café est froid... René ne mange pas si vite!/Daniel: În schimb

cafeaua mea e rece... René, nu mânca atât de repede!

René: Mais la confiture est si bonne!/ René: Dar dulceaţa e atât de bună!

Daniel: Comme tu es gourmand! Sers-toi de ton couteau et coupe le croissant en deux.

Comme ça... Garçon, vous avez oublié les cuillers. /Daniel: Ce mâncăcios eşti! Serveşte-

te de cuţitul tău şi taie cornul în două. Aşa... Ospătar, aţi uitat linguriţele.

Le garçon: Tout de suite, monsieur./Ospătarul: Îndată, domnule.

René: Papa, passe-moi le sucrier, s’il te plaît./ René: Tată, dă-mi zaharniţa, te rog.

Daniel: Tu veux encore un morceau de sucre?/Daniel: Mai vrei o bucată de zahăr?

René: Oui, j’aime le thé très sucré./ René: Da, îmi place ceaiul foarte dulce.

Daniel: Tu auras soif./Daniel: o să-ţi fie sete.

René: Tu as raison. Mon thé est trop sucré./ René: Ai dreptate. Ceaiul meu este prea

dulce.

Daniel: Veux-tu de l’eau?...Oui? Garçon, un verre d’eau, s’il vous plaît. /Daniel: Vrei

apă?...Da? Ospătar, un pahar cu apă, vă rog.

René: Papa, allons nous promener maintenat. / René: Tată, să mergem să ne plimbăm

acum.

Daniel. Tu seras sage?/Daniel: Vei fi cuminte?

René: Je serai exemplaire/ René: Voi fi exemplar.

Daniel: Garçon, l’addition!/Daniel:Ospătar, plata!

LEXIC

Reţineţi expresiile

comme ça aşa

tout de suite îndată, imediat

avoir soif a-i fi sete

j’ai soif mi-e sete

Cuvinte cu mai multe sensuri

doux - dulce passer - a trece

- blând - a da

- a pune (o haină)

Antonime

vite/repede lentement/încet

chaud/cald froid, rece, frig

LEXIC COMPLEMENTAR

le pain pâinea

le pain blanc franzela

le pain grillé pâinea prăjită

le lait laptele

le café au lait cafeaua cu lapte

le lait caillé laptele bătut

Acordul adjectivelor compuse ( L’accord des adjectifs composés)

La cele compuse din două adjective, ambele elemente se acordă, dacă fiecare în parte

exprimă o însuşire a fiinţei

Les enfants sourds-muets étudient dans des écoles spéciales/Copiii surdo-muţi învaţă în

şcoli speciale

J’aime beaucoup les pommes aigres-douces/ Îmi plac merele dulci-acrişoare.

Se acordă numai ultimul element :

- dacă primul este un adjectiv cu valoare adverbială

Les enfants nouveau-nés sont très bien soignés dans les maternités/ Copiii nou-născuţi

sunt foarte bine îngjrijiţi în maternităţi

- dacă primul element este un adjectiv terminat în o sau i :

gallo-romain, franco-roumain, tragi-comique

Les relations franco-roumaines se développent sans cesse/ Relaţiile franco-române se

dezvoltă neîntrerupt.

- dacă primul element este un cuvânt invariabil (prepoziţie sau adverb)

De nos jours, on accorde beaucoup d’attention aux peuples sous- développés/ În zilele

noastre se acordă multă atenţie popoarelor sub-dezvoltate.

La civilation des populations nord-africaines et sud-américaines est très ancienne./

Civilizaţia popoarelor nord-africane şi sud-americane este foarte veche.

- dacă primul element este unul din adjectivele : demi, nu, mi, semi, cu valoare

adverbială sau de prefix :

Une demi-heure après, il était parti./ La o jumatate de oră după, el plecase.

En françait il y a des voyelles et des semivoyelles/ În limba franceză există vocale şi

semivocale.

Il a marché nu-pieds pendant une demi- journée./ El a mers cu picioarele goale o

jumatate de zi.

Je restais au lit les yeux mi-clos./Stăteam în pat cu ochii pe jumătate închişi

Acordul adjectivelor de culoare

Ele se acordă în general cu substantivele pe care le califică

Ma soeur porte une robe blanche/ Sora mea poartă o rochie albă

Mon frère cadet a des yeux verts/ Fratele meu mai mic are ochi verzi.

Rămân însă invariabile :

- când sunt două adjective, dintre care unul precizează nuanţa de culoare :

Ce chat a des yeux vert clair (deschis)/Această pisică are ochi verde deschis

La blouse de Marie est bleu foncé(închis) / Bluza Marieu este albastru închis

- când nuanţa de culoare este precizată de un substantiv : bleu ciel, bleu marine,

verte pomme /măr verde), gris perle/gri perlă, jaune paille/galben pai.

Louise a mis ce matin sa jupe bleu marine/ Louise şi-a pus în această dimineaţă fusta

sa bleumarin.

- când adjectivul de culoare este însoţit de un substantiv de care este legat de

conjuncţia et

Elle avait des rubans bleu et or/ Ea avea panglici albastre şi aurii.

Adjective care îşi schimbă sensul după locul pe care îl ocupă faţă de substantiv

(Adjectifs qui changent de sens selon la place qu’ils occupant par raport au nom)

C’est un bon professeur (capabil). Notre professeur est bon (bun)

Quel gentil garçon(drăguţ). Ce garcon est bien gentil (politicos)

C’était un ancien château (fost). J’étudie l’histoire ancienne (veche)

C’est la dernière leçon (ultima). Je l’ai vu la semaine dernière (trecută)

Paul est un brave garçon (cumsecade). Pierre est garçon brave (viteaz)

Ce pauvre homme, il est malade (biet). Pierre a vu un homme pauvre (sărac)

Dors, mon cher enfant !(drag). J’ai acheté un livre cher (scumpă)

Voilà un curieux écrivain (ciudat). Georges est un enfant curieux (curios)

J’ai lu un certain livre (oarecare). C’était une nouvelle certaine (sigură)

J’ai mon propre mouchoir (proprie). Mon mouchoir est propre (curată)

Adjectivul posesiv (L’adjectif posessif)

Formele adjectivului posesiv:

- un posesor

mon (frère) / fratele meu ma (soeur)/sora mea

ton / fratele tău ta / sora ta

son /fratele său sa / sora sa

mes(frères et soeurs) /fraţii şi surorile mele

tes / fraţii şi surorile tale

ses / fraţii şi surorile sale

- mai mulţi posesori

notre (frère, soeur)/ fratele nostru nos (frères, soeurs)/ fraţii noştri

votre / fratele vostru vos / fraţii voştri

leur / fratele lor leurs / fraţii lor

Folosirea adjectivelor posesive (L’emploi des adjectifs possessifs)

Adjectivele posesive se aşează înaintea substantivelor pe care le determină (sau înaintea

adjectivului care precedă substantivul) spre deosebire de limba română unde adjectivul

posesiv stă, în general, după substantiv : ma chambre/camera mea, ta nouvelle maison,

sa classe/clasa lui, mon bon ami/bunul meu prieten, tes frères/fraţii tăi, nos

camarades/tovarăşii noştri.

Reţineţi!. Înaintea substantivelor precedate de adjective posesive, articolul se

suprimă:

le stylo – mon stylo, la gomme – ma gomme, les livre – mes livres

Atenţie la folosirea prepoziţiilor de şi à, care rămân neschimbate înaintea

adjectivelor posesive, atât la singular cât şi la plural:

de la chambre - de ma chambre

de l’enfant - de mon enfant

du garçon - de ton garçon

des amis - de ses amis

à la voisine - à notre voisine

à l’ami - à votre ami

au garçon - à leur garçon

aux élèves - à nos élèves

Înaintea substantivelor feminine (sau înaintea adjectivelor care le precedă) începând cu o

vocală sau cu h mut se folosesc formele de masculin (mon, ton, son) în locul celor de

feminin (ma, ta, sa) pentru a evita întâlnirea a două vocale (hiatul):

Je me souviens de mon enfance./Îmi amintesc de copilăria mea

Il n’a pas bien saisi les traits de son héroïne./El nu a înţeles pe deplin caracteristicile

eroinei sale.

Nous avons aprécié ton excellente idée./Noi am apreciat ideea ta excelentă.

Atenţie. Folosirea acestor forme este determinată numai de iniţiala cuvântului

care urmează:

mon école ma belle école

ma voisine mon aimable voisine

Adjectivul posesiv se repetă înaintea fiecărui substantiv:

Il a pris son chapeau et son manteau de pluie./Şi-a luat pălăria şi paltonul de ploaie

Ma mère et ma sœur sont allées en ville./Mama şi sora mea au mers în oraş.

Reţineţi!. Adjectivul posesiv nu se repetă:

a) dacă substantivele se referă la aceeaşi persoană sau la acelaşi obiect:

Mon ami et collègue arrivera ce soir à Bucarest./Prietenul şi colegul meu va sosi

în această seară la Bucureşti.

b) când substantivele sunt strâns legate între ele formând un tot:

Nos ancêtres ont conservé avec piété leurs us et coutumes. Stămoşii noştri au

păstrat cu sfinţenie datinile şi obiceiurile lor.

c) când însoţeşte adjective care se referă la acelaşi substantiv:

J’aime de tout mon cœur ma bonne et douce mère./O iubesc din toată inima pe

buna şi dulcea mea mamă.

Adjectivele posesive votre şi vos se folosesc ca şi forme de politeţe:

Monsieur, votre attitude a été très correcte./ Domnule, atitudinea dumneavostră

a fost corectă.

Madame, vos amies ne viendront pas au cinéma./ Doamnă, prietenele

dumneavostră nu vor veni la cinema.

Adjectivul posesiv se înlocuieşte cu articolul hotărât când suprimarea lui nu ar putea da

loc la confuzii (în special când este vorba de substantive care definesc părţi ale corpului):

J’ai mal à l’estomac/Mă doare stomacul - Tu as mal à la tête. /Te doare capul. – Il a

mal aux dents. /Îl dor dinţii.

Il lui tendit la main./Îi întinde mâna

Adjectivele posesive pot fi întărite cu pronumele personale tonice (moi, toi, lui, elle,

vous, eux, elles) de aceeaşi persoană, precedate de prepoziţia à:

C’est mon stylo à moi. /Acesta este stiloul meu.

C’est sa cravate à lui./Aceasta este cravata lui

Adjectivul demonstrativ. (L’adjectif démonstratif)

Formele adjectivului demonstrativ sunt:

Numărul Genul Formele Exemple

Singular

Masculin

Feminin

ce + consoană sau h aspirat

cet + vocală sau h mut

cette

Ce crayon est rouge.

J’aime ce héros.

Cet enfant est sage

Regardez cet homme!

Cette femme est très aimable.

Plural Masculin

Feminin

ces

Ces mouchoirs sont blancs.

Ces petites filles sont gentilles.

Folosirea adjectivelor demonstrative (L’emploi des edjectifs

démonstratifs)

În limba franceză adjectivul demonstrativ stă întotdeauna înaintea substantivului pe care

îl determină: ce bois/acest lemn, ces feuilles/aceste frunze, cet homme/acest bărbat, cette

femme/această femeie..

Reţineţi!. Înaintea substantivelor precedate de adjective demonstrative articolul

se suprimă:

Le béret/bereta – ce béret/această beretă; l’enfant/copilul – cet enfant/acest copil;

La chambre/camera – cette chambre/această cameră; les élèves/elevii – ces

élèves/acesti elevi.

Atenţie la folosirea prepoziţiilor de şi à care rămân neschimbate înaintea adjectivelor

demonstrative, atât la singular cât şi la plural:

De la ville - de cette ville à la fillette - à cette fillette

De l’élève - de cet élève à l’écrivain - à cet écrivain

Du poète - de ce poète au romancier - à ce romancier

Des arbres - de ces arbres aux élèves - à ces élèves

La masculin singular, adjectivul demonstrativ are două forme:

CE, care se foloseşte când substantivul(sau adjectivul care precedă substantivul)

începe cu o consoană sau cu h aspirat:

Ce garçon va à l’école./Acest băiat merge la şcoală. Avez-vous connu ce héros?/L-aţi

cunoscut pe eroul acesta ? Ce petit écolier est mon frère./ Şcolarul acesta este

fratele meu.

CET, care se foloseţte când substantivul(sau adjectivul care precedă substantivul)

începe cu vocală sau cu h mut:

Cet enfant ira à la montagne./Acest copil va merge la munte. Cet homme viendra

chez nous./Acest bărbat va veni la noi. Cet aimable monsieur est mon père./Acest

amabil este tatăl meu.

Atenţie: La plural nu există decât o singură formă pentru ambele genuri, şi anume ces:

Ces hommes travaillent du matin jusqu’au soir./Aceşti bărbaţi muncesc de dimineaţa

până seara

Ces femmes occupent une place importante dans la vie sociale./Aceste femei ocupă

un loc important în viaţa socială.

Adjectivele demonstrative se întăresc cu ajutorul adverbelor de loc ci (din ici – aici),

pentru a arăta apropierea, şi là (acolo) pentru a marca îndepărtarea.

- În spaţiu:

Ce garçon-ci est sage./Băiatul acesta este silitor.

Ce garçon-là est désobéissant./Băiatul acela este neascultător

- În timp:

Cette fois-ci nous avons tout compris./ De data aceasta am înţeles tot.

L’hiver, cette année-là, avait été terrible./În acel an iarna fusese teribilă.

Adjecticul demonstrativ se foloseşte de asemenea pentru:

a) A reaminti fiinţa sau lucrul despre care s-a vorbit:

J’aime beaucoup mon père, cet homme si correct et ci bon./Îl iubesc foarte mult

pe tatăl meu, acest bărbat atât de cinstit şi de bun.

b) A anunţa lucrul sau fiinţa despre care se va vorbi:

Raconte-moi cette histoire que je voulais connaître depuis longtemps./Spune-mi

această poveste pe care vroiam să o cunosc de mult timp

Adjectivul demonstrativ se repetă înaintea fiecărui substantiv:

Ce lion, cet ours, cette girafe, tous ces animaux, on les voit au cirque./Leul acesta, ursul

acesta, girafa aceasta, pe toate aceste animale le vedem la circ.

Ce garçon et cette fillette vont ensemble au cinéma./Băiatil acesta şi fata aceasta merg

împreună la cinema.

Obs.Adjectivul demonstrativ nu se repetă, însă:

a) când însoţeşte substantive care desemnează aceeaşi persoană sau acelaşi obiect:

Cet ami et collèque est venu me voir./Acest prieten şi coleg a venit să mă vadă.

b) Când însoţeşte adjective care se referă la acelaşi substantiv, cu condiţia ca aceste

adjective să nu se opună ca sens:

Cette bonne et douce femme aime beaucoup ses enfants.bAceastă femeie bună şi

blândă îşi iubeşte foarte mult copiii

Atenţie. Să nu se confunde:

CE adjectiv demonstrativ care precedă un substantiv:

Ce chien ne mord pas./Acest câine nu muşcă

cu CE pronume demonstrativ neutru, care însoţeşte un verb sau un pronume

relativ:

Je ne comprends pas ce que tu dis./Nu înţeleg ce spui

Adjectivul interogativ-exclamativ (L’adjectif interrogatif-

exclamatif)

Formele adjectivului interogativ-exclamativ

Numărul

Genul

Singular Plural

Masculin quel quels

Feminin quelle quelles

Folosirea adjectivului interogativ(l’emploi de l’adjectif interogatif)

Adjectivul interogativ se foloseşte:

1. Pentru a formula o întrebare:

Quel tram prenez-vous maintenant?/ce tramvai luaţi acum ?.

Quelle heure est-il?/ce oră este ?

2. aşezat înaintea verbului être, când dorim să se precizeze identitatea, numele persoanei,

conţinutul, destinaţia obiectului despre care e vorba:

Quel est cet enfant?/Cine este acest copil? C’est mon ami Georges.

Quelle est cette revue?/Ce revistă e aceasta? C’est une revue scientifique.

Adjectivul interogativ se poate întrebuinţa şi cu sens exclamativ pentru a exprima un

sentiment de:

- Bucurie: Quel plaisir de vous voir!/ Ce plăcere să vă văd!

- Admiraţie: Quel beau caractère!Ce caracter frumos!

- Surpriză: Quelle nouvelle extraordinaire!/Ce veste extraordinară!

- Durere: Quelle triste nouvelle!/Ce veste tristă!

- Indignare: Quelle audace de sa part!/Câtă îndrăzneală dinpartea sa!

- Dispreţ: Quel odieux personnage!/Ce personaj odios

- Groază: Quelle horreur que cette guerre!Cât de oribil acest război!

Adjectivele nehotărâte (Les adjectifs indéfinis)

Foarte diferite ca formă şi ca sens, uneori greu de definit, adjectivele nehotărâte prezintă

dificultăţi în clasificare. Pentru înlesnirea însuşirii lor, ţinând cont de sens, le vom grupa

după cum urmează:

Sensul

Singular

Plural

Masc. Fem. Masc. Fem.

A. Cantitative

1.Cantitate nulă

2.Cantitate parţială

3.Cantitate integrată

aucun*

nul*

pas un*

aucune*

nulle*

pas une*

-

-

-

-

-

-

certain

maint

-

quelque

quelconque

certaine

mainte

-

certains*

maints

quelques

quelconques

plusieurs*

certaines*

maintes

chaque

tout

-

-

B. Calitative

1.De identitate

tout*

toute*

-

tous*

-

toutes*

même*

mêmes*

2.De diversitate

3.Demonstrative

(comparative)

autre* autres*

tel* telle* tels* telles*

* aceste adjective pot fi folosite şi ca pronume nehotărâte.

Folosirea adjectivelor nehotărâte (L’emploi des adjectifs indéfinis)

A. Adjectivele nehotărâte cantitative

1.Cantitate nulă/ Quantité nulle

AUCUN, AUCUNE (niciun, nicio)

- -Însoţit de negaţia NE:

Aucun son ne sortait de sa gorge. Niciun sunet nu-i ieşea din gură

Elle ne devait recevoir aucune visite

- Însoţit de prepoziţia SANS:

Il ronfle exprès, sans aucun doute (J.Renard).

Ils se séparèrent sans avoir pris aucune résolution, (A. France).

Reţineţi! Prezenţa lui aucun în prepoziţia negativă atrage după sine suprimarea negaţiei

pas, point.

Vous n’aviez réellement aucune connaissance?/Nu aveţi nicio cunoştiinţă ?

NUL, NULLE ( niciunul, niciuna)

- Însoţit de negaţia NE:

NUL enfant n’était allé ce jour-là au cinéma.

Son attitude ne trahissait nulle mauvaise intention.

- Însoţit de prepoziţia SANS:

Je viendrai vous voir sans nul doute.

Reţineţi!

• Prezenţa lui NUL în propoziţie negativă atrage după sine suprimarea negaţiei pas,

point:

Il n’avait nul besoin de cette lettre de recommandation. Nu avea nicio nevoie de

această scrisoare de recomandare.

• Forma feminină se foloseşte cu deosebire în locuţiunea adverbială nulle part

(nicăieri):

Il ne pouvvait se fixer nulle part./ Nu se putea stabili nicăieri.

• Situat după substantiv, nul devine adjectiv calificativ cu sensul de „nul, nulă, fără

valoare” şi se acordă cu substantivul pe care îl determină în gen şi număr:

Son intervention avait été nulle./ Intervenţia sa fusese nulă

PAS UN, PAS UNE (niciun, nicio) se folosesc numai la singular:

Pas un garçon ne venait de l’école./Niciun băiat nu venea de la şcoală.

Pas une idée ne me passait pas la tête./Nicio idee nu-mi trecea prin cap

2.Cantitate parţială/ Quantité partielle

CERTAIN, CERTAINE, CERTAINS, CERTAINES (un(o) oarecare, unii, unele,

anumiţi)

- Il s’approche avec un certain embarras./ El se apropie cu o oarecare jenă.

- Annette reconnaissait certains hommes./Annette recunoştea anumiţi bărbaţi

QUELQUE, QUELQUES

- La singular înlocuieşte articolul nehotărât UN şi are următoarele sensuri:

Vreun, vreo: Peut-être quelque voyageur lit-il mon livre./ Poate că vreun călător îmi va

citi cartea

Il souffre de quelque affection cachée./El suferă de vreo afecţiune

ascunsă

oarecare : Cette mesure doit être appliquée avec quelque discernement./Această

măsură trebuie aplicată cu oarecare discernământ.

-La plural, quelques are sensul de câţiva, câteva:

Le garçon a fait quelques pas./Băiatul a făcut câţiva paşi.

Reţineţi! Înaintea unui numeral, QUELQUE devine adverb cu sensul de „circa,

vreo, cam, aproximativ” şi este invariabil:

Dans notre classe il y a quelque trente-cinq élèves./În clasa noastră sunt

aproximativ treizeci şi cinci de elevi.

Il pourrait avoir quelque quarante ans./El ar putea să aibă cam patruzeci de ani.

QUELQUE, scris în două cuvinte şi însoţind de obicei verbul être, are sensul de

„oricare”

Quel que soit le sujet qu’il traite, il reste identique à soi-même./Oricare ar fi

subiectul pe care îl tratează, el rămâne identic cu sine.

QUELCONQUE, QUELCONQUES (OARECARE) stau, în general, după

substantiv:

Pour un motif quelconque, elle n’est pas venu./Dintr-un motiv oarecare ea nu a venit.

J’ai accepté trois places quelconques pour le spectacle de ce soir./Am acceptat

oricare trei locuri la spectacolul din această seară.

PLUSIEURS (mai mulţi, mai multe) se foloseşte numai la plural şi fără articol,

având aceeaşi formă pentru ambele genuri:

Il y a dans mon bureau plusieurs photos./În biroul meu se află mai multe fotografii.

MAINT, MAINTE, MAINTS, MAINTES (mai mulţi, mai multe, nenumărate)

Se foloseşte mai ales în expresii ca:

Il a attiré notre attention à mainte(s) reprise(s)./El ne-a atras atenţia de

nenumărate ori

3.Cantitate integrală:

CHAQUE (fiecare) se foloseşte numai la singular, având aceeaşi formă pentru

ambele genuri:

Chaque homme doit faire son devoir./Fiecare bărbat trebuie să-şi facă datoria

TOUT, TOUTE, TOUS, TOUTES (tot, toată, toţi, toate):

- însoţind un substantiv precedat de:

Tout le jour et tout la nuit./Toată ziua şi toată noaptea.

J’avais des amis comme tous les enfants de mon âge./Aveam prieteni ca toţi

copiii de vârsta mea.

Reţineţi !. Formele de plural tous, toutes, însoţite de substantive care exprimă diviziuni

ale timpului sau diferite unităţi de măsură, capătă sensul de „fiecare”, „la fiecare”:toutes

les deux semaines (la fiecare două săptămâni), tous les trois quarts d’heure (la fiecare trei

sferturi de oră)..

Nous allons au théâtre tous les dimanches./Mergem la teatru în fiecare duminică.

-Tout, toute, însoţind un substantiv precedat de articolul nehotărât un, une, are sensul de

„întreg, întreagă”:

Ce qui est intéressant, c’est le type, c’est la synthèse de toute une race, de toute

une classe.(A.Maurois)./ Ceea ce este interesant este tipul, sinteza unei întregi rase, unei

întregi clase.

-Tout, toute, tous, toutes, însoţind un substantiv fără articol are sensul de „orice”,

„fiecare”:

Je pars à l’instant pour éviter toute surprise./Plec imediat pentru a evita orice

surpriză

En tous pays il y a des lois./În orice/fiecare ţară există legi.

Obs. Cu acelaşi sens, tout formează o serie de locuţiuni care se pot folosi atât la singular

cât şi la plural, ca: à tout moment (à tous moments)/în orice moment ; de toute sorte (de

toutes sortes) /de orice fel

B. Adjectivele nehotărâte calitative

1. De identitate:

MÊME, MÊMES (acelaşi etc,. Însumi etc., chiar):

-Aşezat înaintea substantivului si precedat de aticolul hotărât (uneori de articolul

nehotărât, de un adjectiv posesiv sau demonstrativ), el are sensul de „acelaşi, aceeasi,

aceiaşi, aceleaşi”:

C’était le même soleil, la même lumière sur la même sable. (A.Camus)./Era

acelaşi soare, aceeaşi lumină pe acelaşi nisip.

-Aşezat în urma unui substantiv, a unui pronume personal – forma accentuată – sau a

unui pronume demonstrativ, el precizează persoana sau lucrul de care este vorba şi se

traduce prin „însuşi, însăşi, însele, chiar”:

Nous partirons ce jour même pour Sinaïa./Plecăm chiar astăzi la Sinaia

L’inspiration se montre dans la travail même./ Inspiraţia se arată în însuşi

procesul muncii.

Reţineţi !

• aşezat în urma unui pronume personal accentuat, même se leagă de acesta printr-

o linioară:

moi-même, toi- même, elle-même, nous-mêmes, vous-mêmes, eux-mêmes,

elles-mêmes, soi-même.

• Când urmează după pronumele de politeţe vous(dumneavoastră), dacă ne

adresăm unei singure persoane, même rămâne la singular:

Vous-même montrez tant de dèvouement./Dumneavoastră înşivă arătaţi

atâta devotament

• A nu se confunda adjectivul même cu adverbul même care este invariabil şi se

traduce prin “chiar”:

Ici, même les automobiles ont l’air d’être anciennes./Aici, chiar şi

automobilele par vechi

2. De diversitate:

AUTRE, AUTRES (alt, altă, alţi, alte):

Folosit pentru a deosebi o fiinţă sau un lucru de altă fiinţă sau de alt lucru, el

poate fi însoţit de:

- un articol nehotărât(alt, altă, alţi, alte):

Il est inutile de chercher une autre explication.Este inutil să cauţi o altă explicaţie

- un articol hotărât (celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte):

Sur l’autre rive débutent les beaux quartiers./Pe celălalt mal încep cartierele

frumoase

-un arjectiv demonstrativ, posesiv, nehotărât, numeral:

Vous allez prendre cette autre rue à droite./ O veţi lua pe strada astălaltă,

la dreapta.

Connaissez-vous ses autres amis?/Îi cunoaşteţi pe ceilalţi prieteni ai săi).

J’accepterai tout autre proposition/Voi accepta orice altă propunere.

Je vous apporterai, en échange, deux autres livres./Vă voi aduce în

schimb alte două cărţi.

3. Demonstrative sau comparative

TEL, TELLE, TELS, TELLES

Însoţit sau nu de articol nehotărât, el se acordă în gen şi număr cu

substantivul pe care îl determină şi poate avea diferite valori:

a) valoare demonstrativă

Tel était le plan de l’expédition./Acesta era planul expediţiei

Telle est ma décision et je n’y renoncerai pas./Aceasta este decizia mea şi

nu voi renunţa la ea

Tels furent très exactement les propos de cette femme.(Ed. Estaunié).

Ce que vous me dites est vrai; et je le prends pour tel./Ceea ce-mi spuneţi

este adevărat, iar eu o iau ca atare

b) valoare comparativă

Ils sont assis à leurs places, tels des écoliers sages.( ca nişte, asemenea

unor)./S-au aşezat la locurile lor ca nişte elevi silitori

c) valoarea de adjectiv nehotărât propriu-zis (cutare)

Ils se rencontreront tel jour à telle heure./Ei se vor întâlni în cutare zi la

cutare oră.

d) valoare de adjectiv calificativ (aşa de mare, atât de mare)

Ce lac a une telle étendue qu’on n’aperçoit pas ses bords./Acest lac are o

aşa de mare întindere că nu i se zăresc marginile.

Tel maître, tel valet./Cum e turcul şi pistolul.

Elle est telle que sa mère. Ea este întocmai ca mama sa. (întocmai ca,

asemenea).

- te que, telle quelle, tels quels, telles quelles (aşa cum este, aşa cum sunt):

Je vous ai raconté cette histoire telle quelle./Eu v-am spus povestea aşa

cum este

J’apprécie ces enfants tels quels./ Îi apreciez pe aceşti copii aşa cum sunt

Adjectivele numerale (les adjectifs numéraux)

Adjectivele numerale cardinale (Les adjectifs numéraux cardinaux)

Adjectivele numerale cardinale sunt:

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

un

deux

trois

quatre

cinq

six

sept

huit

neuf

dix

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

onze

douze

treize

quatorze

quinze

seize

dix-sept

dix-huit

dix-neuf

vingt

21

22

23

30

31

32

40

41

42

50

vingt et un

vingt-deux

vingt-trois

trente

trente et un

trente-deux

quarante

quarante et un

quarante-deux

cinquante

51

60

61

70

71

72

73

74

75

76

cinquante et un

soixante

soixante et un

soixante-dix

soixante et onze

soixante-douze

soixante-treize

soixante-quatorze

soixante-quinze

soixante-seize

77

78

79

80

81

82

90

soixante-dix sept

soixante-dix-huit

soixante-dix-neuf

quatre-vingts

quatre-vingts-un

quatre-vingts-deux

quatre-vingt-dix

92

100

101

102

110

111

120

quatre-vingts-douze

cent

cent un

cent deux

cent dix

cent onze

cent vingt

91 quatre-vingt-onze 170 cent soixante-dix

180

190

200

201

202

300

301

302

400

401

402

500

501

502

600

601

602

700

701

cent quatre-vingts

cent quatre-vingts-dix

deux cents

deux cent un

deux cent deux

trois cents

trois cent un

trois cent deux

quatre cents

quatre cent un

quatre cent deux

cinq cents

cinq cent un

cinq cent deux

six cents

six cent un

six cent deux

sept cents

sept cent un

702

800

801

802

900

901

902

1000

1001

1011

1100

1101

1200

1201

2000

10 000

1 00 000

1 000 000

1 000 000 000

sept cent deux

huit cents

huit cent un

huit cent deux

neuf cents

neuf cent un

neuf cent deux

mille

mille un

mille onze

mille cent

mille cent un

mille deux cents

mille deux cent un

deux mille

dix mille

cent mille

un million

un milliard

Ca formă, adjectivele numerale cardinale sunt simple şi compuse:

Simple (formate dintr-un singur numeral) sunt numeralele: un, deux, trois etc., seize,

vingt, trente, quarante, cinquante, soixante, cent, mille.

Compuse (formate din mai multe numerale prin adunare, înmulţire sau înmulţire şi

adunare în acelaşi timp):

dix-sept (10+7), quatre-vingt (4x20), quatre-vingt-un (4x20+1)

Atenţie!: În limba română, numeralele o sută, o mie sunt precedate de numeralul feminin

o; în limba franceză se spune cent, mille, fără alt numeral.

Adjectivele numerale cardinale sunt invariabile. Fac excepţie numai: un,

vingt, cent. UN face la feminin une:

Je vois un garçon, une fillette et trois hommes./Văd un băiat, o fată şi trei

bărbaţi

Reţineţi ! Rămâne însă invariabil când este vorba de:

-Pagina unei cărţi: Page un, page trente et un. Ouvrez vos livres à la page un (trente et

un)/Deschideţi cărţile la pagina unu (treizeci şi unu)

-Strofa unei poezii: Lisez, encore une fois, la strophe un/Citiţi încă o dată strofa unu

-Scena unei piese de teatru: Répétez la scène un./Repetaţi scena unu

VINGT şi CENT primesc semnul pluralului, (s), atunci când sunt precedate de un

adjectiv numeral care le multiplică:

Il tira quatre-vingts lei de sa bourse./Îşi va scoate optzeci de lei din bursă.

La bibliothèque de notre classe compte trois cents volumes – dar rămân invariabile şi se

scriu fără s:

a) dacă sunt urmate de un alt numeral:

Il avait quatre-vingt-deux ans./El avea optzeci şi doi de ani.

Vous lui devez deux cent quinze lei./Îi datoraţi două sute cincisprezece lei.

b) dacă înlocuiesc numerale ordinale:

Nous étions restés à la page quatre-vingt(deux cent)/Am rămas la pagina optzeci(două

sute)

Mille este invariabil; el nu primeşte niciodată semnul pluralului:

Cette ville compte trois mille habitants./Acest oraş numără trei mii de locuitori.

Atenţie! să nu se confunde numeralul mille – întotdeauna invariabil - cu substantivul

masculin mille (milă), unitate de măsură pentru distanţe, care primeşte semnul pluralului:

Les marins ont parcouru cinq milles en bateau./Marinarii au parcurs cinci mile

cu barca

Million, milliard, billion, fiind substantive, primesc semnul pluralului; ele sunt urmate

de prepoziţia de:

Notre pays compte plus de vingt millions d’habitants./Ţara noastră numără mai

mult de douăzeci de milioane de locuitori.

On a dépensé des milliards de lei pour le développement de notre économie

nationale./S-au cheltuit miliarde de lei pentru dezvoltarea economiei noatre naţionale.

Câteva observaţii asupra pronunţării unor numerale:

-CINQ - înainte de consoană sau h aspirat (sε .): cinq pupitres, cinq hangars;

- înainte de vocală sau h mut, singur sau la sfârşit de propoziţie (sε .k):

Cinq élèves, cinq hommes, ils sont cinq.

-SIX şi DIX -înainte de consoană sau h aspirat (si, di): six(dix) cahiers, six(dix)

héros;

-înainte de vocală sau h mut (siz, diz): six étudiants, six hommes,

dix�enfants, dix�hommes;

-singur sau la sf�r�it de propozi�ie (sis, dis); Ils étaient six, nous étions

dix.

- SEPT -se pronunţă (sεt).

- HUIT -înainte de consoană (yi): huit livres

-înainte de vocală sau h mut, singur sau la sfârşit de propoziţie (yit):

Huit enfants, huit hommes, nous étions huit.

-NEUF - se pronunţă (nœf): neuf camarades, neuf enfants;

- se pronunţă (nœv) în: neuf�heures, neuf�ans.

-DIX-HUIT - (x=z) (dizyit).

-DIX-NEUF - (x=z) (diznœf)

-VINGT - singur sau la sfârşit de propoziţie (vε.): Nous sommes vingt.

- în numeralele de la 22 la 29, se pronunţă şi t: vingt-deux

- în numeralul vingt et un se face leg�tura cu conjunc�ia et.

Reţineţi ! La numeralele quatre-vingt-|un, quatre-vingt-|onze, cent|un, cent|onze, nu se

face legătura.

DIALOG

Au retour du marché La întoarcerea de la piaţă

Irène: Anne, avez-vous fait le marché?/ Irène: Ana ai făcut piaţa?

Anne: Oui, mais je suis passée d’abord chez le boucher. J’ai acheté un kilo de boeuf et

des côtelettes d’agneau./Ana: Da, însă am trecut întâi pe la măcelar. Am cumpărat un

kilogram de carne de vită şi cotlete de miel.

Irène: Elles sont tendres, les côtelettes?/ Irène: Sunt fragede cotletele?

Anne: Très tendres. Puis j’ai jeté un coup d’oeuil chez le charcutier du coin. J’y acheté

du saucisson et unde demi-livre de jambon. Ensuite j’ai été au marché./ Ana: Foarte

fragede. Apoi am aruncat o privire la mezelarul din colţ. Am cumpărat cârnaţi şi un sfert

de şuncă. Pe urmă am fost la piaţă.

Irène: Vous avez trouvé des oeufs?/ Irène: Aţi găsit ouă?

Anne: Oui. J’en est acheté deux douzaines./ Ana: Da. Am cumprărat douăzeci şi patru.

Irène: Ils sont chers aujourd’hui?/ Irène: sunt scumpe azi?

Anne: Non, ils ont baissé. Puis, j’ai acheté des légumes: des pommes de terre, des

corottes, du céleri et du persil./ Ana: Nu, s-au ieftinit. Apoi am cumpărat legume: cartofi,

morcovi, ţelină şi pătrunjel.

Irène: Et de oignons?/ Irène: Şi ceapă?

Anne: Des oignons aussi. Et encore quelque chose. Devinez./Ana: Şi ceapă. Şi încă ceva.

Ghiciţi.

Irène: Je ne vois pas du tout./ Irène: Nu-mi dau seama.

Anna: Deux bottes d’asperge./Ana: Două legături de sparanghel.

Irène: Ça c’est une surprize! Anne vous êtes vraiment impayable / Irène: Asta-i o

surpriză! Ana, sunteţi într-adevăr nepreţuită.

Anne: Une seule marchande en avait, mais elle me les a données à bas prix./Ana: O

singură precupeaţă avea, dar mi l-a dat ieftin.

Irène: Combien avez-vous dépensé?/ Irène: Cât aţi cheltuit?

Anne: J’ai tout noté. La dépense n’est pas grande.

Reţineţi expresiile:

jeter un coup d’oeuil a arunca o privire

à bas prix, bon marché ieftin

je ne vois pas nu-mi dau seama

Cuvinte cu mai multe sensuri:

doucement încet, fără zgomot

cu blândeţe

la botte legătura, mănunchiul

cizma

LEXIC COMPLEMENTAR

le petit pois mazărea

le chou varza

le chou-fleur conopida

la salade salata

le concombre castravetele

la tomate roşia

l’aubergine vânăta

les épinards spanacul

le radis ridichea

le blanc d’oeuf albuşul

le jaune d’oeuf gălbenuşul

les oeuf à la coque ouăle fierte (moi)

les oeufs sur le plat ouăle ochiuri

les oeufs brouillé jumările

la viande carnea

le saucisson cârnatul, salamul

le lard slănina

le saindoux untura

Folosirea adjectivelor numerale cardinale(L’emploi de l’adjectifs

numéraux cardinaux)

Adjectivele numerale cardinale se folosesc, în primul rand, pentru a exprima numărul

precis de fiinţe sau de lucruri desemnate de substantiv:

Cet élève a acheté un crayon, deux livres, cinq dossiers et dix cartes postales

illustrées./Acest elev a cumpărat un creion, două cărţi, cinci dosare şi zece cărţi poştale

Donnez-moi, s’il vous plaît, trois kilos de sucre./Daţi-mi, vă rog, trei kilograme

de zahăr.

Unele adjective numerale cardinale, ca deux, quatre, vingt, trente-six, cinquante, cent,

mille, se folosesc de asemenea pentru a exprima un număr nedeterminat, o cantitate

nedefinită:

Je lui ai dit d’attendre deux secondes./I-am spus să aştepte două secunde

Mon meilleur ami habite à quatre pas d’ici./Prietenul meu cel mai bun locuieşte

la patru paşi de aici.

Je vous ai raconté cent fois cette histoire!/V-am spus de o mie de ori povestea

asta !

Il avait mille choses à nous dire./Avea o mie de lucruri să ne spună..

Adjectivele numerale cardinale se folosesc de asemenea în locul adjectivelor numerale

ordinale când este vorba de:

- Orele din zi:

Il est cinq heures. Il est une heure./Este ora cinci.

- Zilele lunii (data), în care caz este însoţit de articolul hotărât.

Nous sommes le dix janvier./Suntem în zece ianuarie.

Obs. Face excepţie ziua de întâi care se exprimă prin adjectivul numeral ordinal:

Le premier janvie./Întâi ianuarie

- Anii

L’année mil neuf cent soixante-huit./Anul o mie nouă sute şaizeci şi opt

-Regi, împăraţi, papi:

Louis XIV (quatorze) fut nommé par la postérité le „Roi Soleil”./Ludovic al

XIV-lea (al paisprezecelea) a fost numit de către posteritate „Regele Soare”.

Locul adjectivului numeral cardinal ( La place de l’adjectif numéral

cardinal)

. Adjectivul cardinal stă:

- Înaintea substantivului la care se referă:

J’ai trois amis./Am trei prieteni

-Înaintea adjectivului care precedă substantivul:

Je connais deux belles filles./Cunosc două fete frumoase

- Între articol şi substantiv:

As-tu lu ”Les Trois Mousquetaires”?/Ai citit „Cei Trei Muşchetari”?

-După verb:

Vous êtes quatre; nous sommes deux./Voi sunteţi patru; noi suntem zece

Adjectivele numerale ordinale (Les adjectifs numéraux ordinaux)

Adjectivele numerale ordinale – în afară de premier şi second – se formează din

adjectivele numerale cardinale corespunzătoare la care se adaugă sufixul –ième:

deuxième, troisième etc.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

Premier(s) – ère(s)

Deuxième

Troisième

Quatrième

Cinquième

Sixième

Septième

Huitième

Neuvième

Dixième

Onzième

Douzième

Treizième

Quatorziène

Quinzième

Seizième

17

18

19

20

21

22

23

30

31

32

40

41

42

50

51

52

Dix-septième

Dix-huitiène

Dix-neuvième

Vingtième

Vingt et unième

Vingt-deuxième

Vingt-Troisième

Trentième

Trente et unième

Trente-deuxième

Quarantième

Quarante et unième

Quarante-deuxième

Cinquatième

Cinquante et unième

Cinquante-deuxième

60

61

62

70

71

72

80

81

82

90

91

92

100

101

102

110

Soixantième

Soixante et unième

Soixante-deuxième

Soixante-dixième

Soixante et onzième

Soixante-douzième

Quatre-vingtième

Quatre-vingt-unième

Quatre-vingt-deuxième

Quatre-vingt-dixième

Quatre-vingt-onzième

Quatre-vingt-douzième

Centième

Cent (et) unième

Cent deuxième

Cent dixième

150

170

180

190

200

201

202

300

Cent cinquantième

Cent-soixante-dixième

Cent-quatre-vingtième

Cent-quatre-vingt-dixième

Deux centième

Deux cent unième

Deux cent deuxième

Trois centième

301

302

400

500

1 000

10 000

1 000 000

1 000 000 000

Trois cent unième

Trois cent deuxième

Quatre centième

Cinq centième

Millième

Dix millième

Millionième

Milliardième

Reţineţi! a) adjectivele numerale cardinale care se termină în e mut pierd această vocală

înaintea sufixului –ième:

Quatre – quatrième/ a patra, onze – onzième/a unsprezecea, trente – trentième/ a

treizecea, mille – millième/ a mia.

b) cinq primeşte un u înaintea sufixului –ième: cinquième/a cincea

c) neuf transformă pe f în v: neuvième/ a noua.

Folosirea adjectivelor numerale ordinale

(L’emploi des adjectifs numèraux ordinaux)

Pentru întâiul, primul, există forma premier(-ère); forma unième se foloseşte numai în

numeralele ordinale compuse:

vingt et unième, cent unième.

Pentru al doilea, în afară de forma regulată deuxième, există şi forma second(e): aceste

două forme se pot folosi astăzi una în locul celeilalte:

J’habite au second sau j’habite au deuxième (étage)./Locuiesc la etajul al doilea

Notă: În numeralele ordinale compuse nu se foloseşte decât forma deuxième: vingt-

deuxième, trente-deuxième etc. (şi niciodată second).

Numeralele ordinale primesc, de regulă, articol hotărât:

Georges est le premier de son groupe./George este primul din grupul său.

Marie est la deuxième de sa classe./Marie este a doua din clasă.

Cuvinte cu valoare de numeral

(Mots qui, par leur sens, se rapprochent des adjectifs numéraux)

Pentru a exprima o fracţiune dintr-un întreg se folosesc, până la o pătrime: demi(1/2),

tiers(1/3), quart(1/4), iar de la o cincime în sus numeralele ordinale însoţite de:

- articolul hotărât masculin: le cinquième, le sixième;

- articolul nehotărât masculin: un septième(1/7), un huitième( 1/8 );

- adjectiv numeral cardinal: deux neuvièmes(2/9), trois dixièmes (3/10);

- numeral cardinal precedat de articol hotărât: les trois cinquièmes.

Fracţia 1/2 se exprimă în două feluri, şi anume prin:

Demi

Moitié:

La moitié des candidats étaient déjà présents./Jumătate din candidaţi

erau deja prezenţi

Fracţia 1/3 se exprimă prin un (le) tiers + substantiv:

Avez-vous reçu le tiers de la somme?/Aţi primit o treime din sumă ?

Fracţia 1/4 se exprimă prin substantivul un (le) quart:

Il est six heures et quart (moins le quart)./E şase şi un sfert (fără un sfert)

Pentru a exprima de câte ori se măreşte o cantitate, se folosesc cuvintele cu sens

multiplicativ: double, triple, quadruple, quintuple, dècuple, centuple,

Un effort double était nécessaire (adj.)./Era necesar un efort dublu

Il prétendait le double de la somme. (subst.)./Pretindea dublul sumei

Pentru a exprima o cantitate aproximativă se folosesc substantive formate din numerale

cardinale cărora li se adaugă sufixul –aine

Il y avait une centaine de personnes devant le cinéma./Au fost o sută de oameni

în faţa cinema-ului

Reţineţi! Au însă un sens precis: huitaine, douzaine, quinzaine, trentaine,

soixantaine, centaine:

- huitaine şi centaine când se referă la zile:

Il rentrera dans la huitaine./Se va întoarce peste opt zile

On touche le salaire chaque quinzaine/Luăm salariul la fiecare 15 zile.

- douzaine şi demi-douzaine:

Maman a acheté une douzaine d’œufs, moi, je n’en ai trouvé qu’une demi-

douzaine./ Mama a cumpărat o duzină de ouă, eu nu am gasit decât o jumătate

de duzină

- de la trentaine la soixantaine când se referă la vârstă:

Il a passé la quarantaine./Are peste 40 de ani.

Notă: Lui mille îi corespunde millier:

Des milliers de citoyens attendaient sur l’aéroport./Mii de oameni aşteptau pe

aeroport.

PRONUMELE (Le pronom)

Pronumele personale (Les pronoms personneles)

Ele ţin locul unor nume de fiinţe (persoanele I, II, II) sau de lucruri (numai persoana a

III-a) şi au forme diferite în funcţie de gen, număr, persoană, caz.

Iată formele pronumelor personale: Singular Pers. şi gen I II III III Exemple

Caz şi funcţie

M. şi F. M. şi F. Masc. Fem.

Nominativ (subiect)

je (moi) tu (toi) il (lui) elle (elle)

Moi, je chante. Toi, tu chantes. Lui, il chante.

Elle, elle chante. Dativ

(complement direct)

me ( à moi)

te (à toi) lui (à lui) lui (à elle)

Tu me parles, à moi. Je te parle, à toi.

Je lui parle, à lui (à elle)

Acuzativ (complement

direct)

me (moi)

te (toi) le (lui) la (elle) Tu me vois, moi. Il te voit, toi. Je le vois, lui. Je la vois, elle.

Complement cu prep.

avec, chez, par, sur,

pour

chez moi avec toi sur lui pour elle Tu viens chez moi. Il parle avec toi. Comptez sur lui.

Je chante pour elle.

Plural Nominativ

(plural) nous

(nous) vous

(vous) ils (eux) elles (elles) Nous, nous chantons.

Vous, vous chantez. Eux, ils chantent.

Elles, elles chantent. Dativ

(compl. ind.)

nous (à nous)

vous (à vous)

leur (à eux)

leur (à elles)

Tu nous parles, à nous. Il vous parle, à vous. Je leur parle, à eux (à

elles). Acuzativ (compl.

dir.)

nous (nous)

vous (vous)

les (eux) les (elles) Tu nous vois, nous. Il vous voit, vous.

Je les vois, eux (elles) Compl. cu

prep. avec,

chez, par, sur, pour

avec nous pour vous sur eux par elles Tu parles avec nous. Je chante pour vous.

Comptez sur eux (elles)

Notă. La aceste forme se pot adăuga: pronumele personal on nehotărât,

pronumele reflexive: se, sol şi pronumele adverbiale en, y.

Folosirea pronumelor personale (L’emploi des pronoms personnels)

Pronumele personale pot îndeplini în propoziţie funcţiile de subiect, nume predicativ sau

complement.

1. Pronumele personale subiecte (les pronoms personnels sujets)

Je, tu, il, elle, nous, vous, ils, elles însoţesc verbul la modurile personale (cu excepţia

imperativului) pentru a preciza persoana despre care este vorba. Folosirea lor este

obligatorie pentru a deosebi formele verbale care se scriu sau se pronunţă la fel:

Je parle, tu parles, il parle, ils parlent/eu vorbesc, tu vorbeşti, el vorbeşte, ei

vorbesc

Je chantais, tu chantais, il chantait, ils chantaient/eu cântam, tu cântai, el cânta, ei

cântau

Nous irons, ils iront/noi vom merge, ei vor merge

Pronumele je, tu, il, ils nu se folosesc niciodată singure, ci numai însoţite de verb:

je regarde, il regarde.

Pronumele il se foloseşte şi cu sens neutru.

Pronumele nous se foloseşte în locul lui je:

- în limbajul administrativ: Nous, maire de Bucarest, ordonnons ce qui suit.

- cu nuanţă de modestie: Nous voyons dans cette étude un instrument de formation

intellectuelle de premier ordre.

Pronumele vous se foloseşte ca pronume de politeţe cu sensul de dumneata,

dumneavoastră.

Atenţie! Atunci când vous se referă la o singură persoană, numele predicativ sau

participiul trecut al verbului respectiv rămân la singular:

Marie, vous êtes gentille/Marie, dumneavoastră sunteţi drăguţă.

Pierre, vous êtes étudiant?Pierre, dumneavoastră sunteţi student?

Jean, vous êtes rentré tard?/Jean, dumneata te-ai întors târziu?

Pronumele personale pot fi:

- tonice (toniques) sau accentuate, atunci când accentul vorbirii cade pe ele;

- atone (atones) sau neaccentuate, atunci când accentul vorbirii nu cade pe ele;

Pronumele moi, toi, soi, eux sunt întotdeauna tonice: Attendez-moi!/Aşteaptă-

mă ! Lave-toi!/Spală-te! On est bien chez soi/Te simţi bine la tine(acasă). Je parle avec

eux. Vorbesc cu ei (accentul vorbirii cade pe moi, toi, soi, eux)

Formele je, me, te, se sunt totdeauna atone. Je te vois./Eu te văd. Je me lave./Eu

mă spăl. Il se promène./El se plimbă (accentul vorbirii cade pe vois, lave, promène).

Formele tu, il, elle, lui, la, le, nous, vous, ils, elles, leur, les pot fi tonice sau

atone, în funcţie de poziţia pe care o ocupă:

Tu dors. Dors-tu? Il chante. Chante-t-il?/Tu dormi.Dormi? El cântă. Cântă?

Je lui parle. Parle-lui! Vous le félicitez. Félicitez-le!/Eu îi vorbesc. Vorbeşte-i! Îl

felicitaţi. Flicitaţi-l!

Reţineţi! Pronumele je, me, te, se, le, la pierd vocala e, a (se elidează) înaintea

unui verb care începe cu o vocală sau cu h mut, precum şi înaintea pronumelor

adverbiale en şi y:

J’accepte. Tu m’écoutes. Il t’appelle. Je l’honore./Accept. Mă asculţi. Te cheamă.

Îl onorez.

Ils s’habillent. Il s’en va./Ei se îmbracă. El pleacă.

Locul pronumelui personal subiect

Pronumele personal subiect precedă, în general, verbul:

Je pars. Tu es sorti. Il viendra. Elle rentrera tôt./Eu plec. Tu ai ieşit. Ea se va

întoarce curând.

Reţineţi! Pronumele subiect poate fi separat de verb prin:

- negaţia ne:

Il ne parle pas. Tu n’as pas chanté./El nu vorbeşte. Tu nu ai cântat

- pronume complemente:

Tu le vois. Il nous aime. Je lui réponds./Tu îl vezi. El ne iubeşte. Eu îi răspund.

- negaţia ne şi pronume complemente:

Je ne l’ai pas rencontré(e). Il ne me l’a pas donné(e)./Eu nu l-am întâlnit. El nu mi l-a dat

2. Pronumele personale complemente (Les pronoms personnels

compléments)

Pronumele personale complemente (direct şi indirect) de persoana I şi a II-a au forme

identice, atât la singular (me, me, te, te), cât şi la plural (nous, nous, vous, vous):

Complement indirect (dativ)

Il me prête son livre (mie, îmi)

(El îmi împrumută cartea sa)

Je te montre mon stylo (ţie, îţi)

(Îţi arăt stiloul meu)

Tu nous donnes des conseils (nouă, ne)

(Tu ne dai sfaturi)

Ils vous demandent pardon (vouă, vă)

(Ei vă cer iertare)

Complement direct (acuzativ)

Il me regarde (pe mine, mă)

(El mă priveşte)

Je te félicite (pe tine, te)

(Eu te felicit)

Il nous attend (pe noi, ne)

(El ne aşteaptă)

Elle vous apprécie (pe voi, vă)

(Ea vă apreciază)

La persoana a III-a, pronumele personale complemente indirecte (lui, leur) au forme

diferite de cele ale complementului direct (le, la, les):

Complement idirect

Je lui dis bonjour (lui, ei)

(Îi spun bună ziua)

Tu leur écris une lettre (lor)

(Tu le scrii o scrisoare)

Complement indirect

Je le prends par la main (pe el, îl)

(Îl iau de mână)

Il la rencontre souvent (pe ea, o)

(El o întâlneşte adesea)

Nous les admirons (pe ei, pe ele)

(Noi îi admirăm)

Reţineţi! Formele pronumelui personal complement direct de persoana a III-a (le,

la, les) sunt identice cu cele ale articolului hotărât (le, la, les). Primele însoţesc verbul,

celelalte însoţesc substantivul:

Articole

Je vois le garçon Eu văd băiatul

Tu cherches la gomme

Il salue les professeurs

J’aime les fleurs

Pronume

Je le vois

Tu la cherches

Il les salue

Je les aime

Locul pronumelui personal complement

Un singur pronume complement: se aşază înaintea verbului (înaintea auxiliarului, la

timpurile compuse), cu excepţia imperativului, forma afirmativă:

a) complement indirect (dativ), cu verbul la un timp simplu:

Forma

verbală

1 2 3 C. ind. 4 5 6

Afirmativă

Negativă

tu

tu

ne

lui

lui

parles

parles

pas

Interogativă

Inter.-negat.

ne

lui

lui

parles-

parles

tu?

tu

pas?

cu verbul la un timp compus:

Forma

verbală

1 2 3 C. ind. 4 5 6 7

Afirmativă

Negativă

Interogativă

Inter.-negat.

il

il

ne

nous

nous

nous

nous

a

a

a-t-il

a-t-il

a-t-il

a-t-il

pas

pas

parlé

parlé

parlé?

parlé?

b) complement direct (acuzativ), cu verbul la un timp simplu:

Forma

verbală

1 2 3 C.

dir.

4 5 6

Afirmativă Negativă Interogativă Inter.-negat.

nous nous

ne ne

le le le le

regardons regardons regardons-nous? regardons-nous?

regardons-nous? regardons-nous?

pas pas?

cu verbul la un timp compus: Forma verbală

1 2 3 C. dir. 4 5 6 7

Afirmativă Negativă Interogativă Inter.-negat.

vous vous

ne ne

m’ m’ m’ m’

avez avez avez avez

-vous -vous

pas pas

regardé(e) regardé(e) regardé(e) regardé(e)?

Reţineţi! În limba vorbită, la forma interogativă (şi interogativ-negativă) se foloseşte

locuţiunea est-ce-que fără inversarea pronumelui subiect.

Est-ce-que tu lui parles? Est-ce-qu’il ne l’a pas vu (vue)?/Vorbeşti cu el? El nu l-

(a) văzut(o)?

Atenţie! În limba română, la timpurile compuse, pronumele complement direct de

persoana a III-a feminin, singular, se aşază în urma participiului trecut; în limba franceză,

el îşi păstrează locul înaintea auxiliarului:

Nous l’avons admirée. Noi am admirat-o.

La modul imperativ, forma afirmativă, ca şi în limba română, pronumele

complement se aşază în urma verbului şi se leagă de acesta prin liniuţă:

Prends ces fleurs et offre-les à ta soeur!/Ia aceste flori şi dăruieşte-le surorii tale!

pronumele atone me, te sunt înlocuite prin cele tonice: moi, toi:

Faites-moi ce plaisir! Attends-moi devant la piscine!

Lave-toi les mains! Cache-toi derrière cet arbre!

Reţineţi! Dacă verbul la imperativ este la forma negativă, pronumele complement

îşi reia locul înaintea verbului, iar pronumele moi, toi devin atone me, te:

Comparaţi: Cherche-le! Ne le cherche pas!/Căutaţi-l! Nu îl căutaţi!

Regarde-les! Ne les regarde pas!/Priviţi-i! Nu îi priviţi!

Attendez-moi! Ne m’attendez pas!/Aşteptaţi-mă! Nu mă aşteptaţi!

Reţineţi! La imperativ forma afirmativă, spre deosebire de limba română,

pronumele complement direct precedă pronumele complement indirect, chiar dacă cele

două pronume sunt de persoane diferite:

Montrez-la-leur (arătaţi-le-o).

Folosirea pronumelor personale tonice

(L’emploi des pronoms personnels toniques)

Pronumele personale tonice moi, toi, lui, elle, nous, vous, eux, elles sunt folosite în

următoarele situaţii:

Subiect:

a) urmate de o apoziţie:

Toi, homme intelligent, comment as-tu pu faire cela?Tu, bărbat inteligent, cum ai

putut face asta?

b) urmate de un adjectiv:

Moi, malade, j’étais en train de partir/Eu, bolnav, eram pe punctul de a pleca.

c) urmate de un pronume relativ:

Vous, qui parlez, qui êtes-vous?/Voi, care vorbiţi, cine sunteţi?

d) cu expresia de prezentare: c’est ...qui, ce sont ... qui:

C’est moi qui vous ai tout appris!/Eu sunt cel care v-a învăţat tot.

Atenţie! Verbul se acordă cu subiectul exprimat prin pronumele tonic:

C’est moi qui ai dit cela./Eu sunt cel care a spus aceasta.

e) pentru a marca opoziţia:

Eux déclarent la vérité, elle ne souffle mot./Ei spun adevărul, ea nu spune nimic.

f) pentru a sublinia subiectul exprimat printr-un pronume aton:

Moi, je vous ai fort bien compris sur ce point./Eu v-am înţeles fosrte bine acest

punct.

g) în răspunsuri şi întrebări eliptice de predicat:

Qui a dit ça? Vous./Cine a spus aceasta? Voi.

Reţineţi! Când pronumele este la plural, même primeşte şi el semnul pluralului,

cu excepţia pronumelui de politeţe vous reprezentând o singură persoană.

Il est toujours lui- même./Întotdeauna rămâne el însuşi. Complement

a) în răspunsuri şi întrebări eliptice de predicat:

De qui attendez-vous la réponse? – De lui?/De la cine aşteptaţi răspunsul? – De la

el?

b) cu expresia de prezentare: c’est...que, ce sont ... que:

C’est à lui que je me suis adressé./Lui m-am adresat.

c) cu un comparativ:

Il avait un manteau noir plus grand que lui./Avea un palton negru mai mare decât

el.

d) după un imperativ la forma afirmativă:

Fais-moi le plaisir de rallumer le poste de radio./Fă-mi placerea şi porneşte

radioul.

e) după adverbul de restricţie ne ... que:

Je ne connais que lui./Nu îl cunosc decât pe el.

f) precedat de o prepoziţie:

Je pars avec ou sans toi./Plec cu sau fără tine.

Pronumele neutru il (le) (Le pronom neutre il (le))

Pronumele personal il devine neutru când însoţeşte verbe impersonale, verbe folosite

impersonal şi expresii impersonale. În acest caz, el nu reprezintă o fiinţă sau un lucru de

genul masculin şi îndeplineşte în propoziţie funcţia de:

a) subiect gramatical:

Demain, il va pleuvoir./Mâine va ploua.

b) subiect aparent al unei propoziţii care are şi un subiect real:

Il faut travailler./Trebuie să muncim

Il convient de partir./E mai bine să plecăm.

Reţineţi! Când reprezintă o propoziţie deja exprimată, pronumele capătă sensul de

cela (aceasta, acest lucru) şi se înlocuieşte cu ce:

Il viendra, c’est possible./El va veni, e posibil.

Le neutru poate îndeplini în propoziţie funcţia de:

Nume predicativ:

Les taxis sont-ils nombreux à Paris? – Ils le sont (le = nombreux)./Taxiurile, sunt

numeroase la Paris? – Sunt. (numeroase)

Était-il médecin? – Non, il ne l’était pas (le = médecin)./El era medic? – Nu, nu era.

(medic)

Complement reprezentând o propoziţie exprimată fie înainte, fie după el:

Je le sais, tu as bien travaillé./Ştiu, ai lucrat bine.

Ce que j’entends, je l’entends bien./Ceea ce am auzit, am auzit bine.

Pronumele personale reflexive (Les pronoms personnels réfléchis)

Il éprouvait l’étrange sentiment de se trouver à la fois isolé et responsable pas

seulement pour soi, mais pour tous les autres. (L. Aragon)/Avea sentimentul ciudat de a fi

dintr-o dată singur şi responsabil nu numai pentru sine, ci pentru toţi ceilalţi.

Cuvintele se, soi sunt pronume reflexive propriu-zise. Pronumele personale

complemente me, te, nous, vous capătă şi ele valoare de reflexive atunci când subiectul

propoziţiei respective este de aceeaşi persoană.

Compl. direct (acuzativ) Compl. indirect (dativ)

(pe cine?)

Je me lave (pe mine, mă)

Tu te laves (pe tine, te)

Il (elle) se lave (pe el, pe ea, se)

Nous nous lavons (pe noi, ne)

Vous vous lavez (pe voi, vă)

Ils (elles) se lavent (pe ei, pe ele, se)

(cui?)

Je me lave les mains (mie, îmi)

Tu te laves les mains (ţie, îţi)

Il (elle) se lave les mains (lui, ei, îşi)

Nous nous lavons les mains (nouă, ne)

Vous vous lavez les mains (vouă, vă)

Ils (elles) se lavent les mains (lor, îşi)

Reţineţi!

a) Pronumele reflexiv se are aceeaşi formă atât la singular cât şi la plural:

Il (elle) se réveille de grand matin./El (ea) se trezeşte foarte de dimineaţă.

Ils (elles) se couchent tôt le soir./Ei (ele) se culcă seara devreme.

b) Pronumele nous, vous, se (plural) pot avea şi sens reciproc (unul pe altul, unii pe alţii,

reciproc):

Vous vous saluez et vous vous serrez la main./Vă salutaţi şi vă strângeţi mana.

c) Pronumele reflexiv de persoana a II-a se poate folosi şi cu sens pasiv:

Cet immeuble se construira en quelques mois (sera construit)./Acest imobil se va

construi în câteva luni.

Locul pronumelui personal reflexiv (La place du pronom personnel réfléchis)

Folosit la formarea conjugării pronominale, pronumele reflexiv se aşază înaintea verbului

(înaintea auxiliarului être la timpurile compuse), cu excepţia imperativului afirmativ:

Timp simplu

Afirmativ: tu te laves

(tu te speli)

Negativ: tu ne te laves pas

(tu nu te speli)

Interogativ: te laves-tu?

(te speli?)

Timp compus

tu t’es lavé(e)

(tu te-ai spălat)

tu ne t’es pas lavé(e)

(tu nu te-ai spălat)

t’es-tu lavé(e)?

(te-ai spălat?)

Inter.-negat.: ne te laves-tu pas?

(nu te speli, nu-i aşa?)

ne t’es-tu pas lavé(e)?

(nu te-ai splălat, nu-i aşa?)

Reţineţi!

a) La imperativ forma afirmativă, pronumele reflexiv se aşază după verb: lavons-nous!

lavez-vous!/să ne spălăm! spălaţi-vă!

b) Forma atonă te este înlocuită cu forma tonică toi!

Comparaţi: tu te laves şi lave-toi!/tu te speli şi spală-te!

DIALOG

René s’habille René se îmbracă

Daniel: Et maintenant, va t’habiller/Daniel: Şi acum, du-te şi îmbracă-te.

René: Où sont mes chemises?/ René: Unde-mi sunt cămăşile?

Daniel: Elles sont rangées dans l’armoire à côté des pyjamas./Daniel: Sunt aranjate în

dulap lângă pijamale.

René: Laquelle choisir? De toute façon, j’aime mieux les blanches./ René: Pe care s-o

aleg? Oricum, le prefer pe cele albe.

Daniel: Eh bien, mets-en une blanche./ Daniel: Atunci, pune una albă.

René: Mais elle me gêne au col. Elle est trop empesée et je ne réussis pas à butonner ces

sacrées manchetes./ René: Dar mă jenează la guler. Este prea scrobită... Şi nu reuşesc da

inchei aceste afurisite de manşete.

Daniel: Attends. Je te donne un coup de main./Daniel: Aşteaptă. Îţi dau o mână de ajutor.

René: Je mets ce complet, n’est pas?/ René: Pun acest costum, nu-i aşa?

Daniel: Non, pas le costume gri. Le pantalon est froissé. Mets plutôt ta veste à carreaux

et le pantalon sport. / Daniel: Nu, nu costumul gri.Pune-ţi mai degrabă haina în carouri şi

pantalonul sport.

René: Où sont -ils?/ René: Unde sunt?

Daniel: Dans le placard, sur le cintre./ Daniel: În dulap, pe umeraş.

René: Maintenant, c’est le tour des bretelles. Tu sais, je n’aime pas les bretelle./ Acum

este rândul bretelelor. Ştii, mie nu-mi plac bretelele.

Daniel: Moi non plus./ Daniel: Nici mie

René: Où est mon chandail?/ Unde îmi este puloverul?

Daniel: Tu peux t’en passer, il fait chaud./Daniel: Poţi să te lipseşti de el, este cald.

René: Et s’il fait froid ce soir?/ René: Şi dacă e frig deseară?

Daniel: Ne t’en fait pas./Daniel: Nu te îngrijora.

René: Et si j’ai froid?/ René: Şi dacă o să-mi fie frig?

Daniel: Tu as ton pardessus./Daniel: Ai pardesiul.

René: Papa, mes souliers ne sont pas cirés. Puis-je mettre les sandales?/ René: Tată,

pantofii mei nu sunt făcuţi. Pot să încalţ sandalele?

Daniel: Oui... Prends garde, tes chaussettes sont déchirées. Mets-en une autre paire. Passe

ta veste et allons manger./Daniel: Da... Bagă de seamă, şosetele tale sunt rupte. Pune altă

pereche. Pune-ţi haina şi să mergem să mâncăm.

René: Cette cravate me va bien? René: Această cravată îmi vine bine?

Daniel: Très bien. Allons!... Tu a oublié ton béret/Daniel: Foarte bine. Haide!... Ţi-ai

uitat basca.

René: Toi aussi./ René: Şi tu.

Daniel: Non. Moi je prends mon chapeau./Daniel: Nu. Eu îmi iau pălăria.

LEXIC

Reţineţi expresiile:

de toute façon oricum, în orice caz

aimer mieux a prefera

donner un coup de main a da o mână de ajutor

se passer de... a se lipsi de...

tu peux t’en passer poţi să te lipseşti (de aceasta)

ne pas s’en faire a nu-i păsa (de ceva)

ne t’en fais pas să nu-ţi pese (de aceasta)

il fait chaud este cald

il fait froid este frig

avoir chaud a-i fi cald

avoir froid a-i fi frig

prendre garde a băga de seamă, a fi atent

LEXIC COMPLEMENTAR

les vêtements hainele

les habits hainele

le manteau paltonul

la pelisse haina îmblănită, blana

le bonnet fourré căciula

le gilet vesta

la manche mâneca

le pli du pantalon dunga pantalonului

la ceinture cureaua

le bouton nasturele

la boutonnière butoniera

le mouchoir batista

le gant mănuşa

Folosirea formei tonice soi (L’emploi de la forme tonique soi)

Forma tonică SOI precedată de prepoziţie sau de que se foloseşte:

a) când subiectul (nume de persoană) este exprimat printr-un pronume nehotărât: on, nul,

personne, quiconque, chacun, aucun, tel:

On a souvent besoin d’un plus petit que soi.

Reţineţi! Când subiectul este determinat, se foloseşte pronumele personal lui.

Comparaţi: Personne n’est tout à fait content de soi

şi

Pierre n’est pas tout à fait content de lui.

b) după un verb la forma impersonală (sau un infinitiv cu subiect neexprimat):

Il ne faut pas être indulgent envers soi./Nu trebuie să fii indulgent cu sine.

Il faut avoir de la confiance en soi./Trebuie să ai încredere în sine

c) când subiectul determinat este un nume de lucru:

La loi en soi est bien souvent dure mais nécessaire./Legea în sine este uneori dură,

dar necesară.

d) în expresia invariabilă soi-disant (aşa-zis):

Ils se contentent des soi-disant trouvailles./Ei se bucură de aşa-zisa descoperire.

Pronumele adverbiale (Les pronoms adverbiaux)

EN – Y

- Je croyais que vous vouliez vous écarter de la réalité./Am crezut ca vreţi să vă îndepărtaţi

de realitate.

- Mon romancier voudra s’en écarter; mais moi, je l’y ramènerai sans cesse./Romancierul

meu va vrea să se departeze, dar eu am să-l aduc înapoi mereu.

Cuvintele en şi y – adverbe la origine – care ţin locul complementelor de la réalité şi à ce

livre se numesc pronume adverbiale. După cum se vede:

- en înlocuieşte un substantiv precedat de prepoziţia de:

Il voudra s’en écarter (de la réalité);

- y înlocuieşte un substantiv precedat de prepoziţia à:

Je l’y ramènerai (à la réalité).

Folosirea pronumelor adverbiale (L’emploi des pronoms adverbiaux)

EN

En are valoare de adverb atunci când ţine locul unui adverb de loc (de là – de acolo):

Est-ce qu’il sortait d’ici? - Oui, j’en viens (de là).

Ca pronume corespunzând pronumelor de persoana a III-a precedate de prepoziţia de (de

lui, d’elle, d’eux, d’elles, de cela) se foloseşte – în general – pentru lucruri şi înlocuieşte

un substantiv care îndeplineşte în propoziţie următoarele funcţii:

a) complement circumstanţial de loc (valoare adverbială) introdus prin prepoziţia de:

Est-elle rentrée de l’école? – Oui, elle en est rentrée./S-a întors ea de la şcoală? –

Da, ea s-a întors. (d’où? de l’école/de unede? de la şcoală).

b) complement indirect introdus prin prepoziţia de (după verbe ce se construiesc cu

prepoziţia de: avoir besoin de, parler de):

Est-tu sûr de la réussite? – Oui, j’en suis sûr/Eşti sigur de reuşită? – Da, sunt sigur

(de la réussite/de reuşită).

Mai poate înlocui:

- un numeral cardinal:

As-tu acheté des cravates? – Oui, j’en ai acheté deux/Ai cumpărat cravate? – Da,

am cumprărat două (cravates/cravate).

Notă: se poate folosi şi pentru persoane:

Avez-vous des frères? – Oui, j’en ai trois/Aveţi fraţi? – Da, am trei. (frères/fraţi).

- un adverb de cantitate sau o expresie cantitativă:

Cet enfant aime le chocolat et il en mange beaucoup./Acestui copil îi place

ciocolata şi mănâncă foarte multă (beaucoup de chocolat).

Notă: se poate folosi şi pentru persoane:

Avez-vous rencontré des élèves? J’en ai renconté une foule./Aţi întâlnit elevi?

Am întâlnit o mulţime. (une foule d’élèves).

- un pronume nehotărât:

C’est le seul exemplaire que j’ai trouvé; il n’y en avait pas d’autres./Era singurul

exemplar pe care l-am găsit; nu aveau altele. (d’autres exemplaires).

Notă: se poate folosi şi la persoane:

J’ai vu des touristes français. J’en ai connu quelques-uns./Am văzut turişti

francezi. Am cunoscut câţiva. (de ces touristes).

Alte exemple:

Vous vouliez connaître mes soeurs. Voilà, celle-ci en est une. Aţi vrut să-mi cunoaşteţi

surorile. Iată, aceasta este una. (de mes soeurs/dintre surori)

Y avait-il des spectateurs au théâtre? Oui, il y en avait beaucoup./Aţi avut spectatori la

teatru? Da, am avut mulţi.

Il a eu une grippe et il en a beaucoup soufert. El a avut gripă şi a suferit mult (à cause de

cette grippe/dn cauza gripei).

J’ai vu la peinture de Voronetz; j’en ai admiré les couleurs./Am văzut pictura de la

Voroneţ; i-am admirat culorile. (de la peinture)

Pronumele en poate înlocui chiar o propoziţie (sau un infinitiv introdus prin prepoziţia

de). În acest caz, el este neutru şi corespunde lui de cela:

Où est-il? Je n’en sais rien./Unde este? Nu ştiu nimic (de cela = où il est)

Pronumele en se întâlneşte de asemenea într-o serie de expresii, ca:

en être (a ajunge), s’en aller (a se duce), en vouloir à quelqu’un (a avea pică pe cineva),

c’en est fait (s-a zis, s-a sfărşit), en finir (a pune capăt), en avoir assez (a se sătura de),

c’en est trop (asta-i prea de tot, prea mult), s’en tenir à (a se mulţumi cu).

Dans trois jours au plus tard je m’en vais./În trei zile, cel târziu, am plecat.

Y

Y are valoare de adverb atunci când ţine locul unui adverb de loc (là - acolo):

N’allez pas là; il y fait froid (y = là)/Nu mergeţi acolo; e frig.(y = acolo)

Est-il ici? – Oui, il y est (y = ici)/El este aici? –Da este. (y = aici)

Ca pronume corespunzând pronumelor de persoana a III-a precedate de prepoziţia à (à lui,

à elle, à eux, à elles, à cela) se foloseşte – în general – pentru lucruri şi înlocuieşte un

substantiv care îndeplineşte următoarele funcţii:

a) complement circumstanţial de loc (valoare adverbială) introdus prin prepoziţia à, dans,

sur, sous:

Il allait à Cahors, une vieille ville et il pensait y travailler quelques jours (y = à

Cahors)/A mers la Cahors, un oraş vechi, şi se gândea să lucreze câteva zile (y = la

Cahors)

Il revenait dans la librairie et n’y trouvait personne à l’attendre (y = dans la

librairie)/Revenise în librărie şi nu găsise pe nimeni care să-l aştepte. (y = în librărie)

b) complement indirect introdus prin prepoziţia à (după verbe ce se construiesc cu

prepoziţia à: penser à, s’interesser à etc.)

Penses-tu à ton avenir? – Oui, j’y pense toujours (y = à mon avenir)/Te gândeşti

la viitorul tău? – Da, mă gândesc mereu (y = la viitorul meu)

Reţineţi! y nu se foloseşte în locul substantivelor nume de persoane decât cu unele

verbe, ca: penser, se fier (a avea încredere), croire, s’intéresser:

Vous vous penser à lui? – Je ne m’y pense pas (y – à lui)./Vă gândiţi la el?Nu mă

gândesc (y = la el)

Pronumele y se întâlneşte de asemenea într-o serie de expresii, ca:

y avoir (a fi, a exista), il y va de (este în joc), s’y connaître (a se pricepe), s’y prendre

(a proceda) etc.

Je veux savoir comment je m’y prendrai, pour être heureux./Vreau să ştiu cum am să

procedez ca să fiu fericit.

Locul pronumelor adverbiale (La place des pronoms adverbiaux)

Pronumele adverbiale se aşază întotdeauna imediat înaintea verbului (la timpurile

compuse înaintea auxiliarului), cu excepţia imperativului, forma afirmativă:

a) cu verbul la un timp simplu:

Forma verbală 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

Afirmativă tu en veux tu y penses

Negativă tu n’ en veux pas tu n’ y penses pas

Interogativă en veux -

tu?

y penses -

tu?

Inter.-negat. n’ en veux -tu pas? n’ y penses -tu pas?

b) cu verbul la un timp compus (înaintea auxiliarului)

Forma

verbală

1 2 3 4 5 6 7

Afirmativă il en a mangé

Negativă il n’ en a pas mangé

Interogativă en a- t-il mangé

Inter.-negat. n’ en a- t-il pas mangé

Forma

verbală

1 2 3 4 5 6 7

Afirmativă il y a pensé

Negativă il n’ y a pas pensé

Interogativă y a- t-il pensé

Inter.-negat. n’ y a- t-il pas pensé ?

c) cu verbul la imperativ

Negativ (înaintea verbului) Afirmativ (după verb)

n’en prends pas!

n’en prenez pas!

n’y pense pas!

n’y pensez pas!

prends-en!

prenez-en!

penses-y!

pensez-y!

Când sunt amândouă pronumele adverbiale, y precedă pe en, îndeosebi în expresia il y a:

Il y en a (avait).

Il n’y en a pas.

Y en a-t-il?

Pronumele posesive (Les pronoms possessifs)

Cuvintele care înlocuiesc numele obiectelor posedate, se numesc pronume posesive.

Pronumele posesive au forme diferite în funcţie de persoana şi numărul posesorilor, genul şi

numărul obiectelor posedate.

Formele pronumelui posesiv sunt:

Număr Posesori pers.

Un singur obiect Mai multe obiecte masc. fem

. masc. fem. le mien la mienne les miens les miennes

Un posesor le tien la tienne les tiens les tiennes

le sien la sienne les siens les siennes

le nôtre

la nôtre les nôtres Mai mulţi posesori

le vôtre le leur

la vôtre la leur

les vôtres les leurs

Pronumele posesive sunt precedate de articolele hotărâte (le, la, les: le mien, la nôtre,

les leurs). Ele capătă genul si numărul obiectelor posedate indiferent de genul posesorilor.

La chambre de Jean ... la sienne. /Camera lui Jean ... a sa.

Les cravates de Paul... les siennes. /Cravatele lui Paul ... ale sale.

La persoanele I şi a II-a plural, fie că este vorba de un singur obiect, fie că este vorba

de

mai mute obiecte posedate, pronumele posesiv are o singură formă (în ultimul caz primind

numai semnul pluraluiui s):

le (la) nôtre - les nôtres / al nostru, a noastră – ai noştri

le (la) vôtre - les vôtres / al vostru, a voastră – ai voştri

În timp ce adjectivul posesiv are două:

nôtre (frère) - nos (frères)

vôtre (sœur) - vos (sœurs)

Prin contractarea prepoziţiilor à si de cu articolele le si les se obţin următoarele forme;

au mien, au tien, au sein, au nôtre, au vôtre, au leur

du mien, du tien, du sien, du nôtre, du vôtre, du leur

aux miens (miennes), aux tiens (tiennes), aux siens (siennes), aux nôtres, aux vôtres,

aux leurs

des miens (miennes), des tiens (tiennes), des siens (siennes), des nôtres, des vôtres,

des leurs.

Folosirea pronumelui posesiv (L'emploi du pronom possessif)

Pronumele posesiv înlocuieşte, în general, un substantiv deja exprimat, precedat de un adjectiv

posesiv:

Mon père est professeur, le tien est ingénieur /Tatăl meu este profesor, al tău este

inginer

Pronumele poate înlocui şi un substantiv care n-a fost exprimat mai înainte:

Les nôtres étaient partis depuis longtemps./Ai noştri plecaseră cu mult timp în

urmă

Il ne revendiquait que le sien (ce era a! său).

À chacun le sien (fiecăruia ce este al său, ce i se cuvine).

Pronumele posesiv poate îndeplini, în propoziţie, următoarele funcţii:

Subiect: Ton ami part pour la montagne, le mien ira à la mer./Prietenul merge la munte al

meu la mare

Nume predicativ: La valise qu'il apportait était la vôtre./ Valiza pe care o aducea era a

voastră

Complement direct: Donne-moi ton stylo; j'ai oublié le mien à la maison./Dă-mi stiloul tău;

l-am uitat pe al meu acasă.

Complement circumstanţial: Dans ma serviette il y a beaucoup de choses; dans la tienne

il n'y a presque rien./În valiza mea se găsesc multe lucruri; într-a ta aproape nimic

Atribut: Les chambres de leur appartement et du nôtre sont grandes./Camerele

apartamentului lor şi al nostru sunt mari.

Pronumele demonstrative (Les pronoms démonstratifs)

Cuvintele care înlocuiesc arătând apropierea, depărtarea, identitatea , se numesc pronume

demonstrative.

Formele pronumelui demonstrativ

Pronumele demonstrativ prezintă două forme: simple şi compuse.

Forma Singular Plural masc. fem. neutru masc. fem

Simple ce (lui) c(elle) ce (c’) c (eux) c (elles)

Compuse:

- de apropiere

- de depărtare

celui-ci

celui-là

celle-ci

ceile-là

ceci

cela (ça)

ceux-ci

ceux-là

celles-ci

celles-là

Folosirea pronumelor demonstrative (L'emploi des pronoms

démonstratifs)

Forme simple:

Pronumele demonstrative simple nu pot fi întrebuinţate singure. Ele sunt întotdeauna

urmate, fără a fi legate prin liniuţă, de:

1) Un pronume relativ (qui, que, dont):

Nous ne sommes plus avec ceux qui veulent posséder le monde, mais avec ceux qui

veulent le changer (aceia care) (J.P. Sartre)./Nu mai suntem cu aceia care vor să posede lumea,

ci cu aceia care vor să o schimbe.

Faites entrer tous ceux que vous trouverez dans le jardin /Lasaţi-i să intre pe toţi aceia pe care

îi veţi gasi în grădină

Reţineţi! Când pronumele demonstrativ este întărit de cuvintele seul sau même, se

folosesc formele compuse ale pronumelui demonstrativ:

Ce roman est celui-là même que je cherchais./Acest roman este chiar acela pe care îl

căutam

2) De prepoziţia de (mai rar de alte prepoziţii):

L'art grec n'est pas un art de solitude, mais celui d'une communion avec le cosmos./Arta greacă

nu este o artă a solitudinii, ci aceea a unei comuniuni cu cosmosul.

De ces deux articles, celui sur Apollinaire est plus intéressant./Din cele două articole,

acela despre Apollinaire este mai interesant.

Forme compuse:

Pronumele demonstrative compuse se folosesc:

1) Pentru a desemna fiinţe şi lucruri ce se află în faţa ochilor noştri, pe care le putem

arăta şi

care se găsesc:

- La distanţe diferite (marcând apropierea şi depărtarea):

Cet enfant est plus sage que celui-là./Acest copil este mai cuminte decât acela

De ces deux maisons, celle-ci est plus belle que celle-là./Din cele două case, aceasta

este mai frumoasă decât aceea.

De tous les élèves de cette classe, ceux-ci sont les plus appliqués./Din toţi elevii din

clasă , aceştia sunt cei mai silitori.

- La distanţă egală (marcând preferinţa, alegerea):

J'aime toutes ces chemises, mais je préfère celle-ci. /Îmi plac toate cămăşile, dar o

prefer pe aceasta.

2) Pentru a desemna fiinţe şi lucruri ce nu se află în faţa noastră în acest caz, adverbul

ci marchează ultimul termen menţionat în frază, iar là, pe cel exprimat înainte:

Les poires et les pommes sont de bons fruits: celles-ci (les pommes) sont beaucoup plus

recherchées que celles-là (les poires)./Perele şi merele sunt fructe bune: acestea (merele)

sunt mult mai căutate decât acelea (perele)

Când nu se referă la o fiinţă sau la un lucru anumit, pronumele demonstrative capătă

sensul de unul (unii), altul (alţii):

Ceux-ci viennent, ceux-là s'en vont/Unii vin alţii pleacă.

Folosirea pronumelor demonstrative neutre

(L'emploi des pronoms démonstratifs neutres)

Forma simplă: ce (c') reprezentând un lucru, o fiinţă, o propoziţie, se foloseşte:

A - Singur, ca subiect al verbului être: c'est, ce sont, ce fut, ce furent, ce sera, ce

seront etc., având ca nume predicativ un substantiv, un adjectiv, un pronume:

C'est merveilleux. C'est admirable. C'est splendide./E minunat. E admirabil. E

splendid

Ce sont mes livres. C'est le livre de Victor./Acestea sunt cărţile mele. Aceasta e

cartea lui Victor

Ca subiect al verbului être, el se poate folosi de asemenea:

a) Pentru a relua un subiect exprimat (de regulă printr-un infinitiv):

Vivre, c'est agir, après tout./A trăi înseamnă a acţiona înainte de toate. (R.M. du

Gard).

Créer, c'est tuer la mort. A crea, înseamnă să ucizi moartea (R. Rolland).

b) Pentru a anunţa subiectul care urmează (în acest caz intervine şi que):

C'est une chance que de se rencontrer.

Reţineţi! a) Pronumele ce se elidează în faţa unei vocale: c'est, c'était:

C’est bon! C'était la même chose. C'en est fait de nous/ E bine!A fost la fel. S-a zis cu noi.

Dacă vocala care urmează este a, se va scrie eu sedilă:

Ҫ 'aurait été très bien./Ar fi fost foarte bine

b) Pronumele ce poate fi subiect şi altor verbe, ca: devoir être, pouvoir être, sembler:

Ce doit être notre train./Acesta trebuie să fie trenul nostru

Ce doit être vrai./Acest lucru trebuie să fie adevărat

Ce peut être utile./Acest lucru poate fi util

B – Însoţi tde un pronume relativ cu care formează un tot: ce qui, ce que, ce dont

(ceea ce);

C'est drôle ce que tu m'as dit à propos de Richard/ E amuzant ceea ce aţi spus despre

Richard

Il faut faire ce dont on a été chargé/Trebuie făcut acel lucru cu care am fost

însărcinaţi

Pronumele neutru ce se mai foloseşte în expresii ca:

ce disant (spunând acestea)

sur ce (zicând acestea, după aceasta).

Et sur ce, le renard s'en fut en remuant sa longue queue./După aceasta, vulpea se duse

dând din coada sa lungă.

Et se disant, elle s'enfuit alors à tire-d'aile/ Zicând acestea ea fugi ca vântul.

C'EST ... QUI şi C'EST... QUE

Locuţiunea c'est întărită de pronumele relativ qui, que se foloseşte pentru a scoate în

evidenţă diferite părţi ale propoziţiei:

1. C'EST... QUI, CE SONT... QUI scot în evidenţă subiectul propoziţiei plasat între

cele două elemente ale expresiei:

Paul va à l'école. - C'est Paul qui va à l'école./Paul merge la şcoală. Paul este acela

care merge la şcoală.

Dacă subiectul este exprimat printr-un pronume personal, se vor folosi formele tonice

în locul celor atone:

Je fais le ménage. - C'est moi qui fait le ménage.Eu fac curăţenie. Eu sunt cel care

face curăţenie

Tu iras à la gare. - C'est toi qui iras à la gare./Tu vei merge la gară. Tu eşti acela

care vei merge la gară.

Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la plural sau printr-un pronume

personal de persoana a III-a plural, c'est devine ce sont.

Les élèves écrivent leurs devoirs. - Ce sont les élèves qui écrivent leurs devoirs./Elevii

îşi scriu temele. Elevii sunt aceia care îşi scriu temele.

Elles jouent du piano. - Ce sont elles qui jouent du piano./Ele cântă la pian. Ele sunt

acelea care cântă la pian.

2. C'EST... QUE, CE SONT... QUE scot în evidenţă un complement:

J'aime mon frère. - C'est mon frère que j'aime.Îmi iubesc fratele. Fratele meu este

acela pe care îl iubesc.

Il offre une fleur a sa mère. - C'est à sa mère qu'il offre une fleur.El oferă o floare

mamei sale. Mama sa este aceea căreia îi oferă o floare.

Când complementul este exprimat printr-un pronume personal, se foloseşte forma

tonică a acestuia:

Tu me regardais. - C'est moi que tu regardais./Tu mă ptiveai. Eu sunt cel pe care îl

priveai.

Vous le (la) cherchez. - C'est lui (elle) que vous cherchez. Îl căutaţi. El este cel pe

care îl căutaţi.

Când complementul este exprimat printr-un substantiv la plural sau printr-un

pronume personal de persoana a III-a plural, c'est se schimbă în ce sont:

J'attends mes amis. - Ce sont mes amis que j'attends.

Tu les rencontreras au théâtre. - Ce sont eux (elles) que tu rencontreras au théâtre.

Forme compuse: CECI, CELA

Formele compuse ale pronumelui demonstrativ neutru se folosesc fără nici un determinativ:

Pentru a desemna, opunându-le, două lucruri sau două idei:

Ceci (cette chose-ci) est à toi, cela est à lui (cette chose-là)/Aceasta este a ta, aceea a

lui.

Obs. Când este vorba de un singur lucru, se foloseşte mai frecvent forma cela: Je suis

content que cela vous plaise/ Mă bucur că aceasta vă place.

Pentru a anunţa ceea ce urmează (ceci), sau pentru a aminti ceea ce s-a spus (cela):

Retiens bien ceci: il faut être prudent.

Il faut être prudent: retiens bien cela!

În limbaj familiar, cela se foloseşte sub formă prescurtată ça:

Oui, c'est ça./ Da, aceasta este!

Comment ça va?Cum merge aceasta?

Ça suffit! Destul!

Combien est-ce que ça me coûterait? Cât m-ar costa aceasta?

Pronumele relative (Les pronoms relatifs)

Formele pronumelor relative:

Pronumele relative prezintă două rânduri de forme:

1) Simple: QUI, QUE, QUOI, DONT, OÙ.

Aceste forme sunt invariabile, indiferent de genul şi numărul antecedentului (substantiv

sau pronume) pe care îl reprezintă:

Les garçons (les fillettes) que nous attendons vont arriver.Băieţii (fetele)pe care

îi(le)aşteptăm vor sosi.

2) Compuse: LEQUEL, LAQUELLE, LESQUELS, LESQUELLES

Aceste forme sunt alcătuite din adjectivele interogative quel, quelle, quels, quelles,

precedate de articolele hotărâte le, la, les.

Variabile, ele se acordă în gen şi numărceu antecedentul respectiv: Donne-moi le

verre dans lequel tu as versé de l'eau./Dă-mi paharul în care ai vărsat apă.

Voilà la table devant laquelle il était assis/Iată masa în faţa căreia se aşezase.

Precedate de prepozitiile de si à, lequel, lesquels, lesquelles se contractă dând

naştere formelor duquel, auquel, desquels etc.:

Êtes-vous contents des spectacles auxquels vous avez assisté?/V-aţi bucurat de

spectacolele la care aţi asistat?

Singular Plural masc. fem. masc. fem.

lequel laquelle lesquels lesquelles duquel de laquelle desquels desquelles auquel à laquelle auxquels auxquelles

Reţineţi! Toate aceste forme se scriu într-un singur cuvânt, cu excepţia celor de

feminin singular: de laquelle, à laquelle, la care prepoziţia nu face corp comun cu

pronumele.

Folosirea pronumelor relative simple

(L'emploi des pronoms relatifs simples)

QUI (care) se foloseşte atât pentru fiinţe cât şi pentru lucruri, cu şi fără antecedent.

A) Cu antecedent (substantiv, pronume demonstrativ sau nehotărât), el îndeplineşte în

propoziţie următoarele funcţii:

Subiect (care):

L'homme (la femme) qui parle est notre professeur. Bărbatul (femeia) care

vorbeşte este profesorul(profesoara) noastră.

Celui (celle) qui arrive nous apporte une bonne nouvelle./Acela (aceea) care

soseşte ne aduce o veste bună.

Complement cu prepoziţie, referindu-se, în general, la persoane (à qui (căruia),

de qui (de la care), avec qui(cu care), sur qui(pe care), sans qui(fără care), par

qui(prin care), chez qui(la care) etc.).

Les paysans chez qui (chez lesquels) nous sommes restés quelques jours étaient

des amis./Ţăranii la care am rămas câteva zile erau prieteni.

Forma de qui poate fi înlocuită cu dont, duquel etc.

L'élève de qui (sau duquel, sau dont) vous parlez est en dixième./Elevul despre

care vorbiţi este în clasa a zecea.

Iată copilul căruia (îi) dau o carte. – Voici l’enfant à qui je donne un livre.

Iată fetiţa căreia (îi) ofer o păpuşă. – Voilà la fillette à qui j’offre une poupée.

Atenţie: căruia (căreia) îi

Ø à qui

cărora le...

B) Fără antecedent, qui poate fi:

Subiect (cu sensul de celui qui - acela care), mai ales în proverbe şi maxime:

Qui va à la chasse perd sa place.Cine pleacă la plimbare pierde locul de onoare.

Qui dort dîne./Cine doarme, nu-i e foame

Complement direct (pe cine), cu unele verbe ca: pouvoir, savoir, vouloir:

Choisissez qui vous voulez. Amenez qui vous pourrez./Alegeţi pe cine vreţi.

Aduceţi pe cine puteţi.

QUE (pe care, ce):

Se foloseşte atât pentru fiinţe cât şi pentru lucruri, cu antecedent şi fără antecedent:

A. Cu antecedent

Regarde le ballon que je t'apporte!Priveşte mingea pe care ţi-o aduc

Je connais le jeune homme que vous me présentez./Cunosc tânărul pe care mi-l

prezentaţi

Ils ont choisi les places qu'ils préféraient./Şi-au ales locurile pe care le preferă.

Montrez-moi, s'il vous plaît, ce que vous avez acheté./Arătaţi-mi, vă rog, ceea ce

aţi cumpărat

Comparaţi:

omul pe care îl văd

Salut pe femeia pe care o văd

oamenii pe care îi văd

femeile pe care le văd

l’homme que je vois

la femme que je vois

Je salue les hommes que je vois

les femmes que je vois

Atenţie: pe care – (îl, l, o, îi, i, le) – que

(când, în care):

Je vous ai reconnu du moment que je vous ai vu./V-am recunoscut din clipa în care

v-am văzut

(care, ce):

Et vous croyez tout cela, enfants que vous êtes!Chiar credeţi asta, copii ce sunteţi!

B. Fără antecedent (ceea ce) se întâlneşte în expresii ca:

advienne que pourrai (fie ce o fi),

coûte que coûte! (orice ar fi)

Vaille que vaillel (oricât ar face!)

J'ai fait mon devoir, advienne que pourra!/Mi-am făcut datoria, fie ce-o fi!

QUOI (ce)

Pronume neutru, se foloseşte numai pentru lucruri, cu antecedent sau fără

antecedent

A. Cu antecedent (pronumele ce, pronumele nehotărâte rien, quelque chose, o

prepoziţie): C'est justement ce à quoi je pensais./E tocmai ce m-am gândit.

C'était quelque chose à quoi il n'aurait jamais songé./Era ceva la care n-ar fi visat

niciodată.

B. Fără antecedent

Voilà à quoi je faisais allusion./Iată la ce făceam aluzie.

Voici de quoi il s'agit./Iată despre ce este vorba.

.

DONT (de care, despre care, ai (a, al, ale) căruia, căreia, cărora). Se foloseşte atât pentru

fiinţe cât şi pentru lucruri (ambele genuri, singular şi piural) şi corespunde formelor precedate

de prepoziţia de: de qui, duquel, de laquelle, desquels, desquelles.

(de care, despre care)

Je vous confie ces enfants dont vous vous occuperez./Vă încredinţez copiii aceştia de

care vă veţi ocupa

Ne prenez pas ce livre; prenez celui dont on vous a parlé./Nu luaţi această carte; luaţi-o

pe aceea despre care vi s-a vorbit.

(al, a, ai, ale, cărui, cărora)

Je connais ce poète dont les œuvres viennent de paraître./Îl cunosc pe acest poet ale

cărui opere tocmai au fost publicate

J'aime le professeur dont je suis le disciple.Iubesc profesorul al cărui discipol sunt.

(de care)

Il nous a montré le travail dont il était fier ./Ne-a arătat munca de care era mândru.

Comparaţi:

Le professeur a loué l'élève dont il a corrigé le devoir.

Profesorul a lăudat pe elevul a cărui temă a corectat-o.

J'ai lu la poésie dont tu es l'auteur.

Am citit poezia al cărei autor eşti.

Dont cu valoare partitivă

J'ai vu un groupe de jeunes filles dont quelques-unes étaient étudiantes./Am văzut un

grup de fete din care unele erau studente.

Tu lui as donné un demi-kilo de pommes dont il a mangé la moitié./I-ai dat o jumatate

de kilogram de mere din care el a mâncat jumatate

Dont nu poate fi folosit niciodată după un substantiv precedat de prepoziţie: în acest

caz, el este înlocuit cu formele compuse: duquel, de laquelle, desquels, desquelles sau cu de

qui (când se refera la persoane):

Il a lu la pièce à la fin de laquelle son héros préféré triomphe./El a citit piesa la finalul

căreia eroul său preferat câştigă.

OÙ (în care, când)

Adverb de loc, où se foloseşte şi ca pronume relativ, numai pentru lucruri, îndeplinind în

propoziţie funcţia de complement circumstanţial:

1) De loc (dans lequel, dans laquelle, dans lesquels, dans lesquelles):

Le jardin où (dans lequel) nous nous promenons est plein de fleurs./Grădina în care ne

plimbăm e plină cu flori.

2) De timp (pendant lequel, laquelle, lesquels, lesquelles):

Vous souvenez-vous du moment où vous avez eu cette révélation?/Vă amintiţi de

momentul în care aţi avut această revelaţie?

Nous avons reçu sa lettre le soir où nous sommes allés au cinéma./Am primit

scrisoarea sa în seara în care am mers la cinema.

Atenţie! Să nu se confunde pronumele relativ où (unde, în care):

J'aime la chambre où je travaille/Îmi place camera în care lucrez, cu adverbul de loc

interogativ où? (unde):

Où travaillez-vous?/Unde lucraţi?

însoţit de verbe care exprimă originea, provenienţa, d'où este înlocuit cu dont, când

este vorba de descendenţa unor persoane:

La famille dont il descendait avait pris part à la révolution./Familia din care

provenealuase parte la revoluţie.

Folosirea pronumelor relative compuse

(L'emploi des pronoms relatifs composés)

Pronumele relative compuse: lequel, laquelle, lesquels, lesquelles se folosesc atât pentru

fiinţe cât şi pentru lucruri.

Le professeur lui a posé une question à laquelle il a très bien répondu./Profesorul i-a

pus o întrebare la care el a răspuns foarte bine.

La beauté du lieu lui procura un moment de paix pendant lequel elle oublia ses

soucis./Frumuseţea locului îi dădu un moment de linişte în care ea îşi uită toate grijile.

formele compuse: duquel, de laquelle, desquels, desquelles înlocuiesc pe dont:

Nous avons assisté au match à la fin duquel notre équipe a gagné./Ne-am uitat la un

meci la finalul căruia echipa noastră a câştigat.

Il contemplait la montagne au sommet de laquelle il y avait un chalet.Contempla

muntele pe vârful căruia se afla o cabană.

Les hommes en faveur desquels je plaide sont innocents./Oamenii În favoarea cărora

pledez sunt nevinovaţi.

Când pronumele relative compuse se referă la persoane, ele pot fi înlocuite eu cele

simple (qui):

L'ouvrier auquel (à qui) tu t'es adressé, était mon père... /Muncitorul căruia i te-ai

adresat era tatăl meu

Ce sont des camarades sur lesquels (sur qui) vous pouvez compter./Sunt tovarăşi pe

care puteţi conta.

DIALOG

La saison préférée Anotimpul preferat

Sandu: Qu’il fait beau aujourd’hui!/Sandu: Ce vreme frumoasă este astăzi!

René: Un vrai jour de printemps. J’aime bien le printemps, moi. C’est la plus belles

saison de l’année./ René: O adevărată zi de primăvară. Mie îmi place mult primăvara.

Este cel mai frumos anotimp al anului.

Sandu: Tu aimes la nature?/Sandu: Iubeşti natura?

René: Ce que j’aime surtout au printemps, c’est de contempler la nature: les oiseaux, les

fleurs, les bourgeons des arbres./ René: Ceea ce-mi place, mai ales primăvara, este să

contemplu natura: păsările, florile, mugurii copacilor.

Sandu: Moi, tu sais, je préfère l’été./Sandu: Ştii, eu prefer vara.

René: J’étouffe en été, surtout en ville. Et je suis toujours en nage./ René: Mă înăbuş

vara, mai ales la oraş. Şi sunt mereu ud de transpiraţie.

Sandu: Tu susupportes mal la chaleur?/Sandu: Suporţi rău căldura?

René: Je l’ai en horreur. La chaleur, la poussière, les orages, bref tout./ René: Mi-e

groază de ea. Căldura, praful, furtunile, într-un cuvânt totul.

Sandu: Mais, l’été , c’est aussi la saison des vacances, des excursions et des bains de

soleil./Sandu: Dar vara este şi anotimpul vacanţei, al excursiilor şi al băilor de soare.

René: D’accord, mais c’est tout. Tandis que l’automne est une saison très agréable./

René: De acord, dar atâta tot. În timp ce toamna este un anotimp foarte plăcut.

Sandu: A part la rentrée. Qu’est-ce que tu en dis?/Sandu: În afară de deschiderea anului

şcolar. Ce zici?

René (faisant la grimace): La rentrée? Ça c’est une autre affaire. Mais les fruits, les noix

et les belles couleurs des bois?/ René(strâmbându-se): Deschiderea anului şcolar? Asta-i

altceva. Dar fructele, nucile şi culorile frumoase ale pădurii?

Sandu: Les bois? Tu les vois de ta classe, hein?/Sandu: Ce? Din clasa ta vezi pădurile?

René: Je les vois le dimanche, quand je vais me balader./ René: Le văd duminica, când

merg să mă plimb.

Sandu: Tu te balades tant que ça?/Sandu: Te plimbi chiar atât de mult?

René: Quand je n’ai pas trop de devoirs pour le lendemain./ René: Când n-am prea multe

lecţii pentru a doua zi.

Sandu: Ça s’entend. Et l’hiver, tu l’aime aussi?/Sandu: Se înţelege. Şi iarna îţi place?

René: Comme si, comme ça./ René: Aşa şi aşa.

Sandu: D’ailleurs, chez vous, en France, les hivers ne sont pas rudes. La Roumanie a un

climat plus froid. Il gèle souvent à pierre fendre et il tombe beaucoup de neige. Parfois, il

neige des jours entiers./Sandu: De altfel, la voi în Franţa, iernile nu sunt aspre. România

are un climat mai rece. Adesea e un ger de crapă pietrele şi cade multă zăpadă. Câteodată

ninge zile întregi.

René: Vous avez de la chance. Vous pouvez faire du patinage, de la luge et du ski. Et

aussi faire des glissades sur la glace./ René: Aveţi noroc. Puteţi face patinaj, să vă daţi cu

săniuţa şi să schiaţi. Şi să vă daţi pe gheaţă

LEXIC

Reţineţi expresiile:

il fait beau este timp frumos

il fait bon este plăcut

en nage ud de sudoare

avoir en horreur a-ti fi groază de ceva

à part în afară de , cu excepţia

faire la grimace a se strâmba

ça c’est une autre chose asta-i altceva

tant que ça? atât de mult?

ça s’entend se înţelege

comme si, comme ça aşa şi aşa

il gèle à pierre fendre e ger de crapă pietrele

Cuvinte cu mai multe sensuri:

le bois lemnul

pădurea

le devoir datoria, îndatorirea morală

tema şcolară

glisser a aluneca

a strecura

LEXIC COMPLEMENTAR

le ciel cerul

le beau temps vremea bună, frumoasă

briller a străluci

la lune luna

le soleil se lève soarele răsare

le soleil se couche soarele apune

l’ombre umbra

le mauvais temps timpul urât, vremea urâtă

la pluie ploaia

il pleut plouă

pluvieux, -euse ploios, -oasă

le vent vântul

il fait du vent bate vântul

la boue noroiul

le brouillard ceaţa

l’arc-en-ciel curcubeul

le flocon fulgul de zăpadă

le gel îngheţul

la glace gheaţa

le verglas poleiul

Substantivele care denumesc cele patru anotimpuri se construiesc de regulă cu

prepoziţiile à şi en, excepţie făcând le printemps care se construieşte cu au:

au printemps primăvara

en été vara

en automne toamna

en hiver iarna

Pronumele interogative (Les pronoms interrogatifs)

Cuvintele qui, que, quoi, laquelle, care înlocuiesc nume de fiinţe sau de lucruri, servind în

acelaşi timp la formularea unei întrebări asupra acestor fiinţe sau lucruri, se numesc pronume

interogative.

Formele pronumelui interogativ

1) Simple: QUI? QUE? QUOI?

Aceste pronume sunt invariabile indiferent de genul şi numărul substantivului la care se

refera: Qui chante? (un garçon, une fillette, des garçons, des fillettes)./Cine cântă?(un băiat, o

fată, nişte băieţi, nişte fete)

2) Compuse: LEQUEL? LAQUELLE? LESQUELS? LESQUELLES?

Formele compuse sunt alcătuite din adjectivele interogative quel, quelle, quels,

quelles,

precedate de articolele hotărâte le, la, les.

Lequel de ces livres préférez-vous?/Pe care dintre aceste cărţi o preferaţi?

Des fleurs que je vous montre, laquelle choisissez-vous?/Din florile pe care vi le

arăt pe care o alegeţi?

În faţa prepoziţiilor de si à, pronumele lequel, lesquels, lesquelles se contractă, dând

naştere formelor duquel, auquel, desquels, auxquelles etc.

Singular Plural

J masculin féminin masculin féminin Lequel? Laquelle? Lesquels? Lesquelles? Duquel? De laquelle? Desquels? Desquelles?

Auquel? À laquelle? Auxquels? Auxquelles?

Pronumele interogative - simple sau compuse - sunt întărite, în limba vorbită, cu

ajutorul expresiilor est-ce qui (pentru subiect) şi est-ce que (pentru celelalte părţi de

propoziţie).

Subiect

Qui chante? (Cine cântă?) Qui est-ce qui chante?

Que se passe-t-il? (Ce se întâmplă?) Qu'est-ce qui se passe?

Complement

Qui attendez-vous? (Pe cine aşteptaţi?) Qui est-ce que vous attendez?

Que regardes-tu? (Ce priviţi?) Qui est-ce que tu regardes?

Lequel choisissez-vous? (Pe care îl alegeţi?) Lequel est-ce que vous choisissez?

À quoi pensez-vous? (la ce vă gândiţi?) À quoi est-ce que vous pensez?

Folosirea pronumelor interogative (L'emploi des pronoms interrogatifs)

A. Forme simple

QUI? (cine?) - se foloseşte numai pentru persoane

Qui chante? Qui est-ce qui chante?/Cine cântă

Qui êtes-vous? Qui est-ce que vous êtes?/Cine sunteţi?

Qui attendez-vous? Qui est-ce que vous attendez?/ Pe cine aşteptaţi?

De qui partez-vous? De qui est-ce que vous partez?/De la cine plecaţi?

Sur qui comptez-vous? Sur qui est-ce que vouscomptez?/Pe cine contaţi?

Avec qui partira-tu?/Cu cine vei pleca?

QUE (ce? cât?) neutru singular, se foloseşte pentru animale şi lucruri

Que regardez-vous? Qu'est-ce que vous regardez?/ Ce priviţi?

Qu'est-il arrivé? Qu'est-ce qui est arrivé?/Ce s-a întâmplat?

Que coûte ce manteau?/Cât costă acest palton?

QUOI (ce?) se foloseşte pentru lucruri sau idei, de cele mai multe ori însoţit de prepoziţii

À quoi rêvez-vous?À quoi est-ce que vous rêvez?/La ce vă gândiţi?

Sur quoi comptez-vous? Sur quoi est-ce que vous comptez?/Pe ce contaţi?

De quoi vous occupez-vous? De quoi est-ce que vous vous occupez?/Cu ce vă ocupaţi?

Quoi faire?/Ce-i de făcut?

B. Forme compuse

Pronumele interogative compuse lequel? laquelle? etc. reprezintă nume de fiinţe sau de

lucruri exprimate înaintea sau în urma lor şi cu care se acordă în gen şi număr:

Pronumele interogative compuse se folosesc, de regulă, pentru a exprima o

preferinţă, o alegere între două sau mai multe fiinţe sau lucruri

Lequel de ces enfants a accepté votre proposition?/Care din aceşti copii a

acceptat propunerea dumneavoastră?

Laquelle de ces deux cravates préférez-vous?/Pe care din aceste două cravate o

preferaţi?

Auquel des enfants donneras-tu ce livre?/Cărui copil îi vei da această carte?

Dans laquelle de ces boîtes gardez-vous les bonbons?/În care din aceste cutii

pastraţi bomboanele?

Pronumele nehotărâte (Les pronoms indéfinis)

Cuvintele care ţin locul unor nume de fiinţe sau lucruri, exprimând vag cantitatea sau

calitatea acestora, se numesc pronume nehotărâte.

Prezentând, ca şi adjectivele, dificultăţi de clasificare, pentru înlesnirea însuşirii lor le vom

grupa, după sens, astfel:

Sensul Singular Plural neutru

masc. fem. masc. fem.

1) Cantitative

A) de cantitate nulă

aucun* aucune* - - -

nul*

nulle*

- - - pas un* pas une* - - -

personne - - rien B) de

cantitate partiale l'(un) quelqu'un

l'(une) quelqu'une

les uns quelques-uns

les unes quelques-unes

quelque chose

- - certains* certaines*

plusieurs* C) de

cantitate totale chacun chacune tous* toutes* tout*

II) Calitative

A) cu nuanţă de demonstrativ

tel* telle* - - -

3) de identitate

même* mêmes* -

C) de diversitate

autre* autres* —

D) relative quiconque - — —

E) personale

on - - - -

* Aceste pronume se pot folosi şi ca adjective nehotărâte.

Folosirea pronumelor nehotărâte (L'emploi des pronoms indéfinis)

A. Pronumele nehotărâte cantitative

1) Cantitate nulă

AUCUN, AUCUNE (nici unul, nici una)

Însoţit de negaţia ne şi desemnând, în general, un substantiv exprimat, aucun, la

singular, se foloseşte atât pentru fiinţe cât şi pentru lucruri.

De toutes ces cravates, aucune n’est à mon goût./Din toate aceste cravate, niciuna nu e

pe gustul meu.

Reţineţi!

Prezenţa lui aucun în frază atrage după sine suprimarea negaţiei pas (point):

Les élèves étaient là; aucun n'y manquait./Elevii erau acolo; niciunul nu lipsea.

Fără a fi însoţit de negaţia ne:

- în propoziţii eliptice, în răspunsuri:

Ont-ils accepté quelqu'une de vos propositions? - Aucune./Au acceptat vreo

propunere de-a voastră?- Niciuna

Reţineţi!

Aucun capătă sens pozitiv (vreunul, vreuna):

-în propoziţii interogative:

Croyez-vous qu'aucun des élèves connaisse son adresse?/Credeţi că vreunul

dintre elevi cunoaşte adresa sa?

-în propoziţii dubitative:

Je doute qu'aucun de nous puisse répondre à cette question./Mă îndoiesc ca

vreunul dintre noi poate să răspundă la această întrebare.

NUL, NULLE (nici unul, nici una, nimeni), folosit îndeosebi în limba literară:

(nimeni).

Nul n'est prophète dans son pays./)Nimeni nu este profet în ţara sa.

Reţineţi! Prezenţa lui nul în frază determină suprimarea negaţiei pas (point):

Nul près de moi ne me questionnait /Nimeni din jurul meu nu mă întreba.

(nici unul, nici una)

Tous les élèves sont à leurs places. Nul ne manque./Toţi elevii sunt la locurile lor.

Niciunul nu lipseşte

On m'a montré bien des chemises: nulle n'était en soie naturelle./Mi s-au arătat multe

cămăşi: niciuna nu era din mătase naturală

(cu sensul de ,,nul, nulă", ,,fără nici o valoare")

C'est un document nul./Este un document nul.

Du point de vue dramatique cette pièce est nulle./Din punct de vedere dramatic,

piesa aceasta nu are nicio valoare.

PAS UN, PAS UNE (nici unul, nici una)

Se foloseşte întotdeauna la singular, însoţit de negaţia ne:

Chaque automne, les hirondelles quittent notre pays; pas une ne reste chez nous

pendant l'hiver./În fiecare toamnă rândunelele părăsesc ţara noastră; niciuna nu

rămâne la noi în timpul iernii.

PERSONNE (nimeni)

-însoţit de negaţia ne, se foloseşte numai pentru persoane

Personne ne peut mieux te comprendre que moi/Nimeni nu poate să te înţeleagă

mai bine decât mine.

Tu n'as jamais haï personne, cela se voit à tes yeux/Nu ai urât niciodată pe nimeni,

aceasta se vede în ochii tăi.

Reţineţi! Prezenţa lui personne în frază atrage după sine suprimarea negaţiei pas

(point):

Je n'en parlerai à personne./Nu am să vorbesc nimănui

Personne capătă sens pozitiv şi se traduce cu ,,cineva":

-în propoziţii interogative:

Y a-t-il personne qui le sache?/E cineva care ştie?

- în propoziţii dubitative:

Je doute que personne connaisse la solution du problème./Mă îndoiesc că cineva ştie

soluţia problemei.

(oricine, oricare, nimeni altul).

II savait se débrouiller mieux que personne/Ştia să se descurce mai bine decât

oricine.

RIEN (nimic)

însoţit de negaţia ne, rien, pronume neutru, se foloseşte numai pentru lucruri

Ce n'est pas ta faute, parce que tu ne sais rien/Nu e vina ta, fiindcă tu nu şti nimic.

À ce moment-là, il ne pensait à rien/În acel moment nu se gândea la nimic.

Reţineţi! Prezenţa lui rien în propoziţie atrage după sine suprimarea negaţiei pas

(point):

Je ne veux rien dire/Nu vreau sa spun nimic

Fără a fi însoţit de negaţia ne: în propoziţii eliptice, în răspunsuri:

Qu'est-ce que tu veux?- Rien. /Ce vrei? - Nimic

Rien capătă sens pozitiv (ceva):

- în propoziţii interogative:

Avez-vous rien mangé?/Aţi mâncat ceva?

- în propoziţii dubitative:

Je doute qu'il y ait rien de plus beau./Mă îndoiesc să fie ceva mai frumos

2) Cantitate parţială

UN, UNE (unul, una)

însoţind un complement cu valoare partitivă, un, une reprezintă atât fiinţe cât şi lucruri:

Prenez un de ces mouchoirs./Luaţi una din aceste batiste.

Acceptez une de ces fleurs./Acceptaţi una din aceste flori

- însoţit de articolul hotărât (l'un):

L'un de nous va leur téléphoner./Unul dintre noi îi va telefona

L'un (l'une) de vous devra y aller./Unul(una)dintre voi va trebui să meargă acolo.

(cineva):

II parlait comme un (quelqu'un) qui connaissait bien la situation./Vorbea ca unul(cineva)

care cunoştea bine situaţia.

Reţineţi! Un poate avea şi valoare de neutru (una, un lucru).

Promettre est un, tenir est autre chose./Să promiţi e una, să te ţii de cuvânt e alta.

QUELQU'UN (UNE), QUELQUES-UNS (UNES) (cineva, unii, unele, câţiva, câteva).

La singular (cineva) se foloseşte îndeosebi la masculin, numai pentru persoane

Quelqu'un viendra nous voir./Cineva va veni să ne vadă.

J'avais la sensation d'être regardé par quelqu'un./Aveam senzaţia că eram privit de cineva

Când are funcţia de nume predicativ, el capătă sensul de ,,persoană însemnată, personaj

important":

Il n'était rien; il est devenu quelqu'un./ Era un nimeni; a devenit cineva.

Sub forma de quelqu'un d'autre înseamnă ,,altcineva":

Est-ce que tu attends ton frère? - Non, j'attends quelqu'un d'autre./Îl aştepţi pe fratele tău?

– Nu, aştept pe altcineva.

QUELQUE CHOSE (ceva)

Pronume neutru, quelque chose se foloseşte pentru a desemna

Quelque chose lui était arrivé qui le dépassait/ I se întâmplase ceva care îl depăşea.

II y a quelque chose d'inattendu dans cette rencontre./Este ceva neaşteptat în această

întâlnire.

Il y avait quelque chose de changé dans Christophe./Ceva se schimbase la Christophe.

CERTAINS, CERTAINES (unii, unele)

Când nu se referă la un substantiv exprimat, se foloseşte numai la masculin plural şi

numai pentru persoane:

Cela aurait pu étonner certains./Aceasta ar fi putut să mire pe unii

Certains de nos amis passeront leurs vacances à la montagne./Unii dintre prietenii noştri

îşi vor petrece vacanţa la munte

Parmi les photos que vous avez réalisées, certaines sont de véritables œuvres

d'art./Printre fotografiile pe care le-aţi realizat, unele sunt adevărate opere de artă.

PLUSIEURS (mai mulţi, mai multe)

Se foloseşte numai la plural, atât pentru fiinţe cât şi pentru lucruri, având aceeaşi formă

pentru ambele genuri şi

Plusieurs de vos amis ont pris part à cette compétition./Mai mulţi prieteni de-ai voştri au

luat parte la această competiţie.

Maman nous a apporté des pommes; j'en ai mangé plusieurs./Mama ne-a adus mere; am

mâncat mai multe din acestea.

3) Cantitate totală

CHACUN, CHACUNE (fiecare, oricine, toată lumea)

se foloseşte pentru persoane şi lucruri (fiecare, oricine):

Chacun doit faire son devoir./Fiecare(toată lumea) trebuie să-şi facă datoria.

Chacun a son droit. Chacun a ses opinions./Fiecare are dreptul său. Fiecare are opiniile

sale.

TOUT, TOUS, TOUTES

Tout (totul, orice) la singular are valoare de neutru şi se foloseşte numai pentru lucruri:

Tout pour les amis!/Totul pentru prieteni

Il est capable de tout/El este capabil de orice.

Les rues, les arbres, les toits des maisons, tout était couvert de neige./Străzile, copacii,

acoperişurile caselor, totul era acoperit de zăpadă.

TOUS, TOUTES (toţi, toate) se folosesc atât pentru fiinţe cât şi pentru lucruri

Tous ils m'aiment. Toţi mă iubesc.

J'aime ces histoires; toutes me semblent très intéressantes./Îmi plac aceste poveşti; toate

îmi par foarte interesante.

TOUS se foloseşte numai la masculin plural şi numai pentru persoane cu sensul de ,,toţi

oamenii, toată lumea" când nu se referă la un substantiv exprimat, sau când rezumă o

serie de nume:

Hommes, femmes, enfants, tous se dirigeaient vers la forêt./Bărbaţi, femei,copii, toţi se

îndreptau către pădure.

B. Pronumele nehotărâte calitative

1) Cu nuanţă de demonstrativ

TEL ..'. QUI (acela care)

Se foloseşte numai la masculin singular si numai pentru persoane:

Tel est pris qui croyait prendre/ Acela care sapă groapa altuia cade singur în ea.

în locuţiunile tel et tel, tel ou tel (cutare)

II ne s'agit pas de tel ou tel personnage./nu era vorba de cutare sau cutare personaj.

Monsieur un tel disait qu'il ne le connaissait pas./Domnul cutare spunea că nu-l cunoştea.

Madame une telle soutenait la cause de son ami./Doamna cutare susţinea cauza

prietenului său.

2) De identitate

MÊME (te même, la même, les mêmes): acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi

referindu-se atât la fiinţe cât si la lucruri,

Ces enfants-ci sont tous les mêmes./Copiii acestia sunt aceiaşi

Les fautes d'orthographe que vous faites sont toujours les mêmes./Greşelile de ortografie

pe care le faceţi sunt mereu aceleaşi

Reţineţi! La masculin singular are valoare de neutru si se întâlneşte în expresii ca:

Cela revient au même (este acelasi lucru)

3) De diversitate

AUTRE, AUTRES (alt, alta, alţii, altele)

Însoţit, în general, de articolul hotărât sau nehotărât, de un pronume personal (nous, vous),

sau de un numeral cardinal, pronumele autre se foloseşte atât pentru fiinţe cât şi pentru

lucruri, având aceleaşi forme pentru ambele genuri:

C'est une solution; envoyez-vous une autre? Este o soluţie; trimiteţi-ne un altul

Certains se tenaient tranquilles à leurs places, d'autres causaient./Unii stăteau

liniştiţi la locurile lor, alţii vorbeau

Vous direz cela à d'autres (altora).

Reşineţi! Autre chose (altceva), cu valoare neutră, este întotdeauna la singular:

Je m'efforçais de penser à autre chose. Mă chinuiam să mă gândesc la altceva.

L'AUTRE, LES AUTRES (celalalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte):

Se foloseşte atât pentru fiinţe cât şi pentru lucruri

Aimes-tu cet enfant? - Oui, mais j'aime encore mieux l'autre./Îţi place acest copil? – Da,

dar îmi place mai mult celalat

Ne veux-tu pas acheter ces chaussettes?- Non, je préfère les autres./Nu vrei să cumperi

şosetele acestea? – Nu, le prefer pe celelalte.

L'autre (tes autres) se poate asocia eu l'un (les uns) pentru a exprima diferite raporturi, şi

anume:

- Opoziţia: (unul, altul, una...alta)

L'un chante, l'autre joue du piano./Unul cântă din gură, altul cântă la pian.

Les uns mangeaient des gâteaux, les autres préféraient les fruits./Unii mâncau prăjituri,

alţii preferau fructele.

- Reciprocitatea: unul(-a) pe altul(-a); unii (unele) pe alţii (altele):

Ils se soutiennent les uns les autres./Ei se susţin unii pe alţii

Ils se rendaient des services les uns aux autres./Îşi făceau servicii unii altora.

- Succesiunea în timp: unul (-a) după altul (-a):

Ils se sont succédé les uns aux autres./S-au succedat unii după alţii.

- Asocierea: (amândoi, amândouă):

Je les apprécie l'une et l'autre./Îi apreciez pe amândoi.

- Excluderea (parţială): l'un (l'une) ou l'autre (unul sau altul):

L'un ou l'autre a commis la faute./Unul sau altul a comis greşeala.

Je vais m'adresser a l'un ou à l'autre./Am să mă adresez unuia sau altuia

- Excluderea (totală): ni l'un ni l'autre

Ni l'un ni l'autre n'avait raison./Nici unul, nici celalalt nu avea dreptate.

Reţineţi! Când urmează după verb, acesta va fi întotdeauna la plural:

Ils ne sont rentrés ni l'un ni l'autre./Nu s-au întors nici unul nici celalat.

- Situarea în spaţiu:

Ils s'étaient assis l'un devant l'autre/ l'un derrière l'autre./Se aşezaseră unul în faţa

celuilalt/în spatele celuilalt.

AUTRUI (alţii, ceilalţi oameni)

autrui se foloseşte numai pentru persoane

Un enfant devrait savoir ne pas interrompre autrui./Un copil ar trebui sa ştie să nu-i

întrerupă pe ceilalţi.

4) Relative

QUICONQUE (acela care, oricine, cine)

Quiconque est coupable doit être puni acela care este vinovat trebuie pedepsit.

Il te connaissait mieux que quiconque/ te cunoştea mai bine decât oricine (oricare altul).

5) Personale

ON (cineva, se etc.)

Derivat din cuvântul latinesc homo (om), pronumele on se foloseşte numai pentru

persoane, îndeplineşte întotdeauna în propoziţie funcţia de subiect însoţit de un verb la

persoana a III-a singular şi reprezintă:

1 ) Una sau mai multe persoane nedeterminate, a căror identitate nu vrem să o precizăm

(cineva, se):

On a frappé à la porte /cineva a bătut la uşă.

On dit que cet été il sera chaud /anumite persoane spun, se spune că în această vară va fi

cald.

2) Oamenii, în general (se traduce de regula cu persoana I plural sau cu a II-a

singular).

On n'est pas seul (nu suntem singuri...)

Comme on fait son lit, on se couche./Cum îţi aşterni, aşa dormi.

3) Persoane determinate. În cazul acesta substituie pronume personale: je, tu, il, elle,

nous, vous, ils, elles şi are o valoare afectivă (de familiaritate, afecţiune, dispreţ, ironie,

modestie):

II y a longtemps qu'on ne vous a vu (on =je)./Nu v-am văzut de mult timp (on = eu)

On vous attend: la place est retenue./sunteţi aşteptat, locul e reţinut.

DIALOG

Chez le tailleur La croitor

Daniel: Est-ce que tu vas m’accompagner chez le tailleur?/Daniel: Ai să mă însoţeşti la

croitor?

Suzanne: À quoi bon?/ Suzana: La ce bun?

Daniel: Tu sais bien qu’en matière de mode je suis un ignorant et que je ne me fie pas

aux tailleurs./Daniel: Ştii bine că în materie de modă sunt un ignorant şi că nu mă încred

în croitori.

Suzanne: Mais celui que monsieur Aldea nous a recommandé doit être bon. Tu vois bien

que ton ami est toujours très bien mis./ Suzana: Dar cel pe care domnul Aldea ni l-a

recomandat trebuie să fie bun. Vezi că prietenul tău este totdeauna foarte bine îmbrăcat.

Daniel: Je le sais, mais quand même/Daniel: Ştiu, dar...

................................................................................................................................................

Daniel: Bonjour, monsieur Marian. Je viens de la part de monsieur Aldea. J’aurais besoin

d’un complet./Daniel: Bună ziua, domnule Marian. Vin din partea domnului Aldea. Aş

avea nevoie de un costum.

Le tailleur: À votre service, monsieur. Vous désirez un complet habillé ou

sport?/Croitorul: La dispoziţia dumneavoastră, domnule. Doriţi un costum de seară sau

sport?

Daniel: Je voudrait, par exemple, une veste gris clair avec un pantalon plus foncé/Daniel:

Aş dori, de exemplu o gaină gri deschis, cu un pantalon mai închis.

Le tailleur: Oui, c’est chic et pratique. Et pour la coupe?/Croitorul: Da, este şic şi

practic. Şi pentru croială?

Daniel: Vous avez sans doute un journal de modes/Daniel: Aveţi probabil un jurnal de

modă.

Suzanne: Décidons –nous d’abord sur le tissu. Je vois que vous avez un choix

considérable./Suzana: Să ne hotărâm mai întâi pentru stofă. Văd că aveţi un sortiment

foarte bogat.

Le tailleur: J’ai exactement ce qu’il vous faut. De très belles étoffes en laine, du tweed,

du tergal, térylène.../Croitorul: Am exact ce vă trebuie. Stofe foarte frumoase din lână,

tweed, tergal, terilen...

Suzanne: Montrez-nous du térylène. C’ets ce qu’il y a de plus pratique pour l’été. Il est

infroissable et léger. Daniel, est-ce que tu aime ce modèle? Il est très chic/Suzana:

Arătaţi-ne terilen. Este tot ce e mai practic pentru vară. E neşifonabil şi uşor. Daniel, îţi

place acest model? Este foarte şic.

Le tailleur: Je suis entièrement de votre avis, madame. C’est un modèle dernier cri qui

ira bien à votre mari./Croitorul: Sunt întru totul de părerea dumneavoastră, doamnă.

Este un model foarte la modă care va veni bine soţului dumneavoastră.

Daniel: Entendu. Prenez-moi mesure./Daniel: De acord. Luaţi-mi măsura.

Le tailleur: Comment désirez vous la veste? Très juste?/Croitorul: Cum doriţi haina?

Foarte strânsă pe corp?

Daniel: Non. Faites en sorte que je sois à mon aise et qu’elle ne me serre pas sous les

aisselles./Daniel: Nu. Faceţi în aşa fel ca să mă simt bine şi să nu mă strângă la subsuoară.

Le tailleur: Et le pantalon? On le porte actuellement très bas./Croitorul: Şi pantalonul?

Se poartă acum foarte lung.

Daniel: Faites comme bon vous semble. Mais qu’il soit à la mode./Daniel: Faceţi cum

credeţi. Dar să fie la modă.

Suzanne: Quand mon mari pourra-t-il passer pour l’essayage?/Suzana: Când să treacă

soţul meu pentru probă?

Le tailleur: Dans trois jours, madame./Croitorul: Peste trei zile, doamnă.

................................................................................................................................................

À l’essayage La probă

Daniel: Les manches ne sont-elles pas trop courtes?/Daniel: Mânecile nu sunt prea scurte?

Le tailleur: C’est comme cela qu’on les porte maintenant./Croitorul: Aşa se poartă

acum.

Daniel: La veste fait des plis entre les épaules. Vous allez retoucher ça, n’est pas?/Daniel:

Haina face cute între umeri. O să retuşaţi asta, nu-i aşa?

Le tailleur: Ça se fera./Croitorul: Se va face.

Daniel: Le col n’est-il pas trop haut?/Daniel: Gulerul nu este prea înalt?

Le tailleur: Je ne vois pas de changements à y faire. La veste vous va à

merveille./Croitorul: Nu văd ce modificări ar fi de făcut. Haina vă vine de minune.

Daniel: Ce n’est pas mon avis. Mais, vous autres tailleurs, vous ne trouvez jamais rien à

redire à votre ouvrage./Daniel: Nu sunt de aceeaşi părere. Dar dumneavoastră, croitorii,

nu aveţi niciodată nimic de criticat la lucrul dumneavoastră.

LEXIC

Reţineţi expresiile:

à quoi bon? la ce bun?

être bien mis a fi bine îmbrăcat

être mal nippé a fi prost îmbrăcat

être à son aise a se simţi bine,a se simţi în largul său

faites comme bon vous semble faceţi cum credeţi

à merveille de minune

trouver quelque chose à redire a avea ceva de criticat, de obiectat

le complet, le costume costumul de haine

l’opinion, l’avis părerea

LEXIC COMPLEMENTAR

le couturier croitorul de damă

la lingère lenjereasa

repasser a călca

le fer à repasser fierul de călcat

le dé (à coudre) degetarul

les ciseaux foarfecele

la machine à coudre maşina de cusut

coudre a coase

l’aiguille acul

le fil aţa

l’épingle acul cu gămălie

raccommoder a repara, a cârpi

rapiécer a pune petice

les fournitures furniturile

la doublure căptuşeala

Verbul (Le verbe)

Verbul este partea de vorbire flexibilǎ care arată : acţiunea, starea sau existenţa

- o acţiune sǎvârşitǎ ori suportatǎ de subiect: (le spectacle) a commencé

(spectacolul a început) (un collegue) a été retenu (un coleg a fost reţinut)

- starea sau existenţa unui subiect : il est (heureux),

Reţineţi! când un verb uneşte subiectul cu numele sǎu predicativ poartǎ numele de verb

copulativ ( être, , devenir, se faire, se montrer, etc.)

Locuţiuni verbale (Locutions verbales)

Locuţiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care, luate împreunǎ, au valoarea unui verb.

Sunt de obicei formate dintr-un verb şi :

a) un substantiv (avoir envie);

b) un adjectiv (tenir bon);

c) alt verb (faire savoir).

câteva locuţiuni verbale:

Locuţiunea verbalǎ Verbul care-i corespunde Sensul

Avoir l’air Paraître A pǎrea

Avoir peur Craindre A-i fi teamǎ (fricǎ)

Faire attention Être attentif A bǎga de seamǎ, a fi atent

Faire grâce (d’une dette) Pardonner à A ierta pe cineva de...

Faire savoir Montrer A arǎta

Faire venir Amener A aduce

Mettre fin Terminer A termina, a pune capǎt

Prendre garde à Veiller A fi atent la, a lua seama

Rendre compte Exposer A da seama de, a expune

Rendre grâce Remercier A mulţumi

Tenir bon Résister A rezista

Tenir ferme Résister A rezista

Tenir tête Résister A rezista

Verbe tranzitive şi intranzitive (Verbes transitifs et intransitifs)

Verbele tranzitive pot primi unul sau două complemente

- Directe şi se construiesc fǎrǎ prepoziţie: Il dessine la carte de notre

patrie./Desenează harta ţării

- Indirecte şi se construiesc, în general, cu prepoziţiile à sau de: Ce garçon pense à

sa mère. /Acest băiat se gândeşte la mama lui.

Reţineţi! Unele verbe tranzitive se construiesc cu douǎ complemente (unul direct şi unul

indirect): Il veut te recommander a qulqu’un./El vrea să te recomande cuiva.

Verbele intranzitive exprimǎ acţiuni care nu se exercitǎ asupra nici unui obiect. Ele

nu au complemente directe sau indirecte, ci pot avea doar complemente

circumstanţiale.

Le soileil brille./Soarele străluceşte

Maman et papa reviennent du restaurant. (compl. circ. de loc)/Mama şi tata revin de la

restaurant

Ils ont bien travaillé. (compl. circ. de mod)/Ei au muncit bine.

Ils sont rentrés à temps. (compl. circ. de timp)/Ei s-u întors la timp.

Reţineţi! Unele verbe tranzitive ca attendre(a auzi), boire (a bea), chanter (a cânta),

écouter (a asculta), manger (a mânca), regarder(a privi),etc. pot fi folosite fǎrǎ

complement: Je chante. Tu manges. Elle regarde./ Eu cant. Tu mănânci. Ea priveşte.

- Verbele tranzitive se conjugǎ la timpurile compuse cu auxiliarul avoir:

Nous avons fait notre devoir./Ne-am făcut datoria

- Cele mai multe verbe intranzitive se conjugǎ de asemenea cu avoir la timpurile

lor compuse: débuter, dormir, marcher, vivre, etc.

Cet acteur a débuté dans “Le Cid”. /Acest actor a debutat în « Cidul »

Verbele intranzitive care urmeazǎ se conjugǎ (la timpurile compuse) cu auxiliarul

être:

Aller (a merge, în sensul de a se duce) şi s’en aller (a se duce): Il est allé à l’école. Il

s’en est allé. El a mers la şcoală. El s-a dus.

Arriver ( a sosi): Ces collegues sont arrivés hier./Aceşti colegi au sosit ieri

Partir (a pleca): Nous sommes partis./Noi am plecat

Repartir (a pleca din nou): Il est venu et puis il est reparti.

Venir (a veni) şi compusele lui: Elles sont venues./Ele au venit

Naître (a se naşte): Jean est né en France. /Jean s-a născut în Franţa.

Mourir (a muri): Elle est morte./Ea este moartă

Rester ( a rǎmâne, a sta): Nous sommes restés à Bucarest. Noi am rămas la Bucureşti.

Éclore ( a se deschide/ pentru flori): Ces fleurs sont écloses cette nuit./Aceste flori s-au

deschis noaptea aceasta.

Demeurer ( a rǎmâne): Il est demeuré muet. /A rămas mut.

Verbele intranzitive entrer (a intra), rentrer (a se reîntoarce), tomber (a cǎdea), sortir (a

ieşi) se conjugǎ cu auxiliarul être: Marie est rentrée dans sa chambre.

Elle est sortie à huit heures et elle est rentrée à midi.

Ce garçon est tombé sur la glace.

Aceste verbe pot fi însǎ folosite în mod tranzitiv şi atunci ele se conjugǎ cu avoir, luând

urmǎtoarele sensuri:

Entrer (a bǎga): Il a entré cette table par la fenêtre./A băgat această masă pe fereastră.

Rentrer (a pune la adǎpost): Pauline a rentré ses fleurs dans la maison./Pauline şi-a pus

la adăpost florile în casă.

Tomber (a doborî): Il a tombé son adversaire (la box). /El şi-a doborât adversarul.

Sortir (a scoate): Marie a sorti son mouchoir/Marie şi-a scos batista.

Verbele descendre (a coborî), monter ( a urca, a se urca), passer (a trece) ş.a. pot fi

folosite ca tranzitive şi atunci se conjugǎ cu avoir, sau ca intranzitive, şi în acest caz, se

conjugǎ cu être.

Ex. Il a monté sa valise dans la voiture./El şi-a urcat valiza în maşină

Il est monté sur la montagne. /El a urcat pe munte

Tu as passé le pont. /Tu ai trecut podul

Tu es passé de l’autre côté de la rivière. /Tu ai trecut de cealaltă parte a râului

Ils ont descendu l’escalier. /Ei au coborât scara.

Ils sont descendus de la montagne. /Ei au coborât de la munte.

Radical şi terminaţie (Radical et terminaison)

Verbele franceze au, de regulǎ, un radical şi o terminaţie.

Radicalul este partea relativ stabilǎ a verbului, iar terminaţia (desinenţa) este partea care

se modificǎ în funcţie de persoanǎ, numǎr, mod, timp şi, uneori, gen (la participiul trecut):

Ex. Je cherche tu cherches nous cherchons

Je cherchais il cherchait vous cherchiez

Je suis sorti elle est sortie

Reţineţi! La verbele neregulate ca aller, avoir, dire, être, faire, vouloir, valoir, radicalul

însuşi suferǎ modificǎri:

Aller: Je vais, nous allons; j’irai (voi merge) que j’aille (să merg)

Pouvoir: Je peux, nous pouvons je pourrai (voi putea que je puisse (să pot)

Être: Je suis, nous sommes j’ étais (eram) je serai (voi fi)

Faire: Je fais, je ferai (fac, voi face) je fis (facui) que je fasse (să fac)

Categoriile gramaticale ale verbului (Les catégories du verbe)

Verbele iau forme diferite în funcţie de persoana care face lucrarea (I, II sau III), de

numǎrul (singular sau plural) la care se aflǎ subiectul, precum şi de mod, timp şi diatezǎ.

Acestea sunt categoriile verbului.

Persoanǎ şi numǎr: verbul suferǎ schimbǎri:

a) în funcţie de persoana care vorbeşte, cǎreia i se vorbeşte sau despre care se

vorbeşte;

Ex. Je me dépêche, dépêche-toi, il se dépêche.

b) în funcţie de numǎr (singular sau plural).

Ex. Je ne suis pas l’esclave de la mode. Nous ne sommes jamais les esclaves de la

mode./Eu nu sunt sclavul modei. Noi nu suntem niciodată sclavii modei.

Moduri şi timpuri (Modes et temps)

Modul aratǎ felul în care este prezentatǎ acţiunea: realǎ, eventualǎ, probabilǎ, supusǎ

unei condiţii etc. Existǎ moduri personale (modes personnels) şi moduri nepersonale

(modes impersonnels).

Modurile personale sunt:

Indicativul (l’indicatif) Ex., je dirai/voi zice, tu es/tu eşti;

Conjunctivul (le subjonctif) Ex. ...qu’il puisse venire/să poată veni;

Condiţionalul (le conditionnel) Ex. On purrait faire une ronde/Am putea să dăm o tură

Imperativul (l’impératif) Ex. Dis-moi/spune-mi

Modurile nepersonale sunt:

Infinitivul (l’infinitif) Ex. Dire/ a spune;

Participiul (le participe passé) Ex. Livre lu/carte citită;

Gerunziul (le participe présent şi, când este precedat de “en”, le gérondif) Ex.

Venant/venind

Timpurile (Les temps)

Timpurile aratǎ cǎ o acţiune:

Se petrece Exemple Traducerea în limba românǎ 1. In prezent Je travaille à côté de lui. Lucrez alǎturi de el.

2. In trecut

J’ai travaillé à côté de lui. J’arrivais au lycée à sept

heures et demie. J’ai changé alors; ils l’ont

compris.

Am lucrat alǎturi de el. Sosii la liceu la 7:30.

Am schimbat atunci; ei au

înţeles-o.

3. In viitor Je travaillerai pour ma

patrie, pour ma famille et pour moi.

Voi munci pentru patria mea, pentru familia mea şi

pentru mine. Reţineţi! Timpurile aratǎ de asemenea cǎ o acţiune se poate petrece:

a) înaintea unei alte acţiuni (anterioarǎ);

Ex. Il m’a montré que tu avais fini ton travail. (El mi-a arǎtat cǎ tu ţi-ai terminat lucrul).

b) dupǎ o altǎ acţiune (posterioarǎ);

Ex. Ton père m’a dit que tu viendrais me voir. (Tatǎl tǎu mi-a spus cǎ vei veni sǎ mǎ

vezi).

c) în acelaşi timp cu altǎ acţiune (simultanǎ).

Ex. Quand son père est entré chez elle, elle lisait. (Când tatǎl sǎu a intrat la ea, ea citea).

Timpurile sunt simple (temps simples) şi compuse (temps composés).

Timpurile simple: când verbul se conjugǎ fǎrǎ ajutorul vreunui auxiliar.

Ex. Nous chanterons une chanson./Vom cânta un cântec.

Timpurile compuse sunt alcǎtuite:

dintr-un timp simplu al auxiliarului avoir sau être şi din participiul (trecut) al verbului de

conjugat la diateza activǎ, pasivă sau pronominală:

J’ ai regardé la salle./Am privit sala

Je suis aimé par ma mère. Eu sunt iubit de mama mea.

Nous nous sommes levés de bonne heure./Noi ne-am trezit de dimineaţă

Cele trei grupe ale verbelor (Les trois groupes des verbes)

. Dupǎ terminaţiile infinitivului, ca şi dupǎ terminaţiile persoanelor I, a II-a şi a III-a

singular ale indicativului prezent, verbele franceze se împart în trei grupe (conjugǎri):

Grupa

Terminaţia infinitivului Terminaţiile pers. I, a

II-a, a III-a ale indicativului prezent

Exemple

I

-er

e, es, e

Infinitiv travailler

Indicativ prezent

Je travaille Tu travailles Il travaille

II

-ir cu –iss în temǎ

is, is, it

Infinitiv

finir

Indicativ prezent Je finis Tu finis Il finit

III

-ir (fǎrǎ – iss-) -oir -re

s, s, t (sau - )

Partir: je pars, tu pars, il part

Recevoir: je reçois, tu reçois, il reçoit

Rendre: je rends, tu rends, il rend

(rompre) (il rompt)

Formarea timpurilor (La formation des temps)

A. Timpurile simple (Les temps simples)

Prezentul indicativului (L’indicatif présent)

J’ aime le printemps./Eu iubesc primăvara.

Il prend son livre./El îşi ia cartea.

Prezentul indicativului se formeazǎ din radicalul verbului plus terminaţiile:

Pentru verbele din grupa I (terminate în –er): - e, -es, -e, -ons, -ez, -

ent

Pentru verbele din grupa a II-a (-ir): -is, -is, -it (iss), -ons (iss), -ez (iss), -

ent

Pentru verbele din grupa a III-a (-ir, oir, re) -s, -s, - , -ons, -ez, -

ent.

Ex. Je parle, tu parles, il parle, nous parlons, vous parlez, ils parlent ....le français.

Je finis, tu finis, il finit, nous finissons, vous finissez, ils finissent...... le devoir.

Je vends, tu vends, il vend - , nous vendons, vous vendez, ils vendent..... des fruits.

Imperfectul (L’imparfait)

Acest timp se formeazǎ prin adǎugarea terminaţiilor ais, ais, ait, ions, iez, aient la

radicalul obţinut prin înlǎturarea terminaţiei –ons de la persoana I pl. a indicativului

prezent:

Infinitiv

Indicativ prezent, pers. I, pl.

Imperfect

Travailler Nous travaillons Je travaillais Finir Nous finissons Je finissais

Recevoir Nous recevons Je recevais Perfectul simplu (Le passé simple)

Terminaţiile perfectului simplu sunt:

La grupa I -ai, as, a, âmes, âtes, èrent Je chantai La grupa a II-a - is, is, it, îmes, îtes, irent Je finis La grupa a III-a -us, us, ut, ûmes, ûtes, urent

-is, is, it, îmes, îtes, irent Je sus Je vendis

Ex. Parler: Je parlai, tu parlas, il parla, nous parlâmes, vous parlâtes, ils parlèrent.

Finir: Je finis, tu finis, il finit, nous finîmes, vous finîtes, ils finirent.

Vouloir: Je voulus, tu voulus, il voulut, nous voul ûmes, vous voulûtes, ils

voulurent.

Vendre: Je vendis, tu vendis, il vendit, nous vendîmes, vous vendîtes, ils vendirent.

Reţineţi! Verbele neregulate care, în conjugare, îşi schimbǎ radicalul, deşi au aceleaşi

terminaţii, îşi formeazǎ perfectul simplu în mod diferit:

Avoir: j’eus, tu eus, etc.

Être: je fus, tu fus etc.

Venir (tenir): je vins (tins), tu vins (tins) etc.

Savoir: je sus, tu sus etc.

Mettre: je mis.....

Prendre: je pris....

Pouvoir: je pus.....

Viitorul (Le futur simple)

Viitorul la verbele terminate în –er şi –ir se formeazǎ din radical, la care se adaugǎ

terminaţiile: -ai, as, a, ons, ez, ont. (parler- je parlerai, finir- je finirai, partir- je partirai).

La verbele terminate în –oir/ re viitorul se formeazǎ,din radical, la care se adaugǎ

terminaţiile: -rai, ras, ra, rons, rez, ront (recevoir- je recevrai, rompre- je romprai).

Reţineţi! La verbele neregulate ca aller, avoir, être, pouvoir, etc. viitorul se formeazǎ cu

ajutorul aceloraşi terminaţii, dar ele se alǎturǎ unor radicali diferiţi.

Aller: j’irai (voi merge)

Acquérir: j’acquerrai (eu voi obţine)

Avoir: j’aurais (eu voi avea)

Faire: je ferai (euvoi face)

Pouvoir: je pourrai ( eu voi putea)

Savoir: je saurai(eu voi şti)

Tenir: je tiendrai (eu voi ţine)

Voir: je verrai (eu voi vedea)

Condiţionalul prezent (Le conditionnel présent)

Condiţionalul prezent se formeazǎ în acelaşi mod ca viitorul, dar cu terminaţiile

imperfectului: -ais, ais, ait, ions, iez, aient

parler- je parlerais (eu aş vorbi)

finir- je finirais (eu aş termina)

recevoir- je recevrais (eu aş primi)

vendre- vendrais (eu aş vinde)

Imperativul prezent (L’impératif présent)

El are numai trei persoane: a II-a singular, I şi a II-a plural. In formarea imperativului nu

se foloseşte pronumele personal.

Terminaţiile imperativului prezent:

Pers. a II-a singular Pers. I plural Pers. a II-a pl. La verbele în –er -e -ons -ez La verbele în –ir -is - (iss)ons -iss (ez)

La verbele în –ir, oir, re

-s -ons - ez

Chanter: Chante bien! chantons bien! Chantez bien!/Cântă! Să cântăm! Cântaţi !

Chioisir: choisis un livre!choisissons des livres! Choisissez des livres!Alege o carte ! Să

alegem cărţi !/Alegeţi cărţi

Descendre: descends! Descendons! Descendez!/Coboară! Să coborâm! Coborâţi !

La diateza pronominalǎ se vor adǎuga pronumele complement care, la forma afirmativǎ,

stau dupǎ verb, iar la forma negativǎ înaintea lui.

Ex. Se laver: Lave-toi! Ne te lave pas vite! / Spală-te Nu te spăla repede !

Lavons-nous! Ne nous lavons pas vite! /Să ne spălăm Să nu ne spălăm

repede !

Lavez-vous! Ne vous lavez pas vite! /Spălaţi-vă Nu vă spălaţi repede !

Conjunctivul prezent (Le subjonctif présent)

Se formeazǎ de la persoana a III-a plural a indicativului prezent, prin înlocuirea

terminaţiei –ent cu terminaţiile conjunctivului: -e, es, e, ions, iez,ent.

Parler: que je parle, que tu parles, qu’il parle, que nous parlions, que vous parliez.

Remplir: que je remplisse, que tu remplisses, ....qu’ils remplissent.

Recevoir: que je reçoive, que tu reçoives, ... qu’ils reçoivent.

Reţineţi! La conjunctiv, în general, verbele sunt precedate de conjuncţia que,

corespunzând conjuncţiei sǎ din limba românǎ.

Participiul prezent (gerunziul- Le participe présent)

Participiul prezent are terminaţia –ant care se adaugǎ la radicalul verbului: chanter-

chantant; recevoir- recevant; vendre- vendant.

Verbele din grupa a II-a, de tipul finir, primesc –iss între radical şi terminaţie: finir-

finissant; remplir- remplissant.

La unele verbe neregulate ca la être şi avoir terminaţia –ant se alipeşte la radicale diferite:

être- étant; avoir- ayant; voir- voyant; faire- faisant etc.

Participiul trecut (Le participe passé)

Se formeazǎ de obicei din radicalul verbului obţinut prin înlǎturarea terminaţiei

infinitivului şi adǎugarea terminaţiei participiului trecut:

Grupa Infinitiv Radical Term. part. trecut Exemplu I parler parl é parlé II finir fin i fini

III partir

recevoir conduire prendre

part reç

condui pri

i u t s

parti reçu

conduit pris

Participiul trecut al verbelor auxiliare être şi avoir, ca şi al multor verbe neregulate, se formeazǎ din radicale diferite. Ex. pouvoir- pu; savoir- su; naître- né; être- été; avoir- eu Terminaţiile timpurilor simple ale celor trei grupe de verbe:

Moduri personale

prezent (présent)

Persoana Grupa I- er Grupa a II-a –ir (cu –iss)

Grupa a III-a –ir/oir/re

singular e es e

is is it

s (x) s (x)

t (sau -) plural ons

ez ent

(iss)ons (iss)ez (iss)ent

ons ez ent

Imperfect (imparfait)

Persoana Grupa I- er Grupa a II-a –ir (cu – Grupa a III-a –ir/oir/re

iss) singular ais

ais ait

(iss)ais (iss)ais (iss)ait

ais ais ait

plural ions iez

aient

(iss)ions (iss)iez

(iss)aient

ions iez

aient Perfect simplu ( Passé simple)

Persoana Grupa I- er Grupa a II-a –ir (cu –iss)

Grupa a III-a –ir/oir/re

singular ai as a

is is it

is is it

us us ut

plural âmes âtes èrent

îmes îtes irent

îmes îtes irent

ûmes ûtes ûrent

Viitor simplu (Futur simple)

Persoana Grupa I- er Grupa a II-a –ir (cu –iss)

Grupa a III-a –ir/oir/re

singular (er) ai (er) as (er) a

(ir) ai (ir) as (ir) a

(r) ai (r) as (r) a

plural (er) ons (er) ez (er) ont

(ir) ons (ir) ez (ir) ont

(r) ons (r) ez (r) ont

Condiţional prezent (Conditionnel présent)

Persoana Grupa I- er Grupa a II-a –ir (cu –iss)

Grupa a III-a –ir/oir/re

singular (er) ais (er) ais (er) ait

(ir) ais (ir) ais (ir) ait

(r) ais (r) ais (r) ait

plural (er) ions (er) iez

(er) aient

(ir) ions (ir) iez

(ir) aient

(r) ions (r) iez

(r) aient

Imperativul prezent (L’ Impératif présent)

Persoana Grupa I- er Grupa a II-a –ir (cu –iss)

Grupa a III-a –ir/oir/re

singular - e -

- is -

- s -

- e -

plural ons ez -

(iss)ons (iss)ez

-

ons ez -

ons ez -

Conjunctivul prezent (Subjonctif présent)

Persoana Grupa I- er Grupa a II-a –ir (cu –iss)

Grupa a III-a –ir/oir/re

singular e es e

(iss) e (iss) es (iss) e

e es e

plural ions iez ent

(iss) ions (iss) iez (iss) ent

ions iez ent

Moduri nepersonale

Infinitiv prezent (Infinitif présent)

Grupa I Grupa a II-a Grupa a III-a -er –ir (cu –iss-) –ir (fǎrǎ –iss-)

-oir -re

Participiul prezent (Participe présent)

Grupa I Grupa a II-a Grupa a III-a -ant –iss-–ant -ant

Participiul trecut (Participe passé)

Grupa I Grupa a II-a Grupa a III-a -é –i –i (–is, -it)

- u (-us), -t, -s

A. Timpurile compuse (Les temps composés)

Timpurile compuse sunt formate din auxiliar şi din participiul trecut al verbului de

conjugat.

Formarea timpurilor compuse (tabel rezumativ):

Modul Timpul compus al verbului

de conjugat

Timpul auxiliarului Exemple pentru

timpurile compuse Mai mult ca perfectul (Le

plus-que-parfait) Imperfectul J’avais mangé./Eu

mâncasem J’ étais venu(e)./Eu

venisem Je m’étais

réveillé(e)./Eu mă trezisem

Viitorul anterior (Le futur antérieur)

Viitorul I J’aurai mangé./Eu voi fi mâncat

Je serais venu(e)./Eu voi fi venit

Condiţional

Trecut (prima formǎ) (Passé première forme)

Prezentul condiţionalului

J’aurais mangé./Eu aş fi mâncat

Je serais venu(e)/Eu aş fi venit

Je me serais réveillé(e)./Eu m-aş

fi trezit

Conjunctiv

2.Trecut (a doua formǎ) (Passé deuxième forme)

Imperfectul

conjunctivului

J’eusse mangé. Je fusse venu(e).

Je me fusse réveillé(e).

Perfect (Passé)

Prezentul conjunctivului

Que j’aie mangé/Să fi mâncat. Que je sois

venu(e)./Să fi venit Que je me sois

réveillé(e)./Să mă fi trezit

Infinitiv

Perfect (Passé)

Prezentul

infinitivului

Avoir mangé./A fi mâncat

Être venu(e)/A fi venit.

S’être réveillé(e)./A se fi trezit.

Lista principalelor verbe neregulate clasate dupǎ participiul lor trecut:

Verbul (la infinitiv)

Participiul trecut Auxiliarul cu care se conjugǎ

Exemple

avoir

être

eu

été

avoir

avoir

J’ai eu du succès. /Eu am avut succes

Tu as été à l’école./Tu ai fost la şcoală

é sau i aller

envoyer naître

cueillir dormir partir rire

sentir sortir servir suivre

allé envoyé

né cueilli dormi parti

ri senti sorti servi suivi

être avoir être

avoir avoir être

avoir avoir être

avoir avoir

Elle est allée au théâtre./ Tu as envoyé une lettre. Il est né à la campagne.

Nous avons cueilli des fleurs. Elle a bien dormi.

Ils sont partis pour Jassy. Il a toujours ri.

Il aura senti la fatigue. Elle est sortie de sa chambre.

Il m’a servi de guide. Ils avaient suivi le cours du

fleuve. s

(s’) asseoir mettre

prendre

assis mis pris

être avoir avoir

Je me suis assis au coin du feu.

Il a mis son veston. Il a pris la rue à droite.

t conduire

dire faire

mourir ouvrir

conduit dit fait

mort ouvert

avoir avoir avoir être

avoir

Il a bien conduit l’auto. Vous avez dit la vérité.

Elle aura fait une promenade. V. Hugo est mort en 1885.

Elle a ouvert la porte. u

courir tenir venir devoir (s’)émouvoir pleuvoir pouvoir savoir valoir voir vouloir attendre boire

couru tenu venu dû ému plu pu su valu vu voulu attendu bu

avoir avoir

être avoir avoir avoir avoir

avoir avoir avoir avoir avoir avoir

J’ai couru un grand danger. Le maître a tenu sa classe. Il sera venu me voir. J’ai dû partir. Son art m’a ému. Il a plu à verse. Tu aurais pu voir le lever du soleil. Il a su répondre à mes questions. Je sais ce que mon geste a valu. J’ai vu un beau film. Mon père a voulu voir ton

connaître croire croître descendre entendre lire plaire répondre se taire tendre vaincre vendre vivre

connu cru crû descendu entendu lu plu répondu tu tendu vaincu vendu vécu

avoir avoir avoir être

avoir

avoir avoir être

avoir être

avoir avoir

avoir avoir

ami. Le maître a attendu la réponse. Les enfants ont bu de l’eau. As-tu connu cette personne? J’ai cru à sa parole. Le blé a crû presque partout. Ils sont descendus de l’escalier. Les garçons ont descendu la montagne. Je l’ai entendu parler. Avez-vous lu Ion Creangǎ? Il s’est plu à chanter. As-tu bien répondu? Il s’est tu dès que je fus entré. J’ai tendu la main à cet ami. Ils ont vaincu toutes les difficultés. Elle m’a vendu du sucre. Elle a vécu 80 ans.

DIALOG

Chez le coiffeur et La frizer şi la salonul de

au salon pour dames coafură

Le coiffeur: À qui le tour?/Frizerul: Cine urmeză?

Suzanne: À nous. C’est-à-dire à mon fils. Pouvez-vous lui couper les cheveux?/Suzana:

Noi. Adică fiul meu. Puteţi să-l tundeţi?

Le coiffeur: Certainement, madame. Approchez, jeune homme et prenez place dans ce

fauteuil. Il était grand temps que vous veniez; vous avez les cheveux en bataille.

Comment voulez-vous que je les lui coupe, madame?/Frizerul: Sigur, doamnă. Apropie-

te, tinere şi ia loc în acest fotoliu. Era timpul să vii, ai părul răvăşit. Cum doriţi să-l tund,

doamna?

Suzanne: Pas trop court. Je les préfère comme cela. Pendant que vous vous occuperez de

lui, je vais passer à côté, au salon pour dames./Suzana: Nu prea scurt. Îmi place mai mult

aşa. În timp ce vă veţi ocupa de el, eu am să trec alături, la salonul de coafură

Le coiffeur: Très bien, madame...Ne t’impatiente pas, petit. Je suis prêt dans un instant...

Encore un coup de tondeuse dans la nuque et aux tempes... Ça y est... Veux-tu aussi que

je te lave les cheveux?/Frizerul: Foarte bine, doamnă...Nu te impancienta, micuţule. Sunt

gata într-o clipă...Mai am de luat cu maşina de tuns la ceafă şi la tâmple...Gata... Vrei să-

ţi spăl şi părul?

René: Non, j’aimerais mieux une friction à l’eau de Cologne./ René: Nu, aş prefera o

fricţie cu apă de colonie.

Le coiffeur: Volontiers. Tu aimes ça?/Frizerul: Bucuros. Îţi place?

René: Beaucoup. Ça me rafraîchit et...ça me rajeunit./ René: Mult...Mă răcoreşte şi...mă

întinereşte.

Le coiffeur: Tu te sens vieillir, quoi? Voilà, je m’y mets./Frizerul: Ce, simţi că

îmbătrâneşti? Aşa, mă apuc de treabă.

René: Maintenant, je me sens comme un nouveau-né...Merci, monsieur. Je vais retrouver

maman, puis nous reviendrons vous payer./ René: Acum mă simt ca un nou-

născut...Mulţumesc, domnule. Mă duc s-o întâlnesc pe mama, apoi ne von reîntoarce ca

să vă plătim.

Suzanne (entrant au salon de coiffure): Bonjour, mademoiselle. Pouvez-vous me faire

une mise en plis?/Suzana (intrând în salonul de coafură): Bună ziua, domnişoară. Puteţi

să-mi faceţi o ondulaţie?

La coiffeuse: Je suis à vous dans un moment. Ne voudriez-vous pas que je vous fasse une

indéfrisable?/Coafeza: Mă ocup de dumneavoastră într-o clipă. N-aţi vrea să vă fac un

permanent?

Suzanne: Non, ça dure trop long-temps et c’est fatigant. D’ailleurs, je suis pressée. J’ai

rendez-vous avec mon mari à onze heures./ Suzana: Nu, durează prea mult şi este

obositor. De altfel, sunt grăbită. Am întâlnire cu soţul meu la ora unsprezece.

La coiffeuse: Ne craignez rien, vous serez prête à temps. Voulez-vous aussi teindre vos

cheveux?/Coafeza: Nu vă fie teamă, veţi fi gata la timp. Vreţi să vă şi vosiţi părul?

Suzanne: Non, merci. Je ne les teins jamais. Je le ferai quand ils commenceront à

grisonner./Suzana: Nu, mulţumesc. Nu-l vopsesc niciodată. O voi face când va începe să

încărunţească.

La coiffeuse: Oh, il ne faut pas encore y songer. Vous étes jeune et vous avez de très

beaux cheveux blond-doré./Coafeza: Oh, nu trebuie încă să vă gândiţi la asta. Sunteţi

tânără şi aveţi un păr foarte frumos blond-auriu.

Suzanne: Quand j’ était petite, j’avais des nattes qui me tombaient presque jusq’aux

genoux./Suzana: Când eram mică, aveam cozi care-mi cădeau până aproape de genunchi.

La coiffeuse: Malheureusement, les nattes ne sont plus à la mode, mais ça reviendra,

peut-être, qui sait? La mode a ses caprices...Voilà, madame, passez maintenant sous le

séchoir, s’il vous plaît. /Coafeza: Din păcate, cozile nu mai sunt la modă, dar vor reveni

poate, cine ştie? Moda îşi are capriciile ei...Aşa, doamnă, treceţi acum sub cască, vă rog.

Suzanne: Si la manucure est libre, dites-lui de venir me faire les ongles... (À la manucure)

Du vernis rouge, si vous en avez... René! C’est ici que je suis...As-tu payé?/Suzana:

Dacă manichiurista e liberă, spuneţi-i să vină sa-mi facă unghiile...(Manichiuristei)Lac

roşu, dacă aveţi... René! Aici sunt... Ai plătit?

René: Je n’ai pas eu de quoi payer. Tu ne m’as pas donné d’argent ce matin./ René: N-

am avut cu ce plăti. Nu mi-ai dat bani azi-dimineaţă.

Suzanne: C’est vrai. Je vais tout régler à la fois./Suzana: E adevărat. Am să achit eu

totul.

LEXIC

Reţineţi expresiile

à qui le tour? cine urmează?

il est grand temps... este timpul...

avoir les cheveux en bataille a avea parul ciufulit, răvăşit

ça y est gata, poftim, drace!

avoir de quoi payer a avea cu ce plăti

régler (un compte) a achita

LEXIC COMPLEMENTAR

la chevelure părul omenesc

chevelu păros

chauve chel

la pommade pomada

la poudre pudra

le teint tenul

le salon de beauté salonul de cosmetică

Diatezele verbale

Diatezele sunt formele pe care le ia verbul spre a exprima rolul subiectului în propoziţie.

Existǎ trei diateze: activǎ, pronominalǎ sau reflexivǎ şi pasivǎ.

Diateza activǎ (la voix active) aratǎ cǎ subiectul face lucrarea.

Paul reconnaît sa faute/Paul îşi recunoaşte greşeala

Un verb este la diateza pronominalǎ (la voix pronominale) când, în conjugare,

subiectul este însoţit de unul din pronumele me, te, se, nous, vous, se. Aceste pronume

sunt de aceeaşi persoanǎ cu subiectul:

Je me lave, tu te laves, il se lave, nous nous lavons, vous vous lavez, ils se lavent.(eu mă

spăl, tu te speli, el se spală, noi ne spălăm, voi vă spălaţi, ei se spală)

Existǎ unele verbe pronominale prin natura lor ca: s’abstenir (a se abţine),

s’agenouiller(a îngenunchea), s’arroger(a-şi aroga), s’écrier (a exclama), s’obstiner(a

se încǎpǎţâna), se repentir(a se cǎi), care nu pot fi folosite decât la diateza pronominalǎ.

Din punctul de vedere al sensului, verbele pronominale sunt reflexive şi reciproce.

a) Un verb pronominal este numit reflexiv (réfléchi) când acţiunea sǎvârşitǎ de

subiect se reflectǎ tot asupra lui, pronumele me, te, se, etc. jucând rolul unor

complemente directe sau indirecte.

Ex. Elle se réveille à sept heures du matin /Ea se trezeşte la ora şapte dimineaţa.

b) Verbele pronominale sunt numite reciproce (réciproques) când exprimǎ acţiuni pe

care douǎ sau mai multe subiecte le exercitǎ unul asupra altuia.

Ex. Ces enfants se battent./Aceşti copii se bat

Ils se cherchent dans l’obsurité./Ei se caută în întuneric

Pierre et Andre se regardent l’un l’autre. /Pierre si Andre se privesc unul pe celălalt

Reţineţi !Existǎ şi unele verbe pronominale aşa numite subiective ca :

s’apercevoir (a bǎga de seamǎ), se douter (a bǎnui), s’emparer ( a pune stǎpânire

pe), s’ évanouir (a leşina), se taire (a tǎcea), pronominale prin natura lor.

Alte verbe pronominale au sens pasiv:

Ex. Ces fruits se vendent au marché./Aceste fructe se vând în piaţă

Ce roman se lit facilement. /Acest roman se citeşte uşor.

Diateza pasivǎ (la voix passive) aratǎ cǎ acţiunea sǎvârşitǎ de un agent exterior este

suportatǎ de subiect.

La mère est aimée par son enfant./Mama este iubită de copilul ei.

Les enfants sages sont admirés. /Copiii silitori sunt admiraţi

Subiectul din propoziţia cu verbul la diateza pasivǎ este legat de verb prin prepoziţia par

sau de.

Ex. Elle est soignée par sa mère./Ea este îngrijită de mama sa.

Marie est accompagnée de son frère./Marie este însoţită de fratele ei

De multe ori subiectul poate lipsi.

Ex. La marchandise sera vendue. /Marfa va fi vândută.

Verbele auxiliare (Les verbes auxiliaires)

Verbele avoir şi être se numesc auxiliare, deoarece cu ajutorul lor se formeazǎ timpurile

compuse ale tuturor verbelor.

Ex. Il a cueilli des pommes./Ea a cules mere

Marie est arrivée de Jassy./ Maria a sosit de la Iaşi.

Conjugarea verbelor auxiliare

Verbul AVOIR

Modul indicativ (le mode indicatif)

Prezent: J’ai, tu as, il a, nous avons, vous avez, ils ont.

Perfect compus: J’ai eu, tu as eu,il a eu, nous avons eu, ils ont eu.

Imperfect: j’avais, tu avais, il avait, nous avions, vous aiyez ils avaient.

Mai mult ca perfectul: j’avais eu, tu avais eu,.....ils avaient eu.

Perfectul simplu: J’eus, tu eus, il eut, nous eûmes, vous eûtes, ils eurent.

Viitor: j’aurai, tu auras, il aura, nous aurons, vous aurez, ils auront.

Viitor anterior: j’aurai eu, tu auras eu, ... ils auront eu.

Modul condiţional (Le mode conditionnel)

Prezent: j’aurais, tu aurais, il aurait, nous aurions, vous auriez, ils auraient.

Perfect (I şi a II-a formǎ): j’aurais (eusse) eu, .....ils auraient (eussent) eu.

Modul imperativ

Prezent: aie, ayons, ayez!

Perfect: aie eu, ayons eu, ayez eu!

Modul conjunctiv ( Le mode subjonctif)

Prezent: que j’aie, que tu aies, qu’il ait, que nous ayons, que vous ayez, qu’ils aient.

Perfect: que j’ai eu, que tu aies eu, .... qu’ils aient eu.

Modul infinitiv ( Le mode infinitif)

Prezent: avoir

Perfect: avoir eu

Modul participiu (Le mode participe)

Prezent: ayant

Perfect: eu,e/ ayant eu

Gerundivul ( Le mode gérondif)

En ayant.

Verbul ÊTRE

Modul indicativ

Prezent: je suis, tu es, il est, nous sommes, vous êtes, ils sont.

Perfect compus: j’ai été, tu as été, ... ils ont été.

Imperfect: j’étais, tu étais, ... ils étaient.

Mai mult ca perfectul: J’avais été, tu avais été,... ils avaient été.

Perfectul simplu: je fus, tu fus, il fut, nous fûmes, vous fûtes, ils furent.

Viitor: je serai, tu seras, il sera, nous serons, vous serez, ils seront.

Viitor anterior: J’aurai été, tu auras été, ... ils auront été.

Modul condiţional

Prezent: Je serais, tu serais, il serait, nous serions, vous seriez, ils seraient.

Perfect( I şi a II-a formǎ): J’aurais (eusse) été, tu aurais (eusses) été, ... ils auraient

(eussent) été.

Modul imperativ

Prezent: sois, soyons, soyez!

Perfect: aie été, ayons été, ayez été!

Modul conjunctiv

Prezent: que je sois, que tu sois, qu’il soit, que nous soyons, que vous soyez, qu’ils soient.

Perfect: que j’aie été, que tu aies été, ... qu’ils aient été.

Modul infinitiv

Prezent: être.

Perfect: avoir été.

Modul participiu

Prezent: étant

Perfect: été, ayant été.

Gerundiv

En étant.

Reţineţi! Verbele être şi avoir sunt neregulate. In conjugare, ele îşi schimbǎ nu numai

terminaţiile, ci şi radicalul. La imperfectul indicativului, ele se formeazǎ dupǎ regula

generalǎ.

La perfectul simplu, format dintr-un radical diferit de cel al infinitivului, ele pǎstreazǎ

aceleaşi terminaţii.

Exemple:

Ce jeune homme a acheté un beau chapeau./Acest tânăr a cumpărat o pălărie

frumoasă

Vous avez été content de votre travail. /Aţi fost mulţumiţi de munca voastră.

Tu t’es arrêté à temps./Te-ai oprit la timp

Alte verbe folosite ca auxiliare: aller, venir de, devoir, faire.

Viitorul apropiat (Le futur proche)

Aller urmat de infinitiv exprimǎ uneori un viitor apropiat în raport cu prezentul sau cu alt

moment al trecutului.

Je vais vous la dire= am sa ţi-o spun îndatǎ.

Trecutul recent (Le passé récent)

Venir însoţit de prepoziţia “de” şi urmat de un infintiv este semiauxiliar şi formeazǎ

trecutul recent. El se foloseşte fie la prezent fie la imperfectul indicativului exprimând:

1. o acţiune trecutǎ, petrecutǎ cu puţin înainte de momentul vorbirii (prezentul

indicativului). Ex: Je viens d’entrer = am intrat adineauri. Elle vient de partir

=tocmai a plecat.

2. o acţiune trecutǎ, petrecutǎ cu puţin înaintea altei acţiuni trecute (imperfectul

indicativului): J’y suivis un serpent qui venait de me mordre = am urmǎrit un

şarpe care mǎ muşcase.

Devoir exprimǎ uneori o acţiune probabilǎ, o supoziţie, o obligaţie

Il doit arriver dans une heure= il est possible qu’il arrive; il doit me le dire= este obligat

sǎ mi-o spunǎ.

Être intrǎ în alcǎtuirea unor locuţiuni verbale ca :

être en train de (a fi pe cale sǎ),

être sur le point de (a fi pe punctul sǎ),

être près de (a fi gata sǎ).

Faire (auxiliar de cauzǎ) exprimǎ o acţiune determinatǎ de subiect şi efectuatǎ de

altcineva (Zadig les fit venir= Zadig îi cheamǎ).

Faillir (manquer de): Il a failli tomber (era gata sǎ cadǎ).

Verbe regulate şi verbe neregulate (Verbes réguliers et irréguliers)

Sunt numite regulate verbele care, în conjugare, îşi schimbǎ numai terminaţia (desinenţa),

nu şi radicalul. Schimbarea se face în funcţie de numǎr, persoanǎ, timp, mod:

j’aime ( eu iubesc), tu aimeras (tu vei iubi),

je finis (eu termin) tu finiras (tu vei termina

Cea mai mare parte a verbelor din grupele I şi a II-a sunt regulate (numai verbele aller şi

envoyer sunt neregulate în grupa I).

Sunt neregulate verbele care-şi schimbǎ şi radicalul în conjugare. Ele aparţin mai ales

grupei a III-a: pouvoir(a putea)- je peux (eu pot), je pourrai(eu voi putea), que je

puisse(să pot); savoir(a şti)- je sais (eu ştiu), je saurai(eu voi şti), que je sache(să ştiu);

Sunt neregulate verbele: avoir, être, (s’en) aller, envoyer, bénir, haïr, absoudre, acquérir,

apercevoir, assaillir, (s’)asseoir, asservir, assortir, attendre, battre, boire, bouillir,

concevoir, conclure, conduire, confire, connaître, corrompre, coudre, courir, craindre,

croire, croître, cueillir, décevoir, défendre, démentir, devoir, dire, dormir, écrire, étendre,

étreindre, faire, fondre, fuir, investir, issir, joindre, lire, maudire, méconnaître, médire,

mentir, mettre, mordre, moudre, mourir, mouvoir, naître, nuire, offrir, ouvrir, paraître,

peindre, percevoir, perdre, plaire, poursuivre, pourvoir, pouvoir, prendre, rendre, résoudre,

ressortir, rire, savoir, servir, sortir, souffrir, suivre, (se) taire, tenir, traire, vaincre, valoir,

venir, vivre, voir, vouloir.

Verbe impersonale (Verbes impersonnels)

Verbele impersonale sunt cele care se folosesc la pers. a III-a sg., fǎrǎ referire la vreun

subiect determinat.

Falloir (a trebui) este verbul impersonal cel mai des folosit în limba francezǎ:

Il faut que tout le monde travaille./ trebuie ca toată lumea să muncească.

O serie de verbe impersonale propriu-zise exprimǎ fenomene ale naturii:

pleuvoir(a ploua), neiger(a ninge), tonner (a tuna), grêler (a cǎdea grindinǎ), bruiner (a

bura), brumer (a cǎdea negurǎ), geler (a îngheţa, a fi ger), éclairer (a fulgera).

O serie de locuţiuni verbale impersonale se formeazǎ cu ajutorul verbului faire urmat

de un adjectiv sau de un substantiv. Ele exprimǎ în general starea timpului.

il fait beau (temps) / e vreme frumoasă

il fait mauvais / e vreme urâtă

il fait froid / e frig

il fait chaud / e cald

il fait sec /este uscat

il fait frais /este rǎcoare

il fait jour / este zi

il fait nuit/ este noapte

il fait du vent /este vânt

Expresiile impersonale il y a (existǎ, se aflǎ), il est (este), il s’agit (este vorba), il est

question (este vorba) sunt foarte des folosite în vorbirea curentǎ. (il n’y a pas de fumée

sans feu/ nu există fum fără foc.). Formele expresiei il y a sunt de fapt forme ale verbului

avoir folosite la pers. a III-a sg.

Când propoziţia începe cu subiectul , se foloseşte verbul être, iar când începe cu altǎ

parte de propoziţie se foloseşte expresia il y a:

la gomme est dans le plumier/guma este în penar

dans le plumier il y a une gomme/ în penar se află o gumă.

Reţineţi!! Oricare ar fi numǎrul şi genul subiectului real, verbul impersonal rǎmâne

neschimbat la singular.

Se alcǎtuiesc expresii impersonale cu verbul être urmat de un adjectiv sau un substantiv:

il est probable /e probabil

il est possible / e posibil

il est temps /este timpul

il est bon / este bine

il est juste / este drept

Verbe defective (Verbes défectifs)

Verbele cǎrora le lipsesc unele timpuri sau unele persoane sunt defective. Multe din ele

nu mai sunt folosite astǎzi decât în anumite formule tipice sau în locuţiuni: advenir(a se

întâmpla), redire(a repeta), ouïr(a auzi), paître, promouvoir(a promova).

fais ce que doit, advienne que pourra (fǎ-ţi datoria, întâmple-se ce s-o întâmpla).

Il trouve à redire (el gǎseşte de cârtit)

J’ai ouï dire (am auzit spunându-se)

Envoyer quelqu’un paître (a expedia pe cineva cu brutalitate)

Promouvoir une politique réaliste (a promova o politicǎ realistǎ).

Alte verbe defective: abstraire, choir (a cǎdea), clore (a închide), déchoir (a decǎdea),

distraire, échoir (a-i reveni, a ajunge la scadenţǎ), extraire, faillir, florir, gésir, luire,

reluire, saillir (a ţâşni), seoir (a se potrivi, a şedea bine), soustraire, traire (a mulge), tisser

(a ţese), transir (a rebegi).

Conjugarea verbelor la forma interogativǎ În mod obişnuit la forma interogativǎ subiectul se aşazǎ dupǎ verb (se face inversiunea

subiectului):

Voulez-vous un gâteau?(doriţi o prăjitură?)

Parles-tu français?(vorbeşti limba franceză ?)

a) e final la pers. I a verbelor din grupa I primeşte accent ascuţit la forma

interogativǎ: chanté-je?

b) La pers. a III-a, când verbul se terminǎ în e sau a, între terminaţie şi pronumele

subiect, pentru uşurarea pronunţiei şi evitarea hiatului, se intercaleazǎ un t

(eufonic): parle-t-il? Parla-t-elle?

Forma interogativǎ se exprimǎ şi cu locuţiunea est-ce que (qu’) fǎrǎ a se mai face şi

inversiunea subiectului, mai ales la pers. I sg. : est-ce que je chante?

Uneori nu este nevoie decât de intonaţie (interogativǎ) spre a pune întrebarea: il arrive?

Vous parlez français?

Reţineţi! Numai timpurile indicativului şi ale condiţionalului pot fi puse la forma

interogativǎ.

Conjugarea verbelor la forma negativǎ

La timpurile simple negaţia ne precede verbul, iar pas se pune dupǎ verb: tu n’entre

pas (tu nu intri)

La timpurile compuse cele douǎ negaţii încadreazǎ auxiliarul: il n’as pas parlé (el nu a

vorbit)

La infinitivul prezent, forma negativǎ, ambele negaţii precedǎ verbul: ne pas fumer (a

nu se fuma)

La diateza pasivǎ auxiliarul este încadrat de cele douǎ negaţii: je ne suis pas aimé (nu

sunt iubit)

Si condiţional ( Le “Si” conditionnel)

Si condiţional este o construcţie specificǎ limbii franceze. “Si” poate însǎ avea mai

multe sensuri:

1. Un înţeles pozitiv = când, în caz cǎ, dacǎ este adevǎrat cǎ (si tu avais du courage, tu

pouvais vaincre la maladie/dacă aveai curaj, ai fi putut învinge boala).

2.Un sens dubitativ, cu înţelesul de dacǎ, introducând o idee de îndoialǎ (je ne sais si les

dieux veulent quelque chose/nu ştiu dacă zeii vor ceva).

3. Un sens condiţional: si tu m’aimes... tu viendra aujourd’hui (dacă mă iubesti, vei veni

azi)

4. Poate fi adverb interogativ (je me demande si tu peux venir/mă întreb dacă poţi veni)

sau adverb de afirmaţie (ne venez-vous pas? Si/nu veniţi? Ba da)

Regulǎ generalǎ: Dupǎ conjuncţia condiţionalǎ “Si” nu se întrebuinţeazǎ nici viitorul,

nici condiţionalul (prezent sau perfect), ci se folosesc prezentul, imperfectul şi mai mult

ca perfectul indicativului.

a) Prezentul indicativului dupǎ “si” condiţional corespunde viitorului din propoziţia

principalǎ, exprimând ideea unei realizǎri probabile: s’il faut davantage, je vous le dirai.

(Dacă trebuie mai mult am sa vă spun)

b) Imperfectul indicativului dupǎ “si” corespunde condiţionalului prezent din propoziţia

principalǎ; realizarea acţiunii este posibilǎ şi uneori chiar imposibilǎ: si vous veniez plus

vite, vous me trouveriez chez- moi (Dacă veneaţi mai repede, mă găseaţi acasă)

c) Mai mult ca perfectul dupǎ “si” corespunde condiţionalului trecut din propoziţia

principalǎ, arǎtând cǎ realizarea acţiunii este imposibilǎ: si vous l’aviez connu, vous

l’auriez aimé. (Dacă îl cunoşteaţi, l-aţi fi iubit)

regulile lui Si conditionnel:

Propoziţia principalǎ Propoziţia subordonatǎ

Viitor Prezent

Condiţional prezent Imperfectul indicativului

Condiţional trecut Mai mult ca perfectul indicativului

Modul imperativ (Le mode impératif)

Modul imperativ serveşte la exprimarea :

unei porunci (ne touchez pas! Nu atingeţi !)

unei chemǎri sau invitaţii (Aimons notre patrie! Să ne iubim ţara !)

unui sfat (ne dépensez pas votre argent avant de l’avoir gagné! Nu vă cheltuiţi banii

înainte de ai fi câştigat)

unei formule de politeţe (ayez la bonté/ fiti bun !).

Spre deosebire de limbǎ românǎ are trei persoane: pers. a II-a sg. (viens vite), pers. I pl.

(venons), pers. a II- a pl. (venez).

La diateza pronominalǎ imperativul se foloseşte urmat de pronumele toi, nous, vous:

lave-toi bien! (spală-te bine !)

Reţineţi! La pers. a III-a un ordin sau o chemare se exprimǎ prin conjunctiv: qu’il entre

tout de suite! / Să intre imediat !

Modul conjunctiv (Le mode subjonctif)

În propoziţiile principale sau independente conjunctivul exprimǎ:

o poruncǎ (qu’on fasse l’épreuve)

o dorinţǎ (qu’il veuille m’écrire....)

o exclamaţie (que tu vienne du ciel ou de l’enfer qu’importe!)

o presupunere (soit un rectangle), o concesie (qu’il sache qu’il sait au moins)

o circumstanţǎ legatǎ de o condiţie (vienne la nuit, sonne l’heure/ les jours s’en vont, je

demeure).

In propoziţiile subordonate, conjunctivul, introdus prin conjuncţia que, se întrebuinţeazǎ :

1. Dupǎ verbele care exprimǎ voinţa ( la volonté), dorinţa (le désir), teama (la

crainte), îndoiala (le doute), porunca (l’ordre), necesitatea (la necéssité), obligaţia

(l’obligation), posibilitatea (la possibilité), un sentiment de regret/ bucurie/

surprizǎ:

vouloir (a vrea), ordonner (a ordona), défendre (a apăra), douter(a se îndoi),

craindre (a se teme), regretter (a regreta), désirer (a dori), avoir peur (a-i fi frică),

s’indigner (a se indigna).

Alte verbe: exiger (a impune), souhaiter (a spera), préférer(a prefera), (s’) attendre

(à ce que) (a se aştepta la...), obtenir (a obţine), veiller (à ce que) (a veghea la...).

2. Dupǎ verbe şi expresii impersonale (mai ales dupǎ falloir): il ne faut qu’une

porte soit ouverte ou fermé (nu trebuie decât ca o uşă să fie deschisă sau închisă).

Urmǎtoarele expresii impersonale cer conjunctivul:

il est possible (e posibil), il se peut (se poate), il convient (ar trebui să), il est juste, il

est douteux (este îndoielnic), il est temps (e timp), il arrive (se întâmplă), c’est

dommage (e păcat)

Reţineţi! Dupǎ: il est certain (e sigur), il est probable (e probabil), il est vrai (e

advărat), il est vraisemblable, il est évident ( e evident), il résulte (rezultă) se

foloseşte indicativul. (Il est certain que ton père viendra/E sigur că tatăl tău va sosi).!!!

La forma negativǎ şi interogativǎ şi aceste expresii impersonale cer conjunctivul: il n’est

pas probable qu’il puisse venir/nu e probabil ca el să vină.

3. Dupǎ superlativul relativ al adjectivelor (le meilleur, le plus beau) şi dupǎ le seul, (l’)

unique, (le) premier, (le) dernier, le suprême, urmate de qui, que.

Pierre est le meilleur ami que j’aie jamais vu./Pierre este cel mai bun prieten pe care l-am

văzut vreodată.

4. Dupǎ locuţiunile conjuncţionale: afin que (pentru ca), à moins que (decât dacǎ), à

(la) condition que (cu condiţia să), avant que, bien que (deşi), de peur que (de frică),

de crainte que (de teamă), malgré que (cu toate cǎ), de sorte que (în aşa fel încât),

jusqu’ à ce que (pânǎ ce), de manière (façon)que (în aşa fel încât), supposé que, pour

que, pourvu que (numai sǎ), quoique (cu toate cǎ), sans que (fǎrǎ ca), soit que (fie

ca).

De asemenea se foloseşte dupǎ locuţiuni pronominale ca : quoi que (orice), qui que

(oricine), quelque... que (oricât de), tel que (oricare): quoi qu’il arrive, ne vendez

jamais la terre./Orice s-ar întâmpla, nu vindeţi pământul.

Modul infinitiv (Le mode infinitif)

Infinitivul poate avea o valoare verbalǎ şi una substantivalǎ. Cu valoare verbalǎ el este

folosit: în propoziţii exclamative sau interogative directe, precedate de que, quoi, où,

comment, ş.a sau fǎrǎ ele (que faire?/ce-i de făcut ?pourquoi mentir?/de ce să minţi ?);

în propoziţii imperative spre a exprima un ordin general, un anunţ public, un aviz, o

reţetǎ medicalǎ sau o ordonanţǎ (ne pas fumer dans la voiture/ a nu se fuma în

maşină); în exprimarea unui trecut istoric (infinitif de narration) precedat aproape mereu

de prep. “de”(et flatteurs d’applaudir= linguşitorii aplaudarǎ); în expresii sau cu

valoarea unui verb pasiv (maison à vendre/casă de vânzare); ca atribut substantival sau

adjectival (vin à boire/vin de băut);

Cu valoare substantivalǎ poate primi un articol (le, les) şi exprimǎ în general o acţiune (le

manger-mâncarea, le savoir-ştiinţa, le souper- supeul, le baiser-sărutul, le rire-râsul).

Vivre c’est agir/A trăi înseamnă a acţiona.

renoncer à son liberté c’est renoncer à sa qualité d’homme/ a renunţa la libertate

înseamnă a renunţa la calitatea de om; il n’y a pour l’homme que trois événements: naître,

vivre et mourir /nu există pentru om decât trei evenimente : să se nască, să trăiască şi să

moară.

Infinitivul trecut se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni trecute (il croit avoir bien

compris ce problème). Urmeazǎ mai cu seamǎ dupǎ prep. après, sans, pour: Pierre est

sorti sans avoir pris son chapeau./Pierre a plecat fără a-şi fi luat căciula.

Modul participiu (Le mode participe)

Participiul prezent/gerunziul (Le participe présent)

Participiul prezent propriu-zis este invariabil:

je regarde une fille/ écrivant ses devoirs./privesc o fată scriindu-şi temele.

je vois les deux filles lisant/le văd pe cele două fete citind.

terminant son déjeuner, Marc prit ses livres et partit/Terminându-şi micul dejun, Marc

îşi luă cărţile şi olecă

j’ai vu un enfant jouant dans la cour/am văzut un copil jucându-se în curte

Adjectivul verbal -cele mai multe adj. verbale au aceeaşi terminaţie ca şi participiul

prezent (parlant, vivant). Participiile prezente terminate în quant, guant devin adj.

verbale terminate în cant, gant (qu- devine c, gu- devine g): convainquant- convaincant,

fabriquant- fabricant, fatiguant- fatigant, intriguant- intrigant.

Alte participii prezente se deosebesc de adj. verbale prin terminaţie: excellant- excellent,

différant- différent.

Le gérondif

Este o formǎ adverbialǎ a verbului, nu este propriu-zis un mod. Nu este altceva decât

gerunziul (le participe présent) precedat de en. In propoziţie are funcţia de compl.

circumstanţial: Marie se promène en chantant./Marie se plimbă cântând.

Participiul trecut (Le participe passé)

Participiul trecut joacǎ rol de verb şi de adjectiv. Când are rol de verb, el participǎ la

formarea timpurilor compuse: nous avons chanté /noi am cântat). Participiul trecut

exprimǎ un fapt petrecut în trecut în raport cu o acţiune prezentǎ, trecutǎ sau viitoare: je

comprends/ comprenais/ les mots prononcés (eu înţeleg / înţelegeam cuvintele

pronunţate)

El poate apǎrea în timpurile compuse alǎturi de auxiliarul avoir, alǎturi de auxiliarul être

sau fǎrǎ auxiliar (il a mangé une pomme/el a mâncat un măr; elle est partie/ ea a plecat;

deux satellites lancés/doi sateliţi lansaţi).

Folosit fǎrǎ auxiliar participiul devine adjectiv şi se acordǎ în gen şi numǎr cu

substantivul sau pronumele la care se referǎ: une jeune fille bien élevée./o fată

binecrescută.

Acordul participiului trecut

1. Neînsoţite de un auxiliar participiile trecute sunt adjective şi ele se acordǎ cu cuvântul

pe care-l calificǎ (porte fermée/uşă închisă, homme passioné/bărbat pasionat)

2. Participiul trecut al verbelor conjugate cu auxiliarul avoir: nu se acordǎ cu subiectul

(il/elle/ils/ elles a/ont marché vite ), dar se acordǎ cu compl. direct al verbului când acesta

este aşezat înaintea auxiliarului (les gâteaux qu’il a mangés étaient délicieux/prăjiturile pe

care el le-a mâncat erau delicioase).

3. Participiul trecut al verbelor conjugate cu auxiliarul être se acordǎ în gen şi numǎr cu

subiectul: ils sont allés au cinéma/ei au mers la cinema, ils sont sortis/ei au ieşit

Acordul participiului trecut al verbelor pronominale

1. Participiul trecut al verbelor pronominale propriu-zise ca şi cel al celor cu sens

pasiv, se acordǎ mereu cu subiectul: ces marchandises se sont bien vendues au

marché./aceste mărfuri s-au vândut bine la piaţă.

2. Participiul trecut al verbelor pronominale provenite din verbe active se acordǎ cu

subiectul când :

pronumele reflexiv este compl. direct (nous nous sommes révéillés à six heures/noi ne-

am trezit la ora şase; ils ne se sont pas vus depuis hier/ei nu s-au văzut de ieri) ;

rǎmâne invariabil când verbul are un compl. direct- altul decât pronumele reflexiv- aşezat

dupǎ verb (ils se sont lavé les mains/ei şi-au spălat mâinile)

DIALOG

À la campagne La ţară

Irène: Arrête devant cette ferme, Paul. Je vois qu’elle a un puits. Les enfants ont

soif./Irina: Opreşte în faţa acestei gospodării, Paul. Văd că are o fântână. Copiilor le este

sete.

Sandu: Je vais boire à même le seau./Sandu: Am să beau chiar din găleată.

Rodica: Je n’y vais pas, moi. Il y a des oies qui pourraient me pincer aux mollets./Rodica:

Eu nu mă duc. Sunt gâşte care ar putea să mă pişte de picior.

Angèle: Regarde, maman, comme elle est belle, cette prairie là. Il y a aussi un ruisseau;

on pourrait se baigner./Angela: Uită-te, mamă, ce frumoasă este păşunea aceea de acolo.

Este şi un pârâu; ne-am putea scălda.

Paul: Allez-y. Je vous rejoinstout de suite avec Suzanne, Daniel et René.../Paul: Duceţi-

vă. Vă ajung din urmă îndată cu Suzanna, Daniel şi René...

Rodica: René, attrape-moi ce papillon./Rodica: René, prinde-mi fluturele acesta.

René: Tu sais bien que je n’ai pas du filet. Piquons plutôt une tête dans l’eau et attrapons

un de ces canards qui folâtrent sur l’eau avec leurs canetons./ René: Ştii bine că nu am

plasă. Mai bine să ne aruncăm în apă şi să prindem una din raţele acestea care zburdă pe

apă cu puii lor.

Irène: Remontez sur la berge et venez jouer à l’ombre./ Irène: Urcaţi-vă înapoi pe mal şi

veniţi să v jucaţi la umbră.

Rodica: Oui, jouons à colin-mailard. Papa va jouer avec nous./Rodica: Da, să ne jucăm

de-a baba-oarba. Tata o să se joace cu noi.

Paul: Penses-tu! J’ai d’autres chats à fouetter./Paul: Asta s-o crezi tu! Eu am alte treburi.

Rodica: Je sais bien ce que tu veux faire. Tu va piquer un somme...Maman, viens voir

ces maisonnettes de poupées, peintes en vert./Rodica: Ştiu eu ce vrei să faci. Ai să tragi

un pui de somn...Mamă, vino să vezi căsuţele acelea de păpuşi , zugrăvite în verde.

Paul Ne les approche pas de trop près. Il pourrait t’en cuire. Ce sont des ruches. Et les

insectes qui volent autour, en essaims, ce sont des abeilles./Paul: Nu te apropia prea mult

de ele.Ai putea să o păţeşti. Sunt stupi. Şi insectele care zboară în jurul lor, în roiuri, sunt

albine.

Rodica: Et qu’est-ce qui peut m’arriver?/Rodica: Şi ce poate să mi se întâmple?

Paul: Elles pourraient te piquer et te provoquer des enflures de la peau. Mais ce sont des

insectes de grande utilité./Paul: Ar putea să te înţepe şi să-ţi provoace umflături pe piele.

Dar sunt insecte de mare folos.

Rodica: Pourquoi? À cause des enflures?/Rodica: De ce? Din cauza umflăturilor?

Paul: Tête de linotte.Est-ce que tu aimes le miel?/Paul: Prostuţo! Îţi place mierea?

Rodica: Quelle question! Tu parles!/Rodica: Ce întrebare! Te cred!

Paul: Eh bien, ce sont les abeilles qui font le miel. Tu comprends?/Paul: Ei bine, albinele

sunt acelea care fac mierea. Pricepi?

Rodica: Non. /Rodica: Nu

Paul: Alors, nous allons demander la permission à cet homme, qui est sans doute un

apiculteur, de nous montrer une ruche et ses rayons./Paul: Atunci o să cerem voie acestui

om, care este probabil un apicultor, să ne arate un stup şi fagurii săi.

Sandu: Pendant que papa se tue à instruire ma soeur, allons faire un tour dans le bois. On

y trouvera sûrement des mûres, des framboises ou des fraises des bois./Sandu: În timp ce

tata se trudeşte să o cultive pe sora mea, să dăm o raită prin pădure. O să găsim cu

siguranţă mure, zmeură sau fragi.

René: Moi j’aimerais mieux grimper dans les arbres et dénicher les oeufs d’un nid./

René: Eu aş prefera să mă caţăr prin copaci şi să scot ouăle dintr-un cuib.

Sandu: Ne fais pas ça. Les oiseaux protègent les cultures, en détruisant les insectes

nuisibles. Il ne faut pas leur faire du mal./Sandu: Să nu faci asta. Păsările ocrotesc

culturile, distrugând insectele dăunătoare. Nu trebuie să le facem rău.

René: Moi je sais, par exemple, que la corneille et la pie ne sont pas des oiseaux utiles./

René: Eu ştiu, de exemplu, că cioara şi coţofana nu sunt păsări folositoare.

Sandu: Mais d’autres, en revanche, le sont. Le hibou et la chouette mangent les rats des

champs et les souris. Le pivert, le geai et les oiseaux chanteurs se nourissent d’insectes et

dont utiles à l’homme./Sandu: Dar altele, în schimb, sunt folositoare. Bufniţa şi

cucuveaua mănâncă şobolanii de câmp şi şoarecii. Ciocănitoarea, gaiţa şi păsările

cântătoare se hrănesc cu insecte şi sunt folositoare omului.

René: Bon, alors je renonce.Redescendons vers le ruisseau et allons regarder travailler

ces faucheurs. Comme ça paraît facile de faucher!/ René: Bine, atunci renunţ. Să

coborâm înapoi spre pârâu şi să mergem să privim cum lucrează aceşti cosaşi. Ce uşor

pare să coseşti!

Sandu: Pourtant, c’est très fatiguant./Sandu: Totuşi, este foarte obositor.

René: Mais comment font-ils pour ne pas se couper les doigts quand ils repassent le

tranchant de la faux avec la queux?/ René: Dar cum fac ca să nu-şi taie de degetele când

ascut fierul coasei cu cutea?

Sandu: Ça s’apprend à force d’exercice. Et regarde un peu quelles belles meules de foin

ils savent faire. On dirait, l’oeuvre d’un ingénieur./Sandu: Asta se învaţă prin exerciţiu.

Şi uită-te ce căpiţe frumoase de fân ştiu să facă. S-ar zice că e opera unui inginer.

René: Demande-leur de nous permettre d’entrer dans le verger et de manger quelques

pommes. Regarde! Y il a aussi des nozers et des pruniers. Mais les prunes sont encore

vertes et les noix aussi. Retournons auprès de nos parents qui vont s’inquiéter de notre

absence./ René: Roagă-i să ne dea voie să intrăm în livadă şi să mâncăm câteva mere.

Uită-te! Sunt şi nuci şi pruni. Dar prunele sunt încă verzi şi nucile la fel. Să ne întoarcem

la părinţii noştri care se vor nelinişti de absenţa noastră.

LEXIC

Reţineţi expresiile

à même + subst. chiar din, chiar de la, direct de la

piquer une tête a se arunca cu capul înainte

piquer un somme, piquer un chien a trage un pui de somn

avoir d’autres chats à fouetter a avea alte treburi, alte preocupări

il pourrait t’en cuire ai putea s-o păţeşti

tête de linotte! Prostule! (prostuţo!), zăpăcitule! (zăpăcito!)

se tuer à + verb inf. a se trudi să + verb

en revanche în schimb

Cuvinte cu mai multe sensuri

piquer a înţepa

a pişca

a muşca (despre şerpi)

dénicher a scoate ouă dintr-un cuib

a descoperi, a dibui, a da peste ceva

la meule piatra de moară

căpiţa, stogul

LEXIC COMPLEMENTAR

le chien câinele

aboyer a lătra

le chat pisica

miauler a mieuna

le moineau vrabia

le rossignol privighetoarea

la mésange piţigoiul

l’hirondelle rândunica

la mouche musca

l’araignée păianjenul

la fourmi furnica

la cerise cireaşa

la griotte vişina

l’abricot caisa

la pêche piersica

la poire para

la noisette aluna

aigre acru

amer amar

juteux zemos

mûr copt

mûrir a se coace

pourrir a putrezi

l’arbre fruitier pomul fructifer

Cuvinte invariabile (Mots invariables)

Cuvintele invariabile sunt: adverbul, prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia

AdverbuI ( L'adverbe) Adverbele sunt cuvinte invariabile care stau pe lângǎ un verb, un adjectiv, un alt adverb

sau chiar pe lângǎ o prepoziţie. Locul lor variazǎ în funcţie de necesitate, de stil, de simetrie

sau de armonie a frazei.

Grupul de cuvinte având valoarea unui adverb se numeste locuţiune adverbialǎ:

Tout à coup (deodatǎ), tout de suite (îndatǎ), de temps en temps (din când în când) etc.

Adverbele exprimǎ în general:

modul (bien, lentement, tour à tour etc.) şi sunt adverbe de mod (adverbes de manière);

locul (ici, là, loin etc.) - adverbe de loc (adverbes de lieu);

timpul (maintenant, à présent, hier etc.) - adverbe de timp (adverbes de temps);

cantitatea (beaucoup, peu, plus assez etc.) - adverbe de cantitate (adverbes de quantité);

afirmaţia (oui, certes etc.) -adverbe de afirmaţie (adverbes d'affirmation);

interogaţia (pourquoi, comment etc.) - adverbe de interogaţie (adverbes d'interrogation);

negaţia (non, ne...pas) - adverbe de negaţie (adverbes de négation);

îndoiala (sans doute) - adverbe de îndoialǎ (adverbes de doute).

Formarea adverbelor în -ment (Formation des adverbes en -ment)

1. Adverbele de mod în -ment se formeazǎ în general de la femininul adjectivelor plus

terminaţia (-ment):

m. f. adv.

heureux heureuse heureusement

(fericit) (fericitǎ) (din fericire, în mod fericit)

ouvert ouverte ouvertement

(deschis) (deschisǎ) (deschis)

2. Dacǎ adjectivul are aceeaşi terminaţie (e) şi la masculin şi la feminin, în formarea adverbului

de mod el nu se schimbǎ:

m. f. adv.

facile facile facilement

3. Pentru a forma adverbul de mod din adjectivele terminate în -ent si -ant se înlocuiesc

aceste terminaţii prin –emment şi respectiv -amment:

prud(ent) – prudemment ; gal(ant) - galamment

Reţineţi ! Fac exceptie lent-lente-lentement, présent-présente-présentement şi véhémente -

véhémentement, care urmeazǎ regula generalǎ.

4. La adjectivele terminate în ai, é, i, u, terminaţia -ment se adaugǎ direct la forma

masculinului:

vrai - vraiment

joli -joliment

modéré - modérément

assuré - assurément

absolu - absolument

Existǎ adverbe în care e de la feminin este înlocuit printr-un accent circumflex pus pe

vocala precedentǎ:

gai, gaie - gaîment (dar şi gaiement)

assidu, asidue - assidûment

Altele se formeazǎ în modul urmǎtor:

profond profonde profondément

énorme énorme énormément

impuni impunément

commode commode commodément

confus confuse confusément

gentil gentille gentiment

Pierre répondit modestement. /Pierre răspunse modest.

Je me sens parfaitement ici./Mă simt perfect aici.

Gradele de comparaţie ale adverbelor (Degrés de comparaison) Unele adverbe pot avea, ca şi adjectivele, grade de comparaţie. Dintre acestea menţionǎm: 1. Adverbele: loin, longtemps, près, souvent, tôt, tard, vite. 2. Cea mai mare parte a adverbelor în -ment (attentivement, facilement, prudemment etc.) 3. Unele adjective întrebuinţate cu valoare adverbialǎ: bas, faux, fort, bon, cher, clair, haut, juste, net. 4. Unele locuţiuni adverbiale. 5. Bien, mal, beaucoup, peu, care au grade de comparaţie neregulate. Pozitiv loin facilement

Comparativ - de superioritate plus loin (que) - de egalitate aussi loin (que) - de inferioritate moins loin (que)

(plus) facilement (que) (aussi) facilement (que) (moins) facilement (que)

Superlativ -relativ : - le plus loin -le moins loin -absolut : -très (fort), trop -bien loin

(le plus) facilement

Adverbe cu grade de comparaţie neregulate (Degrés de comparaison, formes irrégulières)

Gradele de comparaţie ale adverbelor beaucoup, peu, bien, mal Pozitiv Comparativ Superlativ relativ si absolut Exemple peu (putin) moins (mai puţin)

aussi peu (tot aşa de puţin)

le moins (cel mai puţin) très (fort, bien) peu

Il a peu d'argent II se fatigue moins que moi

beaucoup (mult)

plus (mai mult) le plus (cel mai mult) Elle a beaucoup de charme II parle plus qu'elle II parle le plus

bien (bine) mieux (mai bine) aussi bien (la fel de bine) moins bien (mai puţin bine)

le mieux (cel mai bine) le moins bien (cel mai puţin bine) très bien (foarte bine)

C'est bien C'est mieux C'est moins bien Le mieux est de se taire

mal (rǎu) plus mal (pis) (mai rǎu) aussi mal (la fel de rǎu) moins mal (mai putin rǎu)

le plus mal (le pis) (cel mai rǎu) très (fort) mal (foarte rǎu)

II va de mal en pis C'est mal De pis en pis C'est très mal

Adverbe de mod (Adverbes de manière)

Adverbele de mod sunt:

- derivate din adjectivele cu sufixul -ment: utile - utilement;

- simple (primare): bien (bine), mal (rău), ainsi (aşa), même (chiar), ensemble

(împreunǎ), plutôt (mai degrabǎ), vite (repede), volontiers (bucuros) ş.a.

- O serie de locuţiuni adverbiale de mod, frecvent folosite în limba modernǎ:

à merveille (de minune)

de bon gré (de bunǎ voie)

en vain (în zadar)

à dessein (într-adins)

à tort (pe nedrept)

à loisir (pe-ndelete)

à propos (la timp)

de même (tot asa)

côte à côte (alǎturi)

(en) tête à tête (între patru ochi)

petit à petit (încet, încet)

tour à tour (rând pe rând).

Elle chante à merveille./Ea cântă de minune.

Unele adjective întrebuintate ca adverbe de mod: bas(încet), fort(tare), haut(înalt),

clair(limpede), mauvais(urât).

Parlez bas (vorbiţi încet). Ils tiennent bon (ei rezistǎ). Ça sent bon (miroase plǎcut).

Ça sent mauvais (miroase urât). Je vois clair (vǎd limpede).

BIEN are multiple întrebuinţǎri:

Vous avez bien passé votre temps./V-aţi petrecut bine timpul

Comparativul mieux

Cu mieux se formeazǎ numeroase expresii şi locuţiuni ca:

tant mieux (cu atât mai bine)

de mieux en mieux (din ce în ce mai bine)

à qui mieux mieux (care mai de care)

aute de mieux (din lipsǎ de ceva mai bun)

aimer mieux (a prefera)

Mieux vaut tard que jamais./Mai bine mai târziu decât niciodată.

MAL (rǎu) este opusul lui bien: II écrit mal (scrie prost).

Se foloseste în locuţiuni şi expresii ca:

pas mal de (în numǎr destul de mare)

être mal avec quelqu'un (a fi certat eu cineva)

tant bien que mal (de bine de rǎu)

se porter mal (a o duce rǎu cu sǎnǎtatea)

Comparativul are douǎ forme: plus mal şi pis. In limba actualǎ se foloseşte mai mult forma

plus mal. Forma pis se întrebuinţeazǎ în locuţiuni ca:

de mal en pis – din rǎu în mai rǎu, din lac în puţ

de pis en pis - din ce în ce mai rǎu

au pis aller-în cel mai rǎu caz

qui pis est-ceea ce-i mai supǎrǎtor

tant pis -cu atât mai rǎu

PLUTÔT (mai degrabǎ) nu se va confunda cu plus tôt (mai devreme).

COMME şi COMMENT se întrebuinţeazǎ ca adverbe de mod, deşi comment va marca

şi interogaţia.

MÊME (chiar şi), adverb, marcheazǎ o gradaţie şi stǎ pe lângǎ un substantiv. Pentru

même adjectiv

Adverbe de cantitate (Adverbes de quantité)

Adverbele de cantitate exprimǎ:

-cantitatea, excesul: beaucoup (mult), assez (destul), peu (puţin), trop(mult), plus moins(mai puţin),

autant, si (atât), davantage (mai mult), environ (aproximativ), quelque, à peu près(aproape),

tellement(astfel), tant.

Il a beaucoup parlé. /El a vorbit mult.

Il est moins grand que toi. El e mai puţin mare decât tine.

Ils ont à peu près trois kilos de sucre./Ei au aproape trei kilograme de zahăr.

Ce chien est si (tellement) méchant./Acest câine este atât de rău.

BEAUCOUP (mult) poate modifica un verb. (Ex.: Il a beaucoup parlé) sau un comparativ. (Ex.: Il

viendra beaucoup plus tard).

Obs. Uneori, când stǎ în faţa unui comparativ, este precedat de de: Il est de beaucoup plus attentif

(este cu mult mai atent), ceea ce echivaleazǎ cu: beaucoup plus attentif.

Beaucoup poate fi folosit şi singur şi atunci are sensul unui pronume : Beaucoup m'encouragèrent

(mulţi ma încurajarǎ).

PEU (puţin) este des folosit în limba familiarǎ în expresiile un peu (un pic), un petit peu, un tout

petit peu, cu valori cantitative:

Il est un peu gourmand. Tu manges un tout petit peu de pain.

PLUS şi MOINS, comparative ale adverbelor beaucoup, peu, stau pe lângǎ verbe, adjective sau

adverbe:

Il marche plus (moins) vite que moi. Il est plus (moins) gai que sa sœur. Elle souffre moins

(plus), maintenant.

PLUS poate fi înlocuit cu davantage în acest din urmǎ exemplu.

PLUS se foloseşte în expresii ca: de plus en plus (din ce în ce mai mult). La fel şi moins: de moins

en moins (din ce în ce mai puţin).

Ele se folosesc şi repetat: plus...plus, moins...moins (cu cât mai mult... cu atât, cu cât mai puţin... cu

atât):

Plus il travaille, plus il est heureux./Cu cât munceşte mai mult cu atât este mai bucuros.

Il est d'autant plus modeste qu'il a plus de qualités (este cu atât mai modest cu cât are mai multe

calitǎţi).

AUSSI (la fel de) se întrebuinţeazǎ în faţa adjectivelor şi adverbelor.

Tu marches aussi vite que lui./mergi la fel de repede ca el.

TRÈS (foarte) ajutǎ la formarea superlativului absolut: très grand, très bien.

Adverbe de loc (Adverbes de lieu)

Adverbele de loc marcheazǎ:

- apropierea şi depǎrtarea: ici (aici), là(acolo), ça et là(ici şi colo), près(aproape),

loin(departe) ;

- locul în spaţiu: partout(pretutindeni), nulle part(nicăieri), ailleurs(altundeva),

devant(în faţă), derrière(în spate), à droite(la dreapta), à gauche(la stânga), à côté,

en avant(înainte), en arrière(înapoi);

- înǎlţimea: haut(sus), bas(jos), dessus(deasupra), dessous(dedesupt), au-dessus(de

mai sus), au-dessous(de mai jos), au milieu(la mijloc);

- interiorul (exteriorul): dedans(înăuntru), dehors(afară);

- locul unde se aflǎ cineva sau unde merge cineva: ici, là, ailleurs, près, loin, dedans,

dehors

- locul de unde vine cineva (cu ajutorul prepoziţiei de): de loin(de departe), d'ici(de

aici), de là(de acolo).

- locul pe unde merge cineva (cu ajutorul prepozitiei par): par ici(pe aici), par là(pe

acolo)

Reţineţi ! Devant şi derrière pot fi prepoziţii - devant la maison, derrière moi. Ici, là,

d'ici là, loin au uneori valori temporale: Jusqu'ici je ne l'ai pas entendu parler. (Pânǎ

acum nu l-am auzit vorbind).

Adverbe de timp (Adverbes de temps)

Ce exprimǎ Adverbe Exemple Anterioritatea avant (înainte), d'abord (întâi),

auparavant (mai înainte), premièrement (mai întâi), en premier lieu (în primul rând) etc.

Tu es entré avant moi./Ai intrat înaintea mea.

Simultaneitatea cependant (în acest timp), en même temps (în acelaşi timp), simultanément (simultan), brusquement (brusc)

Paul ouvrit la porte. Cependant ses parents étaient à table./Paul deschise uşa. În acelaşi timp părinţii săi erau la masă.

Succesiunea Ensuite(de asemenea), puis (apoi, pe urmǎ)

Il mange puis il part dans la ville/mănâncă apoi pleacă în oraş.

Punctul de plecare în timp

dorénavant (de aici înainte), désormais (de azi încolo), dès lors (de atunci)

Désormais je viendrai chez vous chaque jour./De azi încolo voi veni la voi în fiecare zi.

Durata Longtemps (îndelung), peu de temps (puţin timp)

Il a parlé très longtemps./A vorbit îndelung.

Repetarea Souvent (de multe ori), quelquefois (uneori), de temps en temps(ocazional)

Il s'arrêtait souvent./Se oprea de multe ori.

Rapiditatea soudain(ement) (deodatǎ), tout à coup (deodatǎ), tout d'un coup (dintr-o datǎ)

Tout à coup je l’ai vu/Deodată l-am văzut.

Fixeazǎ acţiunea în timp

Hier(ieri), demain(mâine), aujourd'hui(astăzi), maintenant(acum), à présent(în prezent), jadis(odinioară), autrefois(altădată), à l'instant, tout de suite(imediat)

Je l'ai vu hier./L-am văzut ieri.

QUAND (când) are o valoare interogativǎ: Quand est-ce que tu finiras la lecture de ce roman?/Când vei termina de citit acest roman ?

JAMAIS (niciodatǎ) are valoare negativǎ când înlocuieşte negaţia pas şi în propoziţiile eliptice, dar uneori are sens pozitiv (vreodatǎ):

Je n'ai jamais vu Paris (N-am vǎzut niciodatǎ Parisul). Avez-vous jamais vu Paris? (Aţi vǎzut vreodatǎ Parisul?) Si jamais je le retrouve! (Dacǎ-l voi regǎsi vreodatǎ!)

TOUJOURS (totdeauna): Je vous aimerai toujours (Te voi iubi mereu) (încǎ). Sa résistance est toujours plus grande (Rezistenţa sa este tot (mereu) mai mare).

NAGUÈRE (altǎdatǎ - este puţin timp de atunci), jadis (odinioarǎ - e mult timp de atunci), autrefois (altǎdatǎ - foarte îndepǎrtat).

Adverbe de afirmaţie (Adverbes d'affirmation)

Adverbele de afirmaţie sunt:

oui (da)

si (ba da),

certainement (cu siguranţǎ, negreşit),

certes (desigur),

assurément (cu siguranţǎ),

bien sûr (desigur),

vraiment (într-adevǎr),

volontiers (bucuros),

précisément (în mod precis, tocmai)

Cele mai des folosite sunt oui şi si, la care limba familiarǎ actualǎ adaugǎ pe d'accord

(în locul lui oui).

Voulez-vous répondre ? Ou i !/Vreţi să răspundeţi ? Da !

Oui, je viendrai chez vous./Da, am să vin la voi.

Reţineţi ! Pentru un rǎspuns (afirmativ) mai slab la o întrebare folosim:

soit! (fie)

peut-être (poate)

probablement (probabil)

sans doute (fǎrǎ îndoialǎ)

Tot în sens afirmativ se pot întrebuinţa unele locuţiuni adverbiale ca:

en vérité (într-adevǎr)

si fait (aşa este)

pour sûr (desigur)

Si poate fi adverb sau conjuncţie. Ca adverb, si (aşa, atât) aratǎ:

- Cantitatea, intensitatea, cu sens exclamativ:

II est si (tellement) grand! (este atât (aşa) de mare!)

Il pleut si (tellement) fort/(plouǎ aşa de tare!)

Il trouve le voyage si beau (gǎseşte cǎlǎtoria aşa de frumoasǎ!)

- Consecinţa, comparaţia (si...que, atât de...încât, ca):

Elle n'est pas si belle que sa sœur./Nu este atât de frumoasă ca sora ei.

Si (ba da), adverb de afirmaţie, este folosit pentru un rǎspuns afirmativ la o întrebare

negativǎ: N'avez-vous pas compris? Si! /nu aţi înţeles ? Ba da !

Si (dacǎ), conjunctie

Adverbe de negaţie (Adverbes de négation)

Adverbele de negaţie sunt non şi ne.

NON este contrariul lui oui. El serveşte:

a) Ca rǎspuns negativ la o întrebare: Allez- vous à la gare? Non!/Mergeţi la gară ?Nu !

b) Pentru a întǎri o negaţie:

Viendrez-vous avec moi? Non, je ne viendrai pas./Veniţi cu mine ? Nu, nu vin.

Non este adesea întǎrit de pas, vraiment, certes, jamais, assurément, mais sau înlocuit

de nullement (nicidecum), pas du tout (deloc), pas encore (nu încǎ).

Non intrǎ în locuţiuni ca non seulement (nu numai). Non plus este echivalentul negativ

al lui aussi:

Nous le voulons aussi (Şi noi îl vrem) Nous ne le voulons pas non plus(nu îl mai

vrem nici noi). Tu le veux?(îl vrei ?) Moi aussi(şi eu). Tu ne le veux pas?(Nu îl vrei ?)

Moi non plus (nici eu).

PAS şi POINT se folosesc astǎzi în vorbirea curentǎ fǎrǎ prea mare diferenţǎ de sens:

II n'a pas d'argent./El nu are bani

Il n'a point d'esprit.

Pas şi point, în vorbirea familiarǎ, sunt folosite în loc de non, non pas.

C'est pour lui qu'il travaille et pas pour les autres/Pentru el munceşte nu pentru alţii.

POINT se foloseşte uneori singur sau însoţit de expresia de întǎrire du tout.

PAS în scris nu se foloseşte singur, ci în locuţiuni ca : pas un; pas trop; pas

beaucoup/nu prea:

Avez-vous de l'argent? Pas trop.(Aveţi bani ?Nu prea.

Ne ... que introduce o idee de restricţie:

Il ne parle que très rarement./nu vorbeşte decât foarte rar

Suprimarea negaţiei PAS (Suppression de la négation pas)

Negaţia pas se suprimǎ adesea:

• în unele maxime şi zicǎtori:

Il n'est pire eau que l'eau qui dort!/Apa stătătoare e des înşelătoare !

Il ne faut jurer de rien!/ Nu pune mâna în foc pentru nimic

Il n'y a que le premier pas qui coûte!/Începutul este greu !

• în unele locuţiuni verbale: n'importe, n'empêche.

• Când în frazǎ se aflǎ un cuvânt care prin el însuşi este o negaţie ca: jamais

(niciodatǎ), rien (nimic), personne (nimeni), point, nullement (nicidecum),

guère (de loc, de fel), ni (nici), plus (mai), goutte (absolut nimic), nulle part

(nicǎieri), que (decât), aucun, -e (nici un (o)), nul (nulle), (nici un (o)).

Pas, de altfel, este înlocuit de rien şi que.

Il n'y a que la vérité qui blesse (adevârul supǎrǎ). À l'impossible nul n'est tenu (nimeni nu-i

obligat sa facǎ imposibilul).

Il ne voit goutte (nu vede absolut nimic).

NE se suprimǎ uneori în limbajul familiar ca şi în unele propoziţii interogative pe ton de

intimitate:

C'est pas vrai (în loc de: ce n'est pas vrai)./nu-i adevărat

Es-tu pas mon fils? (în loc de: n'es-tu pas mon fils?)7 nu eşti tu fiul meu ?

Adverbe de interogaţie (Adverbes d'interrogation)

Adverbele de interogaţie servesc la formularea unor întrebǎri privind:

- locul: où, d'où, par où (unde, de unde, pe unde);

- cantitatea: combien (de) - cât, câtǎ, câţi, câte;

- data timpului: quand - când;

- cauza: pourquoi, que; (de ce)

- modul: comment. (cum)

In limba vorbitǎ, când subiectul este unul dintre pronumele tu, il, elle, nous, vous, ils, elles, on,

ce, inversiunea se face în mod curent:

Où vas-tu?/Unde mergi ?

D'où vient-il?/De unde vine el ?

Où a-t-il pris l'autobus?Unde a luat el autobuzul ?

Reţineţi ! Când subiectul este je, inversiunea nu se mai face decât în formele: ai-je?, dis-je?

dois-je? fais-je? puis-je? suis-je? vais-je? vois-je? sais-je?

Expresia est-ce que se foloseste foarte des în întrebǎri: Est-ce qu'il travaille encore?/Mai

munceşte încă ?

Adverbe de îndoialǎ (Adverbes de doute)

Principalele adverbe de îndoialǎ sunt:

probablement (probabil)

sans doute (fǎrǎ îndoialǎ)

peut-être (poate)

apparemment (dupǎ cât se pare)

vraisemblablement (dupǎ cum se pare):

Il a vraisemblablement compris sa leçon./După cum se pare şi-a înţeles lecţia.

Sans doute, réussira-t-il à passer tous les obstacles./Fără îndoială va reuşi să depăşească toate

obstacolele.

Peut-être qu'il viendra dans deux heures./Poate va veni în două ore.

Conjuncţia (La conjonction)

Conjuncţia indică raportul de coordonare şi subordonare între părţi ale propoziţiei,

o parte de propoziţie şi o propoziţie sau între două propoziţii.

- Dupǎ sens, cele care stabilesc raporturi între termeni cu acelaşi rol sintactic sau între

propoziţii de acelaşi fel sunt conjuncţii coordonatoare (de coordination). Cele care leagǎ

o subordonatǎ de regenta ei sunt conjuncţii subordonatoare (de subordination).

- Dupa formǎ, conjuncţiile, cuvinte invariabile de legǎturǎ, sunt conjuncţii simple: et, ou,

mais, car, donc, que, aussi, soit, ni etc., şi locuţiuni conjuncţionale. Locuţiunile

conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu rol de conjuncţii: depuis que (de când), bien

que (cu toate cǎ), parce que (pentru cǎ), puisque (deoarece) etc.

Conjuncţii coordonatoare

Conjunctia (loc. conj.) Ce indicǎ Exemple et(şi), ni(nici), alors(deci), puis, aussi etc.

legǎtura (copulative)

Il a mangé une pomme et une poire. Pierre et Jean travaillent dans l'atelier.

ou, soit ... soit, ou bien, tantôt (când şi când)

alternarea, alegerea (disjunctive)

Tu prendras soit la première (rue) à gauche, soit la première à droite.

mais(dar), pourtant, cependant(totuşi), au contraire(din contră)

opoziţia, restricţia (adversative)

Elle a essayé de monter, mais elle n'a pas réussi.

car(fiindcă), en effet cauza (cauzale) Elle est rentrée vite, car il pleut à verse.

aussi, donc, par conséquent, c'est pourquoi, ainsi, par suite, conséquemment

consecinţa (consecutive)

Cet étudiant travaille bien, par conséquent il réussira. Elle a été admise: aussi est-elle contente de son travail?

c'est-à-dire, savoir (adicǎ) or, or donc

explicaţia, tranziţia, gradarea (explicative)

La satellite a réussi sa jonction avec la fusée-cible à 4h20 G.M.T., c'est-à-dire exactement à l'heure prévue. Or, il s'agit là d'une étape capitale en vue des programmes spatiaux futurs (ziarele).

Conjuncţii subordonatoare

Conjuncţia (loc. conj.) Ce indicǎ Exemple pour que, afin que (pentru ca), de peur que, de crainte que (de teamǎ cǎ)

scopul Le professeur lit à haute voix pour que les élèves l'entendent bien.

quoique, bien que (deşi), encore que (mǎcar cǎ), alors que (chiar dacǎ, chiar când), quand même (oricum), au lieu que (câtǎ vreme)

concesia Il est sorti quoiqu’ il fût malade.

si (dacǎ), au cas que, au cas où (în cazul când), soit que (fie cǎ), à condition que (cu condiţia ca) etc.

condiţia S 'il/ venait, il aurait l'occasion de voir son cousin. Nous viendrons chez vous à condition que vous soyez à la maison.

quand, lorsque, tandis que (pe când), dès que (de îndatǎ ce), pendant que (în timp ce), à mesure que (pe mǎsurǎ ce), en attendant que (pânǎ ce) etc.

timpul Lorsqu'il ne travaille pas, il lit. Il se mit à travailler dès qu'il fut rentré.

comme (cum, ca), de même que (precum), ainsi que (ca şi), autant que (atât cât), comme si (ca şi cum), suivant que (dupǎ cum) etc.

comparaţia Tu parles de lui comme si tu le connaissais depuis longtemps.

comme (cum), parce que (pentru cǎ), puisque (deoarece), étant donné que (dat fiind cǎ), à cause que (din cauzǎ cǎ)

cauza Comme il fait mauvais temps, je ne sortirai pas.

que, de façon que, de manière que, c'est pourquoi etc.

consecinţa Il a agi de manière que tout le monde a été content. Il neige, c'est pourquoi tes enfants sont très gais.

ET, MAIS, OU (OU BIEN), NI, DONC, QUE

ET leagǎ douǎ cuvinte, douǎ grupuri de cuvinte cu roluri sintactice identice, douǎ

propoziţii de aceeaşi naturǎ:

L'or et l'argent sont des métaux./Aurul şi argintul sunt metale

Les élèves et tes professeurs se réunissent dans la cour de l'école./Elevii şi profesorii

s-au adunat în curtea şcolii.

MAIS marcheazǎ o opoziţie:Il est intelligent, mais paresseux./El este inteligent, dar leneş

OU şi OU BIEN marcheazǎ echivalenţa şi alternativa: Tu pourras ou parler ou écrire/Vei

putea ori să scrii ori să scrii..

De multe ori se foloseşte bien care-l întǎreşte: C'est moi que vous cherchez ou bien

lui./Pe mine mă căutaţi, ori pe el ?

NI (nici) este întrebuinţat în fraze negative fǎrǎ pas, uneori putându-se repeta: ni... ni.

Il ne mange ni ne bois/Nici nu mănâncă, nici nu bea.

DONC (deci) exprimǎ o concluzie: Cet enfant a sept ans, donc il peut aller à

l'école./Copilul acesta are şapte ani, deci poate merge la şcoală.

QUE - dintre conjuncţiile subordonatoare, que este cea mai frecvent folositǎ. De obicei,

ea introduce propoziţii subordonate, menite a întregi înţelesul principalei.

Il ne faut pas que je le perde de vue/Nu trebuie să-l pierd din vedere.

Prepoziţia (La préposition)

Prepoziţia, parte de vorbire invariabilǎ, face legǎtura şi stabileşte un raport de

subordonare între douǎ pǎrţi diferite ale unei propoziţii:

Jean parle à son ami (à leagǎ complementul indirect de verb). Il est arrivé de Paris (de

leagǎ complementul de loc de verb).

Prepoziţiile sunt:

• Prepoziţii simple (prépositions simples) formate dintr-un singur cuvânt - à, avec,

chez, vers, avant, après, dans, en, de, depuis, dès, par, parmi, entre, hors, sur,

sous, pour, contre, pendant, devant, derrière, selon, suivant, avec, sans, sauf

etc.

• Locutiuni prepoziţionale (locutions prépositives), formate din 2-3 cuvinte cu rol

de prepoziţie.

de chez, d'avec, d'après, d'entre, de devant, de par

auprès de, près de, au-dessus de, au-dessous de, loin de

à cause de, à côté de, à l'abri de, à l'égard de, de manière à, de façon à, du côte de,

en faveur de, en dépit de, par rapport à

Principalele prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale şi raportul pe care îl exprimǎ

Prepoziţia

Ce exprimǎ (raportul)

Ce introduce

Exemple

à (la), avant (înainte) la après (dupǎ), depuis (de la) durant, jusqu'à

Timpul - prioritatea în

timp - durata

Complement de timp

Personne ne bouge pendant la classe. II est arrivé avant moi. Elle est venue depuis

pendant, pour trois jours. Je suis sorti après lui. II est parti pour trois jours.

à, en, chez, dans, de, devant jusqu'à, sous, sur, vers, au dessus de etc.

Locul - direcţia

- prioritatea în spaţiu

Complement de loc

II va à Paris. II est à Paris. Elle se trouve devant les autres. Tu es dans ta chambre. Le livre est sur l'étagère. Le toit est au-dessus du grenier.

à cause de, en raison de (cu pretul a), attendu, grâce à, de par, pour etc.

-cauza

Complement de cauzǎ

Apprécié pour ses succès. II est au lit à cause de sa maladie. Elle agit par intérêt. Je suis ce que je suis grâce à mes parents.

à, avec, de, par, sous, selon, de façon à etc.

- modul - mijocul - caracterul

Complement de mod Atribut substantival

II s'avance avec courage. Tu regardes par la fenêtre. Le professeur parle de façon à se faire comprendre. Machine à vapeur.

à, envers, pour, touchant etc.

- scopul - direcţia

Complement al verbului sau al substantivului

(atribut)

J'ai des devoirs envers ma patrie. De l'eau à boire. II part pour Jassy.

après, au-dessus de, devant, derrière etc.

- ordinea - rangul

II est au-dessus de vous. Ses hommes entrent les uns après les autres. Elle est devant sa mère.

à (au), pour - chemarea - dedicaţia - atribuirea - posesia

Nume predicativ A moi comte, deux mots. (P. Corneille). Au secours. À mon bon père! Ce cahier est à lui. C'est pour moi.

avec, d'après, selon, suivant etc.

- unirea - conformitatea

(atribut substantival) complement indirect

Portrait d'après nature. Il va avec son père. Selon mon père, tout

est en ordre dans la nature.

contre, malgré, nonobstant

- opoziţia complement circumstanţial

Il a accepté malgré lui. Il le fait contre son gré.

sans, sauf, excepté, hors

- separarea - exceptarea - excluderea

complement circumstanţial

Sauf un. Vous irez sans moi.

de, à - apartenenţa atribut sau nume predicativ

C'est à Marie et non à sa sœur. La cravate de Georges.

de, par - agentul complement de agent Les laitues sont vendues par le marchand.

près de, auprès de - comparaţia complement circumstanţial

Je ne suis rien près de toi.

prepoziţia à indicǎ:

locul, direcţia : Tu vas à Paris/Mergi la Paris

timpul : Je sors à dix heures/Ies la ora zece

scopul, destinaţia : Chambre à louer/Cameră de închiriat. Brosse à dents/Periuţă de dinţi

posesia : Ce livre appartient à mon cousin/Cartea este a vărului meu

mijlocul: II pêche à la ligne. Aller à bicyclette./Pescuieşte cu undiţa./A merge pe bicicletă

un apel : Au secours!/Ajutor !

caracteristică : Enfant aux yeux bleus.

à raconter (de povestit)

à relire (de recitit)

à corriger (de corectat)

il a mal à la tête (îl doare capul)

au point de vue (din punct de vedere)

à terre (jos), (il aura affaire)

à moi (...cu mine)

(rien) à dire (nimic de spus)

comparer à (a compara cu ceva de ordin general)

à vrai dire (la drept vorbind).

Când este vorba de persoane şi pronume personale, à este înlocuit cu chez: Chez Paul,

chez mon oncle, chez toi.

Prepoziţia de indicǎ:

- punctul de plecare il vient de Rome/vine din Roma

-originea bois de Roumanie/Lemn din România

-alegerea lequel des deux frères/care din cei doi fraţi

-materia bijou d'or; /bijuterie de aur

-calitatea homme de talent;femme de ménage/om de talent, femeie de

servici

- cauza pleurer de bonheur/ a plânge de fericire

- dependenţa Il dépend de toi/el depinde de tine

- apartenenţa, posesia le pied du soldat

- distanţa de Bucarest à Paris/de la bucureşti la Paris

De se foloseşte în numeroase locuţiuni şi expresii:

de bonne heure (devreme)

de grande matin (dis de dimineaţǎ)

de suite (în şir)

du côté de (din partea)

au point de vue (de) (din punct de vedere)

la ville de Bucarest, d'avance (dinainte), femme de ménage, femme de journée

(femeie care vine cu ziua şi face gospodǎrie)

faire la connaissance de (a face cunoştinţǎ cu)

déjeuner de bon appétit (a prânzi cu mare poftǎ) etc.

Dans, en

Dans indicǎ:

- locul Dans la chambre/În cameră

- timpul Dans une semaine/peste o sǎptǎmânǎ

- durata Dans les deux semaines/În cele două săptămâni

- modul ...dans un bruit assourdissant/...într-un zgomot asurzitor

- cauza etc. Dans sa colère il aurait fait un crime./În furia sa ar fi comis o crimă.

En indicǎ:

- locul en auto/în maşină

- data ce poète est né en 1802/Acest poet s-a născut în data de 1802

- mijlocul, modul ce précipiter en masse/a se precipita în masă

- materia en or, en argent, en bois, en papier

- starea Il est en colère, en bonne santé

- calitatea je te parle en ami/ca prieten

- felul exprimǎrii en roumain, en français, en prose/ în română, în franceză, în proză

- ţinuta etc. en chemise/în cămaşă

en l'honneur de (în cinstea...)

en l'air (în aer)

en l'état (în starea)

en la présence (în prezenţa)

en l'absence (în absenţa).

DEVANT - DERRIÈRE, AVANT - APRÈS

Avant exprimǎ un raport temporal, iar devant un raport spaţial:

Il est entré dans la chambre avant moi/ A intrat în cameră înaintea mea. (în timp)

Devant le magasin il y a un bureau de tabac (în spaţiu).

Après (dupǎ) este contrariul lui avant: aratǎ cǎ un fapt s-a petrecut în urma altuia (în

timp):

Il est arrivé avant moi, je suis arrivé après lui.

Derrière (în spate, dupǎ) este opusul lui devant şi se referǎ la aşezarea fiinţelor sau a

lucrurilor în spaţiu:

devant la maison il y a un arbre/În faţa casei se află un copac;

derrière la maison il y a une rivière./În spatele casei se află un râu.

Interjecţia (L'interjection)

Interjecţia este o parte de vorbire invariabilǎ care exprimǎ, fǎrǎ a le denumi, sentimente

şi emoţii sau reproduce anumite sunete şi zgomote: ah!, soit!, oh!, holà! etc.

Unirea unor cuvinte care echivaleazǎ cu o interjecţie constituie o locuţiune: à la bonne

heure!, eh quoi!, fi donc!, ta, ta ,ta ! Mon Dieu! etc.

1. După formă, interjecţiile sunt:

a) Simple strigǎte, exclamaţii sau onomatopee: haï, ho!, hi!, eh!, cocorico!, frrt!, o!,

oh!, ouf!, hein!, fi!, bah!, diantre!, ouais!

b) Substantive, adjective, verbe, adverbe întrebuinţate singure sau însoţite de un

determinativ cu valoare de interjecţie:

- Substantive: courage!, attention!, malhe!, misère!, diable!, silence!

- Adjective: parfait!, bon!, bravo!, tout bas!

- Verbe: allons!, tiens tiens!, suffit!, gare!, halte!, soit!

- Adverbe: bien!, or ça!, sus!, ça!, encore!, eh bien!, en avant!

2. Ca sens, interjecţiile exprimǎ:

- surpriza, uşurarea, mirarea: ha!, ouf!, ah!, hé!, eh!, eh quoi!, juste ciel!

- bucuria: hi, hi!, oh!

-durerea: hélas!, aïe!, heu!

-teama, aversiunea: oh!, fi!, oh fi!, pouah!

- indignarea: ho!, ho!, hé!, oh!, ah!

- concesia: soit !, bon!, bien!

- avertismentul: gare!

-încurajarea: courage!, allons!, ça!, or ça!, patience!

- aprobarea: bravo!, bon!, à la bonne heure! hourrah!

- interogarea: hein?, comment?, eh bien?

- chemarea: holà!, hé!

- tǎcerea: paix!, sst!, chut!, silence!

- dezaprobarea: pouah!, hein!, ah non!