Fnrponrcu NrprzscHn

Genealogia moralei

Traducere din limba germand deJaNrNa IaNogr qi Honra SraNca

Prefatd de Iou IaNogr

O scriere polemrca

intru intregirea qi aprofundarearecent apSrutei lucriri ,,Dincolo deBine qi de Riu".

Editia a II-a, revdzut1.

CupnrNs

PREFATA ...................5NOTA ASUPRA EDrTrEr.. ..,.....37

cuvANT iNarNrp ................... se

DTSERTATn ixrlr,,BINE $I RAU", ,,BUN $I NOCIV"................ .........-.... 49

DISERTATIA A DOUA,,VINA,,, ,,CON$TIINTA NOCIVA'' gI ALTELEASEMENEA LOR .....87DISERTATIA A TREIACARE E SENSUL IDEALURILOR ASCETICE?...... 139

Drsnnralm tNrer,,BINE gI RAU,,, ,,BUN gI NOCIV2,,

2 Yezi in .prefa!5 explicarea echivaiirii conceptelor clebaz6, getmane, ,,gut"-,,Biise",, ,,gut"-,,Schlecht" prin ,,binel'-,,riutt,,,bun"-,,nociv" (n. trad,.),

1

- Acegti psihologi englezi, c5.rora pAnd acum le da-torim unicele incercdri de a ajunge la o istorie a originiimoralei, reprezinti prin persoana lor o garadi nu u$orde dezlegat; sunt chiar de acord c[, in calitatea lor de qa-rade intruchipate, au un avantaj esenlial asupra cdrli-Ior lor - ei ingigi sunt interesanti! Aceqti psihologienglezi - ce vor ei de fapt? Ii aflim mereu, voluntar oriinvoluntar, cu aceeagi preocupare, gi anume si aduci inprim plan acea partie horuteuse a lumii noastre lSuntricegi sI caute principiul activ, hotirAtor, diriguitor al evo-lufiei, tocmai acolo unde mAndria intelectuali a omuluilinea cel mai pulin s[ o descopere (de exemplu in aceauis inertiae a obignuinlei, sau in uitare, sau in oarba giintAmplitoarea impletire qi angrenaj al ideilor, sau inceva pur pasiv, automat, de natura unui reflex, molecu-lar gi funciarmente stupid). Ce-i impinge de fapt pe aceg-ti psihologi si meargS" mereu tocmai in direclia aceas-ta? SE fie oare vreun instinct tainic, perfid, vulgar,poate chiar sie insugi nemdrturisit, de minimalizare aomului? Sau poate cumva vreo binuiali pesimistd, lipsade incredere a unor idealigti deceplionali, acri\i, otr[viliqi plini de fiere? Sau vreo ostilitate subterani mirunt5,o ranchiund fal6 de cregtinism (9i fali de Platon), caren-a ajuns, poate, si treaci nici micar pragul congtiin-tei? Sau chiar un gust pervers pentru bizarertt, pentru

Fnrennrcn Nlnrzscnp

paradoxuri dureroase, pentru incertitudinile gi absur-dul existenlei? Sau, in fine - cAte ceva din toate acestea,pufini vulgaritate, pulini amirbciune, pulin anticreg-tinism, un pic de mAncdrime gi chef de piper?... Mi se

spune insi ci ei ar fi pur gi simplu nigte broscoi bitrAni,reci gi plictisitori, care lopdie in jurul oamenilor, se tA-rbsc Ai se strecoari in oameni ca gi cum ar fi in elemen-tul 1or, adic[ intr-o mlagtin6. Mi impotrivesc acestuilucru, mai mult, nu-i dau crezare; gi daci ne este permissi ne formulim o dorinli acolo unde nu suntem capabilisi cunoagtem, atunci doresc din toati inima ca, in ceea

ce-i privegte, lucrurile sh stea tocmai invers, - anume ca

acepti cercetitori care pun sufletul sub microscop si fiein fond nigte flpturi viteze, generoase qi mAndre, cateqtiu s6-gi lini inima gi durerea in frAu, gi care s-au in-vhlat si jertfeasci toate aspiraliile anume adevirului,oricirui adevir, chiar qi adevirului simplu, aspru,urAt, respingitor, anticreqtin, imoral... Cici gi aseme-nea adeviruri existS.

2

Tot respectul, agadar, pentru spiritele bune care i-arputea guverna pe acegti istorici ai moralei! Din pdcate,sigur este insi c5 tocmai spiritul istoric le lipseg-te, c6. toate spiritele cele bune ale istoriei i-au l6sat indrum! Ei gAndesc cu tolii, a$a cum obignuiau cAndvavechi fiIosofi: esenlialmente anistoric; aici nu inca-pe nici o indoialS. CArplceala moral-genealogiei lor iesechiar de Ia inceput la iveald, indati ce vine vorba de astabili provenienla noliunii de ,,bine" gi judecare a ei. ,,Laorigine - decreteazd ei- acliunile neegoiste au fost I5u-date gi definite ca bune, de citre cei cirora le erau des-tinate, agadar de citre cei cirora le erau utile; mai tAr-ziu originea laudei a fost uitat6, iar acliunile neegoiste

52

53 Genealogia moralei

au fost pur $i simplu acceptate ca fiind bune, pentru ci,din obignuinld, ele fuseser[ totdeauna iiudate qi re-ceptate ca binele - ca gi cum ele ar fi in sine binele.', Sevede imediat: aceastd primd deductie prezintd deja toa-te trisiturile tipice idiosincraziei psihologilor englezi, -avem aici qi ,,utilitatea", gi ,,uitarea", qi ,,obignuin! a,, , iatla sfArgit -,,eroarea". Totul ca temei al unei evaluiri, decare pAni acum omul superior fusese mAndru ca de unsoi de privilegiu al omului in general. Aceastd mAndrietrebuie smeriti, aceasti evaluare trebuie subevaluatd:a fost oare lelul acesta atins?... in primul rAnd imi e laindemAnd si constat cd teoria respectivi cautd qi pla-seaz6. vatra originari a noliunii,,bine" intr-un loc gregit:verdictul ,,bine" nu eman5" de la cei cirora li se face,,bi-nele"! Mai degrab6 cei ,,buni", adicd cei nobili, distingi,puternici, cei sus-pugi gi bine inten{ionati au fost chiarei cei care s-au receptat pe sine ca buni gi faptele lor cafiind binele, adici de prim rang, stabilind acest lucru inopozilie cu tot ceea ce era josnicie, meschinirie, vulga-ritate, mitocinie. Din acest patos al distan!ei qi-auluat ei in primui rAnd dreptul de a emite valori, de a ledefini: ce sd le mai pese de utilitate! Punctul de vedereutilitar este cAt se poate de striin gi de nepotrivit tocmaiin raport cu lAgnitorul izvor fierbinte al judecililor devaloare care ordon eaz\. r angurile superioare, distanlelein rang: aici sentimentul a ajuns tocmai la punctul opusacelui grad inferior de cdldur6, care devine premisaoricirei inlelepciuni chibzuite qi oriclrui calcui de uti-litate, - gi aceasta nu numai pentru o singuri dati, nunumai pentru o or5. de exceplie, ci permanent. PatosulsuperioritSlii gi al distanlei, cum spuneam, sentimentulgeneral fundamental, durabii gi dominator al unei cate-gorii superioare stipAnitoare, comparativ cu una infe-rioar5., cu un,,de jos" - aceasta este originea opozi{iei

FRrnnnrcs Nrorzscnn

dintre,,bine" gi,,nociv". (Dreptul Domnilor de a da numemerge atAt de departe, incAt am putea concepe chiar gi

originea limbii ca o expresie a stipAnitorilor: et zic ,,astaeste cutare gi cutare", ei pecetluiesc orice obiect qi fapticu o anumiti vocabuli qi prin aceasta ie gi iau in stdpA-nire.) De la originea aceasta pleaci gi faptul c5, din ca-pul locului, cuvAntul,,bine" nu este neapirat legat de

acliuni,,neegoiste": aqa il consideri superstilia respecti-vilor geneaiogi ai moralei. Antiteza,,egoist"-,,neegoist",care si se impuni din ce in ce congtiinlei omului, se

petrece mai degrabd in condiliile declinului judeci-

lilor de valoare aristocratice, - ca si folosesc limbajulmeu, iar instinctul de turml este cel care ajunge insfArgit Ia acest cuvAnt (qi cuvinte). Dar chiar qi atuncimai dureazb, multl" vreme pAni cAnd acest instinct sise instipAneasci in asemenea misuri, incAt evaluareamorald s5 rimAni atdrnati. gi impotmoliti in aceastiantitezh (cum se intAmpli, de pildi, in Europa de astS,zi:

actualmente prejudec ata cave consideri inc5. de pe acumnoliunile ,,moraI", ,,neegoist", ,d6sint6ress6" ca fiind de

valoare egal6, domnegte cu puterea unei ,,idei fixe" gi

boli de cap).

3

Dar in al doilea rAnd: fS.cAnd total abstraclie de in-consistenla istorici a ipotezei date cu privire la origineajudecitii de valoare ,,bun", aceasta suferi in sine de unnonsens psihologic. Utilitatea acliunii neegoiste ar fi fost l

sursa laudei ce i se aduce, iar aceasti origine ar fi fost r:

uitatS.: - cum ar putea fi insd chiar numai posibil5. I

o asemenea uitare? Si se fi intrerupt cAndva utilitatea iunor astfel de acliuni? Dimpotrivd: utilitatea aceasta a

'$

fost in toate timpurile mai degrabi o experienli de zi cu Izi, agadar ceva mereu gi din nou subliniat; prin urmare,

I

55 Genealogia moralei

in loc si dispari din conqtiinli, in loc sA fie dati uitirii,ea a trebuit si se imprime in conqtiinld cu o claritatedin ce in ce mai mare. Cu cAt este mai rezonablld. teoriaopus5. (motiv pentru care ea nu este totugi mai adevira-ti), anume cea pe care o va prezenta, de pildi, HerbertSpencer; acesta asociazS., ca fiind esenlial egali ca senscu noliunea ,,bun", noliunea ,,trtil",,,oportun", astfel in-cAt in judecSlile de ,,bun" gi ,,nociv" omenirea pare s6-gifi insumat gi sanclionat tocmai experientele de neuitatgi neuitate despre ceea ce este util qi oportun sau no-civ-inoportun. Potrivit acestei teorii, este bun ceea ce s-adovedit totdeauna a fi util: prin aceasta se qi poate impu-ne ca avAnd o,,valoare de rangul cel mai inalt", o,,valoa-re in sine". Dar gi aceast5 cale de a explica lucrurile este,cum am spus, gregit[, dar cel pulin explicalia respectivieste in sine rezonabilS 9i psihologic acceptabild.

4

- Calea cea dreaptS. mi-a ar6tat-o cu degetul in-trebarea privind semnificalia etimologicd pe care o arein diferite limbi ,,binele": am descoperit astfel cd toatederivi dintr-o aceeagi transformare no!ionali, -cd pretutindeni ideea de ,,distins", de ,,nobil", in sens destare social6, este noliunea debazd, din care s-a dezvol-tat cu necesitate ideea de ,,bun" in sensul de ,,sufletegtedistins", gi cea de ,,nobil", ca,,sufletegte superior", ,,sufle-tegte privilegiat": o dezvoltare care a mers totdeauna pa-ralel cu o alta care fScea ca,,vulgar", ,,plebeu", ,,josnic,, sE"

treac6., in cele din urmi, in noliunea de,,nociv". Exemplulcel mai frapant pentru acest din urmd caz este chiar cu-vAntul german ,,schlecht" (,nociv"), ca atare identic cu,,schlicht" (,simplu, modest") - compari,,schlechtweg,'(,in mod simplu"), ,,schlechterdings" (,absolut, in oricecaz") gi care la origine il indic[ de asemenea pe omul