Pentru evitarea constipaţiei care provoacă fisurarea canalului anal şi a zonei perianale se recomandă ceaiuri de soc, păpădie, leurdă, măcriş, ulei de ricin şi seminţe de fenicul şi in.

Proceduri indicate în uz extern:

- băi de şezut şi comprese făcute seara, înainte de culcare, timp de 15-20 minute, folosind infuzii sau decocturi din plante luate separat sau în amestecuri în care intră coada calului (cu efecte calmante), mărul lupului, pelin, mentă, muşeţel, coada

şoricelului, nalbă, trifoi roşu, patlagină, gălbenele, traista ciobanului, turiţa mare, urzică vie, rostopască, creţişoară, mur, muguri de plop negru şi scoarţa ramurilor tinere de stejar (în amestec cu puţin oţet). După baie se face un duş cald, timp de 2-3 minute pentru încălzirea corpului, apoi, se recomandă îmbrăcarea cu un halat de baie fără a se şterge corpul. Repausul după baie de face în pat timp de 30 minute, acoperit cu o pătură ;

- cataplasme în faşă de tifon cu muguri de plop negru, frunze de mur, patlagină pelin şi terci de praz ;

- badijonări cu ulei de lavandă, extract uleios din castane şi muguri de plop cu proprietăţi balsamice ;

- unguente din muguri de plop negru, gălbenele şi tătăneasă, cu efecte imediate datorită proprietăţilor anestezice, balsamice, dezinfectante şi epitelizante. Unguentul din muguri de plop se prepară din 20 de g de muguri zdrobiţi şi maceraţi timp de 24 de ore în alcool 700; se îndepărtează excesul de alcool şi se adaugă 100 de g de untură şi 5 g de ceară de albine. După o fierbere uşoară pe baia de apă timp de 3

ore se strecoară şi se freacă amestecul până se obţine unguentul cu consistenţă uniformă.

Recomandări pentru regimul zilnic de viaţă:

- băi de şezut în alternanţă cu apă călduţă şi apă rece, timp de 20 de minute, de 1-2 ori pe zi pentru a produce relaxarea sfincterului anal, calmarea mucoaselor fisurate şi îndepărtarea durerii şi a disconfortului;

- păstrarea igienei zilnice a regiunii perianale prin spălare,

în fiecare dimineaţă şi seara, precum şi după fiecare scaun;

- evitarea băilor cu spumanţi, parfumuri sintetice şi săruri de baie;

- aplicarea unui strat subţire de pudră de talc neparfumată, care reduce transpiraţia şi frecarea zonei în timpul mersului sau al şederii pe scaun;

- folosirea de supozitoare cu substanţe antiinflamatoare şi anestezice sau cu propolis (Propoderm);

- aplicarea de unguente cu adaos de vaselină sau oxid de zinc, care ajută la facilitarea scaunelor, fără a provoca leziuni;

- utilizarea unor unguente cu nitroglicerină sau hidrocortizon pentru relaxarea sfincterului anal şi reducerea mâncărimilor;

- evitarea hârtiei igienice aspre, colorate şi parfumate, care amplifică inflamaţiile zonei iritate; se va înlocui cu şerveţele de faţă îmbibate cu loţiune hidratantă;

- evitarea scărpinatului cu unghii ascuţite la nivelul anusului

bolnav, mai ales în timpul nopţii când, prin scărpinat, se eliberează în piele unele substanţe chimice analoage histaminei cu efect de amplificare a inflamaţiilor şi a mâncărimii;

- îmbrăcarea unei lenjerii de noapte foarte lejeră;

- netratarea atât a cons-tipaţiilor care provoacă ruperi de piele şi sfincter, cât şi a scaunelor diareice care elimină un conţinut acid, puternic iritant, ducând la un eritem fesier;

- combaterea excesului de greutate la persoane obeze care transpiră mai intens în zona anusului, reducând posibilitatea vindecării;

- efectuarea zilnică a unei activităţi fizice moderate, gimnastică uşoară şi mers de jos.

În cazuri cronice grave se consideră necesară o intervenţie chirurgicală pentru a realiza dilatarea anală, deschiderea abceselor şi extirparea traiectelor fistuloase. Aceste intervenţii chirurgicale implică însă anumite riscuri, inclusiv pierderea necontrolată a

scaunelor în eventualitatea lezării sfincterului.

Indicaţii alimentare

Regimul alimentar vizează, înprimul rând, eliminarea constipaţiei, a diareei, a indigestiilor şi a intoxicării sângelui. Pentru aceasta se recomandă consumul zilnic de preparate alimentare bogate în fibre (celuloză, hemiceluloze, pectine, mucilagii şi gume). Concomitent se măreşte consumul de lichide (2 litri zilnic), între care un rol important îl au sucurile din

fructe şi din legume, într-o cură de 1-2 luni de zile.

Se vor consuma cât mai multe salate (morcov, varză), mâncăruri cu legume, păstăi de fasole, supă de legume, iaurt cu cereale şi fructe cu coajă (mere, struguri, gutui).

În schimb se vor evita condimentele iuţi (piper, ardei), murăturile şi sortimentul de salamuri care prezintă acţiuni iritante pentru canalul anal.

Este important ca bolnavul cu fisuri anale să acorde toată atenţia acestei afecţiuni iritante, mai ales ajunsă la

faza cronică, întrucât o asemenea ulceraţie care nu se vindecă timp de 2-3 luni poate evolua spre scurgeri sângeroase sau mucoase şi ar fi semnalul unei afecţiuni interne mai grave (colite, boala diverticulară, colon

iritat sau chiar caFisura anala: simptome, cauze, factori de risc si complicatii

Fisura anala este una dintre cele mai frecvente maladii si consta intr-o ruptura in mucoasa interioara a anusului, ruptura ce provoaca durere in timpul tranzitului intestinal si pe perioada eliminarii scaunului. Tratarea fisurilor anale este relativ simpla, iar majoritatea cazurilor se pot trata ambulatoriu, avand o perioada de recuperare ce poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. Totodata unele studii au constatat ca la pacientii suferinzi de fisuri anale, muschii din jurul anusului sufera o contractie destul de mare, astfel se genereaza o presiuna asupra canalului anal, presiune care nu este tocmai benefica. Fisurile anale nu au limita de varsta, acestea pot sa apara atat la cei mici cat si la persoanele mai in varsta. De asemenea fisurile anale nu apar cu precadere la anumite persoane, ele pot atinge in mod egal atat femeile cat si barbatii, iar acestea reprezinta cea mai frecventa cauza de sangerare rectala in cazul copiilor.

Simptomele fisurii anale

Simptomele fisurii anale sunt relativ asemanatoare cu simptomele hemoroizilor. Fisura anala se caracterizeaza deseori prin dureri severe in timpul tranzitului intestinal. De asemenea, durerile ce apar imediat dupa miscarile intestinale, sunt simptome carcateristice fisurilor anale, de precizat ca aceste dureri pot sa dureze pana la cateva ore. Aparitia sangelui in scaun, pe hartia igienica, sau imediat dupa eliminarea scaunlui, avand o culoare rosu aprins, reprezinta o alta simptoma a fisurilor anale. Mancarimile din jurul anusului, reprezinta una dintre cele mai dese simptome care apar la pacientii care sufera de fisuri anale. Iritatiile din jurul anusului sunt de asemenea simptome frecvent intalnite in cazul fisurilor anale. Este recomandat ca pacientii sa apeleze la un consult de specialitate daca apar dureri in timpul miscarilor intestinale si observa aparitia sangelui in timpul eliminarii scaunului, sau chiar si pe hartia igienica. De precizat ca durerile anale aparute in timpul defecatiei se agraveaza simtitor, astfel pacientii resimt o senzatie de arsura. Durerile ce apar dupa defecatie pot sa dureze undeva intre 15 si 30 minunte, insa ele pot dispar de regula intre scaune.De ce apar fisurile anale?De obicei fiurile anale sunt cauzate de procesul eliminarii scaunelor tari si voluminoase. Fisurile anale sunt cauzate de leziuni ale canalului anal, iar aceste leziuni pot sa apara din cauza mai multor factori. Eliminarea unui scaun consistent care extinde canalul anal, reprezinta un factor de risc ce faciliteaza aparitia fisurilor anale. Constipatia , este una dintre cele mai intalnite cauze, care provoaca aparitia fisurilor anale. Este bine ca pacientii sa stie ca nu doar constipatia favorizeaza aparitia fisurilor anale, ci si diareea repetata. De asemenea, fisurile anale pot sa apara odata cu nasterea, asta din cazua preisunii prea mari pusa pe aceea zona. Contactele sexuale anale, sau introducerea diferitelor obiecte in anus, reprezinta factori care favorizeaza aparitia fisurilor anale. Specialistii in acest domeniu, sustin ca in unele cazuri, fisurile anale pot fi provocate de boala Crohn. Sangerarea, puritul anal, precum si eliminarea unei substante urat mirositoarea pot sa apara, ca urmare a eliminarii unei anume cantitati de puroi provenit din fisura anala.Factorii de risc si complicatiile fisurilor analeFisurile anale netratate pe o perioada indelungata pot sa produca cateva complicatii extrem de neplacute pentru pacientii. Una dintre nedoritele complicatii care poate sa apara este infectarea fisurii anale, astfel se formeaza un abces anal, sau o fistula submucoasa. Stenoza anala, apare atunci cand canalul anal, datorita sclerozei, devine relativ stramt si astfel se produc tulburari grave in procesul eliminarii scaunelor. Din cazua durerilor, extrem de puternice, pacientii sunt tentati oarecum sa refuze eliminarea scaunelor, astfel se creeaza constipatia si determina aparitia traumatismelor suplimentare care agraveaza fisura anala. De asemenea, din cauza durerii provocate de fisura anala, pacientii, pot sa intampine un anume disconfort la urinare, sau chiar incapacitatea temporara de a urina.

ncer de colon).

Fisura anală reprezintă o ruptură în mucoasa care căptuşeşte anusul şi provoacă durere în timpul defecaţiei. Este o maladie frecventă, dar, de multe ori, neglijată de pacienţi. Aceştia obişnuiesc să rabde durerea chinuitoare din jenă sau din teama de a consulta un medic specialist.

    Fisurile anale nu conduc la maladii mai grave precum cancerul de colon, dar provoacă un disconfort vădit bolnavului. Majoritatea fisurilor anale se vindecă cu tratament indicat de medic la domiciliu în câteva zile sau săptămâni (fisuri anale acute). Dacă fisura persistă mai mult de 6 săptămâni o numim cronică.

    Fisura anală afectează persoane de toate vârstele, în particular tineri şi, de altfel, persoane sănătoase. Este comună pentru femei şi bărbaţi cu aceeaşi frecvenţă. Câteodată o fisură anală şi hemoroizii se dezvoltă în acelaşi timp.

Cauze

    Medicul proctolog Ion Malachi ne-a spus că fisurile anale sunt cauzate de întinderea forţată a canalului anal. O fisură se poate dezvolta în cazul unei constipaţii când se încearcă eliminarea unui scaun voluminos şi tare, atunci când nu se relaxează muşchii anali (muşchii sfincterieni) sau în cazul unor diarei abundente.

    Traumele pot, de asemenea, cauza fisuri. În timpul naşterii, 11 la sută dintre femei dezvoltă fisuri anale. Fisurile pot fi cauzate de introducerea degetului (de exemplu, în timpul unei consultaţii), inserţii de corpuri străine sau raporturi sexuale anale.

    În anumite situaţii, fisurile anale poate fi provocate de bolile inflamatorii ale intestinului: colitele, proctosigmoiditele, enterocolitele. În 70 la sută cazuri, fisura e acompaniată de maladii cronice ca gastrita, ulcerul şi colecistita.

    O dietă săracă în fibre vegetale poate juca un rol important în dezvoltarea unei fisuri.

Durerea şi striurile de sânge – simptomele principale

Majoritatea fisurilor anale se manifestă prin:

- durere lancinantă (ascuţită, înţepătoare) sau o durere arzătoare în timpul defecaţiei. „Durerea apare în defecaţie (se agravează după defecaţie) şi poate dura de la câteva minute până la câteva ore, fără ameliorare”, a menţionat dr. Ion Malachi;

- mâncărimi la nivelul anusului;

- sângerări (adesea o pată mică de sânge roşu aprins pe şervetul igienic sau striuri de sânge în fecale). Acest fapt trebuie neapărat de menţionat doctorului. O hemoragie abundentă indică prezenţa unui hemoroid complicat cu fisură anală sau alte patologii mult mai severe.

Investigaţii indicate

    Medicul poate diagnostica o fisură anală în urma simptomelor manifestate şi a examinării clinice. Examinarea poate include:

- analizarea fisurii prin separarea gentilă a feselor;

- examinarea digitală a rectului. Doctorul se foloseşte de degetul arătător după ce a pus

mănuşile pentru a palpa structurile în canalul anal;

- anoscopia. Această examinare înseamnă folosirea unui instrument ca un tub subţire şi scurt, dotat cu iluminaţie pentru a analiza canalul anal.

    De obicei, doctorul aşteaptă până când fisura începe să se vindece înainte de a face o examinare digitală a rectului sau o anoscopie.

Tratamentul la domiciliu

    Majoritatea fisurilor anale de scurtă durată (acute) se pot vindeca cu tratament la domiciliu în 4 până la 6 săptămâni. Durerea din timpul unei defecaţii dispare, de obicei, după 2 zile de tratament.

Tratamentul la domiciliu include:

- creşterea consumului de fibre vegetale în dietă vindecă fisura prin împiedicarea constipaţiei. Scaunele care sunt moi şi care trec uşor dilată delicat anusul şi nu vor redeschide fisura. Trebuie să consumaţi fructe, legume şi multe cereale. Trebuie să consumaţi cantităţi majore de apă sau alte

fluide când se măreşte cantitatea de fibre în dietă;

- laxativele pot face tranzitul intestinal mult mai confortabil. Pentru a şti cât de frecvent să administraţi laxative, trebuie să consultaţi medicul proctolog;

- statul într-o cadă umplută cu câţiva centimetri de apă caldă (baie de şezut) timp de 20 de minute de câteva ori pe zi calmează mucoasa ruptă şi ajută la relaxarea sfincterului anal intern. Astfel se grăbeşte vindecarea;

- cremele care conţin hidrocortizon pot reduce mâncărimile şi inflamaţia;

- se vor folosi şerveţele pentru bebeluşi sau tampoane medicale în loc de hârtie igienică pentru ştergere după defecaţie. Aceste produse irită mai puţin fisura anală.

    Tratamentele conservatoare, inclusiv cele care ajută la formarea scaunelor moi şi băile regulate, determină ca 90 la sută dintre fisurile anale să se vindece fără operaţie.

Tratamentul chirurgical

    Operaţia poate fi realizată atunci când mai multe tratamente conservatoare nu au reuşit să vindece o fisură anală. Principala operaţie pentru fisurile anale cronice este sfincterotomia internă laterală. Medicul face o incizie mică în sfincterul intern anal ca să reducă presiunea anală de repaus.

    O metodă contemporană, indoloră de tratament este laser terapia. „Laser terapia poate trata complet 99 la sută din bolnavii fără fisuri cronice, astfel intervenţia chirurgicală fiind evitată. Laser terapia include 10 proceduri, între timp pacientul poate frecventa lecţiile, serviciul sau să efectueze efort fizic moderat. E o metodă foarte comodă de tratament”, a adăugat dr. Ion Malachi.

    Recuperarea funcţiilor anusului durează 1 săptămână şi reconvalescenţa poate dura până la 1 lună după intervenţia chirurgicală. Metodele de profilaxie a maladiei sunt foarte simple. În primul rând, se tratează toate bolile cronice ale intestinului, stomacului şi vezicii biliare care favorizează apariţia fisurilor. Trebuie să respectaţi cu stricteţe normele igienei personale (lucru mai rar întâlnit la noi în societate) şi consumaţi cât

mai frecvent alimente bogate în fibre vegetale şi cereale.