final RO corrected Layout...2010–2012 cre șteri ale veniturilor băne ști de doar 1%, în timp ce cre șterea medie a veniturilor b ăne ști pentru restul gospod ăriilor a fost

Comitetul Economic şi Social European

Situaţia economică şi socială din România

STUDIU

RO

SITUAȚIA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ DIN ROMÂNIA

Enache Steluța Georgeta

Prezentul studiu a fost realizat de dna Steluța Enache, în urma unei licitații lansate de

Comitetul Economic şi Social European. Informaţiile și afirmațiile exprimate în acest studiu

aparțin autoarei și nu reflectă neapărat opinia oficială a Comitetului Economic şi Social

European. Comitetul Economic şi Social European nu garantează acurateţea datelor din

acest studiu. Comitetul Economic şi Social European, și nicio persoană care acționează în

numele Comitetului, nu poartă răspunderea pentru utilizarea care poate fi dată informațiilor

cuprinse în studiu.


2

Rezumat

În 2009, România a ignorat semnele crizei financiare care se manifesta vădit în UE și în America de Nord și a intrat în această criză nepregătită și mai târziu decât alte țări. De aceea, efectele crizei nu au fost atenuate prin măsuri preventive și, nici măcar după intrarea în criză, nu au fost întreprinse măsuri corective reale, cu excepția măsurilor de reducere a cheltuielilor publice. Însă aceste măsuri nu au fost omogene în întregul sector al cheltuielilor publice.

Lipsa echilibrului și politicile fiscale și bugetare prociclice au constituit factori agravanți, însă, în România, criza economică a fost provocată de consumul excesiv practicat de sectorul privat și de deficitul de cont curent.

Economia României continuă să fie caracterizată de o forță de muncă cu calificări medii și scăzute și o utilizare redusă a tehnologiilor, bazându-se în continuare pe industriile cu valoare adăugată scăzută. Productivitatea este afectată iar modelele de afaceri utilizate permit creşterea productivităţii doar prin intermediul reducerilor salariale, ceea ce, în esență, reprezintă o puternică sursă suplimentară de stres.

Structura ocupării for ţei de muncă din România demonstrează că aceasta se află mult în urma celorlalte țări europene în privința structurii economice, acest lucru fiind una dintre cauzele productivităţii scăzute în general. În ciuda faptului că unele decalaje au fost depășite, România continuă să fie țara din UE cu cea mai nefastă repartizare a locurilor de muncă pe sectoare economice. Această structură afectează capacitatea de convergență reală, necesară pentru a face parte din zona euro.


3

Cuprins Rezumat ................................................................................................................................................... 2

Capitolul 1: Introducere: ......................................................................................................................... 4

Capitolul 2: Contextul economic și social .............................................................................................. 5

Capitolul 3: Piața muncii și condițiile de muncă în România................................................................ 9

Capitolul 4: Relații industriale și parteneri sociali în România ......................................................1415

Capitolul 5: Concluzii ........................................................................................................................... 18

7. Anexe statistice .............................................................................................................................1920


4

Capitolul 1: Introducere:

România a fost una dintre țările puternic afectate de criza economică. Expunerea mare pe care a avut-o la speculațiile imobiliare, precum și dependența de capitalul băncilor străine au condus la o cădere economică abruptă. La acestea s-a adăugat și contracția piețelor – scăderea consumului intern și reducerea drastică a exporturilor. Ca și cum contextul internațional profund defavorabil nu ar fi fost suficient, măsurile luate începând cu anul 2009 au dat dovadă de lipsă de inspirație. Debutul crizei a găsit România în stadiul de negare, instituțiile abilitate au lansat teza potrivit căreia criza nu ne va afecta, iar atunci când a devenit evident că acest lucru nu se va întâmpla nu exista o viziune unitară, un plan de acțiuni pregătit pentru combaterea crizei. Ca rezultat, au fost adoptate haotic reglementări care nu au reușit să impulsioneze piața muncii și nici să asigure o incluziune socială adecvată. Orientarea a fost mai degrabă una axată pe obținerea cu orice preț a unui echilibru macroeconomic fragil.

De mai bine de 2 decenii, orientarea politicilor publice în România a vizat stabilitatea macroeconomică pe termen scurt; acest deziderat a fost parțial atins prin practicarea unor politici structurale dure și austere. Prețul plătit pentru stabilitatea macroeconomică obținută a fost acela că s-a redus potențialul de creștere al PIB-ului, creștere care să permită reducerea decalajelor față de statele membre ale Uniunii Europene. Estimările realizate de analiști1 relevă faptul că, pentru a atinge 60% din media UE la PIB/locuitor ajustat, România ar trebui să crească, timp de zece ani, cu 2% mai rapid decât media UE.

Accelerarea procesului de intrare în zona euro fără a deteriora echilibrele macroeconomice presupune existența și promovarea unor politici publice adresate economiei reale.

Flexibilizarea forțată a pieței muncii nu poate fi benefică pentru angajați câtă vreme nu se păstrează un echilibru între celelalte condiții structurale, astfel încât să crească rata ocupării, să scadă inegalitatea și să existe mecanisme eficiente de protecție socială în perioada de tranziție de la un loc de muncă la altul, de la activitate la inactivitate și șomaj sau de la șomaj și inactivitate înapoi la activitate.

1 Valentin Lazea: Creșterea Produsului Intern Brut: dorințe, posibilități, probleme


5

Capitolul 2: Contextul economic și social

După momentul integrării, România nu a reușit să facă nici un singur pas pentru a se apropia de competitivitatea economică a țărilor europene.

Cu un kg. de materie primă/materiale consumate, România adaugă valoare de 21 de cenți EUR, în timp ce, la nivel european, la fiecare kg. consumat se adaugă valoare de 1,58 EUR, adică de peste 7 ori mai mult decât în cazul României.

Aceasta este esența evoluției economiei românești și a strategiilor de dezvoltare aplicate.

Sursa: date Eurostat, prelucrările autorului.

Principalul factor determinant al creșterii valorii adăugate brute în perioada 1995–2011 a fost reprezentat pentru România de cererea externă (în interiorul sau în afara spațiului european).

Dacă avem în vedere faptul că

competitivitatea globală

influențează cererea externă și totodată evoluția

creșterii economice,

România ar trebui să fie mai atentă la factorii care îi afectează negativ competitivitatea.

Sursa: World Economic Forum, prelucrarea autorului

Nivelul fiscalității, corupția, accesul la finanțare, nivelul birocrației, instabilitatea politică și nivelul inadecvat al infrastructurii sunt doar câteva dintre principalele puncte slabe care

17,80%

13,40%

11,80%

10,50%

10,20%

7,30%

6,20%

6,20%5,70%

3,30%

2,80%

2,30%

1,30%

0,90%0,40%

0,20%

0,00%2,00%4,00%6,00%8,00%

10,00%12,00%14,00%16,00%18,00%

nivelul fiscalitatii

coruptia

reglementarile fiscale

acces la finantare

birocratia

guvernamentala

instabilitate politica

nivel inadecvat al

infrastructurii

inflatia

forta de munca

insuficient calificata

etica deficitara la locul

de munca

reglementari restrictive in

piata muncii

instabilitate

guvernamentala

reglementari ale cursului

de schimb

sistem public de

sanatate deficitar

capacitate de inovare

insuficienta

infractionalitate

Principalele puncte slabe care afectau competitivitatea României în

2013 - 2014sursa:

World

Economic

Forum


6

afectează nivelul competitivității României. Printre factorii ce influențează în mod negativ competitivitatea este și forța de muncă insuficient calificată. Dacă în 2011-2012 forța de muncă insuficient calificată deținea o pondere de aprox. 3,6% din totalul factorilor care influențează negativ competitivitatea României, în 2012-2013 această pondere a crescut la 4,2%, iar 2013/2014 s-a majorat la 5,7%.

Tendința este clar în defavoarea României și cu efecte negative pe termen mediu și lung; degradarea va fi din ce în ce mai rapidă, iar măsurile care ar putea fi luate nu vor produce efecte imediate.

Evoluțiile de pe piața muncii din perioada crizei economice s-au tradus și în deteriorarea condițiilor sociale și sărăcie.

Pe măsura creşterii economice, venitul populaţiei sporeşte, însă, de regulă, nu proporţional pentru toate categoriile. Ideal, pentru realizarea unei convergenţe a veniturilor la nivel naţional, ar trebui ca veniturile să crească mai rapid în cazul categoriilor mai sărace ale

populaţiei decât în cel al populaţiei bogate.

Lipsa capacității de a-și acoperi nevoile curente este vizibilă și atunci când analizăm riscul de sărăcie pentru populația din România. De menționat ar fi și faptul că politica socială practicată de România nu schimbă foarte mult lucrurile; astfel, rata riscului de sărăcie după transferurile sociale a fost de aprox.

22,5%, în 2012, când doar Grecia depășea România la acest indicator, media europeană fiind de aprox. 17,5%.

Sursa datelor: INS, prelucrările autorului

Gospodăriile populației cu venituri foarte mici au fost lovite cel mai puternic de criză și își revin mai greu decât restul categoriilor de gospodării. Cele mai sărace 10% dintre gospodăriile din România au înregistrat în perioda 2010–2012 creșteri ale veniturilor bănești de doar 1%, în timp ce creșterea medie a veniturilor bănești pentru restul gospodăriilor a fost în medie de 6%.

-2%

0%

2%

4%

6%

8%

10%total

d1

d2

d3

d4

d5d6

d7

d8

d9

d10

Evoluția veniturilor bănești ale gospodăriilor populației pe

decile %

2011/2010

2012/2011

55,0

60,0

65,0

70,0

75,0

80,0

2007 20082009

20102011

2012

64,1 64,563,5 64,3 65,5 66,9

71,6 71,8 72,2 73,3 73,075,5

%

Șomeri aflați în risc de sărăcie

UE 27 Romania


7

Pentru aceste gospodării a fost imposibil, în 2012, să-și acopere cheltuielile de consum de bază. În 2012, peste 20% dintre gospodării au avut venituri bănești mai mici decât coșul minim de consum.

Sursa: Institutul National de Statistica, prelucrarea autorului

Sărăcia afectează toate categoriile sociale și este strâns legată de nivelul de ocupare, de calitatea locurilor de muncă și de nivelul salarial. Din anul 1996 încoace, populația aptă de muncă migrează din sfera ocupării cu statut de salariat către inactivitate sau ocupare neremunerată, ceea ce se traduce prin precaritate la nivelul veniturilor și prin risc de sărăcie. Una dintre cele mai afectate categorii este cea a tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 ani unde ocuparea a scăzut de la 37% în anul 1996 la 33% în anul 2000 și la 24% în anul 2012.

Sursa: date Eurostat, prelucrările autorului.

Categoriile cu cel mai mare risc de sărăcie sunt persoanele ocupate, altele decât cele cu statut de salariat, pe de o parte, și somerii pe de altă parte. În cazul acestor categorii, riscul de sărăcie este de aproximativ 70%, chiar mai mare în cazul șomerilor.

Criza economică și nivelul redus de trai în special în mediul rural au condus la imprimarea unei tendințe de creștere a ratei abandonului școlar atât în mediul rural cât și în mediul urban, în special în cazul învățământului liceal și profesional, dar și în cazul învățământului postliceal și de maiștri. Dacă privim cifrele cumulate din 2007 până în 2012, rata abandonului școlar în cazul învățământului primar și gimnazial a crescut cu aprox. 9%, în cazul învățământului liceal cu aprox. 19%, iar în cazul învățământului postliceal și de maiștri, rata abandonului a crescut cu aprox. 28%.

An de an, părăsirea timpurie a sistemului educațional s-a accentuat, urcând dramatic până la 18,4% în anul 2010. Totuși, în anul 2013, rata părăsirii timpurii a sistemului educațional a coborât ușor, spre 17,3%. Nu există însă suficiente elemente care să indice că anul 2010 ar reprezenta un punct de inflexiune. Lipsa unui grad adecvat de educație are un efect puternic asupra șomajului, similar cu cel al lipsei de experiență. Pentru unele sectoare și pentru anumite locuri de muncă, experiența are mai multă valoare decât educația, dar în alte domenii este invers. Persoanele cu un nivel scăzut de educație au o tendință mai puternică spre lipsa de ocupare, ceea ce, pe termen lung, va conduce la o durată lărgită a șomajului în acest segment.

În mediul rural situația este dramatică: în 2013, aprox. 28% dintre tineri au părăsit timpuriu sistemul de învățământ, ceea ce va afecta capacitatea acestora de a se integra pe piața muncii. Lipsa experienței va fi dublată în acest caz de o lipsă de pregătire consistentă, aceste două

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0

2007 2008 2009 2010 20112012

41,8 41,1 40,8 41,2 42,4 43,6

54,751,7

50,449,1 49,1

53,9

%

Alte persoane inactive aflate în risc de

sărăcie

UE 27 Romania


8

componente reducând simțitor șansele tinerilor din mediul rural de a-și găsi locuri de muncă decente.

În general, în România au fost întreprinse o serie de măsuri iniţiale în ceea ce priveşte aspectele specifice politicii de ocupare a forţei de muncă, dar nu există deocamdată o abordare globală coerentă sau o integrare susţinută a politicilor în materie de educaţie şi ocupare a forţei de muncă. În contextul Strategiei Europa 2020, vor fi necesare acţiuni mai viguroase pentru a îmbunătăţi perspectivele de angajare a grupurilor vulnerabile (precum tinerii, lucrătorii în vârstă, romii), prin ridicarea nivelului de instrucţie şi de calificare, atât în cazul lucrătorilor actuali cât şi al viitorilor angajaţi, prin folosirea unui sistem de stimulente pentru muncă şi pentru restrângerea muncii nedeclarate.

Esenţială pentru modificările structurale care se vor produce în viitor în domeniul forţei de muncă este tendinţa de reducere a decalajelor de productivitate între sectoare şi ramuri economice, aceasta conducând automat la atenuarea disfuncţiilor pe piaţa muncii.

În România, mai timpuriu decât ar fi presupus nivelul dezvoltării sale economice, a apărut fenomenul îmbătrânirii demografice. Contribuţia principală la accentuarea îmbătrânirii populaţiei după anul 1990 a avut-o migraţia externă, ştiut fiind faptul că în rândul persoanelor emigrante predomină cele active, atât din punct de vedere economic cât şi demografic. Aceasta a contribuit decisiv la scăderea numărului de naşteri şi a sporului natural al populaţiei.

Reducerea în ultimul deceniu a populaţiei active a influenţat în mod negativ dinamica ocupării, exprimată în raport cu populaţia în vârstă de muncă. Scăderea ratei de ocupare a forței de muncă, determinată de reducerea ratei de activitate, în corelaţie cu majorarea ratei de pensionare, conduce la creşterea gradului de dependenţă economică a populaţiei.


9

Capitolul 3: Piața muncii și condițiile de muncă în România

România a moştenit şi continuă să dezvolte o structură deficitară a populaţiei ocupate, aceasta inhibând dezvoltarea...

Piaţa muncii din România a dezvoltat şi menţinut o serie de deficite structurale în ce privește populaţia şi forţa de muncă, deficite care au fost amplificate de criza economico-financiară. Astfel că, până în 2013, nu a fost posibil să se recupereze pierderea de locuri de muncă suferită în timpul crizei. Rata ocupării din 2013 (60,9%) este semnificativ mai mică decât cea din 2008 (63,9%).

Sursa: date INS, prelucrările autorului.

Măsurile pentru creşterea gradului de participare şi ocupare a populaţiei au un impact major care se răsfrânge asupra întregului sistem economico-social, la nivelul anului 2010 creşterea cu 1 punct procentual a ratei ocupării echivalând cu un spor în PIB de 1,62 puncte procentuale.

În legătură cu creşterea gradului de ocupare, în România există, comparativ cu situaţia pe plan european, o rezervă importantă care se referă la supradimensionarea în mod convenţional în statistica oficială a populaţiei ocupate în agricultură, în raport cu cerinţele unei economii moderne. Acest fapt conduce la o productivitate medie scăzută la nivel naţional.

Sursa: date INS, prelucrările autorului.

2 Conform calculelor efectuate de experții Biroului pentru observarea pieței muncii și a calității locurilor de muncă, Blocul

Național Sindical

72,169 68,1

66,264,2 64,5 64,7

66 66,6 65,764,1

62,864,6 64,6

64,662,9 62,4

61,360,1 60,7 61,4

63,4 63,6

60,6 59,6 59,661,1 60,9

50

55

60

65

70

75

1999 2001 2003 2005 2007 2009 2011 2013

RATA OCUPĂRII RESURSELOR DE MUNCĂla nivel național (%)

rata de activitate rata ocuparii

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

Regiunea NORD-

VEST

Regiunea CENTRU Regiunea NORD-

EST

Regiunea SUD-

EST

Regiunea SUD-

MUNTENIA

Regiunea

BUCURESTI -

ILFOV

Regiunea SUD-

VEST OLTENIA

Regiunea VEST

Rata ocup ării resurselor de munc ăpe regiuni de dezvoltare (%)

1990 2000 2003 2006 2010 2013


10

Prin iniţierea unor investiţii şi măsuri orientate spre modernizarea şi reducerea ponderii populaţiei în agricultură s-ar obţine beneficii importante, atât pe planul creşterii veniturilor celor ocupaţi în agricultură cât şi al modernizării mediului rural. În anul 2010, reducerea cu un punct procentual a ponderii agriculturii în populaţia ocupată echivala cu o creșetere anuală a PIB-ului de 1,2%3.

Sursa: date INS, prelucrările autorului

Structura populaţiei ocupate înregistrează o dinamică lineară şi omogenă în ultimii ani, în medie 67-68% din totalul populaţiei ocupate fiind salariați, cu aproximativ 12% lucrători pe cont propriu, procent egal cu cel al „lucrătorilor familiali neremunerați”;existența acestei din urmă categorii reprezintă un element îngrijorător, din cauza nivelului ei supradimensionat (12% din populaţia ocupată), ea fiind, în fapt, o categorie care maschează un important segment de populaţie fără surse proprii de trai. Cu atât mai grav este faptul că, în această categorie, cel mai bine reprezentați sunt cei din grupa de vârstă 15-24 de ani (36% din populaţia ocupată în 2013).

Forța de muncă a scăzut în ultimii câţiva ani, tendița descendentă fiind slabă, dar practic permanentă, în afara regiunii din Nord-Estul României, în care asistăm la un fenomen invers, de creştere vizibilă a forței de muncă; este vorba de cea mai săracă regiune a României, unde Produsul Intern Brut/locuitor este cu 48% mai mic decât indicatorul echivalent la nivel național, această diferență accentuându-se de la un an la altul. În condițiile în care în România mobilitatea ocupațională și cea regională sunt extrem de reduse, și în lipsa unor politici publice orientate, este de așteptat ca, în perioada următoare, să ne confruntăm cu o creștere a expunerii la riscul de sărăcie pentru populația ocupată.

3 Conform estimărilor realizate de experții Biroului pentru observarea pieței munii și a calității locurilor de muncă, BNS.

62% 59% 55%62% 66% 66% 67% 66% 67% 68% 67%

1%1%

1%

1%2% 2% 1% 1% 1% 1% 1%

16% 18%20%

15%14% 13% 12% 13% 13% 12% 12%

16% 18% 20% 15%14% 13% 12% 13% 13% 12% 12%

1% 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Structura populaţiei ocupatedupă statutul profesional

Salariat Patron Lucrator pe cont propriu Lucrator familial neremunerat Membru al unei societati agricole sau al unei coope ratii

1100

1200

1300

1400

1500

1600

1700

1800

1900

2000

2100

2200

2300

2400

2500

A N U L

1 9 9 0

A N U L

2 0 0 0

A N U L

2 0 0 1

A N U L

2 0 0 2

A N U L

2 0 0 3

A N U L

2 0 0 4

A N U L

2 0 0 5

A N U L

2 0 0 6

A N U L

2 0 0 7

A N U L

2 0 0 8

A N U L

2 0 0 9

A N U L

2 0 1 0

A N U L

2 0 1 1

A N U L

2 0 1 2

A N U L

2 0 1 3

RESURSELE DE MUNCĂpe regiuni de dezvoltare România

Regiunea NORD-VEST Regiunea CENTRURegiunea NORD-EST Regiunea SUD-ESTRegiunea SUD-MUNTENIA Regiunea BUCURESTI - ILFOVRegiunea SUD-VEST OLTENIA Regiunea VEST


11


De menționat este faptul că, în acest moment, aproximativ 19% dintre persoanele care dețin un loc de muncă în România sunt expuse riscului de sărăcie, în timp ce media europeană este de aproximativ 9%.


Rata de inactivitate a crescut și rămâne foarte ridicată în România, la nivelul anului 2013. Mai bine de 29% din

populația aptă de muncă se află în inactivitate, iar creșterea acestui indicator este extrem de accentuată, dacă avem în vedere că, în anul 2000, rata de inactivitate era de doar 16%.

Populația inactivă aptă de muncă se prezintă cu o medie de cca. 30% în perioada 2008–2013.

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011

Anul 2012

Anul 2013

Populaţia activă

84% 82% 76% 73% 73% 71% 73% 73% 72% 72% 71% 70% 71% 71%

Populaţia inactivă în vârstă de muncă 16% 18% 24% 27% 27% 29% 27% 27% 28% 28% 29% 30% 29% 29%

Această valoare foarte înaltă este cauzată de un fenomen dintre cele mai îngrijorătoare. Foarte multe persoane sunt descurajate în a mai căuta un loc de muncă (cu o incidență uriașă în mediul rural), iar descurajarea determină intrarea acestor persoane direct în inactivitate. Este de reținut faptul că cea mai expusă categorie de vârstă la descurajarea de a căuta un loc de muncă este tocmai categoria 35-49 de ani, cea care ar trebui să fie cea mai stabilă din punct de vedere profesional.


42%

50% 52%54%

59%

64%

59% 57%53% 52%

47%43% 42% 44%

40%

29%32%

34% 34%

58%

50% 48%46%

41%

36%

41% 43%47% 48%

53%57% 58% 56%

60%

71%68%

66% 66%

Structura populației descurajate în a mai căuta un loc de muncă dupămediul de rezidență

urban rural


12

Această stare de fapt indică o tendință ce demonstrează puternicele și nedoritele modificări la nivelul relațiilor de muncă. Mulți angajatori preferă să angajeze personal cu pregătire și experiență profesională reduse, de vârste mai mici, dar care pot fi folosiți în mod discreționar, în timp ce categoriile de profesioniști cu pregătire și experiență mai bune, dar cu așteptări precise și capacitatea de a-și traduce în fapte aceste așteptări, sunt descurajați în efortul lor de a ocupa un loc de muncă.


Chiar dacă rata şomajului din România este situată la un nivel care nu ridică prea multe probleme, analiza atentă relevă aspecte extrem de îngrijorătoare…

În ultimii ani, se poate observa o tendinţă de cronicizare a şomajului.


Cifrele oficiale indică dinamici moderate, dar aceasta numai în condiţiile în care nu luăm în calcul ieșirile din sistem, fapt care face ca ratele șomajului să se prezinte la valori nu foarte mari, dar în fond nereale și fără corespondență cu realitățile de pe

piața muncii. Această lipsă de corespondență cu realitatea curentă este dată inclusiv de nivelul foarte ridicat al ocupării în agricultura de subzistență (o treime din populația aptă de muncă).

0%

10%

20%

30%

40%

50%

Anul 1996 Anul 1998 Anul 2000 Anul 2002 Anul 2004 Anul 2006 Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Trimestrul

II 2014

Structura populației descurajate în a mai găsi un loc de muncă

pe grupe de vârstă

15 - 24 ani 25 - 34 ani 35 - 49 ani 50 - 64 ani

0

200.000

400.000

600.000

800.000

1.000.000

1.200.000

Numărul șomerilorînregistra ți la sfâr șitul lunii

Someri neindemnizati Total someri inregistrati (indemnizati si neindemni zati)


13

Dar putem vorbi și de o consolidare a unor nuclee de șomaj care tinde să devină structurală. Așa se face că, peste jumătate din șomerii BIM înregistrați nu mai lucraseră de cel puțin opt ani, o perioadă care practic îi descalifică pe foarte mulţi şomeri din punct de vedere profesional, dar şi din punctul de vedere al capacităţii de a răspunde cerinţelor de ordine şi disciplină a muncii.


În 2011, doar 2% din şomeri făceau tranziţia de la şomaj la un loc de muncă; în fapt, 80% dintre şomeri nu-şi găsesc de lucru. Mai mult de jumătate dintre tinerii ce termină o formă de învăţământ intră în şomaj sau inactivitate.

Aceeași categorie de vârstă, 35-49 de ani, categoria cea mai descurajată în a căuta un loc de muncă, se regăsește într-o dinamică de creștere în ceea ce privește evoluția șomajului de lungă durată.


Creșterea ponderii acestei categorii de vârstă în rândul șomerilor de lungă durată este rapidă și consistentă: din 2010, când se situa la 32%, s-a ajuns la peste 41% în trimestrul I din 2014.

Întâlnim, de asemenea, evoluţii

îngrijorătoare şi în ce privește şomajul de lungă durată. Avem de a face cu valori extrem de mari în rândul şomerilor tineri de lungă durată, atât în mediul rural (peste 61% în 2013), cât mai ales în mediul urban (peste 68% în 2013).

45%42%

46% 48%52%

2009 2010 2011 2012 2013

ȘOMERI BIM CARE AU ÎNCETAT SĂ LUCREZE DE CEL PUȚIN 8 ANI

30%

33%

36%

39%

42%

45%

48%

51%

54%

57%

60%

63%

66%

69%

Evolu ția șomajului de lung ă durat ăpe grupe de vârst ă

15 - 24 ani 25 - 34 ani 35 - 49 ani 50 ani si peste


14

Dar ponderi însemnate regăsim în acelaşi an (2013) şi la șomajul de lungă durată general. În mediul urban, peste jumătate din șomerii înregistrați sunt șomeri de lungă durată (53,1%), iar în mediul rural avem o pondere de 44,2%, valoare ceva mai mică, generată însă, în primul

rând, de ieșirile din sistemul asigurărilor de şomaj (fără ca persoanele în cauză să fi revenit în câmpul muncii) şi de incapacitatea sistemului de a înregistra persoanele neocupate din mediul rural (ei înşişi neinformaţi, neinteresaţi şi descurajaţi).


Demn de remarcat este şi faptul că programele de pregătire par să fie ineficiente în contextul eforturilor mai mult sau mai puţin concentrate de a reintegra profesional şomerii din România. În urma unui studiu (din 2012)4 privind eficiența programelor de formare profesională continuă la care participă şomeri, a rezultat că tendinţa de scădere a eficienței acestor programe este continuă (cu excepția anului 2010) și pronunțată, ajungând la 15% (în 2011), față de 73-74% (2002-2003).


4 Impactul calificării și recalificării asupra cererii și ofertei de muncă, Biroul pentru observarea pieței muncii și a calității locurilor

de muncă, BNS, 2012

49,858,4

64,261

68,4

4959,6

6261,3

61,2

32,2

35,2

44,348,2 53,1

38,7

34,2 37,139,2

44,2

0

10

20

30

40

50

60

70

80

2009 2010 2011 2012 2013

%

ani

Incidența șomajului BIM de lungă durată

incidenta somajului BIM de lunga durata la tineri - urban

incidenta somajului BIM de lunga durata la tineri - rural

incidenta somajului BIM de lunga durata - urban

incidenta somajului BIM de lunga durata - rural

73% 74%

54%

34% 32%24% 19% 14%

21% 15%

0%

20%

40%

60%

80%

Anul2002

Anul2003

Anul2004

Anul2005

Anul2006

Anul2007

Anul2008

Anul2009

Anul2010

Anul2011

Ponderea șomerilorcare s-au angajat dupa ce au urmat o form ă de

pregatire


15

Capitolul 4: Relații industriale și parteneri sociali în România

Modificarea legislației muncii nu a avut efectele scontate, în schimb a condus la accentuarea precarizării relațiilor de muncă….


Modificările operate în legislaţia muncii pentru flexibilizarea condiţiilor de muncă (survenite chiar pe timp de criză) a condus la o precarizare a relațiilor de muncă, contractele de muncă cu timp parțial sau contractele de muncă pe perioadă determinată fiind subutilizate (în 2013, ele reprezintă mai puțin de 10% din totalul contractelor individuale de muncă).


În cadrul aceluiaşi fenomen de precarizare a relaţiilor de muncă se evidenţiază o tendinţă negativă de flexibilizare exagerată a alocării timpului de lucru la nivelul unei săptămâni. Astfel trei sferturi din populaţia ocupată cu timp parţial nu putea indica o durată obişnuită a săptămânii de lucru, în timp ce jumătate din salariaţii cu regim de lucru temporar lucrau de fapt peste 40 ore pe săptămână sau nu puteau indica o durată obişnuită a săptămânii de lucru; ambele procente au fost în creştere în ultimii ani.

Economia României rămâne ancorată în munca slab şi mediu calificată, utilizatoare a unor tehnologii relativ slabe şi bazată pe ramuri de activitate cu valoare adăugată scăzută. Productivitatea este afectată, iar modelele de activitate utilizate nu permit sporuri de

10% 11% 15% 12% 11% 10% 11% 11% 11% 10% 9% 8%

16% 14%15% 19% 17% 15% 15% 14% 13% 12% 12% 11%

63% 63% 57% 59% 64% 67% 68% 69% 69% 71% 72% 74%

8% 9% 10% 7% 6% 5% 4% 5% 5% 4% 4% 5%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Anul

1996

Anul

1998

Anul

2000

Anul

2002

Anul

2004

Anul

2006

Anul

2008

Anul

2009

Anul

2010

Anul

2011

Anul

2012

Anul

2013

Populaţia ocupată cu program de lucru complet, după durata obișnuită

a săptămânii de lucru

Nu poate fi indicata o durata obisnuita 46 ore si peste 41 - 45 ore 40 ore 36 - 39 ore 01 - 35 ore

46% 45%42%

34%41%

25%21% 20%

30% 33%25%

37%

18% 16% 15%

26% 30%

42%46% 52%

49% 42%

47%

31%

7% 6% 7%10% 10% 11% 12% 10%

6% 9%13% 15%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Anul 1996 Anul 1998 Anul 2000 Anul 2002 Anul 2004 Anul 2006 Anul 2008 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Trimestrul

II 2014

STRUCTURA SALARIAŢILOR CU PROGRAM DE LUCRU PARȚIAL -DUPĂ DURATA SĂPTĂMÂNII DE LUCRU

Nu poate fi indicata o durata obisnuita 31 ore si peste 11 - 20 ore 21 - 24 ore 25 - 30 ore


16

productivitate decât pe baza reducerilor salariale, ceea ce, practic, reprezintă un puternic factor suplimentar de stress. În 2012, peste jumătate dintre angajaţii din economie erau expuşi la cel puţin un factor de risc care le afecta sănătatea mintală5. În ultimii ani, sectorul privat din economie investește mai puţin în formare profesională şi aplică mai puţin (cantitativ şi calitativ) scheme de evaluare a personalului. În ce priveşte relaţiile de muncă, trebuie spus că acestea au devenit mai formale – la locul de muncă dominând mai degrabă un sentiment de concurenţă decât unul de cooperare sau emulaţie.

Cum era şi de aşteptat, nemulţumirile salariale au continuat să crească pe perioada crizei. La această stare de lucruri contribuie în primul rând factori ca: neimplicarea în procesul de luare a deciziilor, necompensarea fidelităţii la locul de muncă, factorii de risc psihic şi lucrul în schimburi. Toate acestea au generat un sentiment acut al lipsei de încredere şi de motivaţie în rândul lucrătorilor, fenomene care au continuat să se accentueze.

Modificarea legislației în domeniul dialogului social a produs mutații greu de remontat, în special la nivelul dialogului social bipartit…

Implicarea în activități de protest la nivel de companie s-a redus semnificativ pe perioada crizei, iar numărul conflictelor de muncă deschise s-a redus semnificativ, în corespondență directă cu reducerea numărului contractelor colective de muncă care operează la nivel de companie și grup de unități (contractele colective de muncă la nivel de sector aproape au dispărut). Aceste dinamici negative au la origine dispariția contractului colectiv de muncă la nivel național, desființat ca rezultat al modificărilor legislative mai sus amintite.


România se confruntă cu o dereglementare în ce privește drepturile, efect negativ direct al

5 Condiții de muncă, satisfacție și performanță la locul de muncă, Biroul pentru observarea pieței muncii și a calității locurilor de

muncă, BNS 2012

324

384

319285

260

352

653

141103 114 121

7998 95 86

116 11692

7335 23 22

0

100

200

300

400

500

600

700

Anul

1993

Anul

1994

Anul

1995

Anul

1996

Anul

1997

Anul

1998

Anul

1999

Anul

2000

Anul

2001

Anul

2002

Anul

2003

Anul

2004

Anul

2005

Anul

2006

Anul

2007

Anul

2008

Anul

2008

Anul

2009

Anul

2010

Anul

2011

Anul

2012

Anul

2013

Număr conflicte de interese la nivel na țional

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

1400000

1600000

1800000

Salaria ți din unit ățile în care au avut loc conflicte de interese

Salariati - total Participanti la conflicte

11729

10569

77188317

8783 87269477

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Contracte colective de muncăla nivel de unitate

Contracte colective de munca la nivel de unitate


17

legislației ce reglementează dialogul social. Dată fiind reducerea semnificativă a protecției oferite de sistemul de negociere colectivă bazat pe coordonare și centralizare, România are la momentul actual un număr mare de lucrători ocupați cu salarii mici.

Sursa: date MMFPSPV, prelucrările autorului

Există o corelaţie directă între numărul ridicat al salariaţilor care nu sunt apăraţi de contracte colective şi nivelul salarial al acestor persoane.

Peste 40% dintre lucrătorii români nu sunt acoperiți de contracte colective de muncă, aproape dublu față de media europeană, cifră strâns legată de numărul lucrătorilor cu salarii mici.

Totodată, date fiind aceste câștiguri salariale mici, fenomenul de asigurare a unor activități secundare generatoare de venit s-a amplificat în rândul populațtiei ocupate, fenomen ce are implicații majore atât la nivelul stării generale a forței de muncă, cât și în ce privește posibilitățile de ocupare.

Avem de a face cu o pseudo-creștere a ocupării pe seama multiplicării numărului de contracte de muncă, pentru că, de fapt, este vorba de aceiaşi indivizi (cca. 200 000 de persoane în 2013, cifra fiind în creștere), obligaţi să muncească pe un contract suplimentar. Pe categorii de vârstă, regăsim din nou categoria de vârstă 35-49 de ani, ei reprezentând 55% (în 2013) din cei care aveau o activitate secundară generatoare de venit.

Sursa: date INS si MMFPSPV prelucrările autorului

Relevantă pentru degradarea dialogului social la nivel de unitate este informația potrivit căreia doar 15% din companiile active cu mai mult de 10 salariați și 87% din cele cu mai mult de 50 de salariați aveau, în 2013, un contract colectiv de muncă încheiat la nivel

de unitate. Reglementările actuale statuează faptul că întreprinderile cu un număr mai mare de 20 de salariați au obligația de a negocia contracte colective de muncă la nivel de unitate, nemaiexistând însă și obligativitatea de a încheia un astfel de contract; în plus, admiterea reprezentanților salariaților ca partener de dialog cu drepturi aproape similare celor ale

27% 28% 34% 32% 30% 26% 27% 26% 22% 20% 20%

46% 46% 44% 45% 46% 48% 50% 51% 52% 54% 55%

18% 18% 16% 15% 18% 20% 18% 19% 21% 21% 20%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Anul

1996

Anul

1998

Anul

2000

Anul

2002

Anul

2004

Anul

2006

Anul

2008

Anul

2010

Anul

2011

Anul

2012

Anul

2013

Persoane care au o activitate secundar ăpe grupe de vârst ă

15 - 24 ani 25 - 34 ani 35 - 49 ani 50 - 64 ani 65 ani si peste


18

sindicatului facilitează o pseudo-negociere colectivă, acest proces nefinalizându-se cu semnarea și înregistrarea unui contract colectiv.

Capitolul 5: Concluzii

Este cert că România înregistrează evoluţii negative în ce privește populaţia, forţa de muncă şi relaţiile de pe piaţa muncii.

Ratele şomajului sunt relativ constante în ultimii ani, cu oscilaţii modeste, dar înregistrăm unele procese care pun probleme mari. Menţionăm dintre acestea cronicizarea şomajului, atât în rândul șomerilor de lungă durată, cât şi în rândul şomerilor de lungă durată tineri, în ambele medii de rezidenţă, rural şi urban. Peste jumătate din şomerii înregistraţi în standard B.I.M. sunt persoane care au încetat să lucreze de peste opt ani. Categoriile cele mai afectate sunt: 15-24 de ani (din rândul cărora provin majoritatea lucrătorilor familiali neremunerați – consideraţi forţă de muncă activă, fiind în fapt şomeri ce au nevoie de sprijin pentru asigurarea traiului propriu), dar şi, în mod paradoxal, categoria 35-49 de ani, care, deşi este categoria de forţă de muncă disponibilă cu cel mai disciplinat comportament, deţinătoare de competenţe şi experienţă de muncă dovedite, este categoria cea mai descurajată în a căuta un loc de muncă.

Resursele de muncă sunt în scădere, iar forţa de muncă ocupată are componente de natură să compromită ocuparea (ponderi mari ale populaţiei ocupată în agricultură de subzistenţă sau un număr foarte ridicat de lucrători familiali neremuneraţi). Rata populaţiei aptă de muncă trecută în inactivitate este de asemenea foarte mare şi în creştere accentuată - 29% din forța de muncă disponibilă se afla practic în inactivitate (faţă de doar 16% în anul 2000).

Un fenomen extrem de grav, deşi anterior intrării în muncă, este părăsirea timpurie de către tineri a sistemului de educaţie, fenomen care se consolidează, mai ales în mediul rural, unde cca. 28% din tineri au părăsit timpuriu sistemul de învățământ în 2013. Acest proces afectează puternic capacitatea acestor tineri de a intra şi rămâne ca elemente active pe piaţa muncii.

Programele de calificare/recalificare trebuie recalibrate în scopul asigurării unei eficiențe sporite, aceasta constând în corelarea programului de formare cu ocuparea pe piaţa muncii. În ultimii ani se înregistrează o scădere accentuată a eficienţei diverselor forme de pregătire profesională organizate în beneficiul şomerilor, un exemplu extrem în acest sens fiind ponderea şomerilor care şi-au găsit un loc de muncă după ce au participat la un program de pregătire profesională (15% în 2011).

În ce priveşte forţa de muncă în activitate trebuie reţinut faptul că, de foarte multe ori avem de a face cu relații de muncă precare, contracte de muncă cu niveluri salariale mici şi program de lucru cu puternice caracteristici discreţionare; aici este suficiet să remarcăm că trei sferturi din populaţia ocupată cu contracte cu timp parţial de lucru nu putea indica o durată obişnuită a săptămânii de lucru sau lucrau un număr de ore echivalent unui program cu normă întreagă, în timp ce jumătate din salariaţii cu regim de lucru temporar lucrau de fapt 40 ore pe săptămână sau mai mult sau nu puteau indica o durată obişnuită a săptămânii de lucru.


19

Ca urmare a modificărilor legislative care au demobilizat capacitatea de reacţie a salariaţilor şi a partenerilor sociali, dar şi pe fondul acutizării pe fond de criză a condițiilor socioeconomice, participarea la activităţi de protest la nivel de companie s-a redus vizibil, numărul conflictelor şi al acţiunilor de protest scăzând dramatic.

România se confruntă cu o problemă majoră în ce privește reglementarea dialogului social, protecția oferită de sistemul de negociere colectivă bazat pe coordonare și centralizare fiind practic destructurată. Efectele negative se manifestă direct în relaţiile de muncă, în calitatea locurilor de muncă, dar şi în ceea ce priveşte drepturile salariale (avem un foarte mare număr de lucrători ocupați cu salarii mici sau la nivel minim).

Trebuie adoptate soluţii legale, administrative şi investiționale care să poată asigura atât normalizarea relaţiilor de muncă şi însănătoşirea proceselor de pe piaţa muncii în general, cât şi o creştere sustenabilă pe termen lung care să conducă la atingerea ţintei asumate de România pentru 2020.

Un exemplu de soluţie potenţială este recenta iniţiativă cetăţenească de modificare a Codului Muncii din România, coordonată de Blocul Naţional Sindical, care a reuşit să întrunească toate condiţiile necesare pentru ca legea în cauză să fie trimisă în Parlamentul României, modificările avute în vedere venind să corecteze o serie de deficienţe legale dintre cele mai sus menţionate.


20

7. Anexe statistice

Resurse de muncă pe regiuni de dezvoltare UM: Mii persoane

Anul 1990

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011

Anul 2012

Anul 2013

Total TOTAL 13217 13358 13616 13343 13544 13702 13817 13802 13773 13747 13876 14048 14048 14034 13998

- Regiunea NORD-VEST

1697 1680 1706 1669 1694 1719 1726 1731 1731 1731 1750 1778 1779 1779 1776

- Regiunea CENTRU

1648 1611 1643 1595 1620 1632 1653 1643 1641 1637 1652 1669 1667 1663 1657

- Regiunea NORD-EST

2049 2252 2300 2260 2297 2315 2341 2341 2336 2332 2356 2385 2399 2411 2429

- Regiunea SUD-EST

1735 1794 1836 1805 1829 1849 1865 1859 1847 1840 1854 1868 1860 1852 1843

-

Regiunea SUD-MUNTENIA

1979 2002 2037 2002 2035 2061 2071 2061 2049 2043 2063 2088 2086 2079 2069

-

Regiunea BUCURESTI - ILFOV

1422 1401 1430 1411 1440 1472 1489 1501 1506 1511 1524 1547 1541 1543 1530

- Regiunea SUD-VEST OLTENIA

1410 1392 1417 1399 1411 1416 1422 1414 1407 1402 1415 1437 1441 1437 1432

- Regiunea VEST

1276 1226 1246 1203 1220 1238 1250 1252 1254 1252 1262 1275 1274 1270 1263

Produsul intern brut (PIB) regional pe locuitor - preţuri curente, calculate conform CAEN Rev.1

Regiuni

Anul 1995

Anul 1996

Anul 1997

Anul 1998

Anul 1999

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Total 337.2 503.6 1132 1647 2458 3610 5264 6975 9084 11414 13363 15968 19315 23935

Regiunea Nord -Vest

316 471.7 1040 1540 2335 3322 4912 6691 8640 10901 12539 14947 18611 21284

Regiunea Centru 351.4 531.5 1188 1690 2524 3729 5388 7332 9426 11459 13098 15920 19580 22820

Regiunea Nord - Est

274.5 409.2 851.4 1223 1778 2509 3816 5057 6522 7872 8908 10296 12341 14773

Regiunea Sud-Est 342.7 506.1 1163 1631 2270 3213 4709 6289 8019 10470 11542 13570 15642 19814

Regiunea Bucuresti - Ilfov

495.6 742.7 1701 2845 4503 7821 10751 14149 18277 22909 29573 35012 43037 58061

Regiunea Sud - Muntenia

329.8 482.5 1034 1428 2045 2857 4249 5613 7295 9407 11069 13375 15758 19927

Regiunea Sud -Vest - Oltenia

287.1 437 1044 1453 2141 2993 4457 5415 7547 9367 10371 12463 15097 18531

Regiunea Vest 340.7 516.2 1269 1781 2824 3723 5609 7630 10183 13021 15065 18570 22342 25979


21

Rata de activitate a resurselor de munca pe regiuni de dezvoltare

UM: Procente

Anul 1990

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011

Anul 2012

Anul 2013

rata de activitate 82 72.1 69 68.1 66.2 64.2 64.5 64.7 66 66.6 65.7 64.1 62.8 64.6 64.6

Regiunea NORD-VEST

83.2 76.1 74 72.9 70.6 68.3 69.2 69.2 70.6 71 70.9 69 68 69.8 69.8

Regiunea CENTRU 79.5 73.6 69.6 71.8 69 66.9 65.8 66.5 67.2 67.4 67 65.3 64.3 66.7 67

Regiunea NORD-EST

83.9 72.1 68.2 65 61.7 58.7 58 56.8 56.9 56.6 56.1 54.9 52.8 54 53.1

Regiunea SUD-EST

79.3 68.6 64.7 62.9 60.8 59.3 58.9 59 59.8 60.3 59.6 58 56.5 58.3 58.4


82.2 72.1 68.4 67.2 64.7 62 61.9 61.4 62.5 62 62.1 60.6 59.2 61.1 61.1


81.6 62.7 62 66.4 67.5 68.5 73.1 77 81.8 86.2 82 80.4 81 81.9 83.8

Regiunea SUD-VEST OLTENIA

84.3 77.5 74.4 69.4 68.1 64.8 65.1 64.9 65.5 66.5 66 63.8 62.3 64.3 63.6

Regiunea VEST 82 74.8 71.7 72.5 71.5 70.2 70.4 69.9 71.7 71.1 69.9 67.6 66.4 68.6 69

Populaţia ocupată civilă pe regiuni de dezvoltare

Macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete

Ani Anul 1992

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011

Anul 2012

Anul 2013

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

Mii pers.

TOTAL 10458 8629,3 8562,5 8329 8305,5 8238,3 8390,4 8469,3 8725,9 8747 8747 8410,7 8371,3 8365,5 8569,6 8530,6

Regiunea NORD-VEST 1376,8 1170 1176,9 1133,4 1131,4 1125,3 1145,5 1155,4 1186,5 1187,9 1187,9 1156,5 1153,7 1156,7 1187,2 1188

Regiunea CENTRU

1239,6 1063,9 1044,8 1041,9 1024,9 1007,3 1008,1 1024,9 1049,9 1046,5 1046,5 1001,8 1001,8 1006,8 1040,7 1040,8

Regiunea NORD-EST

1606,3 1409,1 1401,8 1308,9 1290,9 1253,3 1265,6 1246,2 1262,3 1248,9 1248,9 1208,2 1207,2 1192,8 1224,7 1203,7

Regiunea SUD-EST 1329,2 1090,6 1070,7 1022,1 1022,2 1021,7 1028,2 1035,8 1056,5 1057,6 1057,6 1011,1 994,9 986,2 1011 1003,9


1602,5 1293,8 1270,4 1221,6 1207,3 1183 1188,9 1184,5 1214,8 1201 1201 1159,9 1154,8 1154,5 1182,6 1168,8


1201 827,3 844,8 906,4 944,1 980,9 1062,1 1130,1 1211,7 1281,7 1281,7 1220,3 1214,8 1224,5 1239 1256,9

Regiunea SUD-VEST OLTENIA

1126,6 953,5 944,3 879,4 873,7 848,6 857,1 853 875 867 867 836,1 832,8 828,9 848 832

Regiunea VEST 976 821,1 808,8 815,3 811 818,2 834,9 839,4 869,2 856,4 856,4 816,8 811,3 815,1 836,4 836,5

Populaţia ocupată civilă după statutul profesional al populaţiei ocupate

Statut profesional al populatiei ocupate

Ani

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011

Anul 2012

Anul 2013

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Mii persoane

Total 8629,3 8562,5 8329 8305,5 8238,3 8390,4 8469,3 8725,9 8747 8747 8410,7 8371,3 8365,5 8569,6 8530,6

Salariati 4646,3 4613,1 4614,7 4655 4652,7 4790,4 4910,1 5162,9 5232,7 5232,7 4879,5 4581 4660,5 4777,2 4801,1

Patroni 165,7 184,5 183,8 179,2 186,2 180,2 169,9 156,9 160,3 160,3 125 145,5 126,3 103,3 160

Lucratori pe cont propriu

2263,4 2274,9 2115,5 2140,4 2133,7 2162,2 2134,5 2180,4 2162,5 2162,5 2080,7 2245 2142,8 2241,2 2241,2

Lucratori familiali neremunerat

1553,9 1490 1415 1330,9 1265,7 1257,6 1254,8 1225,7 1191,5 1191,5 1325,5 1399,8 1435,9 1447,9 1328,3


22

Persoane cuprinse în cursurile de formare profesională

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011

UM: Numar persoane Şomeri care au urmat cursuri finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj

Persoane cuprinse în pregătire

13311 14347 12349 22534 33215 26601 25241 24910 23480 33713

- din care: s-au încadrat în activitate 9710 10585 6688 7664 10567 6387 4818 3369 5008 5008

Şomeri înregistraţi beneficiari de drepturi băneşti, pe grupe de vârstă

Grupe de varsta

Anul 1993

Anul 1994

Anul 1995

Anul 1996

Anul 1997

Anul 1998

Anul 1999

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011

Anul 2012

Anul 2013

UM: Num ăr persoane In varsta sub 25 ani

429668 470330 341354 235000 251215 247573 245989 220701 178413 75111 64603 47103 44938 30559 65217 24743 61794 49189 38523 44264 47065

In varsta 25-29 ani

163628 165107 110606 56529 82806 95780 98199 82778 69214 36066 24404 18202 15264 10640 33105 9884 36455 21448 13423 13896 12622

In varsta 30-39 ani

237519 212750 141738 70055 132460 170610 204743 172673 142805 89380 76542 57164 54276 42306 98432 34252 110380 71827 38372 38694 35579

In varsta 40-49 ani

151406 142893 118416 65941 134523 196395 227774 187751 148531 97115 86804 65091 59574 46160 92548 42011 128312 103127 50591 52905 55127

In varsta 50-55 ani

60056 54815 43980 23918 42159 65643 75904 72467 58512 39288 38151 31938 31703 27184 51658 22840 67103 53830 23459 23767 24454

In varsta de peste 55 ani

23567 22455 18127 10247 12840 17017 18942 15541 10215 6728 7081 7656 9556 9984 26878 9819 31453 30219 18170 20947 24779


2


3


4


5


2


2

_____________

Greve declanşate cu respectarea procedurilor legale, pe feluri de greve

Feluri de greve

Ani

Anul 1992

Anul 1993

Anul 1994

Anul 1995

Anul 1996

Anul 1997

Anul 1998

Anul 1999

Anul 2000

Anul 2001

Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

UM: Numar

Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr Număr

Total 9 30 33 27 15 15 54 85 10 5 13 9 11 8 2 12 8 1

De avertisment 1 10 7 1 6 3 5 22 2 3 10 4 3 4 1 4 3 1

De avertisment urmat ă de greva propriu-zisă

2 9 5 7 6 9 37 26 6 2 3 5 4 4 1 2 3 :

Greva propriu -zisă 6 11 21 19 3 3 12 37 2 : : : 4 : 1 8 2 :

ROREG.NO. BE - BXL - 27

Rue Belliard/Belliardstraat 991040 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Responsabil de editare: Unitatea Vizite şi publicaţiiEESC-2015-47-RO

www.eesc.europa.eu

© Uniunea Europeană, 2015Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei

QE-01-15-435-RO-NISBN 978-92-830-2786-7

doi:10.2864/329918

Comitetul Economic şi Social European

Documents

final RO corrected Layout...2010–2012 cre șteri ale veniturilor băne ști de doar 1%, în timp ce cre șterea medie a veniturilor b ăne ști pentru restul gospod ăriilor a fost