Upload
maria-boca
View
104
Download
2
Embed Size (px)
DESCRIPTION
CECCAR
Citation preview
Expertize Contabile
1. Cum se clasifică expertizele contabile?
Rezolvare:
După scopul principal în care au fost solicitate, în:
a. expertize contabile judiciare, reglementate de: Codul de procedură civilă, Codul de
procedură penală, alte legi speciale;
b. expertize contabile extrajudiciare – cele efectuate în afara procedurilor reglementate
privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului justiţiei. Sunt efectuate în afara unui
proces justiţiar. Nu au calitatea de mijloc de probă în justiţie, ci, cel mult, de argumente
pentru solicitarea de către părţi a administrării probei cu expertiza contabilă judiciară sau
pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabilă.
După principalul obiectiv la care se referă, expertizele contabile sunt:
a. Civile
b. Penale
c. Comerciale
d. Fiscale
e. Alte categorii dispuse de organele în drept sau extrajudiciare solicitate de către client.
2. Care este finalitatea expertizelor contabile?
Rezolvare:
Caracteristica esenţială a expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare este că acestea au un
scop definit în momentul solicitării şi acceptării lor de către experţi. Acest scop definit se
concretizează în obiectivele, respectiv întrebările la care trebuie să răspundă expertul contabil.
Scopul expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare mai este şi utilizarea acestora, dar numai
în contextul în care au fost solicitate. Întrucât expertul contabil îşi exprimă fundamentat răspunsul
la fiecare obiectiv stabilit, înaintea efectuării expertizei contabile, aceste răspunsuri nu pot fi
extrapolate (generalizate) nici în timp şi nici în spaţiu. Ele sunt specifice expertizei respective.
1
O consecinţă a faptului că răspunsurile formulate de expertul contabil în expertizele judiciare şi
extrajudiciare nu constituie opinii ci doar lămuriri, consultanţe de specialitate, expertizele
contabile nu au ca finalitate (scop) publicitatea lor. Ele sunt cel mult transparente în folosul celor
care justifică un interes material şi/sau moral în consultarea şi utilizarea lor.
3. Care sunt caracteristicile esenţiale ale unei profesii contabile?
Rezolvare:
Caracteristicile esenţiale ale unei profesii contabile sunt:
deţinerea unei competenţe intelectuale specifice, obţinută prin formare şi învăţământ;
respectarea de către membri a unui ansamblu de valori şi de reguli stabilite de organismul
profesional, cu deosebire cele care se referă la obiectivitate;
recunoaşterea unei datorii faţă de public.
Uneori, datoria membrilor, privind profesiunea lor şi publicul, poate fi în contradicţie cu interesul
lor personal pe termen scurt sau cu obligaţiile lor de loialitate faţă de angajator.
Ţinând seama de remarcile precedente este de datoria organismelor profesionale naţionale să
definească reguli de etică pentru membri lor, încât să garanteze o calitate optimă a serviciilor şi să
păstreze încrederea publicului în profesie.
Profesia contabilă liberală este bazată pe moralitate ireproşabilă, pe independenţă, pe ştiinţă în
profesie, pe competenţă.
4. În ce constă secretul profesional şi confidenţialitatea expertului contabil?
Rezolvare:
Secretul profesional şi confidenţialitatea expertului contabil constă în respectarea secretului şi
caracterului confidenţial al informaţiilor la care a avut acces şi de care a luat cunoştinţă cu ocazia
efectuării expertizelor contabile, trebuind să se abţină de la divulgarea lor către terţi, cu excepţia
cazurilor în care a fost autorizat expres în acest scop sau dacă are obligaţia legală sau
profesională să facă o astfel de divulgare.
2
5. Explicaţi care sunt situaţiile de incompatibilitate în cazul expertizei contabile?
Rezolvare:
Calitatea de expert contabil este incompatibilă cu cea de martor în aceeaşi cauză, calitatea de
martor având întâietate. Expertul contabil se află în incompatibilitate dacă există împrejurări din
care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul(ia) sau vreo rudă apropiată, în soluţionarea
unei cauze, într-un anumit mod, care l-ar determina, pe expertul contabil, să fie subiectiv.
Pot fi asimilate cu „împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă”, următoarele
situaţii în care s-ar putea găsi expertul contabil:
Dacă, în calitate de organ de control, colaborator sau consilier al uneia dintre părţile în
proces, s-a pronunţat asupra unor aspecte, ori a luat parte la întocmirea actelor primare, a
evidenţelor tehnico-operative sau la elaborarea situaţiilor financiare care fac obiectul
dosarului supus judecăţii.
Dacă, în calitatea de expert contabil, şi-a exprimat o primă opinie în aceeaşi cauză supusă
judecăţii, deoarece primează prezumţia că ar fi interesat în susţinerea primei soluţii. În
particular, expertul contabil, care a efectuat o expertiză extrajudiciară, la cererea unei părţi în
proces, se află în incompatibilitate cu calitatea de expert numit din oficiu. Dacă îndeplineşte
condiţiile de independenţă şi de competenţă, poate accepta calitatea de expert contabil
recomandat de parte.
3
Evaluarea întreprinderilor
1. Ce relaţie există între valoarea întreprinderii şi rata de actualizare:
a) direct proporţională;
b) invers proporţională;
c) depinde de numărul şi mărimea riscurilor.
Rezolvare: b) invers proporţională
2. Activul net corijat al întreprinderii este de 22.000 lei, capacitatea beneficiarã de 3.000 lei, iar
rata neutrã de 20%. Superprofitul va fi de:
a) plus 2.000 mii lei;
b) minus 1.400 mii lei;
c) plus 1.400 mii lei.
Rezolvare: b) minus 1.400 mii lei
3. Ce întelegeţi prin valoarea patrimonială a unei întreprinderi?
Rezolvare:
Valoarea patrimonială este activul net corijat obţinut ca diferenţă între activul bilanţului
economic şi datoriile înscrise în acest bilanţ.
Valori patrimoniale care se pot determina pentru o unitate sunt:
Valoarea contabilă este dată de Activul net contabil. Anc= Active totale – datorii totale =
= Capitaluri proprii + Rezultatul net (dupa distribuire);
Valoarea de reconstituire sau valoarea capitalurilor permanente necesare exploatării. Este
o valoare de continuitate. CPNE = active imobilizate + NFR;
4
Valoarea substanţială: VSB= Activ reevaluat în ipoteza continuării activităţii +valoarea
actuală a bunurilor pe care unitatea le foloseşte fără a fi proprietară (închiriate,
împrumuturi, leasing) – valoarea actuală a elementelor corporale care, deşi sunt
înregistrate în patrimoniu nu se găsesc în unitate;
Activ net de lichidare: Valoarea de lichidare = valoarea lichidativă minus valoarea
pasivului exigibil majorat cu totalul cheltuielilor de lichidare.
4. Ce este valoarea patrimonială a unei întreprinderi şi prezentaţi câteva din metodele de
determinare.
Răspuns:
Valoarea patrimonială este activul net corijat obţinut ca diferenţă între activul bilanţului
economic şi datoriile înscrise în acest bilanţ. Valoarea patrimonială a unei întreprinderi este
activul net corijat.
Activul net corijat se calculează prin două metode:
1. Metoda aditivă: ANC= Cap proprii -/+ Dif de reevaluare
2. Metoda substractivă: ANC= Active reevaluate – Datorii
Metodele de determinare sunt:
Metoda aditivă;
Metoda substrativă;
Metoda valorii substanţiale;
Alte metode patrimoniale (Metoda capitalului permanent necesar exploatării).
5. Ce este capacitatea beneficiară a unei întreprinderi şi ce semnificaţie are în evaluarea
întreprinderii?
Răspuns:
Capacitatea beneficiară înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un beneficiu dat, în
viitorul apropiat, în condiţii de motivare şi de gestiune considerate normale, identice cu cele din
ultimii ani, dacă nici o schimare semnificativă nu a avut loc.
5
Capacitatea beneficiară se poate exprima prin următorii indicatori:
Profit brut (diagnosticul financiar-contabil);
Profitul net se foloseşte în evaluări prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;
Dividend folosit în evaluări bazate pe randamentul capitalului;
Prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit în evaluările bazate pe actualizarea fluxurilor
degajate de întreprindere.
6
Administrarea şi Lichidarea Întreprinderilor
1. Definiţi lichidarea societăţilor comerciale.
Rezolvare:
Dispariţia unei societăţi comerciale ca entitate economică, socială şi juridică se produce odată cu
dizolvarea şi lichidarea ei. Lichidarea unei societăţi comerciale constă dintr-un ansamblu de
operaţiuni care să pună capăt activităţii societăţii şi totodată să ducă în final la încetarea statutului
de persoană juridică.
Operaţiunile de lichidare includ operaţiuni de lichidare a activului, care cuprind transformarea
bunurilor societăţii în bani şi încasarea creanţelor pe care societatea le are faţă de terţi şi
lichidarea pasivului, prin care se înţelege plata datoriilor societăţii către creditorii săi; după
terminarea acestor operaţiuni se trece la repartizarea activului net între asociaţi. Operaţiunile de
lichidarea a societăţilor comerciale sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată privind
societăţile comerciale şi de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
2. Care creanţe constituie categorii distincte de creanţe?
Rezolvare:
La începutul şedintei de vot pentru aprobarea planului de reorganizare, administratorul judiciar
informează creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris, fiecare creanţă beneficiind
de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte
creanţa respectivă.
Următoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care votează separat:
a) creanţe garantate;
b) creanţe salariale;
c) creanţe bugetare;
7
d) creanţe chirografare care aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate
desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Lista acestor creanţe trebuie confirmată de administratorul
judiciar;
e) celelalte creanţe chirografare.
3. Care sunt mijloacele prin care se pot dizolva societăţile comerciale?
Rezolvare:
În Legea societăţilor comerciale se precizează următoarele cauze referitoare la operaţiunea de
dizolvare a societăţilor comerciale:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum
neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.
Cauzele enumerate mai sus sunt cauze comune referitoare la operaţiunea de dizolvare a
societăţilor comerciale, dar legislaţia în vigoare prezintă şi cauze specifice referitoare la această
operaţiune, stabilite în funcţie de forma de constituire a societăţii comerciale (societate pe acţiuni,
societate în comandită simplă, societate cu răspundere limitată).
4. Ce se înţelege prin procedura falimentului?
Răspuns:
Falimentul este o procedură de încetare a existenţei unei societăţi comerciale, încetare ce se
aplică debitorilor care nu mai pot onora datoriile lor comerciale. Cheltuielile necesare desfăşurării
procedurii urmează a fi suportate de catre debitor. Falimentul are drept scop prefacerea în bani a
bunurilor din averea debitorului, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor. Art. 3, pct. 23 al
8
Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei ne oferă definiţia legală a procedurii falimentului,
ca fiind acea procedură de insolvenţă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului
în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea
debitorului din registrul în care este înmatriculat.
5. Care sunt principalele atribuţii ale judecătorului sindic?
Răspuns:
Judecătorul sindic are un rol activ în aplicarea procedurii insolvenţei, deţine statutul
de judecător al tribunalului şi este nominalizat de către preşedintele tribunalului, dintre
judecătorii desemnaţi ca judecatori sindici.
Conform legislaţiei în vigoare, atribuţiile fundamentale ale judecătorului sindic sunt următoarele:
Pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi după caz, de intrare în
faliment atât prin procedura generală, cât şi prin cea simplificată;
Judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru
începerea procedurii şi judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;
Desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, a administratorului
judiciar provizoriu sau a lichidatorului, stabilirea remuneraţiei şi a atribuţiilor acestuia;
Confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de
adunarea creditorilor;
Înlocuirea, prin încheiere şi pentru motive temeinice, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului;
Judecarea cererilor de ridicare a dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea;
Judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au
determinat plasarea debitorului în insolvenţă;
Judecarea acţiunilor introduse de către administratorul judiciar sau de lichidator pentru
anularea unor acte frauduloase sau a unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare
deschiderii procedurii;
Judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane
interesate împotriva măsurilor adoptate de către administratorul judiciar sau lichidator;
9
Admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau de lichidare, în urma votării lui de
către creditori;
Soluţionarea cererii administratorului judiciar/ comitetului creditorilor de întrerupere a
procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;
Soluţionarea contestaţiilor la rapoartele administratorului judiciar/ lichidatorului;
Judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
Pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.
10
Analiza diagnostic a întreprinderii
1. Să se analizeze poziția financiară a unei întreprinderi din sectorul comercial cu
următoarea situaţie bilanţieră:
Indicator 31.12.n
Imobilizări 30000
Stocuri 4000
Creante 5000
Disponibilități 1000
Capitaluri proprii 20000
Datorii mai mari de un an 5000
Datorii de exploatare 13000
Datorii bancare pe termen foarte scurt 2000
Rezolvare:
Acest tip de analiză vine să surprindă mutaţiile structurale survenite în cadrul componentelor
poziţiei financiare (active, datorii, capital propriu), în cadrul unei analize a poziţiei financiare pe
verticală. În acest sens se calculează ratele structurii poziţiei financiare, mai concret ratele
structurii activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii. Aceste rate au rolul de a pune în evidenţă
anumite caracteristici financiare ale entităţii, dintre care se pot aminti: capacitatea activelor de a
se transforma în lichidităţi, autonomia şi independenţa financiară a entităţii, calitatea echilibrului
financiar pe termen scurt şi lung.
Diagnosticul structurii activelor:
Nr. crt. Indicatori Valoare
1. Rata activelor
imobilizate
RAI = 75 %
2. Rata activelor
circulante
RAC = 25 %
2.1. Rata stocurilor RS = 40 %
11
2.2. Rata creanţelor RCR = 50 %
2.3. Rata trezoreriei RTR = 10 %
Pentru perioada analizată se constată o pondere mult mai însemnată a activelor imobilizate faţă
de activele circulantete, de 75% din totalul activelor. Ponderea mai mică a activelor circulante în
total (25%) reflectă faptul că politicile manageriale nu se orientează spre accentuarea laturii de
exploatare în defavoarea laturii investiţionale.
Rata stocurilor are un nivel echilibrat, de 40%, spre deosebire de rata creanţelor, ce înregistrează
un nivel de 50%, ceea ce semnifică faptul că nu există o relaţie apropiată între entitate şi clientela
sa. Rata trezoreriei are un nivel destul de scăzut în total active circulante, de doar 10%, fiind
influenţată de raportul dintre durata medie de încasare a creanţelor şi durata medie de achitare a
obligaţiilor, care este nefavorabil.
Diagnosticul structurii pasivelor:
Nr. crt. Indicatori Valoare
1. Rata generală a datoriilor totale sau a îndatorării totale RDT = 50 %
2. Rata datoriilor ce trebuie plătite într-o perioadă de
până la un an
RDTS = 75 %
3. Rata datoriilor ce trebuie plătite într-o perioadă mai
mare de un an
RDTL = 25 %
4. Rata generală a capitalurilor proprii sau rata de
autonomie financiară
RAF = 50 %
Din analiza ratelor generale de structură ale datoriilor şi capitalurilor se desprind concluzii
privind ponderea surselor de finanţare ale entităţii, atât cele proprii cât şi cele atrase. Astfel se
observă că sursele proprii de finanţare constituite din capitaluri proprii au aceeaşi pondere cu
datoriile totale, de 50%. Din analiza ratelor interne ale datoriilor se pune în evidenţă ponderea pe
care diferitele tipuri de datorii o deţin în totalul datoriilor.
12
Datoriile pe termen scurt deţin cea mai mare pondere în totalul datoriilor (datorii de exploatare şi
datorii bancare), evidenţindu-se că la momentul de faţă se pune accentul pe orientarea surselor se
finanţare mai mult pe activitatea curentă decât pe cea de investiţii.
2. Se cunosc următoarele informatii financiare referitoare la o societate comercială ce activează
în domeniul consultantei financiare pentru investitii directe:
Indicator u.m.
Imobilizări 1000
Stocuri 300
Creanțe 800
Disponibilități 100
Capitaluri proprii 700
Datorii financiare 500
Furnizori 500
Datorii salariale 300
Datorii fiscale şi sociale 150
Credite de trezorerie 50
Cifra de afaceri 5000
Să se calculeze şi să se interpreteze duratele de rotatie ale elementelor de activ şi pasiv circulant
şi viteza de rotatie a activului circulant net .
Rezolvare:
Durata de rotaţie a activelor circulante = = 87,6 .
Se observă faptul că durata de rotaţie a activelor circulante are o valoare destul de mare, ceea ce
implică o viteză de rotaţie scăzută, de doar 4,16 rotaţii pe an, acest lucru semnificând că activele
circulante nu sunt folosite într-un mod eficient. Folosirea eficientă a activelor circulante
reprezintă o cale de creştere a profitului şi de eliberare a unor fonduri care pot fi replasate în
scopul obţinerii de noi câştiguri. Se observă că în cadrul societăţii de faţă activul circulant
13
corespunde cu activul circulant net, prin urmare viteza de rotaţie a activelor circulante este
aceeaşi cu viteza de rotaţie a activului circulant net şi este egal cu 4,16.
Durata de rotaţie a datoriilor = 109,5 are o valoare mai mare decât durata de rotaţie a activelor
circulante, ceea ce semnifică faptul că societatea încasează mai repede creanţele decât plăteşte
datoriile. Rotaţia datoriilor arată de câte ori îşi plăteşte compania datoriile pe parcursul unui an.
Este greu de spus că există o valoare optimă a indicatorului.În funcţie de specificul fiecărei firme
în parte, rotaţia datoriilor şi mai ales variaţia acesteia în timp poate ajuta la tragerea unor
concluzii şi la remedierea eventualelor probleme. De exemplu, dacă valoarea indicatorului scade
pe parcursul unei perioade înseamnă că firmei îi ia mai mult să facă plăţile către furnizori. Acest
lucru poate însemna că firma nu mai reuşeşte să menţină un ritm bun al plăţilor către furnizori din
cauza unui mers mai prost al afacerilor, dar la fel de bine poate însemna că managementul a
reuşit să negocieze termene mai bune de plată cu furnizorii, iar acest lucru va ajuta la mărirea
cifrei de afaceri şi a profitului.
Per ansamblu, ca tendinţă generală, la nivelul societăţii, corelaţia creanţe/obligaţii reflectă o
situaţie favorabilă. Viteza de rotaţie a creanţelor este superioară vitezei de rotaţie a datoriilor
reflectând faptul că termenul de încasare a creanţelor este mai mic decât termenul de plată a
datoriilor. Ca rezultat al acestei situaţii, se vor înregistra excedente mai mari de disponibilităţi
băneşti cu impact pozitiv asupra echilibrului financiar al societăţii.
14
Consultanţa fiscală acordată întreprinderilor
1. Un plătitor de impozit pe profit şi TVA înregistrează în trimestrul I cheltuieli cu protocolul în
sumă de 10.000 lei. Cheltuielile totale efectuate sunt de 130.000 lei, iar veniturile realizate în
sumă de 300.000 lei. Să se determine impozitul pe profit de plată.
Rezolvare:
Cheltuieli de protocol admise (deductibile) = 2% * (300000 – (130000 – 10000))
= 3600
Cheltuieli de protocol nedeductibile=10000-3600=6400
Profit impozabil = Total venituri-Total cheltuieli-Venituri neimpozabile + Cheltuieli
nedeductibile
= 300000-130000+6400=176400
Impozit pe profit = 16% * Profit impozabil = 16% * 176400= 28224 lei
2. Cum se stabilesc plăţile anticipate de impozit în cazul veniturilor realizate de persoanele fizice
din cedarea folosinţei bunurilor?
Rezolvare:
Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor sunt obligaţi să efectueze
în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care
plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.
Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca
bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin
emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor
efectuate după expirarea termenelor de plată contribuabilii au obligația efectuării plăților
anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferența
dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent și suma
15
reprezentând plăți anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior
se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declarațiile
privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăți
anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârșitul anului urmând să fie supus impozitării
potrivit deciziei de impunere emise pe baza declarației privind venitul realizat. Plățile anticipate
pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendă, se stabilesc
de organul fiscal astfel:
pe baza contractului încheiat între părți; sau
pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă,
potrivit opțiunii.
3. Cum se analizează din punct de vedere fiscal cheltuielile cu protocolul?
Rezolvare:
Cheltuielile de protocol sunt cheltuieli ce au deductibilitate limitată. Acestea sunt deductibile în
limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi
totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi
cheltuielile cu impozitul pe profit.
4. A, înregistrată în scop de TVA în România (art 153) livrează bunuri către B, înregistrată în
scop de TVA în România (art 153), care la rândul său livrează bunuri către C, înregistrată în scop
de TVA în Serbia. Bunurile sunt transportate de B din România în Serbia. Analizaţi speţa din
punctul de vedere al TVA stabilind tipul operaţiunilor, locul lor, precum şi obligaţiile ce revin
celor trei plătitori de TVA.
Rezolvare:
Din punct de vedere al taxei operaţiunile efectuate de societatea A sunt operaţiuni impozabile în
România, încadrându-se în sfera operaţiunilor taxabile şi având obligaţia de a colecta TVA pentru
bunurile livrate către B, respectiv de a-şi deduce TVA-ul aferent achiziţiilor.
16
Operaţiunile efectuate de societatea B sunt operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru
care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii,
fiind livrări de bunuri expediate şi transportate în afara Comunităţii de către furnizor. Astfel B îşi
va putea deduce TVA-ul aferent achiziţiilor şi nu va colecta TVA pentru bunurile livrate şi
trasportate în Serbia.
Locul livrării este România atât pentru livrările efectuate de entitatea A, cât şi de entitatea B.
5. Să se determine acciza pentru o cantitate de 20.000 sticle de alcool etilic a 0,5 litri fiecare ce
are o concentraţie alcoolică de 93%. Acciza unitară şi cursul de schimb sunt cele prevăzute de
codul fiscal.
Rezolvare:
Acciza: 750 euro / hl de alcool pur
Cantitatea = 20000 sticle * 0,5 l/sticlă = 10000 l = 100 hl
Curs de schimb valutar utilizat pentru calculul accizelor în 2013: 1 euro=4,5223 lei/euro
=> Acciza = 750 euro * 4,5223 lei/euro * 100 hl * 93% = 315430,43 lei
17
Ţinerea contabilităţii unei entităţi
1. SC “ALFA” SA dispune de un capital social de 50.000 lei, format din 5.000 acţiuni a 10 lei
acţiunea. Valoarea contabilă a unei acţiuni este de 10,8 lei.
Societatea hotărăşte să-şi majoreze capitalul prin emiterea a 2.000 de noi acţiuni, la un preţ de 10,
5 lei.
Aportul se aduce integral la subscriere.
Rezolvare:
- Subscriere noi acțiuni
456 = % 21000
1011 20000
1041 1000
- Încasare contravaloare acțiuni
5121 = 456 21000
- Transformare capital subscris nevărsat în capital subscris vărsat
1011 = 1012 20000
2. SC TRAMECO SA achiziţionează în anul 2003 o camionetă la valoarea de 8.000 lei cu o
amortizare înregistrată de 5.000 lei. În anul 2005 se reevaluează camioneta în funcţie de inflaţia
comunicată de Institutul Naţional de Statistică, care este de 25%.
Rezolvare:
- Achiziție camionetă
18
2133 = 401 8000
- Reevaluare camionetă
2133 = 105 2000
105 = 2813 1250
3. Sa se înregistreze in contabilitate următoarele operaţii:
Obţinerea a 1.000 bucăţi din produsul A, la costul de producţie unitar de 50 lei;
Livrarea integrală, fără facturare a producţiei obţinute la un preţ de vânzare de 57,50 lei/bucata,
TVA de 24%;
Întocmirea facturii către beneficiarul produselor finite;
Scăderea din evidenţă a produselor vândute.
Rezolvare:
- Obţinerea a 1.000 bucăţi din produsul A, la costul de producţie unitar de 50 lei;
345 = 711 50000
- Livrarea integrală, fără facturare a producţiei obţinute la un preţ de vânzare de 57,50
lei/bucată, TVA de 24%;
418 = % 71300
701 57500
4428 13800
- Întocmirea facturii către beneficiarul produselor finite;
4111 = 418 71300
4428 = 4427 13800
- Scăderea din evidenţă a produselor vândute.
711 = 345 50000
19
4. S.C. ONIX S.A. execută lucrări unui client extern în valoare de 2000$, la cursul de 3,23lei/$.
Încasarea sumei se face prin casieria unităţii la cursul de 3,22 lei/$. Se înregistrează şi diferenţele
de curs valutar constatate cu ocazia lichidării creanţelor.
Se eliberează în consum materii prime la costul de achiziţie de 1.800 lei.
Rezolvare:
- Facturare prestări servicii
4111 = 704 6460 lei (2000$*3,23 lei/$)
- Încasare sumă
% = 4111 6460 lei
5311 6440 lei (2000$*3,22 lei/$)
665 20 lei
- Eliberare în consum materii prime
601 = 301 1800 lei
5. O societate de leasing (locator) încheie cu un utilizator (locatar) un contract de leasing
operaţional pentru o maşină de alezat achizitionează cu pretul de 14.400 lei, TVA 24%, care are
durata normală de funcţionare 12 ani. Durata contractului este de 3 ani, iar rata lunară de leasing
este de 244 lei. Decontările se efectuează prin bancă. La expirarea contractului se convine
vânzarea către locatar a maşinii la valoarea reziduală. Să se efectueze înregistrările contabile la
locatar.
Rezolvare:
- Primire în gestiune mașină de alezat
D 8036 14400
- Înregistrare rată leasing
% = 401 244
612 196,77
4426 47,23
- Diminuare rată leasing cu sume facturate
20
C 8036 196,77
- Plată rată lunară leasing
401 = 5121 244
- Achiziție mașină de alezat
% = 401 9072
2132 7316,13
4426 1755,87
- Plată valoare reziduală
401 = 5121 9072
6. SC ARO SA livrează la SC UAMT SA un autoturism de teren în valoare de 90000 lei, TVA
24%, urmând ca decontarea să se realizeze după două luni. După o lună SC UAMT îşi achită
datoria faţă de SC ARO obţinând un scont de 30% pe an. Să se efectueze înregistrările la ambele
societăţi.
Rezolvare:
SC ARO SA
- Vânzare autoturism
4111 = % 111600
707 90000
4427 21600
- Încasare contravaloare autoturim
% = 4111 111600
5121 108810
667 2250
4427 540
21
SC UAMT SA
- Achiziţie autoturism
% = 401 111600
2133 90000
4426 21600
- Plata contravaloare autoturim
401 = % 111600
5121 108810
767 2250
4426 540
7. SC BETA SA vinde semifabricate, având preţul de vânzare de 2000 lei, TVA 24% pentru care
nu s-a întocmit factura până la finele perioadei de gestiune. La începutul perioadei următoare se
întocmeşte şi se emite factura.
Rezolvare:
- Vânzare semifabricate
418 = % 2480
702 2000
4428 480
- Emitere factură
4111 = 418 2480
4428 = 4427 480
22