Evolutii Recente in Cadrul Pietei de Asigurari Si Reasigurari Pe Plan Intern Si International

8/3/2019 Evolutii Recente in Cadrul Pietei de Asigurari Si Reasigurari Pe Plan Intern Si International

http://slidepdf.com/reader/full/evolutii-recente-in-cadrul-pietei-de-asigurari-si-reasigurari-pe-plan-intern 1/107

Motto:

“În vara anului 1883, ca agent de asigurări al societăţii NAŢIUNEA, bate

drumurile pentru a colecta înscrieri.” (Şerban Cioculescu, Viaţa lui I.L. Caragiale)

În finalul actului I al piesei O noapte furtunoasă, scena explicării dintre fatalista Veta

şi aprigul tajghetar Chiriac conţine un fragment care mi-a atras atenţia în mod deosebit în cursul

documentării pentru prezenta lucrare :

“…Ştiam eu că o să mi se întâmple un necaz mare; mi se făcuse semn: răsturnasem de

dimineaţă candela… Încă dumnealui, dacă m-a văzut că mă speriu, zice: “Ei ce dacă s-a

răsturnat! nu mai crede în prostii de-alea. Ce! ce-o să ni se-ntâmple? să-mi arză cherestigiria?

arză sănătoasă! Nu m-a făcut ea pe mine! este asiguripsită. … Atâta pagubă!”

Dumitrache Titircă se află într-o fază incipientă de ascensiune în rândurile noii burghezii liberale şi este cineva în mahalaua din Dealul Spirii. El ştie foarte bine că, atâta timp

cât afacerea cu cherestea merge ca pe roate, va fi un om important. Având de-a face cu o marfă

atât de vulnerabilă şi perisabilă în faţa unui incendiu, Jupân Dumitrache are grijă să o

“asiguripsească” şi să se ştie la adăpost în faţa unui asemenea risc ruinător.

De atunci şi până acum companiile de asigurări (societăţile) au evoluat, ajungând la

descoperirea ideii şi conceptului de reasigurare, asigurându-şi astfel continuitatea afacerii şi

diminuarea riscului acceptat spre asigurare.

5



CAPITOLUL I

ACTIVITATEA DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE

PE PLAN INTERN ŞI INTERNAŢIONAL

1.1. NOŢIUNILE DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE. CADRUL

LEGISLATIV DIN ROMÂNIA

1.1.1. Ce este asigurarea si reasigurarea?

De-a lungul timpului, agenţii economici au căutat să descopere şi să aplice diverse

mijloace de protecţie împotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale la care erau expuse

activităţile lor de producţie şi de comercializare, precum şi persoanele care exercitau asemenea

activităţi. În zilele noastre au apărut şi alte riscuri extrem de variate, datorită perfecţionării

continue a tehnicii şi tehnologiilor, creării de aglomerări urbane, creşterii numărului demijloace de transport etc. Din această cauză, omul a conceput diverse mijloace de apărare

împotriva pericolelor de orice natură. Asemenea mijloace au la bază prevenirea, asistenţa şi

prevederea.

Prevenirea este cel mai bun mijloc de protecţie, dar nu este eficientă atunci când

riscurile sunt generate de forţe ale naturii. Prevenirea apare astfel ca cel mai bun mijloc de

protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor. În realitate s-a dovedit că are destul de rar un efect

radical, îndeosebi când riscurile sunt generate de forţele naturii.

Asistenţa este o acţiune ce vizează repararea daunelor, dar este incertă şi nu întotdeauna

suficientă, neputând repara decât parţial şi momentan pagubele suferite.

Prevederea implică întotdeauna constituirea anticipată a unor resurse pentru nevoi

viitoare. În acest sens, asigurarea este cea mai reuşită formă a prevederii, desfăşurându-se în

mod profesional, cu concursul companiilor de asigurare, într-un mediu legislativ specific, pe

piaţa concurenţială a asigurărilor.

Asigurarea protejează împotriva producerii unor evenimente nedorite, care antrenează

importante pagube materiale şi financiare greu de suportat şi care pot destabiliza activitateaagenţilor economici şi a populaţiei.

Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie

cu o sumă modestă, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se

compensează pagubele suferite de cei încercaţi. Plătind un procent relativ mic din acoperirea

exercitată de poliţa de asigurare persoanei care îşi asumă riscul, (asigurătorul), asiguratul

primeşte în schimb o garanţie de despăgubire împotriva pierderii posibile şi viitoare. Asigurarea

6



distribuie daunele produse anumitor persoane între numeroşii deţinători de poliţe, astfel încât

nici o persoană (organizaţie) să nu suporte o daună, reduce temerile asiguratului, oferindu-i

securitate, ceea ce duce la încredere sau la eliberarea dintr-o dificultate financiară.

Societăţile gestionare ale mai multor astfel de poliţe de asigurare poartă numele de

societăţi asigurare-reasigurare, în contextul economiei de piaţă, asigurările şi reasigurările

constituind o ramură de activitate, un sector al serviciilor cu caracter financiar, cu multiple

valenţe. Dezvoltarea industriei asigurărilor şi reasigurărilor prezintă conotaţii economice

complexe, ce implică nu doar persoanele asigurate sau firmele reasigurate, ci întreaga societate.

Amploarea riscurilor de toate categoriile, care afectează un număr tot mai mare de

persoane fizice sau juridice, impune ca fiind strict necesară sporirea activităţii de asigurare.

Ponderea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească

activitatea economică sau să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor. Deci

omul este supus unor pericole multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii

sau de către anumiţi factori economici sau sociali. Pericolele şi riscurile la care omul este supus

sunt generatoare de pagube şi, de aceea, el trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost deefectele lor, pentru a acţiona împotriva lor.

De aici rezultă faptul că fiecare activitate economică pe care o desfăşurăm este supusă

unui element de risc. Consecinţele acestor riscuri şi ale altora cu care ne confruntăm zilnic în

viaţa personală şi în afaceri, nu dau naştere numai la suferinţă, durere sau necazuri; aceste

consecinţe sunt şi de ordin financiar, deci asigurarea există pentru a înlătura pierderile

financiare ale unui dezastru. În funcţie de cauzele ce stau la baza producerii pagubelor, unele

dintre acestea sunt independente de voinţa omului, adică au caracter obiectiv, în timp ce altele

sunt legate de comportamentul omului, deci au caracter subiectiv. Prevenirea apare astfel ca cel

mai bun mijloc de protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor. În realitate s-a dovedit însă, că

ea are destul de rar un efect radical, îndeosebi atunci când riscurile sunt generate de forţele

naturii.

În literatura de specialitate, noţiunea de asigurare este destul de bine precizată, dar o

definiţie a asigurării unanim acceptată nu s-a dat încă.

Unii autori consideră că asigurarea este un mijloc de protecţie împotriva accidentelor

neplăcute ale vieţii, acele evenimente despre care speri din toată inima să nu ţi se întâmple

niciodată.

Şcoala bucureşteană (Prof. Univ. Iulian Văcărel şi Florian Bercea) a dat o definiţie a

asigurării conform căreia “asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa unor riscuri

comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei naţionale şi populaţiei.

Existenţa riscurilor comune determină, la rândul ei, formarea comunităţii de risc – compusă

7



din persoane fizice şi juridice – care acceptă achitarea primelor de asigurare unei instituţii

specializate în vederea constituirii fondului de asigurare.”1

Prof. Univ. Gheorghe D. Bistriceanu subliniază că “asigurarea este un sistem de

relaţii economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale

izvorât din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către

persoanele fizice sau juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se

compensează daunele şi se satisfac şi alte cerinţe economico-financiare, probabile,

imprevizibile.2

În Dicţionarul de asigurări, găsim următoarea definiţie a asigurării: “sistem de relaţii

economico-sociale, un proces obiectiv necesar dezvoltării economice şi sociale, izvorât din

acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către persoanele

fizice sau juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele

şi se satisfac şi alte cerinţe economico-financiare, probabile, imprevizibile.”3 Deci observăm o

similitudine în definirea conceptului de asigurare.

Conform Legii nr. 32/10 aprilie 2000, “asigurarea este operaţiunea prin care unasigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui

număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi îndemnizează pe cei care

suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama

celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate.”

Reasigurarea este asigurarea asigurătorilor. Este o înţelegere încheiată între asigurător

(cedent) şi un reasigurător : reasigurătorul acceptă să-l indemnizeze pe cedent pentru o parte

sau pentru toată pierderea suferită datorită unor poliţe de asigurare emise. în schimb, cedentul

plăteşte reasigurătorului o sumă considerabilă, în general un premiu, o parte din sumele încasate

drept prime de asigurare de pe urma poliţelor în discuţie de a fi reasigurate şi dezvăluie

reasigurătorului informaţii referitoare la persoanele asigurate, informaţii necesare

reasigurătorului pentru evaluarea riscului acoperit. În anul 2004, Standard&Poor’s a evidenţiat

prin Global Reinsurance Heighlights 250 de reasigurători din aproximativ 50 de ţări.

Reasigurarea poate fi realizată în mai multe forme. În tabelul următor se prezintă aceste

forme şi tipuri care vor fi apoi prezentate pe scur t4 :

1 Iulian Văcărel, Florian Bercea - Asigurări şi reasigurări , Editura Expert, Bucureşti, 19982 Bistriceanu Ghe., Bercea F., Macovei E. - Lexicon de protecţie socială, asigurări şi reasigurări , Editura Karat,Bucureşti, 19973 Constantinescu D.A., Dobrin M., Bejenaru A., Gherciu A. - Dicţionar de Asigurări, Editura SEMNE1994 SRL, 19984 Negoiţă I. – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări , Editura Etape Sibiu, 2001

8



REASIGURARE

FACULTATIVĂ OBLIGATORIE

Proporţional

ăNeproporţională Proporţională Neproporţională

Proporţională

clasică

Excedent

de daună

Oprire

de daună

Cotă

parte

Excedent

de sumă

Facultativă

obligatorie

Excedent

de daună

Oprire de

daunăExcedent

de daună

agregată

Per

riscCatastrofă

Excedent

de daună

agregatăTabelul 1.1. – Formele reasigurării

REASIGURAREA FACULTATIVĂ este cea mai veche metodă de reasigurare care, deşi

este mai puţin folosită decât reasigurarea obligatorie, este totuşi necesară şi utilă.

Prima reasigurare a apărut în domeniul maritim, în Europa anului 1347, când s-a emis o poliţă maritimă pentru un comis voiajor de la Genova la Sluys, iar asigurătorul direct s-a

reasigurat pentru cea mai mare parte din riscuri pentru distanţa Cadiz-Sluys.5 În acest caz,

reasigurarea a fost folosită pentru a evita un risc deosebit pe care era de preferat să se accepte în

cadrul contractului pentru a obţine tranzacţia dorită.

Caracteristicile de bază ale reasigurării facultative sunt :

- reasigurătorul analizează separat fiecare risc care necesită un plasament facultativ.

- compania de asigurare trebuie să pună la dispoziţia reasigurătorului toate materialeleinformative despre riscul în cauză pentru a-i permite acestuia din urmă să decidă dacă îl

va accepta sau nu şi în ce condiţii.

- Reasigurătorul are posibilitatea fie să accepte riscul parţial sau integral, fie să îl

respingă.

Reasigurarea facultativă are unele dezavantaje cum ar fi :

1. Efort de gestionare semnificativ, de aici rezultând costuri administrative ridicate, atât

pentru asigurător, cât şi pentru reasigurător. Această situaţie este creată de necesitateaactualizării şi de către reasigurător a tuturor detaliilor oferite de asigurător pentru fiecare

risc în parte, atât în momentul încheierii contractului, cât şi în cazul reînnoirii acestuia.

2. Timpul necesar pentru a plasa un risc este destul de mare, compania de asigurări fiind

nevoită să contacteze fiecare reasigurător pentru fiecare risc în parte. Adesea

5 Ciurel Violeta – Asigurări şi reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Editura All Beck, 20009



asigurătorul trebuie să contacteze câţiva reasigurători, care să preia câte o parte din

fiecare risc.

3. Asigurătorul nu poate oferi imediat acoperirea solicitată pentru riscurile care depăşesc

capacitatea sa de absorbţie, deoarece acesta trebuie să asigure mai întâi plasamentul

sumei pe care doreşte să o reasigure.

4. Datorită motivelor menţionate, comisioanele acceptate de reasigurători pentru cesiunea

facultativă tind să fie mai mici decât pentru reasigurările obligatorii.În ciuda dezavantajelor amintite, reasigurările facultative se folosesc încă în următoarele

scopuri :

Reasigurarea riscurilor speciale care sunt în afara sferei reasigurărilor obligatorii.

Reasigurarea sumelor care depăşesc limitele reasigurărilor obligatorii în vigoare.

Reducerea răspunderii companiei de asigurări şi a reasigurătorilor implicaţi în

reasigurări obligatorii, acolo unde riscurile sunt neobişnuit de mari.

Reducerea expunerii în domeniile în care, datorită acumulării riscurilor, compania estedeja foarte mult implicată.

Pentru a permite companiei să facă schimb de afaceri similare cu alte companii de

asigurări.

Pentru a obţine o capacitate mai mare de asigurare,atunci când volumul afacerilor nu

justifică acordurile obligatorii, ca în cazul lansării în noi domenii de asigurare.

Pentru a permite reasigurătorilor să evalueze procedurile de subscriere ale companiei de

asigurări.

Pentru a permite companiilor de asigurări să beneficieze de metodologia şi experienţa

reasigurătorilor în cazul riscurilor mai deosebite.

Modul de funcţionare a unei reasigurări facultative proporţionale poate fi urmărit în

figura următoare în care se prezintă o notă de acoperire ( placing slip) care cuprinde detalii

despre un risc ce urmează să fie reasigurat facultativ şi proporţional. Prima datorată

asigurătorului este 11.250 u.m., adică 0,25% din 1.500.000 u.m., plus 0,15% din 5.000.000 u.m.

Prima datorată de asigurător reasigurătorului este de 7.875 u.m., adică 70% din 11.250 u.m.

Reasigurătorul plăteşte un comision companiei cedente pentru compensarea cheltuielilor

suportate de aceasta pentru încheierea asigurării, precum şi o contribuţie la cheltuielile de

management ale asigurătorului. Rata comisionului care variază în funcţie de ţara de origine şi

de tipul de asigurare este scăzută de asigurător din prima datorată reasigurătorului. În exemplul

10



anterior, rata comisionului este de 25%. Deci, prima netă datorată reasigurătorului este de

5.062,50 u.m., adică 7.875 u.m. mai puţin 25% ce reprezintă comisionul.

Notă de acoperire ( placing slip)Categorie de asigurări : Incendiu, ciclon şi revolteAsigurător : ABC Asigurări S.A.Asigurător original : Fabrica de zahăr S.A.Suma asigurată : TOTAL 6.500.000.00 u.m.

- Clădiri, utilaje şi stocuri : 1.500.000.00 u.m.- Pierdere de venit : 5.000.000.00 u.m.

Localizare : BraşovPerioada : 12 luni, până la 01.10.2005

Cota tarifară de primă :

TOTAL 11.250,00 u.m.0,25% pentru clădiri, utilaje şi stocuri

0,15% pentru pierderi de venit

3.750,00 u.m.

7.500,00 u.m.Reţinerea asigurătorului : 10% 1.125,00 u.m.Procent cedat reasigurătorilor

obligatorii în vigoare : 20% 2.250,00 u.m.

Procent reasigurat facultativ : 70% 7.875,00 u.m.Comision : 25% din prima de asigurare 2.812,50 u.m.Prima netă datorată

reasigurătorului :7.875,00-2.812,50 5.062,50 u.m.

Se ataşează planuri şi descrieri complete ale riscurilor.Tabelul 1.2. – Notă de acoperire utilizată în cadrul reasigurării facultative proporţionale

Această notă de acoperire este prezentată potenţialului reasigurător care, dacă o acceptă,

o semnează şi intenţionează, imediat după semnătură, procentul acceptat. În mod normal,asigurătorul trimite rapoarte sumare privind riscurile acceptate de reasigurător, fie lunar, fie

trimestrial, împreună cu deconturile ce cuprind toate tranzacţiile între asigurător şi reasigurător

pe o anumită perioadă. Tranzacţiile includ primele datorate, mai puţin comisioanele, precum şi

daunele mici care s-au produs privind asigurările anterioare sau prezente. Daunele mari sunt

soluţionate în numerar, imediat după despăgubirea asiguratului de către asigurător, fără a se

aştepta până la decontul lunar sau trimestrial.

Reasigurarea facultativă neproporţională s-a dezvoltat mai recent pe măsură ce primele de asigurare au scăzut foarte mult şi companiile de asigurare au considerat că este mai

bine să se facă o selecţie facultativă, pe baza excedentului de daună, în scopul de a reţine cât

mai mult posibil din primă, limitându-şi, în acelaşi timp, expunerea la risc. Mai mult, unii

reasigurători preferă acest tip de reasigurare, deoarece îşi pot fixa primele cuvenite acceptate în

reasigurare, indiferent de cuantumul primelor de asigurare.

Dacă în exemplul anterior cota de primă ar fi fost de 0,08%, asigurătorul ar fi păstrat o

primă netă de 520 u.m., în loc de 1.125 u.m.

11



Asigurătorul poate considera că nu este rentabil să aibă un portofoliu de riscuri pentru care

încasează prime aşa de mici. În acest caz, asigurătorul poate plasa riscul prin reasigurarea

excedent de daună, în loc să încheie o reasigurare proporţională. Nota de acoperire va fi

modificată după cum urmează :

Notă de acoperire ( placing slip)

Categorie de asigurări : Incendiu, ciclon şi revolte

Asigurător : ABC Asigurări S.A.Asigurător original : Fabrica de zahăr S.A.

Suma asigurată : TOTAL 6.500.000.00 u.m.

- Clădiri, utilaje şi stocuri : 1.500.000.00 u.m.

- Pierdere de venit : 5.000.000.00 u.m.

Localizare : Braşov

Perioada : 12 luni, până la 01.10.2005

Cota tarifară de primă : 0,08% din suma totală asigurată 5.200,00 u.m.

Suma reasigurată : 70% din total sumă asigurată 4.550.000,00 u.m.

Excedent 30% din total sumă asigurată 1.950.000,00 u.m.

Comision : - -

Prima netă reţinută de

asigurător :1.683,33 u.m.

Prima netă de reasigurare : 150,00 u.m.

În cazul unei daune de 1.000.000,00 u.m. reasigurătorul nu va avea de plătit nimic, spre

deosebire de cazul anterior când ar fi plătit 700.000,00 u.m. (70% din 1.000.000,00 u.m.)

Tabelul 1.3. – Notă de acoperire utilizată în cadrul reasigurării facultative

neproporţionale

Principala problemă ce poate apărea în folosirea reasigurării facultative neproporţionale este

aceea că potenţialul de daune al unui asigurător este mai mare decât în cazul reasigurării

proporţionale.

REASIGURAREA OBLIGATORIE s-a dezvoltat ca urmare a încercărilor de a găsi

modalităţi de reasigurare mai eficiente, care să nu prezinte aceste neajunsuri. Reasigurările

obligatorii sunt împărţite de-asemenea în două categorii : proporţionale şi neproporţionale, cu

subtipurile menţionate în tabelul de mai sus.

Reasigurarea obligatorie proporţională este un contract încheiat între un asigurător şi

un reasigurător, prin care asigurătorul cedează şi reasigurătorul acceptă un procent din toate

asigurările ce intră în sfera acestui contract. Aceasta este echivalentă cu o protecţie automată,

reasigurătorul fiind obligat să accepte toate riscurile care cad sub incidenţa contractului de

12



reasigurare, iar asigurătorul fiind obligat să cedeze riscurile în conformitate cu termenii

contractului. Astfel, asigurătorul poate accepta orice propunere de asigurare pe care doreşte să o

accepte şi care se încadrează în limitele contractului.

Reasigurătorul nu va mai putea examina fiecare risc în parte şi nu are posibilitatea de a respinge

sau a evalua un risc, atât timp cât cade sub incidenţa contractului – el trebuie să accepte

riscurile mici la fel ca şi pe cele mai mari. Pentru a permite reasigurătorilor să cunoască

riscurile care le-au fost cedate, asigurătorii pot să ofere reasigurătorilor, prin acord, borderouri

detaliate ale riscurilor cedate. Cu toate acestea datorită costurilor administrative ridicate,

această practică a fost abandonată.

În acordurile proporţionale, asigurătorul mai este denumit uneori “cedent” sau “companie

cedentă”, deoarece riscurile sunt cedate pe baza contractelor. În notele de acoperire ale

reasigurărilor obligatorii proporţionale apar următoarele informaţii :

Compania cedentă

Categorii de asigurări

Limite teritoriale

Tipul contractului

Limita maximă per reţinere (plin)

Număr de plinuri

Venit din prime estimat

Comision

Comision din profit

Rezerve

Dobânda asupra depozitelor

Portofoliu

Limita valorică a pagubei

Borderouri

Deconturi

Data de intrare în vigoare

Anunţarea rezilierii

Brokeraj

Informaţii statistice

Limita răspunderiiComisionul din profit reprezintă un procent din profitul obţinut de reasigurător în urma

acordului, procent care se restuie companiei cedente la sfârşitul fiecărui an al contractului.

Profitul obţinut din contract se datorează priceperii şi atenţiei dovedite de compania cedentă în

administrarea contractului şi este normal ca aceasta să obţină un profit din afacerile pe care le-a

cedat reasigurătorului. Comisionul din profit se plăteşte în plus în plus faţă de comisionul

normal primit de compania cedentă. Cel mai simplu mod de calcul este următorul :

VENITURI :1. Prime aferente anului curent

2. Daune în suspensie aferente anului anterior

3. Rezerva de prime necuvenite raportată din anul anterior

CHELTUIELI

1. Comision plătit pentru anul curent

2. Despăgubiri plătite în anul curent

13



3. Rezerva de prime necuvenite pentru anul curent

4. Daune în suspensie la sfârşitul anului curent

5. Cheltuielile reasigurătorului (procent din primele nete pentru anul curent)

6. Pierderi reportate din anul (anii) anteriori

7. Cheltuieli diverse

Diferenţa dintre venit şi cheltuieli reprezintă profitul net anual, iar comisionul din profit

va fi egal cu un anumit procent din această valoare.Articolul 5 din cadrul cheltuielilor reprezintă un procent din primele nete pentru anul

curent şi nu intră în calculaţia profitului, acesta reprezentând cheltuielile reasigurătorului

realizate în derularea contractului. De regulă, aceste cheltuieli variază între 2,5 şi 5%. Dacă

într-un anumit an, cheltuielile depăşesc veniturile, atunci se înregistrează pierdere şi nu se

datorează nici un comision din profit companiei cedente. Dacă acordul înregistrează profit sau

pierdere în anul următor, pierderea din anul anterior este reportată la articolul 6 în vederea

calculaţiei comisionului din profit şi orice pierderi viitoare se vor reporta, în general, în anii

următori până ce acestea vor fi acoperite şi se va înregistra un profit. Pe de altă parte, în

anumite contracte, pierderea nu se mai reportează după un anumit număr de ani, de regulă 2,3

sau 5 ani, chiar dacă nu a fost acoperită prin profit.

În unele cazuri, în loc să se reporteze daunele timp de câţiva ani, sau până la acoperirea

acestora din profit, comisionul din profit se calculează asupra profitului mediu obţinut în ultimii

3 ani. De asemenea, în anumite contracte poate să lipsească comisionul din profit şi să se aplice

un comision variabil, în locul comisionului fix, în acest caz, comisionul va fi invers

proporţional cu rata daunei.

Rezerva pentru prime reprezintă un procent din primele datorate reasigurătorului, care

este reţinut de compania cedentă ca o garanţie pentru îndeplinirea obligaţiilor reasigurătorului.

Aceasta nu trebuie să fie confundată cu rezerva pentru riscul neexpirat, deşi sumele sunt, de

regulă, aceleaşi. Rezerva pentru riscul neexpirat este acel procent din prime solicitat pentru

riscurile care s-au produs pe perioada contractului şi care vor trebui să fie acoperite într-o

anumită perioadă după expirarea contractului. Astfel acoperirea unui risc începe la 01.10.2004

şi continuă timp de 12 luni până la 30.09.2005. La 31.12.2004, data de expirare a contractuluide reasigurare, mai rămâne o primă necuvenită pentru perioada 01.01.2005-30.09.2005.

Această practică de păstrare drept garanţie a unui depozit egal cu rezerva pentru riscul neexpirat

s-a răspândit, deoarece în cazul insolvabilităţii reasigurătorului, compania cedentă este

protejată. Deci, compania cedentă nu va suferi nici o pierdere, ca urmare a imposibilităţii de

recuperare a primelor de restituit de către reasigurător.

14



Compania cedentă păstrează această rezervă timp de un an şi o transferă în contul

corespondent în anul următor, păstrând, în acelaşi timp aceeaşi proporţie din primele din anul

viitor ca garanţie pentru anul care urmează.

Rezervele pentru daune sunt constituite cu scopul de a asigura securitatea companiei

cedente în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor de către reasigurători în soluţionarea

revendicărilor care sunt în suspensie la sfârşitul anului contractual şi care vor fi probabil plătite

în anul sau anii următori. Această rezevă este, de regulă, de 100% sau 90% din daunele însuspensie de la sfârşitul anului. Există două posibilităţi în ceea ce priveşte constituirea

depozitelor pentru rezerve :

- pot fi impuse prin lege, caz în care părţile nu pot să opteze asupra includerii lor

în acordurile încheiate

- acolo unde nu sunt solicitate prin lege, se obişnuieşte să fie incluse în acorduri.

În ultimii ani, rezultatele contractelor proporţionale au fost negative şi pentru a asigura

fluxul de numerar către reasigurători, n-au mai fost reţinute rezerve de către compania

cedentă.

Dobânda pentru depozitele de rezerve apare deoarece depozitele sunt păstrate de

compania cedentă, dar aparţin în final reasigurătorului. Atât timp cât banii nu sunt păstraţi de

reasigurător, acesta neputându-i investi, el va primi o dobândă care să compenseze pierderea

rezultată din faptul că nu-şi poate fructifica singur banii. Până în prezent se obişnuia ca dobânda

să fie foarte mică. Acolo unde rezervele sunt impuse prin lege, reasigurătorii insistă asupra

acordării unor rate de dobândă mai mari, apropiate de dobânzile bancare.

Scopul transferului portofoliului de prime este acela de a transfera răspunderea

neexpirată, ce rezultă dintr-un contract de la un reasigurător către alt reasigurător. Astfel, dacă

un reasigurător este scutit de răspundere contractuală la sfârşitul anului contractual el va fi

debitat cu un anumit procent din primele pe care el le-a primit în acel an. Noul reasigurător,

care preia afacerea în anul următor, este creditat cu primele retrase primului reasigurător.

Efectul acestei tranzacţii este de a-l scuti pe vechiul reasigurător de orice răspundere aferentă

părţii neexpirate din riscurile acceptate în anul precedent, această răspundere transferându-se

noului reasigurător.Transferul portofoliului de prime se mai foloseşte la reînnoire, atunci când se modifică

procentul deţinut de reasigurători. Reasigurătorul care îşi modifică portofoliul este debitat cu

valoarea pe care o deţinea la sfârşitul anului şi este creditat cu noul portofoliu, la începutul

anului următor. Astfel, portofoliul reprezintă partea din prime aferentă riscului neexpirat,

cuvenită vechiului reasigurător, din care se deduce un comision. Acesta este de obicei de 35-

40% din primele anuale.

15



Portofoliul de daune apare atunci când, în plus faţă de transferul răspunderii neexpirate,

un reasigurător este scutit şi de daunele în suspensie existente la sfârşitul anului contractual.

Acest transfer este mai simplu decât transferul primelor, deoarece reasigurătorul va fi debitat fie

cu 90%, fie cu 100% din daunele în suspensie la sfârşitul anului, iar noul reasigurător, care

preia afacerea, este creditat cu aceeaşi sumă. Scopul acestui transfer este de a-l elibera pe

vechiul reasigurător de orice răspundere legată de revendicările înregistrate în anul anterior, dar

care vor fi plătite în anul curent. Noul reasigurător acceptă această răspundere, primind pecredit acest portofoliu.

Borderoul de prime reprezintă o situaţie a riscurilor cedate de compania cedentă în

cadrul contractului, pentru o anumită perioadă de timp. El prezintă detalii privind sumele

asigurate, localizarea riscurilor, valoarea primelor etc. Acest borderou este trimis

reasigurătorului la intervale fixe de timp, astfel încât acesta să ştie care sunt riscurile reasigurate

şi deci cesiunea se încadrează în termenii contractului. Alt motiv pentru folosirea borderoului

este acela că reasigurătorul poate să facă un calcul precis al acumulărilor de riscuri în fiecare

zonă dorită.

Borderoul daunelor reprezintă o situaţie a revendicărilor (despăgubirilor) pentru

riscurile cedate de compania cedentă în cadrul contractului. Borderoul oferă detalii asupra

daunelor precum : data producerii, natura revendicărilor, mărimea daunelor, sumele plătite,

sumele în suspensie etc. În contractele încheiate în prezent există mai puţine clauze referitoare

la borderouri decât erau cu câţiva ani în urmă.

Deconturile reprezintă rapoarte privind tranzacţiile derulate în prezent între părţi şi se

întocmesc la intervale fixe, de regulă semestrial sau trimestrial. Sunt de 2 tipuri, şi anume :

o în funcţie de anul contabil

o în funcţie de anul de subscriere

În categoria deconturilor întocmite pe baza anului contabil intră deconturile care se

referă la primele şi daunele din anul analizat, indiferent de anul de producere a cesiunii sau a

daunei. De regulă se închid la sfârşitul anului analizat, în funcţie de intrările în şi retragerile din

portofoliu. Acest tip de deconturi arată mişcarea rezervelor şi portofoliului în primul trimestru

şi în ultimul trimestru ale anilor respectivi. Unele deconturi reprezintă rezervele calculate înfiecare trimestru sau rezerve deblocate în trimestrul corespunzător din anul care urmează. Nu

există modele standard pentru transmiterea deconturilor. Acestea depind de tipul de afacere

acoperită, de ţara de origine şi de tipul acordului.

În cazul deconturilor întocmite pe baza anului de subscriere este extrem de

important anul în care s-a făcut cesiunea riscului, astfel încât, indiferent de anul în care apare

revendicarea, contul se închide în anul în care a fost cedat riscul în cadrul acordului. De regulă,

16



acest tip de deconturi se foloseşte în acordurile maritime şi de aviaţie, dar şi în cazul

subscriitorilor Lloyd’s. Deconturile din această categorie sunt transmise trimestrial, dar fiecare

decont prezintă separat anii de subscriere la care se referă sumele în cauză.

Limita valorică a daunei apare atunci când dauna totală depăşeşte o anumită limită,

astfel încât se poate solicita restituirea sumei în numerar. Acest prag poartă denumirea de

« limita valorică a daunei ».

Anunţarea rezilierii-de regulă acordurile proporţionale se încheie pentru o perioadănelimitată, ele continuând atâta timp cât ambele părţi sunt de acord să menţină acordurile în

vigoare. Totuşi, fiecare parte poate cere rezilierea acordului şi aceasta se poate face la o

anumită dată (de exemplu 31.12.), în urma expedierii unui preaviz cu 3 luni înainte.

Brokerajul Adesea în încheierea acordurilor dintre compania cedentă şi reasigurător se

apelează la brokeri de reasigurare. Remuneraţia brokerului pentru serviciile efectuate se

numeşte brokeraj şi este plătit de reasigurători sub forma unui procent fix din primele cedate

prin acord.

Informaţiile statistice oferă detalii despre primele brute, comisioanele, daunele plătite,

daunele în suspensie, rezerva de prime reţinută şi deblocată pentru fiecare an anterior celui în

care se negociază acordul, pentru 5 ani sau chiar mai mult.

Limita răspunderii reprezintă limita bănească până la care reasigurătorul este

răspunzător pentru fiecare risc în parte. Este exprimată fie pe baza sumei asigurate, fie pe baza

daunei maxime probabile. În primul caz reasigurătorul ştie că, în cazul producerii daunei, suma

maximă pe care ar trebui să o plătească este cea determinată în funcţie de suma asigurată. În al

doilea caz, se va previziona suma maximă pe care compania cedentă crede că o va solicita

reasigurătorului, în cazul producerii daunei, indiferent de suma asigurată.

Reasigurările obligatorii neproporţionale sunt acorduri între un asigurător şi un

reasigurător, prin care reasigurătorul este de acord să plătească toate daunele care depăşesc o

anumită limită prestabilită, pentru un anumit portofoliu de riscuri protejate. Prin aceste

contracte se cedează o parte din sumele asigurate. De aceea, asigurătorul mai este denumit şi

“reasigurat” .

În cazul acestui tip de reasigurare se înlătură principalele dezavantaje ale reasigurăriifacultative, respectiv timpul şi costurile implicate care sunt înlăturate în acest caz, metodele de

management, procedurile de subscriere şi experienţa anterioară a asigurătorului fiind mai

importante decât riscurile individuale ce trebuie să fie reasigurate.

Reasigurarea obligatorie este mai ieftină şi mai uşor de folosit. În ceea ce priveşte

costurile, acestea sunt clar în avantajul reasigurătorului, care nu trebuie să administreze un

17



număr mare de riscuri individuale. Mai mult, reasigurătorul ştie dinainte că va avea un anumit

volum de afaceri, de un anumit tip sau categorie.

În notele de acoperire ale contractelor neproporţionale apar următoarele titluri : Reasigurat

Clasa de asigurări

Limite teritoriale

Tipul contractului Tipul acoperirii

Limita

Franşiza

Procent din prime

Perioada de reasigurare

Prima de depozit

Prima minimă

Restabilire Condiţii

Excluderi

Brokeraj

Informaţii statistice. Brokeraj – deoarece nu se face o cesiune proporţională a riscurilor în cadrul

contractului, asigurătorul, care este protejat prin contractele neproporţionale, este denumit

„reasigurat” şi nu „comanie cedentă”.

Limita este suma pe care o va plăti reasigurătorul peste valoarea de la care începe

excedentul.

Franşiza este suma exprimată fie ca o limită valorică, fie ca procent din prime, peste

care reasigurătorul va începe să plătească despăgubiri.

Procent din prime este indicele pe care reasigurătorul îl va aplica venitului din prime de

asigurare pentru a determina primele de reasigurare. Acesta poate fi un procent fix, sau poate

varia, în funcţie de istoricul portofoliului, între o limită minimă şi una maximă. În anumite

cazuri, reasigurătorul îşi stabileşte o primă fixă, în loc să fixeze un procent pentru calculul primelor.

Prima de depozit şi prima minimă – reasigurătorii se aşteaptă să fie plătiţi în avans

pentru acoperirea oferită. Totuşi, atâta timp cât nu se ştie care va fi valoarea primelor, el

calculează o sumă pe care doreşte să o primească la începutul contractului. Aceste prime de

depozit sunt apoi ajustate la sfârşitul perioadei de asigurare. Prima minimă marchează limita

inferioară a primelor solicitate de reasigurător.

Restabilire – dacă reasigurătorul trebuie să plătească despăgubiri pentru o daună,

valoarea reasigurării este diminuată cu despăgubirea plătită. Există posibilitatea ca întreaga

valoare a reasigurării să se epuizeze. Clauzele de restabilire permit reconstituirea automată a

acoperirii în schimbul unei prime suplimentare.

Condiţii – acest articol include clauze specifice acoperirii oferite.

Excluderi – contractul poate să nu acopere toate tipurile de riscuri dintr-o anumită clasă

de afaceri, excluderile apărând adesea în contractele neproporţionale.

18



Subliniem mai departe că în practică cele mai des utilizate forme ale reasigurării sunt

reasigurarea proporţională cotă-parte şi excedent de sumă asigurată şi reasigurarea

neproporţională excedent de daună. Pentru o mai bună înţelegere a acestor tipuri principale de

reasigurări prezentăm în tabelul de mai-jos o scurtă comparaţie între ele :

SpecificaţiiReasigurarea

cotă-parte

Reasigurarea

excedent de sumă

asigurată

Reasigurarea

excedent de daună

1. Suma asigurată 1.000.000 u.m. 1.000.000 u.m. 1.000.000 u.m.2. Reţinerea/

răspunderea

reasiguratului

5% din suma asigurată

adică 50.000 u.m.

Plin de conservare

adică 100.000 u.m.

(10% din suma asigurată)

Prioritate din daune

adică 50.000 u.m.

3. Răspunderea

reasigurătorului

95% din suma asigurată

adică 950.000 u.m.

1.000.000-100.000 =

900.000 u.m. (9 plinuri)

1.000.000-50.000 =

950.000 u.m.

(excedent de daună)Tabelul 1.4.a – Prezentare comparativă a principalelor tipuri de reasigurări

SpecificaţiiReasigurarea

cotă-parte

Reasigurarea

excedent de sumă

asigurată

Reasigurarea

excedent de daună

Varianta 1 – daună de 300.000 u.m.1. Reasiguratul ( r ) r = 5% din daună,

adică 15.000 u.m.

r = 10% din daună,

adică 30.000 u.m.

r = 50.000 u.m.

(suma în limita

priorităţii)2. Reasigurătorul ( R ) R=dauna-partea

reasiguratului, adică300.000-15.000 =

285.000 u.m.

R=dauna-partea

reasiguratului, adică300.000-30.000=

270.000 u.m.

R=dauna-partea

reasiguratului, adică300.000-50.000=

250.000 u.m.Varianta 2 – daună de 40.000 u.m.

1. Reasiguratul ( r ) r = 5% din daună,

adică 2.000 u.m.

r = 10% din daună,

adică 4.000 u.m.

r = 40.000 u.m.

(în limita priorităţii)2. Reasigurătorul ( R ) R=dauna-partea

reasiguratului, adică

40.000-2.000 =

38.000 u.m.

R=dauna-partea

reasiguratului, adică

40.000-4.000=

36.000 u.m.

R nu plăteşte nimic,

dauna fiind în limita

priorităţii

Tabelul 1.4.b. – Prezentare comparativă a modului de răspundere a părţilor la

principalele tipuri de reasigurări în cazul apariţiei unor daune parţiale

În concluzie, prin reasigurare se divizează şi se dispersează riscurile în timp şi spaţiu şi

are loc o omogenizare a răspunderii asigurătorilor pentru compensarea pagubelor.

19



Alegerea unui tip de contract de reasigurare depinde de ramura de reasigurare, de felul

riscurilor, de suma asigurată, de experienţă, precum şi de alţi factori mai mult sau mai puţin

obiectivi.

Lipsa unei analize profunde a riscurilor primite în reasigurare de la societăţi de asigurare

sau intermediari, poate duce la apariţia riscului de cumul la reasigurători (participarea într-o

proporţie exagerată la riscuri), situaţie corectată prin retrocedare.

1.1.2. Cadrul legislativ din România.

Asigurarea îmbracă o formă juridică datorită contractului de asigurare şi a legislaţiei în

vigoare care o reglementează. În prezent, cadrul legislativ al asigurărilor în România este

format din :

* Legea nr. 136 / 12 noiembrie 1995, privind asigurările şi reasigurările în România.

* Legea nr. 32 / 10 aprilie 2000 , privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor

* Legea nr. 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile

de asigurare şi supravegherea asigurărilor.* Legea nr. 249/2004 privind pensiile ocupaţionale.

* Legea nr. 172/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările

şi reasigurările în România.

Contractul de asigurare reprezintă un act juridic prin care asiguratul se obligă să

plătească societăţii de asigurare o primă, societăţile de asigurare obligându-se să-şi asume riscul

producerii unui anumit eveniment şi să plătească beneficiarului (asiguratul sau o terţă

persoană), o despăgubire, în limitele stabilite.Până la data de 10.04.2000, cadrul legislativ în domeniul asigurărilor era reprezentat, în

principal, de Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor

comerciale în domeniul asigurărilor, HG nr. 574/1991 privind atribuţiile Oficiului de

supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare, Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi

reasigurările în România, precum şi alte norme prudenţiale emise de Ministerul Finanţelor

Publice.

Din data de 10.04.2000, a intrat în vigoare Legea nr. 32/2000 privind societăţile de

asigurare şi supravegherea asigurărilor. Astfel, prin intrarea în vigoare a noii legi, s-au

abrogat Legea nr. 47/1991 şi HG 574/1991.

Prin adoptarea Legii nr. 32/2000 s-a urmărit armonizarea legislaţiei româneşti cu cea

din Comunitatea Europeană, precum şi crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilităţii

asigurătorilor şi stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internaţional. Proiectul de lege a

fost elaborat de către Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare, cu

sprijinul Fondului Britanic de Know-How.20

http://www.unsicar.ro/legislatie/legea403_2004.htm








Legea nr. 32/2000 reglementează :

- organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, reasigurare, a societăţilor

mutuale, precum şi a intermediarilor în asigurări;

- organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care a preluat atribuţiile

Oficiului de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare;

- supravegherea asigurătorilor şi reasigurătorilor care îşi desfăşoară activitatea în sau din

România;

- supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi a altor activităţi

în legătură cu acestea.

Pentru supravegherea respectării dispoziţiilor legii s-a înfiinţat Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă având următoarele atribuţii :

• elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative, care privesc domeniul de asigurări

sau care au implicaţii asupra acestui domeniu, precum şi avizarea actelor administrative

individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurare.

• supravegherea situaţiei financiare a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraţilor sau ale potenţialilor asiguraţi, în care scop poate dispune efectuarea de

controale asupra activităţii asigurătorilor sau brokerilor de asigurare.

• luarea măsurilor necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu

respectarea normelor prudenţiale specifice.

• participarea, ca membru, la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de supraveghere în

asigurări şi reprezentarea României la conferinţe şi la întâlniri internaţionale referitoare

la supravegherea în asigurări.• aprobarea acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorului, în

conformitate cu criteriile stabilite prin norme.

• aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător înregistrat în România.

• aprobarea transferului de portofoliu.

• îndeplinirea altor atribuţii prevăzute de lege.

• poate solicita prezentarea de informaţii şi de documente referitoare la activitatea de

asigurare, atât de la asigurători, cât şi de la orice altă persoană care are legătură cuactivitatea acestora.

• participă la elaborarea planului de conturi, a normelor şi regulamentelor contabile, după

consultarea cu asociaţiile profesionale ale operatorilor din asigurări.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este obligată să prezinte Parlamentului, în

termen de maxim şase luni de la expirarea fiecărui exerciţiu financiar, un raport asupra pieţei

asigurărilor din România, precum şi o informare privind activităţile desfăşurate, urmând să

21



editeze şi să publice un raport informativ anual asupra pieţei de asigurări, instituţiilor şi

organismelor acesteia.

Pe lângă Legea nr. 32/2000 şi hotărârile de guvern care reglementează activitatea de

asigurare, au mai apărut şi şase norme prudenţiale emise de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, care ulterior au fost modificate de ordine emise de aceeaşi comisie, ordine apărute

în anul 2001 şi publicate în Monitorul Oficial în luna ianuarie 2002, şi anume:

1. Normele nr. 1/2001, ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, apărute în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 394/18.07.2001, privind cuantumul şi termenul de plată a

taxei de funcţionare datorate de asigurători şi de brokerii de asigurare.

2. Normele nr. 2/2001 ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, apărute în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 501/24.08.2001, privind informaţiile şi documentele

cerute pentru autorizarea asigurătorilor şi criteriile pentru aprobarea acţionarilor

semnificativi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorilor


Oficial al României, Partea I, nr. 501/24.08.2001, privind clasele de asigurări care pot fi practicate de către societăţile de asigurare.


Oficial al României, Partea I, nr. 556/06.09.2001, care se referă la informaţiile şi

documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare.


Oficial al României, Partea I, nr. 679/26.10.2001, privind metodologia de calcul şi de

evidenţă a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale. modificate

prin Ordinul nr. 7/25 noiembrie 2001 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, apărute

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43/22.01.2002.


Oficial al României, Partea I, nr. 666/23.10.2001, privind categoriile de active admise să

reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului care practică asigurări generale, regulile de

dispersare a plasamantelor, precum şi coeficientul de lichiditate.

7. Ordinul nr. 9/27.12.2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condiţiile pentru

adminstrarea fondului asigurărilor de viaţă, investiţiile şi evaluarea activelor, precum şi

calculul rezervelor matematice, publicat în Monitorul Oficial nr. 43/22.01.2002.

8. Ordinul nr. 10/27.12.2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minimă a

marjei de solvabilitate a asigurătorilor care practică asigurări generale şi metodologia de

calcul a acesteia, publicat în Monitorul Oficial nr. 43/22.01.2002.

22



9. Ordinul nr. 11/27.12.2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minimă a

marjei de solvabilitate a asigurătorilor care practică asigurări de viaţă şi metodologia de

calcul a acesteia, publicat în Monitorul Oficial nr. 43/22.01.2002.

10. Ordinul nr. 12/27.12.2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind insolvabilitatea

asigurătorului şi administratorul special, publicat în Monitorul Oficial nr. 43/22.01.2002.

11. Ordinul nr. 13/27.12.2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind forma şi

conţinutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurările de viaţă,

precum şi informaţiile, documentele şi certificările necesare pentru întocmirea acestor

rapoarte, publicat în Monitorul Oficial nr. 43/22.01.2002.

12. Ordinul nr. 14/27.12.2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind transferul de

portofoliu, publicat în Monitorul Oficial nr. 43/22.01.2002.

13. Ordinul nr. 15/27.12.2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind regimul

confidenţialităţii informaţiilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 43/22.01.2002.

În figura următoare se poate observa că asigurările sunt de fapt contracte care se

integrează în contextul social şi economic al unei ţări.

Constituţie

Legi

Contracte

Economice Sociale Asigurări Alte tipuri

Asigurări

generale

Asigurări

de viaţă

Fig. 1 – Legătura între cadrul legislativ şi asigurări

1.2. ASIGURĂTORI ŞI REASIGURĂTORI

Piaţa asigurărilor şi reasigurărilor, ca orice piaţă concurenţială produce întâlnirea

cumpărătorilor şi a vânzătorilor de (re)asigurări.

23



Concret, tipurile de companii întâlnite pe piaţa reasigurărilor în calitate de cumpărători de

reasigurare sunt :

companiile de asigurări

companiile captive de asigurări

reasigurătorii

companiile de stat de asigurări şi reasigurări

pool-urile de subscriitori

Companiile de asigurări (asigurătorii direcţi) sunt principalii cumpărători de reasigurări

pe piaţa internaţională a reasigurătorilor. Ele grupează mai multe poliţe de asigurare după criteriul

naturii şi după mărimea riscului preluat de asiguraţii săi şi cedează sub forma unei singure oferte,

unei companii de reasigurare, o anumită cotă din riscul respectiv. Aceasta înaintează, de obicei,

mai multor reasigurători, fiecăruia propunându-i-se preluarea unei cote din risc, lăsând la

latitudinea acestora dacă acceptă sau nu.

Companiile captive de asigurări constituie o categorie aparte a cumpărătorilor de

reasigurări care au cunoscut o dezvoltare deosebită în perioada postbelică, strâns legată deformarea marilor companii industriale şi comerciale. Obiectivul lor de activitate se rezumă, în

principal, la asigurările şi reasigurările de bunuri. O companie captivă îndeplineşte toate funcţiile

unei societăţi de asigurări tradiţionale (subscriere, documentaţie, funcţii juridice, comercializare,

investiţii, reglarea pagubelor), dar, în practică, unele dintre acestea sunt transferate unor experţi

sau consilieri externi.

Reasigurătorii (societăţi specializate de asigurare) apar, în principal, în calitate de

vânzători, de ofertanţi ai tranzacţiilor de reasigurare. Totuşi, atunci când efectuează afaceri de

retrocedare a unei părţi din tranzacţia iniţială de reasigurare, ei apar în calitate de cumpărători de

reasigurare, având la bază, evident, aceleaşi motive pe care le are şi asigurătorul direct, când

solicită reasigurarea.

Companiile de stat de reasigurare apar în postura de cumpărători de reasigurare în cazul

retrocedării unei părţi din riscurile preluate, activitatea lor urmând practicile de reasigurare şi

retrocesiune ale companiilor private de reasigurare, cu unele restricţii impuse de legislaţia ţării de

origine.

Pool-urile de subscriitori acoperă o varietate mare de aranjamente organizatorice.

Obiectivul lor constă în reducerea cererii pentru reasigurări oferite de pieţele convenţionale de

reasigurări prin mobilizarea capacităţii locale şi/sau în închiderea de tranzacţii directe de asigurare

şi reasigurare.

Grupul de vânzători de reasigurare cuprinde companiile de reasigurare care primesc

riscuri în reasigurare în schimbul primelor de reasigurare, devenind reasigurători. Societăţile care

apar pe piaţa internaţională a reasigurărilor în această postură sunt :

24



companiile profesionale de reasigurări

corporaţia Lloyd’s

companiile de asigurări directe

agenţiile de subscriere

companiile de stat de asigurări şi

reasigurări

pool-urile de asigurări şi reasigurări

Companiile profesionale de reasigurări sunt societăţi specializate de reasigurări şi

reprezintă categoria principală de reasigurători prezenţi pe piaţa internaţională. Cele mai mari

astfel de societăţi îşi au sediul în Europa, în ţări în care au luat naştere primele corporaţii de acest

gen, cum ar fi : “Münich Reinsurance Company” (în Germania) şi “Swiss Reinsurance

Company” (în Elveţia) care îşi dispută întâietatea în clasamentul companiilor de reasigurare,

“Cologne Reinsurance Co.” (în Germania), “Société Comerciale de Réassurance” (în Franţa),

“Mercantile & General Reinsurance Co.” (în Marea Britanie).

Corporaţia Lloyd’s este un organism pur administrativ, care oferă membrilor săi

consultanţă, informaţii şi alte servicii cum ar fi semnarea poliţelor, birou de reclamaţii şi

despăgubiri.

Companiile de asigurări directe desfăşoară un volum de reasigurări mult mai mare decâtcompaniile profesionale prin faptul că adoptă atitudini şi tendinţe diverse, în funcţie de

dimensiunile lor, de tipurile de riscuri, de formele de contractare a reasigurărilor, astfel încât nu

se poate face o generalizare a comportamentului lor în privinţa reasigurărilor.

Agenţiile de subscriere sunt folosite ca o legătură între companiile cedente şi

reasigurători, atunci când una dintre părţi nu este reprezentată de piaţă. De obicei, ele sunt

solicitate de companiile cedente, iar pentru serviciile prestate sunt remunerate prin două metode

distincte sau prin combinarea lor, respectiv prin perceperea unui comision asupra primelor sau

prin împărţirea într-o proporţie convenită a profitului rezultat din afacere.

Corporaţiile de stat de asigurări şi reasigurări au o activitate specifică în fiecare ţară.

Chiar dacă sistemul de asigurare sau reasigurare nu este monopol de stat, pot exista totuşi

reglementări diferite referitoare la anumite obligaţii ale companiilor privind asigurările şi

reasigurările.

Pool-urile de asigurări şi reasigurări reprezintă o grupare de asigurători şi reasigurători

ce constituie o organizaţie menită să desfăşoare o activitate de asigurare şi reasigurare. Ca

vânzători de reasigurări, pool-urile se constituie pe bază locală şi regională sub forma unor

asociaţii conduse de unul dintre membrii săi ca o companie separată de reasigurare, în care

membrii săi sunt acţionari.

1.3. INTERMEDIERE ŞI PRESTĂRI SERVICII ÎN ASIGURĂRI ŞI

REASIGURĂRI LA NIVEL MONDIAL

25



Pe piaţa internaţională a asigurărilor şi reasigurărilor, asigurarea nu se încheie în mod

direct între părţile contractante, ci prin intermediari. Aceşti intermediari pot fi grupaţi în două

categorii, după cum ei reprezintă interesele persoanelor asigurate sau ale societăţilor de

asigurare, anume în b r o k e r i şi a g e n ţ i d e a s i g u r a r e.

Brokerul reprezintă o persoană juridică independentă, ce acţionează în calitate de

intermediar pentru obţinerea partenerilor şi angajarea unor contracte de asigurare sau

reasigurare, reprezentând clientul (persoana asigurată în cazul asigurărilor, persoana reasiguratăîn cazul reasigurării sau reasigurătorul în cazul retrocedării).

Brokerii sunt în general experţi în asigurări, iar activitatea lor constă în faptul că ei

cumpără asigurări sau reasigurări pentru clienţii săi – numiţi principali – iar remuneraţia lor se

realizează de către asigurător printr-un comision denumit brokeraj. În atribuţiile lor intră de-

asemenea şi găsirea protecţiei optime pentru client, încheierea contractului de asigurare şi uneori

chiar şi administrarea daunei.

De regulă pot fi daţi în judecată pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă asarcinilor lor.

Agenţii de asigurare constituie un canal de distribuţie, respectiv o categorie de

intermediari mult utilizaţi de către societăţile de asigurare pentru vânzarea poliţelor lor.

Serviciile lor sunt utilizate în special pentru asigurările încheiate de persoane fizice (asigurări de

viaţă, autovehicule, bunuri etc) sau pentru constatarea, evaluarea şi lichidarea daunelor.

Agenţii de asigurare reprezintă interesele asigurătorului. Ei vând poliţele de asigurare ale

unuia sau mai multor asigurători, nu sunt profesionişti în asigurări şi în general sunt reprezentaţi

de persoane fizice care lucrează full-time sau part-time pentru asigurătorul pe care îl reprezintă

pe baza unui contract. Sunt remuneraţi de către asigurător prin salariu, comision sau o combinare

a acestora. Uneori au atribuţii limitate numai la completarea cererii de asigurare, fără dreptul de

a emite poliţa de asigurare.

De regulă nu pot fi daţi în judecată pentru neglijenţă în executarea profesiei.

Din cele de mai sus se desprinde concluzia că piaţa internaţională actuală a asigurărilor

şi reasigurărilor este, practic, de neconceput fără prezenţa deosebit de activă a brokerilor.

Existenţa lor este necesară, datorită ritmului extrem de rapid al modificărilor condiţiilor

economice, sociale şi politice în lume, datorită schimbării periodice a legislaţiilor unor ţări

privind reglementarea activităţilor de asigurare şi reasigurare referitoare la depozitele de

fonduri, restricţiile privind transferurile fondurilor în afara ţării etc. Brokerii mobilizează o

mare parte din capacitatea mondială de reasigurare şi conferă pieţei o mare mobilitate şi

flexibilitate. Un rol deosebit de important al brokerilor este acela de a oferi consultanţă

26



competentă clienţilor săi cu privire la cel mai bun tip de reasigurare, dimensiunea optimă a

reţinerilor şi de a le explica programul de asigurări pe pieţe sigure şi în termeni competitivi,

constituindu-se astfel în colaboratori deosebit de importanţi pentru activitatea multor agenţi

economici.

Furnizorii de servicii profesionale în domeniul intermedierii de asigurări îndeplinesc un

rol de importanţă crucială pe piaţă, atât prin faptul că ei constituie cel mai important canal de

distribuţie al asigurărilor, cât şi prin aceea că, adesea au un rol inovator pe piaţa de asigurări,rezultat din relaţia lor apropiată cu clienţii, la nevoile cărora se străduiesc să răspundă cât mai

adecvat. Cumpărarea unei poliţe de asigurări printr-un intermediar de asigurări profesionist nu

însemnă numai cumpărarea unei asigurări împotriva unei eventuale pierderi, ci şi achiziţionarea

unor servicii de asistenţă în materie de asigurări, care au rolul de a ghida cumpărătorul prin

complicatul labirint al asigurărilor, atât în faza de procurare a poliţelor, cât şi în procesul de

recuperare a eventualelor daune.

Pentru buna reprezentare a intereselor lor, atât brokerii, cât şi agenţii de asigurare îşiconstituie asociaţii naţionale proprii, care, exprimând printr-un singur glas diferitele opinii cu

privire la diversele aspecte referitoare la piaţa asigurărilor, îşi aduc contribuţia la evoluţia

acesteia.

La nivel internaţional, aceste asociaţii naţionale sunt membre ale Federaţiei

Intenaţionale a Intermediarilor de Asigurări şi Reasigurări (BIPAR : Bureau International

des Producteurs d’Assurances et de Reassurances), asociaţie formată în 1937 dintr-o iniţiativă

franceză care reuneşte în prezent circa 50 de asociaţii naţionale din aproximativ 30 de ţări.

Asociaţiile naţionale membre ale BIPAR reprezintă practic interesele unui număr de peste

250.000 de specialişti, liberi profesionişti cu activităţi exclusive în domeniul asigurărilor şi ale

celor peste 1.000.000 de angajaţi ai diferitelor firme de brokeri de asigurări.

Având sediul la Paris, dar fiind operant prin Secretariatul Permanent de la Bruxelles,

BIPAR îşi asumă practic reprezentarea intereselor brokerilor de asigurări atât faţă de autorităţile

guvernamentale din diverse ţări, cât şi faţă de organismele internaţionale: O.E.C.D.,

U.N.C.T.A.D., Camera Internaţională de Comerţ, Consiliul Europei şi celelalte instituţii

europene, care îl recunosc drept unic purtător de cuvânt autorizat al intermediarilor în asigurări.

Prima responsabilitate a BIPAR este să creeze, la nivel internaţional, premisele unui climat

adecvat şi bine reglementat, care să încurajeze competiţia de piaţă şi să creeze permentet

oportunităţi de afaceri.

BIPAR asistă asociaţiile naţionale de brokeri să-şi atingă următoarele obiective:

27



crearea la nivel internaţional a unei platforme efective şi eficiente pentru schimbul de

informaţii între membrii asociaţiei

iniţierea şi coordonarea unor proiecte de interes general ale asociaţiilor înscrise în BIPAR,

precum şi ale membrilor acestora

acordarea de asistenţă organizaţiilor naţionale şi internaţionale şi reprezentarea segmentului

de intermediere în asigurări în faţa acestora

intervenirea pe lângă autorităţile publice şi guvernamentale pentru apărarea intereselor proprii ale celor din branşa respectivă

informarea publicului referitor la rolul agenţilor de intermediere în asigurări

În cadrul BIPAR a fost constituit un grup de lucru, special destinat focalizării

activităţilor de intermediere în asigurări din economiile în tranziţie din Centrul şi Estul

Europei. Acest grup de lucru are misiunea specială de a asista asociaţiile membre din ţările

care au primit statutul de “State-Asociate” la Uniunea Europeană să-şi organizeze cadrul de

activitate astfel încât să se circumscrie cerinţelor uniunii respective, în perspectiva devenirii demembrii cu drepturi depline ale acesteia.

De-asemenea BIPAR, prin poziţia sa, poate susţine cu forţă interesele membrilor săi în

întreaga gamă de probleme comune pentru toate asociaţiile naţionale de intermediari în asigurări,

cum ar fi: pregătirea profesională, calitatea serviciilor, aspecte privind taxele în general şi T.V.A.

în special, furnizarea de date statistice privind activitatea şi etica de afaceri ş.a.

În ţara noastră există UNIUNEA NAŢIONALĂ A SOCIETĂŢILOR DE

INTERMEDIERE ŞI CONSULTANŢĂ ÎN ASIGURĂRI DIN ROMÂNIA (UNSICAR

), creată

şi având personalitate juridică în conformitate cu O.G. nr. 26/2000 (persoană juridică română de

drept privat). UNSICAR funcţionează pe o perioadă nedeterminată. Ea creează standardele de

lucru ale intermediarilor şi consultanţilor în asigurări şi colaborează cu Comisia de Supraveghere

a Activităţii de Asigurare din România, cu societăţile de asigurări şi cu organisme şi asociaţii

internaţionale de profil. La data de 8 iunie 2001, la Bruxelles, în Adunarea Generală a BIPAR

printr-un vot unanim, UNSICAR a fost acceptată ca membră a ASOCIAŢIEI

INTERNAŢIONALE A INTERMEDIARILOR DE ASIGURĂRI.

Afilierea la BIPAR facilitează importul de “know-how” şi experienţă în ceea ce priveşte

activitatea de intermediere în asigurări din România.

1.4. ACTIVITATEA DE REASIGURARE PE PLAN MONDIAL

Creşterea şi diversificarea activităţii economice şi, implicit, a schimburilor internaţionale

de valori au dus la crearea şi dezvoltarea unor pieţe active şi concurente de asigurări şi

28



reasigurări. Asigurările şi reasigurările sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate, prin

existenţa unei mari diversităţi de tipuri şi categorii de afaceri. De aceea nu se poate vorbi de o

singură piaţă a asigurărilor sau a reasigurărilor, fiecare dintre ele fiind individualizată prin

preponderenţa unor anumite tipuri de tranzacţii, prin existenţa unor anumite societăţi de asigurări

şi reasigurări, cuantume etc.

În acelaşi timp, pieţele de reasigurări nu pot fi tratate separat, ci în strânsă corelaţie cu

pieţele de asigurări pe care, de altfel, se bazează. Cea mai puternică creştere a activităţii de

reasigurare a avut loc în ultimele decenii, depăşind majoritatea primelor directe de asigurare

înregistrate în aceeaşi perioadă.

Această evoluţie rapidă a fost influenţată de o serie de factori cum ar fi:

• creşterea economică fără precedent a ţărilor industrializate, după cel de-al Doilea Război

Mondial, progresul tehnic şi dezvoltarea socioumană, sub toate aspectele, au făcut să apară

noi necesităţi ce trebuiau satisfăcute. Reasigurarea internaţională a fost considerată ca

singura cale ce a generat capacitatea suficientă pentru a asigura satisfacerea acestor nevoi.

• altă motivaţie a creşterii volumului reasigurărilor internaţionale o constituie schimbărileintervenite în structura pieţelor de asigurări în mai multe părţi ale lumii, şi, mai ales, în

ţările în curs de dezvoltare, în care s-au adoptat reglementări a căror menire era de a

exclude sau de a limita activitatea companiilor străine de asigurări pe teritoriul lor,

instituind, practic, monopolul de stat în domeniul asigurărilor.

• un al treilea factor, îl constituie îmbunătăţirea climatului în domeniul afacerilor directe,

care a împiedicat companiile internaţionale să-şi desfăşoare activitatea ca asigurători

primari pe pieţele internaţionale. Totodată, creşterea relativ lentă şi, uneori, chiar stagnarea

nivelurilor veniturilor obţinute din primele de asigurări directe în comparaţie cu cea a

reasigurării au dus la situaţia ca mai mulţi asigurători şi instituţii financiare să investească

în reasigurare din considerente economice. În această categorie se includ societăţile de

asigurare care cedează riscuri în schimbul plăţii primelor de reasigurare, devenind

asiguraţi.

Ca în foarte multe alte domenii de activitate, şi domeniul reasigurărilor se află într-o

permanentă dinamică : apar noi societăţi, unele dintre cele existente se dezvoltă, altele

înregistrează pierderi mai mici sau mai mari, ajungându-se, în unele cazuri, până la declanşarea

procedurii de faliment. Cert este faptul că, în primele 9 luni ale anului 2004 principalele 4

companii de rating financiar (Standard&Poor’s, A.M. Best, Moody’s, Fitch) au procedat la 29

de declasări ale ratingurilor în rândul societăţilor de reasigurare şi nu au crescut ratingul nici

uneia dintre ele. Principalele motive : capitalizare insuficientă, daune mari înregistrate,

câştiguri insuficiente sau chair pierderi din plasamente financiare, urmare a rentabilităţii

scăzute a pieţelor internaţionale de capital, constituirea insuficientă a rezervelor tehnice.

29



Ca urmare a problemelor menţionate, unii reasigurători şi-au redus participarea sau chiar

au renunţat la subscrierea anumitor tipuri de asigurări.

Alte măsuri adoptate de aceştia au constat în reducerea cotelor de participare sau în

retragerea definitivă de pe anumite pieţe. Acesta este şi cazul României unde unii dintre marii

reasigurători mondiali au decis să colaboreze numai cu cele mai puternice societăţi româneşti

de asigurare. Acceptarea unor portofolii mici sau foarte mici ar fi însemnat, în unel cazuri, chiar

neacoperirea cheltuielilor fixe pe care reasigurătorii le au cu administrarea respectivelor

portofolii.

Desigur că aceste probleme au existat şi în trecut, dar atunci partenerii externi îşi puteau

permite acordarea unui suport de încredere prin susţinerea dezvoltării societăţilor de asigurare

mai mici, pentru că obţineau venituri importante din plasamentele financiare. Cu toate acestea,

la ultimele reînnoiri s-a observat o deschidere mai mare a unor reasigurători faţă de societăţile

de asigurare mai mici, în sensul sprijinirii acestora pentru dezvoltarea portofoliilor de asigurare.

Pe de altă parte, nu trebuie să plecăm de la principiul potrivit căruia cu cât primele cedate în

reasigurare sunt mai mari, cu atât societatea de asigurare cedentă este mai bine protejată. Princedarea în reasigurare, asigurătorul are drept scop ţinerea sub control a expunerii la daunele

care i-ar putea afecta soliditatea financiară.

Dezvoltarea pieţei româneşti de asigurări nu a fost poate cea aşteptată. Cuvântul

„potenţial” rămâne definitoriu pentru această piaţă.

Volumul de prime subscrise/cap de locuitor este mult sub nivelul înregistrat în ţările

Uniunii Europene şi printre cele mai mici comparativ cu celelalte ţări din Europa Cenatrală şi

de Est. Ca număr de locuitori, România este pe locul II în cadrul ţărilor din Europa Centrală şi

de Est, după Polonia, şi se aşteaptă în continuare o dezvoltare puternică a segmentului de

asigurări, ţara noastră având, din acest punct de vedere, un foarte mare potenţial.

Revenind la piaţa internaţională a reasigurărilor, începând cu anul 2002 s-a preferat, în

multe cazuri, trecerea de la contractele proporţionale de reasigurare la cele neproporţionale. De

asemenea, preţul reasigurării a crescut, iar condiţiile de acoperire au devenit mai puţin

cuprinzătoare. S-a insistat, în principal, de către reasigurătorii al căror rating financiar a fost

trecut într-o clasă inferioară, asupra creşterii cotelor de primă la asigurările directe. S-au

adoptat diverse măsuri pentru a se obţine profit tehnic din activitatea de reasigurare, din această

cauză piaţa internaţională de reasigurare înăsprindu-se, devenind astfel o „piaţă dură”.

Totuşi ultimele reînnoiri ale contractelor de reasigurare au adus unele schimbări în ceea ce

priveşte reasigurarea preţului la anumite clase de asigurare, precum cele de bunuri şi clădiri nu

au mai crescut, existând cazuri când acesta a fost chiar micşorat; la alte clase de asigurări însă,

precum răspunderea civilă sau CASCO, preţul reasigurării nu a scăzut. Societăţile cedente pot

30



spera la o ameliorare a pieţei de reasigurare în viitorul apropiat, ştiindu-se că evoluţia acesteia

este ciclică.

Semnalele percepute la cea mai recentă întâlnire a reasigurătorilor de la Baden-Baden, cât

şi la ultima reînnoire par să confirme acest lucru.

Se adoptă măsuri şi în ceea ce priveşte supravegherea activităţii de reasigurări. Astfel, a

fost iniţiat proiectul privind armonizarea supravegherii activităţii de reasigurare în Uniunea

Europeană, al cărui principal obiectiv constă în înlăturarea discrepanţelor existente între

regimurile de supraveghere din ţările membre (menţionăm că unele dintre aceste ţări nu au un

astfel de regim de supraveghere). De asemenea, acest proiect este considerat a fi unul strategic

în negocierea accesului societăţilor de reasigurare din Uniunea Europeană în alte zone, în

special în Statele Unite ale Americii. Proiectul nu a fost încă finalizat, însă există unele

principii asupra cărora s-a căzut de acord : se va emite o singură licenţă, astfel încât licenţa de

funcţionare obţinută de un reasigurător în ţara de origine va fi valabilă în toate celelalte ţări

membre ale Uniunii Europene, unde respectivul reasigurător va dori să-şi desfăşoare

activitatea; va exista numai o supraveghere directă a reasigurătorilor, excluzându-sesupravegherea indirectă, ceea ce înseamnă că autorităţile care supraveghează cedentele nu vor

analiza şi activitatea reasigurătorilor cu care acestea colaborează; criteriile de apreciere a

solvabilităţii reasigurătorilor vor fi similare cu cele privind marja de solvabilitate din activitatea

de asigurare.

Comisia Europeană de Asigurare s-a implicat activ în procesul de consultanţă privind

acest proiect, propunerea sa finală urmând să fie în curând comunicată.

Oricum, proiectul de armonizare privind supravegherea activităţii de reasigurare în Uniunea

Europeană face parte dintr-un plan mai amplu, care vizează crearea unui set de reguli pentru

funcţionarea unei pieţi unice de servicii financiare în Europa, proiect care se doreşte a fi

finalizat până în anul 2005.

Cum va evolua exact piaţa internaţională a reasigurărilor în viitorul apropiat nu putem

preciza, cu atât mai mult pentru o perioadă mai îndelungată. Ceea ce se poate afirma cu

siguranţă este faptul că se depun eforturi în vederea dezvoltării acesteia pe principii solide, un

rol decisiv, în acest sens, având evoluţia pieţelor de asigurări din fiecare ţară. Va fi interesant de

urmărit ce se va întâmpla şi, mai mult, va trebui ca noi, cei din branşă, să contribuim activ la

această evoluţie prin creşterea gradului de profesionalism în subscrierea riscurilor.6

CAPITOLUL II

RISCURILE PRINCIPALE CARE IMPACTEAZĂ TRENDUL PIEŢEI

ASIGURĂRILOR ÎN LUME

6 Sauer G. – “Dinamică şi consolidare” în Revista Xprimm, anul VI, nr. 2/2004.31



2.1. CE ESTE RISCUL? PRINCIPALELE RISCURI CE POT FI ACOPERITE PRIN

ASIGURĂRI

Realizarea obiectivelor unei firme presupune cunoaşterea şi asumarea unor riscuri

multiple, cum ar fi : schimbările de mediu sau interne, conceperea unor strategii nerealiste, erori

şi omisiuni în proiectare şi execuţie, etc. Din această cauză putem defini noţiunea de risc ca

fiind nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate referi la probabilitatea de

apariţie a unui eveniment sau la influenţa sau efectul unui eveniment în cazul în care acesta se

produce.

Riscul apare atunci când :

- un eveniment se produce sigur, rezultatul acestuia este nesigur;

- efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este nesigură;

- atât evenimentul, cât şi efectul acestuia sunt incerte.

Expunerile la risc cu care se confruntă o afacere pot fi grupate în mai multe categorii de

expuneri la risc, după cum urmează:

A. RISCURI PRIVIND PATRIMONIUL

Din această categorie putem enumera :

• Daune directe suferite de bunuri din diverse cauze (incendiu, explozie, cutremur,

inundaţie, intemperii atmosferice, furt, vandalism etc.).

• Pierderi financiare indirecte din întreruperea activităţii cauzată de producerea unor

riscuri asigurate.

•

Avarii accidentale la echipamente şi utilaje, precum şi pierderile financiare indirecteaferente întreruperii activităţii din astfel de cauze.

• Avarii la lucrările de construcţie, instalare ş punere în funcţiune.

• Pierderi sau daune la mărfurile transportate.

• Accidente şi furturi auto.

B. RISCURI FINANCIARE

Din această categorie putem aminti:

•

Riscuri ce decurg din contracte de leasing şi contracte de vânzare-cumpărare cu plata înrate.

• Riscuri complexe pentru bănci.

• Riscuri legate de frauda electronică.

• Riscuri politice aferente tranzacţiilor internaţionale (confiscare, expropriere,

naţionalizare etc.)

C. RISCURI LEGATE DE PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

32



Aici se pot încadra următoarele :

• Riscul furturilor de patente şi a altor drepturi de proprietate intelectuală

• Riscul furturilor de reţete, modele şi a altor drepturi de proprietate intelectuală înainte de

patentare.

D. RISCURI PRIVIND PERSONALUL

În această categorie, principalele riscuri pot fi :

• Accidente, soldate cu deces sau invaliditate.

• Îmbolnăviri, fracturi, intervenţii chirurgicale.

• Cheltuieli medicale în timpul deplasărilor în străinătate.

E. RISCURI PRIVIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ

Sunt cele mai numeroase riscuri şi din categoria lor enumerăm :

•Răspunderea civilă generală faţă de terţi sau faţă de angajaţi.

•Răspunderea civilă a producătorului.

•Răspunderea civilă profesională (avocaţi, contabili etc.)

•Răspunderea profesională a societăţilor bancare.

•Răspunderea managerială.

•Răspunderea civilă auto.

F. RISCURI ÎN TIMPUL TRANSPORTULUI

În timpul transportului pot apărea riscuri legate de mijlocul de transport cum ar fi :

• Riscurile maritime.

• Riscurile de aviaţie.

• Riscuri de furt.

• Riscuri de deteriorare.

G. RISCURI SOCIO-POLITICE

Această categorie de riscuri a început să capete o importanţă din ce în ce mai mare în ultimii

ani şi de aceea companiile de asigurări şi firmele îi acordă o importanţă crescută. Aici putem

enumera :

• Riscurile nucleare.

• Riscurile de terorism.

2.2. MANAGEMENTUL RISCULUI

Riscul în activitatea unei firme se referă la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele

stabilite în termeni de performanţă (nerealizarea standardelor de calitate), program

33



(nerespectarea termenului de execuţie) şi cost (depăşirea bugetului). Din această cauză se

utilizează termenul de “element de risc” pentru orice factor care are o probabilitate măsurabilă

de a devia de la plan. Aceasta presupune desigur existenţa unui plan. Strategiile, planurile şi

programele firmei constituie elemente care permit prefigurarea realităţii şi apoi confruntarea

realizărilor efective cu rezultatele aşteptate.

Pentru realizarea obiectivelor firmei este necesară derularea unor seturi de activităţi. O

activitate, notată (a), poate fi considerată element de risc dacă sunt îndeplinite simultan

următoarele două condiţii :

0 < P(a) < 1 (1)

L(a) = 0 (2)

unde : P(a) este probabilitatea ca un eveniment să se producă

L(a) este evaluarea monetară a efectului evenimentului (a) asupra obiectivelor

Managementul riscului cuprinde o gamă largă de activităţi, riguros definite şi

organizate, care, plecând de la condiţiile de existanţă şi obiectivele fundamentale ale instituţiei,

analizează factorii de risc într-o concepţie de securitate, în vederea minimizării riscului asumat

şi costurilor necesare.

La aceste activităţi, generic reunite de literatura de specialitate sub termenul de

management al riscului, se poate observa o ciclicitate, cu mai multe faze distincte, şi anume :

- identificarea riscului

- analiza riscului

- reacţia la risc.

Identificarea riscurilor trebuie realizată în mod regulat. Aceasta trebuie să ia în

considerare atât riscurile interne, cât şi pe cele externe. Riscurile interne sunt riscuri pe care

echipa managerială le poate controla sau influenţa, în timp ce riscurile externe nu se află sub

controlul acesteia.

Riscul poate fi identificat folosind diferite metode, cum ar fi :

- întocmirea unor liste de control care cuprind surse potenţiale de risc, cum ar fi : condiţii de

mediu, rezultatele aşteptate, personalul, modificări ale obiectivelor, erorile şi omisiunile de

proiectare şi execuţie, estimările costurilor şi a termenelor de execuţie etc.

- analiza documentelor disponibile în arhiva firmei, pentru identificarea problemelor care au

apărut în situaţii similare celor curente.

34





Simulările constituie o metodă avansată de cuantificare a riscurilor. Simularea utilizează un

model al unui sistem pentru a analiza performanţele sau comportamentul sistemului. Pentru

proiectele de construcţii cel mai frecvent se foloseşte simularea Monte Carlo a programului de

execuţie şi a costurilor asociate activităţilor. Această tehnică simulează realizarea obiectivelor de un

număr mare de ori furnizând o distribuţie statistică a rezultatelor. În figura 2 se poate observa o

distribuţie statistică ce cuprinde rezultatele simulării Monte Carlo după exemplul de mai sus, curba S

arată probabilităţile cumulate ale realizării obiectivului până la o anumită dată. De exemplu, există o probabilitate de 50% ca obiectivul să fie atins în 145 de zile.Datele de realizare a obiectivului din

partea stângă prezintă riscuri mai mari decât cele din partea dreaptă a graficului.

Probabilitate cumulată

100

90 S80

70

60

50

40

30

20

10

0 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200Zile de la începerea proiectului

Fig. 2 - Rezultatele simulării Monte Carlo a programului de execuţie

Arborii decizionali sunt instrumente care descriu interacţiunile cheie dintre decizii şi evenimentealeatoare, aşa cum sunt percepute de către persoanele care trebuie să ia deciziile. Ramurile arborelui

reprezintă fie decizii (reprezentate ca pătrate), fie rezultate aleatoare sau incerte (reprezentate sub forma

unor cercuri). Figura următoare prezintă un exemplu de arbore decizional, pentru alegerea unui program

de investiţii care ca adăuga o plus-valoare VA unei afaceri.

Probabilitat

ex Efect = VA

P = 0,20 x + 900 mil. = +180 mil.

36



Program agresivVA = 36 mil.

P = 0,80 x - 180 mil. = -144 mil.

P = 0,30 Stabilitate

Program conservator VA = 9 mil.

P = 0,70 x - 90 mil. = +63 mil.

Fig. 3 – Arbore decizional

Deoarece valoarea aşteptată a unei decizii este suma valorilor aşteptate ale tuturor efectelor

rezultând din acea decizie şi programul “agresiv” are valoarea aşteptată de 36 milioane lei, el va fi

preferat programului “conservator”, a cărui valoare aşteptată este de numai 9 milioane lei.

Reacţia la risc este faza de acţiune din cadrul ciclului managementului riscului, fază în care

se încearcă una din următoarele variante :

* eliminarea riscurilor * reducerea riscurilor * repartizarea riscurilor

Eliminarea riscurilor are scopul de a îndepărta riscurile. Echipa managerială sau

întreprinzătorul poate : să nu iniţieze o anumită tranzacţie sau afacere, să stabilească un preţ foarte

mare, care să acopere riscurile, să condiţioneze oferta, etc.

Totuşi trebuie făcută observaţia că cele mai multe dintre opţiunile care elimină riscul tind să

scoată organizaţia din afaceri. O societate comercială cu aversiune prea mare faţă de risc nu va

supravieţui mult timp şi patronul acesteia ar trebui să-şi investească banii în altă parte.

Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt :

- programarea. Dacă riscurile sunt legate de termenul de execuţie, programarea ştiinţifică a

activităţilor cu ajutorul graficelor-reţea poate diminua riscurile în limite rezonabile.

- instruirea. Multe riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influenţează productivitatea şi

calitatea lucrărilor. Prin programe de instruire şi conştientizare în domeniul securităţii muncii se

poate reduce probabilitatea producerii accidentelor şi efectul acestora.

- reproiectarea. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasă a echipelor

de muncă, fluxurilor de materiale, folosirii echipamentelor şi a forţei de muncă. Repartizarea riscurilor este de asemenea un instrument performant de management al

riscului. Aceasta se referă la părţile care vor accepta o parte sau întreaga responsabilitate pentru

consecinţele riscului. Repartizarea riscului trebuie să se facă ţinându-se seama de comportamentul

faţă de risc al diferitelor organizaţii implicate. În acest sens regula generală de alocare a riscului este

să se aloce riscul părţii care poate să îl suporte şi să îl controleze cel mai bine.

37



Managementul riscurilor, la nivelul unei organizaţii sau la nivelul oricărui tip de structură

organizaţională, reprezintă un ansamblu de instrumente, tehnici şi metode prin care se urmăreşte

identificarea, cuantificarea şi evaluarea financiară a tuturor riscurilor care, într-un fel sau altul, pun

sub semnul întrebării îndeplinirea obiectivelor strategice şi financiare ale acelei structuri

organizaţionale. Mai mult, prin intermediul tehnicilor şi metodelor care constituie managementul

riscurilor, se pot identifica şi cuantifica riscurile la care o companie este supusă în condiţiile

concurenţei, companie care, printr-un management şi o strategie bine pusă la punct şi aplicate

corespunzător, poate împiedica sau întârzia îndeplinirea obiectivelor societăţii concurente.

Există însă mai mulţi factori care influenţează riscul, astfel încât managementul riscurilor

trebuie să aibă în vedere dinamica acestora. Astfel, riscul este determinat de o multitudine de cauze

obiective, cum ar fi mutaţiile de ordin economic în timp, schimbările tehnologice rapide,

invalidarea experienţei anterioare, cunoaşterea imperfectă a variabilelor exogene, atitudinea

optimistă sau pesimistă a echipei de analiză, erori de analiză de natură tehnică sau economică,

modificări ale preţurilor şi ale cursurilor valutare etc.

Pe parcursul realizării şi exploatării obiectivului real, aceste cauze pot determinatransformări cu efecte pozitive sau negative asupra rezultatelor economice aşteptate. În felul acesta,

riscul se referă la posibilitatea producerii unui eveniment nefavorabil, capabil să determine, la

rândul său, modificarea veniturilor preconizate.

Aplicarea managementului riscurilor depinde, însă, deopotrivă şi de abilitatea

managementului companiei de a concepe şi implementa o gamă largă de măsuri prin care sunt

cuantificate riscurile la care este supusă societatea, dar şi de capacitatea de a le gestiona.

Principalele obiective propuse de managementul riscurilor vizează următoarele aspecte :

- creşterea eficienţei agregate a companiei, prin stabilirea unor obiective-ţintă;

- eficientizarea proceselor de natură decizională, prin stabilirea acelor riscuri care pot avea un

impact puternic asupra propriei activităţi;

- punerea în aplicare a unor procedee care să stabilizeze rezultatele companiei;

- reducerea cheltuielilor cu riscurile nemateriale;

- reducerea la minimum a fluctuaţiilor la nivelul productivităţii;

- punerea în valoare a avantajelor competiţionale;

- prevenirea realizării unor riscuri considerate ca fiind inevitabile de către concurenţi;

- crearea unei imagini a companiei care să atragă potenţialii investitori.

Aplicarea necorespunzătoare a tehnicilor şi metodelor care constituie managementul

riscurilor sau ignorarea acestora stau la baza recentelor dezestre financiare, care au condus la o aşa-

numită „criză de imagine” a marilor corporaţii. Astăzi, investitorii din lumea întreagă încep să

impună ca obligatorie, la nivelul managementului de nivel superior al marilor corporaţii, aplicarea

unor concepte precum managementul riscurilor a cărui punere în practică necesită modificări

38



importante la nivelul întregii structuri organizatorice a afacerii, pentru a se putea astfel calcula

riscurile în ansamblul lor. În pofida costurilor ridicate ale implementării managementului riscurilor,

companiile au înţeles marile oportunităţi pe care le determină implementarea acestuia.

Dar cum poate aplica o companie un concept teoretic, care doar în ultimii ani a devenit cunoscut?

Singura rezolvare se pare că este aceea de a se apela la soluţii exterioare organizaţiei

propriu-zise, deci de a cere concursul unei companii specializate în activitatea de consultanţă şi

audit financiar. Mai mult, în ultima perioadă, din ce în ce mai mulţi brokeri de asigurări au

început să ofere astfel de servicii, despre care se afirmă că stau la baza unui „nou mecanism de

a face afaceri”.

Un bun exemplu, în acest caz, îl constituie Zürich Financial Services (ZFS), a cărui

divizie oferă servicii de consultanţă, asistând clienţii în determinarea riscurilor la care

organizaţia lor se expune. Totodată, experţii ZFS determină procedurile optime pentru

gestionarea acestor riscuri.

În concepţia specialiştilor de la ZFS, riscurile la care se expune o organizaţie economică

pot fi împărţite în patru categorii, şi anume :• riscuri strategice

• riscuri operaţionale

• riscuri financiare

• riscuri imposibil de anticipat.

Într-un studiu recent realizat de compania Tillinghast-Towers Perrin, intitulat „Enterprise

Risk Management in the Insurance Industry”, se ajunge la concluzia că, deşi companiile de

asigurări sunt conştiente de importanţa evaluării şi gestionării riscurilor la nivelul întregii

organizaţii, acestea recunosc faptul că au încă un drum lung de parcurs până la implementarea

noilor metode de management organizaţional şi funcţional. Acelaşi studiu consideră că principalele

obiective urmărite de managementul de eşalon superior al unei companii de asigurare sunt :

- creşterea veniturilor şi a nivelului profitului,

- controlul şi reducerea costurilor,

- poziţionare eficientă în condiţii de concurenţă.

Pe de altă parte, însă, asigurătorii sunt de părere că în următorii trei ani ierarhizarea acestor

obiective se va schimba, accentul fiind pus pe reducerea costurilor şi eficientizarea activităţii în

general.

Companiile încearcă să facă faţă riscurilor existente prin intermediul tehnicilor şi metodelor

specifice managementului riscurilor, dar nu dispun încă de un sistem bine pus la punct de stabilire a

priorităţilor riscurilor.

Studiul menţionat relevă faptul că managerii sunt nemulţumiţi de abilitatea companiei pe

care o conduc de a previziona şi modela impactul realizării acelor riscuri asupra rezultatelor

financiare: totodată, companiile nu dispun de cadrul instituţional bine definit necesar gestionării39



activităţii de management al riscului. Astfel, unii asigurători au creat comisii care se ocupă de

managementul riscului la nivelul întregii organizaţii, în timp ce alţi asigurători se bazează pe

activitatea departamentului de audit intern. Există companii care au creat în propria organigramă un

nou post, cel de chief risk officer, aşa cum este cazul asigurătorilor nord-americani, în timp ce o

societatea din patru beneficiază de serviciile unui auditor extern care evaluează riscurile la care este

expusă respectiva companie.

De fapt, mai puţin de 60% dintre companiile specializate pe asigurările non-viaţă realizează o

analiză sistematică a riscurilor, în timp ce, la companiile de asigurări de viaţă, procentul este de 86%.

Autorii aceluiaşi studiu au solicitat repondenţilor să evalueze diferitele surse de risc, pe

o scară de 1 la 5. Cele mai mari ratinguri le-au primit următoarele surse de risc :

# tehnologie – 4,27

# rata dobânzii – 4,08

# canalele de distribuţie – 4,03

# reputaţie – 4,00

# cheltuieli – 3,98Rezultatele obţinute atestă faptul că asigurătorii nu acordă suficientă importanţă unor surse

de risc importante, precum piaţa de valori mobiliare sau piaţa valutară, şi monitorizează cu

precădere acele surse de risc despre care cred că deţin cea mai mare importanţă, subiectivism care,

în opinia analiştilor, ar putea aduce însemnate prejudicii întregii industrii de profil.

Acelaşi studiu indică faptul că 75% dintre managerii companiilor de asigurări sunt

mulţumiţi de mijloacele, tehnicile şi instrumentele utilizate în evaluarea, reducerea şi transferul

riscurilor financiare provenind din surse distincte, însă mulţi dintre aceştia întâmpină probleme

importante în cuantificarea riscurilor de natură operaţională.Concluzia celor de la Tillinghast-Towers Perrin este că deşi managementul riscurilor la

nivelul unei organizaţii este un domeniu nou pentru majoritatea companiilor de asigurări, multe

dintre acestea depun eforturi susţinute pentru implementarea tehnicilor şi metodelor de evaluare,

reducere şi transfer al riscului.

În următorii ani se previzionează o dezvoltare intensivă a domeniului menţionat, care va

deveni pentru companiile de asigurare/reasigurare o prioritate care poate face diferenţa între succes

şi faliment.7

2.3. PRINCIPALELE RISCURI CU CARE SE CONFRUNTĂ INDUSTRIAASIGURĂRILOR

7 Ciuncan A. - “Managementul Riscului – factor de creştere economică” în revista Primm, anulIV, nr. 4/2002 40



„Adesea invocat în disputele politice, atunci când este vorba de gestionarea unor

evenimente cu frecvenţă redusă dar cu un impact financiar foarte mare, managementul riscului

este o disciplină care, în sectorul financiar-bancar, este asociat, dimpotrivă, controlului

permanent exercitat asupra efectelor unei diversităţi de evenimente cu frecvenţă ridicată şi un

impact monetar relativ redus. Pentru această activitate de rutină, asigurările reprezintă un

instrument cu rol decisiv.” 8

Managementul riscului se concentrează asupra evaluării probabilităţii şi dimensiunii

impactului evenimentelor, două noţiuni tehnice care definesc, în accepţiunea asigurărilor,

riscul.

Totuşi, simpla determinare tehnică nu este suficientă, modul în care se alcătuieşte

selecţia riscurilor luate în considerare fiind puternic influenţat de factori externi (politici,

economici sau culturali). Astfel, definiţia managementului de risc trebuie extinsă de la analiza

complexă şi precisă a riscurilor cuantificabile la selecţia, categorisirea şi definirea contractuală

a riscurilor. Practic, un management al riscului „de succes” nu înseamnă o reducere a riscurilor în sine, ci doar gestionarea efectelor nedorite ale evenimentelor într-un mod care să asigure

îndeplinirea obiectivelor politice sau ale culturii organizaţionale luând în considerare

răspunderile potenţiale şi daunele viitoare generate de producerea riscurilor considerate. Ca

urmare, succesul depinde mai puţin de precizia evaluării, cât de corecta identificare a

numeroaselor riscuri şi a neaşteptatelor modalităţi în care acestea se combină şi se potenţează

reciproc, generând acumulări greu de preconizat ale efectelor. În acest domeniu se manifestă,

practic, în principal, valenţele industriei asigurărilor, care departe de a mai încerca să evite sau

să minimalizeze riscurile, a identificat calea de a le transforma în oprtunităţi economice pe o„piaţă a riscului”.

În peisajul economic, îndatorirea fundamentală a asigurătorilor este de a organiza

colectivităţi de asiguraţi, astfel încât acestea să fie suficient de omogene pentru a li se aplica cu

succes principiul solidarităţii. Acesta este unicul mod care face posibilă existenţa asigurării,

conturând un set de criterii care trebuie îndeplinite pentru ca un individ să se poată alătura unui

grup de asiguraţi cu particularităţi nete. În lipsa acestei proceduri, comunitatea de interese care

asigură solidaritatea nu ar fi posibilă, ceea ce ar leza, în final, atât interesele asiguratului, cât şi

pe cele ale asigurătorului care, la urma urmei, nu a pornit o astfel de afacere propunându-şi să

piardă.

Într-un posibil model de funcţionare a industriei asigurărilor, această etapă

fundamentală a activităţii ar putea reprezenta prima treaptă, aceea a „contactului” cu riscurile

asigurate, numite în literatura de specialitate şi riscuri externe.

8 Michael Huber – “Conceptualising insurance : risk management under conditions of solvency” - 200241



În relaţia sa cu riscurile externe, asigurătorul dispune de avantajul de a putea opera o

selecţie, în acord cu filozofia sa de afaceri, acceptând numai anumite categorii de riscuri sua

impunând condiţii contractuale restricitive asupra circumstanţelor în care este dispus să accepte

în asigurare un anumit risc. În acest sens, contractul de asigurare oferă posibilitatea de a

controla nivelul expunerii, iar clauzele contractuale foarte clar exprimate limitează efectele unei

posibile comunicări defectuoase cu clientul, în ceea ce priveşte natura şi dimensiunea riscului

asigurat.

Tentativele de a elabora un model virtual al activităţii de asigurare iau în calcul şi alte

două caracteristici fundamentale, aşa-numita „compensare financiară” şi „decalajul temporal”.

Există numeroase voci în lumea financiară care susţin că, în perspectivă istorică, compensarea

financiară „poartă vina” succesului înregistrat de industria asigurărilor. Considerată a fi, în mod

necesar, simplistă şi completă, exprimarea oricărui tip de pierderi printr-un echivalent monetar

(chiar şi atunci când este vorba de viaţă) aduce beneficii considerabile entităţilor economice

implicate în proces, dat fiind că banii reprezintă, din perspectiva asigurărilor, instrumentul cel

mai flexibil, permiţând reintegrarea rapidă şi relativ lipsită de fricţiuni în sfera economică.Convertirea riscurilor în expresia lor monetară face ca monitorizarea fluxurilor de bani

către, dinspre şi în interiorul sectorului asigurărilor să ofere cea mai relevantă imagine pentru

înţelegerea funcţiei şi dinamicii acestei industrii.

Cât priveşte decalajul temporal, acesta face parte din însăşi esenţa asigurării:

promisiunea de a compensa financiar o eventuală pierdere viitoare, pe baza unor prime de

asigurare plătite în prezent. Acest decalaj oferă asigurătorului şansa de a fructifica sumele

colectate din prime prin depozite bancare, plasamente pe piaţa valorilor mobiliare, investiţii

imobiliare sau operaţiuni desfăşurate în parteneriat cu alte firme de asigurare/reasigurare,optimizând astfel eficienţa activităţii de asigurare. Complementar potenţialelor beneficii,

această etapă de fructificare financiară a resurselor atrase implică şi o serie de riscuri interne,

subsecvente politicilor de plasamente, reasigurare şi investiţii. Practic, în mediul financiar

prezent, din ce în ce mai complex, aceste riscuri au un caracter dominant. Ca urmare, se poate

spune că eficienţa activităţii asigurătorului este condiţionată în principal de gestionarea

riscurilor interne, banii reprezentând instrumentul prin intermediul căruia se produce

transformarea riscurilor externe în riscuri interne.

În ultimă instanţă, se poate spune, simplificând, că sarcina managementului de risc în asigurări

este de a monitoriza tocmai relaţia dintre riscurile externe şi cele interne.

Identificarea tipurilor principale de riscuri cărora le sunt expuse companiile de asigurări

şi evaluarea nivelului de importanţă a fost sarcina care a stat în faţa companiei de consultanţă

KPMG, în 2002, la cererea Comisiei Europene, în vederea elaborării noilor Directive privind

solvabilitatea.

În analiza realizată cu această ocazie, KPMG identifica 3 categorii principale de riscuri :

42



- riscuri care se manifestă la nivelul entităţii economice

- riscuri sistematice (care se manifestă la nivelul întregii industrii de asigurări)

- riscuri sistemice (care se manifestă la nivelul întregii economii)O expunere detaliată a acestor riscuri, în viziunea KPMG, se regăseşte în tabelele alăturate :

Riscul Asigurări de viaţă Asigurări generale

Subscriere

Volum şi frecvenţă a daunelor măriteca urmare a modificării indicilor demortalitate, morbiditate şi longevitate

luaţi în calcul.

Volum şi frecvenţă a daunelor măriteca urmare a evenimentelor aleatorii(catastrofe naturale, poluare, criminalitate,

terorism, război etc.)Riscul Asigurări de viaţă Asigurări generale

Managementulsubscrierii

Subscriere defectuoasă ca urmare aselecţiei eronate a riscurilor şi proiectării neadecvate a produselor.

Subscriere defectuoasă ca urmare aselecţiei eronate a riscurilor şi proiectării neadecvate a produselor.Pierderi ca urmare a subcotării şisubdimensionării rezervelor, deciziilor manageriale de extindere, lipsei deexperienţă şi concentrării de pierderimasive.

Credit

Slaba colectare a primelor de laintermediari şi riscuri investiţionale.

Slaba colectare a primelor de laintermediari şi riscuri investiţionale. Nerecuperarea sumelor cuvenite dinreasigurare este principalul factor alriscului de credit.

Reasigurare

Programul de reasigurare este, îngeneral, mai puţin important pentruasigurările de viaţă.

Cumpărarea unei acopeririinsuficiente prin reasigurare.Incapacitatea reasigurătorului de arăspunde solicitărilor conformaşteptărilor.

OperaţionalFrauda, nevandabilitatea produselor, probleme IT, eşecul procedurilor de lucrusau control sau eşecul managerial.

Investiţii

Randament investiţional slab ca urmare a unui mix neadecvat de investiţii,supraaprecierea activelor, concentrarea excesivă a activelor pe anumite tipuri deinvestiţiiO mare parte din riscul investiţionaleste suportată de asigurat.

O mare parte din riscul investiţionaleste suportată de acţionar.

LichiditateImposibilitatea de a lichida anumite active la momentul potrivit sau la valoareascontată.

Ajustare(adecvare)

Neadecvarea activelor cu răspunderile caurmare a fluxurilor de numerar, sincronizăriiriscurilor sau ajustării monetare.

În general, ca urmare a duratei scurtede viaţă a contractelor, acesta nu esteun risc major în asigurările generale.

CheltuieliDurata lungă de derulare a contractelor creşte probabilitatea depăşirii niveluluiestimat al cheltuielilor.

În general, ca urmare a duratei scurtede viaţă a contractelor, acesta nu esteun risc major în asigurările generale.

RezerveUn nivel insuficient al rezervelor poate face ca situaţia financiară a companiei să pară mai bună decât este în realitate, conducând la decizii de management greşite.

Tabelul 2.1. – Riscuri care se manifestă la nivelul companiei de asigurări.Riscul Asigurări de viaţă Asigurări generale

43



Jurisdicţionalşi legislativ

Implicaţii ale deciziilor instanţelor de judecată afectând nivelul răspunderilor asiguratului – mai puţin important înasigurările de viaţă.

Implicaţii ale deciziilor instanţelor de judecată afectând nivelul răspunderilor asiguratului

Schimbări ale pieţei

Implicaţii ale schimbărilor survenite înatitudinea consumatorilor şicomportamentul competitorilor.

Implicaţii ale schimbărilor survenite înatitudinea consumatorilor şicomportamentul competitorilor. Implicaţiiale parcurgerii ciclului asigurărilor – piaţa„soft” poate determina asigurătorii săîncheie contracte neprofitabile.

Tabelul 2.2. – Riscuri sistematice (care se manifestă la nivelul întregii industrii de asigurări).

Riscul Asigurări de viaţă Asigurări generale

Fluctuaţia pieţei de valorimobiliare

Scăderea valorii de piaţă a investiţiilor, mai ales ca urmare a condiţiilor de piaţăÎn cazul produselor cu componentă deinvestiţie, riscul este suportat în maremăsură de asigurat.

Întregul risc investiţional cade în sarcinaacţionarilor.

Schimbări demediu

Indemnizaţiile de deces sau sănătate plătiteîn cazul producerii unor riscuri catastrofalenaturale (inundaţii, seism etc.) saucreşterea ratei morbidităţii şi mortalităţii.

Frecvenţa crescută a fenomenelor naturale cu urmări catastrofale(inundaţii, seisme, furtuni, poluare etc.)

Schimbărisocio-politice

Mortalitate crescută ca urmare aapariţiei unor noi boli (de exempluSIDA) şi schimbări demografice.

Daune crescute ca urmare a schimbăriicomportamentului social (criminalitate,furturi etc.)Schimbarea mentalităţii asiguraţilor cu privirela cererile de daună adresate asigurătorilor derăspundere civilă.

Cicluleconomic

Recesiunea poate determina creştereanumărului de contracte anulate caurmare a imposibilităţii de a plăti primele de asigurare.Impact asupra investiţiilor.

Rata crescută a şomajului conduce lacreşterea daunelor ca urmare a creşteriicriminalităţii. Recesiunea determină şi oscădere a cotelor de primă.

Rata inflaţiei

Sunt afectate plăţile pentru contractele pe termen lung, mai ales dacă beneficiile suntactualizate cu inflaţia. Impact fiannciar important asupra plăţii daunelor pentru contractele pe termen lung (de exemplu costuri costuri juridice pentru arbitrajul unei daune) saucreştere cheltuielilor de despăgubire (de exemplu în asigurările auto).

Rata dobânziiFactor de risc-cheie. Afecteazăevaluarea activelor şi răspunderilor.

În general, ca urmare a duratei scurte deviaţă a contractelor, acesta nu este unrisc major în asigurările generale.

Cursul valutar

Potenţiale pierderi în cazul în care există răspunderi importante asumate într-ovalută fără ca la investirea activelor să se fi ţinut cont de ajustarea monetară.În cazul produselor cu componentă deinvestiţie, riscul este suportat în maremăsură de asigurat.

Întregul risc valutar cade în sarcinaacţionarilor.

Schimbăritehnologice

Potenţiale creşteri ale plăţilor ca rezultatal creşterii longevităţii sau, dimpotrivă,a riscurilor de contractare a unor boliincurabile.

Noile tehnologii cresc numărul de daune caurmare a eşecului de implementare,riscurilor de îmbolnăvire, compensaţiilor pentru angajaţi şi dezvoltării unor noigeneraţii de vehicule, avioane şi nave.Este afectată eficienţa canalelor dedistribuţie

Impact asupra riscurilor operaţionale în cazul colapsului sistemelor IT.

Tabelul 2.3. – Riscuri sistemice (care se manifestă la nivelul întregii economii).

44



Sondajele de opinie realizate de-a lungul timpului în rândul managerilor unor

companii de asigurări relevante din întreaga lume au pus în evidenţa că, dacă aceştia sunt

în general de acord asupra structurii „tabelei de riscuri”, atunci când este vorba despre

ierarhizarea importanţei lor după dimensiunea impactului pe care îl pot avea asupra

activităţii companiei, părerile diferă. În plus, adeseori, apare în discuţie o categorie

reziduală, alcătuită din riscuri mai puţin identificabile sau cuantificabile, eşecul în

management sau implementarea proceselor de bază fiind numai două dintre acestea.

Modelele utilizate de-a lungul timpului în cadrul companiilor de asigurare pentru

a decide asupra celor mai potrivite măsuri de management al riscului se caracterizează

printr-o mare varietate de opţiuni, funcţie de specificul şi dimensiunile activităţii, cultura

corporatistă, obiectivele prioritare ale managementului. Totuşi, statistic vorbind, se

constată că anumite categorii de riscuri sunt luate în considerare de marea majoritate a

modelelor în mod explicit (riscurile asociate operaţiunilor de subscriere şi de investiţii,

creditelor, ajustării monetare, fluctuaţiei nivelului primelor, al valorii de piaţă, al ratei

dobânzii, cursului de schimb, ratei inflaţiei). În acelaşi timp, riscurile legate preponderent

de schimbările survenite în mediul social şi economic în care operează companiile sau în

cadrul legal sunt luate în considerare în mod implicit. Modelele analizate omit, însă,

aproape sistematic, riscurile din aşa-numita categorie reziduală (calitatea managementului

subscrierii, lichiditatea etc.)

O analiză efectuată la nivelulUniunii Europene de către The Muller Group

(Raportul Solvency of Insurance Undertakings) a pus în evidenţă cauzele cărora li s-au

datorat cele mai multe cazuri de insolvabilitate a asigurătorilor. Între acestea, riscurile

operaţionale (management incompetent sau insuficient experimentat, fraudă, tranzacţii

dezavantajoase implicând entităţi ale aceluiaşi grup financiar), ocupă cel mai important

loc, urmate de riscurile legate de subscriere (subcotare, pierderi datorate unei rate de

creştere prea ridicată, reasigurare, costuri operaţionale prea mari etc.) şi de investiţii.

Pentru piaţa românească de asigurări, încă foarte tânără şi aflată într-un proces

accelerat de creştere, managementul riscului în companiile de asigurări nu reprezintă o

sarcină uşoară, cu atât mai mult cu cât mediul economic în care acestea operează este el

însuşi într-o continuă schimbare. Confruntate cu lipsa de experienţă a începutului, cu

instabilitatea mediului economic şi cu propriile inabilităţi manageriale, ignorând măsurile

prudenţiale pe care le-ar fi impus o bună politică de management al riscului, câteva dintre

companiile de asigurări româneşti care au ocupat poziţii de piaţă mai mult sau mai puţin

relevante în anii ’90 pot constitui astăzi obiectul unui studiu cu privire la cauzele eşecului

45



în asigurări. Nume ca Metropol, Asigurări Global sau Grup As au dispărut într-un interval

relativ scurt din „catalogul” pieţei româneşti. Îngrijorarea faţă de sănătatea financiară a

companiilor continuă însă să se manifeste, măsurile prudenţiale impuse de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor în ultimii ani având ca obiectiv tocmai să răspundă acestei

preocupări. Dincolo de aceste măsuri, este sarcina fiecărui asigurător ca, echilibrându-şi

structura portofoliului, adoptând programe de reasigurare adecvate şi acoperitoare şi, nu

în ultimul rând, practicând o politică de subscriere corect fundamentată tehnic să evite

confruntarea cu o situaţie financiară dificilă, atât în interesul acţionarilor săi, cât mai ales

în interesul asiguraţilor.9

În concluzie la cele prezentate mai sus, sintetizăm 10 atribute ale unui risc

management de primă clasă :

1. Riscurile cuantificabile şi cele necuantificabile trebuie tratate cu o atenţie egală.

Trebuie evitată tentaţia de a ignora riscurile cărora nu li se poate atribui o măsură,

de exemplu, riscul reputaţional.

2. Riscurile trebuie identificate, raportate şi cuantificate în cea mai extensivă manieră

cu putinţă prin înfiinţarea unei baze de date extinse, cuprinzând întreaga istorie a

riscurilor şi pierderilor suferite şi identificarea lor exactă – nu încadrarea lor în

categorii cu caracter general (de exemplu riscuri de credit şi operaţionale).

3. Întreaga structură organizatorică trebuie conştientizată cu privinţa riscurilor.

Evaluarea performanţelor şi politica de preţuri trebuie să ţină cont de profilul de

risc. Modalităţile de salarizare trebuie să reflecte, de asemenea, priorităţile

managementului de risc, schemele de recompensare materială a salariaţilor

încurajând un comportament de asumare a riscurilor adaptat apetitului pentru risc

al organizaţiei. Proiecţiile şi beneficiile ajustate conform factorilor de risc vor da

acţionarilor şi analiştilor o imagine corectă a riscurilor asumate de organizaţie.

4. Managementul de risc trebuie să devină responsabilitatea fiecărui angajat. Aşa cum

riscurile nu sunt fragmentate în compartimente separate, nici managementul de risc

nu trebuie să fie fragmentat. Angajaţii din compartimentele IT, juridice şi chiar de

comunicare trebuie să fie implicaţi în procesul decizional prin informarea

managementului superior asupra riscurilor asociate lansării de noi produse sau

afaceri.

5. Tot personalul implicat în monitorizarea riscurilor, chiar a celor non-financiare,

trebuie să aibă drept de veto asupra proiectelor pe care le consideră prea riscante.

9 Gheţu D. - “Riscul – O ‘materie primă’ dificilă” în revista X Primm, anulVII, nr. 2/200546



În acelaşi timp, responsabilul general pentru managementul riscului (Chief Risk

Officer ) trebuie să aibă puterea de a interveni decisiv asupra planurilor de

management.

6. Organizaţia trebuie să evite afacerile sau produsele pe care nu le înţelege pe deplin.

Un management al riscului adecvat presupune o înţelegere aprofundată a

fenomenelor care pot interveni în derularea unei noi afaceri sau lansarea unui nou

produs. În absenţa acesteia, managementul este expus unor decizii greşite care se

pot dovedi foarte riscante.

7. Incertitudinile sunt acceptabile. Managerii de risc nu trebuie forţaţi să lucreze într-

un cadru rigid, predeterminat, ci, din contră, trebuie să aibă şansa de a construi,

înainte de luarea unei decizii strategice, scenarii în care să cuprindă toate

influenţele posibile.

8. Managementul de risc este o componentă prea importantă a deciziilor strategice

pentru a fi lăsat exclusiv în seama managerilor de risc. De aceea, procesele de audit

intern sunt absolut necesare pentru a avea certitudinea că sistemele funcţionează

corect şi se obţin rezultate corespunzătoare.

9. Managementul de risc generează valoare, scopul său nefiind acela de a împiedica

personalul să-şi asume riscuri, ci a spori şansele de reuşită ale unei noi iniţiative de

afaceri prin crearea posibilităţii, pentru manageri şi acţionari, de a înţelege în

profunzime riscurile pe care şi le asumă şi de a acţiona corespunzător.

10. Fiecare organizaţie trebuie să-şi definească şi să perpetueze o cultură proprie a

riscului şi să se asigure că apetitul ei specific pentru risc este corect perceput şi pe

deplin înţeles în întreaga structură. Indiferent de tipul culturii corporatiste,

antreprenorială sau conservatoare, o politică de management al riscului adaptată

acesteia va permite angajaţilor o libertate de mişcare bine definită, astfel încât

procesele de funcţiona5re ale structurii să se desfăşoare eficient şi în limite

controlate.

XX

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

47



2.4. RISCURILE CATASTROFALE ŞI REASIGURĂRILE

Situată la 2900 km. de Oceanul Atlantic, Oceanul Îngheţat şi Munţii Ural şi numai la 900

km. de Marea Mediterană, România se află „la răscruce de vânturi”, la interferenţa a patru mari

mase de aer:

Aer maritim arctic – sau ciclonale islandeze – care determină pe teritoriul României

îngheţuri şi ninsori târzii de primăvară şi timpurii de toamnă, iar vara, ploi reci şi nisori

la munte.

Aer continental polar – sau anticiclonale siberiene şi scandinave – cu proprietăţi

diferenţiate în cursul anului, în funcţie de caracteristicile suprafeţei uscatului. Regimul

termic este vara asemănător celui tropical, iar iarna, celui arctic.

Aer maritim tropical – sau „anticilonul Azore” – care iarna aduce ceţuri şi dezgheţuri,

iar vara, nori de furtună şi precipitaţii torenţiale în averse.

Aer continental tropical – care se formează în Nordul Africii şi deasupra Peninsulei

Balcanice, care iarne dă ninsori abundente, iar vara, secetă.

Întrepătrunderea lor generează o succesiune de fronturi atmosferice calde, reci, ocluse cu procese metereologice variate şi alternative, de altfel, specifice climatului temperat continental

şi care pot produce daune în anumite condiţii. Aceasta, corelată cu configuraţia concentrică şi

aproape simetrică a reliefului ţării noastre, cu structura tectonică şi geologică, cu dispunerea pe

orizontală şi pe verticală a zonelor de vegetaţie şi intensitatea intervenţiei antropice explică

existenţa, în spaţiul carpato-danubiano-pontic a numeroase fenomene naturale de risc, uneori cu

efecte catastrofale. Dintre aceste, enumerăm mai jos o serie de riscuri naturale, care se pot uşor

transforma în riscuri catastrofale, la care este expusă în special România, cu specificaţia căaceste riscuri pot fi generalizate la nivel mondial, unele dintre ele manifestându-se pe Terra cu

intensităţi mult mai mari decât la noi.:

1. Cutremure de mică intensitate (sub 5,1 grade pe scara Richter) apar cu o frecvenţa

mare şi nu rareori, unele din acestea se transformă în cutremure mult mai intense de 7-7,5

grade pe scara Richter producând pagube însemnate şi pierderi de vieţi omeneşti.

În anul 2004 s-au înregistrat în România 7 cutremure sub 4 grade pe scara Richter, la o

adâncime de peste 110 km. Şi o periodicitate de cca. 30-33 ani a cutremurelor de 6,8-7,3

grade pe scara Richter.

2. În zona orogenului carpatic pot apărea prăbuşiri de versant cu afectarea unor

tronsoane de şosele sau căi ferate, chiar dacă traversează şisturi cristaline puternic

metamorfozate, în condiţiile acţiunii combinate a îngheţului-dezgheţului, ploilor

torenţiale, defrişării parţiale a pădurilor, vibraţiilor traficului rutier.

Construcţiile hidroenergetice pot fi afectate, în afară de prăbuşiri de versant, şi de fisuri

sau surplombări dacă amplasamentul lor traversează petece calcaroase sau dacă lacurile48



de acumulare se colmatează rapid în zonele defrişate, fenomen care conduce la creşterea

sarcinii asupra barajului. Fenomene de eroziune accelerată în adâncime şi surplombări

apar şi în aval de baraj, cu distrugerea suprafeţelor agricole adiacente sau a construcţiilor

umane.

3. Alunecările de teren apar predominant în zonele defrişate sau acoperite de livezi, fiind

accentuate de densitatea mare a drumurilor, de intensitatea păşunatului, de arături făcute

perpendicular pe curbele de nivel şi alte activităţi antropice.

4. Furtunile violente sunt specifice zonelor tropicale, unde se întâlnesc mari suprafeţe

continentale şi oceanice sau la schimbarea musonilor. Ele mai pot apărea în cazul

fronturilor atmosferice ocluse, formate prin întâlnirea maselor de aer maritim tropical

(care favorizează vara formarea norilor de furtună) cu masele de aer continental polar,

care ating vara temperaturi ridicate în vecinătatea solului. Aerul devine instabil, cu un

puternic caracter turbionar şi, în condiţiile unei umidităţi atmosferice scăzute, dă naştere

unor furtuni violente însoţite de scurte averse.

5. Căderile de grindină pot apărea şi ele în cadrul fronturilor atmosferice ocluse încondiţiile dezvoltării mari pe verticală a norilor Cumulonimbus. Temperatura mai scăzută

şi curenţii turbulenţi din cadrul norului creează condiţii de îngheţare a apei, în straturi

concentrice, formând granulele de grindină, care uneori pot atinge dimensiunea unui ou

de porumbel. Astfel sunt provocate daune foarte mari culturilor agricole şi pomi-viticole.

6. Secetele şi combustiile instantanee de păduri apar ca rezultat al unor raporturi

complexe între deficitul de umiditate din sol, umezeala relativă a aerului, temperatura

aerului, evapotranspiraţia potenţială, gradul de acoperire cu vegetaţie, tipul dominant şi

faza fenologică a vegetaţiei. Ele au devenit din ce în ce mai frecvente în ultimii 10 ani.

7. Inundaţiile – creşteri bruşte şi foarte mari a nivelurilor şi debitelor râurilor în urma

ploilor şi/sau topirii zăpezilor – se produc în tot cursul anului. Frecvenţa cea mai mare se

constată însă în perioada martie-iulie, deoarece în unele locuri, datorită întârzierii apariţiei

perioadei calde, topirea zăpezii se produce concomitent cu căderea ploilor abundente,

astfel încât aproape toate râurile şi organismele torenţiale din bazinele hidrografice care

au cumpăna apelor pe linia celor mai mari înălţimi montane înregistrează viituri

accentuate de defrişări şi producând daune apreciabile localităţilor sau terenurilor agricole

neprotejate de diguri, şanţuri de drenaj, aflate în albia minoră (luncă) şi pe terasa de luncă,

precum şi în oraşele cu reţeaua de canalizare prost întreţinută.

8. Scurgerile de noroi şi pietre – de pe organismele torenţiale din zona de munte şi de

deal – au un efect catastrofal, ele distrugând totul atât în zona inferioarăa bazinului de

recepţie, cât şi în zona conului de dejecţie, unde de cele mai multe ori, oamenii îşi

amplasează gospodăriile.

49



9. Ultimul risc de care amintim este cel al unui tsunami, fenomen natural deosebit de

complex, alcătuit dintr-o întreagă serie de înlănţuiri de cutremure şi replici, revărsări

mari de ape, cu viteze foarte mari şi cu efecte distructive grele şi cu foarte multe victime

umane. Acestui din urmă fenomen, lucrarea de faţă îi dedică un capitol întreg în cele ce

urmează.

În concluzie, pentru a reduce cât mai mult hazardul societăţile de asigurare şi brokeraj ar

trebui să trimită pe teren agenţi de asigurare care să inventarieze la faţa locului, pe baza unui

ghid şi a unui chestionar complex întocmit de un specialist în probleme de mediu, toţi factorii

geografici şi socio-economici care concură la producerea unor catastrofe şi să stabilească

diferite procente de franşiză, în funcţie de amplasarea obiectivului şi frecvenţa producerii unui

hazard.

Înţelegerea acestor riscuri, modul lor de manifestare şi localizarea acestora ajută factorul

decizional în ceea ce priveşte informaţiile legate de impact, metode de reducere a riscului,

planuri de criză, iar pentru asigurători este importantă selecţia geografică a riscurilor ce

urmează a fi asigurate, o evaluare corectă a acestora şi efectul crescător sau descrescător asupranivelului primei de asigurare. Calculul greşit al pierderii maxime posibile (PML-Probable

Maximum Loss), a frecvenţei daunelor constituie o ameninţare nu numai din punct de vedere al

calculului rezervelor, dar şi din punct de vedere al riscurilor acceptate în portofoliu, cu impact

direct asupra rezultatelor asigurătorilor. Monitorizarea permanentă a tuturor modificărilor de

mediu ar trebui să constituie o preocupare continuă a societăţilor de asigurare, şi nu doar un

aspect izolat pe o agendă de lucru.10

Ne propunem mai departe să facem o analiză a legăturii care există între riscurile

catastrofale şi reasigurări, în perspectiva Băncii Mondiale.

Întrebarea care se pune în mod arzător în ultimii ani este „de ce atât de puţine ţări au

recurs până acum la transferul riscurilor către pieţele globale de reasigurare şi pieţe de

capital protejându-se în acest fel împotriva expunerii la riscuri?” Răspunsul la această

întrebare ne este oferit de dl. Eugene GURENKO – Senior Insurance Officer – BANCA

MONDIALĂ.

Conform părerii dânsului11, principalele motive pentru care ţările nu au urmat strategii

active de management al riscului ar fi : existenţa sistemului internaţional de donaţii şi a

fondurilor pentru calamităţi naturale, care generează însă puţine facilităţi pentru ante finanţări,

mărimea economiilor naţionale, diversitatea spaţială a activităţilor economice ale ţărilor şi

costurile de oportunitate ale capitalului.

10 Gănescu D. – “Riscurile naturale” - în revista X Primm, anulVI, nr. 4/200411 Gurenko E.. – “Perspective în gestionarea riscului unei ţări-riscurile catastrofale şi reasigurările” - înrevista X Primm, anulVI, nr. 4/2004

50



# Creşterea într-o mare proporţie a decalajului în obţinerea resurselor pentru finanţarea

dezastrelor(diferenţa dintre potenţialul de daună al ţărilor şi cantitatea resurselor interne

disponibile pentru acoperirea acestora) poate fi explicată printr-o combinaţie între creşterea

expunerii şi lipsa facilităţilor instituţionale la nivel de ţară pentru un management participativ al

riscului. În multe privinţe, această stare de fapt este provocată de existenţa sistemului

internaţional de finanţare a reconstrucţiei şi a eforturilor de recuperare a ţărilor în curs de

dezvoltare în urma dezastrelor naturale, care se bazează pe compensaţii din partea donatorilor

externi, în principal din partea ţărilor din G7 sau din partea băncilor internaţionale pentru

dezvoltare. Numai Banca Mondială a furnizat mai mult de 38 de miliarde USD din finanţările

post-dezastru din ultimii 20 de ani. În acest context este aproape normal pentru ţările expuse la

riscuri să dorească să beneficieze gratuit de astfel de fonduri, în loc să caute pieţe alternative

mult mai costisitoare pentru finanţarea riscului.

# O limitare esenţială a politicii de finanţare post dezastru adoptată de majoritatea ţărilor

este impusă de creşterea discrepanţei dintre numărul fondurilor pentru reconstrucţie disponibile

din partea comunităţii internaţionale şi necesităţile ţărilor afectate de dezastre. În timp,constrângerile fiscale ale guvernelor au limitat capacitatea acestora de a finanţa reconstrucţia

infrastructurilor naţionale distruse. Ca o consecinţă, guvernele au tendinţa de a apela la diverse

împrumuturi pentru dezvoltare care impun deseori condiţii împovărătoare, sau împrumuturi

externe adiţionale de finanţare a reconstrucţiei. În lipsa fondurilor adecvate pentru reparaţii

capitale în urma dezastrelor sau a noilor investiţii de capital apărute ca urmare a dezastrelor

naturale, se aşteaptă în viitor ca valoarea unor active să se reducă post-dezastru, în timp ce

proiectele de capital necesare să sprijine o creştere economică nu vor fi suficiente. Caracterul

limitat al fondurilor provenite din donaţii comparativ cu nevoile de finanţare, creştereafrecvenţei şi intensităţii dezastrelor la care se adaugă creşterea vulnerabilităţii şi o rată foarte

scăzută de penetrare a asigurărilor în ţările în curs de dezvoltare determină ca majoritatea

daunelor economice în cazul unui eveniment catastrofic de proporţii să fie greu acoperite de

guvern sau proprietari.

În vederea reducerii diferenţelor dintre necesităţile financiare şi posibilităţile de

acoperire ale acestora, sistemul internaţional de finanţare post-dezastru ar trebui reproiectat

pentru a oferi mai multe facilităţi fiscale guvernelor care adoptă măsuri care ţin de un

management participativ al riscurilor şi apelează la mecanisme de finanţare a pieţei.

Cu toate că disponibilitatea fondurilor externe nerambursabile sau subvenţionate de

comunitatea internaţională este luată în considerare la elaborarea strategiilor naţionale de

finanţare a riscului, totuşi politicile economice au un rol important. Prin elaborarea unui plan de

finanţare a riscurilor, în care sunt specificate clar priorităţile şi sursele lor de finanţare,

guvernelor li se diminuează puterea de decizie politică implicată în distribuirea fondurilor

pentru reconstrucţie în urma unui dezastru.

51



Din această perspectivă, o atare abordare a finanţării riscurilor nu va găsi prea mulţi

adepţi în rândul politicienilor din ţările predispuse la dezastre, decât în măsura în care se vor

produce schimbări fundamentale în alocarea fondurilor pentru reconstrucţie.

# Pentru ţările cu economii puternice şi cu expunere scăzută la risc, cu o largă bază de

taxare şi activităţi economice diversificate, ar putea avea sens reţinerea unor riscuri catastrofice,

în timp ce vârful acumulărilor de risc se transferă către piaţa reasigurărilor. Volumul total al

reţinerilor din risc la nivel de ţară va fi în continuare subiectul unor importante comentarii

viitoare.

Deşi este imposibilă stabilirea unui standard universal de estimare a reţinerii din risc

care s-ar potrivi cu situaţiile din toate ţările, experienţa arată că orice pierderi care însumate

depăşesc 2% din P.I.B.-ul unei ţări pot fi distrugătoare, dacă nu catastrofale.

# Un alt aspect de luat în considerare la determinarea reţinerii din risc este reprezentat de

rata creşterii economice, rată care determină oportunitatea costului de capital. Putem presupune

că pentru o ţară, cota de reţinere din riscul catastrofic ar fi echivalentă cu investiţia într-un bond

de catastrofă, bazată pe expunerea la risc a ţării şi oferind o rată de profit comensurată cuinvestiţii similare în piaţa de bonduri de catastrofă. În acest caz, volumul reţinerii din risc al

ţării ar fi bazat pe compararea profiturilor obţinute din bonduri cu rata creşterii economice a

ţării, care poate fi considerată ca media profiturilor acceptate de investiţiile guvernamentale

similare în economie. Din acest punct de vedere, cu cât rata creşterii economice este mai mare

şi profiturile obţinute din bondurile de riscuri catastrofale sunt mai mici, cu atât o ţară va fi mai

dispusă a apela la transferul de risc. În mod alternativ, o ţară cu perspectiva unei creşteri

economice scăzute, în contextul întăririi pieţei de reasigurare, ar putea găsi mult mai

avantajoasă posibilitatea să reţină mai mult din risc.# O explicaţie complexă a deciziilor de reţinere din risc a ţărilor este bazată pe teoria

aplicării portofoliului modern de optimizare. Conform acestei abordări o ţară este văzută ca

un optimizator de portofoliu, cu portofoliul constând din investiţii în domeniile reprezentative,

aşa cum reiese din indicatorii economici ai ţării, şi bonduri de risc de catastrofă, care însumate

conduc la volumul total al cotei de expunere la risc a ţării. Fiecare bond reprezintă un layer unic

al riscului de catastrofă al ţării, cu frecvenţă şi intensitate caracteristice, iar cotarea pentru un

asemenea layer prevalând la un moment dat în piaţa globală de reasigurare. Volumul total al

cotei de reţinere a riscului este dat de numărul de bonduri de risc catastrofal care se află în afara

portofoliului guvernamental după ce exerciţiul de optimizarea portofoliului a fost încheiat.

Acestea sunt doar câteva din ideile pe tema proiectării unei strategii optimale de

finanţare a riscului pentru o ţară, subiect care este încă neexplorat, invitându-ne în acest fel la

continuarea cercetărilor.

52



2.5. STUDIU ASUPRA RISCURILOR ASIGURATE ÎN URMA ANUMITOR EVENIMENTE CATASTROFALE

CUTREMUR ASIAN ŞI TSUNAMI DIN PERSPECTIVA ASIGURĂTORULUI

În timp ce pierderile economice rezultate în urma fenomenului de tsunami înregistrat în

Asia se presupune că vor fi mari, pierderile în domeniul asigurărilor sunt aşteptate a fi totuşi

modeste. Iată de ce!

În data de 26 decembrie 2004 la ora 7,00 (25 decembrie 2004 ora 19,00 conform oreicentral europene) la 100 de mile vest de Insula Indoneziană Sumatra la adâncimea de 6,2 mile

în Oceanul Indian s-a produs un cutremur de 9,0 grade pe scara Richter care a determinat

apariţia unui fenomen de tsunami (valuri uriaşe) care au trimis munţi de ape în mai multe ţări

din Asia de Sud. Cutremurul a fost urmat de mai multe replici, dintre care una chiar de 7,20

grade pe scara Richter.

La o lună după producerea evenimentului, omenirea, şocată înregistra cel mai tragic

bilanţ de pierderi de vieţi omeneşti din secolul acesta : mai mult de 300.000 de morţi, alte sute

de mii de răniţi sau daţi dispăruţi, pagube materiale de mai multe sute de mii de dolari şi un

număr record (9) ţări afectate (Bangladesh, India, Indonezia, Malaiezia, Insulele Maldive,

Myanmar, Somalia, Sri Lanka şi Thailanda).

Cutremurul este al patrulea ca şi mărime dintre cele produse după anul 1900, cel mai

puternic după cel din anul 1964 cu magnitudinea de 9,2 grade pe scara Richter din Alaska la

Prince William Sound. Cel mai puternic cutremur despre care există date înregistrate a avut loc

în anul 1960 în Chile şi a avut 9,5 grade pe scara Richter (a cărui limită maximă definită este de

10,0 grade) şi a cauzat pagube de peste 550 de milioane de dolari (3,5 miliarde la nivelul preţurilor actuale). Şi-au pierdut atunci viaţa peste 2.000 de oameni şi alţi 3.000 au fost răniţi.

Acest cutremur a provocat de asemenea un tsunami cu efecte distrugătoare asupra Insulelor

Hawai, Japoniei şi Filipinelor, precum şi coastei de vest a Statelor Unite.

Fig. 4 – Epicentrul evenimentului tsunami din 26 Decembrie 2004 din Asia

53



Tsunami – termen japonez – este un fenomen care constă în producerea unor valuri

uriaşe în urma deplasării plăcilor tectonice din fundul oceanelor, deplasare în general cauzată

de alte fenomene precum cutremurele.

Acoperirea prin asigurare a regiunii afectate de dezastru

Rata de penetrare a asigurărilor non-viaţă este mică în ţările afectate de recentul

tsunami. Cu alte cuvinte se încheie puţine poliţe de asigurare în aceste ţări. Deşi volumul de

prime de asigurare socotit global pentru Asia de Sud şi cea de Est continuă să crească, gradul de

penetrare şi ritmul de creştere variază în mod semnificativ în funcţie de regiuni şi de pieţele

individuale ale fiecărei ţări afectate.

În tabelul de mai jos pot fi urmărite datele statistice referitoare la anul 2003 pentru 6 din

cele 9 ţări privind volumul de prime de asigurare subscris :

Ţara

Volum de prime

- milioane dolari -

Volum de prime

pe cap de locuitor – dolari -

Volum de prime

raportat la PIB- % -

Bangladesh 102 0,7 0,20India 3.712 4,0 0,62Indonezia 1.733 8,0 0,83Malaiezia 2.154 87,2 2,05Sri Lanka 137 7,0 0,74Thailanda 1.711 27,6 1,19

Tabelul 2.4. – Date statistice referitoare la principalele ţări asiatice afectate de

tsunami

Sursa : Swiss Re, Sigma nr.3/2004, Asigurări Mondiale în anul 2003, Îndustria Asigurărilor pe drumul refacerii.

După cum se poate observa, în ţările cele mai tare afectate cum ar fi India, Indonezia

sau Sri Lanka, gradul de penetrare este relativ scăzut. În Indonezia, spre exemplu doar 8 dolari

pe cap de locuitor au fost cheltuiţi în 2003 pentru asigurări. Exprimat raportat la PIB,

asigurările non-viaţă au reprezentat doar 0,83% din PIB-ul Indoneziei pe anul 2003. Gradul de

penetrare al asigurărilor non-viaţă este chiar mai scăzut în Sri Lanka, ţara care a suferit cel mai

mare impact în urma recentului cutremur şi tsunami.

În comparaţie cu aceste valori, în anul 2003 în Statele Unite s-au cheltuit 1.980 dolari pe

cap de locuitor pentru asigurări non-viaţă, de aproape 250 de ori mai mult decât în Indonezia şi

de aproape 280 de ori mai mult decât în Sri-Lanka. Raportat la PIB (ca şi grad de penetrare), în

Statele Unite s-a înregistrat un procent de 5,23%, mai mare de şase ori decât cel din Indonezia

şi de şapte ori decât cel din Sri Lanka.

54



Acoperirea bunurilor

Acoperirea prin asigurare a bunurilor contra cutremurelor şi a fenomenului de tsunami

variază de la ţară la ţară şi de la regiune la regiune. În mod curent, acoperirea poliţelor este

după cum urmează :

• Poliţa Standard contra Incendiilor – acoperă numai pericole precum incendiile, fulgerele

şi exploziile.

• Poliţa cu Acoperire Extinsă – acoperă riscurile Poliţei Standard contra Incendiilor şi

suplimentar poate include riscul de cutremur, incendii şi explozii ca urmare a

cutremurelor, tsunami şi erupţii vulcanice.

• Poliţa „All Risk” – „Toată Riscurile” – acoperă toate distrugerile, avarierile sau

pierderile care ar putea apărea la bunurile asigurate în urma unor fenomen neprevăzute,

bruşte şi accidentale, cu excepţia unor excluderi standard. Chiar şi riscul de inundaţie

poate fi acoperit de această poliţă.

Extensia riscurilor asigurate depinde de politica societăţii de asigurări care încheie

poliţa, de dispoziţia acesteia de a accepta anumite riscuri şi de a nu accepta altele sau de

posibilitatea de a ceda în reasigurare anumite riscuri. Gradul de acoperire a riscurilor depinde

de-asemenea şi de ţara în care poliţa se încheie.

Estimarea pierderilor de bunuri asigurate

Cu toate că încă este prea devreme să ne pronunţăm, putem spune totuşi că pierderile

economice de pe urma recentului cutremur şi tsunami se vor cifra la zeci de miliarde de dolari,

dacă nu chiar mai mult, alături de enormele suferinţe umane. Totuşi, după cum am putut vedea

din tabelul de mai sus, asigurările sunt puţine în ţările afectate, ceea ce înseamnă că pierderea

din bunuri asigurate va fi relativ mică, raportată la scara dezastrului.

În funcţie de nivelul de distrugere a bunurilor şi de primele subscrise, asigurătorii locali pot

suferi pierderi semnificative. Prezentăm mai jos câteva date statistice legate de principalele ţări

care au suferit pierderi de pe urma recentului cutremur şi tsunami.

BANGLADESH

• Populaţia : 138.448.210 locuitori (estimare din iulie 2003)• PIB : 238,2 miliarde dolari• For tutelar : Bangladesh Insurance Association

Rupali Bima Bhaban7 Rajuk AvenueDhaka 1000, BangladehTel: (880) 2-955-7330Fax: (880) 2-955-7330

• Moneda naţională : taka (BDT)

55



• Rate de schimb : BDT / USD 57,89 (2002); 55,81 (2001); 52,14 (2000);49,09 (1999); 46,91 (1998)

• Corp de control : Chief Controller of Insurance

Department of Insurance

Ministry of CommerceSadharan Bima Bhaban - 2139 Mothijheel Commercial AreaDhaka 1000, BangladeshTel: (880) 2-956-5548Fax: (880) 2-956-5056

• Prime de asigurare subscrise în 2003TOTAL PRIME : 297 milioane USDPRIME ASIGURĂRI NON-VIAŢĂ : 102 milioane USDPRIME ASIGURĂRI DE VIAŢĂ : 194 milioane USD

• Principalele companii de asigurări pe sectorul non-viaţă :

CompaniaPrime subscrise brute

- mil. BDT - - mil. USD -Sadharan Bima Corporation 617,4 11,8

Pragati 301,4 5,8

Green Delta 301,3 5,8

Reliance 255,0 4,9

Rupali 200,2 3,8

Phoenix 196,2 3,8

Peoples 195,1 3,7

Bangladesh General 184,1 3,5

Prime 180,3 3,5Federal 171,1 3,3

Tabelul 2.5. – Principalele companii de asigurări din Bangladesh şi volumul primelorbrute subscrise pentru asigurări non-viaţă

• Principalele companii de asigurări pe sectorul viaţă : datele nu sunt disponibile

INDIA

56



• Populaţia : 1.049.700.118 locuitori (estimare din iulie 2003)

• PIB : 2.664 trilioane dolari

• For tutelar : Insurance Institute of India

Universal Insurance Building

P Mehta Road

Mumbai 400 001, India

Tel: (91) 22-287-2923

• Moneda naţională : rupia indiană (INR)

• Rate de schimb : INR / USD 48,61 (2002); 47,19 (2001); 44,94 (2000)43,06 (1999); 41,26 (1998)

• Corp de control : Insurance Regulatory & Development Authority

Pasisrama Bhavanam

5-9-58/b, Basheer Bagh

Hyderabad 500 004, India

Tel: (91) 40-682-0964

Fax: (91) 40-682-3334

• Prime de asigurare subscrise în 2003

TOTAL PRIME : 17.302 milioane USDPRIME ASIGURĂRI NON-VIAŢĂ : 3.712 milioane USD

PRIME ASIGURĂRI DE VIAŢĂ : 13.590 milioane USD



- mil. INR - - mil. USD - New India 39.212,4 806,7United India 29.680,6 610,6 National 28.635,8 589,1Oriental 28.034,1 576,7ECGC 3.747,8 77,1Bajaj Allianz 2.964,8 61,0Tata AIG 2.339,3 48,1IFFCO-Tokio 2.133,2 43,9ICICI Lombard 2.034,8 41,9Reliance 1.856,7 38,2

Tabelul 2.6. – Principalele companii de asigurări din India şi volumul primelor brutesubscrise pentru asigurări non-viaţă

• Principalele companii de asigurări pe sectorul viaţă :


- mil. INR - - mil. USD -

57



LIC 546.284,9 11.238,1ICICI Prudential 4.176.2 85,9HDFC Standard 1.488.2 30,6Birla Sunlife 1.439,2 29,6Max New Zork 965,9 19,9SBI Life 723,9 14,9Tata AIG 717,7 14,8Allianz Bajaj 691,7 14,2

OM Kotak 403,2 8,3ING Vysya 211,6 4,4

Tabelul 2.7. – Principalele companii de asigurări din India şi volumul primelor brutesubscrise pentru asigurări de viaţă

INDONEZIA

• Populaţia : 234.893.453 locuitori (estimare din iulie 2003)

• PIB : 714,2 miliarde dolari• For tutelar : Insurance Council of Indonesia

Jl. Majapahit 34 Blok V/29Jakarta 10160, IndonesiaTel: (62) 21-345-4387Fax: (62) 21-345-4307http://www.dai.or.id/

• Moneda naţională : rupia indoneziană (IDR)

• Rate de schimb : IDR / USD 9.311,19 (2002); 10.260,80 (2001)

8.421,77 (2000); 7.855,15 (1999)

10.013,60 (1998)• Corp de control : Directorate of Insurance Ministry of Finance

Dr Wahidin Street No.1Building A 8th Floor Jakarta 10710, IndonesiaTel: (62) 21-345-0926Fax: (62) 21-350-9118

• Prime de asigurare subscrise în 2003TOTAL PRIME : 3.107 milioane USDPRIME ASIGURĂRI NON-VIAŢĂ : 1.733 milioane USDPRIME ASIGURĂRI DE VIAŢĂ : 1.373 milioane USD


Prime subscrise bruteCompania - mil. IDR - - mil. USD -

58



Tugu Pratama 1,609.3 172.8Jasa Indonesia 915.4 98.3Central Asia 792.1 85.1Astra Buana 680.4 73.1Sinar Mas 638.0 68.5Allianz Utama 558.4 60.0AIU Indonesia 500.5 53.8Wahana Tata 482.4 51.8Mitsui Sumitomo 366.1 39.3Tokio Marine 306.7 32.9

Tabelul 2.8. – Principalele companii de asigurări din Indonezia şi volumul primelor brutesubscrise pentru asigurări non-viaţă



- mil. IDR - - mil. USD -Bumiputera 1912 2,055.0 220.7AIG Lippo Life 1,716.9 184.4

Jiwasraya 958.5 102.9Indolife Pensiontama 792.7 85.1Manulife Indonesia 667.8 71.7Jiwa Sequis Life 591.7 63.6Prudential Life 476.8 51.2AIA Indonesia 441.4 47.4Allianz Life 417.2 44.8Bringin Jiwa 394.0 42.3

Tabelul 2.9. – Principalele companii de asigurări din Indonezia şi volumul primelor brutesubscrise pentru asigurări de viaţă

MALAIEZIA

• Populaţia : 23.092.940 locuitori (estimare din iulie 2003)• PIB : 198,4 miliarde dolari• For tutelar : General Insurance Association of Malaysia

3rd Floor, Wisma PIAM150, Jalan Tun Sambathan50782 Kuala Lumpur, MalaysiaTel: (60) 3-2274-7399

Fax: (60) 3-2274-5910http://www.piam.org.my/• Moneda naţională : ringgit (MYR)• Rate de schimb : MYR / USD 3,80 (2002); 3,80 (2001); 3,80 (2000)

3,80 (1999); 3,92 (1998)

• Corp de control : Insurance Supervision Department 13th Floor, Block AJalan Dato’ Onn50480 Kuala Lumpur, Malaysia

59



Tel: (60) 3-2698-8044Fax: (60) 3-2697-0597

• Prime de asigurare subscrise în 2003 :TOTAL PRIME : 5.609 milioane USDPRIME ASIGURĂRI NON-VIAŢĂ : 2.154 milioane USDPRIME ASIGURĂRI DE VIAŢĂ : 3.455 milioane USD



- mil. MYR - - mil. USD -

Kurnia 921,7 242,6MNI 431,7 113,6

Allianz General 416,9 109,7

MAA 396,3 104,3

Uni.Asia General 332,0 87,4

American Home 311,1 81,9

Hong Leong 306,9 80,8

Aviva 264,0 69,5

Mitsui 235,1 61,9Lonpac 223,8 58,9

Tabelul 2.10. – Principalele companii de asigurări din Malaiezia şi volumul primelorbrute subscrise pentru asigurări non-viaţă



- mil. MYR - - mil. USD -Great Eastern 3.050,5 802,8

AIA 1.537,9 404,7Prudential 1.159,0 305,0ING 901,2 237,2MAA 552,6 145,4Hong Leong 434,6 114,4Asia Life 300,9 79,2MCIS Zurich 278,6 73,3John Hancock 270,0 71,1MNI 206,6 54,4

Tabelul 2.11. – Principalele companii de asigurări din Malaiezia şi volumul primelor

brute subscrise pentru asigurări de viaţă

SRI LANKA

• Populaţia : 19.742.439 locuitori (estimare din iulie 2003)• PIB : 73,7 miliarde dolari• For tutelar : Insurance Association of Sri Lanka

c/o Union Assurance ltd.Union Assurance Centre

60



20 St Michaels Rd.Colombo 3, Sri LankaTel: (94) 1-343-061

• Moneda naţională : rupia sri lankeză (SLR)• Rate de schimb : SLR / USD 95,66 (2002)

89,38 (2001)77,01 (2000)70,64 (1999)64,45 (1998)

• Corp de control : Insurance Board of Sri Lanka

Level 11 East Tower World Trade CentreEchelon SquareColombo 1, Sri LankaTel: (94) 1-437-086Fax: (94) 1-439-149

• Prime de asigurare subscrise în 2003

TOTAL PRIME : 239 milioane USDPRIME ASIGURĂRI NON-VIAŢĂ : 137 milioane USDPRIME ASIGURĂRI DE VIAŢĂ : 102 milioane USD



- mil. SLR - - mil. USD -Sri Lanka 4.866,1 54,4Ceylinco 3.721,2 41,6Janashakthi 1.407,3 15,7

Union 1.265,0 14,2Eagle 1.072,7 12,0Asian Alliance 271,1 3,0 National 254,7 2,8HNB Assurance 243,4 2,7Hayleys AIG 186,5 2,1Co-operative 161,1 1,8

Tabelul 2.12. – Principalele companii de asigurări din Sri Lanka şi volumul primelorbrute subscrise pentru asigurări non-viaţă



- mil. SLR - - mil. USD -Sri Lanka 3.239,0 33,9Ceylinco 3.042,7 31,8Eagle 2.169,8 22,7Union 1.096,1 11,5Janashakthi 416,2 4,4

61



Asian Alliance 274,5 2,9 National 157,5 1,6HNB 104,4 1,1Co-operative 44,1 0,5ATL 40,0 0,4

Tabelul 2.13. – Principalele companii de asigurări din Sri Lanka şi volumul primelorbrute subscrise pentru asigurări de viaţă

THAILANDA• Populaţia : 64.265.276 locuitori (estimare din iulie 2003)

• PIB : 445,8 miliarde dolari

• For tutelar : General Insurance Association

223 Soi Ruam Rudee

Wireless Road

Bangkok 10330, Thailand

Tel: (66) 256-6032-8

Fax: (66) 256-6039-40http://www.gaif.org/

• Moneda naţională : baht (THB)

• Rate de schimb : THB / USD 42,96 (2002)44,43 (2001)40,11 (2000)37,81 (1999)41,36 (1998)

• Corp de control : Department of Insurance Ministry of Commerce

44/100 Sanambinnam Road Nonthaburi, 11000 ThailandTel: (66) 547-4565Fax: (66) 547-4571

• Prime de asigurare subscrise în 2003TOTAL PRIME : 4.932 milioane USDPRIME ASIGURĂRI NON-VIAŢĂ : 1.711 milioane USDPRIME ASIGURĂRI DE VIAŢĂ : 3.222 milioane USD



- mil. THB - - mil. USD -Viriyah 7.430,9 173,0Dhipaya 6.572,9 153,0Bangkok 5.422,3 126,2Deves 2.913,1 67,8The Safety 2.245,1 52,3

62



Synmunkong 2.084,6 48,5Sampanth 2.069,4 48,2 New Hampshire 1.914,6 44,6Aviva 1.764,5 41,1Thai Zurich 1.333,9 31,0

Tabelul 2.14. – Principalele companii de asigurări din Thailanda şi volumul primelorbrute subscrise pentru asigurări non-viaţă



- mil. THB - - mil. USD -AIA 58.758,4 1.367,7Thai Life 18.384,0 427,9Ayudhya CMG 8.884,2 206,8Bangkok 6.848,5 159,4Ocean 6.637,5 154,5Muang Thai 5.171,1 120,4 Nationwide 2.419,9 56,3South East 1.699,2 39,6Zurich National 1.442,4 33,6Siam Commercial 1.399,7 32,6

Tabelul 2.15. – Principalele companii de asigurări din Thailanda şi volumul primelorbrute subscrise pentru asigurări de viaţă

2004 : an record în privinţa pierderilor în urma dezastrelor

Dintr-un recent articol publicat pe Internet pe site-ul societăţii de asigurare-reasigurareSwiss Re, în cadrul revistei electronice de profil Sigma nr. 1/2005 (cu datele aduse la zi în

numărul din martie 2005), am putut afla că în anul 2004 au fost înregistrate 332 de catastrofe,

din care 116 au fost naturale şi 216 produse de mâna omului. De câţiva ani deja, ambele

categorii de catastrofe prezintă un trend crescător, chiar şi după scoaterea de pe listă a

evenimentelor produse în urma accidentelor rutiere, pe care revista Sigma nu le mai consideră

ca făcând parte din categoria dezastre.

În figura următoare se poate observa acest trend crescător începând cu anul 1970.

Număr deevenimente

>200

200

150

63



100

50

0

1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000

Legendă : _____ catastrofe naturale _____ dezastre produse de om

Fig. 5 – Trendul fenomenelor catastrofale începând cu anul 1970

Bilanţul evenimentului tsunami din 26 decembrie 2004 a fost de peste 300.000 de morţi.

Evenimente similare s-au înregistrat doar de 2 ori în lume în 1970 şi în 1976. În noiembrie 1970

o furtună puternică şi o inundaţie a devastat Bangladeshul, lăsând 300.000 de victime; în luna

mai a aceluiaşi an, 60.000 de persoane şi-au pierdut viaţa într-un cutremur din Peru iar în 1976,

un cutremur de 8,2 grade pe scara Richter a distrus oraşul Tangshan din China, ucigând

255.000 de oameni. Un bilanţ (trist desigur) referitor la numărul de decese provocate de aceste

evenimente se poate urmări în figura de mai jos :

Număr devictime

>200.000

200.000

100.000

10.000

1.000

1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000

Legendă : _____ catastrofe naturale _____ dezastre produse de om

Fig. 6 – Bilanţul fenomenelor catastrofale începând cu anul 1970

Articolul „Natural catastrophes and man-made disasters in 2004” din revista

electronică Sigma centralizează toate aceste evenimente, aşa cum poate fi observat în tabelul de

mai jos :

Categorii de evenimente Număr deevenimente

VictimeValoarea bunurilor asigurate distruse- milioane USD -

Catastrofe naturale 116 295.160 45.737Inundaţii 37 7.298 361Furtuni 48 6.781 38.175Cutremure (incl. Tsunami) 13 280.859 5.657

64



Valuri de căldură, incendii de păduri 1 3 2Îngheţ 11 157 1.030Grindină 5 2 511Alte fenomene naturale 1 60 -

Dezastre provocate de om 216 7.275 2.889Incendii majore, explozii 44 1.330 1.713

Industrie, gospodării 15 47 887Staţii peco 8 157 788Hoteluri - - -Magazine 4 416 39Alte clădiri 12 618 -Alte tipuri de incendii 5 92 -

Dezastre aviatice 14 507 586Prăbuşiri 11 501 105Explozii, incendii - - -Coliziuni în aer - - -Accidente în spaţiu 3 6 481Alte accidente aviatice - - -

Dezastre maritime 46 2.100 512Fregate 10 119 247

Nave cu pasageri 32 1.932 245Tancuri 2 23 20Platforme petroliere - - -Alte accidente maritime 2 26 -

Dezastre feroviare 20 632 -Accidente miniere 14 690 -Prăbuşiri de clădiri şi poduri 11 328 41Diverse alte dezastre 67 1.688 38

Mişcări sociale 4 188 -Terorism 12 812 -

Alte dezastre diverse 51 688 38TOTAL 332 302.435 48.626

Tabelul 2.16. – Clasificarea principalelor evenimente catastrofale din anul 2004

Schematic, aceste 332 de evenimente pot fi grupate după cum se poate observa din figura 7:

65



Fig. 7 – Repartizarea dupăcauză a principalelor

evenimente catastrofale înanul 2004

În anul 2004 volumul total al pagubelor cauzate de dezastre naturale sau determinate de mâna

omului s-a cifrat la suma de 4,2 miliarde USD, repartizate geografic după cum poate fi urmărit mai

jos în figura 8, iar în figura 9 se poate urmări volumul primelor de asigurare care le-au acoperit.

Fig. 8 – Repartizarea geografică a

pagubelor cauzate de fenomene

catastrofale în anul 2004

Fig. 9 – Volumul primelor subscrise

în perioada 1980 - 2004

Un atare trend crescător concluzionează Swiss Re se datorează creşterii numărului şi

densităţii populaţiei, precum şi urbanizării excesive a ariilor expuse.

CAPITOLUL III

66



EVOLUŢII RECENTE ÎN CADRUL PIEŢELOR REPREZENTATIVE DE

ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI DIN LUME, INCLUSIV ROMÂNIA

3.1. PIAŢA RE/ASIGURĂRILOR DIN S.U.A.

Piaţa din S.U.A. este caracterizată de dimensiunile foarte mari ale asigurărilor interne

care au încurajat dezvoltarea unei puternice pieţe interne de reasigurare. Activitatea de

reasigurare este o componentă vitală a pieţei de asigurare din S.U.A., ce a asigurat în 1995 peste 63% din surplusul industriei.

Portofoliul intern divers a atras multe companii din afara graniţelor americane. Deşi

mulţi asigurători cedează în reasigurare pe piaţa internă, cea mai mare parte a ofertelor de

reasigurare sunt sponsorizate de fapt din exteriorul S.U.A. În 1995 erau peste 2000 de companii

străine de reasigurare răspândite în peste 90 de jurisdicţii12, companii ce şi-au asumat răspunderi

de peste 45 miliarde de USD de la asigurătorii americani. În schimbul acoperirii, aceştia au

cedat sub formă de prime de reasigurare aproape 17 miliarde de USD.

Conform legii federale, statele sunt cele care monitorizează şi reglementează activitatea

de reasigurare. Principalele obiective ale reglementărilor sunt asigurarea solvabilităţii

asigurătorilor americani şi protecţia deţinătorilor de poliţe. Datorită faptului că mulţi asigurători

se bazează pe reasigurare, încasarea recuperărilor de prime sau daune reprezintă un alt factor

luat în considerare de prevederile normelor. Din aceste considerente, marea majoritate a

obligaţiilor reasigurătorilor neamericani sunt securizate prin fonduri colaterale de garanţii sau

alte devize. Acestea permit acoperirea obligaţiilor asumate în situaţia în care reasigurătorul nu

le poate onora sau este insolvabil. Astfel se asigură plata obligaţiilor convenient, rapid şi preferenţial, fără ca societatea de asigurare să fie nevoită să acţioneze în judecată contractantul

său într-o jurisdicţie străină.

Legea nr. 1213/1997 a Statului New York şi legi similare acesteia adoptate în alte 44 de

state, prevede ca (re)asigurătorii străini care desfăşoară activităţi pe teritoriul statului New York

să înainteze contestaţiile judecătoriei americane, să accepte notificarea înaintării în justiţie, să

prezinte situaţia garanţiilor.

Cel mai semnificativ eveniment care a influenţat direcţia de dezvoltare a pieţei de

(re)asigurare din S.U.A. şi nu numai, a fost actul terorist de la 11 Septembrie 2001, ce a afectat

nu numai clădirile World Trade Center, ci şi altele de o importanţă ridicată aflate în apropiere.

Atacul a creat mari probleme asigurătorilor în ceea ce priveşte interpretarea evenimentului ca

atare, respectiv dacă a fost vorba de terorism sau război. Primele momente ulterioare

desfăşurării atacului au determinat pe mulţi să considere acest gen de acte drept acte de

terorism. Preşedintele George W. Bush, a calificat evenimentul ca fiind un act de război12 ***RAA, Alien Reinsurance in the Market: 1995 Data, 1997.

67



împotriva S.U.A. Ulterior, autorităţile americane au prezentat public un punct de vedere potrivit

căruia la baza producerii acestui atac s-a aflat organizaţia teroristă al-Quaida. A fost dificil să se

facă distincţie între acte de terorism ale unor militanţi fanatici şi un act de război al unor naţiuni

suverane.

În contextul asigurărilor şi reasigurărilor, distincţia dintre război şi terorism este mai

mult decât confuză. Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au impus necesitatea evaluării

acoperirilor din poliţele de asigurare şi din contractele de reasigurare, cu concentrarea pe

complexitatea definirii şi delimitării acestei excluderi referitoare la război care a fost atât de rar

invocată pe piaţa asigurărilor din S.U.A.

Toţi reasigurătorii au făcut o greşeală fundamentală de subscriere deoarece şi-au

concentrat atenţia asupra experienţei şi nu asupra expunerii, asumându-şi un risc imens de

terorism fără a primi o primă. Cererile de despăgubiri ulterioare atacului au afectat în principal

următoarele clase de asigurări : aviaţie, construcţii, întreruperea afacerilor, viaţă şi accidente.

Gradul de concentrare al reasigurării de bunuri şi accidente este relativ mare, 29 de

companii membre ale Reinsurance Association of America (RAA) acoperind peste 75% din piaţă.13 În acest sens prezentăm mai jos, în tabelul 3.1. topul primelor 10 companii de

reasigurare din S.U.A., la nivelul anului 2002.

Nr.

Crt.Reasigurător

Prime brute

subscrise

- mii USD -

Rata daunei

- % -

Profit/pierdere

- mii USD -

1 Employer Re Corporation 6.717.112,00 137,10 381.739,00

2 American Re 4.884.015,00 261,90 -1.778.568,00

3 General Re Group 4.655.223,00 96,70 80.777,004 Swiss Re America Corporation 3.667.507,00 71,20 79.074,00

5 XL Reinsurance America, Inc. 3.434.514,00 98,50 73.883,00

6 National Indemnity Company 2.878.890,00 41,10 1.640.027,00

7 Transatlantic/Putnam Re Comp. 2.750.551,00 75,40 113.515,00

8 Everest Re 2.610.794,00 71,30 77.576,00

9 Odyssey America Re Corp. 1.703.050,00 69,10 173.960,00

10 Convenium Reinsurance 1.219.193,00 81,10 -35.339,00

Tabelul 3.1. – Topul primelor 10 companii de reasigurare din S.U.A. - 2002Sursa : RAA – situaţii financiare declarate la sfârşitul anului 2002

În conformitate cu informaţiile publicate de cître Reinsurance Association of America

(RAA), primele 26 de companii de reasigurare din S.U.A. au subscris în primul trimestru 7

miliarde USD, în scădere cu 0,8 miliarde USD faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Volumul de prime din reasigurare scade în primul rând deoarece asigurătorii primordiali reţin

13 ***RAA, Reinsurance Underwriting Report , 31 Decembrie 200268



mai mult din risc şi implicit din prime. Membrii RAA reprezintă aproximativ 2/3 din totalul

ofertelor de companii de reasigurare din S.U.A.

Rezultatele financiare pentru anul 2004 ale reasigurătorilor din S.U.A. sunt în scădere în

urma unui an în care s-au petrecut majore evenimente cu risc catastrofic, incluzând şi marile

uragane şi fenomenul de tsunami care au lovit coastele Statelor Unite. Rata combinată, un

etalon de măsură al probabilităţii s-a deteriorat de la 101,2 în 2003 la 106,2 în 2004, ceea ce

înseamnă în sectorul asigurărilor faptul că asigurătorii au plătit despăgubiri de 106,2 USD la

fiecare 100 USD pe care au încasat-o ca primă subscrisă. Venitul net din asigurări în perioada2003-2004 a crescut uşor la 3,14 miliarde USD de la 3,08 miliarde USD cât era în urmă cu un

an. Pentru înţelegerea acestor cifre menţionăm că în anul 2002 venitul net din asigurări a fost de

628,39 milioane USD, iar pierderile din anul 2001 (anul atacului terorist de la 11 Septembrie,

considerat cel mai dezastruos an din perioada de 34 de ani de când RAA are evidenţa

asigurărilor S.U.A.) au fost de 3,6 miliarde USD. Primele nete subscrise în perioada amintită au

scăzut la 28,8 miliarde USD în 2004, faţă de 30,6 miliarde USD cât au fost în 2003.

Companiile de reasigurare străine, cu sediul înafara S.U.A. au cumulat 46,8% din totalul

primelor „neafiliate” Statelor Unite. (conform RAA). Termenul „neafiliat” se referă la relaţiiledintre companii. Un asigurător primordial poate ceda în reasigurare sume şi riscuri către un

reasigurător afiliat cu el sau către unul cu care nu este afiliat. Primele cedate către companiile de

reasigurare străine au crescut cu aproximativ 16% în 2003, iar această creştere se datorează în

marea majoritate relaţiilor cu companii afiliate. Companiile de reasigurare străine şi cele aflate sub

controlul acestora au avut o cotă de 80,4% din primele cedate către companii neafiliate. Mai mult

de 2300 de reasigurători străini au activat pe piaţa S.U.A. în 2003, afirmă RAA.

În această idee prezentăm în figura 10 repartiţia tipurilor de prime în industria de

asigurări a Statelor Unite în anul 2002 :

Legendă

46,7% - asigurări de viaţă/sănătate33,3% - asigurări de bunuri11,8% - asigurări de case4,3% - asigurări de sănătate „Crucea şi Platoşa albastră”3% - alte tipuri de asigurări0,8% - diverse

Fig. 10 – Repartiţia tipurilor de

prime de asigurări din S.U.A. în

anul 2002

Sursa : National Association of Insurance

Commissioners of United States of America

69



De-asemenea, figura 11 arată repartiţia volumului total de prime asigurate în S.U.A. în

2003 în asigurări de viaţă şi non-viaţă :

U.S. NONLIFE(BLUE) AND LIFE (RED)

INSURANCE PREMIUMS, 2003

54%

46%

Legendă

46% - asigurări de viaţă/sănătate

54% - asigurări non-viaţă

Fig. 11 – Repartiţia volumului

total de prime de asigurări dinS.U.A. în anul 2003

Sursa : Swiss Re, Sigma nr. 3/2004

iar modul cum a evoluat acest procent de-a lungul ultimului deceniu este prezentat în figura 12.

LegendăPe abscisă – perioada de observaţiePe ordonată – procentul de modificare faţă de anul precendentCu albastru – asigurări non-viaţăCu roşu – asigurări de viaţă.

Fig. 12 – Creşterea volumului

de prime subscrise pentru

asigurări de viaţă şi non-

viaţă în S.U.A. în perioada

1994-2003

Sursa : Swiss Re, Sigma diverse numere

În anul 2002, companiile de reasigurare străine împreună cu cele controlate de acestea

au reunit 77% din piaţa de reasigurare a S.U.A. Companiile americane au cedat, sau au avut de

încasat prime de reasigurare de la aproximativ 4000 de companii străine din 96 de jurisdicţii,

cum am arătat mai sus, iar procentul de piaţă deţinut de aceste companii este în creştere

începând cu anul 2001, această creştere datorându-se, după cum de-asemenea am arătat cedării

în reasigurare de prime şi riscuri către companii neafiliate.

Datorită marelui număr de retrageri din afaceri, precum şi a recentelor achiziţii şi

uniuni, numărul reasigurătorilor „profesionişti” a scăzut considerabil de-a lungul ultimului

deceniu (în comparaţie cu cel al „departamentelor de reasigurare”), astfel încât RAA mai

70



numără acum doar 26 de companii speciale de reasigurare care sunt doar ale Statelor Unite (în

comparaţie cu 74 câte erau în 1989 sau cu 149 câte erau în 1982).

Tabelul 3.2. prezintă mai jos evidenţa numărului de asigurători din fiecare din statele

federale ale S.U.A., activi pe piaţa de asigurări la sfârşitul anului 2002.

Statul

Asigurări

de viaţă şi

sănătate

Asigurări

de bunuri

Asigurări de

sănătate „Crucea şi

Platoşa albastră”

Asigurări

de case

Alte tipuri de

asigurări

Alabama 14 25 2 3 6Alaska 0 7 1 0 0Arizona 286 50 11 8 13Arkansas 42 11 1 5 14California 28 144 0 NA 19Colorado 11 34 12 13 2Connecticut 32 76 2 8 12Delaware 46 85 4 6 0D.C. 6 10 1 6 5Florida 22 146 23 28 1Georgia 20 38 1 11 32Hawaii 4 32 5 3 85Idaho 3 13 4 2 2Illinois 78 195 17 10 114Indiana 42 79 0 17 40Iowa 28 58 2 4 122Kansas 12 30 1 6 0Kentucky 11 8 1 12 18Louisiana 60 35 1 12 27Maine 2 15 3 3 10

Maryland 12 49 13 14 2Massachusetts 19 56 3 10 0Michigan 18 67 15 32 11

Minnesota 16 50 3 10 0

Mississippi 28 18 0 5 3

Missouri 36 54 7 17 119

Statul

Asigurări

de viaţă şisănătate

Asigurăride bunuri

Asigurări de

sănătate „Crucea şiPlatoşa albastră”

Asigurăride case Alte tipuri deasigurări

Montana 3 4 2 3 17

Nebraska 30 44 6 3 36

Nevada 2 8 10 6 16

New Hampshire 4 31 2 5 3

New Jersey 7 80 3 11 0

71



New Mexico 2 7 4 7 0

New York 103 215 13 24 189

North Carolina 7 54 2 15 15

North Dakota 4 19 4 1 15

Ohio 43 128 7 24 52

Oklahoma 33 58 5 0 0

Oregon 3 15 22 2 94

Pennsylvania 37 202 17 23 0

Rhode Island 5 20 3 3 1

South Carolina 12 30 1 4 28

South Dakota 2 18 2 4 23

Tennessee 17 27 6 18 38

Texas 175 239 5 53 19

Utah 18 9 6 7 0

Vermont 2 464 2 1 3Virginia 14 19 6 17 21

Washington 12 27 18 4 0

West Virginia 1 4 1 2 11

Wisconsin 32 175 17 20 96

Wyoming 0 2 1 1 0

Total 1,462 3,330 300 519 1,334

Tabelul 3.2. – Numărul companiilor de asigurări din S.U.A. - 2002Sursa : Insurance Department Resources Report 2002

Liderul de piaţă cu un venit brut din prime subscrise de peste 6,7 miliarde USD,

Employer Re Corporation face parte din GE Global Insurance Holding, grup ce concura în 2001

cu Berkshire Hathaway pentru locul 4, la o diferenţă de 1.618 milioane USD.

Semnificativ distanţată de prima companie cu aproape 2 miliarde USD, filiala liderului

mondial Münich Re, American Re se situează pe locul 2 pe piaţa de reasigurare americană,

urmată la mică distanţă, respectiv 0,22 miliarde USD, de filiala Berkshire, General Re. National

Indemnity, ce ocupă locul 6 cu un venit din prime subscrise de 2.878.890 mii USD, este de-asemenea filială Berkshire.

Holding-ul Berkshire Hathaway deţine filiale angajate în diverse domenii de afaceri,

dar în ciuda diversificării principalul domeniu de afaceri rămâne asigurarea, şi în special cea de

bunuri şi accidente.

Holding-ul dispune de o masă mare de lichidităţi, de venituri substanţiale din afara

activităţii de asigurare, o poziţie favorabilă legată de taxe şi acţionari dispuşi să accepte

72



fluctuaţii ale veniturilor. Toate aceste aspecte, fac din grup un gigant capabil să subscrie o

mare diversitate de riscuri. Principalele segemente de afaceri ale holdingului sunt prezentate

mai jos, în figura 3.3.

Nr.

Crt.Denumire societate/domeniu Explicaţii

1 GEICO Subscrie asigurări auto, în special direct

2 General Re

Reasigurări globale (XOL, cotă parte şi

facultative)

3Berkshire Hathaway Reinsurance Group

(BHRG)

Subscrie reasigurări cotă parte şi XOL pentru

bunuri şi accidente, pentru (re)asigurători.

4Berkshire Hathaway Primary Insurance

Group (BHPIG)Subscrie asigurări de bunuri şi accidente

5Acme Building Brands, BenjaminMoore, John Manville and Mi’Tek

Produce şi comercializează materiale deconstrucţii, prestează servicii conexe.

6 Financial and Financing productsProduse financiare şi de finanţare. Investiţiiîn proprietăţi, finanţări de imobiliare,

leasing, administrare riscuri.7 Flight Safety şi Executive Jet Pregătire personal pentru aviaţie şi vapor.

8

Nebraska Furniture Mart, R.C. WilleyHome Furnishings, Star FurnitureCompany, Jordan’s Furniture,Borsheim’s, Helzberg Diamond Shopsand Ben Bridge Jeweler

Vânzări en-detail de piese de mobilă, aparate

electronice, bijuterii rafinate şi cadouri.

9 Scott Fetzer CompaniesProducător diversificat şi distribuitor de produse de larg consum.

10 Ţesătorii Producători şi distribuitori de carpete.Tabelul 3.3. – Principalele segmente de afaceri ale holdingului Berkshire

HathawaySursa : Bershire Hathaway, Raport Anual, 2001, pag. 44

Activitatea de asigurare în cadrul holdingului se desfăşoară pe baza selecţiilor severe

conform următoarelor principii :

• Se acceptă riscurile care pot fi evaluate adecvat, iar după evaluarea tuturor factorilor

relevanţi, inclusiv previziunea pierderilor, să se poată estima un profit.

• Administrarea portofoliului trebuie să asigure evitarea cumulării daunelor pe eveniment,

deoarece altfel s-ar pune în pericol solvabilitatea Grupului. Trebuie analizate

potenţialele corelaţii dintre riscurile aparent fără legătură între ele.

73



• Evitarea afacerilor ce implică un risc moral, deoarece, „oricare ar fi câştigul, încheierea

unui contract bun cu un personaj negativ nu va da rezultate” (Warren E. Buffet, CEO

B.H.)

Faptul că primele două principii nu au fost corect aplicate de Grup s-a dovedit în urma

evenimentelor de la 11 Septembrie 2001, deoarece în stabilirea preţurilor şi în evaluarea

riscului de cumulare a daunelor, nu s-a ţinut cont de şi de posibilitatea unui act de terorism la

scară largă. Impactul evenimentelor asupra profitului activităţii de (re)asigurare a fost puternic,

înregistrându-se o pierdere din subscrieri de peste 4 miliarde USD în 2001.14

GEICO, în calitate de cel mai mare asigurător din cadrul Grupului a înregistrat un

progres major în 2001, venitul din prime crescând faţă de anul anterior cu 6,6%, ceea ce a dus

la un profit anual brut de 221 milioane USD. Singurul impediment l-a constituit faptul că nu s-

a reuşit creşterea numărului de deţinători de poliţe. Deşi numărul clienţilor preferaţi a crescut

cu 1,6%, poliţele standard şi nestandard au scăzut cu 10,1%, ceea ce atrage o scădere de

ansamblu a poliţelor în vigoare cu 8%.

General Re a fost achiziţionată în 1998, când era cea de-a treia companie din lume, camărime. De la achiziţie, rezultatele acesteia au fost slabe, pierderile înregistrate crescând de la

1.184 milioane USD la 3.671 milioane USD în perioada 1999-2001.

Principalele operaţiuni de reasigurare ale companiei pieţei de profil din S.U.A. sunt :

1) Reasigurarea de bunuri şi accidente pe piaţa nord americană

2) Reasigurarea de bunuri şi accidente internaţională

3) Subscrieri globale de reasigurare de viaţă şi sănătate

1) Impactul cel mai puternic asupra rezultatelor pe 2001 l-a avut atacul terorist (ce acauzat cheltuieli de 1,9 miliarde USD) şi neestimarea corectă a rezervelor constituite în anii

anteriori pentru reasigurarea nord americană, ce a dus la cheltuieli de 800 milioane USD pentru

o pierdere din 1999, recunoscută în 2000 şi suportată de veniturile pe 2001. Primele din

reasigurare pe piaţa nord americană au crescut cu 17,1% în anul 2001 faţă de anul 2000,

incluzând un venit de 400 milioane USD dintr-un contract de reasigurare retroactivă. (vezi

tabelul 3.4.)

Explicaţii 1999- milioane USD -

2000- milioane USD -

2001- milioane USD -

Prime subscrise 2.801 3.517 4.172Pierdere brută -584 -656 -2.843

Tabelul 3.4. – Reasigurarea de bunuri şi accidente pe piaţa nord americană, 1999-2001Sursa : Bershire Hathaway, „Insurance underwriting – General Re”, 2001

14 *** Berkshire Hathaway, Annual Report, 200174



2) Reasigurarea internaţională de bunuri şi accidente s-a desfăşurat în baza contractelor

cotă-parte şi XOL, cele mai mari pieţe fiind Germania şi Europa de Vest. Venitul din prime pe

2001 a scăzut cu 3,3%, la 2.553 milioane USD, deşi, datorită efectelor ratelor de schimb,

primele exprimate în monedele naţionale locale au crescut. Aceasta se datorează în primă

instanţă creşterii primelor pentru contractele de asigurare de bunuri de către Sindicatul Lloyd’s

435 şi pe piaţa Marii Britanii. Creşterea a fost compensată parţial de scăderea primelor din

America Latină şi la Cologne Re, care nu a mai fost reînnoit, fiind un contract neprofitabil.

Explicaţii1999

- milioane USD -

2000

- milioane USD -

2001

- milioane USD -Prime subscrise 2.506 3.036 2.553Pierdere brută -473 -518 -746

Tabelul 3.5. – Reasigurarea de bunuri şi accidente internaţională, 1999-2001Sursa : Bershire Hathaway, „Insurance underwriting – General Re”, 2001

3) Veniturile din primele încasate în S.U.A. au crescut cu 20% în 2001, la 1.147

milioane USD, creştere ce s-a datorat intensificării afacerilor de reasigurare de viaţă în S.U.A.şi achiziţionării a două blocuri medicale. Volumul primelor încasate din afacerile internaţionale

de reasigurare de viaţă şi sănătate au crescut de-asemenea, dar cu 3%, la 841 milioane USD.

Datorită cursului de schimb primele exprimate în monedă naţională au crescut cu 10,4% în

2001 şi cu 14,8% în 2000, mai ales pe pieţele vest europene şi asiatice.

Explicaţii1999

- milioane USD -

2000

- milioane USD -

2001

- milioane USD -Prime subscrise 1.736 1.781 2.005

Prime încasate 1.725 1.773 1.988Pierdere brută -127 -84 -82

Tabelul 3.6. – Subscrieri globale de reasigurare de viaţă şi sănătate, 1999-2001Sursa : Bershire Hathaway, „Insurance underwriting – General Re”, 2001

Considerat unul dintre cei mai buni reasigurători XOL pentru catastrofă, Berkshire

Hathaway Reinsurance Group (BHRG) a încasat în perioada 1999-2001 un volum semnificativ

de prime din câteva contracte retroactive de reasigurare de valoare mare. Datele pot fi observate

în tabelul 3.7.

Explicaţii1999

- milioane USD -

2000

- milioane USD -

2001

- milioane USD -Prime subscrise 2.418 4.732 3.254Prime încasate, din care :

1. Din contracte

2.387 4.712 2.991

75



retroactive

2. Din contracte

neretroactive şi

pentru catastrofă

1.507

880

3.944

768

1.993

998Pierdere brută -251 -162 -647

Tabelul 3.7. – Volumul primelor de reasigurare subscrise, 1999-2001Sursa : Bershire Hathaway, „Insurance underwriting – BHRG”, 2001

Primele încasate din contractele retroactive au fost de 1.507 milioane USD în 1999,

3.944 milioane USD în 2000 şi 1.993 milioane USD în 2001, în timp ce pierderile aferente

acestora au fost de 97 milioane USD în 1999, 191 milioane USD în 2000 şi 371 milioane USD

în 2001.

Contractele de reasigurare retroactive indemnizează compania cedentă pentru pierderi

ce intră sub incidenţa unor contracte de (re)asigurare încheiate în anii anteriori şi se referă la

cereri de despăgubire legate de mediul înconjurător sau alte daune neprevăzute. Dacă termenii

contractuali variază, suma asigurată este limitată, depăşind ocazional 1 miliard USD pentru uncontract. Despăgubirile sunt plătite de-a lungul a mai multe perioade de timp, deci valoarea

reală a primelor scade în timp. Plăţile anuale sunt considerate amânate din anul anterior, deci nu

sunt pierderi din subscrieri.

Reasigurările pentru catastrofe şi contractele neretroactive, au adus venituri de 880

milioane USD în 1999, 768 milioane USD în 2000 şi 998 milioane USD în 2001 şi determinat

pierderi de 154 milioane USD în 1999, 276 milioane USD în 2001, în timp ce în 2000 au adus

câştig de 29 milioane USD.Din Grupul de companii de reasigurare, se distinge şi National Indemnity, companie

care s-a afiliat Grupului Berkshire în 1986. Aceasta este considerată compania cu cea mai mare

valoare a operaţiunilor de reasigurare, dacă se ţine cont de mărimea riscurilor individuale

asumate. Între poliţele subscrise în perioada 2001-2002 şi reţinute în portofoliul propriu se

numără :

• 578 milioane USD asigurare XOL peste 1 milion USD pentru o rafinărie din America

de Sud.

• 1 miliard USD asigurare proporţională pentru daune din acte de terorism la câteva

companii aeriene.

• 500 milioane USD asigurare XOL peste 600 milioane USD, pentru platforma petrolieră

North Sea, pentru riscuri de terorism şi sabotaj.

S-a evitat concentrarea riscurilor, deoarece nu se vor asigura un număr mare de oficii

sau blocuri de apartamente din aceeaşi metropolă, fără excluderea riscului de explozie nucleară

şi incendiul ce-l implică acesta.76



Desigur că piaţa de asigurare şi reasigurare a Statelor Unite este mult mai complexă

decât ceea ce s-a prezentat mai sus. Dar, totuşi datele menţionate sunt cele mai reprezentative

pentru o piaţă cu o atare complexitate şi cu o atare putere economică, lucru demonstrat şi de

faptul că ea este o componentă-cheie a economiei americane.

3.2. PIAŢA RE/ASIGURĂRILOR DIN EUROPA OCCIDENTALĂ ŞI EUROPA DE EST

Conform celui mai recent Raport Anual al Comitetului European pentru Asigurări(CEA), companiile de asigurări europene s-au confruntat cu o deteriorare semnificativă a

valorilor profitului, ca urmare a scăderii randamentului investiţiilor financiare, a creşterii

costurilor de despăgubire şi a preţului reasigurării.

Tabelul 3.8. prezintă rezultatele provizorii disponibile la data prezentei lucrări privind

volumul primelor subscrise pe pieţele CEA în anul 2003, precum şi volumul de activitate în

domeniul asigurărilor reflectat în numărul de companii de pe piaţa europeană şi numărul lor de

angajaţi.

Indicator Volum preconizat 2003 Evoluţie comparativă cu 2002Venituri totale din prime 855 mld. EUR +0,9%Investiţii totale 5.296 mld. EUR +6,8% Număr de companii 5.138 -0,9% Număr de angajaţi 1.045.552 0,0%

Tabelul 3.8. – Rezultatele provizorii ale pieţei europene de asigurări, 2003Sursa : European Insurance Market – Review & Outlook, March 2004, Fitch Ratings

Aceste cifre evidenţiază în mod clar faptul că industria de asigurări de viaţă s-a aflat în

anul 2003 într-un uşor regres. Industria asigurărilor la nivel european a înregistrat în 2003, doar o

creştere de 0,9% în termenii veniturilor din prime de asigurare, acest fapt datorându-se, pentru al

treilea an consecutiv, rezultatelor obţinute în domeniul asigurărilor generale, a cărui rată generală

de creştere a fost de 5,3%, în timp ce asigurările de viaţă au regresat cu circa 2%.

Trebuie totuşi menţionat că slaba performanţă a pieţei asigurărilor de viaţă a fost

determinată în mod hotărâtor de regresul accentuat al acestei linii de business în Marea Britanie şi

Spania, două pieţe care deţin o pondere cumulată în totalul european de circa 30%. Nu puţine sunt

pieţele din Europa în care asigurările de viaţă, mai puţin expuse caracterului volatil al pieţelor de

capital din ultimii ani, au reuşit să-şi menţină trendul ascendent.

În pofida rezultatelor modeste, asigurările de viaţă continuă să domine piaţa europeană de

asigurări, înregistrând în 2003, o pondere de 59,3% (faţă de 61,3% în 2002). Cât priveşte viitorul,

dacă în prezent scăderea randamentului financiar al investiţiilor a determinat o reducere drastică a

popularităţii produselor de tip unit-linked şi, implicit, reorientarea parţială a publicului către

asigurările de viaţă tradiţionale, analiştii consideră că perspectivele sunt încurajatoare, domeniul

77



asigurărilor de viaţă deţinând încă un potenţial ridicat de relansare asociat, în mare măsură,

necesităţii stringente de a dezvolta sistemul de pensii private. A doua jumătate a anului 2004 a

demonstrat o tendinţă de relansare a sectorului asigurărilor de viaţă şi pensie, valoarea contractelor

nou încheiate în trimestrul III al anului 2004, în Anglia, atingând 2,5 miliarde de lire sterline, cu

circa 5% mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului 2003.

Totuşi, la adresa pieţelor de asigurări de viaţă din Marea Britanie şi Germania se pot menţine

aprecieri negative, considerând că acestea se află sub presiunea fenomenelor negative generate de

acordarea şi garantarea unor beneficii pentru asigurările de viaţă cu componentă de capitalizare, maimari decât veniturile pe care au reuşit să le realizeze prin strategiile lor de investiţii financiare.

Căderea pieţelor de capital din 2002 şi-a pus amprenta şi asupra evoluţiei domeniului

asigurărilor generale. Din fericire, evoluţiile înregistrate în ultimii ani în acest domeniu au

contrazis regula tradiţională a corelaţiei strânse a pieţelor de asigurări generale cu PIB. Astfel,

în trecut, nu de puţine ori, în economiile care au traversat perioade de creştere redusă a PIB sau

recesiune, asigurările generale au înregistrat rezultate tehnice slabe şi o erodare sensibilă a

marjelor de solvabilitate. Recent, şi cu precădere în ultimii doi ani, această „regulă” nu a mai

fost respectată, şi, în multe ţări, domeniul asigurărilor generale a înregistrat o rată de creştere

net superioară celei a PIB.

Asigurările generale au continuat să reprezinte, motorul creşterii, acest fapt datorându-

se necesităţii de a subscrie pentru profit, ceea ce a forţat asigurătorii să crească cotaţiile de

primă, în special în domeniul asigurărilor auto obligatorii.

Numărul tot mai ridicat al daunelor, cât şi valoarea din ce în ce mai mare (mai ales

pentru asigurările auto, de sănătate şi răspundere civilă), asociate cheltuielilor sporite pentru

reasigurare au determinat asigurătorii ca, în absenţa „supapei de siguranţă” reprezentată de

veniturile financiare, să adopte o disciplină mai strictă a subscrierii, acordând prioritate

criteriilor tehnice de evaluare. Pe de altă parte, incidenţa scăzută, în Europa, a fenomenelor

naturale cu urmări catastrofale, a condus la obţinerea unor rezultate notabile, cu precădere

pentru clasele de asigurări destinate clienţilor non-corporativi.

Prezentăm mai jos în tabelul 3.9. situaţia primelor brute subscrise şi rata creşterii în

perioada 2003/2002 pentru principalele ţări europene.

ŢaraTotal prime subscrise

- mil. EUR -

Creşterea nominală

- % -

Creşterea reală

- % -

Austria 13.227 4,1 2,7

Belgia 26.516 19,0 17,2

Elveţia 33.953 -0,8 -1,4

Cipru 514 7,6 4,3

Cehia 3.211 13,2 13,0

Germania 148.200 4,9 3,8

Danemarca 14.868 7,7 5,5

Estonia 138 na na78



Spania 41.507 -13,9 -16,5

Finlanda 12.142 ,0,9 -1,7

Franţa 143.270 8,5 6,3

Anglia 200.498 -5,1 -7,7

Grecia 3.235 11,7 7,8

Croaţia 794 9,0 9,0

Ungaria 2.115 13,0 8,0

Irlanda 12.687 13,2 9,4

Islanda 284 na naItalia 96.634 10,2 7,3

Liechtenstein 710 58,6 57,7

Lituania 236 5,1 3,0

Luxemburg 6.445 na na

Letonia 190 19,5 16,3

Malta 194 2,3 0,2

Olanda 46.250 4,8 2,6

Norvegia 9.310 10,4 8,5

Polonia 5.321 7,0 6,2

Portugalia 9.462 12,5 8,8

Suedia 18.708 8,8 6,5

Slovenia 1.272 12,6 6,5

Slovacia 1.020 15,1 6,0

Turcia 2.461 17,8 -6,0Tabelul 3.9. – Venituri din prime şi rata creşterii 2003/2002, pe ţări europene

Sursa : CEA European Insurance in figures 2002-2003

O apreciere asupra evoluţiei pieţei europene a asigurărilor, în ultimii ani, nu ar finicidecum completă fără a lua în considerare enormul efort depus în vederea creării pieţei unice

europene. Pentru cele peste 30 de organisme europene şi mondiale implicate în piaţa

asigurărilor din Uniunea Europeană, crearea unui cadru legislativ care să răspundă cât mai bine

dezideratelor Uniunii Europene şi celor exprimate de asociaţiile profesionale ale asigurătorilor

presupune o acţiune conjugată de mare complexitate. Pentru operatorii din piaţă problema se

pune în special în termenii unei permanente necesităţi de adaptare şi restructurare a

coordonatelor activităţii lor. În acest context, CEA a adus în atenţia Comisiei Europene

necesitatea de a încetini, pentru o perioadă, ritmul modificărilor legislative, permiţând industriei

să se concentreze asupra priorităţilor pentru viitor şi să-şi definească obiectivele strategice.

În sprijinul celor descrise mai sus, ne propunem în continuare să analizăm evoluţia

pieţelor de asigurări din câteva state europene, reprezentative pentru domeniul menţionat.

GERMANIA A ÎNREGISTRAT UN TREND POZITIV

79



În pofida conjucturii economice relativ stagnante din 2004, sectorul asigurărilor din

Germania a consemnat un trend pozitiv, Uniunea Naţională a Asigurătorilor din Germania

(Gesamtverband der Deutschen Versicherungswirtschaft - GDV) a anunţat o creştere a

încasărilor din prime de 3,5% (faţă de 2003, când creşterea a fost de 4,1%). Faţă de veniturile

totale, care s-au cifrat la 162 miliarde EUR (faţă de 2003, când veniturile au fost 147,1 miliarde

EUR), se preconizează un total al prestaţiilor, respectiv al costurilor pentru daune plătite de

circa 155 miliarde EUR (faţă de 149,8 miliarde EUR în 2003), respectiv un plus de 3,2%.

Tabelul 3.10. prezintă principalii indicatori ai pieţei germane de asigurări în anul 2004,

cu rezerva faptului că datele sunt cele de la sfârşitul primelor 9 luni ale anului.

Indicator

Prime bruteIndemnizaţii

plătiteObservaţii

mld.

EUR

variaţie

%

mld.

EUR

variaţie

%

Asigurări de viaţă, case şi

fonduri de pensii

48,16 +1,5 41,12 -3,4 Contracte noi:

6,47 mil. EUR (+4,4%)

Asigurări de sănătate private:-asigurări de sănătate

-asigurări pentru îngrijire

obligatorii

26,524,6

1,9

+6,9+7,4

+0,9

16,616,1

0,5

+3+3

-

Asigurări P/C 55,5 +3 40,4 Rata combinată 93%

(93,5% în 2003)

Asigurări auto 22,4 +0,5

(1,6 în

2002)

19,6 Rata combinată 96%

(profit estimat 0,9 mld.

EUR)

Indicator

Prime bruteIndemnizaţii

plătiteObservaţii

mld.

EUR

variaţie

%

mld.

EUR

variaţie

%

Asigurări de bunuri

din care :

-sectorul industrial

-asigurări de bunuri

9,8

4,4

5,4

+4

(18%

în

2002

şi15% în

2003)

+2 6,8

+3

+2,6

Reducere a creşterii, în

special în domeniul

asigurărilor de bunuri în

sectorul industrial.

Cea mai mică cotă dedaune din ultimii 30 de

ani, o diminuare de 33%

a daunelor plătite.

Tabelul 3.10. – Indicatori ai pieţei germane de asigurări în 2004 Sursa : Gesamtverband der Deutschen Versicherungswirtschaft - GDV

80



O contribuţie substanţială la creşterea înregistrată de piaţa germană în domeniul

asigurărilor, a venit din partea asigurărilor de sănătate private. În ceea ce priveşte asigurările de

viaţă, este greu de făcut o prognoză referitoare la evoluţia cifrei de afaceri. Legea cu privire la

veniturile persoanelor în vârstă (Alters-einkünftegesetz) şi Legea Hartz-IV au condus la o

modificare a condiţiilor cadru pe segmentul asigurărilor pentru pensie, ceea ce a avut deja, în

cursul anului 2004, consecinţe aproape imposibil de cuantificat, atât asupra clienţilor, cât şi

asupra societăţilor.

În domeniul asigurărilor P/C, creşterea încasărilor din prime se va reduce probabil la 2%

(în 2003 a fost de 3,3%), în timp ce volumul daunelor plătite va cunoaşte o normalizare după

anul 2002, care a constituit un an al catastrofelor naturale.

Pentru anul 2005, previziunile sunt greu de realizat din cauza modificărilor survenite în

domeniul asigurărilor de viaţă. În condiţiile unei nesiguranţe accentuate şi a unei prognoze

optimiste se preconizează pe întreg sectorul asigurărilor, o creştere a volumului primelor

substanţial diminuată, cu circa 1,5 procente.

MAREA BRITANIE CONTINUĂ SĂ FIE VÂRFUL PIRAMIDEI

Marea Britanie este cea mai mare piaţă europeană de asigurări şi a treia din lume, aici

subscriindu-se 8,4% din volumul total de prime. Industria de asigurări din această ţară deţine

17% din acţiunile tranzacţionate pe piaţa de capital naţională. În cadrul ei activează 348.000 de

angajaţi şi colaboratori, de 1,5 ori cât în industria auto şi de 2,5 ori cât în industria de apă, gaz şi

electricitate la un loc.

La 31 decembrie 2003, piaţa de asigurări din Marea Britanie deţinea active de 1.139

miliarde de lire sterline, din care :

• Titluri de stat emise de Guvernul Marii Britanii – 15,4%

• Titluri de stat emise de Guvernele altor state – 5%

• Acţiuni şi participaţii britanice – 24,32%

• Alte certificate de valoare ale companiilor britanice – 12,6%

• Acţiuni şi participaţii străine – 9,8%

• Alte certificate de valoare ale companiilor străine – 7,4%

• Unităţi ale fondurilor mutuale deschise – 7,3%

• Proprităţi – 7,4%

• Numerar şi alte investiţii – 10,8%

81





comisionului oferit, nu după calitatea şi preţul produsului sau cea de a prezenta în mod

denaturat riscurile presupuse de anumite produse de investiţie.

Un exemplu în acest sens, care a ocupat prima pagină a jurnalelor olandeze în anul

2004, a fost Stock Lease, produs de investiţie care presupune finanţarea prin leasing a unor

investiţii pe piaţa de capital. Acesta a fost vândut, în multe cazuri, ca un simplu produs de

economisire, unor persoane incapabile să discearnă asupra complexităţii operaţiunii şi riscului

financiar asumat. Căderea pieţei de capital a pus în evidenţă lipsa de onestitate prin care

produsul a fost prezentat publicului.

Piaţa de asigurări olandeză aşteaptă de la noua lege, transpunerea olandeză a

Directivelor Europene, creşterea transparenţei în relaţiile dintre asigurători/intermediari/clienţi,

în special în ceea ce priveşte costurile, îmbunătăţirea sistemului de comisioane a activităţii de

intermediere în asigurări, unificarea procedurilor administrative etc. Anul 2005 va impune, de-

asemenea, o autoritate de supraveghere unică, pentru întreaga piaţă a serviciilor financiare. Nu

mai puţin important, 2005 va marca punerea în aplicare a noii legi a pensiilor, precum şi

reforma profundă a sistemului asigurărilor de sănătate şi îngrijire pe termen lung a persoanelor cu handicap.

Asociaţiei Profesionale a Asigurătorilor Olandezi (Verbond Van Verzekeraars)

reprezintă interesele copaniilor private de asigurări care operează pe teritoriul Olandei. Membrii

acestei asociaţii deţin un procent ceva mai mare de 95% din volumul total al pieţei de asigurări

olandeze, exprimat în volumul veniturilor din prime brute subscrise. Principalele domenii de

interes ale asigurătorilor olandezi sunt diminuarea capacităţii de muncă, bolile profesionale,

controlul crimei, pensiile, siguranţa rutieră, asigurări de bunuri şi case etc. Asociaţia caută să

reunească atât interesul asigurătorilor, cât şi pe cel al clienţilor.

În calitatea sa de principal reprezentant al asigurătorilor de pe piaţa olandeză, Verbond

Van Verzekeraars întocmeşte anual o dare de seamă a principalelor rezultate ale pieţei

olandeze de asigurări. Prezentăm în tabelul 3.13. Darea de Seamă Privind Activitatea de

Asigurare din Olanda pentru anul 2003, aşa cum este ea prezentată pe site-ul asociaţiei :

Companii de asigurareAsigurări de

viaţă

Asigurări

non-viaţăTotal

Companii naţionale de asigurare 84 236 320

Companii internaţionale de asigurare cu

filiale active în Olanda3 10 13

Societăţi mutuale mici / asigurători

funerali46 161 207

Ocuparea forţei de muncă Număr de persoane care lucrează în Aprox.

83



domeniul asigurărilor 86.000

Prime subscriseVenit total din prime subscrise

- miliarde EUR -46,7

Venit total din prime subscrise

pentru asigurări de viaţă

- miliarde EUR -

25,1

Venit total din prime subscrise

pentru asigurări non-viaţă- miliarde EUR -

11,1

din care : Asigurări auto 4,5

Asigurări contra incendiilor 3,4

Răspundere civilă 0,8

Reprezentare legală 0,4

Asigurări de transport 0,6

Altele (de ex. asigurări de

călătorii sau asigurări de

credite)

1,5

Venituri din prime subscrise

pentru asigurări medicale

- miliarde EUR -

10,5

din care : Costuri medicale 6,4

Pensionări limită de vârstă,

disabilităţi, asigurarea

medicală a angajaţilor,

infirmităţi, beneficii la

îmbolnăvire

4,0

Altele 0,1

Acoperirea prin asigurareAsigurări de viaţă

Număr total de poliţe individuale Aprox. 33 milioane

Volum mediu de prime pentru

asigurări domestice

- EUR / an -

2.400

Suma totală asigurată

- milioane EUR -890

Asigurări non-viaţă

Număr total de poliţe individuale Aprox. 32 milioane

Volum mediu de prime pentru

asigurări domestice

- EUR / an -

2.100

Suma totală asigurată 9,3

84



- miliarde EUR -

InvestiţiiTotal active investite provenind din

industria asigurărilor Aprox. 256

Procentul activelor investite provenind

din industria asigurărilor raportat la PIB56%

Rezultatele sectorului de asigurăriProcentual din primele câştigate, după

plata dividendelor şi a reasigurării 6 la 7%Tabelul 3.13. - Dare de Seamă Privind Activitatea de Asigurare din Olanda, 2003

Sursa : The Dutch Association of Insurers – key figures for the insurance industry, 2003

Prin activităţile sale, Asociaţia Profesională a Asigurătorilor Olandezi stabileşte un „cap

de pod” între industria asigurărilor şi celelalte sectoare ale societăţii olandeze. Acest „cap de

pod” a devenit în mod deosebit important în ultimii ani, atât din considerentul că guvernul a

atribuit din ce în ce mai multe responsabilităţi industriei asigurărilor, dar şi deoarece

asigurătorii au realizat importanţa păstrării unui ochi atent la ceea ce se întâmplă în lume şi în jurul lor.

NOI VENIŢI ÎN PIAŢA DE ASIGURĂRI EUROPEANĂ

Nu putem încheia prezentarea pieţei de asigurări din Europa fără a aminti câteva din

considerentele recente ale evoluţiei pieţei europene referitoare la noii „jucători” pe această piaţă

şi anume statele CSI (Comunitatea Statelor Independente, fosta URSS fără Ţările Baltice) şi

ţările estice.

Expansiunea Uniunii Europene de la 15 la 25 de state va aduce un plus de circa 100 de

milioane de potenţiali consumatori în piaţa europeană. Deşi multe companii vest-europene sunt

deja active pe pieţele CEE, oportunităţile în domeniul asigurărilor se vor situa pe un trend

ascendent, odată ce nivelul de trai şi puterea de cumpărare în aceste ţări vor deveni

comparabile cu cele ale vechilor membrii UE. Tabelul 3.14. ne arată în ce măsură integrarea

altor 17 state va mări numărul de potenţiali consumatori de asigurare pe piaţa europeană.

ŢaraPopulaţia

- milioane locuitori -PIB/locuitor

- EUR/locuitor -

Slovenia 2,00 12.460,00

Estonia 1,40 11.442,86

Cehia 10,20 7.242,16

Ungaria 10,10 7.225,74

Slovacia 5,40 5.603,70

Polonia 38,20 4.915,97

85



Lituania 3,50 4.577,14

Letonia 2,30 3.869,57

Turcia 71,30 2.983,31

Bulgaria 7,80 2.282,05

România 21,70 2.255,76

Croaţia 4,49 5.550,11

Bosnia 4,07 5.313,76

Rusia 144,90 2.659,56

Belarus 10,30 1.684,95Serbia 10,82 1.562,85

Ucraina 48,80 875,41

TOTAL/MEDIE 397,28 3.068,67

Tabelul 3.14. – CEE – populaţie şi prosperitate în 2004Sursa : Revista Xprimm nr. 1/2005 – pag. 10

Integrarea europeană reprezintă, din mai multe puncte de vedere, un cumul de factori

favorizanţi – alinierea legislativă, libera circulaţie a serviciilor financiare, moneda unică etc.Totuşi, numeroase dintre statele care nu şi-au exprimat intenţia de a se integra în UE au

acţionat, în multe privinţe, în consens cu „marea familie vestică”, adoptând – cel puţin în

domeniul asigurărilor – normative de inspiraţie europeană, permiţând accesul facil al

companiilor vestice pe pieţele lor locale. În plus, dacă ar fi să ne referim numai la piaţa de

asigurări rusă, este evident că aceste pieţe reprezintă, în pofida dificultăţilor de moment, un

potenţial, care nu trebuie ignorat. Din această perspectivă, putem afirma că Estul are de oferit,

în fapt, aproape 400 de milioane de potenţiali consumatori, dintre care mai puţin de jumătate

sunt locuitori ai celor 12 state cunoscute sub numele generic de „Noua Europă”15

. Un elementde natură să tempereze entuziasmul pe care l-ar putea stârni această cifră este nivelul scăzut de

prosperitate al acestor noi consumatori. Este evident că, în măsura în care nivelul PIB/cap de

locuitor reflectă prosperitatea populaţiei, decalajul dintre vest şi central/est europeni în ceea ce

priveşte disponibilităţile băneşti şi puterea de economisire este cel puţin semnificativ, deşi greu

de apreciat cu acurateţe, datorită alteraţiilor importante care apar în cazul unor ţări ca România,

Ucraina sau Rusia, ca urmare a existenţei veniturilor necuantificabile generate de „economia

gri”. Potrivit unui model de creştere economică elaborat de Economist Intelligence Unit, acest

decalaj nu s-ar putea anula chiar în condiţii optime, mai devreme de 30-60 de ani.Impactul acestor realităţi economice asupra domeniului asigurărilor pe pieţele estice

este reflectat de ponderea încă redusă a asigurărilor de viaţă, asigurări care necesită resurse

băneşti disponibile pentru economisire. În lipsa acestora, clienţii s-au îndreptat către

15 Termenul de “Noua Europă” desemnează un grup de 12 state central şi est-europene format din cele 8 ţări careau aderat la UE la 1 mai 2004 (Cehia, Estonia, Letonia, Lituania,Polonia, Slovacia şi Ungaria), cele 2 ţăricandidate pentru care procesul de negociere în vederea aderării se află încă în curs (Bulgaria şi România), Turcia şiCroaţia.

86



achiziţionarea acelor produse de asigurare care acoperă riscuri mult mai „palpabile”, cu

precădere din clasa asigurărilor auto şi de proprietate.

Dacă anii 2003-2004 au reprezentat pentru pieţele de asigurări din Europa de Vest

confruntarea cu un val de modificări legislative menite să realizeze armonizarea cadrului legal

necesar pentru funcţionarea pieţei unice europene, pentru pieţele statelor CEE procesul de

adaptare, început cu mai bine de un deceniu, este mult mai complex şi încă departe de a fi

încheiat. Trecerea de la economiile centralizate la pieţele libere, de la structura monopolistă la

cea concurenţială, transformarea canalelor de distribuţie, dezvoltarea unor strategii performantede investiţii financiare sunt numai câteva dintre aspectele principale, care adăugate

inevitabilelor şi repetatelor restructurări legislative, pot defini, pe scurt, complexitatea acestui

proces.

Odată cu aderarea la UE şi cu liberalizarea reglementărilor legislative privind accesul

companiilor străine pe pieţele locale, chiar şi în ţările care nu sunt vizate în procesul de

extindere al UE, interesul companiilor vestice pentru dezvoltarea afacerilor lor în spaţiul estic a

primit un nou stimul. În intervalul mai-septembrie 2004, autoritatea letonă de supraveghere în

asigurări a primit nu mai puţin de 73 de solicitări, din 17 ţări, pentru emiterea de licenţe deoperare în Letonia. În Slovenia, în aceeaşi perioadă, au fost solicitate, de companii venind din 8

ţări, 25 de licenţe de operare, şi exemplele pot continua.

Deşi piaţa de asigurări rusă constituie o ţintă foarte interesantă, accesul capitalului străin

este încă relativ dificil, în principal datorită limitelor impuse de reglementările în vigoare,

precum şi caracterului vag şi interpretabil al acestor reglementări. De-asemenea, companiilor

străine, cu excepţia celor provenind din statele UE, nu li se permite practicarea asigurărilor de

viaţă, a asigurărilor obligatorii sau a celor legate de interesele sau proprietatea guvernamentală.

Totuşi un număr de 12 companii de asigurări ruseşti au, în prezent, o participaţie străină lacapitalul social de 49% sau mai mult, ca urmare a infuziilor de capital străin din prima parte a

deceniului ’90. Dintre acestea cele mai importante sunt OAO ROSNO (subsidiară Allianz) şi

ZAO AIG Russ (subsidiară AIG), ambele cu caracter compozit. Capitalul agregat al

companiilor cu participaţie străină reprezintă aproximativ 3,5% din capitalul întregii pieţe ruse

a asigurărilor.

La polul opus, capitalul străin reprezintă în piaţa estoniană circa 72% şi o cotă de piaţă,

în termenii primelor subscrise, de circa 84%. Estonia este în acelaşi timp, şi un exemplu care

reflectă o altă tendinţă prezentă pe piaţa mondială a asigurărilor, şi anume, concentrarea

companiilor către competenţele lor de bază şi renunţarea la acele linii de afaceri sau extensii

teritoriale care nu s-au dovedit suficient de profitabile. Astfel, grupul financiar ZÜRICH

FINANCIAL s-a retras în 2003 din Ţările Baltice, renunţând atât la operaţiunile sale din

Estonia – compania ZÜRICH KINDLUSTUSE EESTI - , cât şi la cele din Letonia şi Lituania.

Prezentăm în tabelul 3.15. principalele companii străine care au investit capital în ţările

CEE şi CSI.

87



Ţara A I G

A L L I A N Z

W - S

G E N E R A L I

U N I Q U A

A V I V A

I N G

G R A W E

Q B E

M E R K U R

Bosnia

Cifrele

reprezintă

numărul

companiilor

de asigurări

locale în

care există

participaţii

Belarus

Bulgaria 2

Cehia 2 Croaţia 2

Estonia

Letonia

Lituania

Polonia 4 3 3 2

România 2 2

Rusia 3 3

Slovacia 2 3Slovenia

Turcia 2

Ungaria 3 2 2

Serbia

Ucraina 2

Tabelul 3.15. – Principalele companii străine prezente pe pieţele de asigurări din ţările CEE şi CSISursa : Revista Xprimm nr. 1/2005 – pag. 12

De remarcat că, deşi acţionează pe pieţe încă imature, supuse rigorilor perioadei de

tranziţie, subsidiarele din Est au demonstrat performanţe financiare bune – vezi tabelul 3.16. - ,realizând rate combinate mai mici de 100%, confirmând – în marea majoritate – justeţea

deciziei companiilor lor mamă de a investi pe aceste pieţe.

ŢaraPrime subscrise 2003

- milioane EUR -

Prime subscrise 2004 trimI-III

- milioane EUR -VIAŢĂ NON-VIAŢĂ TOTAL VIAŢĂ NON-VIAŢĂ TOTAL

Cehia 1.300,00 2.030,00 3.330,00 710,00 1.160,00 1.870,00Estonia 36,22 129,91 166,13 35,98 114,79 150,77Letonia 11,82 179,73 191,55 9,70 139,10 148,80

Lituania 61,69 179,85 241,54 46,92 157,40 204,32Polonia 2.539,20 3.090,00 5.629,20 1.962,70 2.464,30 4.427,00Slovacia 409,93 597,82 1.007,75 237,65 433,46 671,11Slovenia 545,68 659,90 1.205,58 Datele nu sunt disponibileUngaria 885,62 1.321,13 2.206,75 687,95 1.074,04 1.761,99Bulgaria 38,20 302,50 340,70 31,36 249,25 280,61România 150,77 491,70 642,47 Datele nu sunt disponibileTurcia 498,40 1.993,60 2.492,00 Datele nu sunt disponibileCroaţia 178,48 625,66 804,14 141,76 541,71 683,47Rusia 4.334,00 8.196,00 12.530,00 Datele nu sunt disponibile

88



Ucraina 11,00 1.514,00 1.525,00 Datele nu sunt disponibileTOTAL 11.001,01 21.311,80 32.312,81 3.864,02 6.334,05 10.198,07

Tabelul 3.16. – Prime subscrise în ţările CEE şi CSI în anul 2003 şi 2004 (parţiale)Sursa : Revista Xprimm nr. 1/2005 – pag. 13

Investiţiile realizate de companiile de asigurări din statele CEE şi CSI au un caracter mai

degrabă conservator. Restricţiile prudenţiale impuse impuse de reglementările legislative cu privire la

investirea activelor care reprezintă rezervele tehnice ale asigurătorilor, nivelul scăzut de dezvoltare a

pieţelor de capital autohtone, apetenţa scăzută pentru risc investiţional sunt elemente care explică

acest fenomen.Locul cel mai important în portofoliile de investiţii ale companiilor estice de asigurări

este ocupat de instrumentele financiare cu un venit fix emise sau garantate de stat, ponderea lor

variind între 22% (Ucraina)şi 754-86% (Polonia, respectiv Lituania). Ponderea plasamentelor în

acţiuni se situează, în general, în jurul valorii de 15-35%, cu excepţia Ucrainei, unde atinge 37%, în

timp ce depozitele bancare ocupă circa 15% din portofoliu.

Dominate de clasele de asigurări auto şi de proprietate, pieţele estice de asigurări generale au

reacţionat sensibil la dezvoltarea operaţiunilor de leasing şi creditare. În ultimii ani, aceste două

sectoare au constituit motorul de dezvoltare în asigurările generale, pe măsură ce investiţiile în

autovehicule au crescut, atât în sectorul retail, cât şi în cel corporatist. Conform analiştilor

Pricewaterhouse Coopers rata medie de creştere a asigurărilor generale în ţările „Noii Europe”, în

ultimii ani, a fost de 4,4%, sensibil mai ridicată decât media de 3,3% din pieţele de asigurări generale

ale Uniunii Europene.

Pe de altă parte, creşterea costurilor pentru serviciile personalului din domeniul sănătăţii şi

noile practici de fidelizare a personalului au condus la creşterea, în multe din ţările Europei de Est, acererii pentru asigurări private de sănătate. Din nefericire, nivelul cererii pentru acest tip de asigurări

depinde foarte mult de existenţa unei politici de facilităţi fiscale, ceea ce face ca dezvoltarea acestui

sector să fie sensibil diferită între statele est-europene.

În sfârşit, deşi sistemele juridice estice nu sunt suficient de dezvoltate în ceea ce priveşte

răspunderea civilă în diferite domenii, asigurările de răspundere civilă generală reprezintă o clasă cu o

dinamică bună, chiar dacă ponderea lor în volumul total de afaceri este încă mică.

Spre deosebire de pieţele mature, în pieţele estice ponderea asigurărilor de viaţă este încăredusă, dar dinamica înregistrată în ultimii doi ani de acest sector este superioară celei din asigurările

generale, rata medie de creştere, ajustată cu inflaţia, în ultimii 10 ani, fiind de circa 12,8%. Apreciat şi

ca o expresie a nivelului de prosperitate individuală dintr-o ţară, este de aşteptat ca, odată cu creşterea

economică, să crească şi gradul de dezvoltare al asigurărilor de viaţă din ţările estice.

Prin prisma restructurării sistemelor de asistenţă socială, care tind să transfere indivizilor, din

ce în ce mai mult, responsabilitatea asigurării unor venituri convenabile pentru vârsta retragerii din

89



activitatea profesională, asigurările de pensie reprezintă, de asemenea, o oportunitate considerabilă

pentru creşterea asigurărilor de viaţă. Pentru următorii ani însă, măsura în care această şansă va putea

fi valorificată depinde foarte mult de modul în care guvernanţii vor înţelege să încurajeze populaţia,

prin politicile fiscale adoptate, în sensul economisirii şi investirii în propriul viitor.

Cu mici excepţii, reasigurările reprezintă un domeniu mai puţin dezvoltat în ţările estice, pe de

o parte datorită slabei capitalizări a puţinelor companii de reasigurare existente, pe de altă parte

datorită aptitudinii companiilor de asigurare cu capital străin de a se reasigura preponderent îninteriorul grupului financiar din care fac parte. Totuşi, un început există, rezultatele obţinute de

reasigurători ca POLISH Re din Polonia, SAVA Re şi TRIGLAV Re din Slovenia, MOSCOW Re

din Rusia, precum şi şi de companii care au deja o tradiţie, ca MILLI Re din Turcia, fiind

încurajatoare.

3.3. PIAŢA RE/ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA

Piaţa românească de asigurări este reprezentată în proporţie de peste 50% de companii

de asigurare mixte, care practică simultan atât asigurări generale, cât şi asigurări de viaţă.

În contextul dezastrelor naturale tot mai frecvente, dar şi prin prisma faptului că românii

încep să conştientizeze importanţa asigurărilor de tot felul, dimensiunea pieţei de profil de lanoi începe să capete consistenţă. De curând, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a

prezentat în premieră, la o conferinţă organizată de Finmedia, rezultatele consolidate ale pieţei

asigurărilor din România pe anul 2004. Concluziile sunt mai mult decât încurajatoare, în vreme

ce asigurările sociale de stat stau pe un butoi cu pulbere.

Prezentăm mai jos principalele elemente ale Raportului CSA :

În monedă naţională, asigurările au avansat cu circa 33%, faţă de anul 2003, iar în EUR

cu mai mult de 23%, la cursul mediu anunţat de Banca Naţională a României pentru anul trecut.

Volumul total al primelor brute de asigurare subscrise în anul 2004 a avansat cu peste

150 milioane de EUR, până la 866,3 milioane de EUR (peste 35.100 miliarde de lei), primele

zece companii controlând mai mult de 80% din piaţă, aşa cum reiese din analiza datelor

preliminare comunicate de asigurători. În monedă naţională, asigurările au avansat cu circa

33%, iar în EUR cu mai mult de 23%, la cursul mediu anunţat de Banca Naţională a României

pentru anul trecut.

90



Ponderea subscrierilor din prime în structura Produsului Intern Brut (PIB) s-a apropiat

de 1,5% la finele anului precedent, valoarea acestuia fiind estimată la 2.387.914,3 miliarde de

lei, conform Institutului Naţional de Statistică, iar asigurările au depăşit cota de 1% din PIB

încă din anul 2002.

Potrivit raportului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), la sfârşitul anului

2004, cele 43 de societăţi de asigurare autorizate să funcţioneze deţineau un capital social

subscris de 5.712 miliarde lei (144 milioane EUR, la cursul de la sfârşitul perioadei), din care

aproximativ 60% era avansat de investitori străini.

Faţă de 2003, capitalul social a crescut cu 15,3% în lei (respectiv cu 19,5% în EUR),

majorări de capital fiind realizate la 15 societăţi.

La momentul actual, capitalizarea societăţilor de asigurare depăşeşte 5.760 miliarde lei.

Având în vedere angajamentele asumate de autorităţile române în cadrul negocierilor cu

Uniunea Europeană cu privire la termenele de implementare a legislaţiei armonizate, CSA a

elaborat un program de actualizare graduală a limitelor minime de capital, cu termen final 30

iunie 2006.Până la sfârşitul anului curent, societăţile de asigurare trebuie să aducă un aport total de

capital suplimentar de circa 1.500 miliarde lei.

Activele totale deţinute de societăţile de asigurare la sfârşitul anului 2004 însumau peste

47.000 miliarde lei (circa 1,18 miliarde EUR), creşterea faţă de anul 2003 fiind de aproximativ

22,6% (38,9% în EUR). Structura activelor totale ale societăţilor de asigurări poate fi urmărită

în figura 13 de mai jos :

Structura activelor totale, 2004

11,50%

11,00%

32,50%5,20%

39,80%

Terenuri şi construc ii

Depozite bancare

Acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri cu venit fixDis onibil în cont curent şi casă

Alte active-creanţe,mijloace de transport,active necorporale etc.

Fig. 13 –Structura activelor totale deţinute de societăţile de asigurări din România, 2004Sursa : Nicolae Eugen Crişan, Preşedintele CSA – Prezentare la FIAR, 2005

91



Primele de asigurare totale subscrise în anul 2004 s-au cifrat la aproximativ 34.800

miliarde lei (circa 880 milioane EUR ţi respectiv 1,19 miliarde USD).

Primele cedate în reasigurare au fost de circa 7.633 miliarde lei, cu 20,7% mai mult

decât în anul 2003. Din acestea, 7.354 miliarde lei au fost aferente asigurărilor generale şi 279

miliarde lei aferente asigurărilor de viaţă.

Comisioanele încasate de la reasigurători pentru primele cedate au fost de 1.573

miliarde lei, faţă de 1.278 miliarde lei în 2003, ceea ce corespunde cu o creştere nominală de

aproape 23%.

Numărul contractelor de asigurare în vigoare la 31 decembrie 2004 era de 8.385.637,

din care 4.436.635 erau contracte de asigurări generale şi 3.949.002 pentru asigurări de viaţă.

De menţionat că din cele peste 4 milioane de contracte de asigurări generale, aproape 2

milioane de contracte includ riscuri catastrofale.

Primele subscrise numai din asigurări directe au fost de aproximativ 34.450 miliarde de

lei (circa 865 milioane EUR şi respectiv 1,18 miliarde USD), în creştere nominală cu

aproximativ 30% faţă de anul anterior (creşterea în EUR fiind de peste 35%, iar cea în USD, decirca 46%).

Asigurările de viaţă au consemnat un ritm de creştere inferior celui înregistrat de

întreaga piaţă, respectiv de circa 20,3% faţă de 30%, ceea ce a făcut ca ponderea acestora să se

diminueze cu aproximativ 1,5 puncte procentuale faţă de 2003, până la 21,7%.

Cele mai ridicate ponderi în totalul asigurărilor generale continuă să fie deţinute de

către asigurările facultative de mijloace de transport terestru (38%), urmate de asigurările de

răspundere civilă auto (28%).În totalul asigurărilor de viaţă, asigurările legate de investiţii au generat 33% din

primele subscrise, urmate de asigurările mixte de viaţă, cu 32,8% şi asigurările de deces, cu

14%.

Gradul de penetrare, exprimat ca raport între primele subscrise din asigurări directe şi

PIB, a atins în 2004 nivelul de 1,44%, iar densitatea asigurărilor, reprezentând primele

subscrise din asigurări directe per cap de locuitor, a fost în 2004 de aproximativ 1.600.000 lei /

cap de locuitor, cu aproximativ 31% mai mult decât în 2003. În echivalent EUR, valoarea

primelor per cap de locuitor a fost de 40 EUR, iar în USD de circa 55 USD.

În ceea ce priveşte „jucătorii” pe piaţa asigurărilor din România, dacă se cumulează

volumul primelor încasate atât pentru asigurări generale, cât şi pentru cele de viaţă, cumulat se

pot spune următoarele:

92



1. Allianz-Ţiriac Asigurări este cel mai important « jucător », cu un volum al subcrierilor

de 7.251 miliarde de lei (178,9 milioane de EUR), comparativ cu 5.131,8 miliarde de lei

în 2003, şi cu o cotă de piaţă de 20,7%, faţă de 19,4% cu un an în urmă.

2. Asirom - a raportat venituri din prime de 5.411 miliarde de lei (133,5 milioane de

EUR). Societatea, controlată de omul de afaceri Ioan Niculae şi-a diminuat cota de piaţă

cu peste 3%, până la 15,4%. Asirom a pierdut în 2002 poziţia de lider al pieţei de profil.

3. Omniasig a realizat venituri din prime cifrate la 3.114 miliarde de lei (suma nu includerezultatele Omniasig Asigurări de Viaţă şi Omniasig Addenda).

4. Volumul de prime realizate de ING Asigurări de Viaţă a fost de 3.071,9 miliarde de

lei.

5. Subscrierile societăţii Asiban s-au ridicat la 1.923,3 miliarde lei.

6. Unita a subscris prime în sumă de 1.853,8 miliarde de lei.

7. Astra a raportat încasări din prime de 1.834,2 miliarde de lei.

8. Veniturile societăţii Ardaf în urma primelor subscrise au fost de 1.807 miliarde de lei.

9. BCR Asigurări a realizat un venit de 1.489,3 miliarde de lei.

10. Generali Asigurări - 991 miliarde de lei.

Comparativ cu 2003, BCR Asigurări a consemnat anul trecut cea mai importantă rată

de creştere a primelor subscrise în rândul primilor zece asigurători - aproape 95%, urmată de

Ardaf - 66%, Astra - 44%, Allianz-Ţiriac - 41% şi Unita - 40,8%.

Primele cinci companii deţin 59,2% din piaţa asigurărilor generale şi de viaţă, procent în

scădere faţă de cel înregistrat în anul 2003 - 64,2%.

Desigur că cifrele pot continua chiar şi dincolo de acest „Top 10”. O mai atentă

clasificare a companiilor de asigurare din România în anul 2004, din punctul de vedere al

asigurărilor generale se poate urmări în figura 14.

93



Fig. 14 –Structura ierarhizată a pieţei de asigurări generale din România, 2004Sursa : www.1asig.ro

Segmentul asigurărilor generale a adus societăţilor de profil venituri din prime

subscrise de 27.546,5 miliarde de lei (679,6 milioane de EUR), creşterea faţă de anul 2003 fiind

de 36,3%.

Volumul de prime realizat din asigurări generale de primele 10 companii de asigurări

se poate urmări în tabelul 3.17.

Asigurător

Volumul primelor încasate

pentru asigurări generale

- miliarde lei -Allianz-Ţiriac 6.860,0Asirom 4.511,0Omniasig 3,114,0

Astra 1.814,3Ardaf 1.745,0Unita 1.712,9Asiban 1.544,8BCR Asigurari 1.296,9Generali Asigurari 867,0AIG Romania 569,2

Tabelul 3.17. – Top 10-asigurări generale, 2004Sursa : Revista electronică „Banii noştri”, 22 martie 2005

Practic, ierarhia pe piaţa asigurărilor generale a rămas neschimbată, primele trei poziţii

fiind ocupate de aceleaşi companii ca şi în anii 2002 şi 2003. Datele arată că Astra şi-a

menţinut locul patru, în timp ce Ardaf a urcat două poziţii, până pe cinci. Unita a coborât de pe

locul cinci pe poziţia a şasea, în vreme ce Asiban a pierdut un loc, clasându-se pe şapte.

Comparativ cu 2003, BCR Asigurări, Generali şi AIG România şi-au păstrat poziţiile în

clasament.

94



Ca şi în 2003, BCR Asigurări a realizat cea mai importantă majorare a veniturilor din

subscrieri - 74%, pe poziţiile următoare situându-se Ardaf - 67% şi Omniasig - 47%.

Exprimate în USD, la cursul de la sfârşitul perioadei, primele subscrise în 2004 din

asigurări directe au depăşit valorile înregistrate cu numai un an în urmă de 5 dintre cele 10 ţări

care au aderat anul trecut la Uniunea Europeană – Slovacia, Cipru, Lituania, Malta şi Letonia.

Pe segmentul asigurărilor de viaţă, subscrierile au totalizat 7.566,8 miliarde de lei

(186,7 milioane de EUR), cu 22% mai mult faţă de anul 2003, când raportul anual al CSA

indica venituri de 6.199,3 miliarde de lei (165,1 milioane de EUR).

Volumul de prime realizat din asigurări de viaţă de primele 10 companii de asigurări

se poate urmări în tabelul 3.18.

Asigurător

Volumul primelor încasate

pentru asigurări de viaţă

- miliarde lei -

ING Asigurări de Viaţă 3.028,7Asirom 900,0AIG Life 811,3Omniasig Asigurări de Viaţă 543,4Allianz-Ţiriac 391,0Asiban 378,5Aviva 338,9Interamerican 204,5Compania austriacă Grawe 200,3BCR Asigurări 192,4

Tabelul 3.18. – Top 10-asigurări de viaţă, 2004

Sursa : Revista electronică „Banii noştri”, 22 martie 2005

În raport cu situaţia de la sfârşitul anului 2003, anul trecut au părăsit topul asigurătorilor

de viaţă Unita - 140,9 miliarde de lei şi Lukoil Asito - 15,3 miliarde de lei. Rezultatul

companiei controlate de grupul Lukoil (Rusia) este unul previzibil, întrucât conducerea

societăţii Lukoil Asito a anunţat că va renunţa la segmentul asigurărilor de viaţă în urma

modificărilor legislative din acest domeniu.

Pe acest segment de piaţă, BCR Asigurări a consemnat cea mai mare creştere -

1.033%, urmată de Allianz-Ţiriac - 121%, Grawe - 76% şi AIG Life - 56%.

(Sumele exprimate în EUR şi USD au fost calculate la cursurile medii comunicate de

Banca Naţională a României în 2003 şi 2004 - 37.555,87 lei/EUR şi 40.532,11 lei/EUR,

respectiv 32.636,57 lei/USD în 2004).

O mai atentă clasificare a companiilor de asigurare din România în anul 2004, din

punctul de vedere al asigurărilor de viaţă se poate urmări în figura 15.

95



Fig. 15 –Structura ierarhizată a pieţei de asigurări de viaţă din România, 2004Sursa : www.1asig.ro

Indemnizaţiile brute plătite de societăţile de asigurare în 2004 pentru contractele directe

s-au cifrat la aproximativ 13.077 miliarde lei – din care 12.324 miliarde lei pentru asigurările

generale (94% din total) şi 753 miliarde lei pentru asigurările de viaţă – în creştere cu 56% faţă

de 2003, la un ritm anual comparabil cu cel înregistrat în 2003.

Sumele recuperate de la reasigurători au fost de 2.487 miliarde lei, rezultând un volum

al indemnizaţiilor nete plătite de circa 10.590 miliarde lei.

Clasele de asigurări cu cele mai mari ponderi în totalul indemnizaţiilor brute plătite

pentru asigurări generale sunt, în continuare, asigurările de mijloace de transport terestru (55%)

şi răspundere civilă auto (29%). Aceste ponderi sunt însă comparabile cu cele din 2003.

O creştere accelerată a indemnizaţiilor plătite a fost consemnată la asigurările de crediteşi garanţii (peste 860 miliarde lei), ponderea acestora dublându-se în 2004 comparativ cu 2003

(de la 3,3% la 7%). La această clasă, ponderea primelor subscrise a crescut în 2004 doar cu un

punct procentual, până la 6%.

Valoarea rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurările generale a fost de 16.821

miliarde lei, iar valoarea netă de 11.883 miliarde lei. Valoarea brută a fost cu aproximativ 38%

mai mare decât în 2003.

96



Din valoarea brută, rezerva de prime a reprezentat 59%, rezerva de daună (avizată şi

neavizată) 34%, rezerva de catastrofă 6%, iar 1% au fost alte rezerve.

Rata daunei determinată pentru asigurările generale, în funcţie de primele subscrise şi

indemnizaţiile plătite, ţinând cont şi de variaţia rezervelor de primă şi de daună, indică o

valoare de circa 56%.

Pentru asigurările de viaţă, rezervele tehnice brute constituite au fost de 12.202 miliarde

lei, în timp ce valoarea netă a fost de circa 12.034 miliarde lei. Comparativ cu 2003, rezervele

brute au fost cu peste 41% mai mari în 2004.

Din valoarea brută, rezerva matematică reprezintă 72%, rezerva de prime 14%, rezerva

pentru beneficii şi risturnuri 11%, iar rezerva pentru riscuri neexpirate 3%.

Toate aceste date, ne conduc la următoarele rezultate financiare şi tehnice agregate :

- valoarea agregată a profitului net înregistrat de societăţile de asigurare (28 societăţi) a

fost de 1.214 miliarde lei.

- Pierderi au fost înregistrate de 14 societăţi, valoarea totală fiind de 696 miliarde lei.

- Pentru activitatea de asigurări generale s-a înregistrat un profit în sumă totală de 998miliarde lei (20 societăţi) şi o pierdere totală de aproximativ 552 miliarde lei (18

societăţi).

- Pentru activitatea de asigurări de viaţă, au înregistrat profit 12 societăţi, valoarea

agregată fiind de 616 miliarde lei, iar pierdere, 11 societăţi, într-o sumă totală de 227

miliarde lei.

Prezentăm în cele ce urmează grafic, structura portofoliului principalelor companii de

asigurări de pe piaţa românească în 2004, aşa cum este ea prezentată pe site-ul de specialitate

www.1asig.ro.

97



98



99



Legendă :

Asigurări de viaţă

Asigurări generale

Asigurări de proprietate

Asigurări de transport

Asigurări de răspundere civil

Asigurări de credite şi garanţ

Asigurări de călătorie

Asigurări de accidente, boli p

Asigurări contra incendiilor

Asigurarea distrugerilor la bu

Asigurări de transport terestr

Asigurări de transport mariti

Carte verde

Alte tipuri

Figura 12 – Structura portofoliului de asigurări la principalii asigurători de pe piaţă 2004

Sursa : www.1asig.ro

Aderarea României la structurile europene va produce în mod cert modificări şi pe plan

intern, la nivelul industriei locale a asigurărilor. Traiectoria României şi a pieţei de profil de aici

vor urma, cel mai probabil, exemplul altor state din Europa Centrală şi de Est care au aderat

deja la Uniunea Europeană (UE).Aceste exemple sunt binecunoscute de către marii

reasiguratori globali, care au urmărit constant, încă de dinaintea căderii Cortinei de Fier,

progresele făcute de către asigurătorii din est.

Revista de Asigurări XPRIMM a realizat un studiu pornind de la opiniile unor

importanţi reasigurători - MUNICH Re, SWISS Re, GE Insurance Solutions, MOSCOW Re şi

100

Legendă :

Asigurări de viaţă

Asigurări generale

Asigurări de proprietate

Asigurări de transport

Asigurări de răspunderecivilă

Asigurări de credite şigaranţii

Asigurări de călătorie

Asigurări de accidente, boli profesionale

Asigurări contra incendiilor

Asigurarea distrugerilor la bunurile asigurate

Asigurări de transportterestru

Asigurări de transportmaritim

Carte verde

Alte tipuri



SAVA Re, publicat în numărul 1/2005. Cert este că majoritatea celor cuprinşi în acest studiu,

prezentat în rezumat în cele ce urmează, au păreri convergente referitoare la viitorul industriei

asigurărilor din România. Concluzionând, în opinia specialiştilor, volumul afacerilor derulate

pe această piaţă va continua să crească, viitoarea integrare în structurile europene fiind o

condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru asigurarea dezvoltării viitoare.

MÜNICH Re

"Aderarea României la Uniunea Europeană va determina creşterea, în continuare, a nivelului

investiţiilor străine şi, în consecinţă, accelerarea ritmului de dezvoltare macroeconomică", au

declarat în exclusivitate revistei XPRIMM oficialii companiei de reasigurare MUNICH Re,

lider al pieţei internaţionale de reasigurare. Experţii MUNICH Re consideră că piaţa

asigurărilor din România a suferit un proces rapid de transformare, care continuă şi la ora

actuală.

SWISS Re

"Piaţa de asigurări din România beneficiază de un semnificativ potenţial de creştere", au

declarat revistei XPRIMM oficiali ai SWISS Re. Pentru următorii ani, compania estimează o

creştere a pieţei asigurărilor superioară ritmului dezvoltării macroeconomice. "Aderarea la

Uniunea Europeană va accelera această creştere", cred analiştii SWISS Re.

GE Insurance Solutions

Oficialii companiei germane de reasigurare au punctat faptul că industria de asigurări din

România a înregistrat deja progrese semnificative. "Elemente precum noile cerinţe de

solvabilitate, dezbaterile privind unificarea RCA - Carte Verde, creşterea graduală a capitalului

social minim obligatoriu, scindarea companiilor de asigurări în funcţie de criteriul viaţă - non-viaţă sunt dovezi certe ale unei evoluţii pozitive", consideră experţii din cadrul GE Frankona.

MOSCOW Re

"[…] Simpla apartenenţă la Uniunea Europeană nu va aduce schimbările mult aşteptate la

nivelul pieţei asigurărilor", este de părere domnul Grigory FIDELMAN, Preşedintele companiei

de reasigurare MOSCOW Re. "Pe termen lung, calitatea de membru UE va influenţa, cu

siguranţă, în mod pozitiv, evoluţia pieţei de profil", a adăugat Domnia sa.

SAVA Re

Oficiali ai companiei slovene SAVA Re au remarcat la rândul lor schimbările pozitive care s-au

produs în România în ultimii ani.

"Atât volumul de prime subscrise de către întreaga piaţă, cât şi gradul de penetrare al acestora

în PIB au înregistrat creşteri de excepţie. Părerea noastră este că România va trebui să urmeze

etape similare cu Slovenia sau alte state nou-intrate în UE înainte de a pătrunde la rândul ei în

Uniune", au declarat revistei XPRIMM oficialii SAVA Re.

101



În concluzie putem spune că rezultatele înregistrate în 2004 de piaţa de asigurări din

România, coroborate cu tendinţa de creştere a gradului de conştientizare a necesităţii de

asigurare, precum şi a veniturilor disponibile fac reală prognozarea unor prime subscrise în

2005 de peste 1 miliard EUR.

De-asemenea se va urmări creşterea capitalizării societăţilor de asigurare, precum şi a

brokerilor de asigurare şi armonizarea completă a legislaţiei naţionale cu directivele europene.

La momentul actual, este înregistrat la Senat proiectul de modificare a Legii 136/1995. În

perioada imediat următoare, CSA va emite legislaţia secundară de aplicare a Legii nr. 32/2000

modificată şi completată ulterior, conform calendarului asumat de negociatorii la Uniunea

Europeană.

Alte obiective ale pieţei de asigurări din ţara noastră pentru anul 2005 sunt :

- Efectuarea plăţilor din Fondul de Garantare către creditorii de asigurări ai societăţilor în

faliment. Pentru creditorii de asigurări ai societăţii Metropol, plăţile au început deja în

aprilie 2005.

- Crearea bazei unice de date la nivel naţional privind asigurarea obligatorie derăspundere civilă auto. Este fezabil termenul de 6 luni pentru operaţionalizarea acesteia,

arhitectura şi dotarea cu hard fiind deja finalizate.

- Continuarea demersurilor pentru încheierea de memorandumuri cu autorităţile similare

de supraveghere din statele membre ale UE (pe lângă cele deja încheiate cu Germania,

Polonia şi Bulgaria se doreşte semnarea unor asemenea documente şi cu Austria, Italia

şi Bosnia-Hertzegovina).

- Identificarea unor soluţii pentru pregătirea profesională a intermediarilor şi a altor

persoane angajate în domeniul asigurărilor. Posibila colaborare cu Banca Naţională a

României şi cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare pentru elaborarea unor

programe ample de perfecţionare în domeniul financiar.

102



CAPITOLUL IV

MANIFESTĂRI RECENTE DEDICATE PIEŢEI RE/ASIGURĂRILOR ÎN

ROMÂNIA

4.1. PRIMA CONFERINŢĂ NAŢIONALĂ A BROKERILOR DE ASIGURĂRI DIN

ROMÂNIA

Această manifestare a avut loc la data de 4 martie 2005 la hotelul JW Marriot BucharestGrand Hotel, Sala Constanţa. Deschiderea oficială a fost făcută de domnul Nicolae Crişan,

preşedintele CSA şi de domnul Cristian Constantinescu, preşedintele UNSAR, după cuvântul

introductiv al domnului Bogdan Andriescu, preşedintele UNSICAR.

Conferinţa s-a desfăşurat pe două sesiuni, moderate de către domnii Bogdan Andriescu

şi Gheorghe Grad. În cadrul lucrărilor conferinţei, au fost prezentate puncte de vedere ale

speciliştilor în activitatea de brokeraj în asigurări din România în legătură cu diverse probleme

stringente ale acestui sector de activitate, aşa cum sunt ele menţionate mai jos :

- Necesitatea modificării legislaţiei în asigurări, precum şi a celei care reglementează

activitatea de brokeraj în asigurări în România.

- Atestarea profesională a personalului din firmele de brokeraj în asigurări

- Impactul adoptării Directivelor Europene asupra pieţei româneşti a asigurărilor

- Adaptarea brokerilor de asigurări la noile cerinţe impuse de Directivele Europene

- Unificarea asigurărilor Carte Verde şi RCA şi implicaţiile acestei acţiuni asupra pieţei

asigurărilor din România şi asupra activităţii brokerilor de asigurări

- Crearea bazei de date CEDAM, ca rezultat direct al unificării asigurărilor Carte Verde şiRCA.

- Aspecte specifice ale relaţiei broker-companii de asigurări

- Protecţia consumatorului de asigurări

- Relaţia dintre leasing şi asigurări

Din materialele susţinute, prezentăm în această lucrare câteva din punctele subliniate de

Dl. Zorin Puşcaşu în legătură cu relaţia broker-companii de asigurare, ca fiind informaţii

specifice despre activitatea de brokeraj pe piaţa actuală de asigurări din România :

Relaţia BROKER – ASIGURĂTOR s-a dezvoltat armonios şi a avut contribuţii

benefice la dezvoltarea pieţei, la educarea consumatorului şi la formarea profesioniştilor, acolo

unde şi atunci când, atât brokerii cât şi asigurătorii au abordat piaţa, îndreptându-şi atenţia către

identificarea şi rezolvarea nevoilor asiguraţilor, potenţialilor asiguraţi şi a societăţii în

ansamblul ei.

103



Aspectele profesionale sau comerciale, precum şi evoluţia relaţiei broker – asigurător,

pot fi privite, evaluate, criticate, anticipate, prin prisme diverse, cum ar fi:

- cultura şi tradiţia pieţei;

- reglementarea sau insuficienta reglementare a domeniului de activitate;

- existenţa şi calitatea mecanismului de certificare profesională a operatorilor;

- prezenţa centrilor de iniţiere şi accelerare a procesului de progres profesional

(uniunile profesionale);

- reglementările fiscale şi / sau restricţiile aplicate altor domenii de activitate, pentru

eludarea cărora, înfiinţarea unor societăţi de brokeraj în asigurări este o soluţie

acceptabilă;

“Pentru că suntem parte a relaţiei broker – asigurător, a afirmat Dl. Zorin Puşcaşu, şi

pentru că, înainte de a cere, trebuie să inventariem ce avem de oferit:

- onestitate;

- profesionalism;

- constanţă şi repetabilitate în calitatea serviciilor oferite de noi;- preocupare constantă pentru identificarea soluţiilor adaptate nevoilor clienţilor;

- încrederea clienţilor asiguraţi ori potenţiali asiguraţi;

- pregătire profesională continuă.

Avem de răspuns la întrebarea :

Regăsim aceste caracteristici la brokerii de asigurare autohtoni ?

Dacă nu, va trebui să le dobândim şi să convingem că le stăpânim.

Dacă da, atunci trebuie să le prezentăm corect, să conştientizăm aportul de plus valoare pe

care-l aducem pieţei în general şi asigurătorilor în special (privind prin prisma relaţiei

broker - asigurător). “

Chiar dacă majoritatea brokerilor de asigurare autohtoni au caracteristicile enumerate,

comunicarea cu asigurătorii decurge, în general, anevoios a subliniat domnia Sa.

De regulă, activitatea se desfăşoară local, brokerul intrând în relaţie cu una, două

sucursale ale aceluiaşi asigurător. În aceste condiţii, comunicarea între centrii de decizie ai

brokerului şi cei ai asigurătorului este distorsionată, întârziată sau chiar întreruptă de canalele

asigurătorului.

Neimplicarea asigurătorilor, va continua să frâneze dezvoltarea şi perfecţionarea acestei

relaţii, dar nu o va desfiinţa. Brokerii îşi vor continua activitatea la solicitarea clienţilor,

beneficiarii finali ai serviciilor de asigurare, iar cu timpul piaţa va sancţiona atitudinea de

indiferenţă sau chiar răuvoitoare a unor asigurători.

104



Desigur, asigurătorii cunosc faptul că în chestiunea necesităţii existenţei brokerilor de

asigurare în piaţa de asigurare din România, lucrurile au fost deja tranşate în favoarea

brokerilor, judecătorul fiind consumatorul.

Din această analiză succintă, reiese că pentru îmbunătăţirea relaţiei broker – asigurător,

brokerilor le revin sarcini concrete privind profesionalismul şi oferta lor în general, şi nu în

ultimul rând, îmbunătăţirea comunicării cu asigurătorii.

Schimbarea acestei situaţii, prin creşterea eficacităţii acţiunilor individuale sau de grup

ale brokerilor, impune organizarea breslei, astfel încât ea, să fie capabilă să implementeze

standarde de calitate şi siguranţă în practicarea profesiei de broker în asigurări, să asigure cadrul

necesar pregătirii profesionale a membrilor săi şi nu în ultimul rând, să transmită la timp şi

unitar mesaje corecte şi coerente pieţei asigurărilor.

În cadrul conferinţei s-au ridicat şi voci care au pus sub semnul întrebării oportunitatea

şi eficienţa existenţei unei asociaţii de genul Uniunii Naţionale a Societăţilor de Intermediere şi

Consultanţă în Asigurări şi Reasigurări în contextul actual al pieţei de asigurări în România.

Poate într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, în care piaţa re/asigurărilor din Româniase va fi stabilizat şi populaţia va fi conştientă de necesitatea asigurării, atunci o atare asociaţie

ar fi binevenită.

Unor astfel de voci, doresc personal să le răspund, în urma documentării pentru prezenta

lucrare că, într-o oarecare măsură au dreptate, piaţa românească de asigurări este încă imatură

pentru o astfel de organizaţie, dar pe măsură ce ea se va dezvolta – şi cu siguranţă se va

dezvolta, chiar şi în urma aderării la Uniunea Europeană – UNSICAR va avea oportunitatea de

a se dovedi o organizaţie profesională pentru profesionişti, pentru că brokerii de asigurare

reprezintă în ultimă instanţă asiguratul, consumatorul de asigurări, cel care de fapt creează

piaţa.

105



4.2. FORUMUL INTERNAŢIONAL AL ASIGURĂTORILOR ŞI

REASIGURĂTORILOR – FIAR 2005

Palatul Foişor din Sinaia

Evenimentul internaţional s-a bucurat de o atenţie deosebită, atât din partea

organizatorilor, cât şi din partea guvernanţilor sau a reprezentanţilor mass-media, tocmai acest

fapt dovedind că problematica asigurărilor pe piaţa românească preocupă diverse instituţii,

pornind de la Preşedenţia României, Senatul, cât şi pe toate companiile de asigurare de pe piaţă.

În Prima parte a Formului au fost prezentate conferinţe privind următoarele teme :

- Privire de ansamblu asupra pieţei de asigurări din România şi perspective pentru

anul 2005, conferinţă în care au luat cuvântul Dl. Nicolae Eugen CRISAN,

Preşedintele CSA, Dl. Cristian CONSTANTINESCU, Preşedintele UNSAR şi Dl.

Bogdan ANDRIESCU, Preşedintele UNSICAR

- Privire de ansamblu asupra pieţei de asigurări din Europa, Rusia şi statele CSI.

- Integrarea pieţei româneşti de asigurări în contextul pieţei europene- „Bankassurance – un trend viitor sau o „marfă” recentă?

- Valoarea soluţiilor IT&C pentru asigurători

- Managementul resurselor umane şi asigurările

- Managementul relaţiilor cu clienţii şi asigurările

Conferinţele din partea a II-a au avut drept puncte de interes următoarele aspecte ale

pieţei de asigurări :

106

Desfăşurat în cadrul natural şi pitoresc al

Palatului Foişor din Sinaia, ediţia din acest an a

Forumului Internaţional al Asigurătorilor şiReasigurătorilor – FIAR a fost o manifestaţie care

a trezit interesul publicului de specialitate din

întreaga ţară. Au fost prezentate participanţilor

informaţii deosebit de pertinente despre piaţa

asigurărilor şi reasigurărilor din România şi mai

ales din ţările Europei de Est.

Aceste informaţii, schimburile bilaterale de

experienţă şi întâlnirile asigurătorilor au fostdeosebit de fructuoase şi spre convingerea noastră

foarte benefice pentru dezvoltarea ulterioară a

pieţei de asigurări din România.



- Sistemul informatic "EMSYS” – un sistem integrat dedicat industriei de asigurări

- Studiu de caz asupra societăţii de asigurare şi reasigurare "OMNIASIG"

- Sistemele IT, arme competitive în industria de asigurări

- Riscul de Catastrofă Naturală – o constantă provocare naţională, dar şi internaţională

- Ultimele evoluţii privind constituirea unui Pool de asigurători români în domeniul

asigurărilor împotriva riscurilor catastrofale

- Managementul cererilor de despăgubire

- Convergenţa pieţelor financiare cu asigurările

- Legături de parteneriat între societăţile de leasing şi asigurătorii

- Tendinţele pieţei româneşti în domeniul asigurărilor de sănătate

- Tendinţele pieţei româneşti în domeniul pensiilor private şi experienţa internaţională

în domeniu

- Achiziţionarea de reasigurări în Europa de Est

- Asigurările de transport, mijloc de învingere a „statisticilor de accidente”

Din aceste conferinţe subliniem conferinţele de deschidere ale domnilor Nicolae Eugen

CRISAN, Preşedinte CSA, Cristian CONSTANTINESCU, Preşedinte UNSAR şi Bogdan

ANDRIESCU, Preşedinte, UNSICAR, precum şi conferinţele legate de reasigurare în Europa

Estică şi România susţinute de domnii Enrico RICCERI, Director of Reinsurance Division,

HSBC Insurance Brokers, U.K, Sergey V. DEDIKOV, Member of the Management Board,

MOSCOW Re, Russia, Dl. Yuriy KHARAZIAN, Director International Division, MALAKUT

Insurance Brokers, Russia.

Desigur că şi celelalte conferinţe ce au avut loc în cadrul evenimentului FIAR 2005 au

preocupat atenţia participanţilor la fel de mult ca cele amintite, dorim însă să subliniem pe cea a

D-lui Sergey V. DEDIKOV, Member of the Management Board, MOSCOW Re, Russia, în

cursul căreia au fost prezentate informaţii deosebit de interesante şi de actualitate despre noii

„jucători” pe piaţa de reasigurări europeană, şi anume Rusia şi statele CSI.

Începând cu luna iunie a anului curent, UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de

Asigurare şi Reasigurare din România – va deveni membru asociat al CEA (Comité Européen

des Assurance), a anunţat, în premieră, domnul Cristian Constantinescu, preşedintele UNSAR,

în cadrul Conferinţei Principale de la FIAR 2005.

„Este un lucru pe care ni-l dorim de foarte mult timp. Începând cu 10 iunie vom fi

acceptaţi într-o poziţie intermediară, cea de membru asociat, urmând procedura normală, în faza

ulterioară vom deveni membrii cu drepturi depline. Atât timp cât vom fi reprezentaţi în această

asociaţie se va auzi că există România şi că s-au inventat şi în România asigurări. Poziţia de

107



membru este singura postură din care noi ca asociaţie putem face lobby, iar piaţa în totalitatea

ei va beneficia de această reprezentare.”, a declarat domnia sa.

„Mă bucur foarte mult că avem o reprezentare europeană şi la nivelul asociaţiilor

profesionale. Va fi un punct de sprijin important inclusiv în ceea ce intreprindem noi la

Bruxelles atunci când abordăm diverse reglementări, CEA având un rol consultativ

determinant.! A precizat domnul Nicolae Eugen Crişan, Preşedinte al Consiliului Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor.

(CEA este federaţia asociaţiilor naţionale ale asigurătorilor din 32 de ţări europene,

federaţia având 30 de membrii cu drepturi depline şi 2 membrii asociaţi. Începând cu 10 iunie

2005, românia se va alătura Bulgariei şi Croaţiei, deja membrii asociaţi.)

Din anul 1996 UNSAR este membră cu drepturi depline la IUAI – Uniunea

Internaţională a Asigurătorilor de Aviaţie, iar din anul 1997, membru cu drepturi depline la

IUMI – Uniunea Internaţională a Asigurărilor Maritime.

108



CONCLUZII

Lucrarea de faţă şi-a propus să evidenţieze ultimele evoluţii ale pieţei de asigurări şi

reasigurări, atât la nivel intern, cât şi internaţional.

Desigur că tema aleasă este deosebit de complexă, caracteristicile pe care am dorit să le

analizez fiind foarte multe şi foarte variate, însă prezenta lucrare are rolul de a atrage atenţia

numai asupra unor aspecte şi tendinţe recente ale pieţelor de re/asigurări.

Legislaţia europeană, dar nu numai ea, se aliniază treptat structurii complexe care va fi

Uniunea Europeană. Este un efort concentrat şi de intensitate maximă al tuturor statelor membre sau aspirante la calitatea de membru în UE de a aduce legi care să concure cât mai bine

cu standardele impuse de această organizaţie. Procesul este anevoios, complicat şi lung şi unele

ţări, cum ar fi România, se adaptează din mers şi încet, iar schimbările politice din ultimii ani şi

mişcările sociale nu ne sunt chiar de un real folos. Fostele tendinţe de centralizare a economiei

pe alocuri încă îşi mai fac simţite prezenţa.

Evenimentele recente create de mâna criminală a omului, atacurile teroriste de la World

Trade Center din Statele Unite ale Americii din 2001 sau mâna „care aduce pedeapsa divină”,

foarte recentul tsunami din Asia au schimbat drastic piaţa re/asigurărilor.

Piaţa de asigurări şi reasigurări a Statelor Unite este încă în refacere. După familiileîndoliate, piaţa de asigurări a fost cel mai greu încercată, deoarece clădirile prăbuşite

reprezentau însăşi inima comercială a ţării. Zeci de mii de birouri, documente de valori aproape

incalculabile şi zeci de mii de vieţi omeneşti reprezintă bilanţul evenimentului de la 11

Septembrie 2001. Problema care însă se pune este faptul că înainte de producerea

evenimentului, asigurătorii americani nu au acordat o importanţă foarte mare riscului de

terorism şi de aici nici acoperirea prin prime adecvate a unui asemenea risc. Şi inevitabilul s-a

produs. Mulţi asigurători au resimţit puternic efectele acestui eveniment, dar şi mai puternic

afectată a fost piaţa reasigurărilor. Reasigurătorii au fost cei la care s-a oprit unda de şoc.

Trendul descendent al pieţei de asigurări şi reasigurări din SUA poate fi urmărit în lucrare încapitolul trei.

Stihiile naturii s-au dezlănţuit anul trecut în Asia. Un număr record de ţări (9 ţări) au

fost afectate. La o lună de la producerea cruntului eveniment, omenirea, încă în stare de şoc,

număra victimele : mai mult de 300.000 de mii de morţi, sute de mii de răniţi sau de dispăruţi şi

pagube de sute de mii de dolari.

Şi dacă în primul caz, cel al Statelor Unite, te mai poţi întreba, dacă prevederea ar fi

avut vreun rol în anticiparea fenomenului, în acest din urmă caz numai natura nemiloasă poate

fi învinuită. De aici şi necesitatea imperioasă a încheierii unei asigurări : pentru viaţa ta ca om,

dar şi pentru bunurile tale. Din păcate, în ciuda sutelor de mii de victime, pierderile îndomeniul bunurilor asigurate sunt minime, deoarece asigurările sunt puţine în ţările afectate,

deci implicit piaţa asigurărilor nu este foarte afectată. Din punct de vedere economic, însă, este

de-ajuns să menţionăm că economiei Sri Lankeze îi trebuie 15 ani pentru a-şi reveni în urma

pierderilor, iar Indiei 7 ani, pentru a realiza adevărata dimensiune a dezastrului.

Dar nu numai evenimente negative influenţează această piaţă aflată într-o continuă

schimbare, ci şi evenimente benefice, cum ar fi crearea Uniunii Europene şi dorinţa României

de a adera la ea.

109



În Europa, datorită unui fals sentiment de siguranţă datorat concentrării conflictelor

armate moderne înafara ei, populaţia a încheiat mai puţine asigurări de viaţă din 2003 încoace.

Fenomenul, foarte uşor explicabil, dacă aruncăm „vina” către piaţa asigurărilor de viaţă din

Marea Britanie şi Spania, ar trebui totuşi să ne alarmeze. Poate totuşi există lecţii de învăţat de

la Statele Unite.

Germania în ultimii ani a înregistrat un trend pozitiv, Marea Britanie continuă să fie în

vârful piramidei europene, iar în Olanda au început anii schimbării. Toate acestea pot fi

urmărite în capitolul trei al lucrării de faţă.

Noii „jucători” pe piaţa europeană de asigurări sunt state recent devenite membre în UEşi anume statele din Comunitatea Statelor Independente (fosta URSS fără Ţările Baltice) şi

ţările din Europa de Est („Noua Europă”, cum au fost ele denumite după 1 mai 2004 când au

aderat la Comunitatea Europeană, este vorba de Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia,

Slovacia şi Ungaria şi alte două ţări candidate România şi Bulgaria), iar expansiunea Uniunii

Europene va aduce un plus de circa 100 de milioane de potenţiali consumatori de asigurare pe

piaţa europeană, un potenţial care nu trebuie, desigur, să fie neglijat.

De asemenea, din studiul nostru se poate desprinde tendinţa certă a pieţei româneşti de

reorientare către piaţa Rusiei şi CSI şi de uşoară depărtare de tradiţionalele pieţe vest europene.

Studiul pieţei de re/asigurări din România mi-a întărit convingerea personală că ea seaflă încă la început, dar, pentru că trăim anii schimbărilor din toate punctele de vedere, şi în

domeniul asigurărilor trebuie să ne zbatem pentru a ne alinia cu vecinii noştri. Sperăm doar ca

procesul să nu fie de foarte lungă durată.

Bineînţeles, aş putea alătura evenimentelor menţionate şi alte aspecte care pot constitui,

la fel de bine, în următorii ani, adevărate provocări pentru companiile de asigurări.

Putem menţiona astfel, necesitatea implementării bazei unice de date privind

autovehiculele asigurate pentru răspundere civilă auto, unificarea RCA-Carte Verde, care va

transforma asigurarea RCA într-o veritabilă asigurare internaţională, trecerea la o nouă

metodologie de calcul a marjei de solvabilitate, respectiv înfiinţarea de către fiecare companiede asigurări a unui fond de siguranţă.

Pe piaţa românească, dar şi pe plan internaţional, 2005 pare să continue proiectele

începute în 2004, cel puţin în materie de asigurări. Iar aceste evenimente, pe care eu le-aş numi

provocările anului 2005, pot constitui, în perioada următoare, atât piedici în activitatea

companiilor de asigurări, dar, în acelaşi timp, reprezintă şi oportunităţi de creştere şi dezvoltare

pentru care noi, generaţiile proaspăt şcolite, trebuie să le facem faţă şi să fim pregătiţi pentru

ele.

110



BIBLIOGRAFIE Iulian Văcărel, Florian Bercea - Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti,

1998

Bistriceanu Ghe., Bercea F., Macovei E. - Lexicon de protecţie socială, asigurări şi

reasigurări, Editura Karat, Bucureşti, 1997

Constantinescu D.A., Dobrin M., Bejenaru A., Gherciu A. - Dicţionar de Asigurări, Editura

SEMNE1994 SRL, 1998

Negoiţă I. – Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Editura Etape Sibiu, 2001

Ciurel Violeta – Asigurări şi reasigurări : abordări teoretice şi practici

internaţionale, Editura All Beck, 2000

Sauer G. – “Dinamică şi consolidare” în Revista Xprimm, anul VI, nr. 2/2004.

Ciuncan A. - “Managementul Riscului – factor de creştere economică” în revista

Primm, anulIV, nr. 4/2002

Michael Huber – “Conceptualising insurance : risk management under conditions

of solvency” - 2002

Gheţu Daniela - “Riscul – O ‘materie primă’ dificilă” în revista XPrimm, anulVII, nr.2/2005

Gănescu D. – “Riscurile naturale” - în revista XPrimm, anulVI, nr. 4/2004

Gurenko E.. – “Perspective în gestionarea riscului unei ţări-riscurile catastrofale şi

reasigurările” - în revista XPrimm, anulVI, nr. 4/2004

Peter Zimmerli&colectivul „Natural catastrophes and man-made disasters in 2004”

din revista electronică Sigma nr. 1/2005

***RAA, Alien Reinsurance in the Market: 1995 Data, 1997.

***RAA, Reinsurance Underwriting Report, 31 Decembrie 2002

Revista electronică Sigma nr. 3/2004

USA-Insurance Department Resources Report 2002

Bershire Hathaway, Raport Anual, 2001

Bershire Hathaway, „Insurance underwriting – General Re”, 2001

Documents

Evolutii Recente in Cadrul Pietei de Asigurari Si Reasigurari Pe Plan Intern Si International