Numarul si referinta programului: RO 0106.06 Cod Twinning Light: RO 01/IB - SO/01 - TL

Finalizarea Strategiei Nationale pentru persoanele cu Handicap Elaborarea Planului National de Actiune pentru perioada 2003-2006

Raportul Final si Planul National de Actiune

Planul de Aplicare a Strategiei: "De la izolare la participare" Utrecht / Bucuresti - 28 Februarie 2003

Propus de: Institutul National Pentru Îngrijire si Protectie / NIZW În cooperare cu Ministerul Olandez al Sanatatii, Protectiei si Sportului OP 19152, 3501 DD Utrecht, Olanda Tel.: +31 30 2306 624 Fax: +31 30 2306 540 E-mail: f.barnhoorn@nizw.nl

Traducere neoficiala: Catalin Bucinschi/Adriana Samoilescu

Cuprins

Introducere

Introducere În ultimii ani s-a scris foarte mult despre conditiile de trai ale persoanelor cu handicap din România. Datorita acestei publicitatii foarte largi, masurile luate între timp au avut ca rol îmbunatatirea situatiei lor. Pâna acum aceste masuri s-au referit la copiii cu handicap precum si la copiii în dificultate sub 18 ani. Prin adoptarea de catre Guvernul României a "Strategiei Nationale pentru protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din România", un prim pas a fost facut pentru îmbunatatirea structurala a situatiei persoanei adulte cu handicap. Cele doua principii de baza ale acestei strategii sunt dezinstitutionalizarea si reintegrarea în comunitate a persoanelor cu handicap.

Guvernul României a cerut, printr -un program de Twinning Light al Uniunii Europene, Ministerului Sanatatii, Protectiei si Sportului din Olanda, sa îl ajute sa elaboreze un plan de implementare a Strategii Nationale. Raspunsul la aceasta solicitare, sub forma unui proiect de sase luni, a fost desemnarea Institutului Olandez pentru Îngrijire si Protectie (NIZW), care a actionat ca organism împuternicit de ministerul olandez. În cadrul proiectului,NIZW a colaborat cu experti ai organizatiilor specializate în îngrijirea persoanelor cu handicap din Olanda si cu experti ai Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap (SSPH) din România.

Scopul acestui proiect a fost "Elaborarea unui sistem continuu si integrat de protectie în vederea cresterii calitatii vietii persoanelor cu handicap". O atentie speciala trebuia acordata institutiilor rezidentiale, asa numitele "camine spital". Cele trei obiective ale proiectului au fost:

• Adoptarea Strategiei Nationale, în conformitate cu legislatia UE din domeniu, regulile standard ale Natiunilor Unite, Carta Social Europeana revizuita, Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 159 privind formarea si încadrarea în munca a persoanelor cu handicap;

• Elaborarea Planului de Actiune privind implementarea strategiei pe termen scurt si mediu 2003-2006, bazat pe prioritatile stabilite în urma raportului de evaluare a situatiei prezente în România; o atentie speciala trebuie acordata închiderii marilor "camine spital", prin dezvoltarea de servicii alternative si centre rezidentiale de talie mica;

• Întarirea institutionala a SSPH.

Datorita întârzierii începutului proiectului în septembrie, finalul proiectului a fost amânat pâna la 1 martie 2003. Astfel, planificarea activitatilor în cadrul Planului National de Actiune a fost de asemenea decalata. Fara îndoiala, ne asteptam ca, în principiu, implementarea Strategie Nationale sa fie finalizata pâna la 1 ianuarie 2007.

Acesta este al doilea raport publicat în cadrul proiectului. Primul, asa numit raport initial, a fost realizat în faza initiala a proiectului si se refera la situatia prezenta în sistemul de protectie al persoanelor cu handicap din România. Acest al doilea raport, final, extinde aceasta analiza si, de asemenea, introduce propuneri de initiative concrete care trebuie urmate pentru asigurarea unei implementari de succes a Strategiei Nationale. În prima parte a raportului va fi prezentat un sumar al activitatilor din proiect precum si o vedere de ansamblu a principalelor constatari rezultate în urma analizei efectuate. În partea a doua, atentia va fi concentrata pe conditiile care trebuie întrunite si pe actiunile care sunt necesare în vederea îmbunatatirii infrastructurii nationale si a dezinstitutionalizarii mentionate în Strategia Nationala: împreuna, aceste elemente formeaza Planul National de Actiune. În partea a treia a raportului se gasesc anexele.

Deciziile luate privind Strategia Nationala luate între timp de autoritatile nationale au determinat echipa de proiect sa "sara într-un tren în mers". Ca rezultat, continutul si finalizarea Strategiei Nationale nu au mai putut fi influentate. Mai mult, în timpul elaborarii constatarilor rezultate în urma analizei, actiunile propuse - cum ar fi

restructurarea SSPH si a inspectoratelor - au fost deja asumate si confirmate de catre Guvern. Desi autorii acestui raport sunt desigur foarte multumiti cu o actiune atât de rapida, ei realizeaza, de asemenea, ca sansele pentru consultarea si discutarea propunerilor lor cu toti cei implicati, au fost diminuate. De aceea parerea lor este ca ar fi exact în spiritul acestor recomandari crearea în perioada imediat urmatoare a conditiilor pentru schimbul de pareri între toate partile interesate, autoritati centrale, locale, inspectorate si ONG-uri, despre calitatile Planului National de Actiune propus. Organizarea acestui schimb este la latitudinea "noului SSPH" sau Autoritatea Nationala pentru Persoane cu Handicap (ANPH).

În timpul pregatirii si implementarii proiectului, un suport consistent a fost primit din partea SSPH si a inspectoratelor din judetele vizitate. Acestia au asigurat pregatirea vizitelor, contactarea institutiilor, organizatiilor, autoritatilor si ONG-urilor locale, precum si realizarea într-un mod cooperant si placut a rolului de gazda. Echipa de experti olandezi se simte în mare masura obligata pentru ajutorul primit. Multumiri trebuie aduse si persoanelor de la nivel local, care au contribuit la realizarea vizitelor prin cooperarea lor. Aceasta este valabil si pentru organizatiile nonguvernamentale care au discutat cu echipa de experti si de la care au fost primite ulterior informatii suplimentare. Expertii mai doresc sa multumeasca si participantilor la cele doua întâlniri regionale unde s-au discutat propunerile si ideile referitoare la Planul National de Actiune. Interesul si deschiderea lor au fost foarte aprec iate. De asemenea, echipa de experti doreste sa multumeasca Delegatiei Comisiei Europene din România pentru interesul aratat si pentru suportul logistic.

Utrecht-Bucuresti, februarie 2003

Echipa olandeza de proiect,

Robert Kraan, NIZW, lider de proiect Henri Braakenburg, NIZV, expert termen lung Peter Boschman, expert termen scurt Hans Sluiter, Ministerul Sanatatii Protectiei si Sportului, expert termen scurt Evert Uitentuis, 's Heeren Loo, expert termen scurt Hans van der Wielen, NIZV, expert termen scurt

Partea 1: Faza de început 1.1. Vedere de ansamblu asupra activitatilor proiectului 1.2. Analiza pe scurt 1.2.1. Infrastructura nationala 1.2.2. Nivelul local si judetean

Partea 1 - Faza de început

1.1. Vedere de ansamblu asupra activitatilor proiectului Obiective

Obiectivele specifice ale fazei de început a proiectului au fost urmatoarele:

• Pregatirea si derularea întâlnirii de lansare a proiectului ; • Realizarea unei prime analize a SSPH, ca organism de coordonare si ca potential

agent de schimbare; • Efectuarea unei analize a situatiei prezente în institutiile rezidentiale (camine

spital) din 8 judete; • Efectuarea unei analize a situatiei prezente a modelelor de servicii comunitare

alternative în cinci judete; • Pregatirea si prezentarea raportului asupra fazei de început.

Vizita initiala

Pentru pregatirea proiectului, liderul de proiect si expertul pe termen mediu au efectuat o vizita în România în septembrie 2002. În timpul acestei vizite au avut loc întâlniri cu autoritatile nationale, cu Institutul National de Studii si Strategii, ONG-uri, reprezentanti ai Uniunii Europene etc. Din aceste vizite a reiesit clar ca toate partile implicate sunt convinse de necesitatea modificarii substantiale a situatiei persoanelor cu handicap adulte din România. Nu acelasi consens l-au întrunit prioritatile schimbarii: desi toate partile implicate au cazut de acord asupra principiilor dezinstitutionalizarii, diferentele de opinie au fost legate de posibilitatea realizarii acestuia. Principalul criteriu pentru aceasta a fost lipsa serviciilor alternative comunitare. De asemenea, anumite îndoieli au fost exprimate referitor la necesitatea investitiilor în institutiile rezidentiale existente. A fost considerata necesara o înlocuire rapida a acestor institutii cu servicii alternative. În plus, s-a spus ca trebuie acordata multa atentie calitatii acestor servicii, atât publice cât si private.

Întâlnirea de lansare

Obiectivele acestei întâlniri au fost:

• Evidentierea lansarii oficiale a proiectului; • Sa prezinte oficial echipa de proiect beneficiarilor si celorlalte grupuri interesate; • Sa schiteze si sa obtina aprobarea pentru un sistem de comunicare si un mecanism

de cooperare; • Sa prezinte faza de început a proiectului .

Întâlnirea a mai avut rolul de se asigura ca toti actorii principali sunt constienti de ceea ce s-a propus în proiect si de a atinge un punct de vedere comun asupra rezultatelor asteptate. Întâlnirea a avut loc pe 24 septembrie la sediul Delegatiei Comisiei Europene si a fost prezidata de Doamna Anne de Ligne, reprezentanta UE pentru afaceri sociale în România. Au luat cuvântul Domnul Secretar de Stat Constantin Stoenescu (SSPH), Domnul Secretar de Stat Razvan Cirica (MMSS), Doamna Roxana Morea (Delegatia Comisiei Europene) si domnul Robert Kraan - liderul de proiect. La întâlnire au participat 28 de persoane.

Referitor la prezentari, organizatiile nonguvernamentale în mod deosebit au aratat o serioasa îngrijorare referitor la rezultatele asteptate ale proiectului si la importanta practica a Strategiei Nationale. Un scurt rezumat al întâlnirii de lansare a fost publicat în România Business Journal (nr.40. 2 oct. 2002)

Vizitele în judete

Referitor la pregatirea analizei de situatie, s-a stabilit vizitarea mai multor judete. Principiul de selectare a fost un set echilibrat de patru criterii: varietatea geografica, varietatea culturala, varietatea socio-economica si calitatea serviciilor oferite (sub, în concordanta sau peste standardul minim national de suport pentru persoanele cu handicap). Ca rezultat, au fost selectate urmatoarele judete:

Vâlcea - în concordanta; vizitat pe 25-26 septembrie Suceava - în concordanta; vizitat 7-16 octombrie Timis - peste medie; vizitat 7-16 octombrie Cluj - peste medie; vizitat 7-16 octombrie Prahova - peste medie; vizitat 17-27 octombrie Vrancea - sub medie; vizitat 17-27 octombrie Covasna - în concordanta/sub medie; vizitat 17-27 octombrie Tulcea - sub medie; vizitat 17-27 octombrie

În vederea îmbunatatirii eficientei si a accelerarii analizei, nu a fost planificata o perioada separata de vizitare a serviciilor alternative. Vizitarea serviciilor alternative a fost astfel integrata în fiecare din vizitele în judete.

Raport initial

Constatarile si concluziile rezultate în urma vizitelor au fost detaliate în analiza prezentata în raportul initial. Acest raport a fost completat într-un timp extrem de scurt si a fost publicat în noiembrie anul trecut. În raport au fost facute deja câteva recomandari refer itoare la îmbunatatirea situatiei prezente. De asemenea, au fost lansate si propuneri pentru Planul National de Actiune. Câteva dintre aceste propuneri vor fi în continuare aprofundate în partea a doua acestui raport final.

Întâlnirile de clarificare

În pe rioada noiembrie -decembrie a anului trecut au fost organizate patru întâlniri în care s-au discutat rezultatele analizei cu autoritatile si organizatiile implicate. Obiectivele acestor întâlniri au fost:

• De informare a celor implicati asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate în urma analizei

• Facilitarea unui schimb continuu de pareri asupra primilor pasi din Planul National de Actiune prezentati în raportul initial.

Runde succesive de discutii au avut loc cu personalul si conducerea SSPH si cu inspectoratele din cele opt judete vizitate (în noiembrie) si cu organizatiile nonguvernamentale "traditionale", si cu un grup de reprezentanti ai " noilor" ONG-uri (în decembrie) (vezi anexa 3.5.). În continuare, au avut loc întâlniri separate cu Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din România si cu Asociatia Nationala a Nevazatorilor.

În general vorbind, s-a constatat un anume consens referitor la concluziile analizei asa cum au fost prezentate în raportul initial. De exemplu, separarea sarcinilor ISTPH-urilor în sarcini de furnizare de servicii si sarcini de inspectie a fost subliniata în mod special, precum si necesitatea unei pozitii mai putin dependenta a SSPH (Autoritate Nationala în loc de Secretariat de Stat în subordinea Ministerului Sanatatii). În particular, ONG-urile "traditionale" (nevazatori, surzi) s-au aratat îngrijorate de consecintele descentralizarii extreme si ale reorganizarii infrastructurii nationale asupra activitatilor lor. Din partea "noilor" ONG-uri s -a constatat dorinta de a fi recunoscute ca parteneri si de a fi implicate în procesul de reintegrare. Multe dintre organizatii au aratat ca ar fi foarte multumite sa contribuie activ la acest proces. De asemenea, si-au exprimat dorinta de a obtine mai mult ajutor, de ex. informare si instruire si prin elaborarea de standarde de calitate pentru serviciile comunitare. Mai mult, legislatia ar trebui modificata în asa fel încât sa le permita executarea de sarcini publice.

Pregatirea Planului National de Actiune

În cadrul pregatirii Planului National de Actiune (PAS) au avut loc întâlniri (în noiembrie, decembrie si ianuarie) cu mai multe autoritati si institutii nationale. Printre altele au avut loc discutii cu MLPTL, Departamentul de Politici Sociale din subordinea Primului Ministru, Colegiul medicilor din Bucuresti, Casa de Asigurari Bucuresti, FALR, Asociatia Municipiilor din România, CRIPS, Departamentul pentru managementul pietei muncii de la ANOFM. Comentariile si sugestiile acestora au fost încorporate în PAS.

Un prim proiect al PAS a fost discutat cu aproximativ 50 de reprezentanti ai inspectoratelor, ONG-urilor si autoritatilor din cele opt judete vizitate anterior în doua

întâlniri regionale de o zi, în Tulcea si Vâlcea în luna februarie. Comentariile facute în aceste întâlniri au fost folosite pentru pregatirea textului final al raportului.

Oricum nu toate sugestiile si recomandarile au putut fi adoptate. Va fi de asemenea responsabilitatea institutiilor, ONG-urilor si autoritatilor de a fi în alerta si sa atentioneze referitor la politicile de reintegrare a persoanelor cu handicap.

1.2. Analiza pe scurt Vizitele în cele 8 judete au avut loc în perioada 25 septembrie - 27 octombrie 2002. Toate vizitele au fost efectuate de echipe formate din 2 experti români si 2 experti olandezi, interviurile fiind conduse în special de expertii olandezi. În afara de vizitarea centrelor si serviciilor, au mai avut loc întâlniri cu inspectoratele locale ale SSPH, cu autoritatile de la nivel local si judetean si reprezentanti ai ONG-urilor locale. Trebuie mentionat ca sumarul de mai jos descrie situatia din octombrie 2002.

1.2.1 Infrastructura nationala

Au avut loc întâlniri consultative cu Secretarul de Stat, Directorul si membrii SSPH, cu Directorul Institutului National de Studii si Strategii privind Problematica Persoanelor cu Handicap si cu Inspectorii Sefi ai celor 8 judete vizitate.

Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap

SSPH este în subordinea Ministerului Sanatatii si Familiei. SSPH este organul administrativ central cu atributii în:

• Acordarea certificatului de handicap si solutionarea plângerilor persoanelor cu handicap din întreaga tara

• Verificarea propunerilor de buget ale institutiilor din subordine • Evaluare si decizii asupra propunerilor de investitii si a propunerilor inovative. • Colecteaza sau coordoneaza colectarea tuturor informatiilor administrative si

statistice la nivel national referitoare la persoanele cu handicap, asistentii personali, locatii, institutii si servicii alternative

• Bugetarea si activitatile ISTPH-urilor

În plus, SSPH are sarcina de dezvoltare, coordonare si implementare de politici:

• Elaborarea si aprobarea Strategiei Nationale pentru Persoane cu Handicap • Implementarea, dupa aprobare, a Strategiei Nationale • Initierea, formularea si acceptarea noii legislatii • Dezvoltarea si facilitarea programelor de instruire si formare pentru persoanele

implicate în protectia persoanelor cu handicap • Coordonarea si dezvoltarea unei politici guvernamentale integrate pentru

persoanele cu handicap, împreuna cu celelalte ministere implicate, cu ONG-urile si cu autoritatile judetene, în momentul în care politicile vor fi descentralizate

Ambele tipuri de sarcini necesita diferite tipuri de expertiza si abilitati ale personalului, ambele sunt considerate mari consumatoare de timp. Deoarece sarcinile administrative au propriile lor termene, cum ar fi procedurile bugetare, aceste sarcini au frecvent câstig de cauza, în situatiile conflictuale, în detrimentul sarcinilor de coordonare si de elaborare de politici. Expertiza si abilitatile personalului pentru sarcinile de coordonare si elaborare de politici este prea redusa. Pozitia SSPH în subordinea MSF, în ceea ce priveste dezvoltarea, coordonarea si implementarea politicilor, este prea dependenta si indirecta.

Inspectoratele Teritoriale pentru Persoane cu Handicap

ISTPH-urile sunt situate sub autoritatea SSPH, în timp ce inspectorii sefi sunt selectati si numiti de Consiliile Judetene. Ca si SSPH la nivel central, ISTPH-urile au si sarcini executive si administrative, si sarcini de dezvoltare si coordonare de politici la nivel local. Din nou, aceste sarcini pot fi în conflict datorita presiunii exercitate de timp, ceea ce duce la divergente între persoanele cu handicap si familiile lor, autoritatile locale, autoritatile judetene si politicile SSPH.

Se pot diferentia 3 tipuri de sarcini: 1. sarcini administrative si executive:

• coordonarea activitatii Comisiilor de Expertiza Medicala în acordarea certificatului de handicap si reevalurea persoanele încadrate temporar într-o categorie de handicap

• sa coordoneze comisiile de admitere în institutii • sa verifice si sa discute propunerile de buget ale institutiilor rezidentiale • sa furnizeze statisticile cerute • sa furnizeze asistenta sociala persoanelor cu handicap • sa sprijine si sa finanteze partial asistentii personali

2. sarcini privind dezvoltarea de politici si de coordonare:

• coordonarea si integrarea implementarii politicilor pentru persoanele cu handicap cu celelalte sectoare, cum ar fi educatie, munca si protectie sociala, la nivel judetean

• rezolvarea problemelor individuale cu agentiile guvernamentale • discutarea problemelor persoanelor cu handicap cu autoritatile locale, ONG-uri, si

alte structuri guvernamentale, si cautarea de solutii structurale • sa contribuie la dezvoltarea politicilor SSPH

3. sarcini legate de oferirea de informatii si consultanta persoanelor cu handicap si/sau familiilor lor.

O concluzie generala este ca ISTPH-urile nu sunt concentrate pe calitatea institutiilor, ci pe detalii administrative.

Referitor la furnizarea de informatii si consultanta s-a constatat ca aceasta informatie este disponibila foarte rar sub forma de pliante si brosuri. Personalul ISTPH este deseori multidisciplinar, dar majoritatea sunt pregatiti pentru sarcinile administrative. Si mai important, ISTPH-urile nu sunt echipate sau în pozitia de a efectua inspectii independente ale serviciilor. Standardele de calitate necesare acestor sarcini nu sunt înca disponibile.

Institutul National pentru Studii si Strategii privind Problematica Persoanelor cu Handicap (INSSPPH)

Programarea activitatilor INSSPH este decisa în directa relationare cu activitatile SSPH.

Principala activitate a INSSPH este de a studia literatura si alte surse secundare, în timp ce fondurile pentru deplasari si expertiza, pentru activitate de teren a actualului personal lipsesc. Personalul INSSPH este format din 40 de persoane, dintre care 15 sunt în principal cercetatori, cu o experienta medicala. Doar putini au experienta practica. INSSPH mentine legaturi de lucru cu Universitatea din Bucuresti.

Un produs recent al INSSPH este Ghidul Asistentului Personal al persoanei cu handicap. Manualul are un continut predominant medical si practic. Standardele de calitate pentru institutii sunt în curs de elaborare. INSSPH publica bianual revista "Societate si Handicap", cu continut în engleza si franceza.

Pentru a deveni mai independent fata de SSPH si ISTPH-uri în colectarea informatiilor si datelor, INSSPH trebuie sa efectueze mai multa cercetare de teren. Oricum, bugetul pentru deplasari nu este înca disponibil, iar abilitatile personalului sunt insuficiente.

1.2.2. Nivelul autoritatilor locale si judetene

În cadrul vizitelor în judete au avut loc multe discutii cu un numar substantial de persoane; s-au efectuat de asemenea si vizite la un mare numar de institutii si agentii. Întâlnirile care au fost aranjate în fiecare judet au avut ca interlocutori:

• ISTPH-uri • Reprezentanti ai Consiliilor Judetene ( presedinte, vicepresedinte, secretar

general, sefi de departamente), iar în unele cazuri si cu prefectul. • Agentiile Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca, si în unele cazuri, cu

Inspectoratele Scolare • Mai multe centre rezidentiale si alte tipuri de instituii, în unele cazuri fiind vorba

de institutii care nu erau sub directa coordonare a SSPH • Reprezentanti ai ONG-urilor locale

• Reprezentanti ai autoritatilor (primar, viceprimar, consilieri locali, sefi de departamente) locale ( municipii, orase, comune, sate)

Persoanele cu Handicap

Definitia handicapului este mai degraba larga în România (si în conflict cu definitia din Clasificarea Internationala a Dizabilitatii si Handicapului (*)). Ca sa fie recunoscut drept persoana cu handicap, oricine trebuie sa mearga la Comisia de Expertiza Medicala (CEM). Odata recunoscut ca atare, ISTPH elibereaza un certificat de handicap care permite obtinerea unui ajutor specific. Criteriile de obtinere a certificatului par vagi si pot fi usor manipulate.

Persoanele cu handicap grav si care nu traiesc în centre rezidentiale (122.500 de persoane) au dreptul la asa numitul asistent personal (AP). În cele mai multe cazuri, AP este un membru al familiei sau o ruda , si deci salariul sau este o parte din venitul familiei si nu un ajutor separat. O constatare importanta: calificarile necesare asistentului personal nu au fost bine definite. Nu exista programe speciale pentru "interventie timpurie", atâta timp cât copiii de gradinita nu sunt în responsabilitatea inspectoratelor, a ANPCA sau a SSPH. Începând cu vârsta de 3 ani pâna la 18 ani copiii sunt în responsabilitatea ANPCA; dupa 18 ani se afla în responsabilitatea SSPH/ISTPH-uri. Serviciile pe care cele 2 institutii le furnizeaza nu sunt similare. Pentru grupul de vârsta 3-5 ani serviciile de suport (educatie, terapie, etc) lipsesc.

(*) Între timp Clasificarea Internationala a Dizabilitatii si Handicapului a fost înlocuita de Clasificarea Internationala Functionala. În timp ce prima clasificare se adresa în special limitarii individului ca persoana cu handicap, abordarea CIF acorda mai multa atentie restrângerilor la care este supusa persoana cu handicap în contextul social. Ultima abordare include toate persoanele cu handicap fizic sau mental, bolnavi cronici (inclusiv cei fara handicap vizibil, cum ar fi epilepsia, afectiuni cardiace, astma, hemofilia, fibroza chistica si alte afectiuni) precum si pe cei cu probleme psihice sau psihiatrice.

Nu toate persoanele cu handicap sunt înregistrate de ISTPH-uri. Un numar necunoscut de persoane cu handicap se afla "ascunse" la domiciliu.

Instituti ile Rezidentiale

Institutiile din coordonarea SSPH/ISTPH vizitate în cele 8 judete au între 50 si 360 de rezidenti. Aproape toate institutiile vizitate au diferite tipuri de rezidenti: persoane cu handicap social, cazuri psihiatrice, bolnavi cronic (Korsakov), infectati HIV, vârstnici. Principalele cauze ale institutionalizarii sunt frecvent în strânsa legatura cu starea de saracie.

Conditiile de locuit ale rezidentilor variaza de la modeste sau bune (camere mici si dragute, un numar mic de persoane pe camera si camere intime) pâna la foarte rele

(dormitoare uriase sau camere mici pline cu paturi, oameni si mobilier). Absenta intimitatii este cea mai pregnanta problema în toate institutiile vizitate. Multe din aceste aspecte pot si trebuie rezolvate fara întârziere.

Multe dintre institutiile vizitate au unul sau mai multe ateliere. În unele cazuri este vorba de o forma utila de terapie ocupationala, alteori de un prim pas spre reintegrarea în societate. Institutiile care au personal calificat de recuperare sau asistenti sociali au rezultate mult mai bune în ceea ce priveste reintegrarea. O schimbare în componenta personalului, combinata cu un program de recalificare ar putea duce la o îmbunatatire considerabila.

Conform estimarilor, numarul de persoane care ar putea trai în familii sau în locuinte protejate, daca serviciile locale ar fi disponibile, variaza între 10% si 70%, în functie de tipul de institutie si tipul de handicap. Totusi, exista institutii care au liste de asteptare cu zeci de persoane care vor sa fie institutionalizate. Procesul de dezinstitutionalizare este puternic afectat de lipsa serviciilor alternative de suport, cum ar fi centre de zi, locuinte protejate, servicii la domiciliu si altele. Institutiile sustin ca nu au suficient personal ca sa furnizeze si servicii la domiciliu. Traditia institutiilor rezidentiale (deseori vizibila în atitudinea conducerii si a personalului), stilul de conducere (neinteresat de schimbare) si slabele legaturi cu societatea sunt bariere puternice în calea procesului de schimbare. Evaluarea independenta ar putea fi utila în stabilirea capacitatii conducerii si a personalului de a atinge scopul propus.

Situatia financiara a unora dintre institutii este slaba. În medie, institutiile primesc o suma de aproximativ 1.750.000 lei pe luna pe asistat, ceea ce reprezinta aproximativ 58.000 pe zi. În functie de circumstante, aceasta suma poate fi substantial mai mare.

Infrastructura locala

Locuinte protejate, centre de zi, centre de criza au fost înfiintate în diferite locuri, iar numarul lor este în crestere. Exemple foarte clare nu sunt usor de gasit, dar exista exemple de buna practica. Foarte interesant este numarul relativ mare de initiative de servicii la domiciliu. În schimb centrele de zi pentru adulti sunt foarte rare, sau complet absente în multe locuri. Oricum, multe dintre aceste proiecte sunt foarte vulnerabile si de multe ori izolate. Activitatea lor depinde de puterea personala a initiatorilor si se bazeaza pe sustinerea sponsorilor din strainatate, care este limitata în timp, urmând sa înfrunte nesiguranta surselor financiare în viitor.

Coordonarea activitatii ONG-urilor cu politicile municipale sau judetene pentru persoanele cu handicap este destul de limitata, cooperarea între ONG-uri este fragmentata si cu greu se poate vorbi de o sustinere adecvata a ONG-urilor.

O pozitie deosebita o ocupa asociatiile pentru nevazatori si pentru surzi. Aceste organizatii au fost înfiintate înainte de 1989 si au o structura extinsa de facilitati de suport pentru membrii lor..

Conform legii fiecare municipalitate trebuie sa aiba unul sau mai multi asistenti sociali. Ei se regasesc în cadrul departamentului de protectie sociala. Multi dintre acesti asistenti sociali nu au o formare profesionala conforma pozitiei respective; nu exista posibilitati adecvate de instruire. Municipalitatile se plâng ca, în urma descentralizarii, au primit noi responsabilitati fara suportul bugetar corespunzator. Din cele 64 de municipalitati vizitate doar 21 au angajat asistent social (uneori cu norma partiala).

De asemenea cunostintele legate de dezvoltarea sistemului social, cum ar fi cresterea numarului vârstnicilor, migratia etc, sunt reduse sau chiar absente. Bazele de date lipsesc sau sunt incomplete. Doar putine municipalitati au o politica clara referitoare la dezvoltarea sociala asteptata, la pozitia persoanelor cu handicap si a altor grupuri vulnerabile de cetateni.

Nivelul judetean

În practica obisnuita a inspectoratelor se acorda putina atentie aspectelor legate de metodologia si calitatatea muncii si se acorda o atentie mare activitatilor administrative si de înregistrare. Personalul inspectoratelor se plânge de schimbarile rapide de legislatie, ceea ce le pune sub o mare presiune munca zilnica. Cea mai mare parte a inspectoratelor vizitate nu au un sediu conform necesitatilor. În multe cazuri lipsesc atât spatiul necesar cât si accesibilitatea pentru persoanele cu handicap. Comunicarea trebuie îmbunatatita atât între inspectorate cât si între inspectorate si SSPH. Nevoia de schimburi de idei si experienta este substantiala.

Fiecare judet are un Departament de Protectie a Copilului. Anumite judete considera ca este necesara înfiintarea unor departamente similare pentru persona cu handicap, care sa aiba atât sarcini de suport cât si sarcini de dezvoltare de politici. A fost sugerata de asemenea si combinarea celor doua departamente.

Conform reprezentantilor anumitor judete, comitetele de ajutor social ar putea fi agentii ideali pentru elaborarea politicilor judetene în domeniul handicapului. Astfel, aceste comitete pot actiona ca forte judetene pentru implementarea Strategiei Nationale.

S-a subliniat nevoia de mai multe servicii pentru grupurile de tineri cu handicap ce depasesc vârsta de 18 ani, în special de locuinte protejate. Noile proiecte ar trebui sa se dezvolte în comunitati mici si nu în orase mari. În acelasi timp, o cooperare mai larga cu alte servicii sociale si comunitare ar trebui încurajata.

Domenii adiacente

Încadrarea în munca

Una din initiativele de succes ale oficiilor judetene de încadrare în munca sunt târgurile de locuri de munca realizate în cooperare cu ISTPH-urile, în majoritatea judetelor si oraselor mari, cel putin o data pe an. O problema majora este diferenta prea mica între alocatia persoanei cu handicap si salariul minim pe economie primit în urma angajarii. Astfel, motivatia de a cauta un loc de munca este destul de redusa.

Educatia

Numarul scolilor speciale se reduce pe masura ce copiii sunt integrati în scoala normala, conform declaratiilor autoritatilor scolare din judetele vizitate. Opiniile despre succesul acestei noi politici sunt diferite. În anumite municipalitati, procesul de integrare a copiilor în sistemul scolar normal se desfasoara fara nici o problema. Dar, conform Asociatiei Nationale a Nevazatorilor, în prezent 1250 de copii nevazatori sau cu afectiuni de vedere nu sunt integrati în nici un sistem de învatamânt. Exista neclaritati si despre posibilitatea de educatie a copiilor imobilizati sau cu handicap grav care traiesc în familii.

Transportul public

Lipsa accesibilitatilor în transport pentru persoanele cu handicap reprezinta o bariera în calea reintegrarii. Persoanele cu handicap care traiesc în afara oraselor sau în zone izolate pot întâmpina dificultati în deplasarea catre locurile de munca cu transportul în comun. Majoritatea tipurilor de transport - cu exceptia transportului aerian - nu au reglementari speciale pentru accesul persoanelor cu handicap (**). Mobilitatea în orase este serios obstructionata de un numar crescând de masini parcate pe trotuar, aceasta lipsa de disciplina a parcarilor fortând utilizatorii de carucioare si nevazatorii sa ramâna acasa.

(**) S-a sugerat ca licenta pentru transportul în comun, în special pentru autobuz ar trebui conditionata de disponibilitatea vehiculelor accesibilizate pentru persoanele cu handicap

Conditii de locuit

Conform legii, persoanele cu handicap accentuat si grav pot primi un ajutor special privind locuinta. Un anumit procent (25%) din fondurile alocate de stat pentru locuintele sociale ar trebui repartizate persoanelor cu handicap grav. În nici unul din judetele vizitate nu exista nici o masura speciala în vederea stimularii elaborarii de proiecte de locuinte adaptate si nu exista nici un inventar sistematizat al locuintelor care ar putea fi transformate în locuinte speciale pentru persoane cu handicap. Totusi, parerea expertilor este ca în multe din satele si orasele vizitate exista case si cladiri potrivite pentru adapostirea persoanelor cu handicap, desi o parte dintre ele ar trebui mai întâ i renovate.

Sport si petrecerea timpului liber

Se pare ca se acorda doar putina atentie activitatilor sportive si de petrecere a timpului liber, desi anumite servicii si programe exista la nivel national, cum ar fi participarea României la Jocurile Olimpice Speciale. Nu au fost gasite nici un fel de programe speciale la nivel local si judetean. Importanta activitatilor sportive si de petrecere a timpului liber pentru persoanele cu handicap au fost puternic sustinute de numeroase ONG-uri cu care au avut loc discutii.

Partea 2: Planul National de Actiune 2.1. Introducere 2.2. Obiectivele si Principiile Planului National de Actiune 2.2.1. Obiective 2.2.2. Puncte de plecare 2.3. Reforma infrastructurii nationale 2.3.1. SSPH/ANPH 2.3.2. Inspectoratele 2.3.3. Institutul National 2.4. Propuneri pentru reforma institutionala 2.4.1. Prevenirea & Dezvoltarea serviciilor alternative 2.4.2. Restructurare institutionala & dezinstitutionalizare 2.5. Implementarea Planului National de Actiune 2.5.1. Actiuni imediate pentru 2003 2.5.2 Organizare 2.5.3. Monitorizare & Evaluare 2.5.4. Inventarierea actiunilor 2.6. Calendarul activitatilor

Partea a 2-a - Planul National de Actiune

2.1. Introducere În partea a doua vor fi prezentate planul pentru implementarea Strategiei Nationale si preconditiile necesare pentru schimbare, ambele bazate pe concluziile analizei astfel cum au fost prezentate în capitolul 1.2. În capitolul 2.2. vom prezenta mai întâi obiectivele si punctele de plecare. În capitolele 2.3. si 2.4. vom prezenta propunerile specifice pentru implementare referitoare la infrastructura nationala si propunerile pentru procesul de dezinstitutionalizare. Capitolul 2.5. descrie practic implementarea Planului National de Actiune, actiunile specifice propuse si aspectele de organizare incluzând monitorizarea si evaluarea procesului de implementare a Planului National de Actiune. În ultimul capitol - 2.6. - va fi prezentat un calendar al activitatilor, care ofera o privire de ansamblu schematica asupra actiunilor Planului National de Actiune în perioada 2003 - 2006.

2.2. Obiectivele si principiile Planului National de Actiune 2.2.1. Obiective

Obiectivul principal al Strategiei Nationale este "crearea unui sistem de protectie si suport continuu si integrat pentru persoanele cu handicap în vederea cresterii calitatii vietii acestora". Planul National de Actiune se bazeaza pe acest obiectiv si pe principiile mentionate în Strategia Nationala si propune actiuni care sa implementeze aceste idei în practica:

• Reintegrarea în comunitate a persoanelor cu handicap care traiesc acum în institutiile rezidentiale coordonate de SSPH, sau care traiesc în familie fara un suport corespunzator;

• Promovarea unei participari active a persoanelor cu handicap în societate la toate nivelurile si în toate sferele vietii cotidiene;

• Crearea unui sistem de servicii comunitare care sa permita persoanelor cu handicap sa îsi traiasca propria viata cât mai independent posibil, asistati de o retea de suport formata din oameni calificati si de o legislatie adecvata.

Conform misiunii proiectului Twining Light, actiunile propuse se vor concentra pe cele doua elemente prioritare prevazute de Strategia Nationala: reforma administrativa a SSPH si reforma institutionala a domeniului.

2.2.2. Puncte de plecare

Urgenta necesitatatii schimbarilor a fost clar prezentata în Strategia Nationala si confirmata de observatiile expertilor. O analiza convingatoare nu constituie înca o baza satisfacatoare pentru un plan de actiune. Trebuie luate în calcul consideratii de diferite tipuri, astfel încât sa elaborezi un plan eficient care sa conduca la rezultatele dorite. Urmatoarele puncte de plecare sunt considerate la fel de importante pentru obtinerea unei implementari de succes a Strategiei Nationale:

• Incluziunea. Scopul final al oricarei politici referitoare la persoanele cu handicap trebuie sa devina superfluu, pentru ca orice activitate necesara este deja acoperita de o alta, de politicile generale. Acest lucru este adevarat în mod special în ceea ce priveste domeniile îngrijirii sanatatii, îngrijirii si asistentei, educatiei, încadrarii în munca, transportului. Pâna în 2006 autoritatile cu responsabilitati în domeniu, la nivel national, judetean si local, trebuie sa fie pregatite pentru aceasta sarcina.

• Simultaneitatea. Politica referitoare la persoanele cu handicap include o varietate de domenii carora trebuie sa li se adreseze simultan în cadrul Strategiei Nationale si al Planului National de Actiune. Închiderea institutiilor va fi posibila doar daca

serviciile alternative locale sunt disponibile: sa creeze locuri de munca pentru persoane cu handicap fara transport adecvat este inutil. O astfel de simultaneitate este un factor care complica implementarea Strategiei Nationale.

• Descentralizarea. Autoritatile nationale, judetene si locale sunt implicate în mod egal în procesul de reintegrare a persoanelor cu handicap. Autoritatile nationale sunt responsabile pentru legislatie, finantare, control al calitatii si alte forme de suport general referitor la politicile pentru persoanele cu handicap. Judetele sunt direct responsabile de aplicarea acestei politici prin furnizarea locatiilor, planificare si servicii de suport pentru persoanele cu handicap în timp ce autoritatile locale sunt responsabile pentru contactul direct cu persoanele cu handicap si pentru serviciile comunitare în orasul sau satul respectiv. Întelegerea dependentei reciproce între cele trei tipuri de autoritati si actionarea în consecinta este o preconditie importanta pentru succesul implementarii Strategiei Nationale.

• Parteneriatul public-privat. Parteneriatul între sectoarele public si privat este esential pentru implementarea cu succes a Strategiei Nationale si trebuie încurajat. ONG-urile joaca un rol important atât în furnizarea de servicii comunitare, cât si în reprezentarea intereselor anumitor grupuri de persoane cu handicap si a rudelor acestora. Planul National de Actiune trebuie sa încurajeze cooperarea, permitând ONG-urilor sa participe cu mai multa usurinta la procesele de luare a deciziilor si prin oferirea de ajutor special si instruire.

• Politica comunicarii bidirectionale. Implementarea Strategiei Nationale depinde de o buna comunicare între partile interesate. Procedurile, reglementarile si legile elaborate de autoritatile nationale trebuie nu doar sa fie trimise la nivelurile inferioare ci importanta lor trebuie înteleasa si acceptata (transparenta) ca o contributie utila la implementarea strategiei. Autoritatile nationale si judetene trebuie sa înteleaga importanta experientei de la nivelul cel mai de jos si sa actioneze în consecinta. În afara de aceasta forma de comunicare bidirectionala verticala este necesara si comunicarea orizontala între inspectorate, departamente judetene, asistenti sociali, institutii rezidentiale.

• Bugetarea. Este important ca toate autoritatile, institutiile si organizatiile implicate sa stie din timp câti bani se pot cheltui. Bugetele aprobate trebuie, bineînteles, sa fie suficient de mari ca sarcinile asumate sa fie îndeplinite. În afara de aceasta, trebuie sa fie disponibil un alt buget anual, suficient de mare, pentru initierea de noi activitati pentru sustinerea initiativelor pilot, pentru instruirile necesare, pentru campaniile de constientizare. Trebuie creata o rezerva în cadrul bugetelor care sa acopere costurile deprecierii (amortizare).

• Contractarea de furnizare de servicii. Banii trebuie sa fie, pe de o parte, o preconditie importanta a carei claritate preliminara trebuie garantata (bazat pe planuri care includ descrierea rezultatelor obtinute si, în plus cine va fi executantul), iar, pe de alta o motivatie legata de activitatea anterioara, daca obiectivele au fost atinse, în conformitate cu prevederile planului si/sau contractului. De aceea trebuie recomandata contractarea furnizarii de servicii.

• Finantarea transparenta. Trebuie sa existe o relatie clara între nivelul veniturilor la bugetul de stat din taxe si alte contributii pentru protectia persoanelor cu handicap, pe de-o parte, si nivelul cheltuielilor din domeniu, pe de alta. Absenta unei astfel de relatii clare scade încrederea populatiei în sinceritatea autoritatilor

fata de promovarea politicilor pentru persoanele cu handicap si va diminua succesul implementarii Strategiei Nationale.

Aceste remarci au fost încorporate în Planul de Actiune 2.3 - 2.5 si în calendarul 2.6.

2.3. Reforma infrastructurii nationale. Pâna de curând, infrastructura nationala era formata din SSPH, Institutul National si 42 de Inspectorate, toate sub autoritatea Ministerului Sanatatii. Între timp, Guvernul a decis reformarea SSPH într-o Autoritate Nationala aflata sub directa responsabilitate a Primului Ministru. S-a decis de asemenea, ca Institutul National pentru Studii si Strategii sa aiba o raza mai larga de actiune si ca o mare parte din sarcinile inspectoratelor sa fie descentralizate la autoritatile locale, în special judetene. Numarul inspectoratelor va fi redus la 8 Inspectii Regionale iar sarcinile lor vor fi ajustate si vor deveni mai specifice. Toate acestea pot fi privite ca o dezvoltare în urma analizei prezentate în raportul initial la proiectul de Twining Light.

Abordarea ciclica

Infrastructura nationala "restilizata" va fi coloana vertebrala a implementarii Strategiei Nationale. De aceea sunt necesare instrumentele unei politici bune. Urmatoarele propuneri referitoare la rolul viitor al elementelor infrastructurii nationale se bazeaza pe un model analitic al politicii ciclice. Pentru o mai buna întelegere este prezentat în continuare un scurt sumar al numeroaselor etape în politica ciclica: 1. orientarea si explorarea problemei/situatiei si a solutiei/ schimbarilor care sunt dorite 2. formularea abordarii solutionarii problemelor

• Definirea problemei • Tinte • Instrumentele selectate • Rezultate asteptate • Resurse, inclusiv bugetul

3. procesul de organizare a suportului si de aprobare de catre grupurile interesate 4. implementarea politicii, monitorizarea procesului si a realizarilor 5. evaluarea realizarilor si efectele (colaterale) ale implementarii politicii 6. consecinte ce duc la reformularea abordarii rezolvarii problemei. Abordarea ciclica este un instrument care permite o continua ajustare a unei politici anume dovedind ca monitorizarea procesului de implementare si evaluarea periodica a progresului facut sunt garantate.

2.3.1. SSPH

Fostul "SSPH" va deveni curând "noua" Autoritate Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH). Aceasta schimbare de nume si pozitie speram sa permita SSPH sa-si

mareasca efortur ile privind suportul pentru persoanele cu handicap. Cadrul Administratiei Publice

Rolul inovativ al SSPH în urmatorii (cel putin) 4 ani, 2003-2006, trebuie sa se evidentieze în urmatorul cadru al administratiei publice (vezi de asemenea 2.1.2. Puncte de Plecare) :

1. Dezvoltarea unei politici inclusive. Pâna în 2006 autoritatile responsabile în acest domeniu, la nivel national, judetean si locale, trebuie sa fie pregatite pentru aceasta sarcina. Aranjamente speciale sunt permise doar în cazuri exceptionale;

2. Descentralizarea responsabilitatilor politicii pentru persoanele cu handicap, la nivel judetean si local cât mai mult posibil (între timp descentralizarea a fost realizata prin recentele hotarâri guvernamentale!);

3. Disponibilitatea bugetara pentru diferite niveluri guvernamentale si pentru asigurarile sociale trebuie facuta în mod clar si transparent;

4. Organizatiile guvernamentale, ca furnizori de servicii si ca grupuri de (auto)reprezentare trebuie sa joace un rol mai substantial în dezvoltarea de politici si implementarea acestora;

Implementarea obiectivelor Strategiei Nationale si Planului National de Actiune trebuie sa fie un efort comun al diferitilor actori de la nivel national, judetean, local si ONG-uri, incluzând atât furnizorii de servicii cât si grupurile de reprezentare, fiind exponentii cetatenilor implicati.

Sarcini cruciale

Coordonarea nationala a procesului de implementare este sarcina numarul unu a SSPH-ului modificat si întarit, cu tot ajutorul pe care îl poate mobiliza, dar oricum cu ajutorul Institutului National si al inspectoratelor teritoriale reformate ce opereaza acum la nivel regional.

Sarcinile cruciale în aceasta problema sunt:

1. Dezvoltarea legislatiei: noi initiative în directa legatura cu spiritul Strategiei Nationale, schimbari în alte acte legislative relevante si verificarea noii legislatii cu alt scop sau cu un scop mai general;

2. Dezvoltarea politicilor strategice si implementarea acestora prin planuri de actiune operationale: cu aspecte sectoriale, intersectoriale si integrale;

3. Coordonarea implementarii planurilor de actiune diferentiate, în functie de divizarea responsabilitatilor, la diferite niveluri de autoritate (descentralizarea) la diferite

organizatii guvernamentale sau neguvernamentale: stimulare, facilitare, monitorizare si evaluare;

4. Finantarea actualelor si viitoarelor costuri de întretinere si investitii suplimentare pentru noi servicii, instruire, planuri sociale pentru personal redundant si pentru implementarea planurilor de actiune cum ar fi întâlniri, costuri de calatorie etc. În continuare, se sugereaza dezvoltarea de standarde pentru costurile de întretinere a serviciilor prin definirea pretului minim /luna/client.

5. Crearea de structuri clare cu responsabilitate în planificare, furnizare de servicii, finantare si contabilitate, inspectii sau controale independente de calitate. Trebuie utilizate stimulente suplimentare fata de procedurile si controlul administrativ existent;

6 Dezvoltarea de criterii si standarde de calitate pentru noi servicii pentru persoanele cu handicap si pentru micsorarea sau închiderea institutiilor care se afla sub standard (peste 75 de rezidenti).

7. Cresterea constientizarii publicului pentru grupuri tinta specifice, cum ar fi profesionistii din domeniul sanatatii si angajatii comerciali;

8. Crearea de facilitati accesibile de informare si consiliere pentru persoanele cu handicap si/sau familiile lor, pentru clarificarea drepturilor si a obligatiilor lor

9. Dezvoltarea de instruire pentru profesionistii implicati si facilitarea colectarii si schimburilor de "bune practici"

Precum am aratat, sarcinile "noului" SSPH" sunt atât conceptuale (politici inclusive, abordare integrata, implicarea tuturor nivelurilor si cooperarea cu ONG-urile) orientate pe programe (conducerea, monitorizarea, controlul, bugetarea, sustinerea; sarcinile de la 1 la 5) si instrumentale (initierea de instruiri, evaluarea planurilor, administrarea, furnizarea de informatii etc sarcinile de la 6 la 9). Ca rezultat al acestui mare numar de sarcini diferite, SSPH poate ajunge adesea sa fie propriul sau împuternicit, ceea ce ar putea sa provoace confuzie atât în interior cât si în exterior, cu privire la rolul sau si poate conduce chiar la conflicte, ceea ce nu va contribui la o functionare eficienta si usoara a ANPH. De aceea se sugereaza ca SSPH sa urmeze cu strictete sarcinile conceptuale si orientate pe programe. Prin scoaterea în afara a sarcinilor instrumentale se va limita rolul sau privitor la împuternicire. Exercitarea sarcinilor instrumentale poa te fi trecuta în sarcina Institutului National, a institutiilor de educatie (universitati, scoli pentru asistenti sociali si profesiuni socio-pedagogice) ONG-uri, institutii locale sau alte agentii externe. "Noul" SSPH trebuie sa se concentreze în mod spec ial si sa fie echipat pentru elaborarea de politici si mai ales pe rolul sau în elaborarea de programe. Personalul SSPH

Calificarile personalului SSPH trebuie sa coincida cu cele necesare pentru executia si implementarea Planului National de Actiune. Se pune totusi problema daca fiecare tip de

expertiza necesara este disponibil. În special expertiza în domeniile dezvoltarii de politici, managementului de proiect si comunicarii s-ar putea sa se dovedeasca insuficiente. Ultima remarca s-ar putea aplica si pentru personalul inspectoratelor. In afara de pregatire profesionala - pentru care trebuie elaborat un plan - trebuie luata în considerare posibilitatea recrutarii de personal calificat.

Comitetele intersectoriale

Politicile referitoare la persoanele cu handicap au multe puncte comune cu politici din alte domenii, cum ar fi sanatatea, transporturile, protectia sociala, munca, educatia, sportul, cultura. O buna sincronizare a masurilor diverselor ministere este esentiala pentru a garanta succesul implementarii Strategiei Nationale si a derularii Planului National de Actiune. Mai mult, interesele ONG-urilor, atât ca furnizoare de servicii cât si ca reprezentare, trebuie de asemenea luate în calcul. De aceea propunem înfiintarea de comitete intersectoriale (daca vor coincide sau nu cu consiliile de dialog social este o problema ce va fi discutata în viitor) la nivel national si judetean, formate din reprezentanti ai acestor domenii, ONG-uri, SSPH, reprezentanti judeteni. În elaborarea si derularea planurilor aceste comitete trebuie sa ia în considerare implicarea adecvata si la timp a tuturor zonelor relevante.

2.3.2. Inspectoratele

Conform Hotarârii Guvernului, sarcinile celor 42 de inspectorate au fost transferate la judete iar numarul lor a fost scazut substantial. Nou înfiintatele Inspectii Regionale coincid acum cu cele 8 regiuni de dezvoltare din România. Numarul angajatilor a fost de asemenea redus la jumatate.

Cum s-a spus si mai devreme ar fi de preferat ca inspectiile sa fi divizate în doua organizatii: a) Inspectii independente b) Organizatii de suport pentru informare si consiliere pentru persoanele cu handicap si familiile lor

Inspectoratele independente

Se propune sa existe trei tipuri de inspectii: 1. Inspectie generala, referitoare la standardele de calitate generale ale serviciilor 2. Inspectie tematica, concentrata pe teme specifice, cum ar fi participarea clientului 3. Inspectie de criza si interventie, cum ar fi reactia la plângeri sau alt fel de semnale.

Una dintre cele mai importante sarcini ale Inspectiilor va fi, odata cu elaborarea standardelor de calitate, controlul noilor servicii comunitare. Standardele trebuie elaborate în strânsa colaborare cu furnizorii de servicii, atât guvernamentali cât si neguvernamentali, cu clientii si cu expertii guvernamentali. Elementele principale ale acestor standarde trebuie sa se concentreze pe :

• Nivelul de calitate • Eficienta si eficacitate • Participarea clientilor • Orientarea pe nevoile clientilor

Rolul si pozitia independenta a ANPH si a Inspectiilor Regionale trebuie sa aiba o baza legala. Personalul este de preferat sa fie recrutat doar pe baza calitatii profesionale si a experientei si nu pe baza criteriilor politice.

Organizatii de suport

Parintii/rudele copiilor cu handicap si adultii cu handicap însisi au nevoie de multa informatie si consiliere pentru a-si gasi drumul în societate si pentru a obtine suportul, ajutorul la care sunt îndreptatiti. Pentru a da raspunsurile adecvate, rapide si clare la întrebarile lor, este necesara înfiintarea la nivel local a unor birouri de îndrumare, usor accesibile; nu neaparat ca organizatii independente, ci pot face parte de exemplu din biroul primarului sau din departamentul de protectie sociala. Aceste birouri de îndrumare trebuie sa fie conectate cu o Organizatie de Suport Judeteana, unde expertiza sa fie disponibila pentru aceste organizatii locale si unde si profesionistii (asistenti sociali, personalul centrelor rezidentiale, personalul serviciilor comunitare) pot gasi suportul necesar. Sau în termeni manageria li: în timp ce biroul de îndrumare este fata activitatii, organizatia de suport judeteana serveste drept baza de suport. Ar trebui cercetat daca si cum extinderea organizatiilor de suport judetene ar putea integra departamentul de protectie a copilului la nivel judetean.

Organizatiile de suport / Birourile de îndrumare trebuie sa fie:

• Integrative, adica sa implice toate sferele vietii, cum ar fi: îngrijire, locuinta, transport, educatie, munca, asistenta financiara etc

• Sa raspunda la solicitari, ceea ce înseamna ca suportul sa fie modelat pe necesitatile clientilor.

Mai mult Organizatiile de Suport Judetene trebuie sa raspunda la nevoia de suport a profesionistilor: informatii despre legislatie, informatii despre bunele practici, supervizarea instruirii etc. Multa atentie trebuie acordata managementului resurselor umane si instruirii specialistilor. Organizatiile de Suport Judetene trebuie sa fie conectate între ele, precum si si cu un centru de resurse si expertiza la nivel national. Acest centru de resurse (care poate avea, dar nu e obligatoriu, ca baza Institutul National) trebuie sa furnizeze informatii inteligibile si accesibile atât pentru persoanele cu handicap cât si pentru profesionisti. În acest fel, informatia necesara pentru întrebari individuale si suportul necesar pentru profesionisti pot fi dezvoltate si diseminate într-un mod eficient si eficace.

Din cauza ariei largi si variate de expertiza care va creste continuu, aceste organizatii de suport pot îndeplini si rolul important de consiliere a elaboratorilor de politici de la

diferite niveluri de autoritate. Organizatiile de suport trebuie sa aiba reprezentanti în comitetele intersectoriale de la nivel national si judetean.

2.3.3. Institutul National pentru Studii si Strategii

În prezent, situatia programarii activitatilor institutului s-a stabilit în strânsa colaborare cu SSPH. În noua situatie, institutul va fi reformat într-un institut cu domeniu de activitate mult mai larg, cum ar fi persoanele cu handicap si alte grupuri de persoane, ca, de exemplu, copii cu handicap sub 18 ani. Ca si "noul" SSPH, va fi sub directa autoritate a Primului Ministru. Cât priveste implementarea Strategiei Nationale aceasta noua pozitionare este importanta deoarece permite institutului sa contribuie la o politica coerenta privind protectia persoanelor cu handicap, într-un mod mult mai eficient decât în trecut.

Sarcinile Institutului National

Printre sarcinile Institutului National ar trebui sa fie si urmatoarele:

• Sa furnizeze rapoarte asupra situatiei persoanelor cu handicap, a nevoilor si a gamei de servicii disponibile;

• Sa selecteze bunele si relele practici în România; • Sa furnizeze proceduri pentru organizarea de noi propuneri; • Sa monitorizeze si sa evalueze noi initiative; • • Sa furnizeze informatiile necesare ANPH si sa dezvolte instrumente, standarde,

modele, etc., în sprijinul definirii dezvoltarilor.

S-ar putea spune ca atributia generala a Institutului National este sa dezvolte si sa implementeze o Strategie de Management al Informatiei în conformitate cu activitatile ce vor începe în cadrul Planului National de Actiune. Strategia trebuie sa includa dezvoltarea de modele pentru sisteme de planificare individuala bazate pe standarde de calitate a vietii, modele despre modul în care se elaboreaza si se implementeaza planurile coordonate la nivel judetean, modele de competente pentru personalul Inspectiilor Regionale si departamentelor judetene, curricula pentru instruiri etc. De asemenea trebuie colectate si diseminate experiente si bune practici referitoare la noile servicii comunitare. La nivel judetean, Institutul National trebuie sa stabileasca legaturi cu institutii de învatamânt si cu furnizorii de servicii pentru a asigura o baza de date adecvata pentru practici, evaluare si inovare. Legaturile trebuie stabilite la nivel national, judetean si local pentru a se asigura ca cercetarea corespunzatoare are autoritate si este diseminata, si ca noile modele de servicii sunt dezvoltate. În aceasta directie Federatia Româna a Autoritatilor Locale (FLAR) poate cons titui un bun partener.

Personalul Institutului National

Se propune angajarea unui personal stabil (10 persoane cu norma întreaga format din cercetatori sociali, sociologi, psihologi). Accentul trebuie pus pe cunostintele si pe experienta practica în domeniul social mai degraba decât în domeniul medical. Pentru un management si o administrare adecvata sunt necesari un director si patru persoane cu functii administrative. Astfel numarul total al personalului stabil ar fi de 15 persoane. Pentru proiecte specif ice poate fi angajat temporar personal cu calificare specifica. Bugetul Institutului National trebuie sa ofere posibilitatea deplasarilor, întâlnirilor, publicatiilor, achizitionarii de echipament etc. si pentru angajarea personalului temporar.

2.4 Propuneri pentru Reforma Institutionala Reforma institutionala este considerata un proces în etape. Totusi, în practica, aceste etape ar trebui desfasurate simultan, într-o maniera complementara integrata. Patru elemente principale sunt importante:

• Prevenirea institutionalizarii; • Restructurare institutionala; • Dezvoltarea de servicii alternative si a unui sistem de protectie speciala; • Dezinstitutionalizare.

În paragrafele urmatoare sunt descrise conditiile si circumstantele care constituie baza procesului de reforma institutionala.

2.4.1 Prevenire & dezvoltare de servicii alternative: Închiderea usii din fata

Prevenirea institutionalizarii este deosebit de importanta. Dezinstitutionalizarea începe cu dezvoltarea procesului de prevenire. Totusi, este imperios necesara luarea de masuri si crearea de servicii comunitare de suport pentru viata independenta si/sau trai în mediu familial. Prioritate în acest sens ar trebui sa aiba persoanele de pe listele de asteptare pentru institutionalizare. Dezinstitutionalizarea trebuie sa fie un proces gradual, planificat cu grija. Trebuie evitata, pe cât posibil, trecerea brusca din institutie catre comunitate, mai ales daca nu s-au organizat înca servicii comunitare alternative si suport pentru persoanele cu handicap. Actiunile urmatoare, care ar fi de preferat sa se deruleze simultan, ar trebui sa fie considerate ca parti necesare ale acestui proces, în acelasi timp complementare si integrate.

Masuri locale & servicii comunitare

Stabilirea de masuri locale si suport comunitar pentru persoanele de pe listele de asteptare sunt cele mai urgente în acest moment. Înfiintarea de centre de zi, locuri de munca cu plata sau fara plata si activitati de timp liber înseamna un pas important în directia

reintegrarii în comunitatea locala; acestea pot fi organizate mai ales de ONG-uri. Este necesar un control strict al calitatii, bazat pe standarde uniforme. La fel de importanta este stabilirea unui sistem de "respite care", pe termen scurt pentru copiii din familii în situatie de criza, forme de suport familial, etc. Aceasta se poate foarte bine realiza sub forma unui parteneriat privat-public: cooperare între autoritatile locale si ONG-uri. Experienta altor tari ne-a învatat ca înfiintarea de servicii comunitare poate duce la o crestere a nevoii de suport. În particular, persoanele cu handicap care nu au solicitat pâna acum îngrijire sau suport - "cazurile ascunse" care traiesc în familie - vor avea tendinta sa faca acest lucru. Aceasta ar putea duce la o crestere initiala a costurilor. Acolo unde exista persoane cu handicap în institutii, finantarea ar trebui deplasata catre dezvoltarea de servicii comunitare. Asa cum s-a mentionat mai devreme, dezinstitutionalizarea este un proces în mai multe etape, fiecare etapa sau faza având caracteristici proprii. Consecintele diferitelor aspecte ale acestui proces sunt proeminent ilustrate în schema din Anexa 3.1.

Centre locale de informare sau "birouri de îndrumare"

Cu ajutorul autoritatilor municipale si locale, pot fi înfiintate centre locale, unde rudele si persoanele cu handicap pot obtine informatii, pot gasi servicii de consiliere, reprezentare sau împuternicire pentru auto-reprezentare. Aceste centre de informare sau "birouri de îndrumare" ar trebui, de asemenea, sa ofere sprijin scolilor prin servicii de instruire pentru copiii sau tinerii cu handicap. Pe baza cunostintelor profesorilor specializati si a fostului personal al scolilor speciale, aceste cunostinte pot fi transferate profesorilor din învatamântul de masa. Birourile de îndrumare ar putea fi înfiintate la nivel municipal si sa functioneze ca birou de întâmpinare pentru organizatiile de sprijin, la nivel judetean.

Asistenti personali si asistentii sociali

Daca exista deja în comunitatea locala, sistemul de asistenti personali (AP) si de asistenti sociali ar trebui sa fie sprijinit în sensul îmbunatatirii si extinderii. Pentru AP, aceasta se poate realiza prin formare la locul de munca, instruire si consiliere sub supravegherea asistentilor sociali. În acest scop, este nevoie sa se dezvolte formarea de formatori si suport de curs pentru formare. Materialul existent (ex. îndrumarul elaborat de Institutul National) este insuficient si sub standard. Rolul asistentilor sociali poate fi extins printr-o mai strânsa cooperare cu institutiile care raspund de instruirea asistentilor sociali: aceste institutii ar putea oferi cursuri speciale de formare si sa creeze un sistem de supervizare si/sau de inter -vizare pentru asistentii sociali. Organizatia de Suport Judeteana ar putea sa faca un inventar initial al nevoilor, în timp ce Institutul National ar putea fi solicitat pentru asistenta prin dezvoltarea curriculum-ului. Asistentii sociali ar trebui, de asemenea, sa încerce sa schimbe atitudinea societatii în favoarea persoanelor cu handicap prin informarea comunitatii si prin stabilirea de legaturi de cooperare cu persoanele locale cheie si cu resursele comunitare cum ar fi biserica, întreprinderile mici, oficiile de munca, etc.

Voluntari

Voluntarii pot fi recrutati pentru executia de reparatii mici sau altele asemanatoare, pentru persoanele cu handicap care traiesc în familie, pentru a le însoti la cumparaturi sau când merg la diverse institutii, cum sunt persoanele în vârsta sau cu deficiente de vedere, etc. Institutiile pot solicita voluntari pentru pregatirea persoanelor institutionalizate pentru integrarea în comunitate. Se poate, de asemenea, lua în considerare folosirea somerilor pentru a îndeplini diverse activitati, în functie de interesele si aptitudinile lor. Centrele anti-drog din România au dezvoltat programe de selectare si folosire de voluntari tineri pentru a îndeplini diverse activitati. Experienta acestora ar putea fi folositoare si în sectorul persoanelor cu handicap. Se propune stabilirea de coordonatori de voluntariat în fiecare dintre judetele care vor avea responsabilitatea promovarii voluntariatului si recrutarea si instruirea de voluntari.

Comisiile de Expertiza Medicala

Comisia de Expertiza Medicala constituie, ca si medicul de familie, o legatura importanta în actualul lant al ins titutionalizarii. Cunostintele multora dintre mebrii comisiilor sunt totusi învechite si nu sunt, în general, în concordanta cu opiniile si metodele moderne privind dezinstitutionalizarea si îngrijirea de tip comunitar. Calitatea comisiilor ar trebui îmbunatatita prin cursuri de formare/perfectionare. Curriculum-ul poate fi elaborat de Institutul National în strânsa cooperare cu Colegiul National al Medicilor si/sau filialele locale ale acestuia. Organizatia de Suport Judeteana ar putea înfiinta în fiecare judet birouri de suport unde comisiile ar putea gasi informatie si alte forme suport profesional.

Depistare timpurie, interventie timpurie

Un element crucial în "procesul prevenirii" este depistarea timpurie a dizabilitatii. Medicii de familie sunt adesea primii carora le revine sarcina de a stabili natura si gravitatea dizabilitatii. Pâna în acest moment sunt doar putine centre specializate de depistare precoce în România. Prin urmare este putina experienta care poate fi acumulata si poate apare riscul neidentificarii unui handicap sau al unei erori de diagnostic. Aceasta poate cauza mai târziu necesitatea institutionalizarii persoanei cu handicap. Pentru a preveni institutionalizarea de acest tip, trebuie elaborat un plan de promovare si de înfiintare de centre de interventie precoce la nivelul întregii tari. Colaborarea cu autoritatile din domeniul sanitar si din învatamânt pare a fi evidenta. Cursuri suplimentare de formare ar trebui dezvoltate pentru medicii de familie si pentru alte categorii de medici si de persoane de îngrijire pentru diagnosticarea dizabilitatilor si stabilirea unei îngrijiri adecvate.

2.4.2 Restructurare institutionala & dezinstitutionalizare: deschiderea usii din spate

Implementarea obiectivelor restructurarii institutionale, în concordanta cu cele mentionate în Strategia Nationala, depinde foarte mult de tipul de conducere manageriala si de personalul specializat din institutii si de personalul serviciilor comunitare. Doar un

management puternic creativ, bazat pe standardele din Strategia Nationala, poate atinge aceste obiective. Toate tipurile de resurse, cum ar fi atitudinea lucratorilor, activitatile zilnice ale rezidentilor, cunostintele personalului, trebuie sa se bazeze pe concentrarea individului asupra potentialului persoanelor cu handicap. Nevoile fiecarui individ trebuie sa fie principiul calauzitor în aceasta abordare a cerintei individuale.

Elaborarea planurilor individuale

Elaborarea planurilor individuale ar trebui sa aiba la baza observatia si dialogul cu persoana cu handicap (evaluare). Din aceste planuri individuale trebuie sa rezulte activitati si terapie, care ar fi de preferat sa aiba loc în afara institutiei, la locuri de munca cu plata sau fara plata. Planurile individuale sunt baza pasilor urmatori. Acestia includ formarea de abilitati generale, individuale si speciale, traiul în grupuri mici în locuinte de tip familial, locuinte protejate si trai independent sau, daca este posibil, traiul într-o familie si - probabil - reintegrarea în propria familie. Un exemplu schematic de proces de dezinstitutionalizare în asa numitul Model de Abordare Ciclica, dezvoltat de J.F.Tönjes pentru proiectul Matra "Integrare în Urlati" (vezi Anexa 3.2).

Umanizarea conditiilor de viata

Trebuie luate masuri imediate pentru crearea unui minim de intimitate rezidentilor din institutiile existente. Asemenea masuri nu necesita sume mari de bani. Un grad mai mare de intimitate, asa cum arata experienta altor state, poate stimula un comportament mai activ si mai pozitiv, ceea ce poate deveni, ca urmare, un important stimul pentru reintegrare. Într-o prima faza, se poate diminua capacitatea pavilioanelor carora li se poate da un aspect mai familiar si mai neoficial. Programele zilnice pot fi dezvoltate. În acelasi timp, ar trebui dezvoltate activitati normale de petrecere a timpului liber, precum si contacte mai bune cu comunitatea locala. Mai mult, trebuie luate masuri imediate pentru stimularea activitatilor de auto-servire, cum ar fi prepararea mâncarii, curatenia în mediul în care traiesc sau lucrul în gradina sau sera. Responsabilitatea proprie pentru activitatile casnice este foarte importanta pentru dezvoltarea personala si pentru viata viitoare a individului în afara institutiei. Institutia însasi poate fi transformata în mai multe unitati mici, situate în comunitate si trebuie înfiintate servicii cu un grad mai mare de integrare în comunitate.

Când nu se poate evita mentinerea pe termen scurt a institutiilor rezidentiale, trebuie creat un lobby pentru a se asigura standardele minime de viata si pentru respectarea drepturilor persoanelor rezidente.

Pentru a pastra informatia (specifica) despre persoanele cu handicap, care s-ar putea pierde în cursul transferului din institutie catre serviciile comunitare, ar trebui create si mentinute centre de informare speciale si o infrastructura de cercetare adecvata.

Adaptarea legislatiei

Reforma si schimbarile sunt adesea obstructionate de reglementarile si instructiunile (prea) stricte. Reglementarile ar trebui sa garanteze drepturile rezidentilor, desi ar trebui, de asemenea, sa lase suficient spatiu pentru o observare flexibila, în functie de conditiile locale si de nevoile rezidentilor. Unele reglementari ar putea sa fie deja depasite si ar trebui reînnoite sau abrogate. Când reglementarile au fost emise de alte departamente sau ministere, ar trebui sa se analizeze daca se pot face ajustari daca este necesar. Pentru îmbunatatirea reglementarilor existente, ar trebui format un grup de lucru la nivel national, compus din reprezentanti ai Inspectiilor, ONG-urilor, SSPH si alte autoritati relevante.

Formare

Curricula de formare ar trebui dezvoltate pentru personalul din institutii, cu accent pe drepturile persoanelor cu handicap. O atentie speciala trebuie acordata abilitatilor si calificarilor necesare pentru planurile individuale de reintegrare a rezidentilor. Acolo unde este necesar, trebuie formati formatori specializati pentru a elabora aceste cursuri de formare. Universitatile si scolile pentru instruire în domeniul asistentei sociale ar trebui încurajate sa dezvolte curricula în strânsa colaborare cu Institutul National si cu Organizatii de Suport Judetene. Trebuie organizate seminare si alte tipuri de întâlniri pentru îmbunatatirea si schimbul viitor de experienta.

Dezinstitutionalizare

Pe baza planurilor individuale ale rezidentilor si cu sprijinul Inspectiilor si al departamentului specializat al Consiliului Judetean, managementul institutiilor ar trebui sa elaboreze planuri pentru viitoarea dezvoltare, de la îngrijirea în institutie la traiul în locuinta protejata, si sa pregateasca închiderea institutiei rezidentiale. Experienta indica faptul ca într-o perioada de timp relativ scurta, trebuie sa fie posibil ca 10-15% din rezidentii din institutii sa realizeze o forma oarecare de trai independent. Ca urmare, trebuie sa fie posibila crearea de locuinte protejate chiar pentru un numar mai mare de rezidenti. Se presupune ca "procesul de iesire din institutie" poate fi realizat în 5 ani, conform experientei altor tari. Experienta altor tari a demonstrat, de asemenea, ca procesul de înnoire ar trebui sa înceapa, de preferinta, cu persoanele care au nevoie cel mai mult de suport intensiv . Daca procesul dezinstitutionalizarii se implementeaza dimpotriva, începând cu cei care au nevoie de un grad mai mic de suport, ar putea apare dificultati suplimentare în etapele urmatoare ale procesului de dezinstitutionalizare.

O alta problema ar putea fi traditia si cultura (inclusiv stilul de conducere) institutiei. Institutiile nu sunt întotdeauna capabile sa creeze servicii comunitare noi. Pentru aceasta, ar trebui sa fie preferate ONG-urile care nu poarta aceasta "povara a trecutului". Crearea si managementul noilor servicii, cum sunt locuintele protejate si traiul independent, pot fi transferate ONG-urilor, autoritatilor locale/judetene sau asa numitelor parteneriate public-privat.

O separare a diferitelor aspecte ale vietii, cum sunt traiul, munca, activitatile zilnice, de timp liber, este foarte utila. Noii furnizori ai acestor servicii se pot concentra asupra unuia dintre aceste aspecte si pot fi, deci, de capacitate mica si, în consecinta, flexibile în modul de operare.

2.5 Implementarea Planului National de Actiune 2.5.1 Actiunile imediate pentru 2003

Este de asteptat ca implementarea Strategiei Nationale sa înceapa în anul 2004. Între timp, este necesara pregatirea elaborarii si implementarii Planului National de Actiune. Unele activitati ca elaborarea unui plan la nivel judetean si planificarea serviciilor pe baza nevoilor beneficiarilor sunt conditiile principale pentru o implementare ulterioara. Aceste actiuni imediate sau proiecte pot duce la acumularea de experienta si pot fi începute în paralel cu stabilirea si implementarea altor activitati obligatorii mentionate anterior. Se spera ca prin implementarea acestor actiuni imediate se va crea infrastructura organizationala si de comunicare necesara între diversele grupuri interesate: autoritati la diferite nivele, inspectii, institutii si servicii, ONG-uri, clienti. Asa cum sunt prezentate aici, actiunile propuse sunt doar schite generale care trebuie detaliate mai mult, în strânsa cooperare cu toate grupurile implicate în fiecare proiect. Toate propunerile sunt formulate ca sarcini pentru a sublinia caracterul lor de urgenta.

Formarea echipelor de evaluare (A-teams)

Denumirea de "A-teams" se refera la cei trei A care caracterizeaza conceptul aceste echipe: assessment (evaluare), ambulant (mobil/care se deplaseaza), action (actiune). Se sugereaza organizarea de echipe mobile în fiecare judet si, în strânsa colaborare cu toate partile interesate (persoane cu handicap si rudele lor, institutii, Inspectii Regionale) acestea vor evalua persoanele de pe listele de asteptare si toti rezidentii din institutii. Pe baza acestor evaluari pot fi elaborate planuri individuale. Fiecare echipa este formata dintr-un psiholog, un asistent social si un medic. Este de preferat ca echipele sa fie formate din persoane calificate si cu experienta, care sunt familiarizate cu problemele persoanelor cu handicap: asistenti sociali care lucreaza la nivel de municipiu sau de judet, psihologi din institutii si Inspectii, medici din Comisiile de Expertiza Medicala. În functie de nevoile de circumstanta, echipa poate fi completata si cu alti specialisti. O mare prioritate o constituie formarea echipelor angajate în evaluare si elaborare de planuri individuale.

Începerea planificarii individuale

Se poate începe cu selectarea a patru institutii pilot pentru elaborarea si implementarea planurilor individuale pentru rezidentii lor. Prioritate ar trebui sa aiba persoanele care se afla pe listele de asteptare ale institutiilor si tinerii de >18 ani care ies din sistemul ANPCA.. Prioritatea data listelor de asteptare poate preveni institutionalizarea. Selectia poate fi facuta de SSPH (ANPH) în cooperare cu echipele de evaluare. Planurile individuale constituie baza pentru alte doua planuri: un plan de extindere a

activitatilor zilnice si un plan de dezinstitutionalizare sau reintegrare, în cooperare cu autoritatile judetene si locale. Institutul National sprijina institutiile si disemineaza cunostintele acumulate si rezultatele în celelalte institutii din tara.

Pregatirea institutiilor rezidentiale pentru închidere

SSPH (ANPH) trebuie sa elaboreze un plan pentru închiderea tuturor institutiilor rezidentia le cu mai mult de 75 de rezidenti. Planul trebuie facut în strânsa colaborare cu institutiile, Inspectiile Regionale si judetele implicate. Trebuie nominalizate institutiile care vor fi închise, cele a caror capacitate trebuie redusa si cele care trebuie restructurate în institutii speciale pentru un numar limitat de persoane care nu pot fi dezinstitutionalizate. În paralel cu acest plan, ar trebui elaborate si alte planuri, la nivel judetean, privind disponibilitatea de servicii comunitare, locuinte alternative, centre de zi, precum si locuri de munca si transportului pentru persoanele cu handicap.

Planificarea înfiintarii de centre de criza si de "respite care"

Fiecare judet sau regiune ar trebui sa-si planifice înfiintarea de centre "respite care", în functie de nevoile zonei, cu o capacitate minima de 20 de locuri, care pot oferi suport persoanelor cu handicap si rudelor acestora, în situatii de criza. În plan trebuie incluse, de asemenea, institutii rezidentiale, servicii comunitare, precum si alte servicii pentru persoanele cu handicap.

Selectarea si implementarea unui model de depistare precoce

Pe baza unui inventar de exemple de bune practici din România si din alte tari, Institutul National trebuie sa faca o selectie si sa aleaga un model de sistem de depistare/interventie precoce. Pe lânga aceasta, trebuie elaborat un plan de implementare a modelului în 10 judete pilot. Acesta ar trebui sa includa un model de monitorizare si evaluare a modelului ales si o propunere de formare a personalului medical si a altor persoane implicate (medici de familie, asistenti sociali, socio-pedagogi, personal din serviciile comunitare, din centrele de zi).

Stabilirea unei retele de suport

Cu sprijinul Institutului National si al Inspectiei Regionale respective, se pot de zvolta planuri judetene integrate în 8 judete pentru stabilirea organizatiilor de suport si retele locale suplimentare. Grupurile interesate la nivel judetean, ONG-uri, reprezentati ai comunitatii si specialisti din institutii ar trebui implicati în proces. Pe parcursul anului 2003, SSPH (ANPH) ar trebui sa organizeze seminarii pentru discutarea modelului si a continutului acestor planuri judetene. Exemple de retele de organizatii de suport pot fi gasite în Olanda sau în alte tari si pot fi adaptate la conditiile si nevoile din România.

Formarea inspectorilor si a personalului de la nivel judetean

Inspectiile si personalul specializat de la nivel judetean au un rol cheie în implementarea PNA. Aptitudinile si atitudinea acestor profesionisti sunt conditii importante si factori cruciali pentru succesul abordarii. Formarea si instruirea lor trebuie dezvoltata în functie de asteptari si de responsabilitati. Un model de competente poate fi baza acestei formari. Trebuie descrise sarcinile, rolurile si competentele. SSPH (ANPH) trebuie sa analizeze daca toti inspectorii, comparati cu acest model de competente, corespund competentelor generale pentru noul lor rol si noile lor sarcini.

Îmbunatatirea sistemului de asistenti personali

Îmbunatatirea, din punct de vedere al calitatii si cantitatii, a sistemului de asistenti personali este extrem de importanta. Formari, cum sunt formarea la locul de munca, supervizarea de catre asistenti sociali de ex. si formare bazata pe manuale noi, trebuie dezvoltate în termen de unul sau doi ani. SSPH (ANPH), în colaborare cu Institutul National, ar trebui sa selecteze mai multe judete pentru a dezvolta interventii la acest nivel. Un sistem de suport puternic la nivel judetean este una din conditiile principale.

Colectarea de exemple de buna practica, elaborarea de indicatori

Pentru a urmari dezvoltarea serviciilor comunitare pentru persoanele cu handicap, trebuie proiectat si implementat un sistem de monitorizare si evaluare. Colectarea si diseminarea exemplelor de buna practica ar trebui sa constituie un element important. De asemenea, trebuie elaborati indicatori pentru masurarea nivelului de integrare si a participarii active a persoanelor cu handicap. Acesti indicatori ar trebui sa acopere domeniile locuntei, al transportului public, încadrarii în munca, educatiei si activitatilor de timp liber. Proiectarea unui model si indicatorii ar trebui sa fie responsabilitatea comuna a Institutului National si a Inspectiilor, în colaborare cu judetele si ONG-urile.

Elaborarea si aplicarea standardelor de calitate

Centrelor de zi si altor servicii locale li se poate cere sa contribuie la dezvoltarea unor standarde de calitate-cadru pentru serviciile comunitare. Standardele de calitate ar trebui sa acopere aria de servicii pentru:

• persoane cu handicap fizic si senzorial, serviciile concentrându-se pe formarea vocationala si formare în trai independent si locuinte protejate;

• persoane cu handicap mintal, servicii concentrate pe activare, dezvoltare, formare de abilitati, formare vocationala;

• persoane în vârsta cu dizabilitati, servicii concentrate pe bunastarea personala.

Etape ulterioare de elaborare si implementare a activitatilor viitoare urmeaza în anii urmatori (2004-2006) în cele mai multe cazuri. Matricea tuturor etapelor, pe activitati, este prezentata în capitolul 2.6.

2.5.2 Organizare

Implementarea Strategiei Nationale pentru primii 4 ani (2003-2006) are nevoie de un management de program la nivel de tara, care poate stabili, monitoriza si controla diversele activitati la nivel national, judetean si local. Grupuri de astfel de activitati pot fi considerate proiecte sub directa responsabilitate a unor lideri de proiect. Pot participa la aceste actiuni personalul SSPH (ANPH), personalul noilor Inspectii Regionale, ONG-uri si personal de la serviciile sociale judetene/locale. Împreuna, ei pot forma grupuri de initiativa la nivel national si judetean. Referitor la cele mentionate la 2.2.2, se recomanda ca abordarea contractarii furnizarii de servicii sa fie implementata pentru câteva, daca nu pentru toate actiunile instrumentate.

Succesul Planului National de Actiune depinde de cooperarea multor parti implicate: managerul de program ar trebui sa aiba autoritatea sa rezolve problemele care ar putea apare între diverse interese, la nivel national, judetean si local. Schimbarile intervenite în pozitia SSPH care a devenit ANPH, conform recomandarilor facute si recent confirmate prin Ordonanta a Guvernului, ar trebui sa ofere aceasta autoritate coordonatorului. Comitetele intersectorieale propuse la nivel national si judetean (sau "platforme pentru dialog social") pot, de asemenea, sa sprijine coordonarea si, mai mult decât atât, ele vor contribui la Planul National de Actiune datorita experientei lor, ca o forma de responsabilitate comuna.

Nivele de responsabilitate

Pentru crearea de servicii comunitare este nevoie de multa vointa. Conditiile de baza, la nivel local, sunt adesea insuficiente si trebuie sa fie mai mult dezvoltate. În afara de asta, pare nedrept sa se lase (exclusiv) în sarcina autoritatilor locale/municipale procesul dezinstitutionalizarii din moment ce motivele nu au aparut sub responsabilitatea sau la nivelul acestora. Din aceasta cauza, se propun "trei linii de inovare" care distribuie responsabilitatile la nivel national, judetean si local/municipal. S-a facut, de asemenea, o distinctie între asa numitul "grup cu probleme" si grupul interesat. Daca procesul de reforma progreseaza, prin consecinta, trebuie ca o parte din responsabilitate sa fie transferata la nivelul urmator.

Prima linie a reformei: procesul dezinstitutionalizarii

Scopul este dezmembrarea institutiilor rezidentiale cele mai mari (>75 de locuri), îmbunatatirea calitatii serviciilor, stabilirea de institutii mai mici, specializate, cu functiuni sporite, ca un centru de expertiza. "Grupul cu probleme" initial este, în acest caz, SSPH (ANPH), judetele fiind grupul interesat. Dupa 2003, în cursul anului 2004, dupa încheierea primei faze (evaluare, planificare individuala) si dupa faza de planificare (inclusiv contracte formale, finantare si proiecte pilot evaluate), judetele pot deveni, prin consecinta, "grupuri cu probleme". Eventual, ONG-urile pot prelua crearea si administrarea serviciilor, sub permanenta responsabilitate a autoritatilor judetului respectiv.

A doua linie a reformei: procesul stabilirii serviciilor protejate

Aceasta se refera la centrele de zi, formare profesionala si locuri de munca protejate, "respite care", interventie precoce, etc. Primul "grup cu probleme" în acest caz va fi judetul care, pe baza inventarului facut în 2003, trebuie sa elaboreze un plan de stabilire a serviciilor, de preferinta cât mai repede posibil si în colaborare cu ONG-uri. Aceste servicii trebuie sa respecte standardele de calitate în ceea ce priveste deschiderea catre societate si promovarea unui maximum de participare a clientilor lor în societate. Transformarea - din nou - a acestor servicii de dimensiuni mici în institutii de tip vechi, "închise", trebuie prevenita cu orice pret.

A treia linie a reformei: crearea unui sistem de suport comunitar

Un asemenea sistem include suport familial, formarea membrilor familiei, informare si centru de suport ("birou de îndrumare"), dezvoltarea retelei de asistenti personali, respectarea politicilor locale, îmbunatatirea rolului si sarcinilor asistentilor sociali, etc. Primul "grup cu probleme" va fi autoritatea municipala, cu sprijinul initial al judetului si, de ex., Institutul National în ce priveste elaborarea de instrumente, metode, curricula de formare si altele.

Trei nivele de autoritate, fiecare cu rolul sau specific ca "grup cu probleme" în legatura cu una din cele trei linii. Controlul si ajustarile ar trebui sa fie facute de Inspectii, care au o sarcina de supervizare independenta a întregului proces de reforma. Odata dezvoltate, servic iile pot fi transferate de la fiecare dintre cele trei linii la o linie paralela. Locuintele, care pot fi dezvoltate pe baza principiilor de trai independent, în cadrul primei linii de reforma, pot fi transferate la a doua linie si, în final, la ONG-uri existente sau nou înfiintate. Dupa cum au remarcat expertii, judetele au o sarcina de coordonare si de posibila initiativa. Un "plan judetean" integrat, care se ajusteaza anual, poate fi utilizat ca un instrument adecvat.

Grup National Consultativ

Pe lânga ceea ce s-a spus deja, se propune initierea unui Grup National Consultativ, constituit din cercetatori si experti în elaborarea de politici. Acest grup consultativ - la care pot fi invitati sa participe, de asemenea, experti straini - ar trebui sa aiba autoritatea sa consilieze managementul Planului National de Actiune (PNA) si pe Presedintele SSPH (ANPH) în ceea ce priveste executia si eventuala reajustare a PNA. În consecinta, o valoroasa expertiza disponibila poate fi solicitata fara a transfera autoritatea procesului de implementare. Grupul ar putea fi invitat sa acorde o atentie speciala nivelului la care obiectivele initiale - importante pentru verificarea, atât a calitatii, dar si a aspectelor instrumentale ale procesului de implementare - sunt atinse si sa faca sugestii pentru îmbunatatirea sau ajustarea procesului daca si când este necesar. Grupul ar trebui sa fie deschis la observatiile ONG-urilor, mai ales ale celor care reprezinta persoanele cu handicap.

2.5.3 Monitorizare si evaluare

Pentru a urmari progresul procesului de implementare si a-l reajusta daca este necesar, o monitorizare si o evaluare periodica a rezultatelor obtinute pâna la un moment dat sunt esentiale. Datele de care este nevoie pentru o monitorizare adecvata ar trebui furnizate de judete, conform unui model specific decis de la bun început. SSPH (ANPH) are în responsabilitate procesarea datelor si eventuala reajustare a procesului de implementare, cu consultarea respectivelor consilii judetene. Elaborarea de modele pentru colectarea de date si indicatori este o sarcina a Institutului National. Institutul ar putea fi, de asemenea, însarcinat sa colecteze datele la nivel national si sa le proceseze.

O retea de comunicare-informare bine dezvoltata si functionala are o mare importanta. dezvoltarea unei retele la nivel national a unei retele ITC pentru SSPH (ANPH) si Inspectii, care a început deja, va trebui completata cât mai repede posibil. Pe lânga linia normala de informatie prin Inspectii, o linie directa separata ar trebui sa fie creata între judete si SSPH (ANPH) si Institutul National. Sistemul informational ITC din judete ar trebui deci legat la reteaua nationala. Informatia importanta de la nivel judetean, care ar putea deveni disponibila este:

• numarul persoanelor si tipul de handicap, precum si situatia lor socio-economica; • nevoia de îngrijire individuala si de servicii, pe baza evaluarii; • cantitatea si calitatea diferitelor tipuri de servicii care au fost deja înfiintate si

costurile pe client; • starea de fapt în institutiile care se vor închide; • indicatori pentru integrarea în comunitate.

În plus, pot fi colectate si diseminate date despre bune practici. Odata cu datele cantitative, trebuie colectata informatie de calitate, prin interviuri si cu ajutorul instrumentelor calitative.

ONG-urile ar trebui sa aiba acces la (o parte din) reteaua ITC si la (o parte din) informatia disponibila. Nivelul de acces se stabileste dupa o analiza viitoare facuta de ambele parti. Datele colectate ar trebui sa fie disponibile si Grupului National Consultativ, pentru a le folosi în activitatea de consiliere. Cel putin o data pe an, trebuie facut un inventar al progresului procesului de implementare a PNA si daca se încadreaza în schema. Daca este necesar, se pot face ajustari. Abordarea ciclica poate fi folosita ca instrument-cadru de referinta.

2.5.4 Inventarierea actiunilor

Inventarierea de mai jos este o recapitulare a tuturor actiunilor principale discutate pâna acum. Ea corespunde cu schema din capitolul 2.6.

Reforma organizationala

1. Crearea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap. 2. Restructurarea Inspectoratelor. 3. Organizarea Institutului National pentru Persoanele în Dificultate. 4. Descentralizarea si organizarea organizatiilor judetene pentru politici. 5. Stabilirea de Organizatii de Suport Judetene/Locale (pentru informare si consiliere). 6. Crearea de comitete intersectoriale la nivel national si judetean, plus ONG (furnizare de servicii si auto-reprezentare).

Procesul de dezinstitutionalizare si integrare

1. Evaluare si planificare individuala (A-teams). 2. Identificarea nevoii de servicii alternative, inclusiv "respite care", suport si tipuri de formare, plus schimbarile necesare si îmbunatatirea curriculum-ului pentru institutiile de învatamânt. 3. Inventarierea bunelor practici. 4. Elaborarea de standarde de calitate pentru servicii, care sa fie în concordanta cu standardele internationale. 5. Dezvoltarea de servicii alternative noi, inclusiv "respite care" si tipuri de gazduire, plus noi institutii de talie mica (de max. 75 persoane) daca este necesar. 6. Schimb de informatie si formarea profesionistilor, inclusiv a asistentilor personali si a personalului guvernamental si neguvernamental. 7. Monitorizare, evaluare si elaborare de indicatori pentru masurarea nivelului de integrare în societate a persoanelor cu handicap.

Cadrul general al politicilor guvernamentale

1. Legislatie si reglementari. 2. Bugetare transparenta: costuri curente (cost/client) si investitii. 3. Campanii de constientizare.

2.6 Calendarul activitatilor: obiective pentru 31 decembrie 2003-2006

31st December 2003

31st December 2004 31st December 2005 31st December 2006

A. Evaluare încheiata si planuri individuale elaborate pentru toate persoanele cu handicap institutionalizate.

Implementarea planurilor individuale pentru 20% din persoanele cu handicap (cazurile cele mai grave) din institutii - încheiata.

Implementarea planurilor individuale pentru 50% din persoanele institutionalizate - încheiata

Implementarea planurilor individuale pentru persoanele institutionalizate - încheiata

B. Evaluarea încheiata si planurile individuale elaborate pentru persoanele cu handicap de pe listele de asteptare .

Implementarea planurilor individuale pentru persoanele de pe listele de asteptare - încheiata. Listele de asteptare închise.

Listele de asteptare închise.

Listele de asteptare închise.

C. --

Evaluarea încheiata si planuri individuale elaborate pentru nu mai putin de 50% din persoanele cu handicap din familie

Implementarea planurilor individuale pentru nu mai putin de 50% dintre persoane - încheiata + evaluarea si elaborarea de planuri individuale pentru cei ramasi.

Toate persoanele cu handicap din familie au suport suficient si adecvat.

D. --

Evaluarea încheiata si planuri individuale elaborate pentru tinerii cu handicap >18 ani institutionalizati

Implementarea planurilor individuale încheiata pentru tinerii >18 ani.

toti tinerii >18 ani au suport suficient si adecvat.

Planul de restructurare si/sau închidere de institutii rezidentiale - elaborat.

Implementare-pilot a restructurarii a 4 institutii rezidentiale - încheiata.

Planurile de restructurare sau închidere a institutiilor ramase au fost implementate.

Toate institutiile cu capacitate mai mare de 75 de locuri închise; restructurarea institutiilor cu capacitate mai mica de 75 de locuri - încheiata.

Inventarul, pe judet, al ofertei actuale de servicii si al nevoilor de servicii comunitare pentru persoanele cu handicap.

Servicii comunitare adecvate disponibile, în concordanta cu planurile individuale, conform schemelor de implementare A, B, C si D.

Servicii comunitare adecvate disponibile, în concordanta cu planurile individuale, conform schemelor de implementare A, B, C si D.

Servicii comunitare adecvate în toate judetele, în concordanta cu standardele (inter)nationale

Inventar al nevoilor si plan judetean pentru facilitati rezidentiale

Suficiente locuri asigurate pentru persoanele de pe listele de asteptare si

Suficiente locuri asigurate pentru 50% din persoanele institutionalizate; la

Suficiente locuri asigurate în facilitati rezidentiale alternative (trai

alternative, conform schemelor de implementare A, B, C si D - încheiat.

pentru 20% din persoanele institutionalizate.

fel pentru 50% dintre persoanele din familie si tineri >18 ani.

independent, locuinte protejate, grupuri de case de talie mica), în fiecare judet, pentru A, B, C si D.

Inventarul nevoilor si plan judetean pentru centre de zi si locuri de munca, conform cu schemele de implementare A, B, C si D - elaborate.

Suficiente centre de zi si locuri de munca asigurate pentru persoanele de pe listele de asteptare si pentru 20% din persoanele institutionalizate.

Suficiente centre de zi si locuri de munca asigurate pentru persoanele de pe listele de asteptare, pentru 50% dintre persoanele din familie si tineri >18 ani.

Separarea activitatilor din unitatea rezidentiala de activitatile de zi (centru de zi, recuperare, loc de munca, timp liber) - 100% realizata.

Plan judetean pentru centre de criza si "respite care" elaborat.

Crearea de centre de criza si "respite care" (capacitate 20 locuri) în fiecare judet - îndeplinita

Ajustari facute la centrele de criza si "respite care", conform nevoilor - realizate.

Centre de criza si "respite care" adecvate si suficiente disponibile în fiecare judet.

Selectarea modelului de depistare precoce, pe baza modelelor existente si a experientei.

Implementarea, în 10 judete pilot a modelului ales; monitorizare si evaluare; identificarea nevoilor de formare.

Generalizarea rezultatelor; începerea implementarii în restul judetelor.

Sistemul de depistare precoce - realizat.

Planul operational în 8 judete pilot pentru stabilirea organizatiilor de suport si a retelei locale - elaborat.

Înfiintarea de centre de suport si a retelei locale în 8 judete pilot - realizata; plan pregatit pentru înfiintarea de centre în înca 16 judete.

Înfiintarea de centre de suport si a retelei locale în 16 judete - realizata; plan pregatit pentru înfiintarea de centre în restul de judete.

O organizatie de suport si retea locala disponibila în fiecare judet.

Reorganizarea (personal) a inspectoratelor (42'8) - realizata; elaborarea standardelor de calitate (cele mai urgente) pentru serviciile comunitare - demarata.

(Noile) sarcini ale Inspectiilor si standardele de calitate pentru (cele mai urgente) servicii comunitare publice-private - implementate; elaborarea de standarde pentru alte servicii - demarata.

Evaluarea (noilor) sarcini ale Inspectiilor si a standardelor de calitate (cele mai urgente) - încheiata; elaborarea de standarde pentru restul de servic ii - încheiata.

Inspectiile Regionale aplica standarde uniforme pentru toate serviciile comunitare alternative (publice si private).

Identificarea de nevoi de formare pentru tot personalul implicat (reintegrare sau A-teams, Inspectii, judete, servicii comunitare, asistenti sociali, AP) - încheiata; planificarea si efectuarea (prima transa) celor mai urgente cursuri de formare - încheiata.

Efectuarea celor mai urgente cursuri de formare (A-teams) - realizata; planificarea urmatoarelor cursuri de formare - pregatita.

Efectuarea transei urmatoare de formare - realizata; implementarea standardelor minime de calificare - demarata.

Efectuarea transei urmatoare de formare - realizata; toti profesionistii corespund standardelor minime de calificare.

Nevoile de formare profesionala continua + curricula pentru personalul implicat în dezinstitutionalizare - identificate.

Elaborarea de curricula aditionale si/sau ajustarea celor existente - în curs.

Elaborarea de curricula aditionale si/sau ajustarea celor existente - efectuate.

Curricula pentru formare profesionala contin prevederile actuale si aditionale.

Au fost stabiliti indicatorii pentru masurarea nivelului de integrare/ participare activa a persoanelor cu handicap pentru:

• Locuinte • Transport

public • Încadrare în

munca • Educatie

Masurarea indicatorilor la punctul "zero" (de pornire) - efectuata în toate cele patru domenii.

Masurarea progresului, în sens pozitiv/negativ, în toate cele patru domenii - efectuata; analiza factorilor oportunitate/risc - efectuata.

Nivelul de integrare/participare activa a persoanelor cu handicap a crescut substantial începând cu 2004.

Proiectarea sistemului de monitorizare /evaluare , în colaborare cu toate partile interesate; inventarierea de

Demararea implementarii sistemului de monitorizare/evaluare pentru serviciile comunitare si sistemul rezidential.

Continuarea implementarii sistemului de monitorizare/evaluare pentru serviciile comunitare si sistemul rezidential.

Sistem de monitorizare/evaluare pentru servicii comunitare si sistemul rezidential - implementat.

bune practici, servicii comunitare, etc.

Legislatia privind finantarea serviciilor organizate de ONG-uri care ofera servicii comunitare - adoptata.

Identificarea nevoilor de formare pentru ONG-uri (îmbunatatirea calitatii, parteneriat privat-public) si planificarea cursurilor de formare - realizata.

Cursurile de formare pentru ONG-uri, conform planificarii - demarate.

Formarea pentru ONG-uri, conform schemei - încheiata; ONG-urile sunt implicate în procesele de luare a deciziilor si în cel de reintegrare a persoanelor cu handicap.

Comisiile multidisciplinare sunt constituite la nivel national, judetean si (unde este cazul) la nivel local.

Identificarea nevoilor de formare pentru comisiile multidisciplinare si planificarea cursurilor de formare - realizate.

Derularea cursurilor de formare pentru comisiile multidisciplinare, conform planificarii - demarata.

Cursurile de formare, conform planificarii - încheiata; comisiile sunt functionale la toate nivelele.

Anul European al Persoanelor cu Handicap - încheiat; planificare pentru o campanie de constientizare , pentru o perioada de doi ani, pentru publicul larg si pentru grupuri tinta specifice - elaborata.

Implementarea campaniei de constientizare a publicului larg a început în toate judetele si la nivel national.

Implementarea campaniei de constientizare a publicului larg, în toate judetele si la nivel national, continua.

Publicul larg este informat asupra egalitatii în drepturi a persoanelor cu handicap si asupra potentialului acestora.

Procesul de explicare a noilor standarde de calitate referitoare la îngrijirea persoanelor cu handicap si analiza standardelor si criteriilor internationale - demarate.

Procesul de explicare a noilor standarde de calitate continua.

Procesul de explicare a noilor standarde de calitate continua.

Integrarea persoanelor cu handicap este conforma cu standardele si criteriile internationale (OMS, UE, BDCE)

Legislatia privind Procesul de Procesul de Legislatia privind

descentralizarea si restructurarea infrastructurii nationale pentru suportul acordat persoanelor cu handicap a fost implementata.

îmbunatatire a legislatiei continua.

îmbunatatire a legislatiei continua.

(suportul acordat) persoanelor cu handicap este conforma cu standardele internationale.

Finantarea transparenta a costurilor curente pentru functionare si investitii pentru crearea de noi servicii comunitare si formare este garantata.

Procesul de crestere a transparentei finantarii continua.

Procesul de crestere a transparentei finantarii continua.

Procesul de crestere a transparentei finantarii este adecvat.

Partea 3: Anexe

Partea a 3-a - Anexe

3.3. Lista organizatiilor si a persoanelor intervievate pentru analiza la nivel judetean Judetul Vâlcea, 25-26 Septembrie

Inspectorat Ionel Munteanu, Inspector Sef, ISTPH

Consiliul Judetean/Prefectura

Iulian Comanescu, Presedinte Consiliu Judetean Dr. Ing. Mircea Perpelea, Prefect

Institutii

Centru pentru copii si tineri >18 ani Babeni Director, membri ai personalului, rezidenti

Institutul pentru Asistenta Sociala Lungesti Director, membri ai personalului, rezidenti

Primaria Râmnicu Vâlcea Virginia Fulgescu, Sef Departament pentru Protectie sociala

Primaria Costesti Martinescu, Primar

ONG-uri

Asociatia Nationala a Surzilor Lucian Badescu, Secretar General

Asociatia de Sprijin a Copiilor Handicapati Fizic Mirela Irimescu, Director

'Suflet pentru suflet', ONG local pentru persoanele cu handicap fizic Centru de zi pentru copii cu handicap fizic' Director, membri ai personalului

Judetul Suceava, 9-10 Octombrie

Inspectorat Carmen Agoutin, Inspector Sef, ISTPH

Consiliul Judetean Gavril Mîrza, Presedinte AJOFM Inspectoratul Scolar

Institutii

Centru Rezidential Costâna (240 rezidenti) Director, membri ai personalului, inclusiv psiholog, si rezidenti Centru rezidential Sasca Mica (363 rezidenti) Gheorge Fron, Director, membri ai personalului, rezidenti

Primaria Sasca Mica Primar

ONG-uri

Centru de zi Kincasslagh & Locuinte protejate Neptun Monica Mc. Date, Coordonator/Director (Irlanda) Radauti (Biserica ortodoxa)

Centrul de zi "Sf. Maria"

Asociatia pentru persoanele cu

handicap neuro-psihic

ONG pentru copii infectati HIVn

Judetul Cluj, 11-12 Octombrie

Inspectorat Nicoleta Molnar, Inspector Sef, ISTPH

Consiliul Judetean / Prefectura

Georgiu Serban, Presedinte Consiliu Judetean Mariuca-Lucretia Pop, Secretar General Silviu Hentz, Secretar General Prefectura

ONG-uri

Centru de zi pentru copii 'Sf. Maria'

Gradinita, Ordinul Maltez/Crucea Rosie

World Vision International (interventie precoce, suport familial) > Codruta Burda, Director

Asociatia pentru persoanele cu handicap (integrare, suport material, educatie comunitara) Doina Tudorica, Director

Centrul Betanian pentru copii < 7 ani (suport pentru prescolari)

Centrul de zi 'Estuar', pentru adulti cu handicap mintal

Justin Câmpean, preot/Director, membri ai personalului, rezidenti

Primaria Mociu Primar Primaria Dubica Primar

Institutii Centru rezidential Luna de Jos (105) Director, membri ai personalului, rezidenti

"Sf. Nicolae", Mociu, Centru de tip familial pentru 20 adulti cu handicap mintal/social (parteneriat public -privat între Asociatia Christina si consiliul Local, sustinut de stat)

Centre de zi pentru copii (Tandarica si Pinocchio) - Cluj-Napoca Coordonator si membri ai personalului

Vizita la un adult cu handicap mintal grav si cu asistent personal, acasa.

Judetul Timis, 13-15 Octombrie

Inspectorat Doru Jurchescu, Inspector Sef, ISTPH membri ai personalului

Consiliul Judetean / Prefectura

personal administrativ reprezentantul Prefectului

AJOFM Sorin Munteanu, Director

Inspectoratul Scolar Judetean Director, membri ai personalului

Primaria Timisoara Gheorghe Ciuhandu, Primar

Institutii

Gavojdia - pentru adulti cu handicap neuro-psihic (305) Director, membri ai personalului, rezidenti

Institutie Publica Centru de zi pentru copii 'Long Bridge' Director, membri ai personalului

ONG-uri

Asociatia pentru persoane cu handicap fizic - Lugoj si Timisoara (sport, cultura si integrare, atelier pentru producere de proteze)

Asociatia 'Speranta' pentru persoane cu handicap mintal si pentru rudele acestora

"Dina", locuinta pentru 8 tinere & "Dinu", locuinta pentru 10 tineri; trai

independent pentru 5 fete; "respite care" în Timisoara (parteneriat public-privat Fundatia "Pentru Voi", ISTPH, Consiliul Local Timisoara) Cornelia Cojanu, Director, membri ai personalului

Centru de zi 'Pentru Voi', activitati de zi pentru 80 adulti (parteneriat public-privat: Fundatia "Pentru Voi", ISTPH, Consiliul Local) Laila Onu, Director, membri ai personalului, clienti

Centru de zi pentru pacienti psiho-sociali 'Armonia' (20-25 vizitatori pe zi) Coordonator, membri ai personalului, vizitatori

Vizite acasa

O familie cu asistent personal

Un adult cu handicap, în locuinta sociala

Judetul Vrancea, 20-22 Octombrie

Inspectorat Luminita Teodorescu, Inspector Sef, ISTPH

Consiliul Judetean / Prefectura

Nicolae Marculescu, Subprefect Camelia Arvinte, Director Directia de protectie Sociala si Integrare Europeana CJ Vrancea

Primaria Odobesti Ing. Vasile Fudulica, Primar

Institutii rezidentiale

Centru rezidential CITO, Odobesti Director, membri ai personalului, rezidenti

Centru rezidential de îngrijire sociala, Maicanesti > director, staff members, residents

Primaria Focsani Decebal Bacinschi, Primar Primaria Panciu Ion Petre, Primar

ONG-uri Crucea Alb-Rosie Vrancea Constanza Ion, Director

Centru de copii 'Fundatia Lumea Copiilor' Felican, membru în consiliul de conducere Alice Pruteanu, Director

Crucea Rosie Vrancea Dl. Dovidan, Director

Foundatia Constantina Helena (cursuri de reintegrare pentru tinerii adulti) reprezentant

Altii Vevronia Stoica, Senator PSD

Judetul Prahova, 18-19 Octombrie

Inspectorat Tania Popescu, Inspector Sef ISTPH Primaria Câmpina Mr dipl.ing. Gheorghe Tudor

Institutii

Centrul Pilot 'Sindrom Down', Câmpina Dr.Adrian Plopeanu, Director

Centrul Pilot 'Casa Rozei', Urlati John Byrde

Centru rezidential de asistenta sociala Mislea Dr. Gabriela Carmen Ionescu, Director membri ai personalului

Primaria Urlati Nicola Lupo, Primar Sef Serviciu Asistenta Sociala

Judetul Covasna, 22-24 Octombrie

Inspectorat Attila Kóródy, Inspector Sef ISTPH

Consiliul Judetean/Prefectura

János Demeter, Presedinte Irma Keresztély, Inspector Sef ISJ Tibor Kelemen, Director AJOFM

Institutii

Centru rezidential de asistenta sociala Zabala (subordonat Ministerului Sanatatii si Familiei) membri ai personalului

Primaria Sf.Gheorghe Czimbalmos Kozma Csaba, Vice Primar

Mr Adolf-József Papp, head of the developing department head of the social assistance department

Primaria Zabala Mr Attila Péter Ádám, primar

ONG-uri

Crucea Rosie Covasna Mária Magdolna Balázs, Director

Centru pentru tineret si Diaconia KIDA, Ilieni (locuinte protejate, centru medical, serviciu de suport la domiciliu, serviciu financiar, centru sportiv) Director

Asociatia Distroficilor Musculari din Romania, Vîlcele Celian Skipor, Presedinte

Judetul Tulcea, 24-27 Octombrie

Inspectorat Teodor Gabriel Marinov, Inspector Sef ISTPH

Consiliul Judetean/Prefectura

Jr. Constantin Cabuz, Secretar General

Institutii

Centru rezidential pentru persoane cu tulburari psihice, Babadag (200) Violeta Sandu, Director Lucretia Baica, Director Adjunct

Centru rezidential de asistenta sociala Babada g (150) Vasile Petrescu, Director Violeta Caliu, Asistent Sef Vasilica Gheorgkite, Contabil sef

Primaria Tulcea Gabriela Lazar, Director Directia Piata Muncii

ONG-uri Centru rezidential si de zi pentru copii cu handicap (CRISP) Victoria Savencu, Director

3.4. Vizite individuale efectuate de expertii echipei Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie

• Tatiana Popa, Director General Adjunct

Departamentul pentru Politici sociale subordonat Promului Ministru

• Nora Marta Tarnea, Sub Secretar de Stat

Ministerul Educatiei si Cercetarii & Departamentul pentru Educatie Pre-universitara

Ministerul Transporturilor, Locuintei si Lucrarilor Publice

• Dinu Panait, Consilier personal al Primului Ministru • Andrei Tâncu, Consilier MTLLP

Facultatea de Medicina Bucuresti

• Oana Dragus • Dr Dana Oprisan, Director, Departamentul Economic si Social • Dr Gabriela Rizea, Relatii cu presa

Casa de Asigurari de Sanatate Bucuresti

• Mr Robert Serban, purtator de cuvânt

Institutul National pentru Cercetare si Strategie

• Prof Dr Nicolae Sacalis, Director • Maria-Elena Osiceanu • Aurelia Bondila, secretar stiintific

Centrul de Resurse si Informare pentru Profesiuni sociale - CRIPS

• Mirela Turcu, Director Executiv

ANOFM, Departamentul de management pentru piata muncii

• Dna Baboi

Asociatia Nationala a Orbilor

Liga Nationala a Asociatiilor Persoanelor cu Handicap Mintal (FDSC)

• Emanuela Leampar

Asociatia Nationala pentru Persoanele cu Handicap

• Francisc Simon, Presedinte

• Daniel Vasilescu, Director Executiv

Grupul de Studiu pe Probleme de Dizabilitati

• Daniel Vasilescu, Presedinte

Federatia Autoritatilor Locale din România

• Alin Alecu, Director Executiv

Asociatia Municipalitatilor din România

• Narcisa Muraru, Director Executiv • Mr John Byrde, Coordonator de proiect "Casa Rozei",Presedintele Fundatiei

'Viata în Demnitate''

"Pentru Voi"

• Laila Onu, Director

3.5. ONG-uri Nationale prezente la întalnirile de informare asupra Raportului Initial 10 Decembrie, 2002

1. Asociatia Nationala a Orbilor 2. Asociatia Nationala a Surzilor

• Lucian Badescu, Secretar General

3. Asociatia de Suport pentru Copiii cu Handicap Fizic din România 4. Societatea Nationala a Persoanelor cu Handicap fizic din România 5. Liga Nationala pentru Organizatiile Persoanelor cu Handicap în Câmpul Muncii LNOPHCM

• Vasile Stavrositu, Director Executiv

6. Organizatia Nationala a persoanelor cu Handicap din România

• Daniel Vasilescu, Director Executiv • Francisc Simon, Presedinte

7. Liga Nationala a Asociatiilor de Suport pentru Handicapatii Mentali din România

• Emanuela Leampar, Presedinte

11 Decembrie, 2002

1. Asociatia Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România

• Ioana Monica Antoci, Presedinte

2. Caritas România

• Alex Solten

3. Asociatia Handicapatilor Fizic - ASCHF-R

• Camelia Staiculescu, Coordonator de proiect

4. Fundatia "Motivation"

• Dna Kulash

5. "Estuar" - Asociatia Nationala a Handicapatilor Neurofizici

• Giorgiana Nicula, Director Servicii sociale

6. Uniunea Nationala a Organizatiilor pentru Persoanele Infectate HIV - UNOPA

CALENDARUL ACTIVITATILOR ÎN PROCESUL DE

REFORMA A SISTEMULUI DE PROTECTIE SPECIALA SI INTEGRARE SOCIALA A PERSOANELOR CU HANDICAP

2003 – 2006

Anul Activitati prioritare

2003 q Evaluarea persoanelor din institutii si de pe listele de asteptare.

q Elaborarea programului individual de recuperare, readaptare si integrare sociala, pentru fiecare persoana evaluata.

θ Analiza datelor obtinute în urma evaluarii, la nivel national si la nivel judetean.

q Stabilirea tipurilor de servicii necesare pentru acoperirea nevoilor identificate.

q Formare pentru personalul din sistem.

q Înfiintarea de centre de criza, câte unul în fiecare judet si în sectoarele Municipiului Bucuresti.

q Acompanierea autoritatilor locale în elaborarea strategiilor si a planurilor de actiune judetene/regionale si monitorizarea aplicarii acestora.

q Activitati de informare a opiniei publice pe teme legate de protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap.

q Elaborarea de standarde de calitate pentru centre de zi si locuinte protejate.

q Planificarea bugetara pentru servicii alternative prioritare în 2004 si pentru formare de personal.

2004 q Pentru 25% din persoanele cu handicap evaluate în decursul anului 2003, se aplica si se monitorizeaza programul individual de recuperare, readaptare si integrare sociala.

q 50% din persoanele cu handicap neinstitutionalizate vor fi evaluate si li se va elabora programul individual de recuperare, readaptare si integrare sociala.

θ 100% din tinerii cu handicap care provin din institutiile de protectie a copilului vor fi evaluati, li se va întocmi si monitoriza programului individual de recuperare, readaptare si integrare sociala (activitate permanenta.

q Înfiintarea serviciilor alternative prioritare, prevazute pentru anul 2004.

q Planificarea bugetara pentru servicii alternative prevazute pentru anul 2005 si pentru formare de personal.

q Monitorizare si evaluare a implementarii strategiilor si a planurilor de actiune judetene/regionale.

q Activitati de informare a opiniei publice pe teme legate de protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap.

q Elaborarea de standarde de calitate pentru serviciile la

domiciliu si pentru celelalte servicii alternative.

q Monitorizarea implementarii standardelor de calitate elaborate în 2003.

q Testare proceduri si elaborare de manual de proceduri de restructurare pentru fiecare tip de institutie rezidentiala.

2005 q Pentru 30% din persoanele evaluate în cursul anului 2003 se aplica si se monitorizeaza programul individual de recuperare, readaptare si integrare sociala.

q Pentru cele 50% din persoanele cu handicap evaluate pe parcursul anului 2004 se aplica si se monitorizeaza programului individual de recuperare, readaptare si integrare sociala.

q Restul de 50% din persoanele cu handicap neinstitutionalizate vor fi evaluate si li se va întocmi programului individual de recuperare, readaptare si integrare sociala.

q 100% din tinerii cu handicap care provin din institutiile de protectie a copilului vor fi evaluati si li se va întocmisi monitoriza programul individual de recuperare, readaptare si integrare sociala (activitate permanenta).

q Înfiintarea serviciilor alternative prevazute pentru anul 2005

q Analiza eficacitatii serviciilor alternative nou înfiintate, în vederea multiplicarii/exemple de buna practica.

q Monitorizare si evaluare a implementarii strategiilor si a planurilor de actiune judetene/regionale.

q Activitati de informare a opiniei publice pe teme legate de protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap.

q Monitorizarea implementarii standardelor de calitate.

q Multiplicarea modelului de restructurare a institutiilor rezidentiale.

q Planificarea bugetara pentru servicii alternative pentru anul

2006 si pentru formare de personal.

2006 q Pentru restul de 45% din persoanele cu handicap institutionalizate, evaluate în 2003, se aplica si se monitorizeaza programul individual de recuperare, readaptare si integrare sociala.

q Restul de 50% din persoanele cu handicap neinstitutionalizate, evaluate în cursul anului 2005, se aplica si se monitorizeaza programul individual de recuperare, readaptare si integrare sociala.

q 100% din tinerii cu handicap care provin din institutiile de protectie a copilului vor fi evaluati si li se va întocmi si monitoriza programul individual de recuperare, readaptare si integrare sociala (activitate permanenta).

q Monitorizare si evaluare a implementarii strategiilor si a planurilor de actiune judetene/regionale.

q Activitati de informare a opiniei pub lice pe teme legate de protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap.

q Monitorizarea implementarii standardelor de calitate.

q Multiplicarea modelului de restructurare a institutiilor rezidentiale.

θ Finalizarea implementarii Planului National de Actiune asigura functionarea sistemului de protectie speciala si integrare sociala a persoanelor cu handicap la standarde internationale.