1

EFECTUAREA REVIZIEI DE FOND ȘI PREGĂTIREA PENTRU CULESURILE MELIFERE

Autor:

Prof.univ.dr.ing.Petre IORDACHE

O variantă a acestui articol a fost publicată sub titlul “EFECTUAREA REVIZIEI DE FOND ȘI PREGATIREA PENTRU CULESURILE MELIFERE” în Revista România apicolă nr.4, APRILIE 2019 – pag. 6 la 10

Fig.1 Efectuarea reviziei de fond de primăvară

La început de primăvară,când apar zile însorite, fără vânturi puternice și cu temperaturi peste +14oC, ar trebui să se efectueze revizia de fond de primăvară (fig.1) prilej de completare a fișelor familiilor de albine din stupină și/sau în carnetul de stupină. Din aceste completări ar trebui să rezulte puterea familiei - exprimată în număr de intervale bine ocupate cu albine (fig.2), cantitatea de hrană în kg miere şi/sau păstură, numărul de rame parţial ocupate cu puiet de diferite vârste, prezenţa reginei şi starea de sănătate a familiei. Referitor la aprecierea puterii familiei de albine aceasta poate fi aproximată considerând că primăvara devreme la începutul sezonului activ un interval conţine 0,25 kg albină astfel că, spre exemplu, în cazul când familia s-a dezvoltat pe 10 rame deci pe 9 intervale aceasta are o cantitate de albină de aproximativ 2,25 kg. De asemenea, cantitatea de miere din rame se poate evaluată considerând că 6 dm2 de fagure cu miere căpăcit conţine 1 kg miere, iar o ramă mare de stup vertical, 1/1(cu înălţime de 30 cm) plină cu miere are 3,5 la 4 kg miere şi cea de stup multietajat, 2/3 (cu înălţimea de 23 cm) plină cu miere are 2,5 la 3 kg miere. La finalul reviziei de fond, de la care nu trebuie să se omită nici o familie de albine din stupină, în funcţie de constatările făcute, se vor stabili diferenţiat, pentru fiecare familie de albine, lucrările obligatorii în conformitate cu realitatea văzută şi notată. Astfel, familiile găsite orfane vor primi o regină de la rezervă, dacă există, sau se vor unifica cu alte familii slabe dar cu regină, iar familiile excesiv de slăbite, de asemenea, se vor fi unifica și cele lipsite de hrană, cu hrană insuficientă sau de calitate necorespunzătoare vor fi ajutate de urgenţă procedând la aşa numitele hrăniri de necesitate.

2

Unificarea familiilor de albine se face prin simpla transvazare a cuibului familiei orfane lângă cuibul familiei cu regină sau deasupra acesteia și izolarea reginei nu este

Fig.2 Aprecierea populației de albine

Fig.3 Fagure cu ouă la o familie besmetică

obligatorie deoarece. În această perioadă reginele sunt acceptate uşor de albinele străine - pericolul apare doar în cazul în care în familia orfană au apărut albine ouătoare. situaţie care se recunoaşte prin prezenţa de puiet bombat – de trântor - sau de ouă depuse neregulat pe pereţii celulelor sau mai multe ouă întro celulă (fig.3), în asemenea cazuri izolarea reginei fiind obligatorie. Ce administrăm familiilor de albine înfometate sau în pericol de înfometare? Simplu: faguri cu miere descăpăcită sau sirop de zahăr 1:1, rame cu păstură sau chiar miere în hrănitoare (fig.4), turte cu miere, zahăr şi polen. În cuib se lasă doar fagurii cu hrană şi puiet bine acoperiţi de albine, astfel încât acesta să fie cât mai bine strâmtorat cu putinţă. Trebuie avut în vedere că în această perioadă deşi a început apariţia albinelor tinere, schimbul de generaţii se face încă destul de încet, mortalitatea albinelor de iarnă prevalând apariţiei albinelor tinere deci, puterea familiei fiind încă în descreştere. Tot cu ocazia reviziei, fagurii puternic murdăriţi de pete de diaree se îndepărtează din cuiburi, chiar dacă sunt ocupaţi cu cantităţi mici de puiet, iar în cazul în care pe asemenea faguri sunt cantităţi mai mari de puiet, se curăţă petele de diaree prin răzuire urmând ca, mai târziu, după ieşirea puietului, fagurii respectivi să fie scoşi şi topiţi.

Fig.4 Completarea rezervelor de hrană cu miere în hrănitoare

De asemenea, fundurile stupior dacă sunt fixe se curăță, iar dacă sunt detașabile se înlocuiesc cu unele uscate și curate.

3

Cu această ocazie se verifică integritatea componentelor stupilor (corpuri, podișoare și capace) și unde este necesar se intervine corespunzător. Totodată, în funcţie de evoluţia vremii e de preferat să se menţină gratiile împotriva şoarecilor la urdinişuri, tocmai pentru că în această perioadă şoarecii devin mai activi, îşi caută locuri izolate şi călduroase pentru a-şi face cuiburile în care să nască puii. Cu toate că albinele nu mai au ghemurile atât de compacte ca în timpul iernii, şoarecii circulă nestingheriţi prin părţile laterale ale cuibului şi mai ales în spaţiul din spatele diafragmei şi deasupra podişorului, unde îşi fac de regulă cuiburile, deranjând albinele prin foiala lor şi mai ales prin mirosul pe care-l degajă ei şi excrementele lor (fig.5).

Fig.5 Fund detașabil care trebuie schimbat

Nu e rău ca, tot acum, să se refacă şi să se cureţe, aşa-numita “oglindă a stupului" în faţa acestuia, în acest mod putându-se urmări mai uşor gunoaiele (resturile) aruncate afară de albine, trăgând concluzii şi dându-se, în acelaşi timp, un aspect mai curat şi plăcut stupinei. O altă acțiune care trebuie realizată, în caz de suspiciuni referitor la starea de sănătate a familiilor de albine, este recoltarea de probe de albine şi de faguri pentru efectuarea de analize. Se înţelege că la ieşirea din iarnă toţi apicultorii doresc să aibă certitudinea că toate familiile de albine pe care le au în stupină sunt dezvoltate corespunzător şi indemne de boli fiind gata să intre în sezonul activ și să fructifice cu succes ofertele melifere şi să fie folosite pentru obţinerea de miere şi a altor produse apicole precum şi pentru producerea de roiuri şi regine. O familie bolnavă la ieşirea din iarnă, cu o populaţie puţină, formată din albine îmbătrânite şi anemiate, se va manifesta ca un organism slăbit, ca o unitate biologică incapabilă să desfăşoare cu succes activităţile enunţate astfel că de multe ori familiile cu handicap sunt compromise mai ales dacă nu se intervine rapid cu măsuri de îndreptare a stărilor anormale. Oricum familiile slabe sau slăbite nu au, de cele mai multe ori, şanse de a se alinia la startul de la care vor porni la valorificarea culesurilor de producţie (salcâm, răpită ş.a.) cu familiile sănătoase şi puternice.

4

Obligatoriu, după ieşirea din iarnă, efectuarea reviziei de fond și evaluarea numărului și a stării familiilor de albine ce alcătuiesc stupina, fiecare apicultor trebuie să ia în considerare ce metode trebuie aplicate în managementul stupinei pentru ca aceasta să-și îndeplinească principala sarcină, aceea de a obține producții maxime de miere de la culesurile melifere de producție, deziderat pe care de altfel se sprijină rentabilitatea stupinei. Trebuie știut că sunt foarte multe stupine, destul de mari care, deși situate în zone foarte bune din punctul de vedere al ofertei melifere, au o rentabilitate scăzută sau foarte scăzută. Cauza este că cel care conduce stupina, fie din lipsă de timp, neglijență sau nepricepere, lasă familiile de albine să se dezvolte în voia sorții și rezultatul este că 20-30%, cel mult, dau producții de miere mari, alte 20-30% dau producții mijlocii sau slabe, iar restul nimic, se depopulează și o parte dintre ele mor. În aceste condiții de management defectuos și necorespunzător, în anii secetoși dezastrul acestor stupine este foarte mare, fiind în prag de dispariție. De asemenea, există și o altă categorie de apicultori care, deși depun mult efort și bunăvoință în managementul stupinelor pe care le conduc, totuși rezultatele nu sunt prea bune, cauza fiind aplicarea unor metode greșite și neverificate. Înainte de orice trebuie precizat că numai familiile de albine foarte populate dau producțiile de miere cele mai mari, deci toată atenția noastră trebuie îndreptată în această direcție, de a avea familii de albine foarte populate în ajunul marilor culesuri de producție și de a le menține în această stare pe toată perioada culesurilor. A îngriji familii de albine care să devină populate după culesurile de producție înseamnă a irosi munca și timpul fără folos. Îngrijirile de dat unei stupine sunt foarte simple, ușoare, precise și nu cer prea mult când avem la îndemână, pentru manipulare, un material corespunzător, însă condiția este ca acele îngrijiri să se facă la momentul oportun. Amânările sunt foarte dăunătoare și se răsfrâng întotdeauna negativ asupra rentabilității. Acțiunile corespunzătoare de îngrijire trebuie aplicate diferențiat tuturor familiilor de albine, dar mai ales celor identificate la revizie ca fiind slabe. Acestea se vor transforma în familii bine populate egale cu cele desemnate ca puternice și astfel ar trebui să se ajungă ca cel puțin 90-95% din familiile stupinei să fie egal de dezvoltate în pragul culesurilor de producție.

Fig.6 Rame cu miere, păstură și puiet

Principalele acțiuni de aplicat pentru atingerea acestui deziderat enunțat mai sus trebuie să urmărească ca: 1. Familiile de albine să aibă regine tinere (de maximum 2 ani), viguroase și bune ouătoare

5

Reginele mai bătrâne de doi ani pot fi unele bune, dar majoritatea lor ne lasă tocmai în mijlocul drumului, astfel că la mijlocul lui aprilie activitatea lor de ouat slăbește tot mai mult, iar populația familiei nu crește, ci abia se menține și astfel recolta va fi slabă sau pierdută. Mai mult, aceste regine bătrâne vor fi înclinate spre roire naturală, făcându-și familiile improprii culesurilor. Deci este bine ca într-o stupină să se schimbe reginele din doi în doi ani, iar pentru ușurință acestea se vor schimba numai la jumătate din numărul familiilor întrun an și la cealaltă jumătate în al doilea an. 2. Familiile de albine să aibă în permanență cel puțin 2-3 kg de provizii Modul cum trebuie așezate aceste provizii are mare importanță, astfel că la începutul lui martie, când temperatura scăzută poate dura săptămâni la rând, proviziile trebuie să se găsească aproape de cuib, la îndemâna ghemului, ce poate fi imobilizat de perioade reci, prea mari câteodată. În aprilie, când timpul se încălzește, cuibul nu trebuie să fie stânjenit în extinderea lui de depozite prea mari de miere. Doi faguri care mărginesc ramele cu puiet sunt suficienți. Dacă familia de albine nu are provizii, trebuie să se dea imediat ori faguri cu miere păstrați la rezervă din toamnă, ori sirop de zahăr, fie turnat direct în fagure dacă timpul este rece, fie în hrănitor dacă timpul e mai cald. Totodată, dacă în natură nu este cules se vor face hrăniri de stimulare care se încep cu 50-60 zile înainte de declanșarea culesurilor de producție. 3. Familiile să aibă cât mai multă căldură Pentru concentrarea căldurii asupra cuibului vom reduce numărul de faguri din cuib la atâția cât pot fi bine acoperiți de albine ale familiei, chiar dacă aceasta se simte puțin strâmtorată. Totodată, sub podișor se poate pune o folie, iar între podișor și capac se așază o pernuță termoizolantă pentru păstrarea căldurii cuibului și urdinișul se strâmtorează corespunzător circulației albinelor. Este de precizat că, pe măsura apariției de noi generații de albine care umplu la maximum ramele familiei, cuibul acestora se lărgește treptat folosind rame cu faguri clădiți cu celule de lucrătoare și de culoare închisă. Dacă familiile de albine s-au dezvoltat cu mult înaintea declanșării culesurilor de producție, vom profita de ocazie pentru a face roi artificiali

(Articolul de față a fost inspirat din cartea “CALENDARUL LUCRĂRILOR APICOLE”,

autori: Petre IORDACHE și Ioana Andreea MERNEA, Editura BUNA VESTIRE, Blaj 2018)

6