Doliu si melancolieFreud este frapat de similitudinea dintre sentimental normal de doliu si tabloul melancoliei.

Melancolia depresie cu retragerea din lumea exterioara, incapacitate de a iubi, scaderea iubirii (stimei) de sine, autoreprosuri (descriere faze de doliu), aparitia ideilor de culpabilitate si de pedeapsa.

Deci, pierderea obiectului se insoteste de o lipsa de stima de sine accentuate.

Autoreprosurile sunt adresate unui obiect al iubirii; ele sunt intoarse de la obiectul iubirii spre Eul propriu.

Travaliul doliului = process intrapsihic consecutive pierderii unui obiect de atasament, prin care subiectul reuseste, intr-un mod progresiv, sa se desprinda de obiect:

a ucide mortul pe de-o parte

a reinvesti libidoul Eului in iubirea de sine

Anxietatea (dupa Karen Horney)

1. - raspunsul emotional la o situatie ce se anunta periculoasa

- are character difuz, de incertitudine

- spaima de necunoscut

- pericolul este nedefinit

2. ceea ce este amenintat tine de nucleul personalitatii

3. este caracterizata de sentimental de neputinta in fata pericolului

- este conditionata de factori externi (cutremur) si interni (lasitate, lipsa de initiative)

O explicatie satisfacatoare a anxietatii trebuie sa raspunda la trei intrebari:

a/ ce este pus in pericol

b/ care este sursa pericolului

c/ cum se explica sentimental de neputinta in fata pericolului

Enigma: absenta aparenta a pericolului

disproportia dintre aparentul pericol si intensitatea afectului.

Pericolul care intervine in anxietatea nevrotica este la fel de real ca sic el din anxietastea obiectiva. Deosebirea este ca in acest caz ele este reprezentat de factori obiectivi.

Sursa pericolului:

magnitudinea tensiunii intelectuale

obiectul pericolului este Eul

sentimental de neputinta este rezultat din slabiciunea Eului si din dependenta acestuia fata de sine si Supra-Eu = este de fapt teama Eului de a nu fi coplesit de cerintele instinctuale ale sinelui

Anxietatea = rezultatul cresterii tensiunilor instinctuale. Aceste tensiuni cresc prin zagazuirea impulsiunilor refulate exemplu: daca unui copil ii este frica ca mama l-a lasat singur, aceasta este pentru ca in inconstientul luiel vede asta ca pe o zagazuire a impulsiunilor, sau a dorintelor sale; sau, in cura, pacientul se elibereaza de anxietate cind devine capabil sad ea expresie ostilitatii indreptate contra psihanalistului. Teama de reprosuri poate sa precipite anxietatea (legatura cu fobiile, comportamentul obsesiv compulsive).

Un individ la care predomina tendintele masochiste se va simti dependent fata de psihanalist in aceeasi masura in care s-a simti dependent de mama, de sef, de sotie. II este cu neputinta sa traiasca fara celalalt, celalalt are putere magica, fie de a-l distruge, fie de a-i implini toate dorintele. Sentimentul sau de securitate depinde de aceasta subordonare. Conservarea relatiei este o problema de viata si de moarte. Crede ca orice atitudine de ostilitaste va provoca pericolul de a fi last in parasire, motiv pentru care orice emergenta a pulsiunilor ostile provoaca in mod necesar anxietate.Daca este vorba de o persoana la care predomina trebuinte de a se arata perfect, securitatea sa consta in inaltimea normelor sale de exigenta sau in inaltimea a ceea ce se asteapta de la el.

Anxietatea nevrotica exprima periclitatea tendintelor sale nevrotice specifice. Poate provoca anxietate orice poate sa puna in pericol demersurile protective specifice individului (ex. Atingerea obiectelor). Sursele de pericol se gasesc si in nevrotic insusi exemplu: un sentiment normal, o atitudinereactiva de ostilitate, o inhibitie, o tendinta contradictorie cu character nevrotic, care, desi normal pare sa pericliteze un mechanism al securitatii personale. Exemplu: la un om cu fata de om altruist, orice dorinta legitima, modesta, pentru sine ii provoaca anxietate. La altul, a carui securitate se bazeaza pe indiferenta, anxietatea e provocata de aparitia dragostei.

Printre primii factori interni care provoaca anxietatea este aparitia sentimentului de dusmanie, dar, nu ostilitatea in sine provoaca anxietatea. Trebuie san a intrebam intotdeauna ce anume este priclitat de ostilitate. O inhibitie nu poate sa provoace prin ea insasi anxietate, ci numai in cazul in care pune in pericol o valoare vitala. Exemplu: o tendinta nevrotica poate fi periclitata de existenta unei tendinte contradictorii: o pulsiune catre independenta poate genera anxietate daca pune in pericol o relatie de dependenta la fel de necesara sigurarii securitatii

o pulsiune catre dependenta masochista poate provoca anxietate in cazul in care securitatea individului se bazeaza in primul rind pe sentimental de independenta

Deoarece exista io multitudine de tendinte conflictuale in fiecare nevroza, exista tot atitea oportunitati pentru o tendinta de o prejudicia pe alta.

Caile pe care le pot urma tendintele contradictorii:

1. poate fi refulata atit de radical incit san u mai interfereze cu nici o alta tendinta

2. poate fi remisa in planul fantasmelor

3. pot fi gasite solutii de compromise exemplu: rezistenta pasiva este un compromise intre sfidare si supunere

4. o tendinta poate pur si simplu sa o inhibe pe alta ex.: modestia imhiba ambitia (cind au character compulsive).

Toate aceste cai creiaza un echilibru instabil. Anxietatea apare atunci cind echilibrul este rupt.

Dupa K.H. tendintele nevrotice nu sunt surse de pericol, ci sunt din contra, lucrul primejduit, caci securitatea se bazeaza pe functionarea lor. Anxietatea inrumpe atunci cind ele nu mai reusesc sa functioneze.

Anxietatea:

fundamentala reprezinta raspunsul la pericolul initial; exemplu: poate rezulta din conflictul dintre dependenta fata de parinti si razvratirea impotriva lor (aceasta ostilitate trebuie reprimata data fiind dependenta)

manifesta reprezinta raspunsul la pericolul manifest.

In general, reprimarea atitudinii ostile contribuie la anularea capacitatii de aparare a individului asta exprima sentimental fundamental de neputinta al nevroticului (care tot timpul reprima).

De unde vine neputinta individului in fata pericolului?1. din slabiciunea Eului, din dependenta lui fata de sine si de Supra-Eu

2. din precaritatea situatiei nevroticului aderenta, viscozitatea lui la sistemele de securitate (comparatia cu dansatorul pe sirma)

3. implicit din natura compulsive.

Cea mai mare parte a anxietatii manifeste rezulta din faptul ca nevroticul se afla iremediabil intr-o dilemma.

Daca anxietatea inrumpe pa parcursul curie:

a. pacientul si-a refulat pulsiunile ostile fata de analist

b. exista dorinte sexuale neconstientizate si analistul se asteapta sa gaseasca o uriasa cantitate de afecte

c. anxietatea este rezultatul intrarii intr-o dilemma acuta, fara ca cel in cauza sa fie constient de asta, iar in analiza trebuie cautata natura dilemei (aici este diferenta anxietatii la K.H. fata de Freud)

Narcisismul

Apartine sferei reprezentate de orgoliu, infatuare, rivna dupa prestigiu ,admiratie, dorinta de a fi iubit, insotita de incapacitatea de a-i iubi pe semeni, anxietate cu privile la propria sanatate toate acestea sunt pur si simplu atitudini ce tin de Eu.

Narcisismul nu este ceva de tine de egoism sau egocentrism.

El este acea atitudine spontana a individului in care el se allege exclusive pe sine ca obiect al dragostei. Nu este vorba de faptul ca nu iubeste sau ca-i uraste pe ceilalti, ci ca sufleteste este preocupat doar de el insusi si este peste tot in cautarea unei oglinzi in care sa se admire si sa-si curteze propria imagine.

Este o supraevaluare a Eului propriu, o inflatie psihica.

Exista doua tendinte ce nu pot fi separate:

a-si aparea siesi ca exagerat de important

a dori o admiratie nejustificata din partea celorlalti.

Sursa:

instrainarea copilului fata de ceilalti provocata de nedreptatile indurate, de temerile traite. Legaturile sale emotionale positive cu ceilalti se erodeaza si copilul isi pierde capacitatea de a iubi. Mediul nefavorabil ii provoaca tulburari in sentimental stimei fata de sine ce pot merge pina la o suprimare completa a Eului individual spontan.

Exemple:

autoritatea unor parinti virtuosi

atitudini de autosacrificare afisate de parinti, atitudini care provoaca copilului sentimental ca el nu are nici un drept al sau

parinti care transfera copilului propriile lor ambitii, dezvoltind in consens la copil sentimental ca el este iubit mai degraba pentru calitati imaginare, decit pentru veritabilul sau Eu. Copilul crede ca pentru a fi acceptat el trebuie sa fie cum vor ceilalti (parintii s-au suprapus total peste constiinta copilului). El pierde capacitatile de a-si masura valorile ce tin de persoana sa, devenind dependent de opinia celorlalti (el e rau sau prost daca altii cred asta despre el, e intelligent daca ceilalti ii ordona sa fie intelligent)

Si pentru omul normal stima de sine depinde intr-o oarecare masura de respectful pe care ni-l arata altii, dar pentru nevrotic nimic nu conteaza in afara de respectful aratat de ceilalti.

La aceste conditii intristatoare ale vietii, copilul reactioneaza astfel;

1. conformare sfidatoare la normele de conduita si la SupraEu

2. stergerea in anonimat si dependenta fata de ceilalti (tendinte masochiste)

3. autoinflatie tendinte narcisice. Ce cistiga individual astfel? Se descotoroseste de sentimental dureros al nulitatii printr-un joc constient active al fantasmelor. Aceste fantasme ale sale capata character de realitate (deci, ele sunt o realitate in plan psihic), dar si realitatea capata un character provizoriu: notiunile sale despre sine devin un substitute pentru respectful sau fata de sine acestea devin Eul real.

Prin creerea unei lumi imaginare pentru uzul personal, in care eroul este el insusi (el este si autor si erou), narcisistul se consoleaza pe sine pentru faptul ca nu este iubit si apreciat. Acum (dupa hipeinflatie) el gindeste astfel: desi ceilalti il resping si se uita la el de sus, desi nu-l iubesc pentru ceea ce reprezinta el in realitate, acest lucru se intimpla pentru ca el este mai presus de intelegerea lor (punctual comun cu Freud, explicatia paranoii).

Autoinflatia este o incercare de a pune pe o baza pozitiva relatia cu ceilalti. Daca ceilalti nu-l iubesc si nu-l respecta pentru ceea ce el este, ar trebui cel putin sa-i dea atentie si sa-l admire. Obtinerea admiratiei se substituie iubirii. Aceasta este principala satisfactie. Si securitatea se bazeaza pe asta, caci ii da iluzia ca este puternic si lumea este amicala. Este totusi o securitate subreda. Dezvoltarea ulterioara a unui astfel de individ depinde de:

masura instrainarii de sine si de ceilalti

gradul de anxietate

Exemplu: un astfel de individ isi alege nevasta nu de dragul ei, ci din cauza ca il flateaza sau ii sporeste prestigiul. El nu creeaza ceva de dragul de a creea ci avind in vedere impresia pe care o produce.

Un factor ce creste tendintele narcisice este dezvoltarea ideii excessive legate de faptul ca lumea ii este datoare. Lui trebuie sa i se recunoasca posibilitatile si calitatile, fara ca el sa faca vreo dovada in acest sens. Exemplu: femeile ar trebui sa-l indrageasca fara ca el sa le faca vre-un avans. Pentru el este de neconceput ca o femeie care l-a cunoscut sa se poate indragosti dupa aceea de un alt barbat.

Alta sursa de alimentare a tendintelor narcisice sunt iluziile pe care individul si le face despre sine si pretentiile pe care le are de la ceilalti (acestea il fac vulnerabil). Daca lumea nu-i arata atentie, este ofensat, dusmanos, se izoleaza si cauta refugiul in iluzii. Nemultumirea fata de ceilalti creste caci el ii face responsabili de neputinta de a-si realize iluziile. Devine egoist, suspicios, dispretuitor fata de ceilalti. Aceste sentimente sunt incompatibile cu idea ca el este o fiinta superioara. In consecinta, aceste trasaturi sunt refulate si fie apar deghizate, fie sunt pur si simplu negate. Autoinflatia dobindeste functie de disimiulare: nici vorba nu poate fi ca eu, fiinta superioara, sa am asemenea defecte; in consecinta ele nu exista.

Tendintele narcisice de obiect se combina cu cele masochiste si sadice rezultind o combinatie de tendinte ce dau personalitatii oa numita coloratura.

Alta asociere, caracteristica personalitatii schizoide: tendinte narcisice + tendinta de a fugi de oameni.

Rezumind: - tendintele narcisice reprezinta o tendinta nevrotica, in cazul de fata o incercare de a da piept cu sine si cu semenii prin autoinflatie

- narcisismul este o expresie nu a iubirii de sine, ci a instrainarii de sine.

Page 5 of 5