RĂZBOIUL HAZARDULUI PLANETARPaşi siguri pe drumul cunoaşterii înţelepciunii

lui Dumnezeu prin înţelepciunea omuluiEditura Maria Cristina - ISBN 978-606-92107-3-4

Cuprins

1. Prefaţă ................................................................................. 2

2. Pregătirea pentru drum ……………………………………….. 2

3. Începutul scrisului ..…………………………………………….. 7

4. Primul seminar ştiinţifico-religios .......................................... 10

5. Reîntâlnirea cu mediul şcolar ………………...………………. 17

6. Încercarea de penetrare a mediului academic şi religios …... 21

7. Prima carte ………………………………………………..…….. 29

8. Contactul virtual cu Lucian Blaga ………………………..…….. 44

9. Al doilea seminar ştiinţifico-religios ………………….………… 48

10. Conferinţa de la Heidelberg ……………………………..…….. 54

11. Intenţia de a oferi un Mărţişor ……………………………..….. 59

12. O conferinţă ratată …………………………………………….. 79

13. Al treilea seminar ştiinţifico-religios …..………………………. 80

14. Ultimele încercări, dar nu şi cele din urmă …………..……….. 90

15. Editura Maria Cristina .……………………………………….. 96

16. Reţele literare interconectate …........……………………….. 100

17. Conferinţa de la Copenhaga .……………………..………… 101

18. Proiecte de viitor ……………………………………..………..

19. Criza raţiunii pure şi Apocalipsele ……………………………

20. Epilog .................................................................................

1. Prefaţă

Dorinţă: M-ar bucura să includ, drept prefaţă, reacţiile "reţelei literare" şi ale "cititorului de proză" la frământările şi la teoriile mele.

1. Răspunsul lui sorela50 : Nu pot să mă abţin! Unu' din noi doi e dus! Eu zic că tu.Eşti dus şi nashpa, frate! Pă bune!

2. Pregătirea pentru drum

Motto: Pildele lui Solomon (1.7) - “Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.”... (2.5) “Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştiinţă de Dumnezeu.”

Acum când am făcut un pas imens în munca mea şi am reuşit să penetrez “tăria” cu care s-a înconjurat omenirea, cu mândria şi cu încăpăţânarea omului de ştiinţă şi a omului religios, şi care o protejează precum învelişul unei celule sau al unei cavităţi rezonante (un câmp energetic sincron), indiferent că această tărie a fost creată pe baza nevoilor în permanentă creştere, pe baza tradiţiilor şi credinţelor religioase sau pe baza ştiinţei, acum mă odihnesc un pic şi privesc traseul pe care am mers.

Ce este înţelepciunea?Conform DEX, ea este “facultatea omului de a înţelege şi de a judeca adânc lucrurile”.Eu nu sunt de acord cu această definiţie, deoarece adânc nu înseamnă lat, nu înseamnă înalt, nu

înseamnă sferic, nu înseamnă drept, nu înseamnă adevărat şi … am putea spune multe.Cred că cea mai bună definiţie a acestei noţiuni a fost dată de Pavel, acum aproape două mii de ani:

“înţelepciunea omului este cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu”.Cine este acest Dumnezeu, despre care unii spun că este un “bau-bau” de care trebuie să ne fie frică în

această viaţă deoarece îl vom cunoaşte doar după moarte, iar alţii, la extrema opusă, spun să nu ne temem că nu există nici un “bau-bau” şi că nu există nici o viaţă după moarte?

Asemeni multor oameni, care au încercat de-a lungul timpului să înţeleagă şi să explice existenţa noastră, prin înţelegerea şi explicarea propriei existenţe extrapolată apoi generalului, şi eu am pornit pe acest drum al cunoaşterii sau al necunoaşterii înţelepciunii lui Dumnezeu prin analiza propriului meu traseu.

Prima condiţie pentru a atinge un scop parţial sau total este să-l defineşti şi să-l corectezi permanent în funcţie de nivelul cunoaşterii tale şi al cunoaştereii universale, două variabile în permanentă creştere.

Pornirea spre atingerea acestui scop este startul într-o cursă contracronometru ce se derulează de-a lungul propriei tale vieţi, pe un traseu individual, asemeni unei nano-particule, despre care teoria relativităţii spune că este relativ în funcţie de referinţă, iar teoria mecanicii cuantice spune ca nu poate fi stabilit cu precizie, deoarece poziţia şi viteza de mers sunt elemente care nu pot fi determinate cu precizie în acelaşi timp.

Sunt mulţi oameni care nu caută nimic altceva decât traiul zilei de mâine; sunt oameni care vor să asigure, asemeni lor, traiul multor generaţii care vor veni în urma lor; sunt oameni care sunt mulţumiţi cu nivelul de trai la care au ajuns ei şi omenirea, la un anumit moment, şi nu vor să mai schimbe nimic; sunt oameni complet nemulţumiţi de ambientul în care se mişcă şi caută să-l modifice permanent.

Traseele tuturor oamenilor, aparent nişte “cărări necunoscute” (Eminescu şi teoria mecanicii cuantice), pot deveni certitudini într-o lume cu o referinţă şi cu un scop unic (teoria relativităţii), acceptat unanim.

Dau un singur exemplu de încălcare a principiului incertitudinii şi de certificare a principiului relativităţii, în funcţie de scopul propriei vieţi: pe un călugăr prelat, pe un ţăran sadea sau pe un simplu profesor sau medic de ţară, conştienţi de rostul lor, indiferent de credinţa lor, îi vei găsi permanent pe un traseu bine precizat.

Aceste trasee divine sunt conforme unei Pilde a lui Solomon 2.8 – “El păzeşte căile dreptăţii.”Din analiza mentalităţii celor 6 miliarde de oameni care trăiesc acum pe pământ, putem trage statistic

concluzia că lumea are înţelepciuni diferite, determinate de referinţe şi de scopuri diferite.Cel puţin din aceste motive, traseele lor vor fi diferite.Cea mai crudă şi dură intersecţie de trasee umane este războiul. Chiar dacă el a fost şi mai pare necesar,

el a produs cele mai mari pierderi umane şi materiale, de cele mai multe ori pentru cei care l-au pornit.Ce se va întâmpla cu traseul meu, dacă referinţa şi scopul meu vor fi într-o permanentă modificare în

funcţie de “ciocnirea” mea (mă privesc în continuare ca pe o nano-particulă supusă legilor materiale) cu diverse nano-particule (blonde, brunete, roşcate şi nu numai) ale căror trasee sunt variabile şi neprecizate?

Am pornit eu pe traseul pe care trebuie sau am luat-o pe un drum fără speranţă?Oare eu am intrat singur pe drumul înţelepciunii sau am fost educat, îndrumat şi asistat permanent?A fost simplu să-l străbat?Puteam să-l parcurg mai repede şi în mai mare siguranţă?

Am fost ajutat atât cât ar fi trebuit de către familia mea, cea care-mi cunoştea intenţiile, rezistenţa şi capacitatea de a-mi atinge scopurile, şi în special de către fiul meu pe care l-am văzut în vis că va veni după mine?

Sunt eu îndreptăţit şi capabil să corectez singur un sistem cristalizat, asemeni unei autostrăzi cu şapte benzi, care chiar dacă nu funcţionează perfect, este încă un sistem viu funcţional?

Sunt întrebări la care voi da un răspuns transparent, asemănător unei “spovedanii”, expunând în acest capitol evenimentele care au marcat şi au dirijat traseul meu spre, zic eu, cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu prin utilizarea înţelepciunii umane, depozitată în baza de date a umanităţii.

Cred că acest traseu a început încă înainte de a mă naşte.Este un traseu genetic, memorat pe ADN-ul individual al fiecărui om, obţinut prin combinarea informaţiilor

provenite din familiile celor doi parteneri, necesari şi suficienţi, participanţi la pro-creaţia naturală.Este un traseu clasic, natural, străbătut de toate familiile tradiţionale ale omenirii care au adus omenirea

până în zilele noastre, şi care, chiar dacă nu cred în Dumnezeu aşa cum credem noi creştinii ortodocşi, respectă în mare parte “jugul bun şi povara uşoară” puse de El omului, pentru a-L urma liber către scopul creaţiei: perpetuarea vieţii în Univers, prin naşterea Fiului Omului cu nucleu Divin.

Nevoile, dorinţele, mofturile, nesăbuinţele şi oricare alte cerinţe ale oamenilor nu pot şi nu trebuie să fie înfrânate de un sistem uman, oricât de bine organizat ar fi el. Un astfel de sistem nu este necesar şi nici suficient.

Nu a fost, nu este şi nu va fi nimic magic şi nimic de neînvins, în afară de Dumnezeu.Când spun acest lucru, nu mă refer neapărat la capacitatea lui Dumnezeu de a face ceea ce vrea cu

creaţia Lui, ci la incapacitatea omului de a controla creaţia Lui fără sprijinul Lui.De ce omul actual nu este în stare să controleze creaţia divină, dacă Dumnezeu însuşi a spus că omul

creat de El este o fiinţă perfectă, asemeni Lui?Cu părere de rău, opinia mea este că omul nu a atins înţelepciunea divină, chiar dacă declară cu mândrie

că el cunoaşte cei aproape două sute de nuclizi stabili, din care se poate face orice, şi se străduieşte cu încăpăţânare să-i ciocnească într-un imens accelerator de particule construit subteran undeva pe Terra pentru a găsi "particula lui Dumnezeu".

Ce credeţi că vor realiza ei prin această tehnică?Nu vă spun opinia mea; şi asta nu pentru că până acum opinia mea nu a contat.De acum înainte, când sunt primul şi singurul “nebun” din lume care şi-a propus şi a reuşit să demonstreze

ştiinţific că cea mai plauzibilă ipoteză biblică a Genezei, “facerea lumii dintr-o coastă”, este şi cea mai adevărată, acum trebuie să-mi cântăresc bine gândurile înainte de a le aşterne pe hârtie.

Cine se putea gândi în epoca lui Moise că un organism viu se construieşte pe baza unui proiect şi că locul cel mai potrivit al depozitării codului de construcţie (ADN) al acestui organism viu este osul?

Cine se putea gândi în epoca lui Moise că cineva, în afara lui Dumnezeu, este capabil ca dintr-un simplu os să poată face o copie funcţională, asemeni originalului?

Există şi acum un procent majoritar de oameni ai planetei care nu pricep o iotă din genetica modernă, motiv pentru care nici nu-şi bat capul cu această tehnologie şi o acceptă aşa cum o prezintă ştiinţa.

De aceea este de mirare pentru mine că lumea consideră religiile nebunii, deoarece şi ele propovăduie cuvinte care nu au fost înţelese în epocile în care aceste cuvinte au fost enunţate şi au rămas neînţelese şi acum, pentru că omului modern i s-a întipărit în minte ideea că “religiile sunt imaginaţii schizofrenice” şi refuză să vadă adevărul din vorbele profeţilor lor.

Dar acum, în epoca ingineriei genetice, lucrurile stau altfel; cercetătorii geneticieni crează minuni şi “visele devin realitate”, ca să utilizăm expresia unei cunoscute reclame. Copierea şi multiplicarea informaţiei conţinută în ADN (clonarea) este acum “o floare la ureche” pentru aceşti năstruşnici cercetători ai nano-tehnologiilor.

ADN-ul (Acidul DezoxyriboNucleic) conţine instruncţiunile genetice utilizate la dezvoltarea şi funcţionarea tuturor organismelor vii cunoscute, dar şi a anumitor viruşi. Un alt rol al ADN-ului este de a depozita pe termen lung informaţiile despre evoluţia unei specii, inclusiv codurile necesare construirii tuturor componentelor celulare şi a reglării întregului organism, privit ca o unitate independentă.

Cine a fost “Designerul” acestei mirifici existenţe vii? Hazardul sau Dumnezeu?Sunt multe exemple pe care le putem aduce ca argumente pro şi contra.Eu vă dau un singur exemplu statistic de testare a hazardului: luăm un lot de oameni, reprezentativ pentru

nivelul cunoaşterii actuale, şi le punem la dispoziţie o listă întreagă de componente şi de unelte, necesare şi suficiente construirii unui autoturism, şi îi rugăm să asambleze componentele într-un automobil funcţional, fără existenţa unui proiect. Eu vă spun cu precizie că sunt foarte mulţi din cei care participă la construirea acestor componente care sunt incapabili să asambleze acest întreg funcţional.

Dacă unui sistem de autoturism clasic îi adăugăm un microprocesor modern şi un CIP pentru controlul de la distanţă, cu siguranţă nici cel mai cunoscător om în ale creaţiei de automobile nu-l va putea face să funcţioneze perfect dacă nu primeşte “softul” (duhul fiarelor) de la “gânditor”. Cel mult, prin eliminarea acestor componente moderne de funcţionare şi control, el îl va putea face să funcţioneze în modul clasic.

Extrapolând acest mod de creaţie a “fiarelor” la modul de creaţie a omului, noi am demonstrat, prin dovedirea existenţei ADN-ului mitocondrial paternal “într-o coastă”, că primele şi singurele cuvinte despre existenţa acestei informaţii genetice ne-au fost transmise de Dumnezeu prin Moise.

Cu alte cuvinte, proiectul şi regulatorul funcţionării perfecte a acestui organism uman se află în noi, gata să ne servească în drumul nostru spre desăvârşire.

De ce îl elimină geneticienii moderni, la fertilizările în vitro?Simplu. Pentru că ei nu înţeleg rolul lui şi nu vor să ceară de la “Proiectantul General” informaţiile necesare

şi suficiente funcţionării perfecte a lumii materiale vii, bazată pe softul (sufletul) Lui.Încăpăţânarea şi încercările lor disperate de a crea genomul uman, urmând traseul cercetării pe animale,

nu se potriveşte proiectelor stabilite de ei. La om mai este ceva necunoscut şi nevăzut care încurcă calculele.De ce nu vrea omul să se detaşeze de animal prin sufletul divin?Sunt mulţi care vor râde la citirea cuvintelor pe care le voi spune în continuare, aşa cum au mai făcut-o.“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Luca 11.9Sunt acestea simple vorbe aruncate-n vânt de Hristos?Nu. Cel puţin pentru mine, ele nu sunt simple vorbe. Din simpla mea experienţă, eu vă spun că mi s-a

deschis (în vis) poarta de acces spre înţelepciune de către o persoană necunoscută mie.“Mă aflam la intrarea unui obiectiv turistic, împreună cu fiul meu şi cu un cunoscut al lui, a cărui faţă nu am

văzut-o; persoana care urma să deschidă porţile de acces m-a invitat prietenos să intru înainte de deschiderea oficială, adresându-mi următoarele cuvinte: - Intră Alexandru, deoarece tu cunoşti funcţionarea obiectivului şi îi poţi îndruma pe vizitatori. - Înainte de a intra, i-am dat fiului meu biletele de acces, spunându-i să nu uite să menţioneze, la deschiderea oficială, că el şi cunoscutul lui au bilete pentru intrare. Apoi am intrat şi persoana care mi-a deschis a dispărut; am fost puţin surprins de plecarea lui, dar am avut revelaţia că mă aflam într-un obiectiv energetic pe care-l cunoşteam deja; am pătruns pe un traseu luminat asemeni unui interior de peşteră; de o parte şi de alta auzeam voci şi vedeam lumini palide prin peretele opac; am continuat să pătrund în interior fără teamă.”

Visul s-a terminat. Nu şi realitatea.Am pătruns cu curaj pe un traseu nou, Genomica, necunoscut mie dar conescibil pe baza cunoaşterii pe

care am dobândit-o până acum, combinată cu informaţiile existente pe internet şi cu sugestiile fiului meu.La început mi-a fost teamă de lipsa mea de cunoaştere. Oamenii cu care am intrat în contact, încercând să

deschid dialogul despre relaţia religie – ştiinţă, s-au blocat, m-au ignorat sau m-au jignit.Ce puteam să fac, într-o lume cu 6 miliarde de adevăruri vii?Am înghiţit în sec şi m-am concentrat pe informaţiile produse de umanitate, care-mi puteau aduce un plus

de certitudine privitor la ipotezele enunţate şi care să devină evidentă oricărui muritor, în orice condiţii.Descoperirea infertilităţii produsă de om prin inginerie genetică mi-a apărut explicit doar în momentul în

care mă pregăteam intens să particip la conferinţa de la Heidelberg. Am participat la conferinţă doar ca simplu ascultător; pentru mine a fost o adevărată revelaţie despre Genomică; totul părea atât de clar în înşiruirea celor 70 de teme prezentate de cei aproape 300 de cercetători, încât nu am pus nici o întrebare.

Marile dileme ridicate acolo, precum îmbolnăvirea după 40-50 de zile a organelor produse prin tehnologia celulelor stem, mi-au întărit certitudinea transmiterii informaţiei conţinută în ADN-ul mitocondrial paternal către ADN-ul mitocondrial maternal şi apoi către ADN-ul nuclear celular.

Nu le-am spus şi nici nu puteam să le spun nimic atunci.Mi-ar fi râs în nas, cu superioritatea lipsei lor de înţelepciune…După conferinţă le-am transmis tuturor participanţilor noua ipoteză genetică “Adam mtDNA theory”.A venit un singur reproş adresat mie de un cercetător de la Cornell University, care critica lipsa mea de

înţelegere a tehnologiei fertilizării în vitro. I-am precizat că el lucrează eronat, deoarece mitocondriile paternale reapar în spermatozoizii băieţilor “născuţi nu făcuţi”. Nu mi-a mai răspuns.

Acum, la mai bine de un an de la conferinţă, apar pe site-urile ştiinţifice informaţii despre miracolul transferului informaţiilor conţinute în mitocondriile maternale celulare către nucleul celulei sau de modificare nevăzută a informaţiilor conţinute pe ARN-ul mesager.

Toate aceste informaţii privind amestecul nevăzut al unor subtile modificări de date în ADN-ul uman ne întăresc concluzia că ipoteza noastră este cea mai plauzibilă tehnologie de creare a lumii.

Singurul lucru material pe care nu l-am demonstrat încă, datorită lipsei fondurilor europene solicitate pentru plata unor laboratoare specializate în analiza ADN-ului, este locul unde se ascunde Adam mtDNA.

Sperăm, utilizând noile metode de marketing, “de la gherilă la gorilă”, că vom găsi sponsori care să susţină un astfel de proiect.

Acum totul îmi pare simplu mai ales că, deşi am pătruns singur, m-am simţit permanent supravegheat şi asistat. Poate cel mai important punct critic al traseului meu a fost marcat în anul 2003. O boală ascunsă mă măcina, aducându-mă de la 75-76 kg la o greutate de 60 Kg / 180 cm. Eu am fost marcat de un suflet organic care s-a lăsat atras de anumite ispite, astfel încât acest moment coincidea cu frământarea mea de a schimba partenera de viaţă. În cadrul acestor frământări am cerut un sfat prietenesc Fecioarei Maria, adresându-i un mesaj lăsat lângă icoana ei de la Mănăstirea Nămăieşti. Răspunsul ei a venit prompt, sfătuindu-mă codificat să merg pe drumul pe

care eram. I-am urmat sfatul, dar nu fără strângeri de inimă, şi rezultatele au apărut şi în planul medical, deoarece Mariana, soţia mea, a depistat boala fără să ia în seamă rezultatele bune ale analizelor de laborator şi m-a dus la medicul potrivit.

Apoi a urmat direcţionarea mea către scris.Chiar dacă nu citeşte aproape nimeni scrierile mele şi nimeni nu mă bagă în seamă, “Cineva” citeşte

cuvintele mele şi-mi transmite în vis anumite mesaje codificate, pe baza cărora sunt ajutat să trec obstacolele create de golurile cunoaşterii mele. Acest fapt s-a petrecut la scrierea primei cărţi, îndrumându-mă să corectez spaţiul dintre paginile 16 şi 17 şi coperta 4 ale ciornei pregătită pentru tipar; acest fapt s-a petrecut la precizarea locului traductorului biologic al sufletului, venind cu informaţia “xifos=vârf de sabie”; acest fapt s-a petrecut înainte de lansarea teoriei creaţiei evolutive, când mi-a apărut în vis Patriarhul Daniel, informaţie care m-a îndrumat către profetul Daniel, ale cărui cuvinte nu le cunoşteam….

Sunt miracole aceste fapte relatate de mine sau schizofrenii?Nu sunt, deoarece au fost semnalate de profeţi.Chiar dacă nu ştii pe ce bază se petrece un eveniment, el nu mai este miracol şi nu este nici schizofrenie

dacă cineva l-a prevăzut şi l-a anunţat că se va petrece la un anume moment dat.Previziunile actuale despre vreme, despre cotaţiile la bursele de mărfuri, despre mersul societăţii, inclusiv

despre riscurile posibile a se petrece dacă nu se iau anumite măsuri, nu mai par miracole.Hazardul şi relativitatea au fost învinse de raţiunea umană.Raţiunea umană a învins principiul incertitudinii prin cunoaşterea cu precizie a fenomenelor variabile şi a

impus ca referinţă a calităţii vieţii, atingerea performanţei “zero defecte”.De ce nu-L mai vrea omul modern pe Dumnezeu?Deoarece, spun ei în “Carta drepturilor omului”, Dumnezeu ne limitează libertatea.Ce au ei cu voia Managerului General?Acum avem libertate, dar nu avem şi sănătate.Avem libertatea de a ne înarma şi de a ne îndopa cu tot felul de alimente care produc boli şi cu

medicamente care nu mai pot face faţă bolilor din ce în ce mai subtile. Industria de armament şi industria de medicamente, sunt, alături de industria alimentară, cele mai profitabile afaceri.

De ce WHO şi WTO vor să interzică practicile medicale neomologate, bazate pe tradiţii?Sunt practicile medicale omologate atât de sigure încât să nu producă neconformităţi şi să înlocuiască în

totalitate medicina tradiţională?Vă dau două exemple cu reacţie inversă:- tomografia poate produce cancer;- fertilizarea în vitro produce infertilitate 100%.Oamenii de afaceri, utilizând oamenii de ştiinţă şi rezultatele muncii lor, nu vor să-L urmeze în drumul Lui şi

au schimbat traseul, construind a opta pistă de autostradă, un fel de “carpool” existent pe autostrăzile americane, pe care poţi să te deplasezi mai dinamic şi cu o viteză crescută faţă de a celor care respectă traficul clasic.

Să le urăm “drum bun” şi să ne rugăm Lui să le acorde înţelegere, dacă nu fac rău.Dar această pistă ne duce către tocarea rezervelor planetei într-un ritm care depăşeşte capacitatea de

regenerare a Terrei.Ce drept avem noi să-i oprim, dacă vom sesiza că ei produc accidente în graba lor şi dacă-i atrag şi pe alţii

în conflicte?Cu siguranţă, dacă fac rău, noi, ca Fii ai Omului, avem dreptul şi obligaţia să-i oprim şi să-i corectăm.Cum o putem face dacă resursele materiale şi controlul circulaţiei informaţiilor este în mâna lor?Cu siguranţă numai cu ajutorul lui Dumnezeu, care va face întotdeauna ceea ce şi-a propus prin oamenii

divini care au apărut la momentul oportun acolo unde era nevoie, chiar fără ştiinţa lor, dar prin grija Lui.Revin la traseul meu şi la markerii importanţi, necesari şi suficienţi netezirii unui traseu divin.Copilăria mea, asemeni cu a multor copii în perioada de după cel de-al doilea război mondial, a fost

marcată de lipsuri, accentuate şi de schimbarea bruscă a unui regim capitalist funcţional, cu un regim socialist incipient a cărui evoluţie era neprecizată şi se derula cu un mare grad de incertitudine.

Marele rol al acestui regim comunist a fost protecţia societăţii faţă de generalizarea mizeriei produsă de lăcomie, de grabă, de consum exagerat şi de invidia din lumea capitalistă, dominată de raţiune şi de satisfacerea sufletului organic prin concurenţă.

Dar în acelaşi timp a fost un deşert spiritual de 40 de ani, cauzat de lipsa informaţiei de calitate, pe care poporul român îl continuă şi acum, din cauza infuziei exagerată a unei informaţii de proastă calitate.

Eu provin din două familii de oameni gospodari de la ţară, familii tradiţionale din două zone distincte ale României Mari: Moldova de dincolo de Prut şi Muntenia subcarpatică.

Credinţa acestor oameni în Dumnezeu s-a transmis către mine fără nici un efort, prin simpla copiere a atitudinii părinţilor şi bunicilor mei faţă de oameni, faţă de muncă, faţă de natură, faţă de Dumnezeu.

Educaţia şcolară ne-a lipsit, pe mine şi pe generaţia mea, de informaţia adevărată privind credinţele lumii şi rostul lor, privind rolul conducătorilor popoarelor în menţinerea păcii şi a repartizării resurselor.

Părinţii şi bunicii au fost singurii care au menţinut viu, în casă, cuvântul lui Dumnezeu, transmis tradiţional din tată în fiu, fără interpretări sau devieri. Dar pe lângă conceptul religios asupra lumii, practicile tradiţionale privind descântecele, blestemele, visele, destinele trasate astral şi moştenirea faptelor bune sau a păcatelor strămoşilor, au făcut parte din baza de date acumulată de mine. Aceste informaţii primite în famile au fost completate cu diverse cărţi mai vechi sau mai noi, provenite prin sursele care asigurau limitat şi pe ascuns o astfel de literatură.

Imaginea deformată asupra lumii externe “Cortinei de fier”, amplificată de mentalitatea pur materialistă, au contribuit la deplasarea mea pe un traseu fără aspiraţii spirituale, dar totuşi marcat de mentalitatea repartiţiei profitului muncii după nevoi şi mai puţin după rezultate, mentalitate promovată şi de creştinismul ortodox.

Funcţiile de şef de atelier şi de şef de brigadă deţinute de mine în perioada comunistă, m-au determinat să studiez mai amănunţit managementul, dar nu aşa cum era el prezentat în literatura socialistă, ci aşa cum mi l-au prezentat profesorii mei din facultate, în perioada în care Ceauşescu era în contradicţie cu socialismul sovietic şi primise un ajutor substanţial material, dar şi informaţional, privind dezvoltarea economică pe baze moderne.

Momentul decembrie 1989, m-a prins în şantierul construirii centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă, unde sistemul de management american al cunoaşterii şi calităţii totale era în plină implementare.

Dorinţa mea de a scoate o revistă privind calitatea vieţii, alimentată şi de intenţiile partenerilor canadieni şi italieni de a sponsoriza o astfel de acţiune, a rămas un vis, deoarece am părăsit şantierul şi am pătruns cu curaj în lumea mirifică şi plină de neprevăzut a capitalului privat.

Am continuat să mă pregătesc individual, dar şi cu sprijinul partenerului de afaceri francez Schneider electric, în domeniul managementului afacerilor şi al relaţiilor de mondializare a societăţii.

Hazardul lumii capitaliste, prevăzut cu o precizie de invidiat de astrologia modernă, face ca relaţiile mele cu partenerul francez să scadă în intensitate după 2006. Cunoaşterea acestor previziuni m-au determinat să tatonez din timp alte domenii de activitate, din care accesarea fondurilor europene a devenit o prioritate.

Faptul că am solicitat fonduri din programul FP7, destinat doar lumii academice, într-un domeniu neexplorat suficient al relaţiei ştiinţă-religii, i-a determinat pe reprezentanţii români să nu mai răspundă la mesajele mele, chiar dacă am adus de la început argumentul prezenţei ADN-ului mitocondrial paternal în evoluţia naturală.

Am încercat să penetrez lumea academică, lumea religioasă, lumea editorială şi lumea politică.Tăcere mormântală. Un capac greu a fost aşezat peste Coşciug de către oamenii care nu cred în Înviere,

dar şi de cei care cred.De ce cartea lansată de noi acum trei ani, în care era prezentată această ipoteză originală, nu a stârnit nici

un interes? De ce lumea se sperie de CIP-uri electronice, când corpul nostru este plin de CIP-uri biologice existente în aproape toate celulele corpului uman (Eve mtDNA), prin intermediul cărora persoane antrenate citesc informaţiile conţinute în ele? De ce fac senzaţie ştirile conform cărora lumea vie comunică miraculos fără fir şi această informaţie, conform căreia omul are implantat în coastă un bio-GPS divin, nu a devenit o ştire senzaţională? Cum a putut fi orbită lumea ştiinţifică în aşa hal încât să nu vadă prezenţa şi rolul acestor mitocondrii masculine, care reapar în spermatozoizi cu rolul de a continua genetic fertilizarea naturală?

Sunt mai multe ipoteze plauzibile. Chiar dacă târgul de carte de la Braşov 2008, ce a avut loc în perioada Bunei Vestiri, mi-a oferit condiţii optime pentru promovare, cea mai plauzibilă ipoteză este că lumea modernă, fiind atât de specializată pe domenii stricte, este incapabilă să înţeleagă o interpretare interdisciplinară. Oamenii au devenit atât de specializaţi în “molarul de minte”, încât nici nu-i mai interesează complexitatea minţii. O altă ipoteză este că lumea s-a obişnuit cu lupta şi doreşte orice tip de confruntare, iar eu nu dau cu pietre în nimeni şi consider că fiecare deţine o fărâmă de adevăr. Alte ipoteze ar fi că eu nu sunt o “gorilă excentrică” al cărui cuvânt să facă senzaţie, că eu nu am beneficiat de logistica unei edituri cunoscute, că internetul prin care mi-am făcut reclamă, este un deşert spiritual în care am predicat şi eu, dar fără să mă audă nimeni, că eu nu m-am băgat în faţă cu orice preţ pentru a-mi etala neuronii, iar, după aprecierea unui prieten, dacă-mi etalam sexul sau burta aş fi avut mai mult succes, chiar dacă aş fi repetat la nesfârşit cuvinte spuse de alţii înainte, şi am putea continua.

Dar am putea gândi şi ipoteza că nu sunt lăsat să ies în faţă de către cei care speculează orbirea lumii ştiinţifice şi denigrează religiile, considerându-i pe adepţii lor drept persoane cu dereglări psihice!!!

Atunci mi-am deschis propria editură de familie şi iată-mă în faţa voastră cu cuvintele de faţă.Suntem o familie de iluştrii necunoscuţi care aşteptăm confirmarea de la Dumnezeu a ipotezelor noastre,

confirmare care va veni cu siguranţă la momentul potrivit de Dumnezeu, dar prin oamenii de ştiinţă.Aşteptăm cu răbdare ca geneticienii să descopere, aşa din întâmplare, miraculosul Adam mtDNA în

“coasta lui Adam”, confirmând ştiinţific iraţionalul cuvânt al lui Dumnezeu, transmis nouă prin Moise.Un mic răspuns a şi sosit deja pe 4 februarie 2010, pe adresa

http://www.the-scientist.com/blog/display/57133, mesaj în care se spune că cercetătorii de la Universitatea California din San Francisco au descoperit activarea unui bio-radar existent în spermatozoid.

Cercetătorii sunt pe drumul cel bun!Aşa să le ajute Dumnezeu!

3. Începutul scrisului

Motto: Scrisul printre gene – Alexandru Boris, 2009“Când eram mic, scriam bastoane;Fără să le prea-nţeleg rostu’.Acum citesc, prin duh, genoame,Cu sprijinul Tatălui nostru.”

Nu-mi amintesc să fi avut în perioada şcolară vreo intenţie de a scrie dintr-un impuls propriu.Singurele mele scrieri, transmise Revistei de Matematică în perioada 1962 – 1968, au venit la impulsul

profesorului meu de matematică, domnul Georgescu, de a transmite rezolvări la problemele propuse de redutabila revistă adresată elevilor şi cadrelor şcolare. A fost o perioadă în care mi-am impus o anume rigoare ştiinţifică de a ordona logic cuvintele aşternute pe hârtie. În rest era matematică pură. Aceasta a devenit o pasiune pentru matematică, pe care am continuat-o şi în liceu, şi în facultate, şi în viaţă.

Singura performanţă literară din perioada liceului a fost de a învăţa pe de rost poezia Luceafărul, a lui Eminescu, împins fiind de oferta notei zece a profesorului de română Spinei. Deşi am fost singurul care a intrat în această competiţie, nu mi-a acordat decât nota opt, şi asta nu pentru că m-aş fi încurcat la recitat, ci pentru că nota mea de bază la literatură era cinci.

De mic copil am fost preocupat mai mult de fotbal, dar nu de cel practicat de idoli, ci de cel practicat de mine. Chiar dacă tatăl meu era cel care-mi cumpăra în fiecare an, de pe la vârsta de cinci ani, câte o minge adevărată de fotbal, din piele, şi uneori mă lua cu el pe stadion să vizionez meciurile echipei Dinamo Piteşti, el a fost cel care s-a opus propunerii lui Halagian şi Barbu, veniţi pentru interese agricole la tatăl meu cu socrul lui Halagian, un bun prieten al tatălui meu, de a merge la echipa de copii a formaţiei argeşene, pe motiv că trebuie să învăţ carte. Plecarea la liceu mi-a asigurat un grad de libertate şi am luat singur hotărea de a participa alături de alţi colegi de liceu la trialurile pentru juniori. Dar hazardul sau altcineva s-a opus acestei decizii, deoarece în primul an de liceu am suferit o dublă fractură la piciorul drept, care m-a făcut să pierd teren în faţa colegilor mei Ariciu, Ciolan şi Pană, care au devenit ulterior veritabili fotbalişti.

Totuşi, în ultima clasă de liceu, am fost remarcat pe maidan de un suporter influent al echipei Dacia Ştefăneşti, care m-a introdus în echipa de rezerve, de unde, la îndemnul lui Zimmer, venit de la F.C. Argeş pentru a ajuta echipa să promoveze în divizia C, antrenorul echipei m-a introdus în apărarea formaţiei de bază.

Am promovat cu echipa în divizia C, dar datorită faptului că am plecat de la proba de matematică a examenului de admitere la facultate cu o oră mai devreme, pentru a ajunge la meciul de baraj, nu am intrat în primul an pentru 6 sutimi. Am vrut să mă înscriu la o secţie de subingineri la Piteşti, pentru a continua fotbalul în divizia C, dar tatăl meu s-a opus, îndrumându-mă să merg în Bucureşti.

Am intrat la subingineri la Electronică, iar în anul următor am intrat cu succes la ingineri. Marea mea realizare din perioada de facultate nu a fost în domeniul tehnic sau literar, ci în cel sportiv, unde am ocupat locul 2 în anul 1973, la Bucureşti, şi locul 1 în anul 1974, la Cluj, în cadrul Universiadei, cu echipa de fotbal de amatori a Politehnicii Bucureşti, eu fiind un pilon de bază în apărarea echipei antrenată de domnul profesor Cicu.

După absolvirea facultăţii, activităţile profesionale din domeniul producţiei de aparate electrotehnice din cadrul societăţii Electroargeş, în care am fost implicat, presupuneau prezentarea periodică a unor referate privind calitatea produselor, către anumite laboratoare de omologare, astfel încât rigoarea tehnică era singura care-mi impunea stilul de înlănţuire a cuvintelor.

Prima încercare de a prezenta în scris o opinie cât de cât personală a fost în anul 1982, când, în calitate de şef de atelier de întreţinere aparatură medicală, am prezentat un referat privind rolul informaţiei în menţinerea capacităţilor tehnice la nivelul aşteptat, în cadrul unei şedinţe de analiză organizată de Direcţia Sanitară a Judeţului Argeş. Nu mai deţin nici o copie a acelui document, pe care, sincer vorbind, mi-ar fi făcut plăcere să o recitesc cu mintea de acum, dar reţin că cineva din conducere m-a întrebat nedumerit: “Ce are informaţia cu aparatura medicală?”. Pentru mine avea, deoarece aparatele noi de diagnostic şi tratament, venite după cutremurul din 1977, se integrau atât de bine cu organismele umane încât trebuia să le cunoşti perfect armonizarea.

O altă performanţă, dar tot pe plan sportiv, a venit în anul 1983, când am participat la turneul final de tenis de câmp, organizat la Arad de Ministerul Sănătăţii, în cadrul Daciadei, după ce câştigasem faza judeţeană.

În activitatea mea survine o nouă schimbare de domeniu de activitate. În 1984 am plecat pe şantierul hidroenergetic de la Porţile de Fier II. Aici am ajuns la performanţa, ca dintr-un ilustru necunoscut, să ajung la finele anului unul dintre cei mai buni specialişti din ţară în domeniul centralelor hidroelectrice. Nimic nu mi-a rămas netrecut prin mână şi necunoscut în funcţionarea sistemului energetic de la acest obiectiv.

Până aici, nici o urmă de inclinaţie spre literatură sau de influenţă religioasă vizibilă în activitatea mea.Dar, în 1989 vine revoluţia cu explozia informaţională pe toate planurile editoriale: cărţi, reviste, ziare, etc.După câteva încercări de referate scrise, transmise directorului IEA – Energomontaj, cu privire la conceptul

utilizării flexibile a forţei de muncă, necesar deoarece existau goluri în activitate cauzate de reorganizarea

activităţilor la CNE Cernavodă, şi a unui articol ce viza problemele de asigurarea calităţii activităţilor umane prin asigurarea calităţii informaţiilor (articol ciuntit de cei de la Tribuna Economică), am înfiinţat, împreună cu un coleg, firma Clepsydra, cu dorinţa de a scoate o revistă complet originală, privind asigurarea calităţii vieţii.

Dar nu a fost să se întâmple aşa cum planificasem.Am părăsit şantierul, preluând integral firma Clepsydra, şi am păşit inconştient în jungla afacerilor dirijate

de cei care jucau un altfel de joc decât cel declarat oficial.Datorită pregătirii mele de meseriaş electronist, în anul 1993 am intrat în contact, prin intermediul unui fost

coleg de muncă, Gabriel Partenie, al cărui tată a fost o personalitate în regimul Ceauşescu, cu o mare companie europeană, Schneider Electric, care m-a acceptat cu plăcere. Am beneficiat din plin de know-how-ul lor, dar lipsa mea de relaţii în mediul de afaceri, combinată cu mentalitatea mea creştin-ortodoxă de a avea răbdare în muncă, nu cadra cu mentalitatea lor de a acapara cât mai mult şi cât mai repede din piaţa echipamentelor electrice, astfel încât mica mea companie s-a axat pe activitatea de întreţinere a unei categorii din echipamentele vândute.

Un alt punct critic a venit în 2006, când restructurarea, în cadrul firmei Schneider, a activităţii în care eram implicat şi eu pe piaţa din România, m-a scos pe tuşă, devenind doar o rezervă de lux, utilă în caz de necesitate.

Atunci au apărut goluri în activitatea materială care m-au dirijat către scris.Scrisul meu nu are subtilitatea artistică a mediului literar clasic sau modern şi este total diferit de tot ceea

ce s-a scris până acum, deoarece eu introduc rigoarea tehnică în acest domeniu artistic, alături de speculaţia managerială, la care am început să introduc şi unele încercări artistice timide.

Dacă pe primele două le stăpânesc într-un grad necesar şi suficient pentru a le putea susţine oriunde şi oricând, arta este un domeniu complet nou şi insuficient cunoscut mie.

Probabil aceste fapte l-au determinat pe un prieten bun şi partener de afaceri, Ion Lăcău, să-mi spună că sunt prea precis în scrierile mele, că vin prea direct şi prea dur cu informaţia că omul este un bio-robot urmărit de către Dumnezeu cu o precizie extremă, prin acest bio-CIP existent în “coasta lui Adam”.

Probabil această rigoare ştiinţifică a prezentării datelor colectate de mine, care determină practic o răceală a sufletului, l-a determinat pe un reprezentant al unei edituri cu profil religios să declare că eu îl ajut pe diavol în munca sa. Dar asta este realitatea pe care o văd eu.

Genomica nu este o joacă de copii sau o filozofie. Este cea mai pură nano-ştiinţă.În această perioadă de gol de lucru, tatonările mediului de afaceri din România le-am făcut prin intermediul

Camerei de Comerţ a României Bucureşti, care asigură, într-un cadru organizatoric de o calitate ireproşabilă, contacte cu diverse medii interne şi internaţionale. Aceste tatonări mi-au deschis orizonturi noi.

În această perioadă, având o imaginaţie bogată clădită pe cursul de comunicaţii spaţiale al profesorului din facultate Edmond Nicolau, mi-am accentuat pregătirea astrologică de care v-am vorbit că avea rădăcini adânci în familie, şi, încurajat fiind de programele pe calculator care facilitau stocarea bazelor de date reutilizabile, am început să scriu diverse astrograme unor prieteni şi cunoscuţi.

Anul 2007 a fost un an de cotitură, plin de încercări şi de evenimente complet noi şi necunoscute mie până atunci. Revelaţia fiului meu, de a compara spermatozoidul uman cu un microfon, îmi trezeşte ideea “omului cibernetic” şi mă determină să am o primă încercare de a prezenta adevărata faţă a astrologiei, care nu poate influenţa decât pe fii omului, nu şi pe fii lui Dumnezeu.

Propunerea mea literară din 2007a fost respinsă de către o cunoscută editură.Tot în acelaşi an am avut şi o primă încercare de a vorbi Patriarhiei despre un bio-CIP introdus de

Dumnezeu în corpul uman, pe care l-am numit bio-suflet. M-am lovit de un zid de piatră.O altă încercare am făcut-o prin prezentarea unui scurt referat organizatorilor simpozionului de la Sibiu pe

teme de relaţii între ştiinţă şi credinţele religioase. Am fost respins cu eleganţă.Ceea ce mie mi se părea absolut normal în relaţia individuală de comunicare a omului cu Dumnezeu,

existenţa unui mic echipament biologic de comunicaţie între cei doi, asemănător telefonului mobil, oamenilor li se părea nebunie, indiferent de pregătirea şi de activitatea lor.

În acest blocaj informaţional, vine de Paşti prietena şi fina noastră din Franţa, Gabriela Sobaru. Ea nu avea o pregătire electronică sau medicală adecvată acestui nou domeniu, dar înclinaţiile ei religioase din ultima perioadă au determinat-o să exclame, la auzul acestor vorbe: “Naşule, nu înţeleg nimic din ce spui tu, dar spune, căci zici bine!” Împreună cu ea, cu soţul ei, Sobaru Florin, fostul meu coleg de facultate, şi cu profesorul Ion Calangiu, vărul ei şi directorul Colegiului Naţional Dinicu Golescu, punem bazele organizării primului seminar internaţional intitulat, “Dumnezeu, omul şi calitatea vieţii”.

Pentru mine a fost un pas imens, care, parafrazând sloganul companiei franceze cu care colaboram, “Nothing will stop you now!”, mai ales că “cineva” ne-a oprit, m-a determinat să adopt un slogan sub forma, “Numai Dumnezeu ne poate opri!”

Am întâlnit şi voi mai întâlni piedici în drumul meu, puse de cei care speculează lipsa mea de cunoaştere totală, am făcut şi voi mai face greşeli determinate de necunoaşterea mea, am răbdat şi voi mai răbda batjocuri determinate de încrederea mea în oameni, dar drumul începe să se netezească, datorită unui sprijin nevăzut şi neperceput material, venit în punctele critice.

Cine mă sprijină când mi-e greu?

Cui să-i acord eu încrederea pentru a trece peste obstacolele inerente într-o lume dirijată de oameni prin bani şi sprijinită pe adevăruri relative şi incerte?

Omului sau lui Dumnezeu?“Daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu!” – Luca 20.25Deşi toată educaţia mea materialistă din perioada de şcoală şi de muncă, combinată cu cea creştin-

ortodoxă din familie, mă face să gândesc că trebuie să ai încredere în oameni, întreaga mea evoluţie a fost un exemplu de abandonuri, de trădări, de lipsă de încredere a partenerilor de afaceri în mine şi în probitatea mea.

Mai pot eu avea încredere în omul cu care “am bătut palma” pentru a merge împreună pe un drum stabilit de comun acord, dacă el mă trădează şi mă părăseşte la greu?

Poate de aceea Donald Trump, unul din cei mai recunoscuţi specialişti în management, ne îndrumă într-una din cărţile sale să nu dăm mâna cu partenerii de afaceri, deoarece mâna acestora s-ar putea să fie mai murdară decât banii pe care-i vom împărţi!

Cine determină şi cine schimbă decizia umană, astfel încât să nu te intereseze ce se va întâmpla cu partenerul tău, peste cadavrul căruia treci cu viteza unui automobil?

Aceste frământări m-au determinat să gândesc şi să scriu aşa cum văd eu relaţia Dumnezeu-om-natură, ajungând astfel la concluzia raţională că nu avem altă şansă de a scăpa de atracţie, de relativitate şi de incertitudine decât dacă acordăm încredere lui Dumnezeu, aşa cum şi El o are în noi că vom deveni asemeni Lui.

Singura cale spre înţelepciune este înţelepciunea lui Dumnezeu, pe care fiecare din noi o descoperim într-o relaţie individuală cu El şi pe care o trăim din plin, şi, chiar dacă o aşternem sau nu pe hârtie, ea va rămâne stocată în sufletul nostru divin.

Fiecare avem propria noastră experienţă de viaţă, unică, ce se depozitează biologic pe ADN-ul mitocondrial paternal existent în “coasta lui Adam” şi imaterial pe coarda proprie a sufletului nostru divin, suflet care se va integra într-un câmp energetic sincron cu sufletul lui Dumnezeu, numai prin sincronismul cu sufletul Fiului Său, Iisus Hristos, existent în nucleul acestui organism viu.

Informaţia depozitată pe ADN-ul mitocondrial maternal şi pe ADN-ul nuclear celular este o copie parţială a informaţiei din sufletul divin, necesară şi suficientă funcţionării biologice a organismului nostru şi adaptării lui la condiţiile de mediu în plină evoluţie. Faptul că ea este vizibilă prin tehnicile revelaţiilor unor religii şi prin tehnica medicală genetică (http://www.the-scientist.com/blog/display/57135), este o dovadă că informaţia depozitată pe un suport biologic are şi un suport imaterial, numit suflet organic. Acest suflet organic, existent în funcţionarea omului, dar şi a animalelor şi plantelor, este un ansamblu de corzi energetice libere. Ele pot fi sau nu sincrone cu coarda liberă a sufletului divin, existentă pe o frecvenţă superioară de rezonanţă, şi se va reintegra în câmpurile energetice de joasă frecvenţă care influenţează direct materia, motiv pentru care memoria sau amintirile trăirii în trecut ale unei alte vieţi devin vizibile prin anumite tehnici religioase, practicate tradiţional de unele popoare ale lumii.

Reîncarnarea acestei informaţii în oameni, animale sau plante este reală, chiar dacă nu este privită cu ochi buni de religia creştină, ea având în comun cu sufletul divin doar faptul că prezintă eşantioane informaţionale din trăirea organică a planetei şi nimic mai mult.

Interpretând informaţiile biblice altfel decât s-a făcut până acum, opinia mea este că Hristos a oferit o demonstraţie a acestei tehnici de reîncarnare, prezentată de Matei în cap. 8.28-31.

Ea nu are un rol individual în sine şi nu este neapărat nevoie să ne concentrăm pe externalizarea ei în caracterizarea individuală a omului, făcută astrologic, deoarece o avem depozitată în baza de date a istoriei acestei planete. Reflexiile astrale pot influenţa numai această bază de date biologică, Eve mtDNA, dar numai şi numai dacă noi ne lăsăm influenţaţi de ele. Altfel ele vor trece pe lângă sufletul nostru organic, aşa cum lăsăm informaţiile neinteresante să treacă pe lângă neuronii noştri, fără să le băgăm în seamă. Numai acţionând divin, punându-l la lucru pe Adam mtDNA, putem să ne detaşăm de influenţa astrală asupra lui Eve mtDNA!

În conceptul meu tot ceea ce au trăit oamenii acestui pământ este real şi se află depozitat atât pe un suport organic (Adam & Eve mtDNA) cât şi pe un suport imaterial, duhul omului şi duhul naturii.

Comportamentul animalic al multor oameni îi face pe aceştia să devină diabolici în momentele critice, astfel încât în opinia mea traductorul biologic al sufletului organic, Eve mtDNA, este suportul celular al diavolului, numai şi numai dacă Adam mtDNA doarme.

Dumnezeu, acest mare strateg al creaţiei, deţine cu grijă toate informaţiile trăirii noastre într-o bază de date numită suflete divine.

Baza de date a sufletelor organice se întoarce către noi prin reacţia inversă a naturii, de aceea ne rugăm Lui să ne ferească de cel rău, creat numai şi numai de noi, prin reacţie inversă.

Judecata Lui se află codificată în noi, făcându-se în “coasta lui Adam” printr-o subtilă comparare a informaţiei codului divin cu informaţia propriei noastre trăiri.

“Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.” (Ioan – 5.22)El a dat Fiului şi înţelepciunea şi judecata. În calitate de Fii ai Lui, nouă nu ne rămâne decât să le

descoperim şi să le “scoatem spre biruinţă” la Judecata de Apoi, cu înţelepciune divină!Dumnezeu să ne ajute să le atingem curând!

4. Primul seminar ştiinţifico-religios

Motto: Marcu 16.19 – “Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau.”

În capitolele următoare voi insera referatele pe care le-am pregătit pentru diverse manifestări şi pe care le-am transmis prin internet diverselor medii intelectuale, chiar dacă ele nu au fost luate în considerare şi nu au fost acceptate de organizatorii respectivelor evenimente.

Dacă la primul seminar am fost privit cu încredere şi cu interes de prietenii mei, doritori şi ei de a susţine credinţa în Dumnezeu prin simpla lor exprimare a experienţei lor de viaţă, evenimentele care au urmat au condus la retragerea lor treptată în propria carapace. Încercările mele de a-i impulsiona să-şi aducă în continuare contribuţia la dezvoltarea şi la întărirea acestei teme, făcută prin distribuirea acestor referate înainte de prezentarea lor oficială, au eşuat. Văzând lipsa de rezultate în ceea ce priveşte acest subiect, chiar şi membrii familiei mă priveau cu compasiune, dar oarecum cu înţelegerea acordată unui pasionat de literatură ştiinţifico-religioasă.

Momentul batjocoririi mele, făcută pe internet la lansarea teoriei creaţiei evolutivă asistată, de către marea majoritate a celor care au citit-o şi s-au exprimat prin mesaje, i-a mai dezmorţit puţin. O prietenă profesoară mi-a spus că aşa îmi trebuie dacă m-am apucat să-l dezvălui raţional pe Dumnezeu. O alta mi-a spus să nu-i bag în seamă pe batjocoritori şi să nu abandonez lupta. Un prieten medic mi-a spus că s-ar putea ca Dumnezeu să fi murit, deoarece sunt multe cărţi de succes care vorbesc despre acest fenomen. Mariana, soţia mea, m-a sfătuit să evit discuţiile cu ei şi să-mi văd de treabă singur, căci ea crede, analizând de pe margine confruntările, că ei oricum nu par deloc interesaţi de acest subiect şi că nu dau impresia că ar înţelege mare lucru din ce le spun eu.

Mesajul ei era conform previziunilor astrale, conform cărora trebuia să-mi iau hamul şi praştia şi să plec singur în această luptă, pe care în final o voi câştiga. M-am conformat în măsura în care am putut.

Scrierea volumului de versuri i-a mai făcut pe prietenii mei să-mi mai acorde o şansă, dar părerea lor este că versurile mele au un mesaj prea revoluţionar, gen Eminescu, mesaj care nu va mai prinde acum în această perioadă de libertate totală, în care aparent eşti liber să faci ce-ţi place şi cu cine-ţi place şi nu te mai asupreşte nimeni, într-un mod vizibil.

Cred că nici eu nu vorbesc de asuprirea mea fizică de către vreo persoană externă mie. Dacă eu am vorbit de personajele Adam şi Eva, de genom sau de regina sufletului meu organic, şi le-am privit ca pe nişte vietăţi intrinseci, în acelaşi timp eu le privesc şi ca pe nişte componente ale propriului meu organism, supus acestei lupte interne, atât de bine prezentată de religiile asiatice, prin simbolurile Yin şi Yang.

În perioada de Înălţare, 17 - 19 mai 2007, societăţile ALFA SG Franţa şi CLEPSYDRA România au organizat, cu sprijinul conducerii Colegiului Naţional Dinicu Golescu din Câmpulung şi sub patronajul Primăriei Municipiului Câmpulung-Argeş, primul seminar internaţional cu tema „Comunicarea Divinitate – Om - Natură”, în vederea aducerii unor argumente ştiinţifice şi religioase privind existenţa unei inteligenţe universale extrasenzorială şi modalităţile ei de a comunica raţional cu omul şi cu natura.

Atunci, eu am adus în discuţie asuprirea informaţională.Ideea de comunicare wire-less dintre om şi maşină, în cadrul sistemelor tehnice, nu este nouă pentru mine

şi nu a apărut acum la explozia telefoniei mobile. În anul 1984, când descopeream pentru prima dată o centrală energetică, în adevăratul înţeles al cuvântului, am fost surprins de multitudinea de cabluri din interiorul centralei. Dacă am înţeles rostul cablurilor de forţă, obligatorii pentru transportul energiei necesare alimentării diverselor echipamente electromecanice motrice, mie mi s-au părut inutile cablurile pentru transmisiile de date, pentru care se consumau resurse imense. Astfel, necunoscând în întregime limita competenţei instalatorului, i-am propus directorului meu, Dumitru Iordache (cel mai complet manager uman pe care l-am cunoscut) să înlocuim cablajele fizice cu echipamente de transmisii de date prin unde radio. A zâmbit şi mi-a spus să execut proiectul aşa cum este şi să nu mai visez. L-am ascultat, dar pentru faptul că acel tip de centrală reprezenta un pionierat în hidro-energetica românească, au apărut multe erori în proiectul iniţial, astfel încât proiectul final a purtat şi amprenta gândirii mele practice, chiar dacă toate acele modificări au fost ulterior obligatoriu avizate de proiectanţii sistemului.

Dacă, înainte de a lucra într-un sistem bazat pe calitatea informaţiei, neglijam stocarea diverselor informaţii bazându-mă pe memoria neuronală, acum păstrez cu grijă orice informaţie, chiar dacă ea nu prezintă un interes momentan sau chiar dacă ea se abate de la conceptul meu iniţial.

Astfel, pe lângă stocarea informaţiilor tehnice şi economice apărute în activitatea mea de bază, păstrarea încercărilor mele literare a devenit o activitate absolut normală, în perioada care a urmat.

Prietenii mei, care s-au străduit şi au prezentat teme personalizate din domeniile lor practice de activitate diversă, au adus o contribuţie însemnată la descătuşarea mea din teama că merg pe un traseu dificil şi impracticabil. Chiar dacă referatele lor nu aveau nimic în comun cu referatul meu, eu le-am privit ca pe o completare a ideilor mele năstruşnice.

Acel seminar mi-a dat avânt să mă arunc cu curaj în lumea invizibilă a nano-tehnologiei genetice.

Voi reda mai jos referatul pe care l-am prezentat la acel seminar, aşa cum a fost el distribuit la vremea respectivă. Eventualele erori conceptuale care au fost emise atunci, vor fi menţionate pe parcursul scrierilor mele ulterioare ca un fel de revizii necesare şi suficiente evoluţiei cunoaşterii mele.

Bio – sufletul, comunicaţia om-divinitate între ficţiune şi realitateReferat, susţinut la seminarul internaţional „Divinitatea, omul şi calitatea vieţii”, Câmpulung 17 mai 2007Stimate Doamne şi Domnişoare, Stimaţi Domni,Ceea ce vă vom prezenta în continuare este o descoperire care ne aparţine şi care , chiar dacă nu poate fi

argumentată ştiinţific în întregime, pe această treaptă a cunoaşterii umane, este supusă legii internaţionale a protecţiei proprietăţii intelectuale cu toate drepturile ce ni se cuvin şi cu restricţiile ei de difuzare şi utilizare de către alte persoane, firme sau instituţii. O facem astăzi cunoscută în cadrul acestui seminar şi vă mulţumim pentru interesul pe care ni l-aţi acordat mie şi partenerilor mei ce m-au călăuzit în drumul meu spre această cunoaştere.

Mulţumesc Primăriei municipiului Câmpulung şi domnului primar că ne-au găzduit în această sală, fără a ne pretinde taxe. Mulţumesc Colegiului Naţional Dinicu Golescu pentru colaborarea nelimitată la acest eveniment, mulţumesc prietenilor de peste hotare şi din România care au făcut eforturi spirituale şi materiale pe care noi nu le putem compensa, dar sper să o facă Dumnezeu, şi mulţumesc familiei mele care m-a suportat şi îndrumat în această cercetare a mea şi, nu în ultimul rând, mulţumesc lui Dumnezeu că există şi că eu trăiesc.

Această descoperire s-a făcut numai şi numai prin studiul ştiinţific informaţional din domenii interdisciplinare total diferite: tradiţie, religie, istorie, literatură, electronică, chimie, fizică, matematică, biologie, medicină, primind un real ajutor din partea fiului meu, George Valeriu, şi al doamnei doctor Ancuţa Gherghişan.

Nu am avut şi nu am acum posibilitatea desfăşurării unor cercetări ştiinţifice în laborator, dar sper că această posibilitate se va materializa cu ajutorul dumneavoastră.

Dar să intrăm în subiectul acestei descoperiri, urmărind două desene făcute de oamenii de ştiinţă din două domenii diferite:

- electronică – oscilatorul rezonant, rezonatorul electromagnetic şi clistronul reflex;- medicină – spermatozoidul, ovulul şi oul fecundat sau embrionul.Cele două echipamente seamănă, sunt aproape identice privind forma structurii lor. Nu voi intra în alte

amănunte şi voi reda mai jos descrierile tehnice ale funcţionării lor făcute separat de cercetătorii în electronică şi în medicină. Şi ele seamănă, dar ceea ce pretind eu a fi adevărat nu poate fi măsurat acum şi prin urmare nu poate fi demonstrat. De aceea, această descoperire nu a fost înregistrată nici la OSIM, nici la ARDO şi nici la notariat, deoarece nu există temeiul legal, fenomenul demonstrabil şi repetabil. Acest fenomen este repetabil la om, există atâta inginerie în dezvoltarea unui viitor organism încât nici oamenii de ştiinţă, care studiază amănunţit acest fenomen, nu-l mai atribuie naturii sau hazardului. Sunt sigur că omul de ştiinţă va demonstra, cel puţin virtual, producerea acestui fenomen; poate îl vor demonstra prietenii mei, foşti colegi de facultate, care lucrează în domenii ale ştiinţei ce au tangenţă cu frecvenţele foarte înalte, Florin Sobaru sau Alexandru Badiu, sau poate o va face nepotul meu doctor Adrian Oprea sau fiul meu, viitor doctor, sau altcineva.

Eu cred în această descoperire şi am să vă aduc o serie de argumente privind credinţa mea, deşi informaţiile sunt foarte sumare şi nu pot fi considerate argumente 100% ştiinţifiice.

a). Tradiţional ni se spune că Dumnezeu i-a transmis doar lui Adam credinţa. Apoi a făcut femeia dintr-o coastă a lui Adam. Cu siguranţă a făcut-o din coasta care protejează acest echipament de comunicaţie cu divinitatea, numit de mine bio-suflet, echipament organic care este produs doar de mascul prin procesul numit spermatogeneză şi care sigur este protejat de un os, probabil de stern, care este primul os ce se construieşte în viitorul corp uman.

b). În scrierile biblice Hristos a spus: “Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu”. Eu înţeleg prin sămânţă spermatozoidul, care va fi însămânţat în ovul, iar prin cuvânt, înţeleg întreaga informaţie, cu tot echipamentul necesar transmiterii şi decodificării ei, adică piesa intermediară a spermatozoidului.

c). Istoric ni se spune că în perioada inchiziţiei, vrăjitorii şi prevestitorii, care erau consideraţi ca posedaţi de diavol, erau arşi pe rug pentru a se arde şi o micã amuletă ce le-a fost implantată în corp de diavol. În opinia mea, această amuletă este bio-sufletul, cu ajutorul căruia poţi comunica cu cine vrei sau cu cine acceptă comunicarea. Mai ales dacă acest echipament va fi electronic.

d). Fizic, un om care are o bucurie sau o suferinţă simte în piept o tresărire sau o durere ce nu se manifestă în mod normal. În opinia mea, această manifestare este depăşirea unei limite a câmpului electromagnetic obişnuit, care-ţi provoacă şi o stare trecătoare de suprasarcină a câmpului, dar pe care organismul o simte fizic în momentul producerii ei.

e). Tehnic, un echipament modern supersofisticat asemănător omului, este dotat cu un sistem de comunicare ce-i permite creatorului şi utilizatorului să comunice prin intermediul acestui echipament. Ba mai mult, creatorul are un soft special cu care numai el poate comunica cu acest echipament. Omul trebuie să fie echipat cu un astfel de sistem. Acest sistem este bio-sufletul, o mică piesă de 5-7 microni care funcţionează pe principiul laserului.

f). Descoperirile moderne şi utilizarea pe scară largă a câmpului electromagnetic în medicină aduc argumente ştiinţifice de netăgăduit că organismul uman posedă o energie electromagnetică pe care o răspândeşte în jurul său şi deasemeni că poate fi tratat de o serie de boli prin utilizarea unui câmp electromagnetic extern.

g). Pe lângă utilizarea ştiinţifică a câmpului electromagnetic, o serie de persoane antrenate special şi poate supradotate cu capacităţi extrasenzoriale, efectuează diagnostice şi tratamente medicale pe baze tradiţionale sau noi, dar oarecum empirice.

Privind tradiţional, ştiinţific, raţional şi paranormal, omul este echipat cu un sistem ce răspunde la câmpul electromagnetic într-un mod deocamdată necunoscut, fapt care ne determină să considerăm că el este dotat cu un echipament biologic de comunicaţie fără fir, pe care-l voi descrie în continuare.

Care sunt perspectivele acestei descoperiri? Ce va face omul care ştie de existenţa unui astfel de echipament şi de posibilităţile lui multiple de utilizare?

Omul va vrea să-l domine pe semenul său şi va încerca să-i pătrundă în necunoscutul suflet prin orice mijloc posibil.

Cum o va face?Omul care nu are cunoaşterea totală, a făcut-o, o face şi o va face prin linguşeală, prin obedienţă, prin

minciună, prin asuprire sau prin orice altă metodă raţională sau iraţională cu care poate câştiga sufletul altcuiva şi pe care-l va putea domina şi controla psihic şi fizic. Dar omul care are cunoaştere totală, va putea trece la fapte foarte grave privind libertatea omului şi va putea acţiona pe ascuns, nu făţiş cum au făcut-o marii dictatori ai lumii.

Din acest moment, tehnic este posibil orice şi, asemănător implantului pentru asigurarea pulsaţiei inimii, omul poate să înlocuiască acest bio-suflet cu o amuletă artificială prin intermediul căreia îl va comanda prin satelit, rupându-i astfel legătura cu divinitatea pentru a nu deveni necontrolabil. Nu voi spune în acest seminar alte informaţii de preştiinţă pentru a nu părea că sunt vrăjitor, ghicitor sau eretic, dar spun că diavolul suprem este omul care-l asupreşte pe om prin orice mijloace pe care şi le perfecţionează continu. Diavolul este în noi şi în dorinţa noastră nelimitată, nestăpânită şi necontrolată de a fi sau a părea că suntem ceea ce nu suntem!

Descrierea tehnic ă a descoperirii bio-sufletului 1. Câmpul electro-magnetic şi acţiunea la distanţăAm selectat definiţia de mai jos dintr-o lucrare ce a contribuit la formarea mea ca inginer, fără a avea

pretenţia că este cea mai completă, A. Timotin şi alţii - Lecţii de bazele electrotehnicii, Ed. Didactică şi pedagocică, Bucureşti, 1970:

“Studiul macroscopic al fenomenelor electrice şi magnetice este subordonat studiului fenomenelor mecanice şi termice, deoarece identificarea stărilor electrice şi magnetice ale corpurilor şi mărimilor primitive necesare caracterizării lor nu se poate face decât indirect (nefiind direct accesibile simţurilor noastre)... deoarece acestea ajung în stări a căror caracterizare apare incompletă, adică insuficientă pentru a asigura prevederea evoluţiei lor viitoare (atragerea unor corpuri, orientarea în spaţiu) ... În aceste stări corpurile au proprietăţi noi, care prezintă un caracter extrinsec şi trecător... Stările electrice şi magnetice pot fi comunicate şi retrase după voie corpurilor respective, care pot fi readuse în stările iniţiale.... În identificarea stărilor electrice şi magnetice ale corpurilor se ajunge la concluzia că, atunci când se găsesc în aceste stări, corpurile interacţionează local cu un sistem fizic distinct de ele, răspândit în spaţiu şi în jurul lor şi care mijloceşte transmisiunea la distanţă a acţiunilor ponderomotoare între ele: câmpul electromagnetic.”

Această definire a câmpului electromagnetic trebuie completată cu faptul că depăşirea unei anumite limite a intensităţii lui poate produce transformări ireversibile în materia anorganică sau organică. Sunt cunoscute acum procesele tehnologice de călire a materialelor anorganice în câmpul electromagnetic, sunt cunoscute procesele medicale de tratare a diverselor maladii prin tratamente cu câmp electromagnetic. Aceste procese sunt reale, demonstrabile şi repetabile. Dar şi procedeul invers, de decălire, poate fi executat, de cele mai multe ori fără a deprecia materialul respectiv, ci numai aducându-l în starea dinaintea procedeului de călire. Pe baza acestor concluzii tehnice se poate preciza, la modul general, că un corp introdus într-un câmp electromagnetic poate fi informat, de la distanţă de cel care a generat acest câmp, şi poate fi readus în starea iniţială tot de la distanţă, prin extragerea sau retragerea informaţiei transmisă anterior. Adăugând, acestui raţionament, informaţia privitoare la info-energia universală şi umană, putem accepta că şi corpul uman poate respecta aceleaşi principii ca orice alt corp fizic, în momentul în care este introdus într-un câmp electro-magnetic.

Desigur, fiecare corp are propria lui funcţie de transfer şi va produce propriile ieşiri sau răspunsuri la unul şi acelaşi câmp electro-magnetic existent în univers, numite reacţii proprii. Pentru a analiza principiul informării punctelor materiale sau corpurilor fizice, mai rămâne să atribuim sau nu unei entităţi universale producerea acestui câmp energetic informaţional şi să măsurăm frecvenţele purtătoare de informaţie.

Reamintesc cererea de brevet de invenţie pentru info-energie, transmisă de Octavian Tigănuş în 2003 către OSIM. Măcar lui i s-a primit cererea, în timp ce eu am fost oprit de la poartă. Dar şi el a primit un răspuns negativ. Cei care au dat acest răspuns sunt acoperiţi de limitele impuse acordării legale pentru un brevet. Câmpul electromagnetic universal există, este real şi este resimţit de toate corpurile fizice aflate pe pământ şi în univers. O bună parte din energia corpurilor vii este preluată din acest câmp. Cealaltă parte, necesară bunei funcţionări a

acestor corpuri vii, este completată prin hrană, care generează reacţii chimice, ce generează câmp electric, care prin inducţie generează câmp magnetic, care este emis în afara corpurilor. Totul este foarte simplu, clar, precis, real, repetabil şi demonstrabil. În definiţia dată acestei energii s-a solicitat denumirea de info-energie. Pentru a adăuga prefixul info, această energie trebuie să conţină şi informaţie. Ce nu s-a demonstrat în cererea de brevet de invenţie, este cunoaşterea frecvenţei purtătoare, posibilitatea măsurării ei şi modalitatea decodificării acestei informaţii. Este practic acelaşi lucru pe care nici eu nu-l pot demonstra acum. Credinţa mea este că modalitatea decodificării şi codificării acestei informaţii este imposibil de demonstrat pe acest nivel al cunoaşterii umane, deoarece se bazează pe modularea undelor în fază şi a impulsurilor în cod, a căror viteze depăşesc viteza lumimii. Acest fapt a fost demonstrat teoretic de oamenii de ştiinţă prin teoria analizei frecvenţelor foarte înalte, teorie în care viteza luminii nu este maximul de propagare a acestui câmp.

Voi analiza în continuare informaţiile privitoare la procesele de transformare generate de câmpul electromagnetic în echipamentele tehnice şi voi extrapola acest raţionament la procesele de transformare din corpurile biologice, demonstrând astfel că viaţa este generată de o informaţie raţională sau, cum este exprimat în Biblie, prin “Cuvântul lui Dumnezeu”.

1.1 Oscilatorul rezonant (Gheorghe Rulea, Tehnica Frecvenţelor foarte înalte, Ed. Didactică şi pedagocică, Bucureşti, 1974)

Oscilatorul rezonant sau rezonatorul electromagnetic reprezintă un domeniu, un spaţiu închis, în care are loc fenomenul de rezonanţă, adică transformarea oscilantă a energiei acumulată în câmpul electric în energie magnetică şi invers, a energiei acumulată în câmpul magnetic în energie electrică. Rezonatorii electromagnetici pot fi: cavităţi rezonante, rezonatori metalici deschişi şi rezonatori dielectrici. Tipul fundamental de rezonator este cavitatea rezonantă. Aceasta reprezintă un domeniu închis, cu suprafaţa perfect conductoare. Definiţia, prin neluarea în consideraţie a pierderilor, idealizează condiţiile de lucru reale. În cazurile concrete, pereţii au conductivitate finită şi prezintă pierderi, iar cavitatea este prevăzută cu porţi de acces, pentru a fi alimentată şi a se extrage energie.

1.2 Rezonatorul electromagntic (Gheorghe Rulea, Tehnica frecvenţelor foarte înalte, Ed. Didactică şi pedagocică, Bucureşti, 1974)

Cavitatea rezonantă – CR, este tipul fundamental de rezonator electromagnetic. Ea separă mediul în două domenii independente cu câmpuri diferite. În CR ia naştere o oscilaţie electromagnetică, a cărei fază este o funcţie numai de timp şi lucrează pe un spectru discontinu de frecvenţe de rezonanţă corespunzătoare numerelor întregi. Este spaţiul în care componentele de aceaşi natură sunt în fază (o frecvenţă electrică este în fază cu toate celelalte frecvenţe electrice; asemănător pentru frecvenţele magnetice) şi defazate cu Pi/2 faţă de cele de natură diferită (o frecvenţă electrică este defazată cu 180 grade faţă de una magnetică şi invers). În consecinţă în anumite momente, în CR există numai câmp electric, iar peste un sfert de perioadă numai câmp magnetic. Fenomenul de rezonanţă este caracterizat de transformarea armonică a energiei electrice în magnetică şi reciproc. Factorul de calitate al unei CR este proporţional cu volumul şi invers proporţional cu suprafaţa. Conform metodei reflexiilor, câmpul total dintr-o CR este rezultatul suprapunerii undei directe cu unda reflectată. În studiul CR nu există o direcţie preferenţială, întrucât cavitatea nu este un domeniu orientat de-a lungul unei axe. Din această cauză, ecuaţia undelor nu se mai poate exprima sub forma ecuaţiei membranei sau a corzilor, ci sub forma generală. Câmpul electromagnetic din CR este generat cu ajutorul unei sonde ce se introduce în CR, a unei bucle sau a unei fante de cuplaj ce creează o discontinuitate. Aceste dispozitive de cuplaj se caracterizează prin dipolii electric şi magnetic. Dispozitivele de cuplaj sunt reprezentate de discontinuităţi ale rezonatorului electromagnetic, de obiecte introduse în rezonator cu scopul generării autooscilaţiei, a rezonanţei, şi a extragerii sau transmiterii energiei. Ele modifică distribuţia câmpului electromagnetic din rezonatorul uniform. Puterea pierdută în aceste elemente de circuit este neglijabilă.

CR este în repaos în condiţii normale, adică nu lucrează, nu captează sau nu generează energie şi poate fi excitată prin introducerea unei discontinuităţi, a unei sonde ce constituie dispozitivul de cuplaj la câmp, generându-se astfel câmpul electromagnetic din interior. Ghidul de undă periodic este un alt tip de rezonator, în care viteza de fază a undei electromagnetice este mai mare decât viteza luminii. Exemple tipice de ghiduri de undă sunt:

- ghid linie de întârziere – viteza de variaţie a fazei > viteza luminii;- ghid pieptene – impedanţa transversală este o reactanţă pură;- elicea cilindrică – spaţiu intern şi extern; câmpul în ax este infinit;- ghiduri cu diafragme – amplasate la distanţe egale; secţiunile cuprinse între diafragme

formează cavităţi rezonante LC.Teorema periodicităţii exprimă periodicitatea ghidului, sugerează periodicitatea spaţială a câmpului şi

anume: pentru un mod de propagare dat, câmpul dintr-o secţiune transversală, diferă de câmpul situat la distanţa de o perioadă “d”, numai printr-o constantă complexă; unda electromagnetică transmisă printr-un ghid periodic are o infinitate de viteze de fază, aceasta fiind una din metodele de codificare a unei informaţii;

Dispozitive de adaptare – analogie funcţională ghid uniform cu linia bifilară: adaptare cu reactanţe = diafragme, şuruburi, tije, şiruri de tije, plăcuţe subţiri de dielectric, tronsoane de ghid în scurtcircuit cu piston reglabil.

Conform teoriei reflexiilor mici, unda reflectată totală este suma undelor reflectate parţiale de ordinul întâi, realizând o joncţiune progresivă, în scară.

1.3 Clistronul reflex – tubul electronic cu undă progresivă (Gheorghe Rulea, Tehnica frecvenţelor foarte înalte, Ed. Didactică şi pedagocică, Bucureşti, 1974)

Clistronul reflex este un generator de microunde, cu putere utilă mică, de ordinul 20 mW, şi lucrează în domeniul lungimilor de undă cuprinse între 10 cm şi 5 mm.

Dispozitive reciproce = sunt dispozitive pasive folosite în radiotehnica microundelor:- diafragma – este o secţiune transversală amplasată la z=0, perfect conductoare, nu are

pierderi, reprezintă o reactanţă pură; ea împarte ghidul în două zone: 1 = incidenţă şi reflexie (z<0) şi zona 2 = transmisie (z>0); fanta verticală = inductiv şi fanta orizontală = capacitiv;

- cuplor direcţional cu o fantă sau cu mai multe – este o diafragmă întreruptă cu fante dreptunghiulare sau circulare; este un dispozitiv liniar, de tip octopol;

- cuplor direcţional cu fante eliptice înclinate – este compus din ghid primar şi secundar, suprapuse, cu axe longitudinale colineare şi cuplate prin două fante eliptice înclinate cu unghiul “alfa” faţă de axă;

- cuplor direcţional cu fante cruce – este compus din ghiduri perpendiculare identice;- cuplor direcţional cu tronsoane de ghid – este compus din ghid primar şi secundar, suprapuse,

cu axe longitudinale colineare şi cuplate prin fante cruce; reprezintă un octopol.Dispozitive nereciproce, sunt dispozitive active folosite în comunicaţiile cu sateliţi; ele folosesc fenomenul

de rezonanţă giromagnetică sau efectul de rotire a planului de polarizare (efectul Faraday) caracteristic feritei; ferita este un mediu feromagnetic şi dielectric, format din oxizi de fier şi oxizi ai unor metale bivalente ca zincul, manganul, etc.

- izolatorul – introduce o atenuare importantă pentru un sens de transmisie, iar în sens contrar atenuarea este nulă;

- giratorul – introduce într-un sens un defazaj egal cu “Pi” sau 180 grade, iar în sens contrar defazarea este nulă;

- circulatorul – permite transmisiunea numai între porţi determinante.Tubul electronic cu undă progresivă foloseşte interacţiunea îndelungată între o undă electromagnetică

externă şi un fascicol de electroni intern, pentru a realiza amplificarea. Şi reciproca este adevărată pentru generarea unei unde electromagnetice de către un corp fizic. Această funcţionare dublă, receptor-emiţător, se produce prin transformarea câmpului magnetic în câmp electric şi invers. Asupra fascicolului de electroni ce trec prin miezul spiralei se aplică unda electromagnetică de amplificat. Spirala sau elicea are rol de linie de întârziere şi asigură undei electromagnetice o viteză de fază comparabilă cu viteza electronului, asigurând decodificarea informaţiei conţinute în unda magnetică prin modularea fluxului de electroni în densitate. Materialul care înfăşoară spirala produce un câmp magnetic axial, pentru focalizarea fascicolului de electroni în axul spiralei. În sfertul de perioadă următor, elementul funcţionează ca un megatron şi se produce un câmp electric care este codificat cu informaţia internă conţinută în fluxul de electroni. Adâncimea de modulaţie este dată de raportul între câmpul electric alternativ şi cel continuu. Transformările energetice nu sunt condiţionate de existenţa vreunui element rezonant, astfel încât tubul este de bandă largă.

Acest fapt ne va permite experimentarea funcţionării cu materiale anorganice şi extrapolarea acestui raţionament la materialele organice.

2. Omul biologic în câmpul electromagneticComportamentul unui corp material anorganic (materia moartă) într-un câmp electromagnetic este

caracterizat de stări variabile, aleatorii, stabile, instabile, temporare şi/sau definitive. Aceste stări se manifestă prin informarea sau modificarea temporară a structurii fizice a acelui corp. Acel corp se modifică ireversibil la depăşirea unor limite de acţionare prelungită sau de intensitate crescută a câmpului electromagnetic aplicat. Pentru protecţia unui corp material la o astfel de acţiune, el se introduce într-o cuşcă Faraday. Acest raţionament poate fi extins şi pentru viteze ce depăşesc viteza luminii, dar la o astfel de transmisie materia nu reacţionează, deoarece peste o astfel de viteză nu se mai transportă materie, sau materia există sub o altă formă necunoscută nouă, sau nu mai există deloc. Totul este doar informaţie şi energie care nu poate fi oprită de ecranele materiale prin care se realizează cuşca Faraday sau prin oricare alt ecran ce opreşte lumina sau câmpul electromagnetic ce se propagă cu o vitezã inferioară vitezei luminii. Materia poate opri materie, nu şi informaţia care o informează şi care trece prin ea sau pe lângă ea fără pierderi.

Nu sunt un om de ştiinţă din domeniul medical, dar extrapolând acest tip de comportament al unui corp anorganic la un corp organic sau biologic, acesta se va comporta asemănător. Eventualele diferenţe pot fi neglijate acum, dar cu siguranţă vor trebui luate în considerare într-o cercetare ştiinţifică interdisciplinară. Astfel se poate aprecia că un câmp magnetic existent în afara unui corp biologic va fi captat prin intermediul spiralei piesei intermediare şi va induce în miezul acesteia un câmp electric ce duce la declanşarea unei circulaţii de electroni. Această circulaţie generează transportul sau mişcarea materială a unor substanţe în circuitele corpului biologic,

generând reacţii chimice în urma cărora se formează alt tip de substanţe sau celule, care conţin informaţia şi energia transmisă.

Este acceptat de ştiinţa medicală că aceste reacţii chimice, aceste transformări materiale ale corpului fizic rezultate în urma unor procese de transformare chimică, generează anumite comportamente, deci au acţiune asupra spiritului.

Asupra fascicolului de electroni ce trece prin miezul spiralei din piesa intermediară se aplică unda electromagnetică externă. Spirala sau elicea are rol de linie de întârziere şi asigură undei electromagnetice o viteză de fază comparabilă cu viteza electronului, asigurând decodificarea informaţiei conţinute în unda magnetică prin modularea fluxului de electroni în densitate. Materialul care înfăşoară spirala produce un câmp magnetic axial, pentru focalizarea fascicolului de electroni în axul spiralei. În sfertul de perioadă următor, elementul funcţionează ca un megatron şi se produce un câmp electric care este codificat cu informaţia internă conţinută în fluxul de electroni. Adâncimea de modulaţie este dată de raportul între câmpul electric alternativ şi cel continuu. Acest tip de echipament este reciproc, asigurând atât captarea unor frecvenţe precise ale câmpului electromagnetic universal ce conţine informaţie şi energie universală, cât şi emisia unui câmp electromagnetic ce conţine informaţie şi energie proprie corpului în cauză, în aceeaşi bandă de frecvenţe.

Mitocondriile sunt parte din echipamentul material care, recunoscute de oamenii de ştiinţă ca fiind organitele energetice ale corpului, în concepţia noastră primesc informaţia şi energia universală şi o memorează prin intermediul piesei intermediare a spermatozoidului. Pe ele se transcriu procedurile divine ale construcţiiei viitorului organism. Această piesă intermediară, construită cu mitocondrii, se comportă ca un laser biologic, receptor-emiţător şi modulator-demodulator al informaţiei conţinute în câmpul electromagnetic. Prin intermediul ei, fapt acceptat de medicină şi demonstrat ştiinţific în această lucrare, câmpul magnetic universal se transformă în câmp electric care asigură energia necesară mişcării celulelor organizatoare ale viitorului corp uman, pe baza unor proceduri tipizate şi specifice ce se repetă la construirea fiecărui corp uman. Reciproc, prin intermediul ei, curentul electric produs pe baza reacţiilor chimice interne corpului organic, în urma hranei sau a emoţiilor, va genera în spirală un câmp magnetic ce va fi amplificat şi emis în spaţiu cu toată informaţia şi energia referitoare la evenimentul care l-a produs.

Mergând mai departe cu raţionamentul comunicaţiilor fără fir, mitocondriile din piesa intermediară vor comunica fără fir (wire-less) pe frecvenţe joase, cu mitocondriile conţinute în celelalte celule, asigurând transmiterea unor informaţii în tot corpul.

In acest moment al cunoaşterii umane nu sunt măsurate frecvenţele de transmitere a câmpului electromagnetic prin care se face comunicaţia om-divinitate şi nici frecvenţele comunicaţiei între organele interne ale corpului. Acest tip de comunicaţie wire-less asigură, pe lângă redundanţa comunicaţiei interne în corpul biologic în cazul întreruperii comunicaţiei prin sistemul nervos, şi orice alt tip de informaţie ce poate fi transmisă de un corp fizic extern prin propriul său câmp electromagnetic numai şi numai dacă este în rezonanţă cu acesta. Altfel, această informaţie este atenuată sau deformată. Din acest motiv al necunoaşterii totale şi pentru a nu face speculaţii nefondate ştiinţific, nu voi dezvolta acest subiect până în momentul în care omul nu va simula şi experimenta într-o cuşcă Faraday funcţionarea unui astfel de sistem într-o bandă de frecvenţe măsurabilă, urmată de extrapolarea la frecvenţe ce depăşesc frecvenţa luminii, pe baza unui program de calculator ce poate lua în calcul orice abateri sau limite ce pot fi atribuite corpului fizic uman.

2.1 Spermatogeneza – Spermatozoidul (Raoul Robacki, Anatomia funcţională a omului, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1985)

Spermatozoidul este celula sexuală masculină, produs de glanda sexuală masculină numită testicol. Iniţial în testicole se produc celulele sexuale primordiale, testo şi andro - steronii, determinanţi ai caracterelor sexuale secundare masculine, care iau denumirea de spermatogonii în urma diferenţierii lor. Spermatogeneza este procesul de transformare lung evolutiv al celulelor sexuale primordiale care îşi au originea în afara corpului embrionului, în endodermul veziculei viteline, şi care migrează spre glanda sexuală devenind spermatozoizi la vârsta pubertăţii, 12-16 ani, şi durează până la bătrâneţe. În timpul acestei evoluţii, celulele sexuale se înmulţesc divizându-se prin mitoză (mitos=filament). Această diviziune celulară este indirectă, deoarece în celulă se desfăşoară o serie de fenomene dirijate de nucleu şi în primul rând de centrosom, organitul central dinamic al celulelor. Nucleul celulelor fiecărei specii de animale sau plante conţine cromatină, care se dispune ordonat sub forma unui filament (cu înfăţişare de ghem întortocheat numit spirem), şi este purtătoarea caracterelor ereditare (ADN). Spiremul se fragmentează într-un număr de segmente de diferite mărimi, dar întotdeauna câte două identice ca formă şi structură. La om, zestrea cromosomică este diploidă fiind formată de 46 de cromosomi, din care fiecare celulă sexuală primeşte doar jumătate (22+x) sau (22+y). Spermatozoidul are forma unui ac cu gămălie, a cărui lungime totală este de 50-60 microni, şi este format din cap (4-6 microni), gât (1 micron), piesă intermediară (6-7 microni) şi coadă (40-50 microni). Piesa inelară, formată din nouă spire şi constituită din mitocondrii, condrioconte şi condriomite, reprezintă centrul cinetic al spermei, adică este cea care asigură energia necesară mişcării spermatozoidului. Prin ea trece filamentul axial al cozii spermatozoidului. Viaţa spermatozoizilor este de circa 48 ore.

2.2 Ovogeneza – Ovulul (Raoul Robacki, Anatomia funcţională a omului, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1985)

Ovula (gametul feminin) este elaborată de glanda sexuală feminină, numită ovar. În urma celor două feluri de diviziuni de maturaţie succesive, ecuaţională şi reducţională, fiecare celulă sexuală primeşte doar jumătate din zestrea cromosomică în număr de 46, caracteristică speciei umane, adică 23 de cromosomi (22+x).

Ovogeneza începe din perioada embrionară prin formarea de celule primordiale sau oogonii (foliculi primari), dar abia de la vârsta de 12-15 ani câte unul din foliculii primari (15-18 mm) evoluează lunar de la stadiul de oocit la stadiul de ovulă, cu un diametru de 2 mm, ce după fecundare îşi reduce dimensiunea la 150-200 microni. Membrana vitelină a oocitului, bogată în polizaharide, este puternic răsfrângătoare a luminii, asigurând protecţia la acţiunea câmpului electromagnetic exterior.

2.3 Oul – embrionul (Raoul Robacki, Anatomia funcţională a omului, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1985)Oul uman se formează prin unirea unui ovul cu un spermatozoid. În urma alipirii celor doi parteneri

cromosomiali (în stadiile de zigoten şi pachiten) are loc fenomenul “crossing-over”, de încrucişare şi schimb de factori ereditari), astfel încât aceştia sunt dispuşi în 23 perechi. Dintre aceştia, 22 perechi sunt identice şi masculului şi femelei. O singură pereche, denumiţi heterocromosomi, face diferenţa sexuală: XX şi XY. Perechile au fost dispuse în şapte grupe după mărimea lor. După pătrunderea spermatozoidului în ovulă, aceasta se contractă brusc datorită scăderii tensiunii superficiale, devine matură şi ia numele de spermovum sau zigot. Procesul care urmează este urmãtorul:

- nucleul se apropie de centru devenind pronucleu feminin;- coada spermatozoidului rămâne afară;- Piesa intermediară a spermatozoidul se roteşte cu 180 grade şi se aşează lângă

pronucleu;- capul spermiei devine pronucleu masculin;- gâtul preia dinamica diviziunii oului;- aparatul condriomic din filamentul spiral se amestecă cu cel al ovulei;

În urma altor faze de transformare (stadiile de diploten, monaster, diaster, dispirem) se ajunge la 92 de cromosomi fii.

Simulare ciberneticăÎn capitolul 3.6.1 am menţionat că rezonatorii electromagnetici pot fi: cavităţi rezonante, rezonatori metalici

deschişi şi rezonatori dielectrici. Am să extind acest mod tehnic de producere a rezonanţei electromagnetice la rezonatorul biologic. Acest tip de raţionament este practicat şi în descifrarea informaţiei universale (raze X, cavităţi rezonante formate din roiuri de stele, găuri negre, etc.). Făcând o speculaţie a acestui proces tehnic şi bazându-mă pe asemănarea fizică a elementelor tehnice participante la un astfel de proces cu cele biologice, îmi permit să emit urmãtoarea teorie privind tehnologia comunicării Dumnezeu-om:

La pătrunderea spermatozoidului în ovul se produce excitaţia cavităţii rezonante reprezentată de ovul, care captează câmpul electromagnetic universal de bandă largă. In urma acestei rezonanţe, ovulul se micşorează de la 2mm la 200 microni, piesa intermediară a spermatozoidului se desprinde, se roteşte cu 180 grade şi se aşează în centrul viitorului ou, devenind echipamentul destinat comunicaţiei informaţiei raţionale şi schimbului de energie dintre om şi Dumnezeu.

Tipul fundamental de rezonator biologic este ovulul, care se comportă asemănător unei cavităţi rezonante. Câmpul electromagnetic din ovul este captat şi amplificat cu ajutorul unei sonde biologice, numită spermatozoid şi asemănat de noi cu tubul electronic cu undă progresivă. Acest dispozitiv biologic de cuplaj se caracterizează prin dipolii electric (cromatina din centrul piesei intermediare) şi magnetic (bobina cu 9 spire de mitocondrii a piesei intermediare). Dispozitivul de cuplaj introdus în ovul reprezintă o discontinuitate în acesta. El modifică distribuţia câmpului electromagnetic din rezonatorul biologic uniform generând astfel rezonanţa pe o anume frecvenţă. Puterea pierdută în aceste elemente de circuit este neglijabilă. Cavitatea rezonantă biologică sau ovulul este în repaos în condiţii normale şi poate fi excitată prin introducerea unei discontinuităţi, a unei sonde biologice, spermatozoidul, ce constituie dispozitivul de cuplaj la câmp, generându-se astfel câmpul electromagnetic din interior. Spermatozoidul intrând în ovul face ca acest ansamblu să se comporte ca un clistron reflex biologic şi devine astfel un generator de microunde, cu putere utilă mică de ordinul mWatt, ce lucrează în domeniul lungimilor de undă inferioare luminii sau frecvenţe superioare acesteia. Aceste dispozitive de biocuplaj se caracterizează prin dipolii electric (miezul) şi magnetic (spirala). Datorită spiralei piesei intermediare, spermatozoidul este un dispozitiv nereciproc, asemănător dispozitivelor active folosite în comunicaţiile cu sateliţi. El foloseşte fenomenul de rezonanţă giromagnetică sau efectul de rotire a planului de polarizare (efectul Faraday) caracteristic feritei, dar este un mediu biomagnetic şi bioelectric, ce conţine fier şi alte metale bivalente ca zincul, manganul şi altele, determinând un comportament asemănător feritei. Acest izolator introduce o atenuare importantă pentru un sens de transmisie, iar în sens contrar atenuarea este nulă. Spirala piesei intermediare este un girator care introduce într-un sens un defazaj egal cu “Pi” sau 180 grade, iar în sens contrar defazarea este nulă. Această piesă intermediară a spermatozoidului se comportă asemănător unui laser biologic, a unui tub electronic biologic cu undă progresivă, care foloseşte interacţiunea îndelungată între o undă electromagnetică externă şi un fascicol intern de

electroni biologici, pentru a realiza amplificarea. Acest dispozitiv este reciproc, asigurând atât recepţia cât şi emisia. Asupra fascicolului de electroni se aplică unda electromagnetică de amplificat. Spirala sau elicea are rol de linie de întârziere şi asigură undei electromagnetice o viteză de fază comparabilă cu viteza electronului, asigurând decodificarea informaţiei conţinute în unda magnetică prin modularea fluxului de electroni în densitate. Materialul care înfăşoară spirala produce un câmp magnetic axial, pentru focalizarea fascicolului de electroni în axul spiralei. În sfertul de perioadă următor, elementul funcţionează ca un megatron şi se produce un câmp electric care este codificat cu informaţia internă conţinută în fluxul de electroni. Adâncimea de modulaţie este dată de raportul între câmpul electric alternativ şi continuu. Transformările energetice nu sunt condiţionate de existenţa vreunui element rezonant, astfel încât acest tub electronic biologic este de bandă largă.

Anexe grafice BIO – SUFLET – Diverse desene reprezentative –

- asemănare spermatozoid cu tubul cu undă progresivă şi cu microfonul;- în capul spermei se află ADN nuclear, iar în mitocondriile din piesa intermediară se află ARN şi

ADN.MITOCONDRIILE – înfăşurări (bobine) de cromatină ce conţin ADN şi ARN

- asigură comunicaţia wireless în interiorul organismului uman;- ele se află şi în spirele piesei intermediare şi este posibil ca fiecare spiră să genereze, în

înfăşurarea din care este formată, o frecvenţă joasă tipică pentru tipul celulelor fibroase, tegumentoase, etc. ce formează corpul şi prin care se va asigura comunicaţia internă.

Câmpulung, 17.05.2007Alexandru Coşciug şi George Valeriu Coşciug

5. Reîntâlnirea cu mediul şcolar

Motto: Nicolae Spinei, profesorul meu de literatură – Eseu asupra suferinţei – “Se poate oare amortiza impulsul iniţial al lui Dumnezeu - Să fie lumină? ... Dar dacă omul n-ar fi trăit pe planul luminos, l-ar fi creat?”

Despărţirea de prima soţie şi plecarea mea pe un şantier îndepărtat de casă, Porţile de Fier II, nu mi-au permis să mă ocup de copii aşa cum ar trebui să se ocupe un părinte. În perioada lor de şcoală primară şi de liceu eu eram concentrat pe problemele industrializării României, chiar dacă nu o făceam la nivelul politic, ci la nivelul inferior (?), cel tehnic. La drept vorbind, opinia mea privind mediul politic, este că aceşti oameni implicaţi în conducerea popoarelor, indiferent de forma de conducere a unui stat, au fost, sunt şi vor fi nişte marionete ale banului, adevăratul Cesar al Terrei. Capacitatea lor intelectuală, de necontestat la unii dintre ei, este modelată şi coordonată doar de creierul trecut prin filtrul Evei (vorbesc aici de celebrele traductoare biologice, Eve mtDNA).

Să-i lăsăm pe politicieni, care-şi vor reveni doar la presiunea propriului Adam mtDNA, şi să ne întoarcem la problemele şcolare, peste care eu personal am trecut fără să le observ în perioada de formare a copiilor mei.

Ce a vrut să spună Dumnezeu şi domnul profesor Spinei prin acest impuls al luminii?Cine va putea vreodată să înfrâneze aceste suflete curate, existente în copii noştri, să fie impulsionate de

lumina divină transmisă atât de dascăli, prin intermediul acestui miraculos neocortex plantat doar omului, sau de natură, prin simţurile proprii ale fiecăruia, recepţionate prin bio-traductoarele Eve mtDNA, cât şi de însuşi Dumnezeu, printr-un “con de ferilizare divina”, recepţionat de bio-traductorul divin existent în coasta lui Adam?

Lumina este viaţa! Lumina este energia vitală ce pune în mişcare organismele amorţite de somnul întunericului. Lumina este în acelaşi timp şi suportul unei imense cantităţi de informaţie invizibilă ochiului, dar sesizabilă de către aceste miraculoase traductoare biologice, mitocondriile maternale şi paternale. Forma sub care ea pătrunde wire-less în corpul uman nu va mai fi un miracol în curând, deoarece geneticienii au trecut la transmiterea către ADN a informaţiilor dorite prin intermediul suportului asigurat de lumina laserului.

Inteligenţa umană, determinată de capacitatea neuronală proprie de a procesa informaţii, este impulsionată de cele cinci simţuri organice determinate acum cu precizie de către ştiinţă, dar şi de impulsuri nevăzute, numite inspiraţii sau revelaţii.

Aceste inspiraţii nu apar din senin. În marea lor majoritate, ele apar prin trei mijloace cunoscute:- IQ - acumularea neuronală a unei mari cantităţi de informaţie, transmisă prin educaţie, şi

procesarea ei pe alte baze decât cele făcute de cei care au transmis această informaţie;- EQ – recepţionarea şi interpretarea proprie a ambientului în care vieţuim, fie singuri, fie prin

tehnici de blocare a raţiunii pe baza unor stimulente;- CQ – încrederea în cei care ne transmit aceste informaţii şi în capacitatea lor de a ne fi de

ajutor atunci când avem nevoie, datorită incapacităţii noastre de a rezolva singuri o situaţie, prevăzută sau nu.

Şcoala, ca al doilea cămin familial, este locul unde copii învaţă adevăratele tehnici complexe de procesare a mediului ambient, la nivelul cunoaşterii mondiale, dar şi tehnicile de administrare sau de management al propriei vieţi, inclusiv managementul crizelor. Educaţia în masă se face de către oameni, nu de către Dumnezeu!

Şansa mi-a surâs din nou şi am pătruns neaşteptat în mediul şcolar.Chiar înainte de desfăşurarea seminarului de care am vorbit în capitolul precedent, o verişoară a noastră,

profesoara Mariana Lulache, m-a invitat să particip la un simpozion organizat de un liceu din Craiova, pe teme eco-teologice. M-am sfătuit cu prietenul meu, medicul psihiatru Rasho Ohannes Hovhannessian, despre tema pe care să o abordez la acest eveniment, şi am ales împreună subiectul pe care-l prezint mai jos.

Adevărata surpriză pe care am avut-o la acest simpozion a fost tematica aleasă cu grijă şi modul de abordare a tematicii, în stilul modern de prezentare cu ajutorul celor mai moderne mijloace video.

Singurul reproş pe care l-aş face acestui stil de organizare a unui seminar educaţional este lipsa totală de implicare a elevilor, chiar şi ca simpli ascultători, deoarece adevăraţii beneficiari ai educaţiei sunt ei, copiii.

Am informaţii sigure şi de necontestat că marea majoritate a acestor simpozioane educaţionale sunt organizate de profesori pentru profesori, de teologi pentru teologi, de oamenii de ştiinţă pentru oamenii de ştiinţă. Acest fapt se petrece şi datorită distanţării comunicării dintre profesionist şi omul simplu, care prin stilul de limbaj specific, transformă clasicul dialog necesar unei bune comunicări din orice etapă sensibilă a formării viitorului om, într-un ritual de tip limbaj “om – maşină”, lipsit de inventivitate şi de viaţă.

Acest fapt se petrece şi datorită faptului că evaluarea activităţii profesorilor şi oamenilor de ştiinţă se face pe baza participării la astfel de evenimente. Este ceva asemănător cu întâlnirile de partid, unde se organizează conferinţe doar pentru simpla sau complexa lor informare.

Nimeni nu vrea să vorbească direct despre dificultăţile prin care trec atât educaţia, religiile, economia, politicul, cât şi ştiinţa, în sine. Nimeni nu vrea să vorbească despre adevărata criză de conştiinţă care a cuprins omenirea, despre lipsa unei referinţe stabile şi de necontestat pentru suportul încrederii.

Cui trebuie să-i acorde omul încrederea?

Responsabilitatea omului faţă de creaţia divină,ca respect faţă de încrederea acordată lui de către Dumnezeu

Referat, seminarul Ecoteologie, Craiova 26 mai 2007

Stimate Doamne, Stimate Domnişoare şi Stimaţi Domni,Vă mulţumesc celor prezenţi pentru interesul pe care-l acordaţi lui Dumnezeu şi celor care încearcă să-L

creioneze, ca pe un portret al unei persoane pe care noi, cei care pretindem că-L cunoaştem vag, vă vorbim tot vag, deoarece nimeni şi nimic nu-L poate defini pe Dumnezeu sau, altfel zis, toţi şi toate câte au existat, exist ă şi vor exista îl definesc, chiar dacă doar parţial.

Mulţumesc organizatorilor care mi-au permis să vă prezint o parte din cunoaşterea mea, prin care eu doresc să vă fac cunoscute frământările, preocupările şi descoperirile mele şi ale partenerilor mei ce m-au acompaniat în drumul meu spre această cunoaştere.

Mulţumesc lui Dumnezeu că există şi că eu trăiesc, bucurându-mă de toată creaţia universală la care avem acum un altfel de acces, prin utilizarea realizărilor ştiinţifice actuale, la care strămoşii noştri nici măcar nu puteau visa.

Dar în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură sunt trist, deoarece toată această cunoaştere umană universală aduce omului şi foarte mult rău, pe care încerc să-l determin prin modul meu de tratare inginerească a problemelor şi astfel să-mi aduc o umilă contribuţie la eliminarea rălui şi a rădăcinii cauzelor care-l produc.

În opinia mea, răul este cauzat de relaţiile interumane, relaţii bazate pe suspiciune şi neîncredere, pe forţă şi neascultare, pe ignoranţă şi credulitate, şi pot continua cu toate caracteristicile psihicului uman.

Nu sunt nici teolog şi nici medic pentru a trata dogmatic sau ştiinţific problemele umanităţii şi ceea ce vă voi prezenta în continuare este un alt mod de interpretare a comunicaţiilor interumane, a comunicaţiilor om-creaţie umană, om-natură şi om-divinitate, este o interpretare bazată pe o descoperire care-mi aparţine şi care, chiar dacă nu poate fi argumentată ştiinţific în întregime, pe această treaptă a cunoaşterii umane, este supusă legii internaţionale a protecţiei proprietăţii intelectuale cu toate drepturile ce mi se cuvin şi cu restricţiile impuse legal pentru utilizarea ei în scopul obţinerii de profit de către alte persoane, firme sau instituţii. Am încercat să o brevetez şi să o protejez legal, dar în România, deşi poporul român s-a născut creştin prin adoptarea apostolică a creştinismului chiar din primul secol al erei creştine, tot ceea ce are legătură cu Dumnezeu, şi nu este prezentat dogmatic sau nu poate fi demonstrat ştiinţific, nu este acceptat de nici o organizaţie oficială.

Această descoperire am făcut-o cunoscută pentru prima oară cu ocazia unui simpozion internaţional numit “Divinitatea, omul şi calitatea vieţii”, pe care l-am organizat împreună cu nişte prieteni francezi la Câmpulung Argeş în perioada 17-19 mai 2007, şi am bucuria să v-o prezint şi Dumneavoastră în cadrul acestui simpozion.

Redau parţial, în anexa la acest referat, această descoperire privind celula umană destinată captării şi procesării energiei şi informaţiei divine, numită de mine “bio-suflet”, vă stau la dispoziţie celor interesaţi cu

prezentarea ştiinţifică a realizărilor noastre actuale în acest domeniu atât de sensibil al comunicaţiei om-Dumnezeu şi vă informez că am demarat cercetarea ştiinţifică aplicativă a acestei descoperiri în cadrul unui colectiv ce s-a închegat cu ocazia seminarului mai sus menţionat. Voi continua această prelegere cu problemele eco-teologice ale cunoaşterii umane, probleme ce fac obiectul general al acestui simpozion la care particip acum şi pe care eu le tratez bazându-mă pe această teorie proprie privind sistemul de comunicaţie divinitate-om-natură, teorie bazată pe extrapolarea utilizării câmpului electromagnetic de la echipamentele tehnice la organismele vii, pe extrapolarea teoriilor lui Faraday privind magnetismul electric, electroliza chimică şi legătura între optică şi câmpul electromagnetic, dincolo de limita luminii stabilită pe baza teoriei lui Einstein.

Stiaţi că oamenii de ştiinţă au determinat că ritmul actual de procesare a resurselor planetei Pământ depăşeşte de 1,2 ori capacitatea de regenerare şi este asemănător consumului din epoca dinozaurilor?

Cunoaşteţi probabil programul numit “Natura 2000”. Este un program mondial de menţinere, în anumite zone ale terei, a naturii aşa cum a evoluat ea de la creaţie până acum, fără intervenţia brutală a ştiinţei moderne; un program de menţinere a tradiţiilor viabile ce au dus viaţa aşa cum a fost ea creată din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre; un program ce spune STOP acţiunii umane necontrolată şi nefondată încă pe principiile cunoaşterii totale. După semnalele trase de ecologişti, oamenii de ştiinţă şi politicienii au ajuns la concluzia comună de necesitate a conservării vieţii naturale pe o suprafaţă de aproximativ 10-15% din planeta noastră, viaţă ce asigură nemodificarea genetică a aproximativ 96% din tot ce înseamnă viaţa naturală în acest moment.

Este de fapt recunoaşterea ştiinţifică a faptului că viaţa tradiţională şi natura conţin mult mai multe informaţii secrete decât produsele artificiale ale omului. Este recunoaşterea că în acest moment, în cazul unei catastrofe majore pe care ar putea să o suporte umanitatea şi în care omul trebuie să fie capabil să ducă viaţa mai departe pe aceeaşi planetă sau altundeva în spaţiu, această umanitate nu este capabilă să creeze viaţă prin cunoaşterea limitată pe care o are şi poate intra în panică. Este recunoaşterea indirectă a creaţiei Divine şi aplicarea modernă a procedurii clasice transmise de Dumnezeu lui Noe pentru a continua viaţa după potop, chiar dacă acest potop nu a fost demonstrat ştiinţific, aproape sigur nu a avut loc niciodată la dimensiunile prezentate biblic, sau poate este doar imaginaţia virtuală a inteligenţei universale privind o strategie de acţionare raţională a umanităţii în cazul unei situaţii de criză ce ar pune viaţa în pericol. Şi în acest moment viaţa existentă pe planeta Pământ chiar este în pericol. Nu există un pericol venit din spaţiu, deocamdată nu există duşmani extratereştri reali şi nu există nimeni şi nimic extern ce ar putea pune viaţa planetei în pericol. Singura fiinţă raţională acceptată de întreaga umanitate este omul, care prin dezvoltarea ştiinţei, în drumul său către cunoaşterea totală sau către accesul său la “pomul cunoaşterii”, acţionează necontrolat ronţăind planeta asemănător dinozaurilor iraţionali.

Ce trebuie făcut pentru a stopa acest fenomen real?În opinia mea, cel mai simplu lucru este de a-l recunoaşte oficial pe Creator, de a recunoaşte transferul

responsabilităţii creaţiei divine către om şi de a cere şi urma sfaturile Creatorului, precum le urma şi Hristos în rugăciunile Lui: “De este cu putinţă să se înfăptuiască, nu precum voiesc eu, ci precum voieşti Tu!” (Matei).

Trebuie să acceptăm că la cererea oamenilor, exprimată artistic de Eminescu: “De ce nu vii tu? Vino!”, Dumnezeu a răspuns deja prin vorbele lui Hristos transmise nouă de evanghelistul Luca: “De ce mă chemaţi dacă nu faceţi ce vă spun?”

Eu nu vă propun reântoarcerea în timp la perioada lui Iisus Hristos, deoarece nu este posibil, nu este necesar şi nici suficient. Eu cred că este necesar şi suficient să luăm în serios mesajul transmis de Hristos şi întărit acum 1600 de ani de Sfântul Augustin în Confesiunile sale: “Născând fii prin Evanghelie, El vrea să nu aibă mereu doar nişte micuţi pe care să-i tot hrănească cu lapte”.

Eu vă propun să aplicăm toată cunoaşterea actuală produsă de umanitate în spiritul evanghelic prezentat şi practicat tradiţional de poporul român şi să ne facem cunoscute opiniile, pentru a nu se petrece real gândul exprimat de Hristos şi transmis nouă prin evanghelistul Luca: “Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga!”

Prin acest mesaj al meu recomand celor de alte religii şi tradiţii să procedeze asemănător nouă, conform religiei şi tradiţiei lor. Poate în final, aceste judecăţi parţiale vor putea fi comparate de cineva; poate cineva va putea aduce la masa negocierilor reprezentanţii marilor religii universale în vederea stabilirii unui adevăr comun, în spiritul gândurilor exprimate de Hristos şi transmise nouă de evanghelistul Ioan, “Va fi o turmă şi un păstor”, şi care ne poate garanta accesul la “Pomul vieţii”.

În cadrul acestei propuneri de ecologizare a vieţii, eu vin cu o strategie pe care o consider realizabilă şi care poate contribui evident la creşterea calităţii vieţii pe planeta noastră. Eu sunt unul din cei care L-au luat în serios pe Dumnezeu şi, chiar dacă nu mi S-a descoperit prin revelaţii, vise sau alt tip de premoniţii ce au stat la baza tradiţională a informaţiilor despre El, mi S-a descoperit prin studiul ştiinţific al unei părţi infime din informaţiile existente produse de umanitate. Preocuparea mea principală este axată pe analiza tehnologiei de comunicaţie a divinităţii cu întreaga Sa creaţie, din care comunicarea om-divinitate are cel mai important rol în conştientizarea omului privind scopul său de manager al creaţiei divine. Teoria informaţională a creaţiei, elaborată de mine în spiritul scrierilor tradiţionale şi bazată pe principiul cunoaşterii totale prin aplicarea managementului calităţii totale, impune unui manager să nu neglijeze nici o informaţie existentă, oricât de lipsită de logică sau importanţă ar părea ea.

Astfel eu am combinat diverse informaţii după o logică proprie şi am ajuns la următoarea teorie: “O fiinţă superioară omului, mai informată, mai puternică şi mai decisă, caracterizată de verbele a fi, a şti, a putea şi a vrea, numită tradiţional Dumnezeu, a transmis, transmite şi va transmite haosului universal informaţia Sa, prin puterea Sa şi din voinţa Sa, pe o cale energo-informaţională, numită tradiţional Sfântul Duh. Această fiinţă, din dragoste pentru întreaga sa creaţie şi pentru a arăta în mod explicit omului cunoaşterea Sa, puterea Sa şi voinţa Sa, s-a întrupat informaţional în omul Iisus Hristos şi a coborât printre oameni, asemănător managerului cunoscător, puternic şi decis în acţiunea sa, să le arate lucrătorilor că El poate fi ca ei, pentru ca şi ei să tindă să fie ca El, pentru a-i provoca să-L urmeze în toate faptele Sale cu scopul îndeplinirii voinţei Sale. Toate faptele produse de la Geneză şi până astăzi sunt informaţii eveniment, din care cele bune s-au înfăptuit de El sau de oameni, dar cu voia Sa, devenind nemuritoare, iar cele rele sau înfăptuit de oameni din greşeală sau numai cu voia omului, fiind iertate sau şterse, dar niciodată uitate, pentru a menţine vie amintirea faptelor trecute, precum sunt catalogate şi memorate neconformităţile din sistemul managementului calităţii totale. Tehnolgia divină a transmiterii informaţiei şi energiei fără fir este asemănătoare tehnologiei utilizate de om în sistemele moderne de comunicaţii prin satelit. Cu ajutorul acestei tehnologii, gândurile nevăzute ale oamenilor se pot transforma în evenimente vizibile efectuate de alţi oameni, fără a fi necesară prezenţa fizică la locul faptei a celui ce a gândit anterior un lucru. Mai întâi gândul este virtualizat prin programele moderne ale computerelor sub forma diverselor strategii, apoi sunt calculate resursele necesare materializării gândului, sunt evaluate riscurile posibile şi gândite soluţiile de salvgardare, după care sunt luate deciziile privind optimizarea căii de îndeplinire a scopului propus. Extrapolând utilizarea acestei tehnologii la frecvenţe superioare frecvenţei luminii putem accepta ca realizabil tot ceea ce a creat Dumnezeu, fără a ni se părea magic, miraculos sau imposibil. Prin intermediul acestei tehnologii şi prin reciprocitatea utilizării ei, la fel cum Creatorul transmite creaţiei gândul său, gândul şi fapta omului sunt transmise Creatorului prin intermediul bio-sufletului, deocamdată într-un mod inconştient. Singurul lucru necunoscut şi poate miraculos este acceptarea unor energii proprii ale divinităţii care par inepuizabile. Dar şi acest lucru îl putem accepta, aşa cum acceptăm primul milion de dolari, ca o condiţie iniţială în demararea unei afaceri de succes. În univers există cel puţin două baze distincte de date sau de informaţii raţionale care nu sunt accesibile omului prin cunoaşterea actuală. Acestea sunt baza de date a divinităţii, numită Sfântul Duh, şi baza de date a umanităţii, depusă pe suportul divin creat la Geneză, numit îngerii personali. Sfântul Duh este o bază de date curată, plină de adevărul imaginaţiei Creatorului, dinainte de geneză şi până după îndeplinirea scopului propus, şi conţine toate strategiile stabilite de Creator pentru desăvârşirea creaţiei prin desăvârşirea omului creator. Baza de date a umanităţii conţine toate informaţiile eveniment trăite de umanitate şi toate cele gândite şi nerostite de om, de teamă, de jenă sau din egoism, şi este plină, pe lângă informaţia creatoare a omului, şi de tot răul imaginat de om în adoraţia lui extremă faţă de puterea umană. Unii oameni pretind că au accesat şi pot accesa aceste baze de date, dar acest fapt se produce neştiinţific”

Având în vedere cele de mai sus, jonglarea cu benzile de frecvenţă şi cu informaţiile sunt la mintea oricărui copil modern care utilizează cu uşurinţă internetul şi telefonul mobil. Nimic nu mai pare imposibil în virtualul actual produs pe computer, astfel încât nimic nu va mai părea imposibil de realizat când va fi realizat.

Nu voi spune în acest referat alte informaţii de preştiinţă, pentru a nu părea că sunt vrăjitor, ghicitor, nebun, visător sau eretic, dar spun că diavolul suprem este omul care-l asupreşte pe om prin orice mijloace pe care şi le perfecţionează continuu.

Diavolul acţionează prin intermediul relaţiilor interumane, dezvoltate pe principiul pradă şi prădător, prin care unul înceacă să-l domine pe celălalt prin orice mijloace pe care le are la dispoziţie, asemănător animalelor, dar întrecându-le pe acestea în diabolic.

Diavolul este în noi şi în dorinţa noastră nelimitată, nestăpânită şi necontrolată de a fi sau a părea că suntem ceea ce nu suntem de fapt!

Preştiinţa nu este vrǎjitorie sau magie. Este pur şi simplu o nouă tehnică de ghicit în informaţii sau, cum se spune în lumea ştiinţifică, este modelarea viitorului prin cele mai viabile strategii, elaborate virtual de mintea umană prin crearea conjuncturilor care vor determina de la sine atingerea scopului propus.

Craiova 26 mai 2007

6. Încercarea de penetrare a mediului academic şi religios

Motto: Iezechil 33.6-7 – “Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi nu a sunat din trâmbiţă şi poporul n-a fost vestit şi va veni sabia şi va ridica viaţa cuiva, acela a fost răpit pentru păcatele lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului. Şi pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îl vei vesti din partea Mea.”

Eu nu am spus şi nu pot spune că sunt un adevărat străjer, deoarece eu nu am auzit cuvântul direct din gura lui Dumnezeu. Eu sunt un simplu “fiu al omului” care m-am informat din duhul omului, nu din Duhul Sfânt.

Dar în baza de date vizibilă a umanităţii, un fel de oglindă materială a duhului omului, există informaţii despre care unii oameni susţin că sunt eşantioane din Duhul Sfânt. Eu sunt un fel de Toma necredinciosul, deoarece nu le-am contestat, dar nici nu le-am luat ca adevărate până nu le-am pipăit cu neuronii proprii.

Cea mai pipăibilă probă din cuvântul lui Dumnezeu, transferat omului prin tehnici necunoscute, este existenţa ADN-ului mitocondrial paternal în “coasta lui Adam”, apendicele xifoid al sternului. Pe baza informaţiilor genetice existente în acest ADN se poate crea un organism uman, aşa cum a creat-o Dumnezeu pe Eva.

Deşi în acest moment eu am demonstrat doar teoretic acest adevăr divin, el nu poate fi contestat de oamenii de ştiinţă. Singurul lucru pe care ei îl vor face în curând, va fi confirmarea lui.

Ipoteza mea, pe care am trâmbiţat-o la început timid, este acum neglijată total de toată lumea.La început, lipsindu-mi cunoştinţele medicale referitoare la ingineria genetică, m-am bazat doar pe

simularea cibernetică a două concepte asemănătoare, rezonanţa magnetică în corpurile anorganice şi în cele organice. Acest tip de simulare, care este un accesoriu de bază în managementul modern, mi-a permis să fac comparaţii şi între alte informaţii conţinute în baza de date a umanităţii, creată la începuturile dezvoltării gândirii umane doar pe baza intuiţiei şi a revelaţiei, cu baza de date creată acum pe baze ştiinţifice, raţionale.

Lipsa cunoştinţelor interdisciplinare, create de mândria oamenilor preocupaţi numai de diverse domenii de cercetare a naturii, a omului şi a lui Dumnezeu, face ca omul să devină dogmatic în cunoaşterea sa.

Surpriza mea nu este provocată de dogma religiilor, ci de dogma şi de cenzura introdusă de ştiinţă.Referatul de mai jos nu a fost acceptat de organizatorii celor două numite simpozioane. Ei nici măcar nu m-

au invitat ca simplu ascultător, aducându-mi chiar reproşul că aş dori să particip la mesele lor festive.Un alt reproş a fost că speculaţiile mele manageriale nu înseamnă cercetare ştiinţifică.Fără alte comentarii.

Crede şi cerceteaz ă

Referat propus şi transmis organizatorilor pentru seminarul “Ştiinţǎ şi Credinţǎ”, Curtea de Argeş, 7-9.09.2007 şi pentru conferinţa “Ştiinţǎ şi Teologie”, Sibiu, 9-11.09.2007

Stimate Doamne şi Domnişoare, Stimaţi Domni,Voi începe dicursul meu cu un test pe care vă rog să-l luaţi în serios şi să-mi acordaţi sprijinul Dvs. în

elaborarea unui studiu de marketing privind punctul de vedere al omului modern faţă de informaţiile biblice:Întrebare : Dacă a-ţi fi în locul lui Adam, care ar fi reacţia Dvs. la ispita Evei de a consuma fructe din “pomul cunoaşterii”, văzând că aceasta nu a murit după ce a testat un fruct?Răspuns : Vă voi prezenta la sfârşitul discursului punctul meu de vedere şi, chiar dacă va părea total diferit faţă de

modul tradiţional de a trata informaţiile biblice, vă rog să-l acceptaţi ca pe o informaţie prin care eu nu doresc şi nu mi-am propus să stric rânduiala tradiţională a religiilor, ci să-mi aduc umila contribuţie la împlinirea conştientă a scopului acestor tradiţii şi religii, toate lăsate şi acceptate de Dumnezeu pe pământ.

Crede şi cerceteaz ă , este sloganul al cărui adept sunt şi pe care vi-l propun şi Dumneavoastră. Nu ştiu dacă ar trebui să argumentez această opţiune a mea, deoarece Dumnezeu ne-a acordat libertatea de a ne alege drumul propriei vieţi şi, cum nimic nu este impus, opţiunea fiecăruia trebuie respectată atâta vreme cât ea se manifestată doar în latura informaţională sau în virtual. Eu am abordat cercetarea în spiritul credinţei creştin ortodoxe în care am fost educat şi voi aduce cercetărilor mele o serie de argumente tradiţionale, dar credinţa mea este că marile religii ale lumii au şi ele un cuvânt greu de spus privind adevărul absolut şi aştept cu nerăbdare punctul lor de vedere privitor la descoperirile şi teoriile pe care vi le supun atenţiei prin acest discurs.

Ascultaţi ce spune unul din apostolii lui Hristos, referitor la înţelepciune şi credinţă: “Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei sminteală; pentru neamuri nebunie.” – 21-23, cap.1, Corintieni, Pavel.

Eu nu voi propovădui, deşi aprecierile Sfântului Pavel adresate lumii în secolul I d.H. sunt valabile şi acum. Au trecut două milenii de ştiinţă umană luminată divin şi nimic nu s-a schimbat. În ciuda dezvoltării ştiinţei, inimaginabilă atunci, omul de ştiinţă şi omul credincios sunt două personalităţi complet diferite. Religia se ocupă în

continuare de propovăduire ca acum 2000 de ani şi bine face (veţi vedea în continuare de ce), iar omul de ştiinţ ă caută în zadar adevărul unităţii în golul informaţional al materiei (Eminescu – Luceafărul):

“Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naşte.”

Cu siguranţă, pentru un om de ştiinţă modern, materia atârnă atât de greu în cântarul aprecierii scrierilor biblice încât, oricât de credincios ar fi prin tradiţia familiei din care provine, aceasta nu-i va permite să creadă că este posibil a se fi întâmplat real ceea ce au spus apostolii despre Hristos sau ceea ce se spune despre multe alte minuni. De fapt remarca lui Hristos, cunoscută nouă prin vorbele evanghelistului Luca, “Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine”, ne îndeamnă să cercetăm cu raţiune tot ceea ce a realizat Hristos, sau mai bine zis Dumnezeu prin transmiterea înţelepciunii către Hristos sau către unii oameni cu har, prin Duhul Său.

Bazându-mă pe conceptul actual al managementului calităţii totale, în care previziunea sau preştiinţa este utilizată de om pentru a crea conjuncturile şi a modela viitorul, în opinia mea totul este posibil a se fi petrecut aşa cum rezultă din scrierile tradiţionale şi nimic nu pare imposibil a fi realizat în viitor de către om prin cunoaştere. Totul este o provocare divină pentru a-l determina pe om să gândească înţelept la viitor prin extrapolarea imaginaţiei fondată pe tradiţie şi ştiinţă. Dezvoltarea ştiinţei va permite omului să cunoască în viitor toată tehnologia realizărilor lui Hristos în latura materială, dar până acolo mai avem drum lung ce trebuie parcurs cu înţelepciune. Este adevărat că transformările materiale se produc prin procese chimice, dar nu asta este rădăcina cauzei.

Orice proces chimic poate fi generat ştiinţific de om dacă există pricepere şi energie. Una din caracteristicile omului remarcată de Cioran, “nu iubim profeţia fiindcă ea înghite timpul”, este atât de valabilă omului de ştiinţă, încât acesta nu-şi poate permite să-şi lase imaginaţia să zboare liberă şi să creadă necondiţionat ceea ce el nu poate demonstra. Nici nu este recomandat să-şi abandoneze cercetarea ştiinţifică, lăsându-se atras în capcana credulităţii. Asta l-ar opri din cercetarea sa, din căutarea sa, din drumul său spre cunoaşterea totală, din aspiraţia sa de a deveni prin înţelepciune asemeni lui Hristos. Dar pentru a deveni fiu al lui Dumnezeu asemeni lui Hristos, în primul rând nu trebuie să nege toată trăirea strămoşilor noştri şi să caute ostentativ a ridiculiza descrierile, uneori naive, ale unor oameni a căror cunoaştere nu le putea permite să înţeleagă evenimentele petrecute chiar sub ochii lor. Chiar şi acum, în ciuda dezvoltării fără precedent a ingineriei genetice şi a comunicaţiilor fără fir, există foarte multe opinii contrare, dar care pe mine nu mă determină să-mi schimb credinţa: realizările lui Hristos nu s-au făcut prin simple vorbe ci cu înţelepciune, prin cunoaştere totală, prin ştiinţă şi preştiinţă. Totul era prevăzut de Hristos şi aşteptat a se petrece exact cum spunea El şi totul a fost executat cu o precizie demnă de cele mai moderne echipamente tehnice imaginate sau încă neimaginate de om.

Oare este credibil a fi fost posibil? Oare tot virtualul imaginat de Dumnezeu se va petrece aşa cum a prevăzut El şi cum i-a fost transmis omului prin revelaţii? Oare toată cunoaşterea este dată de la Dumnezeu şi descoperirile noastre sunt simple copieri ale unei inteligenţe fără margini?

Drept să vă spun, fără să par lipsit de modestie, mi-ar fi părut bine să pot veni cu contribuţii absolut originale şi să-l ajut şi eu în munca Sa, dar ceea ce vă voi comunica eu acum şi despre care eu cred că este o descoperire originală, este de mult cunoscută şi aplicată de Dumnezeu.

Cel puţin aş fi bucuros dacă cercetarea mea este pe drumul trasat de El şi mă rog Lui să-mi ierte greşelile mele. Eu vă prezint un punct de vedere personal, rezultat în urma analizei informaţiilor multidisciplinare pe care le-am avut la dispoziţie şi pe baza cărora am elaborat o altă viziune privind convergenţa celor două domenii diametral opuse de abordare a studiului vieţii, ştiinţa şi credinţa.

Prin cercetările mele ştiinţifico-religioase, eu abordez un domeniu virgin, neatacat încă de oamenii de ştiinţă în modul în care îl tratez eu, cel al tehnologiei comunicaţiei divinitate-om-natură, tehnologie prin intermediul căreia informaţia circulă cu înţelepciune în cadrul acestui magnific trio, vizibil dar şi invizibil.

Din punctul meu de vedere nu există contradicţii între cunoaşterea ştiinţifică şi revelaţia religioasă, creştină sau de alte religii, deoarece domeniile lor de preocupare sunt complementare. Există anumite divergenţe ce apar la graniţa interpretărilor, care prin teoria exprimată de mine, pot fi foarte uşor negociate.

În sprijinul acestei declaraţii îl voi parafraza pe Eminescu: “Ceea ce ştiinţa descoperă acum, religia cunoştea de mult.” Eu nu sunt atât de sigur că reprezentanţii religiilor cunosc în amănunt sau ştiinţific tehnologia producerii evenimentelor realizate de Hristos sau prin care Dumnezeu face minuni zi de zi, dar ei sunt obişnuiţi ca lucrurile nevăzute să se transforme în văzute şi nu li se pare nimic nefiresc sau magic. Cu siguranţă nu li se va părea neobişnuit ca prin ştiinţă oamenii să-L contureze pe Dumnezeu şi să ni-L prezinte cât mai aproape de adevăr. Am spus să-L contureze, să-i recunoască prezenţa, nu să-L vadă.

Pentru a completa această ultimă remarcă vă redau definiţia ştiinţifică a câmpului electromagnetic, extrasă din “Manualul de Bazele electrotehnicii”, Timotin şi alţii, 1970:

“Studiul macroscopic al fenomenelor electrice şi magnetice este subordonat studiului fenomenelor mecanice şi termice, deoarece identificarea stărilor electrice şi magnetice ale corpurilor şi mărimilor primitive necesare caracterizării lor nu se poate face decât indirect (nefiind direct accesibile simţurilor noastre)... deoarece acestea ajung în stări a căror caracterizare apare incompletă, adică insuficientă pentru a asigura prevederea evoluţiei lor viitoare (atragerea unor corpuri, orientarea în spaţiu) ... În aceste stări corpurile au proprietăţi noi, care prezintă un caracter extrinsec şi trecător... Stările electrice şi magnetice pot fi comunicate şi retrase după voie

corpurilor respective, care pot fi readuse în stările iniţiale.... În identificarea stărilor electrice şi magnetice ale corpurilor se ajunge la concluzia că, atunci când se găsesc în aceste stări, corpurile interacţionează local cu un sistem fizic distinct de ele, răspândit în spaţiu în (ele - n.a.) şi în jurul lor şi care mijloceşte transmisiunea la distanţă a acţiunilor ponderomotoare între ele: câmpul electromagnetic.”

Dacă această definiţie vi se pare asemănătoare cu definiţia dată lui Dumnezeu de către teologi, ca fiind o entitate prezentă dar imperceptibilă simţurilor omului, nu o luaţi ca pe o pură coincidenţă. Tehnologia transmiterii informaţiei divine este bazată pe aceleaşi principii prin care se transmite informaţia cu ajutorul câmpului electromagnetic. Doar suportul diferă, acesta fiind un suport imaterial oscilant, o bandă de unde a căror frecvenţe depăşesc frecvenţa luminii şi care nu mijloceşte la distanţă acţiuni ponderomotoare prin care materia s-ar putea încălzi sau transforma direct, ci doar informează materia şi prin această informaţie materia este transformată aşa cum se doreşte, prin procese chimice. Eu am pornit, în încercarea de a explica raţional existenţa evenimentelor descrise în Biblie, pe baza acestei tehnologii a transmiterii informaţiilor fără fir, pe care o cunosc într-o măsură necesară şi suficientă şi care-mi permite să accept aceste informaţii ca fiind adevărate. Practic în analiza mea ele sunt adevăruri postulate şi constituie condiţiile iniţiale ale teoriei lansată de mine. Eu nu-mi pun problema de unde are Dumnezeu informaţia şi energia conţinute în Sfântul Duh. Pe acest nivel al cunoaşterii nici nu este necesară această informaţie suplimentară. Deocamdată pe mine mă preocupă tehnologia Lui utilizată la creaţie.

Modul meu de abordare a informaţiilor produse de umanitate este de a nu neglija nici o informaţie, de a nu o nega fără discernământ, ci de a o cataloga şi de a-i acorda o pondere în baza mea de date. Acesta este principiul care stă la baza tehnologiei moderne de procesare a informaţiilor utilizat în managementul calităţii totale. Aceasta este principiul pe baza căruia se păstrează probele în cazul crimelor neelucidate, în care toate probele culese sunt păstrate cu speranţa că omul de ştiinţă va putea veni în viitor cu alte argumente demonstrabile, neaccesibile pe un anume nivel de dezvoltare a cunoaşterii, şi care vor contribui la elucidarea cazului. Acesta este principiul pe baza căruia religia păstrează cu sfinţenie, nealterate, informaţiile tradiţionale, cu speranţa că cineva le va putea cândva interpreta ştiinţific în spiritul credinţei sau “întru înţelepciunea lui Dumnezeu”.

În opinia mea, nu religia trebuie să se alinieze ştiinţei, ci ştiinţa trebuie să utilizeze probele păstrate cu credinţă de religie. În opinia mea omul de ştiinţă trebuie să accepte provocarea divină, chiar dacă relatările celor care au trăit-o par fantezii, sminteli sau nebunii, şi să conducă raţional umanitatea pe drumul trasat şi sugerat oamenilor prin revelaţii de înţelepciunea divină, în ciuda faptului că aceste revelaţii se obţin prin diverse metode şi tehnici specifice diverselor religii, dar care nu au deocamdată nici o explicaţie ştiinţifică.

Redau mai jos trei pasaje din Biblie, în care sunt descrise realizări tehnologice moderne:- Cinematografia : - “Şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză,

legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele… Şi am auzit un glas care-mi zicea…” – Fapte

- Aviaţia : “Fiecare din fiinţele acestea avea patru feţe: faţa întâi era faţă de heruvim, faţa a doua era faţă de om, cea de a treia era faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur. Atunci heruvimii s-au ridicat; când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când heruvimii îşi ridicau aripile ca să se ridice de la pământ, nici roţile nu se despărţeau, ci erau împreună cu ei. Când aceia stăteau, stăteau şi acestea; iar când se ridicau aceia, şi acestea se ridicau, pentru că duhul fiarelor era şi în ele.” - Iezechil.

- Transmisia de date prin unde electromagnetice : “între orele 6 şi 9 seara s-a făcut întuneric peste tot pământul”, - Luca. Prin voinţă divină, lumina proprie bogată în informaţie, numită Sfântul Duh, poate fi oprită sau pornită la comandă ca orice post de emisie creat de oameni şi transmis prin unde electromagnetice. Acest fapt este relatat a se fi petrecut în timpul răstignirii, când Dumnezeu a oprit comunicarea cu pământenii pentru a preveni o reacţie normală de supravieţuire a unui organism uman aflat în chinurile morţii, pentru a opri o reacţie a omului Hristos care avea acces nelimitat la “Sfântul Duh” şi care a strigat înainte de a muri “de ce m-ai părăsit Dumnezeul Meu”, reacţie care ar fi fost conformă sistemului neurovegetativ al omului, dar neconformă scopului principal pentru care a venit Hristos pe pământ, INVIEREA.

Dacă la vremea relatării lor aceste informaţii păreau sminteli sau nebunii, eu nu cred că, pe această treaptă a cunoaşterii, omul de ştiinţă raţional poate să le mai considere aşa şi să le neglijeze.

Eu nu le neglijez şi, chiar dacă interpretările mele date informaţiilor biblice par provocări ilogice sau fantezii iraţionale, eu voi continua cercetările mele respectându-mi principiul enunţat: crede şi cercetează.

În acest sens eu mi-am pus întrebări de genul celor de mai jos:- Ca fiinţă raţională, poţi să-i spui unui animal pleacă şi el să plece sau poţi să vorbeşti cu un om, direct

sau prin telefon, şi să-i spui să sape şi el să sape?Cu siguranţă DA, numai şi numai dacă animalul sau persoana în cauză cunoaşte limbajul folosit de tine.- Ca fiinţã raţională, poţi să-i spui unui orb vezi şi el să vadă? Poţi să-i spui unui şchiop umblă şi el să

umble? Poţi să-i spui unui om umblă pe valurile mării şi el să umble fără să-şi ude hainele? Poţi să-i spui unui mort scoală-te, umblă şi vorbeşte şi el să se scoale, să umble şi să vorbească? Poţi să-i spui

unui copac usucă-te şi el să se usuce? Poţi să vorbeşti cu apa şi să-i spui fă-te vin şi ea să se facă vin? Sau fă-te apă sfântă şi ea să se facă aghiasmă?

Cu siguranţă NU în mod ştiinţific, deoarece pe acest nivel al cunoaşterii, în ciuda cunoaşterii tehnologiei transmiterii informaţiei fără fir, nu sunt cunoscute frecvenţele purtătoare şi comenzile necesare procesării la distanţă a materiei prin informaţie. Noi nu cunoaştem tehnologia lui Dumnezeu.

Sau DA, dacă eşti Hristos sau ai primit harul divin.Deşi comunică cu o altă persoană printr-un telefon mobil miniaturizat, omul a ajuns să pară că vorbeşte

singur pe stradă. Pe baza cunoaşterii actuale, o parte din aceste modalităţi de comunicare menţionate mai sus sunt realizabile de către om, în anumite circumstanţe. Dacă ne uităm la o parte din aceste vorbe pe care un om le-ar spune, reacţia unui om simplu ar fi: este nebun, a ajuns să vorbească lucrurilor. Dar acum omul a ajuns să-i comande telefonului ca printr-o vorbă să formeze un anume număr de telefon sau, chiar dacă mijlocul de transport nu mai este calul care vorbea conform unei istorisiri biblice, mijloacele moderne de transport ne vorbesc, informându-ne despre unele stări şi acest lucru ni se pare foarte normal, deşi în spatele acestor vorbe este o întreagă tehnologie de procesare a comenzilor verbale. Pe baza informaţiilor tradiţionale ni se spune că acest tip de comunicare a fost realizat de Hristos, căruia i se atribuiau puteri supranaturale, şi contemporanii lui se mirau întrebându-se: “Ce este acest cuvânt? Porunceşte duhurilor cu stăpânire şi cu putere.” – Luca.

Credem sau nu credem? Credem că toţi cei care ne-au transmis aceste informaţii au fost nebuni sau au avut un anume interes să ne smintească? Care ar fi fost interesul unor oameni simpli, apostolii lui Hristos de acum 2000 de ani, să răspândească nişte zvonuri neadevărate, oameni care nu aveau averi, şi-au părăsit familiile şi au plecat în lume sau au fost conduşi în alte lumi şi nu au întâmpinat dificultăţi de transmitere a informaţiilor, deoarece au vorbit peste noapte în alte limbi?

Privite prin prisma cunoaşterii actuale o parte din aceste vorbe sunt deja realizate. Sunt realizate prin ştiinţă, mai bine zis prin ştiinţa de a pune în practică informaţiile ştiinţifice care sunt demonstrabile şi repetabile. Dar pentru realizarea lor omul foloseşte, pe lângă informaţii, unelte sau accesorii materile. Omul creează atât informaţii cât şi unelte pentru a crea. Activitatea umană este un proces iterativ care ne va conduce în mod ştiinţific la Dumnezeu. Privite prin prisma transmiterii informaţiilor la distanţă, o altă parte a acestor vorbe este realizabilă, repetabilă şi demonstrabilă cu ajutorul unor unelte ce comunică între ele fără fir prin intermediul sateliţilor. Privite prin prisma info-energiei o altă parte a acestor vorbe, cea referitoare la vindecarea fără intervenţie fizică sau cea referitoare la citirea unor informaţii nevăzute direct, este realizată parţial de anumiţi oameni, chiar dacă deocamdată inconştient, prin urmare tot imaginarul şi iraţionalul descrierilor biblice este posibil a fi realizat de om.

Cum? Prin cunoaşterea modului de comunicare şi a limbajului folosit de organismele vii. Nu vorba este cea care produce fapta, ci gândul! Dar nu orice gând lipsit de conţinut, ci unul plin de informaţie, de cunoaştere totală.

Este această afirmaţie a mea o blasfemie sau o erezie? De ce Hristos a spus: “ţi s-a întâmplat acest lucru deoarece ai crezut”? Este suficientă credinţa pentru a face aceste lucruri?

Cu siguranţă da, dar numai dacă vrea Dumnezeu.In rest toate realizările medicale, ca să vorbim doar de vindecări, au atâta ştiinţă în spatele lor încât eu

consider că omul conştient va trebui să adauge credinţei ştiinţa sa, sau mai bine zis să cerceteze viaţa în mod ştiinţific cu credinţă în Dumnezeu. Dar credinţa nu mai este suficientă pentru a opri omul cunoscător să producă rău. Ştiinţa a ajuns atât de departe pe tărâmul cunoaşterii încât este foarte periculos a o lăsa pe mâinile omului lipsit de credinţă sau mai bine zis pe mâna omului care crede în puterea nelimitată a omului. Omul conştient trebuie să rămână vigilent, prin credinţa în Dumnezeu, la tot ce se poate produce prin ştiinţa raţională.

Eu m-am întrebat ce pot să însemne informaţiile biblice următoare: “noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu; voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi – Corintieni; sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu - Luca; sufletul merge la cer şi ia cu el şi toate faptele omului - Apocalipsa.“

Nu ştiu dacă răspunsul dat de mine acestor întrebări este complet sau dacă satisface aşteptările oamenilor simpli cu privire la relaţia lor cu Dumnezeu, dar cred că prin tehnologia pe care o voi expune în continuare se pot explica ştiinţific toate evenimentele descrise în Biblie sau orice alt eveniment atribuit lui Dumnezeu şi care pare un miracol: transmiterea fără fir a unei informaţii dorite către orice element din natură, inclusiv omul, cu scopul transformării acestuia, prin procese materiale chimice, într-un mod dorit şi aşteptat a se produce.

Dar să intru în descrierea tehnică a tehnologiei transmiterii cuvântului divin către oameni, aşa cum o văd eu. Omul este cel mai sofisticat echipament biologic existent pe care-l cunoaşte omul sau, mai bine zis, nu-l cunoaşte în totalitate. Omul are simţuri, are sentimente, are raţiune, are echilibru şi sisteme de autoreglare, are capacitatea de a comunica şi de a acţiona raţional prin mijloace fizice şi multe alte calităţi, dar şi multe limite şi defecte. Informaţiile produse de umanitate, atât cele virtuale cât şi cele fizice sau reale, acoperă întreaga paletă de la foarte bine până la foarte rău. Ce înseamnă bine şi ce înseamnă rău?

Fiecare tradiţie şi religie şi-a elaborat, pe baza duhului credinţei lor, propriile criterii şi concepţii care au dus viaţa din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, filtrând binele de rău. În concepţia secolului trecut, pe baza unui acord internaţional asistat de ONU, binele şi răul au fost raportate la viaţa omului, indiferent de provenienţa omului sau de situaţia lui socială, prin carta drepturilor omului. În concepţia actuală s-a extins noţiunea de bine şi rău şi peste natură sau mai bine zis peste decorul în care omul îşi trăieşte viaţa. Chiar şi în managementul afacerilor, prin

principiul enunţat şi aplicat acum – poluatorul plăteşte, principiul vechi al managementului profitului financiar cu orice preţ începe să scadă în intensitate. Ceea ce-l îndeamnă pe om să producă fapte bune sau fapte rele este un fenomen ce ţine de libertatea omului şi de modul său propriu de a-şi stabili centrul deciziei. Eu vă propun ca centru al deciziei, centrul unui triunghi echilateral cu Dumnezeu în vârful unghiului, Divinitate_Om_Natură.

Ni se spune tradiţional că Dumnezeu acordă libertate totală de acţiune omului, că a elaborat la un anume moment un cod al convieţuirii, că la un alt moment şi-a trimes propriul fiu să ne arate ce ar trebui să facem şi că la un alt moment dat va judeca faptele noastre.

Aceste momente, privite din punctul de vedere al sistemelor de asigurarea calităţii, sunt numite puncte critice. Ele sunt necesare într-un proces de transformare raţional pentru a realiza o analiză profundă a procesului, pentru a vedea de unde ai plecat, ce ţi-ai propus, ce ai realizat, cum şi încotro te îndrepţi.

Dar oare procesul vieţii trăite de oameni vi se pare a fi un proces raţional?Vi se pare că omul are o ţintă precisă pe care şi-a propus să o atingă după o anume perioadă?Este această ţintă identică scopului divin?Eu cred că da şi asta datorită faptului că noţiunile de bine şi rău s-au impregnat adânc în sufletele cât mai

multor oameni, care atunci când descoperă răul îl fac cunoscut întregii lumi, prin mass-media sau prin alt fel de comunicaţii cu sau fără fir. Aproape nimic nu mai poate fi ascuns, chiar dacă omul pus să conducă destinele umanităţii păstrează uneori adevărurile unor evenimente doar într-un cerc restrâns pentru a acoperi unele fapte neconforme principiilor vieţii.

Revenind la omul biologic şi la medicină, cunoaşteţi implanturile artificiale şi modul lor de utilizare.Cel puţin sunt cunoscute la scară mondială cele care funcţionează corect şi prelungesc durata de viaţă a

celor în suferinţă. Prin anii ’60 CIA a comandat cercetarea implanturilor electronice în creierul uman, prin care să comande omului modificarea reacţiilor coordonate de glanda amigdală din sistemul lingual. Înainte de experimentarea acestor teste pe om, oamenii de ştiinţă au făcut demonstraţii de funcţionare a acestei tehnologii pe animale, din care se disting producerea repetată a orgasmului unor cimpanzei prin comanda de la distanţă şi oprirea acţiunii unui taur fioros, aflat în coridă chiar cu descoperitorul acestui principiu tehnologic. Totul a funcţionat ireproşabil pe animale.

Dar pe om? Informaţiile privitoare la rezultatele testelor făcute pe om sunt secrete, dar eu sunt convins că nu au funcţionat aşa cum se aşteptau cercetătorii.

De ce? Nu creierul este cel care impune omului centrul deciziei. Creierul uman funcţionează ca un calculator. Comandă execuţia unor acţiuni pe care le-a învăţat. El este, aşa cum definesc psihologii, cel care determină inteligenţa unui om, IQ-ul. Dar, tot psihologii au determinat, că cele mai mari realizări umane sunt determinate de o altă calitate umană, funcţia emoţională EQ, care este neexplicată ştiinţific, dar care este hotărâtoare în realizările aplicative, în acţiunile omului de a conduce procesele de transformare ale materiei.

Eu mai adaug acestor două calităţi, IQ şi EQ, o a treia, calitatea credinţei, CQ.De fapt acest triplet de calităţi este determinat de tripletul om-natură-divinitate.Eu vă propun să abordăm această latură necunoscută a emoţiilor provocate de credinţă, a pătrunderii

ştiinţifice în sufletul ascuns al omului, în conştiinţa sa care-l determină să acţioneze uneori peste limitele raţiunii, producând astfel efectele caracterizate ca bune sau rele. Teologii ne spun că faptele bune sunt determinate de acţiunea omului în spiritul divin, de credinţa în Dumnezeu, iar faptele rele sunt determinate de acţiunea lui în spiritul diabolic, de credinţa în Satana. Oamenii de ştiinţă spun despre marile descoperiri că au fost determinate raţional prin procesarea conştientă a informaţiilor existente, iar despre marile dezastre ştiinţifice că au fost determinate de acţiuni iraţionale ale omului care a acţionat conform propriei lui decizii sau a deciziei altor oameni iraţionali.

Prin mangementul modern al calităţii totale se impune ca orice acţiune umană să fie analizată înainte, stabilindu-se şi evoluţia ei virtuală, astfel încât să fie cunoscute riscurile ce pot apare în cazul aplicării ei.

Cum putem noi ca oameni simpli să carecterizăm implantul electronic prin care se doreşte ca acţiunile omului să fie comandate 100% de decizia altui om?

Dacă privim în istoria umanităţii, omul a încercat din cele mai vechi timpuri să supună omul deciziei lui prin diverse mijloace de modelare a sufletului: constrângere, mituire, dezinformare, dragoste falsă, etc. Omul acţionează în stilul animalic al relaţiei pradă - prădător, dar îl depăşeşte pe acesta deoarece odată ce devine prădător acţionează fără limitele impuse de necesităţi sau de bunul simţ, aşa cum sunt acestea definite tradiţional.

Dar care sunt necesităţile umane şi care este limita lor?Nu voi intra în alte analize ştiinţifice, biologice, psihologice sau filozofice.Mă rezum la a vă reaminti că marile religii impun educarea omului în spiritul auto-controlului în cadrul unor

limite fiziologice sau chiar evitarea ispitelor care stimulează necesităţile peste limita fizică şi morală.Cea mai mare parte a merketingului modern se ocupă de stimularea laturii emoţionale a omului

determinând creşterea consumului unor bunuri şi servicii şi implicit creşterea producţiei acestora.Această creştere, combinată cu creşterea populaţiei, a determinat procesarea materiei pe o scară atât de

mare încât a apărut limita resurselor. Ritmul de consum al omenirii de astăzi este de 1,2 planete pământ, asemănător cu cel din epoca dinozaurilor, încât spectrul dispariţiei speciei umane apare la orizont.

Ce este de făcut? Oare omul este un dinozaur inconştient care nici măcar nu se aşteaptă la reacţia necontrolată a naturii sau la reacţia divinităţii?

În nici un caz nu este. El şi-a elaborat strategii de viitor: limitarea înmulţirii speciei, limitarea consumului, extinderea cercetării spaţiului cosmic şi altele. O parte a acestor strategii caută să determine omul să se încadreze raţional şi emoţional în anumite limite.

Doar marketingul acţionează invers. În anumite sectoare, cum ar fi fumatul, consumul alcolului sau al drogurilor, sexul, etc. s-au luat măsuri la nivel mondial de reducere a reclamelor sau de interzicere totală a lor.

Dezvoltarea comunicaţiilor fără fir a permis omului să realizeze lucruri bune, dar această realizare este speculată de om şi pentru a realiza unele fapte rele. La reacţia omului simplu, care se simte agresat de informaţii poluante şi care cere controlul şi cenzurarea acestor informaţii primite de la om prin calea nevăzută, reacţia celor care le produc este de protejare totală a intimităţii informaţiilor private, de neamestec în treburile lor interne. Aceste informaţii fără fir, private, încep a fi socotite ca făcând parte din sufletul omului, din partea lui intimă şi secretă, chiar dacă uneori produc foarte mult rău celorlalţi prin extrapolarea lor din sectorul privat în sectorul public sau social.

Am rezumat un istoric al principiului transmiterii informaţiilor privit atât din punct de vedere ştiinţific cât şi religios şi aceste fapte, acceptate sau nu de omenire, ne sunt cunoscute din scrierile tradiţionale şi din cele ştiinţifice. Mai vin cu o completare în spiritul celor spuse mai înainte. În conceptul modern al coordonării activităţilor umane, putem accepta cu o marjă de eroare neglijabilă, înlocuirea denumirii de boier sau domn, atribuită lui Dumnezeu de Hristos în pildele Sale, cu denumirea actuală de manager.

In concepţia mea Dumnezeu este managerul calităţii totale a vieţii. Cel mai important principiu al managementului calităţii totale este comunicarea informaţiei de calitate, a ADEVĂRULUI. Pe baza acestui principiu, din procesul de transformare coordonat se colectează informaţii despre evenimentele petrecute, prin mai multe căi:

- calea directă – stocarea informaţiilor în sufletul celor care efectuează procesul;- calea indirectă – stocarea informaţiilor transmise în sistem de cei care efectuează procesul;- controlul intern – stocarea informaţiilor transmise în sistem de coordonatorii interni;- destăinuiri secrete – stocarea informaţiilor obţinute prin spionaj, spovedanii, etc.;- controlul managerial – stocarea informaţiilor colectate direct de manager.Pentru ca managerul să proceseze informaţii reale de calitate, trebuie să existe şi căi de comunicare

directă cu procesul, pe lângă cele indirecte. Cea mai modernă cale este sondarea informaţiilor produse de participanţii la proces şi compararea lor cu informaţiile colectate direct de la participanţii la proces, prin sugestiile şi reclamaţiile venite din proces şi prin sondajele efectuate. În limbajul utilizat în teoria procesării informaţiilor, sondarea înseamnă eşantionarea informaţiilor şi este un proces de colectare informaţii bazat pe procesul de analiză a proceselor anterioare combinat cu simularea strategiilor evoluţiei proceselor viitoare. Sunt cunoscute multe metode de eşantionare pe baza cărora filmul procesului de transformare se condensează, urmând ca la redare să existe o metodă compatibilă de decompresare (integrare) a informaţiilor care să ne permitã urmărirea cu fidlitate a procesului. Vă dau cel mai cunoscut exemplu, principiul MP3 de înregistrare şi redare a sunetelor.

Teoria pe care v-o prezint cuprinde descoperirile şi simulările mele privind acest domeniu al controlului managerial. În scrierile biblice am găsit informaţii privind existenţa a două baze de date distincte:

- Sfântul Duh – planul divin sau baza de date elaborată de Dumnezeu;- Duhul omului – baza de date elaborată de oameni şi stocată pe suportul angelic creat de Dumnezeu.Agreez existenţa acestor două baze de date care sunt în conformitate cu principiile managementului

modern şi cu teoriile privind comunicaţiile spaţiale şi vă propun să le acceptaţi şi Dvs., cel puţin din punct de vedere teoretic. Baza de date a managerului divin conţine informaţii privitor la întregul plan de desfăşurare a procesului de transformare, plan gândit cu mult înainte de începerea procesului propriuzis sau creaţia divină, cum este acest proces denumit teologic. Pe lângă acest plan virtual, care conţine informaţii despre resurse, strategii şi măsuri de urgenţă, în baza de date a managerului divin sunt arhivate toate datele privitoare la pregătirea şi implicarea managerului în proces, aşa cum s-au petrecut ele în realitate, şi eventualele strategii şi măsuri de corectare a procesului, dacă acestea sunt necesare. Baza de date a umanităţi conţine informaţiile necesare şi suficiente reconstituirii acestui proces cu o mare precizie. În ea sunt stocate informaţiile privind desfăşurarea procesului în conformitate cu planul managerial uman dar şi informaţiile privind neconformităţile din proces. Practic în această bază de date se află toate informaţiile despre binele şi răul produs de oameni în procesul lor de trăire, de-a lungul întregii perioade de la Adam şi până astăzi. Nimic nu s-a pierdut din punct de vedere informaţional.

Pe lângă managerul divin şi oameni, ca participanţii activi ai procesului de transformare, mai trebuie să luăm în considerare natura, ca materie primă şi decor al vieţii. În natură există materie anorganică, inertă, care se transformă doar prin intervenţia omului sau a naturii asupra ei şi materie organică vie, activă, care are propria funcţie de transformare, la care se adaugă procesele de transformare impuse de om sau de natura înconjurătoare.

În cadrul acestui trio, manager-lucrători-mijloace şi materie de procesare, există un schimb permanent de informaţii, care, conform principiului calităţii totale, ar trebui să fie în concordanţă cu planul aprobat de managementul procesului şi făcut cunoscut lucrătorilor prin diverse metode de comunicare. In cazul în care există abateri de la programul stabilit, vor apare reacţii de readucere a procesului pe traseul stabilit, atât din partea

lucrătorilor conştienţi, cât şi din partea managerului. Datorită faptului că are şi elemente vii, natura va avea propriile reacţii, mai mult sau mai puţin cunoscute, în funcţie de evoluţia procesului.

Până aici, chiar dacă pare puţin fantezistă, imaginaţia mea nu este departe de realitatea proceselor moderne de transformare coordonate de om, din care robotica biologică era inimaginabilă în secolul trecut.

Aici apare un punct critic. Comunicaţiile umane au atins o culme a transmisiei de date fără fir, prin mijloace din ce în ce mai miniaturizate, care-i acordă omului o libertate de mişcare, de informare şi de comunicare din ce în ce mai mare, indiferent de locul în care se află sau de locul din care sunt transmise datele. Managerii oameni, aflaţi în procesul real de transformare, au început să lucreze din ce în ce mai mult cu informaţii, trecând din latura reală în cea virtuală, putând urmări şi conduce procesele de la distanţă, fără a mai fi absolut necesară prezenţa lor fizică la locul faptelor. Acţiunile corective stabilite de managementul uman sunt puse în practică de lucrătorii oameni, în măsura în care ei înţeleg mesajul managerial. Managerul Dumnezeu îşi vede în continuare de treburile Lui aşa cum şi le-a propus şi comunică cu omul şi natura în acelaşi mod stabilit de El prin planul creaţiei. Şi El urmăreşte procesul de la distanţă, corectând ce, când şi cât consideră El de cuviinţă. Deşi aparent omul cunoaşte politica managerială a calităţii vieţii, elaborată de Dumnezeu şi transmisă oamenilor prin revelaţiile marilor religii, omul nu cunoaşte tehnologia de comunicare şi limbajul Lui, motiv pentru care de cele mai multe ori nu-L ia în considerare.

În acest punct critic eu vin cu o descoperire care pare desprinsă din filmele science-fiction: în corpul uman se află un mic laser biologic, o organită de 5-7 microni formată din 9 spire ce conţin mitocondrii, destinat captării, modulării, demodulării şi transmisiei de date pe o frecvenţă superioară frecvenţei luminii.

Acest laser biologic funcţionează conform principiilor lui Faraday, principii utilizate de om în comunicaţiile prin sateliţi. Rolul lui este de a comunica inteligent cu bazele de date existente în univers şi, în momentul în care aceste date sunt sincrone cu codul vieţii transmis de Creator în timpul fecundării, apar rezonanţele utile vieţii.

În caz contrar comunicarea poate produce fenomene disonante ce conduc la boli, eşecuri, accidente, etc.Cele două baze de date evidenţiate de mine, Sfântul Duh şi duhul omului, sunt polarizate în antifază, fapt

constatat la fecundarea ovului de un spermatozoid, prin analiza fenomenului de rotire cu 180 a piesei intermediare, denumită de mine laser biologic, în conformitate cu principiul lui Faraday, principiu utilizat de om la transmisiile prin satelit. Nu intru în amănuntele tehnice pe care le-am pus la dispoziţie parţial în anexa acestui referat şi voi continua discursul meu în spiritul fantezist al decodificării şi interpretării informaţiilor produse de om.

Redau mai jos o informaţie biblică: “Sunteţi scrisoare a lui Hristos scrisă cu duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.” – Pavel.

Poate vi se par doar nişte vorbe aruncate-n vânt, dar pentru mine ele sunt o certitudine că modul meu de abordare a acestei probleme de comunicaţie este şi cel real. Acest bio-laser sau bio-suflet este echipamentul biologic care asigură comunicaţia inteligentă a organismului uman cu Dumnezeu. În timpul fecundării, în timpul formării fătului şi în timpul pubertăţii, comunicarea omului cu Dumnezeu este activă. Glanda imunităţii, timusul, este influenţată de genă, de natură (prin reflexiile duhului omului date de astre), de educaţie şi de Dumnezeu, prin decodificarea de către bio-suflet a unor informaţii venite pe o cale nevăzută.

Astfel şi informaţiile divine sunt transpuse în reacţii chimice care pot modifica funcţia imunologică a limfei şi prin urmare funcţionarea întregului organism. Vindecările miraculoase ale oamenilor atinşi de boli incurabile sunt determinate de apariţia naturală în limfă a unor celule TNK (natural killer) care atacă şi distrug cu o precizie de invidiat toate celulele atinse de cancer. Uneori celulele produse artificial de om prin vaccinuri îşi ating ţinta, dar uneori ele se sinucid fără nici o explicaţie şi nu conduc la vindecarea celui bolnav.

Natura şi ştiinţa îşi au rolul lor limitat pe acest nivel al cunoaşterii umane, iar divinitatea intervine numai la cerere şi dacă constată că cel în suferinţă şi-a schimbat modul de viaţă în conformitate cu Sfântul Duh. După pubertate timusul se micşorează şi îşi reduce activitatea, aceasta putând fi reactivată la cererea omului, prin credinţã în Dumnezeu sau pur şi simplu pe baza deciziei divine luată unilateral de Dumnezeu.

Ce va face omul modern care posedă toată această cunoaştere umană referitoare la bio-comunicaţii?Din dorinţa lui de a acapara sufletul aproapelui sau din invidie faţă de Dumnezeu, care a creat această cale

directă de comunicare cu omul prin care-i poate deschide ochii şi încurca socotelile lui, va înlocui acest bio-suflet divin cu un CIP electronic prin intermediul căruia va modula decizia omului subordonat cu decizia omului prădător.

A mai făcut-o şi o va mai face. Acest fapt este menţionat în Biblie, dar acolo sunt menţionate şi strategiile lui Dumnezeu de a anihila acţiunea omului diavol. Nu voi descrie aici interpretarea mea privind Apocalipsa, dar optimismul meu mă face să cred că omul înţelept întru înţelepciunea lui Dumnezeu va negocia cu omul diavol pentru a opri acţiunile neconforme planului divin.

Această imagine a negocierilor este prevăzută şi de Ioan în Apocalipsa.Chiar dacă eu sunt prea optimist şi greşesc rezultatul în ceea ce priveşte momentul realizării lui ca fiind

înainte de 2029, toată această integrare precisă a informaţiilor existente nu va fi fără rost. Eu propun acum doar analiza unui singur duh, duhul creştin al neamului meu. Ea va fi eşantionată de generaţiile viitoare sau mai bine zis va deveni un eşantion al viitoarei cunoaşteri umane în drumul ei spre desăvârşire.

Ea poate deveni şi un punct de plecare pentru negocierea religiilor în spiritul descoperirii adevărului suprem.

Fuga de la vagul eşantion la precisul integral sau invers, este jocul analizei şi sintezei realizate prin metodele moderne ale procesării informaţiilor în limbajul binar, metode preluate din vechea matematică: eşantionul (derivata) şi integrarea (integrala).

Voi încheia discursul meu cu viziunea lui Eminescu din Scrisoarea I, în care omul dezleagă noaptea necunoaşterii prin şiruri de numere binare, viziune avută cu mult timp înaintea lui Shannon, socotit părintele informaticii:

“Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoateŞi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,Universul fără margini e în degetul lui mic,Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă,Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umărAşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.”

O ultimă remarcă: Unitatea Divină şi-a aruncat o privire luminoasă şi înţeleaptă spre nulitatea imaculată, informând-o despre existenţa ei, fără a-şi pierde nimic din măreţia unităţii Ei, ci doar sperând că nulitatea o va urma întru înţelepciunea Ei. Acesta este principiul modern al matematicii şirurilor binare, acesta este principiul transmiterii informaţiilor prin sistemul nervos, acesta este principiul transmiterii informaţiilor prin sistemul imunitar limfatic.

ANEXA tehnică – bio-laser = bio-suflet

Vă prezint în această anexă grafică imaginea simulată de mine cu privire la modul de comunicare între Dumnezeu, om şi natură. Pe baza acestei tehnologii de comunicare, omul primeşte informaţia despre viaţă (formatarea) de la Dumnezeul cel viu, Creatorul naturii şi al omului, prin bio-suflet.

Personalizarea omului se face prin mai multe căi:- IQ –ul este determinat de genă, de educaţie şi de toată creaţia umană bazată pe procesarea naturii de

către om;- EQ –ul este determinat de reacţia omului şi a naturii la IQ-ul uman;- CQ –ul este determinat de reacţia divinităţii la conformanţa IQ-ului şi EQ-ului cu planul divin.Pe baza IQ, EQ şi CQ omul creează. A transformat materia naturală pentru a trăi şi a se educa şi va crea

viitoarele staţii orbitale, copiind sistemul divin, pentru a duce viaţa mai departe, în timp şi în spaţiu. Omul va fi condus, fără fir sau nevăzut, prin înţelepciunea divină spre cunoaşterea totală a naturii şi a tainelor vieţii.

Cele trei baze de date universale, Duhul Sfânt, duhul omului şi internetul vor converge către un singur ADEVAR – adevărul divin.

Dumnezeu are circuitul de comunicare deschis; depinde de noi dacă-l apelăm sau nu!Toată creaţia umană va fi supravegheată părinteşte, dar nevăzut, de Creator, lăsându-i omului libertatea de

a-şi decide soarta: viaţa înţeleaptă sau hazardul norocului.

7. Prima carte

Motto: Mihai Eminescu – Scrisoarea a III-a“De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, către Tine,Nu din gură, ci din carte, / Că ne eşti aşa departe.Te-am ruga, mări, ruga / Să-mi trimiţi prin cinevaCe-i mai mândru-n valea Ta: / Codrul cu poienele,Ochii cu sprâncenele; / Că şi eu trimite-voiCe-i mai mândru pe la noi: / Oastea mea cu flamurile,Codrul şi cu ramurile, / Coiful nalt cu penele,Ochii cu sprâncenele. / Şi să ştii că-s sănătos,Că, mulţămind lui Cristos, / Te sărut, Doamnă, frumos”.

De ce nu s-a mulţumit Eminescu doar să grăiască şi a transpus gândul său în cea mai apreciată lucrare scrisă a românilor?

De ce o parte din apostolii lui Hristos au lăsat umanităţii cuvinte scrise, ce au fost apoi inserate în cea mai citită carte din lume?

Ce rost mai au cărţile în acest secol al comunicaţiilor fără fir?Sunt eu capabil să mă exprim inteligibil prin scris şi să penetrez raţiunea şi sufletul unei populaţii obişnuită

să primescă mult mai uşor imagini vizuale, decât să citească?În teoria managementului cunoaşterii şi calităţii totale, informaţia scrisă pe hârtie este singura probă

palpabilă ce rămâne în urma traseelor străbătute de fluxurile materiale ale participanţilor la procesele de transformare, chiar dacă o mare parte din aceste informaţii rămân pecetluite în mintea şi în sufletele multora dintre ei. Deşi în subconştient vedeam cărţile mele pe rafturile multor librării din lume, aducându-mi şi un profit frumuşel, în acest moment sunt conştient că omenirea nu este pregătită să primească mesajul meu şi mă mulţumesc cu faptul că l-am scris şi l-am editat într-un număr necesar şi suficient pentru a asigura “Depozitul legal”, aşa cum este el privit de Legea 111/1995, reactualizată. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a permis acest fapt.

Informaţiile din cărţi, deşi sunt inerte, prind viaţă “în ungherii unor creieri”, atunci când te aştepţi mai puţin sau când nu mai eşti fizic de faţă.

Cartea a avut, are şi va avea rolul ei sublim în memoria, în educaţia şi în evoluţia spirituală a umanităţii.Cartea este o parte a sufletului unui creator, oricât de mic şi de neînsemnat ar fi el, pe care îl poate

reîncarna virtual în mintea şi în acţiunea generaţiilor care vor urma.Cartea poate fi un SOS, un mesaj disperat al unui trăitor, care se află fără speranţă prins de furtună sau

fără vânt într-un ocean liniştit.Cartea este o dovadă a trasabilităţii vieţii autorului şi a imaginaţiei lui.Cartea este, conform dicţionarelor, o scrisoare cu un anumit subiect, un document, un ordin scris,

îndeplinirea unei porunci. Vezi porunca divină, “Scrie îngerului Bisericii din ...” – Apocalipsa 2.1

Scurtă istorie a creaţiei unei creaţii literareCuvântul autorilor prezentat, sub forma unei broşuri, cu ocazia lansării cărţii“Scurtă istorie a creaţiei omului – De la Adam la Judecata de Apoi”,la “Târgul de carte” organizat de LIBRIS Braşov în perioada27-30 Martie 2008 la Universitatea Transilvania Braşov

IntroducereIn memoria strămoşilor şi cu credinţă în Dumnezeu şi în generaţiile care vin!Creaţie sau evoluţie naturală?Cine decide destinul universului şi al omului? Natura, omul sau Dumnezeu?În cuvintele noastre veţi găsi un răspuns ştiinţific, teoretic şi subiectiv, la aceste întrebări, o strategie

virtuală posibilă de mers înainte a omului şi a universului, fără ca noi să pretindem că deţinem adevărul.Pornind de la lipsa ştiinţei credinţei în “Cineva”, omul a evoluat spiritual de la hazardul sau probabilitatea

egalităţii de şanse de a fi sau a nu fi într-o stare sau în alta, conform teoriei mecanicii cuantice, la determinismul etalonului divin pentru a stabiliza relativitatea şi a elimina incertitudinea.

Oamenii de ştiinţă au identificat cele aproximativ 200 particule infinitezimale, neinformabile şi netransformabile din care este format universul şi omul, devenind veritabili creatori ai oricărei forme materială.

Totuşi, pe acest nivel al cunoaşterii umane, ştiinţa nu poate certifica sau infirma apariţia naturală sau creaţia divină a omului.

Cu siguranţă a existat un big-bang iniţial, dar nu material, ci informaţional, numit tradiţional revelaţie! Prin el, Dumnezeu a demarat organizarea unei părţi a haosului material al infinitului format dintr-o multitudine de particule, tipizate într-un număr de aproximativ 200, în forma universului pe care îl vedem şi îl studiem pentru a

învăţa să creem. Acest proces a durat câteva milioane de ani şi a suferit şase crize informaţionale, după care orice evoluţie a încetat deoarece totul a fost făcut foarte bine. Stiinţa poate certifica faptul că omul modern nu a mai evoluat fizic, dar a evoluat spiritual de la nivelul unei creaturi animalice, care întinde mâna după hrană şi este supusă unei evoluţii hazardate, relative şi incerte, la nivelul unui creator înţelept, capabil să participe la determinarea propriului destin şi să ţină universul în palmă.

Atenţie la ştiinţă şi credinţă, fără înţelepciune!Lipsa ansamblului armonic al înţelepciunii poate duce la orientarea pe un traseu greşit!Din punct de vedere ştiinţific, maximul acestei dezorientări este direcţionarea în sens opus sau cu 180º faţă

de sensul divin. Organismul uman a fost echipat de la început cu cel mai modern GPRS biologic sau HTQ (human trasability quality) cum îl vom numi noi, existent în univers, dar acesta a fost poziţionat în mod voit în direcţia opusă sensului divin, pentru a-i acorda libertate totală omului de a comunica, a analiza, a decide, a acţiona şi a corecta.

Dumnezeu respectă liberul arbitru şi reorientarea lui informaţională aparţine omului şi nu Domnului!“Trăim vremuri tulburi, în care nu mai există nici o scară a valorilor, totul este haos iar legea junglei pare a fi

singura lege care funcţionează. Care ar fi soluţia să depăşim într-un fel această criză spirituală?”Mircea Eliade, Oceanografie

Spirit, suflet, gând, cuvânt, informaţie!Informaţia produsă de om se sincronizează cu materia, o copiază, o modeleză şi apoi, prin cunoaştere,

omul crează cu ea conjuncturile producerii unor evenimente, dorite sau nu dar în spiritul ei, prin pătrunderea informaţiei dorite în gândul şi în sufletul uman. Gândul şi sufletul, existând ca suport informaţional într-o lume nevăzută, crează, prin om, noi lumi văzute.

Ce sunt aceste noţiuni nevăzute, gând şi suflet?În “Scrisoarea I” Eminescu ne vorbeşte de viteza incredibilă de procesare a informaţiei prin intermediul

gândului:“Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri.”

şi astfel, utilizând gândul ca suport informaţional, omul a identificat prin cunoaştere o serie de etape calitative în evoluţia lui şi a universului:

- Apariţia universului şi a omului;- Conştientizarea noţiunii de mediu înconjurător;- Apariţia “big-bangurilor”, inspiraţiilor sau revelaţiilor informaţionale;- Producerea cuvintelor şi informaţiilor armonice cu mediul;- Procesarea materiei şi cuvintelor aduce dezvoltare, dar şi poluarea mediului;- Apare noţiunea de calitate şi securitate;- Necesitatea depoluării mediului, cuvintelor şi faptelor;- Reacţia prin virusarea sau poluarea armonică cu unde în antifază;- Informaţia modernă văzută - bloguri şi dispute informaţionale;- Teama de distrugere şi protejarea naturii şi a bazelor de date;- Teama de dispariţie şi depozitarea seminţelor speciilor naturale.Vi se pare că omul a ajuns la sfaturile recepţionate de Noe înainte de potop, în gând sau printr-o tehnologie

de comunicare nevăzută cu “Cineva”? Ce ne aşteaptă? Există Dumnezeu cu adevărat şi El comunică cu omul? Cine va rezolva criza informaţională dintre dezideratul libertăţii totale a omului şi supunerea lui faţă de Domnul, dintre liberalism şi absolutism?

Cele două mari teorii descoperite de om în secolul 20, teoria relativităţii şi teoria mecanicii cuantice, îi dau omului egalitate de şanse de a fi sau a nu fi, de a avea noroc sau nu pentru a supravieţui.

Privit prin prisma lor, viitorul omeniri este relativ şi incert.Oare aceste legi nu sunt şi ele relative şi incerte ca şi viitorul văzut sau imaginat prin ele?

Cu siguranţă legile produse de cunoaşterea umană sunt relative şi incerte, dar nu şi viitorul omului, deoarece omul va deveni un manager total, asemeni Creatorului!

Oare când va deveni el asemeni Lui?Omul simplu a devenit un cobai al omului de ştiinţă care, prin experienţele lui testate fără preştiinţă,

produce şi bune şi rele. Relativitatea şi incertitudinea, care guvernează evoluţia naturală a animalelor din junglă, sunt eliminate treptat din evoluţia omului şi a mediului înconjurător, de către om prin managementul ştiinţific, prin determinare sau voinţă, prin simulare şi prin asumarea responsabiliăţii de a găsi soluţia viabilă care reduce la zero aceste aşazise predestinări naturale!

Fiţi înţelepţi, deschişi, responsabili, prudenţi, vigilenţi şi optimişti!Domnul este lângă noi, vede gândurile noastre şi ne îndrumă!Cum o face? Căutaţi şi veţi afla pe măsura credinţei voastre!

“În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,Ci-ntr-o clipă gându-l duce ....... ”

către un program de cercetare şi un plan editorial intitulat “Dumnezeu, omul şi managementul creaţiei”, prin ale cărui lucrări ne propunem ca, pe baza cunoaşterii lui Dumnezeu prin înţelepciune, să aducem noi dovezi în sprijinul teoriei creaţioniste creştin-ortodoxe.

Plan de cercetare şi de comunicare lucrări ştiinţifico-tradiţionaleÎn lucrările noastre am abordat şi vom aborda următoarele teme, fără ca acestea să constituie limita

cercetării şi exprimării noastre:- Informaţia şi capacitatea materiei de a memora şi reflecta informaţiile;- Gândul uman şi informarea materie;- Big-bangul informaţional şi revelaţia;- Sex informaţional şi geneză;- Teoria informaţională a creaţiei;- Negociere şi tocmeală;- Tehnologie şi pricepere;- Prevederea şi dozarea resurselor;- Marketing şi ispită;- Conform şi neconform, bine şi rău;- Conformitate şi credinţă;- Decizie şi voinţă;- Acţiune corectivă şi remediere;- Responsabilitatea asumării riscurilor;- Gândul ca suport virtual al creaţiei;- Imitarea, copierea, ştiinţa şi intuiţia în creaţie;- Management sferic şi înţelepciune;- Scurtă istorie a evoluţiei omului, de la creatură la creator;- Negocierea religiilor cu ştiinţa;- Apocalipsa şi optimismul apocaliptic;- Revelaţii, profeţii şi strategii;- Profeţiile lui Eminescu şi Blaga;- Calitatea vieţii şi astrologia;- Trasabilitate şi destin;- Preştiinţa şi determinarea destinului;- Istorie şi propovăduire;- Abaterea de la norme şi spovedania;- Cenzura cosmică şi Planul Divin;- Testul de evaluare şi judecata de apoi;- Simboluri, gânduri, cuvinte şi fapte;- Clepsydra, naştere şi renaştere;- Tradiţiile şi prelungirea lor în viitor;- Desăvârşirea, arta ştiinţifică de a armoniza tradiţiile cu progresul tehnic;- Creaţia divină, un perpetuum mobile fără sfârşit

Acesta a fost planul pe care l-am gândit şi l-am stabilit la lansarea primei cărţi, acordându-mi libertatea de a-l modifica în funcţie de necesităţi.

Mi-am propus să zbor cu gândul din trecut în viitor, reîncarnând spiritual cuvintele strămoşilor care ne-au transmis cuvântul lui Dumnezeu.

Mi-am propus să determin informaţional cele patru vânturi ale creaţiei divine şi să le compar cu vânturile creaţiei umane, care încă oscilează pe alte frecvenţe de lucru, producând relativitate şi incertitudine.

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu va porunci îngerilor Lui să elibereze cele patru vânturi ale creaţiei divine? – Apocalipsa – 7.1.

Ce va face omul “a-toate-ştiutor şi a-tot-cunoscător” când va vedea că ceea ce se petrece astăzi nu mai seamănă cu concluziile trase de el din statisticile timpului şi îi încurcă strategiile de viitor?

Ce se va întâmpla cu morile de vânt când nu vor mai fi vânturi?Oare această criză, prevăzută de Daniel, este generată de lipsa de sincronism dintre duhul omului şi Duhul

Sfânt, dintre (a)vânturile creative ale omului şi cele patru vânturi creative ale lui Dumnezeu?În plină criză materială şi spirituală, eu mi-am propus să determin strategia de prevenire a crizelor, prin

temperarea sufletului organic al omului, determinat de celularul Eve mtDNA, cu ajutorul sufletului divin, determinat de GPS-ul Adam mtDNA, plantat de Domnul în coasta lui Adam.

Cuvânt de prezentareStimate Doamne, Stimate Domnişoare şi Stimaţi Domni,

Apărem pentru prima dată în calitate de autori de carte în faţa unui distins auditoriu format din oameni de cultură cu o vastă experienţă în domeniu şi ne cerem anticipat scuze pentru unele greşeli ce pot apare în exprimarea noastră. Meseriile noastre sunt specifice unor domenii practice şi sunt oarecum diferite de acest domeniu atât de vast al creaţiilor literare în care imaginarul virtual se împleteşte cu realitatea obiectivă.

Eu, tatăl, autorul principal al integralei acestei lucrări pe care o prezentăm şi o lansăm astăzi, sunt inginer electronist specializat în producţia, transmisia, desfacerea şi întreţinerea de calitate a energiei electrice şi a informaţiei, având în acest domeniu o experienţă de 33 de ani. El, fiul, coautor la lucrare prin descoperirea unui eşantion informaţional epocal, asemănarea izbitoare între desenul unui infim organ biologic, spermatozoidul, şi desenul unui produs tehnic utilizat la procesarea electronică a cuvintelor, microfonul, este student la medicină, în anul întâi la Facultatea Carol Davila Bucureşti.

Ideea de a scrie mi-a venit în anii ’90 când lucram la centrala nucleară de la Cernavodă, fascinat fiind de ordinea prestabilită pentru tot ceea ce trebuia să facem prin noul sistem de asigurarea calităţii ce se implementa de către partenerii canadieni şi italieni, angrenaţi cu noi la punerea în funcţiune a primei centrale nucleare din România. Atunci, am propus partenerilor editarea unei reviste de specialitate ce urma să trateze problemele calităţii vieţii din punctul de vedere al preciziei trasabilităţii informaţiilor şi materialelor folosite de om în activităţile de zi cu zi. Am obţinut verbal un sprijin din partea partenerilor străini ce intenţionau să sponsorizeze o astfel de revistă prin care urma să le facem reclamă.

Am înfiinţat societatea Clepsydra împreună cu un coleg şi am început să pregătim primele articole.Dar această activitate s-a oprit datorită unor conjuncturi profesionale şi sociale şi în 1993 am părăsit

şantierul de la Cernavodă pornind, alături de soţia mea, pe drumul întortocheat al economiei de piaţă, fascinat fiind de noile perspective ale activităţilor private.

Am făcut bine sau am făcut rău? Puteam sau trebuia să aleg o altă cale mai puţin oscilantă pentru mine şi pentru familia mea? Putea cineva să-mi spună ce era mai bine de făcut? Cine poate cunoaşte cu precizie destinul unui om sau traseul pe care el trebuie să se deplaseze sau pe care se va deplasa de la naştere până la moarte?

Este greu de răspuns obiectiv. Păreri sunt multe şi se pot elabora foarte multe strategii de acţiune în viitor, dar relativitatea şi incertitudinea traseului unui om intrat într-o lume din ce în ce mai densă, mai imensă, mai necunoscută şi mai nesigură, te pândesc la tot pasul.

De unde vin relativitatea şi incertitudinea?Sunt două mari teorii descoperite în secolul XX şi utilizate de oamenii de ştiinţă pentru a descifra originea

vieţii inteligente, evoluţia şi destinul ei: teoria relativităţii şi teoria mecanicii cuantice. Prima descrie fenomenele macro ale universului privite relativ în funcţie de poziţia analistului, iar a doua descrie fenomenele micro la nivelul ultimelor particule nemodificabile, netransformabile şi neinformabile existente în universurile deschise, şi al căror traseu nu poate fi determinat cu certitudine din cauza probabilităţii intersecţiei cu traseul incert al unei alte particule.

Ce este evoluţia şi cine o determină? Ce este o creaţie şi cum se realizează ea? Cine este omul? A fost el creat sau a apărut natural? Au fost create sau au apărut natural mai multe perechi de oameni?

Pentru a ne explica propria existenţă, am pornit de la aceste două teorii ştiinţifice, dar nu înainte de a găsi un punct de sprijin material pe care să ne bazăm construcţia teoriei noastre. Din punct de vedere teoretic, pilonul creaţiei noastre este foarte solid. El este un micro-organ biologic existent în corpul uman care seamănă cu un echipament tehnic utilizat pentru transmisia de date fără fir, printr-o tehnologie imperceptibilă simţurilor umane cunoscute şi acceptate de medicina ştiinţifică drept raţionale, tehnologia microundelor. În acest moment medicina şi ingineria genetică nu acordă nici o atenţie acestui mod simplu de posibilă comunicare logică fără fir a omului cu anumite baze de date nevăzute existente în univers, acordând o foarte mare importanţă creierului ca centru al deciziei, şi nici nu au acordat importanţă acestui organ biologic, nelocalizându-l în organism.

Noi presupunem că se află în stern. De ce în stern?Din patru motive:

- biblic: sternul este locul de îmbinare a coastelor şi construcţia unui nou organism uman se poate face utilizând o copie a acestui mic organ;- tehnic: sternul este primul os care se construieşte în organism şi poate asigura protecţia mecanică unui echipament atât de important;- medical: sternul este un os lung în care se generează elementele figurate ale sângelui, necesare regenerării celulelor (sângele este viaţa, Biblia);- imunitar: sternul protejează timusul, un organ cu un rol primordial în creşterea şi în asigurarea imunităţii organismului uman. În medicina modernă, timusul este reactivat prin radiaţii alfa pentru a produce celulele T_NK, cu rol în vindecarea cancerului.

Deoarece pregătirea mea universitară a fost orientată către comunicaţiile spaţiale, mi-a fost uşor să pornesc virtual, într-o nouă dimensiune nevăzută şi aparent nesesizată logic de om, la construcţia unei teorii a comunicării raţionale a omului cu universul, având la îndemână acest organ biologic şi stăpânind tehnica de lucru cu frecvenţele foarte înalte.

Pentru a da greutate cuvintelor noastre am legat toate aceste teorii utilizând cele mai moderne principii şi metode din managementul cunoaşterii şi calităţii totale. Aceste principii şi metode au la bază armonizarea activităţilor umane în timp real prin comunicare adevărată.

Ce este armonia?Conform http://dexonline.ro, “armonia este potrivirea desăvârşită a elementelor unui întreg”.Eu pot să vă spun ce am învăţat în şcoală şi în activitatea desfăşurată în perioada comunismului, apoi ce

am aprofundat la CNE Cernavodă şi ce am încercat să experimentez în economia de piaţă privitor la armonizarea creaţiei individuale cu creaţia socială. Profesia de inginer impune necesitatea şi suficienţa existenţei anumitor condiţii iniţiale fără de care nu demarează nici un proces de transformare, proiectul sau schiţa unei lucrări şi procedura sau tehnologia de lucru. Este un fel de partitură necesară unei orchestre, pe baza căreia inginerul demarează o lucrare pentru a îndeplini un scop precis, punând existenţa informaţiei înaintea procesării materiale, pentru a evita neînţelegerile şi greşelile ce pot apare din aprecierea subiectivă a lucrurilor.

Armonia este ca o operă de artă, un balet, o simfonie sau un şlagăr.Activităţile cu un grad ridicat de risc, cum sunt cele din domeniul nuclear, impun, pe lângă existenţa

planului, urmărirea lucrărilor, de la procurarea materialelor până la punerea în funcţiune a diverselor subsisteme, şi elaborarea unor noi informaţii referitoare la trasabilitatea tuturor fluxurilor participante la procesele de transformare. Pe baza acestor informaţii se realizează o reacţie inversă promptă, cu ajutorul căreia se pot face corecţii imediate la lucrare şi se pot evita evenimentele neconforme ce ar putea determina creşterea riscurilor în exploatare. Practic aceste informaţii, colectate pe traseul deplasării fluxurilor ce intră într-un proces, determină scăderea gradelor de relativitate şi de incertitudine ale evoluţiei elementelor componente. Conformanţa supremă cu proiectul este determinată de realizarea dezideratului “zero defecte” sau tendinţa reacţiei inverse către zero.

Simbolic, aceste cuvinte pot fi transpuse într-o schemă tehnică, figurată mai jos:

Sistemul unui proces de transformare

În interiorul comparatorului C se analizează informaţia colectată prin reacţie inversă comparativ cu informaţia etalon stabilită prin proiect şi pe baza rezultatului acestei analize se generează o acţiunea corectivă necesară şi suficientă stabilităţii sistemului în drumul său către scopul stabilit prin proiect.

Performanţa ideală a funcţionării sistemului este dată de principiul identităţi informaţiei colectată din sistem cu informaţia referinţǎ stabilită prin etalon, astfel încât acţiunea corectivă să fie nulă. Pe baza celor spuse până acum, putem trage concluzia că omul care participă la o lucrare şi cunoaşte scopul, proiectul şi procedurile de lucru poate îndeplini condiţia de calitate supremă, “zero defecte”, dacă şi numai dacă faptele lui sunt conforme cuvintelor şefilor lui, sau altfel spus sunt conforme sau armonice cu informaţiile elaborate de “cineva înţelept” înaintea începerii lucrării. Seamănă acest deziderat uman cu credinţa în “Cineva”?

Noi am considerat că seamănă şi ne-am dus să căutăm cuvinte despre înţelepciune în cartea de căpătâi a lumii creştine, Biblia, şi am găsit: Pavel, 1.21, I Corintieni (“Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei sminteală; pentru neamuri nebunie.”), Pildele lui Solomon, 8.30 (“Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui; dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.”) şi Isus Sirah, 21.12 (“Sfârşitul temerii de Domnul este înţelepciunea.”)

Am amestecat aceste cuvinte tradiţionale despre înţelepciune cu cuvintele tehnice moderne despre armonia undelor nevăzute şi am ajuns la concluzia că, din punct de vedere tehnic, ştiinţa poate demonstra valabilitatea unei teorii despre comunicarea nevăzută armonică şi nearmonică trup-suflet, apropiată de conceptul creştin ortodox.

Oamenii de ştiinţă cunosc cu precizie cele aproximativ două sute de particule unice şi individualizate pe baza cărora s-a format sau a fost creat întreg universul, inclusiv omul. Dar ei susţin că principiile relativităţii şi incertitudinii, extrase din cele două mari teorii, dau tuturor elementelor din univers, inclusiv omului, o incertitudine relativă determinată de selecţia naturală a genelor celor mai puternice, de hazardul reacţiilor chimice şi de predestinarea biochimică a atracţiei aminoacizilor.

Oamenii cititori în astre şi în alte informaţii materiale imprimate în natură sau pe trupul omului spun că destinul este stabilit de aceste informaţii pe care omul le poate extrage din natură şi că omul este o marionetă dirijată de relativitatea şi incertitudinea unor fenomene materiale naturale. Omul modern şi liber spune că omul îşi poate decide singur soarta. Oamenii religioşi spun că Dumnezeu cunoaşte totul, inclusiv destinul omului, dar că-i permite acestuia să contribuie liber la destinul său în cadrul unor limite prestabilite de nişte legi cunoscute prin profeţii.

Pentru a fi în ton cu toate aceste opinii, pe care le considerăm adevărate în anumite condiţii, noi am emis o teorie de funcţionare şi autoreglare a unui astfel de sistem complex pe baza reacţiei inverse determinată ponderat de analiza informaţională a proceselor evoluţiei omului şi universului, pe care o prezentăm în lucrarea noastră.

Conform acestei teorii, Dumnezeu este un manager ce a creat un sistem perfect, regenerabil, biodegradabil şi autoreglabil prin reacţia inversă a informaţiilor extrase din sistem. În interiorul sistemului a plasat omul, un element raţional, asemănător Lui, şi nu mai intervine în acest sistem decât la cererea acestuia, cu care a stabilit o tehnologie de comunicare reciprocă prin suflet, sau dacă vede că omul nu este capabil să se orienteze şi să orienteze sistemul spre scopul stabilit de El înaintea creaţiei. Natura, inclusiv organismele vii, este influenţată în cea mai mare măsură de atitudinea omului.

Revenind la traseul meu, înarmat fiind cu toate aceste principii care se aseamănă cu cele creştin ortodoxe pe care le-am primit prin educaţie în familie, am pornit cu entuziasm, încredere şi siguranţă că nu va exista nici o piedică pe care să nu o prevăd prin strategii şi să nu o trec fără dificultăţi. Dar una este teoria ordinii şi respectului normelor şi legilor determinate de “Cineva” pentru a asigura o calitate şi o certitudine previzibile evoluţiei şi alta este piaţa liberă. Intrând în mediul afacerilor ca un cavaler din evul mediu care-şi etala vizibil armele cu care se va confrunta în duel, prin respectarea regulilor de marketing, am constatat pe propria piele că principiile relativităţii şi incertitudinii, care stau la baza celor mai epocale legi ştiinţifice, funcţionează al dracului de bine, dar nu pentru toţi. La început am observat că moştenirea genetică familială, norocul şi aminoacizii existenţi în corpul meu nu contribuiau cu nimic la evoluţia afacerilor mele şi nu prezentau nici un interes pe piaţă. Apoi am observat că nu aceste legi ale evoluţiei sunt cele care guvernează piaţa. Aici selecţia naturală, hazardul întâlnirilor şi atracţia partenerilor nu mai respectă principiile chimice valabile evoluţiei animalelor, ci sunt determinate prin libera voinţă a omului liber, în funcţie de reacţia inversă, sau altfel spus de feed-back-ul banilor. Dacă nu joci în ritmul pieţei, nu eşti armonic cu el, eşti eliminat şi acest ritm are un singur dirijor, banul.

Ce este banul?Banul este un simbol informaţional despre valoarea fluxurilor participante la procesele de transformare

materialǎ, recunoscut şi acceptat pe piaţă, pe baza căruia sunt făcute schimburile de mărfuri şi sunt facilitate relaţiile contractuale dintre oameni şi societǎţi. El este doar o oglindǎ, o imagine virtualǎ a fluxurilor materiale, iar fluctuaţia lui este generatǎ de lǎcomia celor care nu au nici o tangenţǎ cu aceste procese, ci doar privesc procesul trăirii în “oglindǎ”.

Cum funcţionează şi fluctuează el, vedem la bursele de valori existente pe piaţa mondială, în care prin inflaţia banului se crează scăderea valorilor deţinute de majoritatea oamenilor şi se redistribuie acest surplus către un număr limitat de oameni, conducători, afacerişti, politicieni, controlori şi tot felul de idoli necesari dezvoltării “circului” menţinerii plebei în ignoranţă şi sub teroare. Deşi banul este un simbol informaţional necesar în fluidizarea proceselor interactive umane, el nu are o referinţă şi o valoare fixă.

Poate de aceea ne-a avertizat Iisus despre pericolul pe care-l reprezintă banul în relaţiile interumane !?Eu care ştiam teoretic că reacţia inversă trebuie să tindă către zero pentru a asigura calitatea supremă a

activităţilor umane, am constatat practic că în economia de piaţă reacţia inversă tinde să egaleze sau să depăşească activitatea de bază. Acest fapt a fost constatat şi de experţii financiari care au semnalat că fluxul banilor care circulă pe piaţa neagră depăşesc fluxul direct, vizibil, controlabil şi impozabil.

Ce puteam eu să fac în acest sistem funcţional care nu respectă nici legile stabilite de om şi nici legile propuse de profeţi?

Asemănător punctelor critice dintr-o diagramă de flux urmărită pe calculator, în opinia mea existau trei strategii sau propuneri de evoluţie a traseului meu:- să mă integrez şi să-mi armonizez traseul conform principiilor pieţei;- să ies de pe piaţă, modificându-mi traseul;- să continui, utilizând principiile teoretice pe care le cunosc perfect.

Mi-am asumat toate riscurile şi am continuat utilizând ultima strategie care se potrivea educaţiei primite şi modului meu de viaţă şi iată-mă în faţa dumneavoastră apărând ca mic manager al unei activităţi tehnice precise, cu un scop precis, dar şi ca autor de carte care are un scop precis, dovedirea ştiinţifică a existenţei lui Dumnezeu.

De ce am ales acest domeniu în care părerile sunt împărţite între o multitudine de tradiţii, religii, filozofii şi principii ştiinţifice?

Pentru că fiul meu a produs un big-bang informaţional printr-o revelaţie ştiinţifică care nu se întâmplă prin hazard, ci prin cunoaştere interdisciplinară şi îndrumare divină, şi pentru că am o încredere nelimitată că tânăra generaţie, dezorientată acum de multitudinea şi complexitatea informaţiilor existente pe piaţă, se va aşeza şi îşi va

găsi rostul stabilit divin de Creator pentru a se împlini scopul creaţiei omului. Această sămânţă informaţională, credem noi de origine divină, a fost îmbrăcată în cuvinte de mine.

Pentru a ajunge pe piaţă cu un produs informaţional de calitate am străbătut etapele teoretice pe care le-am învăţat şi le-am experimentat în latura practică a muncii mele şi am luat cu mine un ucenic care a fost educat pe baza principiilor teoretice şi practice tradiţionale româneşti, un ucenic care poate înţelege lucrarea mea, care produce periodic big-banguri informaţionale relative la cunoaşterea lui şi a mediilor cu care intră în contact şi care o va perfecţiona cu siguranţă prin profesia aleasă.

Voi evidenţia pe scurt aceste etape practice pe care le-am extrapolat în producţia informaţională din producţia materială experimentată de mine: precizarea poziţiei noastre sau enunţarea politicii pe care o avem, o declarăm şi o urmăm, stabilirea scopului sau rostului produsului pe piaţă, prospectarea şi evaluarea pieţei produselor care au acelaşi scop în vederea precizării cerinţelor de aşteptare a consumatorilor sau utilizatorilor, precizarea eşantioanelor reprezentative şi a normelor sau referinţele de la care se pleacă, stabilirea tehnologiei de producţie pe bandă şi a celei de corectare sau altfel zis stabilirea fluxului direct şi al celui reactiv, producerea şi lansarea pe piaţă a unor produse unicat ce conţin părţi specifice ale viitorului produs în vederea testării absorbţiei şi reacţiei pieţei, reîntoarcerea pe linia de creaţie şi corectarea acesteia pe baza unor noi tehnologii apărute sau nu pe piaţă, adaptarea produsului iniţial la cerinţele pieţei şi adăugarea detaliilor tehnice şi estetice necesare atingerii satisfacţiei utilizatorului fără a modifica scopul propus, transferul şi delegarea responsabilităţilor pentru producţia în serie, precizarea originalităţii noului produs sau ce-l face pe el diferit de alte produse similare existente pe piaţă, autoevaluarea produsului şi a riscurilor pătrunderii lui pe piaţă, prin precizarea riscului asumat şi a perspectivelor privind evoluţia segmentului de piaţă urmărit, şi evidenţierea unor scrisori de evaluare a produsului pe tipuri de clienţi reprezentativi care au testat produsul.

Sunt multe cunoştinţe teoretice şi practice din domeniul profesiei mele pe care le-am utilizat în această creaţie literară, pornită de la un eşantion precis dar necertificat ştiinţific, şi sunt sigur că îmi lipseşte subtilitatea artistică şi tehnica revelaţiilor oculte pentru a declanşa o avalanşă din acest mic sâmbure informaţional plin de adevǎr divin, dar credinţa mea este că merg pe drumul cel bun, respectând normele conduitei morale stabilite divin şi acceptate de marea majoritate a oamenilor.

Ideile expuse de noi pot apare ca trăznăi sau nebunii, dar sunt sigur că informaţia are un rol enorm în evoluţia omului şi a universului şi se vor găsi oameni specialişti din diverse domenii care vor analiza cu profesionalism cuvintele noastre şi vor aduce corecţiile necesare şi suficiente coordonării evoluţiei normale a omului către scopul divin.

Producţia creaţiei literare pe care o prezentăm acum a început cu mai bine de un an înainte şi a pornit de la un altfel de schelet cadru, decât cel utilizat acum, pe care l-am prezentat unei edituri cunoscute, pentru a beneficia de competenţa profesională şi tehnologia modernă existente pe piaţă în domeniul producţiei de carte.

Am fost refuzat, dar, conştient fiind de valoarea eşantionului descoperit de fiul meu, am demarat o serie de acţiuni colaterale care să mă ajute la promovarea acestei idei teoretice pe piaţa informaţiilor, în vederea corectării acţiunilor tinerei generaţii. Gândind şi acţionând inginereşte, am construit o serie de unelte care să mă ajute să construiesc un nou produs informaţional inexistent pe piaţa mondială, care să fie atractiv şi să prezinte interes prin utilizarea noului, dar care să reziste fenomenelor tradiţionale de repulsie la nou prin utilizarea vechiului. Am testat eşantioane parţiale din acest produs pe piaţă, dar reacţia inversă nu a venit aşa cum o planificasem, ci a respectat previziunile astrale. Împreună cu familia am decis să utilizăm o parte din resursele materiale proprii pentru lansarea acestui nou produs. Am reuşit să producem seria zero cu ajutorul unui grup de prieteni, care ne-au dat o mână de ajutor şi au asigurat o reacţie inversă interdisciplinară la un nivel neacademic, şi, mulţumită organizatorilor acestui târg de carte, să o prezentăm pe piaţă într-o formă, cred eu, acceptabilă.

Dacă am reuşit sau nu, încă nu ştim, dar suntem siguri că decizia pătrunderii pe piaţă a acestui nou produs aparţine omului şi Domnului şi ne supunem voinţei lor.

În drumul nostru literar, am pornit de aici:Titlu propus iniţial – “Calitatea vieţii şi Astrologia” “Cuprins” – (carte în lucru nefinalizată)

1. Introducere2. Condiţii iniţiale şi termeni3. Teoria informaţională a creaţiei4. Analiza elementelor participante la procesul genezei şi evoluţiei universului5. Raţionalizarea divergenţelor de opinii privind geneza şi evoluţia omului6. Decodificarea informaţiei astrale7. Zodiacul8. Horoscopul şi casele cerului9. Planetele10. Aspectele planetare11. Evaluare şi exemple

12. Bibliografie

Această propunere a fost transmisă către o editură, cu o scrisoare pe care o prezentăm în această scurtă istorie a creaţiei unei creaţii literare. Informaţii ştiinţifice despre eşantionul principal au fost transmise prin internet diverselor medii specifice, inclusiv celor academice, care ar fi putut fi interesate de o astfel de descoperire, chiar şi numai teoreticǎ, şi ar fi putut colabora cu noi în vederea şlefuirii produsului final pe care îl prezentăm acum.

Există şi probabilitatea ca informaţiile teoretice prezentate de noi, privitor la funcţionarea acestui microfon biologic asemǎnǎtor cu o componentă tehnică utilizată de om în transmisia de date pe frecvenţe foarte înalte, să nu se adeverească, dar din punct de vedere teoretic totul este funcţional perfect şi cu siguranţă specialiştii geneticieni vor identifica un alt organ care să funcţioneze conform tehnologiei expusǎ de noi.

Eu sunt sigur că pot simula pe calculator funcţionalitatea unei astfel de geneze şi că pot executa practic un experiment funcţional pentru un sistem robotizat, utilizând ca suport al informaţiilor un câmp de unde cu frecvenţe inferioare frecvenţei luminii, ce este realizabil de om prin tehnologiile actuale.

Si japonezii se joacă cu aşa ceva, dar acordă doar creierului o importanţă decizională, fǎrǎ a vedea cǎ acesta nu este dotat cu echipamente de comunicaţie fǎrǎ fir!

Scrisoare de propunere editare, transmisă unei edituri la 08.02.2007Prin această lucrare doresc să lansez o teorie proprie privind geneza şi încerc să analizez astrologia din

alte puncte de vedere decât cele clasice, să găsesc o altă interpretare influenţei astrale şi să acord o altă pondere dată previziunilor astrale în evoluţia omului şi a universului.

Întreaga lucrare este un amestec de uman, astral şi divin prin care doresc să exprim un punct de vedere original privind Teoria Informaţională a Creaţiei. Teoria mea nu are pretenţia de a fi considerată o teorie integral ştiinţifică, deoarece se bazează pe combinaţia unor rezultate ştiinţifice demonstrate de umanitate, cu informaţii extrase din Biblie si cu informaţii proprii trăite sau simţite şi bazate pe intuiţie. Ea are drept scop explicarea raţională a unor eşantioane din procesul de transformare al omului, care l-au marcat semnificativ, şi anume Geneza (Facerea), alungarea protopărinţilor Adam şi Eva din Rai (Căderea în păcat) şi trăirea lui Iisus Hristos (Mântuirea), în vederea conturării imaginii Creatorului şi a determinării destinului omului şi universului prin eliminarea unor contradicţii de interpretare ce stau încă la graniţa dintre religii, ştiinţă şi conceptele de viaţă.

Teoria privind info-creaţia este simplu de exprimat, este parţial armonizată cu accepţiunea religioasă creştin ortodoxă privind Divinitatea şi se bazează pe dezvoltarea ei în latura materială şi extrapolarea ei în latura spirituală, fiind cel puţin valabilă în acea parte a spiritului care reprezintă oglinda materiei procesate, a evenimentelor trăite de om.

În lumea ştiinţifică sunt cunoscuţi termenii info-geneză (termen utilizat din 1991 doar pentru apariţia plantelor – INRA, institutul Agronomic Angers, Franţa), info-inseminare (termen utilizat din 1991 de cercetătorii americani ce au demonstrat ca posibilă schimbarea unui cromozom X în Y într-o posibilă conjunctură astrală, dovedind ştiinţific posibilitatea naştereii lui Iisus Hristos fără act sexual) şi info-energie (Octavian Tigănuş).

O altă descoperire epocală, dar nemediatizată, este a cercetătorului american Stanley Miller care a realizat în 1952 molecule organice, inclusiv aminoacizi, din materie anorganică, în prezenţa unor descărcări electrice, demonstrând astfel că este posibil ca dintr-un mediu în care erau doar particule infinitezimale (haos=nimic) să creezi tot ceea ce există pe pământ şi în univers.

Este necesar şi suficient să ai informaţie, energie şi voinţă. Dar mai ales dacă ai calităţile atribuite lui Dumnezeu. Oricum altfel nu se poate. Astfel, că vrem sau că nu vrem, chipul lui Dumnezeu se conturează ştiinţific ca un portret realizat pe calculator, doar pe baza unor vorbe.

Toate simulările şi definiţiile pe care le-am utilizat în teoria mea am încercat să le demonstrez raţional, ca fiind posibile în anumite condiţii, din care face parte şi autooscilaţia sau big-bangul individual, ca un rezultat al voinţei proprii de a trece de la repaos la acţiune, de la lene la mişcare, de la zero la unu. Eu am utilizat informaţii existente în baza de date a umanităţii, dar exprimarea mea este diferită şi se bazează pe logica funcţiei mele proprii de procesare informaţii, fără a avea pretenţia că rezultatul procesului a generat un adevăr absolut.

Totul este doar o viziune, o strategie, o cale posibilă de urmat.Unele din afirmaţii nu pot să le explic raţional şi mă întreb dacă-mi va fi mie dat să le dezvălui obiectiv în

timpul care mi-a fost acordat !?Rolul meu în această carte este ordonarea pe alte principii a informaţiilor existente, făcută în încercarea

mea de a-mi explica raţional propria existenţă. Nimic nu este imaginar introdus de mine în această carte privind informaţia eveniment, toate informaţiile au fost citite, auzite, văzute sau simţite de mine în timpul trăirii mele şi în cazul în care nu veţi găsi trimiterea la surse, asta nu înseamnă că-mi atribui întâietatea exprimării acelei informaţii sau că nu recunosc originea unui potenţial producător, dar datorită limitării cunoaşterii mele nu am reţinut toate sursele. Noi vrem să fim tot timpul primii deşi cu toţii ştim că “Cineva” este înaintea noastră împrăştiind lumină.

Totuşi uneori este necesar să ne oprim şi să întrebăm călătorii din jurul nostru sau să ne întrebăm dacă drumul pe care mergem este luminat cu adevărat sau este un drum întunecat prin care mergem călăuziţi doar de capacitatea sau incapacitatea de a vedea sau nu în alte dimensiuni.

Sunt eu un rătăcitor sau un scormonitor fără rost? Sunt eu virusat, asemeni calculatorului, cu virusul “downloader” care-mi blochează microprocesorul prin deschiderea instantanee a tuturor programelor acaparându-l 100% ca un gurmand nesătul? De cum îi dau drumul, el caută la infinit, munceşte singur fără nici un rost, fără vreun scop anume. Nu mai ascultă de mine, ca stăpân al lui. Nu mai ascultă nici măcar de programele prestabilite de creatorul lui. Îmi consumă energia degeaba comportându-se mai rău decât primul calculator pe care l-am utilizat în anii ’90. A devenit un animal neascultător şi totuşi este fizic întreg, nu prezintă nici o deteriorare, iar când prietenii mei îl văd mă invidiază pentru performanţele potenţiale ale lui pe care nici un calculator din jur nu le are. Am spus potenţial deoarece este bolnav, este în criză şi nu mă mai lasă nici măcar să-i accesez baza de date, memoria plină de amintiri. Dar creatorul, în măiestria lui, mi-a dat un soft de reformatare pe care-l voi utiliza pentru exorcizare, redându-i strălucirea de odinioară, dar nu înainte de a-i stoarce toată memoria utilizând un alt calculator ca master ce va prelua comanda pentru o perioadă.

Mulţumesc pe această cale persoanei necunoscute care mi-a dat prin internet (fără fir = nevăzut) un impuls de oprire din starea mea de rătăcire.

Acest scenariu este o realitate tehnică ce m-a determinat să mă opresc şi să-mi descarc singur amintirile în baza de date a umanităţii înainte de-a intra în criza supraexcitaţiei informaţionale inutile, a virusării sau de a mă uza moral deoarece un altul a exprimat ceea ce am gândit şi eu odată. Mă voi supune exorcizării sociale ca un remediu necesar pentru a aspira la o nouă treaptă a cunoaşterii. Simt nevoia să mă descarc ca un neuron de informaţia ce m-a adus la nivelul excitaţiei necesară şi suficientă pentru externalizarea ei. Aştept cu încredere că neuronii vecini mă vor informa din nou, dar cu ceva ce nu am mai trăit şi care mă va urca pe un alt nivel. Probabil aşa se va comporta în viitor calculatorul biologic, conectat fără fir (wire-less) la o bază de date centrală, pe care-l va utiliza nepotul meu încă nenăscut.

Este ciclul binar al genezei şi a tot ceea ce aparţine imaginaţiei unui creator care umple material, prin expandare, golul din jurul său cu infinitul gândului din unitatea sa.

“Vremea încearcă în zadar din goluri a se naşte”, a spus Eminescu în Luceafărul, combătând artistic încăpăţânarea materialiştilor de a dovedi superioritatea nulităţii în faţa unităţii. Matematica prin descoperirea sistemul binar şi informatica prin utilizarea lui, ne întorc cu gândul la geneză. Principiul de utilizare a calculatorului este principiul binar (zero = nimic, al creaţiei şi unu = informat, al creatorului), care, combinat cu starea bistabilă a sistemelor generată prin autooscilaţia voită de la odihnă la activitate, au fost simbolizate perfect de Eminescu în Luceafărul:

“Din chaos Doamne-am apărut / Si m-aş întoarce-n chaos..Si din repaos m-am născut, / Mi-e sete de repaos.”

Pe tot parcursul acestei lucrări voi face paralele cu opera profetică a lui Eminescu, din care cel puţin Scrisoarea I este, în opinia mea, o operă egală sau superioară exprimării genezei prin pictură a lui Michelangelo în Capela Sixtină. Poate pare ciudat ca un inginer să încerce a-l universaliza pe Eminescu tocmai prin literatură, dar poate asta este obligaţia pe care noi românii o datorăm acestui spirit integrator universal ce a excelat în poezie, dar căruia nu i s-a putut atribui descoperirea teoriei relativităţii sau a mecanicii cuantice pe care el le-a exprimat doar filozofic, înaintea oamenilor de ştiinţă. La vremea aceea nici nu prea erau ingineri români care să-i preia magnificele idei tehnice, valabile oricând.

Toate aceste interpretări proprii se bazează pe teoria modernă a procesării informaţiei şi a ingineriei sistemelor, pe rolul informaţiei în creaţia activă, regenerabilă şi perfectibilă, pe analiza reacţiei inverse a creaţiei în creaţie şi în creator, pe teoria managementului cunoaşterii şi calităţii totale (acesta este principiul de bază enunţat de Uniunea Europeană ca fiind un standard de performanţă economică a Europei anului 2012), pe teoria asigurării calităţii creaţiei prin asigurarea calităţii informaţiei până la atingerea performanţei “zero defecte”, pe teoria infinitului şi a perfecţiunii infinite, pe matematică, pe fizică, pe biochimie. Pe lângă toate aceste teorii raţionale, ştiinţifice pe care le-am utilizat în activitatea practică şi pe care le stăpânesc într-un grad suficient pentru a le putea exprima şi susţine, a trebuit să adaug informaţiile găsite în teoriile religioase pe care le cunosc şi le înţeleg parţial, dar le accept ca adevărate deoarece le simt vibrând armonic în suflet şi în revelaţii. Toate aceste interpretări sunt bazate pe procesarea unei părţi din informaţia creată de umanitate, pe inspiraţie proprie, pe corecţia imediată pe care mi-a asigurat-o familia şi grupul meu de prieteni şi sunt puse în discuţie pentru a fi analizate şi corectate de umanitate ca o necesitate în vederea atingerii unui punct critic, un nivel adecvat acestei trepte de dezvoltare spirituală şi materială a umanităţii. Acest nivel este necesar dar nu şi suficient pentru a sparge bariera dezvoltării spirituale încorsetată în bariera materială. Datorită limitelor gândirii mele, date de dificultatea detaşării de latura materială, numită ancorare în realitate şi privită ca o necesitate şi o obligaţie a trăirii, aceste interpretări se vor baza pe exemple luate din informaţia procesată în latura materială palpabilă şi finită şi extrapolate spiritului nevăzut şi infinit. Este de fapt analiza inversă a proceselor care au în fondul lor ca impuls informaţia, analiză care va avea întotdeauna un grad de întârziere şi insatisfacţie deoarece nu are preştiinţă şi se face doar după producerea evenimentelor. Ea este specifică omului raţional, dar neprevăzător, omului care nu-şi lasă imaginaţia să zboare liberă în infinit deoarece scopul lui este de a pune în operă cuvântul obiectiv.

În încercarea mea de a localiza astrologia şi de a stabili rolul astrelor în viaţa noastră am pornit de la teoria sistemelor: analizăm 2 sisteme aparent independente, Cerul şi Pământul, fiecare cu rolul şi locul său în Univers,

dar care au fost create în aceiaşi perioadă şi de acelaşi Creator, care a utilizat acelaşi principiu, aceeaşi tehnologie, aceleaşi mijloace şi aceleaşi materiale pentru întreaga lui creaţie, sistemul Universal şi omul.

Deoarece în acest sistem universal închis, finit, există un singur element raţional, omul – relevat şi autodovedit până la această dată, şi deoarece doresc să analizez influenţa manifestată asupra lui de Creatorul mai conştient, mai simţitor şi mai puternic decât el (Dumnezeu), dar şi de celelalte elemente neraţionale din sistem, va trebui mai întâi să analizez elementul raţional ca sistem propriu şi să determin rolul şi locul lui în întregul ansamblu. Ca un bun creştin, pentru a determina cine este omul si ce este viaţa raţională, am pornit de la Biblie, ca cea mai veche bază de date păstrată de om şi agreată de lumea creştină, şi L-am descoperit pe Dumnezeu, dar şi pe dracu.

Voi încerca să-L readuc pe Dumnezeu oamenilor printr-o interpretare complexă subiectivă complementară religiilor, filozofiilor şi ştiinţelor actuale. Voi pune în discuţie comunicarea dintre oameni, comunicarea omului cu materia ce ne înconjoară, comunicarea cu spiritele din univers şi comunicarea cu Dumnezeu, în vederea stabilirii adevărului.

Pentru a demara şi stabili o relaţie de cooperare între două sau mai multe entităţi este absolut necesar ca acestea să poată comunica una cu alta prin limbaje, simboluri sau alte modalităţi cunoscute şi acceptate de toţi partenerii, să existe o relaţie de reciprocitate a schimbului de informaţii. Procesul de comunicare poate demara şi în sens univoc, prin care o parte emite informaţii iar cealaltă le recepţionează şi începe să le înţeleagă treptat, pe măsură ce reuşeşte singură sau este influenţată cum şi cât să le decodifice. Calitatea informaţiei comunicate este esenţială în stabilirea adevărului, iar realizarea unei bune cooperări între părţi este dată de gradul de cultură al interlocutorilor. Prin calitate se înţelege conformanţa între informaţia gândită şi informaţia exprimată, între gând, cuvânt şi faptă, între spirit si materie.

Pentru a mă face înţeles mai ales tinerilor dar şi celor mai puţin acomodaţi cu exprimările religioase, pentru care acestea rămân un limbaj nedecodificat complet, şi a nu da loc altor interpretări în afara celor pe care am dorit să le exprim, voi utiliza limbajul modern al civilizaţiei actuale şi voi exemplifica cele exprimate, uneori simbolic, cu exemple de acţiuni umane pe care le întâlnim zi de zi. Şi unele şi altele pot pare erezii, deoarece limbajul informatic se abate de la limbajul dogmatic şi deoarece voi utiliza matematica, deci raţiunea, pentru a defini infinitul prin extrapolarea finitului.

Pentru asta, dar şi pentru faptul că reprezentanţii bisericii sunt obişnuiţi şi deloc surprinşi ca cele nevăzute să se transforme în văzute, rog feţele bisericeşti să-mi ierte exprimarea. În fond această lucrare nu are o foarte mare importanţă pentru cei care cred în Dumnezeu. Ei cred necondiţionat şi, chiar dacă nu înţeleg suficient căutările omului de ştiinţă de a creiona raţional chipul lui Dumnezeu, ei îl au deja în minte şi asta le este suficient pentru a-şi croi drumul cu respectarea Cuvântului Divin. Cu siguranţă ceea ce, atât mie cât şi altor laici, mi se pare încâlcit în textele biblice şi cele religioase, lor li se pare foarte clar şi precis. Ei îl au pe Dumnezeu în suflet şi asta le este suficient pentru a-şi exprima necesarul şi suficientul divin în vederea generalizării lui.

Cum le pot eu spune că progresul pe care-l văd eu constă în a le cere lor să preia finitul şi rigoarea ştiinţifică a eşantioanelor mele când ei cred în infinitul perfect?

Este un fel de încercare de corupere a unui miliardar printr-o mită de 1 Leu.Credeţi că-i este necesară şi suficientă mita mea?Atât Dumnezeu cât si umanitatea au nevoie de comformişti, de oameni care nu-şi pun prea multe întrebări

şi care trăiesc cu Dumnezeu în suflet şi fac lucrarea lor în spiritul Lui, fiind fericiţi. Atât Dumnezeu cât şi umanitatea au nevoie de nonconformişti care să-L caute prin ştiinţă, prin raţiune (logos) şi să-L creioneze suficient de bine pentru a-L arăta şi celor necredincioşi, ca o necesitate în drumul nostru spre mântuire şi, cred eu, ca o procedură necesară şi suficientă ce poate face parte din Planul Divin. In acest Plan Divin, El doreşte comunicarea cu noi şi se dezvăluie doar celor care cred în El, dar nu ne impune nimic. Este libera alegere a noastră, ca parteneri potenţiali ai Lui, dacă deschidem receptorul sufletului şi-l acordăm pe programul de ştiri info - “Sfântul-Duh”.

Pare erezie, pare ştiinţifico-fantastic sau este realitatea cea mai pură?Voi încerca să dau un răspuns raţional.De ce am ales astrele ca suport pentru prezentarea teoriei mele?Le-am ales în principal din patru motive raţionale: educaţia, creaţia, corecţia şi distribuţia informaţiei.

- educaţia - informaţia este esenţială în educaţie şi cea referitoare la influenţa astrelor poate aduce beneficii sau deficite omului şi depinde de calitatea interpretului şi utilizatorului, dar mai ales de ponderea pe care vrem şi trebuie să le-o alocăm acestor previziuni într-o analiză ştiinţifică;- creaţia - astrele au fost create odată cu pământul, din aceleaşi elemente de bază (componente de intrare), şi sunt prezente în Univers (structura sistemului) influenţându-l inconştient, ca elemente fără viaţă, doar prin reflexii informaţionale fără voia omului, dar cu voia Domnului creator şi datorită reflexiei gândului omului (parte din funcţia directă de transfer a sistemului);- corecţia - astrele prezintă o curiozitate de masă care poate să contribuie la răspândirea acestei teorii revoluţionare în vederea corectării ei prin reacţia inversă critică pe care o va suferi, atât din partea celor care vor adera la ea cât şi a celor care au alte opinii;

- distribuţia - astrele le voi utiliza ca pe o purtătoare de informaţie, datorită puterii lor de a pătrunde în orice mediu, astrologia fiind o modă în mass-media asemănătoare informaţiilor referitoare la sexologie.

Şi un altul, dar nu ultimul, fiind tot Eminescu, pe care, deşi nu-l înţeleg perfect, poate îl voi pricepe:“Ei au doar stele cu noroc / Şi prigoniri de soarte.Noi nu avem nici timp, nici loc / Şi nu cunoaştem moarte.”

Dar să revenim la lumea modernă în care calculatorul este o unealtă de bază care ne modelează gândirea după gândurile, principiile şi tehnicile inventatorilor.

Este bine sau este rău?Omul oricum a decis să-l utilizeze şi Dumnezeu ştie de ce!In opinia mea, informaţia (logos = cuvânt) este legătura dintre spirit şi materie, ea putând fi captată,

memorată, transportată şi procesată atât material cât şi spiritual. Ea este suportul comunicării, de ea depinde cum apărem noi oamenii în societate dar şi cum suntem în fondul nostru intim, nevăzut şi aparent imperceptibil. Tendinţa sau dorinţa ca cele două informaţii, cea văzută şi cea nevăzută, să se contopească şi să devină identice este un ideal al comunicării şi al găsirii drumului spre adevăr. In primul rând, această comunicare trebuie să se bazeze pe informaţie reală. Informaţia reală nu înseamnă şi informaţie adevarată sau adevărul absolut. Realitatea înseamnă informaţia existentă captată prin mijloacele proprii, memorată, procesată şi emisă de un element component al unui sistem. Informaţia reală, sau realitatea aşa cum este ea văzută de fiecare, este bazată pe capacitatea fiecăruia de prelucrare (procesare) a informaţiei ce-l înconjoară, urmată de intenţia de acţiune viitoare a acestuia în conformitate cu aceleaşi principii care au stat la baza prelucrării informaţiei transmise. Dacă nu există o corecţie, bazată pe sistemul reacţiei inverse sau feed-back, înseamnă că informaţia transmisă a fost acceptată de mediu şi de centrul de decizie, iar elementul se află pe traiectoria reală şi poate acţiona mai departe pe baza principiilor existente, anterioare decodificării informaţiei. In cazul acesta el este un conformist. Dacă realitatea lui este mai aproape de adevăr decât cea exprimată de sistem atunci el este un neconformist avangardist. Ignoranţa şi reaua intenţie sunt şi ele forme de comportament uman neconform care pot determina spargerea normelor, dar în sens negativ. Riscul de a sparge normele, atât pozitiv cât şi negativ, este enorm şi nu şi-l poate asuma nimeni fără a se supune analizei şi reacţiei sociale, a mediului şi a lui Dumnezeu, ca centru de colectare - stocare – analiză – evaluare – decizie - corecţie.

Eu mă declar un neconformist avangardist, îmi asum conştient acest risc la care mă supun liber şi mă rog lui Dumnezeu să fie milostiv cu mine. Eu nu sunt decât un şmecher, un speculant, un oportunist care a integrat informaţia vagabondând prin spiritul deschis al umanităţii şi acum, ca un rebel ce sunt, aprind fitilul unei bombe care mocneşte de mult în firea oamenilor, oameni asemeni mie şi toţi asemeni unei raze a Lui, care fie nu au ştiut, fie nu au vrut, fie le-a fost teamă sau jenă să-l aprindă, îmi lasă mie şansa sau onoarea, riscul sau ruşinea să-l aprind.

Cu siguranţă această carte va aprinde multe inimi, va trezi invidii, va trezi revoltă, poate şi simpatie sau milă, dar în final va pune mintea umană în mişcare pentru descătuşarea ei privind analiza multidisciplinară ce are un rol enorm în educaţia şi în evoluţia spirituală a omului.

În opinia mea, trilogia “manager creator–lucrător–informaţie” (Sfânta Treime= Tatăl+ Fiul+Sfântul Duh) este esenţa dezvoltării continue în vederea atingerii perfecţiunii infinite. Activitatea lui Dumnezeu, deşi unitară în simţiri este triformă în manifestări. Trilogia există în Dumnezeu, care în dorinţa lui de a ne îndruma, ne permite accesul la baza lui de date pentru a deveni fii adevăraţi prin înţelepciune. In opinia mea, nu există contradicţie între preştiinţa divină şi libertatea totală a omului. Amândouă sunt adevăruri: unul gândit şi altul trăit. In opinia mea, desăvârşirea, ca scop al creaţiei, reprezintă conformanţa dintre informaţia trăirii cu informaţia gândirii divine, exprimată prin procedura divină a trăirii sau planul divin. Este eterna întrebare exprimată de Shakespeare în Hamlet: “A fi sau a nu fi?” Depinde de noi şi numai de noi dacă vrem să ne conformăm gândirii divine. Eu vreau să fiu, nu să nu fiu! Astfel ajung la cerinţa sau rugăciunea “Doamne-ajută-mă!”, prin care-I recunosc înâietatea, înţelepciunea şi puterea.

Universul pentru noi este un infinit, dar pentru El este doar un eşantion finit din infinitul imaginat de El şi aceasta este evoluţia pe care o văd eu, în care Dumnezeu-Tatăl va crea la infinit, cu participarea omului, Dumnezei-Fii sau nepoţi capabili să respecte şi să îngrijească Creaţia Lui, în care Ei vor extinde la infinit Adevărul = Creaţia Lui şi în care El va fi permanent cu un pas înaintea a tot ceea ce s-a creat şi se crează (Eminescu– “El se înalţă tot mai sus / Ca să nu-l pot ajunge”), prevenind producerea şi extinderea oricărei erori majore, ce ar periclita creaţia, prin impunerea respectării sau conservării tuturor legilor fizice şi morale stabilite de El, prin transferarea infinitului în finit, de la 1 la 0, şi a finitului în infinit, de la 0 la 1.

Strategie publicitară propusă respectivei edituriDat fiind că eu cred în spiritul modern al afacerilor, în care ideea (prevederea) trebuie să-ţi aducă şi un

profit, am înregistrat la notariat teoria propusă, pentru protecţia originalităţii ideii şi speculării potenţialului ei economic de către autor (în România nu este posibil aşa ceva).- Volum: cartea propusă va avea aproximativ 200 pagini format A5, font “Times New Roman” 12, inclusiv diagrame.- Termen optimist propus pentru prezentarea manuscrisului 30.03.2007.

- Condiţii comerciale: sunt disponibil pentru participarea la editare cu un anume procent ce se va stabili în funcţie de costuri, de numărul de exemplare şi de drepturile de reeditare.- Motivaţia alegerii editurii .........: intuiţie, acces facil pe internet, condiţii comerciale rezonabile şi flexibile, feed-back rapid şi calificat, suport ideal pentru externalizarea unei informaţii raţionale la un nivel înalt, cea mai bună şi comodă soluţie pentru editare care există pe piaţă.- Soluţie de rezervă: conform indicaţiilor din site-ul ......., am elaborat şi o strategie de rezervă prin forţe proprii, dar aceasta va presupune pentru mine întârziere, resurse iniţiale mai mari, riscuri mai mari, dar şi posibile câştiguri mai mari.- Soluţie inacceptabilă: nu voi alege să-mi prezint teoria pe scene pe care apar de regulă profeţi mincinoşi şi falşi zei ce împart sănătate, dreptate şi bani unor oameni inocenţi, disperaţi şi lipsiţi de educaţia şi de informaţia adevărate.

Cu stimă,Alexandru Coşciug,

Scurtă autoevaluare într-un punct critic al evoluţiei meleAceasta a fost scrisoarea de înaintare transmisă acum un an unei edituri importante.Am fost refuzat simplu şi elegant.Ce puteam să fac? Să mă retrag sau să continui?M-am retras în bârlog, am meditat şi am revenit cu un nou produs!Dar şi reacţia inversă a sistemului a funcţionat ireproşabil şi mi-a corectat activitatea fără să vreau şi poate

fără să vrea componenţa astrală sau umană a sistemului.Poate produsul vechi nu era conform cu planul şi a intervenit “Cineva”, contribuind prin inducţie la

corectarea a ceea ce era de corectat, fapt care s-a întâmplat cu adevǎrat.În perioada 17-20 mai 2007 am organizat la Câmpulung, cu sprijinul grupului meu de prieteni, al Primăriei

Câmpulung şi al Liceului Dinicu Golescu, un seminar cu tema “Dumnezeu, omul şi calitatea vieţii”, la care au participat peste 40 persoane, printre care şi elevi ai respectivului liceu.

Am participat la alte două seminarii de acelaşi tip şi am încercat să mai particip şi la altele dar nu mi-a fost permis accesul.

Am participat la diverse cursuri şi informări de specialitate organizate de Camera de Comerţ Bucureşti şi de diverse medii ştiinţifice medicale.

Am citit şi am recitit unele lucrări ce puteau să aducă noi raze de lumină necesare argumentării obiective a ceea ce doream să spun.

M-am consultat cu familia şi cu grupul meu de prieteni, am redenumit produsul informaţional şi l-am readaptat cerinţelor pieţei.

Am contactat aproape toate editurile mari din România pentru a le propune o colaborare în vederea corectării şi adaptării acestui produs original, dar am fost refuzat din nou, simplu şi elegant.

Am continuat activitatea de bază pentru a-mi susţine familia şi a crea o mică rezervă pentru editarea cărţii pe cont propriu, confruntându-mă cu dificultăţile existente pe piaţa liberă, pe care le ştiam şi le prevăzusem cu mult timp înainte, dar pe care mi-am impus să le înving. Se poate spune că, în conformitate cu cele două mari teorii fizice, relativitatea şi mecanica cuantică, traseul meu a fost blocat sau modificat de permitivitatea mediului şi de intersectarea cu alte trasee sau interese umane.

Dar informaţia de calitate nu respectă legile relativităţii şi incertitudinii, deoarece nu poate fi blocată mult timp de om sau de materie!

Poate vi se pare banal sau nefondat ştiinţific ceea ce spun, dar toate aceste lucruri le prevăzusem astral de acum trei ani. Scenariul traseului era cunoscut. Nu erau cunoscuţi toţi actorii, doar actorul principal. Scenariul nu s-a oprit aici şi filmul va continua.

Chiar dacă a intervenit acel “Cineva” nevăzut şi am modificat compoziţia şi calitatea produsului, trasabilitatea mea a rămas nemodificată ca scop: libertatea de gândire a omului în drumul lui liber spre scopul final stabilit de Dumnezeu, ca înger într-un ansamblu divin.

Acest scop nu a fost înţeles iniţial de Adam şi Eva, deşi gândeau liber, şi l-au deturnat şi dirijat involuntar către demon, datorită lipsei cunoaşterii şi dorinţei de a deveni Dumnezeu fără muncă, prin acţiunea de a lua ceea ce nu le era permis şi nici meritat la acel moment al evoluţiei lor.

Pentru a realiza prin această lucrare scopul pe care l-am propus iniţial, căutarea dovezilor înţelepte în vederea explicării ştiinţifice a existenţei lui Dumnezeu, am utilizat informaţii de ultimă oră certificate ştiinţific pe care le-am combinat cu eşantioane din sfânta tradiţie creştină, care se referă la necesitatea înţelepciunii pentru a-L găsi pe Dumnezeu, şi am ajuns aici, prin voinţă proprie şi, credem noi, cu acordul Domnului.

Rezultat concret – finalizare carte

Prin decizia mea, negociată şi aprobată în familia mea, am încheiat la 20.02.2008 un contract de tipărire a cărţii mai sus menţionate cu S.C. GIG srl Câmpulung şi un contract de participare la acest târg de carte cu Asociaţia Culturală Libris. Deşi sunt managerul societăţii Clepsydra, aceasta este o companie familială şi, la prima propunere a mea, reacţia familiei a fost de a nu utiliza prea multe resurse care ne-ar afecta evoluţia viitoare, chiar dacă noi credem în adevărul cuvintelor noastre şi în succesul acestei descoperiri.

Nu ştiu dacă am făcut totul pentru a lansa această carte, dar cred că am făcut ceea ce era necesar şi suficient în acest moment.

Voi evidenţia în încheierea acestei prezentări a cărţii, extrase din această lucrare, numite de noi eşantione principale sau piloni ai structurii creaţiei. Această carte este structurată în 9 capitole distincte, prin care noi am urmărit să prezentăm o evoluţie a omului aşa cum ne-o imaginăm noi. Imaginaţia noastră nu se bazează pe viziuni virtuale sau pe revelaţii religioase, artistice sau oculte, ci a pornit de la o revelaţie ştiinţifică generată de analiza informaţiei produsă de om. Noi am făcut un transfer al acestei premoniţii, indiferent de cine a generat big-bangul, din zona irealului în zona experimentelor cerebrale teoretice sau virtuale ale strategiilor logice, am construit virtual un sistem funcţional şi suntem siguri că acesta poate fi transferat în zona experimentelor de laborator ştiinţific care să aducă obiectivitatea necesară şi suficientă demonstraţiei, fără a aduce prejudicii tradiţiilor, religiilor şi ştiinţei.

Noi am pornit de la Cuvântul lui Dumnezeu, exprimat tradiţional de om, şi am încheiat cu informaţia produsǎ de om. Noi spunem că omul a evoluat de la a arunca în vânt cuvinte fără rost până la producţia de calitate a informaţiilor. Noi spunem că omul a evoluat de la managerul descurcăreţ, care se adapta condiţiilor relative şi incerte ale evoluţiei mediului şi a lui pentru a-şi crea un avantaj, fără a ţine cont de ambient şi fără să-şi dea seama că de fapt acţiunile lui sunt cele care provoacă relativitatea şi incertitudinea datorită lipsei ştiinţei credinţei în Creator, la managementul ştiinţific al cunoaşterii şi calităţii totale, prin care el poate determina raţional evoluţia lui şi a mediului înconjurător, cu condiţia ca el să se conformeze deciziei bazată pe raţiune, simţuri, prevedere şi pe înţelepciunea indusă de Cuvântul Domnului.

Credeţi că relativitatea şi incertitudinea evoluţiei materiale, care guvernează acum universul nostru ca sistem deschis, poate fi eliminată prin determinismul uman? Credeţi că Dumnezeu va interveni dacă omul nu este capabil să redreseze “arca pământ”? Credeţi că Dumnezeu va interveni dacă omul va deveni înţelept întru înţelepciunea Lui şi va evolua în sensul stabilit de El? Credeţi că omul poate fi asemeni Domnului?

Sunt întrebări pe care noi le-am pus şi la care am dat un răspuns în această carte, fără a considera că acesta este adevărul suprem. Strategia propusă de noi elimină relativitatea şi incertitudinea traseului uman prin ştiinţa de a utiliza toate informaţiile produse de om, prin extinderea simţurilor şi prevederea riscurilor, cu o singură condiţie: dacă omul va gândi, va cuvânta şi va acţiona asemeni Domnului. Dacă managerii înţelepţi vor conduce omul întru înţelepciunea lui Dumnezeu, acţiunile lor vor fi conforme deciziilor lor. Dacă prin libertatea pe care şi-a dobândit-o cu greu, omul va acţiona armonic cu legile stabilite de managerii înţelepţi, evoluţia şi traseul lui vor fi ca dansul unui balerin, ca trilurile unei muzici armonioase, ca razele soarelui sau ca razele laserului şi nu se vor mai intersecta nearmonic şi conflictual cu alte trasee umane.

Prin managementul ştiinţific, chiar dacă omul nu recunoaşte acum Cuvintele Domnului între cuvintele omului, omul este capabil să gândească, să cuvânteze şi să acţioneze conform pildelor biblice şi să decidă prin proiecte ştiinţifice să nu clădească pe nisip castele sau să semene pe asfalt grâne. Acum, ca un manager înţelept, el poate discuta orice şi cu oricine, inclusiv cu Dumnezeu sau cu dracu, chiar dacă asta pare erezie sau nebunie. Nu ştim dacă deciziile şi acţiunile omului modern sunt influenţate de Cuvintele Domnului, deoarece omului manager, în mândria lui, îi este ruşine sau nu vrea să recunoască faptul că poate fi credincios, dar faptele lui recente sunt inspirate din vorbele transmise de Dumnezeu lui Noe, deoarece el a hotărât să depoziteze în condiţii speciale toate tipurile de seminţe ale organismelor vii existente pe pământ şi să protejeze toată baza de date produsă de umanitate.

Chiar dacă omul nu recunoaşte la modul general acest model evolutiv creaţionist, noi ne permitem să spunem că, prin credinţă, Iisus Hristos se regăseşte în fondul intim al fiecărui om şi că el este liantul spiritual prezent pe pământ pentru a uni gândurile, cuvintele şi faptele omului, aşa cum este prezent sufleteşte în ansamblul divin din cer, unde uneşte sufletele conforme ale celor care au plecat dintre noi.

Această viziune a noastră este o integrală a unor informaţii umane parţiale la care am avut acces, produse de diverse medii culturale ştiinţifice, artistice sau oculte sub diverse forme, cuvinte, muzică sau imagini.

Noi suntem siguri că omul de ştiinţă poate simula virtual teoria noastră prin imagini pe calculator pentru a contura mai clar şi mai exact cuvintele noastre şi pentru a le direcţiona spre alte teorii virtuale sau reale care să aducă mai multă obiectivitate privind comunicarea omului cu Dumnezeu. Pe acest nivel al cunoaşterii umane ştiinţa nu poate certifica sau infirma creaţia naturală sau divină a omului. Stiinţa poate certifica faptul că în urma celei de a şasea criză informaţională apărută în evoluţia bio-celulară nu a mai existat evoluţie naturală a organismelor vii din punct de vedere morfologic, anatomic sau fiziologic. Au existat doar mutaţii şi schimburi informaţionale. Stiinţa poate certifica faptul că, de la homo sapiens, omul nu a evoluat fizic, dar a evoluat spiritual de la nivelul unei creaturi animalice, a cărei reacţie în faţa unui semnal perceput ca o comandă nu poate fi controlată de el, la nivelul unui creator înţelept, a cărui reacţie în faţa semnalului perceput ca o informaţie avertisment este bazată pe un întreg proces de transformare controlat prin înţelepciune.

Vizualizarea de către om, la distanţă şi cu alte simţuri ascunse obiectivităţii ştiinţifice, atât în trecut cât şi acum, a unor imagini virtuale create de om sau de Dumnezeu, ne determină să credem că omul a fost creat pentru a deveni asemeni Domnului, că va deveni înţelept întru înţelepciunea lui Dumnezeu şi că-L va obiectiviza ştiinţific pe Dumnezeu.

Revenind la cartea pe care o lansăm, fiecare capitol conţine un moto extras de noi din cuvintele omului manager, ale omului de ştiinţă sau ale omului religios, o încheiere extrasă din cuvintele artistice ale lui Eminescu şi o serie de imagini artistice sau ştiinţifice reprezentând anumite idei sau obiecte. Noi am adăugat acestor cuvinte şi imagini produse de alţi oameni, ceva din cunoaşterea noastră, câteva cuvinte care îmbracă această structură cu subiectivitatea noastră şi prin care noi credem că aducem un plus de cunoaştere raţională necesară, dar nu şi suficientă, înţelepciunii umane.

Dacă vom reuşi sau nu să captăm atenţia dumneavoastră noi nu ştim decât utilizând preştiinţa necertificată ştiinţific, conform cǎreia succesul va veni mai târziu, dar cu siguranţă reacţia inversă a pieţei de carte va contribui la acţiunile noastre viitoare.

Aşteptăm o reacţie informaţională corectivă obiectivă!

Vă dorim lectură plăcută!Braşov, 27 martie 2008

Anexe: Prefaţa, Epilogul cărţii şi Diagrama de flux a creaţiei

Anexǎ graficǎ : Diagrama de flux a CREAŢIEI coform teoriei info-creaţieiDiagrama de flux (flow-chart) sau pictura managerială - este un desen modern prin care un manager

înţelept determină şi urmăreşte ştiinţific trasabilitatea tuturor elementelor participante la un proces de transformare şi activităţile necesare atingerii scopului stabilit.

Într-un astfel de desen sunt marcate distinct punctele critice, definite de intersecţia unor activităţi, pentru a fi sigur că în aceste intersecţii există armonia circulaţiei fluxurilor şi pentru a cunoaşte şi preveni riscurile care pot apare în proces, oricât de complicat ar fi acesta. Acest tip de desen asigură preştiinţa informaţională!

Crizele informaţionale şi info-evoluţiaO criză informaţională sau de conştiinţă apare în momentul evoluţiei unui proces de transformare care nu

mai poate avansa din cauza lipsei unor informaţii necesare şi suficiente depăşirii unui nivelul tradiţional. O astfel de criză poate conduce la rutină profesională, prin repetarea continuă a aceloraşi operaţii cunoscute şi monotone, şi la dogmă informaţională, prin propovăduirea aceloraşi informaţii, determinând işirea din sistem a generaţiilor care vin. O astfel de criză poate duce la dispariţia acelui tip de proces, ca urmare a îmbătrânirii populaţiei practicante sau aderente şi datorită devierii tinerei generaţii către practici de denigrare sau de distrugere a tradiţiei.

Depăşirea unei astfel de crize se realizează prin menţinerea traseului sau scopului stabilit iniţial şi a informaţiei dogmatice de calitate şi prin infuzia de informaţie nouă, dobândită prin aspiraţie (imitaţie, copiere, analizǎ şi sintezǎ) sau inspiraţie (extaz sau revelaţie informaţională), prin care produsul este adaptat conform progresului societăţii astfel încât să prezinte interes şi atracţie. Riscul pătrunderii unei informaţii de proastă calitate este eliminat prin preştiinţă, strategii sau scenarii de introducere a acelei informaţii noi în fluxul virtual al procesului şi urmărirea virtuală a evoluţiei.

În evoluţia informaţională a procesului de apariţie a universului au existat şase mari crize semnalate de oameni de ştiinţă, asemănătoare oarecum celor şase zile de lucru ale lui Dumnezeu în periada Genezei:

- trecerea de la sinteză la polimerizarea aminoacizilor;- metabolismul primar şi replicarea celulelor;- producerea clorofilei şi stocarea informaţiilor pe suport biologic ARN;- ARN mesager şi transferarea informaţiei în ADN-ul bicaternar;- producerea enzimelor reverstranscriptive şi replicarea lor;- viaţa celulară şi pluricelulară superior organizată.

În evoluţia omului au existat nenumărate crize, care au fost depăşite prin ştiinţă, chiar dacă aceasta a adus şi nenumărate distrugeri. Descoperirile omului din secolul XX în domeniul tehnologiilor de stocare şi transfer a informaţiilor au determinat necesitatea procesării informaţiei pe suport de unde electromagnetice capabile să pătrundă în orice mediu dorit, fără a putea fi văzute de ochiul uman. Pentru captarea şi procesarea datelor, transmise prin această tehnologie fără fir, omul a creat echipamente speciale de recepţie şi decodificare a informaţiei. Această nouă tehnologie determină un acces rapid la o mare cantitate de informaţie produsă de om, care poate asigura necesarul şi suficientul traversării unei crize, fără eforturi mari, dar transferarea pe un alt nivel al cunoaşterii presupune capacitatea de a inventa noi informaţii.

Ar fi putut Dumnezeu să creeze echipamente biologice care să fie capabile să proceseze material informaţia sau Cuvântul Lui transmis nevăzut?

Cine poate garanta calitatea acestor informaţii noi?Omul prin preştiinţǎ, sub lupa luminii divine!

Braşov, 27 martie 2008

Asta a fost istoria primei cărţi.Nimic spectaculos. Nimic sexy, nimic culinar.Poate de aceea scrierile mele nu au succes.În perioada târgului am beneficiat şi de publicitate gratuită în presa locală, la posturile locale de radio şi pe

internet.Redau scurta recenzie făcută acestei cărţi, pe internet.

http://www.amosnews.ro/Un_roman_a_dezvoltat_o_teorie_a_existentialismului_plecand_de_la_spermatozoid-241796Ştire: Un român a dezvoltat o teorie a existenţialismului plecând de la.. spermatozoid

Singura carte care are propriul stand la Târgul Internaţional de Carte şi Muzică, deschis până duminică la Braşov, este „O scurtă istorie a creaţiei omului - De la Adam la Judecata de Apoi”. Autorii, Alexandru Coşciug şi fiul lui, au avut o revelaţie descoperind asemănarea dintre spermatozoid şi microfon şi au decis să scrie o carte şi să o tipărească. Cartea pare să fie una din multele scrieri despre geneza şi evoluţia umană, însă asta e puţin diferită. Departe de a fi o carte scrisă din cărţi, „Scurta istorie…” are la bază o teorie ciudată. „Scrierea acestei cărţi a pornit de la asemănarea făcută de fiul meu, student la medicină, între spermatozoid şi microfon. Spermatozoidul seamănă cu microfonul şi conţine în interior o piesă intermediară formată din 9 spire. Eu am mers cu imaginaţia mai departe şi l-am comparat cu tubul cu undă progresivă, folosit în comunicaţiile spaţiale. Acel tub este folosit la captarea semnalelor, rolul său fiind acela de receptor al undelor radio, semǎnând cu această mică piesă din interiorul spermatozoidului, care rămâne în interiorul ovulului după fecundare. Medicina spune despre ea că nu mai are niciun rol, însă eu consider că el este GPRS-ul omului, adică cel care-i va arăta traseul omului în viaţă” , ne-a declarat Alexandru Coşciug, din Câmpulung Muscel.

Coşciug este de altfel şi autorul cărţii, împreună cu fiul său, cel care a avut revelaţia genială cu spermatozoidul şi microfonul. Amândoi şi-au pus nume „de scenă”.

"Numele de autor este Alexandru Boris, preluând prenumele tatălui, deoarece numele meu de familie este unul straniu şi ciudat: Coşciug. Fiul meu şi-a preluat prenumele bunicului din partea mamei”, ne spune autorul.

Teoria existenţialistă a lui Coşciug este îmbogăţită de o altă „paradigmă”, cea conform căreia GPS-ul (sistem global de localizare a poziţiei terestre - n.r.) din spermatozoidul uman este ghidat de trei „coordonate”, reprezentate grafic printr-un triunghi.

„Triunghiul Deciziei este format din IQ (Inteligence Quality - calitatea inteligenţei), EQ (Emotional Quality - calitatea emoţională) şi CQ (calitatea credinţei)”, spune bărbatul, care nu pare să fi făcut altceva decât să boteze coeficientul de inteligenţă (IQ) şi inteligenţa emoţională (EQ).

Cât despre „calitatea credinţei”, autorul explică aşa: „depinde în ce credem: putem să credem în Dumnezeu, într-un alt zeu, într-o femeie, într-un bărbat sau în sport. În funcţie de această credinţă noi ne vom orienta către scopul stabilit pe baza inteligenţei şi emoţiilor”.

Logic, nu?Autorul a trasat şi o cronologie a existenţei umane, fixând Big Bang-ul dar şi Iadul sau Judecata de Apoi –

stabilită de autor ca fiind în mileniul IV.Autorul spune că nu i-a fost deloc uşor să tipărească această carte, însă „în momentul în care te

pasionează această treabă, treci peste toate. Cel mai greu mi-a fost să mă documentez, pentru că eu sunt electronist. Când fiul meu a venit cu această descoperire a trebuit să-mi extind cunoştinţele în domeniul medical, psihologic, religios. M-am pus pe citit şi după un an am scos această carte. Dorim ca mediile ştiinţifice şi religioase să-l critice şi să-l corecteze, întrucât niciun om nu deţine adevărul şi nu-l va deţine niciodată” , concluzionează apoteotic Alexandru Coşciug.Cartea costă 40 de lei, însă la târg ea va fi vândută cu 50% reducere din preţ. Un chilipir… Autor : Mirela LEONTE Sâmbătă, 29 Martie 2008 - 12:37 AM

8. Contactul cu Lucian Blaga

Motto: Lucian Blaga - Luntrea lui Caron – “am salutat-o cu numele de Mângâierea Apelor,…când ai să-mi spui Nebunăriţă? …Acum când materia a înnebunit, dorind să pună stăpânire pe tot ce există, Leonte ar vrea să dea dovadă că materia nu l-a învins. Brodnicii continuă să facă un fel de frondă instinctivă faţă de situaţie. Le repugnă, desigur, orice adaptare la lumea, zisă nouă, ce se înjghebează, siluind în tipare anapoda, toate sectoarele vieţii. Dar brodnicii se comportă necerebral. Fronda lor se istoveşte, rapsodic, în reacţii organice, negândite.”

La invitaţia prietenului meu din Braşov, medicul Nicolae Florin Tudorescu, şi el un cărturar de ocazie ca şi mine, autor al unei superbe cărţi “Esenţe în procesul educării şi formării fiinţei umane”, m-am înscris pentru a participa la un târg de carte organizat în memoria lui Lucian Blaga.

Când a auzit Mariana, soţia mea, că doresc să mai particip la un târg de carte, în această criză financiară care începuse a se abate şi asupra firmei noastre, a exclamat:

“Ce şti tu despre Blaga? Ce mesaj literar poţi tu să le transmiţi unor cărturari de profesie?”Nu am comentat nimic, deoarece avea dreptate.Mi-am transferat neuronii în bibliotecă şi i-am împrăştiat prin scrierile lui Blaga. Atunci a apărut “click-ul”.Citind, am început să-mi pun întrebări.Blaga a văzut sau a prevăzut anapodele euro-proceduri (tipare) din mândra EUtopie, ce modelează şi

aplatizează spiritul, încercându-se în zadar a fi implementate unui popor român, caracterizat prin marea lui capacitate de a brodi lucrurile, pentru a se potrivi?

De ce omul impune naturii proceduri genetice tipizate, diferite de tiparele complexe ale naturii, dacă Dumnezeu i-a spus că totul a fost foarte bine făcut la Geneză?

Cine este Mangâierea Apelor? Este Mângâietorul sau Duhul Adevărului, venit de la Tatăl, care ne va călăuzi la tot adevărul? Poate fi El credinţa omului în ştiinţa omului?

Oare cunoaşterea totală înseamnă recunoaşterea unei ordini armonice cu sens, creată de Dumnezeu, sau reprezintă credulizarea omului simplu după un tipar simplu şi raţional?

Atunci a apărut impulsul Dirac sau, cum se spune în informatică, “click-ul”!Pregătesc ce era de pregătit, o iau cu mine pe soţia mea şi pe prietena noastră, Carmen Pătraşcu,

asistentă medicală la spitalul din Câmpulung, să mă însoţească la Sebeş şi la Alba Iulia şi să mă ajute la distribuirea unei broşuri destinată reclamei cărţii mele, ne urcăm în maşină şi pornim pe Valea Oltului spre o destinaţie culturală de o mare importanţă pentru cărturarii români şi nu numai.

Le-am înmânat organizatorilor câteva cărţi, pentru a contribui la completarea bibliotecii judeţene cu scrierile mele, şi broşura destinată acelui eveniment, rugându-i să mă înscrie în programul de prezentare şi promovare a noilor apariţii. La vederea dimensiunii broşurii de prezentare, organizatoarea evenimentului a exclamat mirată:

- “Vreţi să citiţi toată broşura?”- “Nu”, i-am replicat eu. “Voi oferi gratuit câteva cărţi, voi distribui broşura şi voi transmite doar câteva

cuvinte.”După cuvântul de deschidere al organizatorilor, după recitarea unor versuri de suflet, scrise de noii sau

vechii poeţi, şi după prezentarea altor cărţi, mi s-a dat cuvântul.Mesajul meu a fost scurt şi, am crezut eu atunci, foarte precis şi la obiect:- “Cartea pe care o aduc astăzi în atenţia voastră vorbeşte despre faptul că mirabila sămânţă are GPS.”Acum îmi dau seama că mesajul meu nu a fost înţeles, nici atunci şi nici acum....Dar am încredere în Dumnezeul care i-a vorbit lui Moise, ca de la prieten la prieten.De ce o fi zis Albert Einstein că “Ştiinţa fără religie este imperfectă; religia fără ştiinţă este oarbă.”?Aaaa..!Vedeţi voi! De aceea a introdus Dumnezeu un bio-GPS în mirabila sămânţă!Ca să nu ne călcăm în picioare, unul pe altul!Trag şi eu o concluzie, ca omul gânditor:“Religia fără ştiinţă a rămas tradiţional o clasică busolă care ne arată, prin credinţa adevărată, drumul drept

către Dumnezeu; ştiinţa fără religie este un vehicol modern, dar orb, care, fără echipamentul modern de ghidare GPS, ne duce, cu o viteză de nedescris prin teoria relativităţii, în toate direcţiile posibile, relative şi incerte, conform celei mai mediatizate teorii ştiinţifice, teoria mecanicii cuantice.”

Alexandru Boris, 2008

Mirabila sămânţă are GPS !

E utopie, e profeţie sau e ştiinţă!?

Cuvântul autorilor (broşurǎ), cu ocazia prezentării cărţii “Scurtă istorie a creaţiei omului – De la Adam la Judecata de apoi”la “Festivalul şi Târgul internaţional de carte Lucian Blaga de la Alba Iulia-Sebeş” organizat de Biblioteca Judeţeană Sebeş-Alba în perioada 7-11 mai 2008

De ziua lui Lucian Blaga, ca un omagiu adus celui care a fost unul dintre marii vizionari optimişti ai României moderne, oferim cu bună-ştiinţă şi credinţă această carte cititorilor din Sebeş şi din Alba Iulia.

“Că unul este semănătorul şi altul secerătorul... Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului... Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine... Când mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine... Iar, când va veni Mangâietorul, pe care eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine....Incă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi... Duhul Adevărului vă va călăuzi la tot adevărul.”

Evanghelia după Ioan

Cuvânt de prezentare

Stimate Doamne, Stimate Domnişoare şi Stimaţi Domni,Noi suntem prezenţi la acest festival cu o carte, “Scurtă istorie a creaţiei omului – De la Adam la

Judecata de apoi”, o carte ştiinţifico-religioasă mai puţin digerabilă datorită vitezei mari cu care am străbătut o parte din sectoarele cunoaşterii umane pentru a prezenta una din cele mai mari descoperiri ale secolului XXI, echipamentul biologic pentru comunicaţia raţională a elementelor vii, un fel de laser biologic existent în toate seminţele organismelor vii pluricelulare, superior organizate, şi vă promitem că vom reveni la festivalul următor, după ce vom studia mai amănunţit opera lui Blaga, cu interpretarea noastră privind profeţiile gândite şi exprimate codificat de acest mare filozof român. În acest cuvânt al nostru de prezentare a cărţii, vom vorbi mai puţin despre ce a fost şi vom încerca să descifrăm viitorul din vorbele profetice ale înaintaşilor noştri, propunând o serie de strategii de viitor.

Fie că vrem sau că nu vrem, noi extragem cunoaşterea, prin eşantionare, din seva cunoaşterii strămoşilor, ca pe un mir divin, prin filtrarea binelui de rău. Noi ne-am întrebat dacă ceea ce au spus înaintaşii noştri, fie că au fost artişti, profeţi sau oameni de ştiinţă, au fost simple născociri, prevestiri, adevăruri absolute sau fac parte din Planul Divin de copiere a Sfântului Duh de către om pentru a se împlini Scopul Divin prin atingerea înţelepciunii?

Chiar dacă omului raţional al zilelor noastre i se pare iraţional că organismul său comunică logic cu cineva nevăzut (la drept vorbind nici el nu ştie, de multe ori, cine-i vorbeşte din umbra firului), noi vom demonstra ştiinţific posibilitatea tehnică de a se realiza o astfel de comunicaţie. Noi vom demonstra ştiinţific că vorbele inaintaşilor despre viitor sunt strategii manageriale, transmise lor de managerul creator pe diverse căi, prevăzute într-un program virtual de acţiune pentru atingerea scopului stabilit şi că toate pierderile suferite în timpul acestui amplu proces de transformare spirituală a omului, de la creatură la creator, sunt datorate lipsei cunoaşterii planului şi scopului managerial şi a lipsei credinţei în manager, în programul lui, în voinţa lui şi în puterea lui de a realiza ceea ce şi-a propus.

Această lucrare a noastră este o încercare ştiinţifico-religioasă de a prezenta o altă viziune raţională a tehnologiei de comunicare fără fir a omului cu Dumnezeu şi cu restul universului şi este bazată pe tehnica de abstractizare şi modelare cibernetică a tehnologiei de funcţionare a unui organ biologic, asemănător unui echipament de comunicaţie radio creat de om. Acest organ, descoperit de noi, dar cu care omul a fost echipat de la început, este cunoscut în mediul ştiinţific medical, dar medicina se opreşte la remarca, “acesta nu mai prezintă nici un rol semnificativ în ereditate”.

Deşi aşteptam cu nerăbdare ca oamenii de ştiinţă să descopere un organ cu o asemenea funcţie radio, prin care să explice logic proprietăţile electro-magnetice ale corpului uman, cercetările lor sunt axate doar pe studiul creierului. Americanii au înfiinţat în 2003 un institut care să determine şi să se ocupe de studiul acelei părţi din creier care este responsabilă de revelaţiile religioase, dar rezultatele cercetărilor au dus la concluzia că în timpul revelaţiilor religioase nu se produce nici un fenomen care să implice creierul.

Nici nu ar putea, deoarece creierul transmite informaţii doar prin contact direct (asemeni transmiterii informaţiilor prin conductoare electrice - axonul emiţător intră în contact direct prin sinapsă cu dendrita receptor şi este ecranat prin teaca de mielină, utilizată cu dublu rol de ecranare şi de acumulare a informaţiei până la pragul necesar şi suficient externalizării ei) şi nu este dotat cu echipamente de emisie-recepţie fără fir (nu conţine filamente de mitocondrii, comparate de noi cu bobinele de joasă frecvenţă, capabile să transmită informaţii prin inducţie sau fără fir). Tot americanii şi-au propus ca în maxim cinci ani să integreze în creierele soldaţilor microcipuri capabile să comunice logic fără fir cu o bază centrală de date. Despre japonezi ştim doar că şi-au

propus ca în 2009 să ne prezinte robotul perfect şi nimic mai mult. Europenii au creat şi ei un program de cercetare, numit FP7, prin care să finanţeze căutarea dusă dincolo de limitele cunoaşterii actuale.

Noi nu am inventat nimic, totul există în om prin creaţie şi ne întrebăm, pornind de la cuvintele lui Leonardo da Vinci (“Văd aici multe invenţii, dar bănuiesc că nu funcţionează, aşa-i?”): Dacă această descoperire funcţionnează aşa cum credem noi? Dacă Dumnezeu a creat echipamente biologice care să fie capabile să proceseze material informaţia sau Cuvântul Lui transmis nevăzut? Atunci, cu siguranţă cuvintele noastre vor avea greutate.

Dar să nu anticipăm nimic şi să lăsăm ştiinţa să-şi spună cuvântul.Asemeni cercetătorilor din întreaga lume care caută adevărul, noi am pus la “dospit” această descoperire în

“trei măsuri” informaţionale:- comunicarea directă cu oamenii, prin organizarea şi participarea la diverse seminarii,

simpozioane, târguri sau festivaluri culturale, unde am putea să găsim şi alte părţi din adevărul divin;- editarea de carte şi transmiterea ei în circuitul internaţional al cuvântului scris, pentru a ne supune

corecţiei prin reacţie inversă;- cercetarea ştiinţifică în cadrul academic, un mediu foarte greu accesibil datorită raţiunii de

împietrire a sufletelor prin raţiune.Noi susţinem că informaţia este gând, cuvânt şi faptă şi că, alături de energie, poate fi stocată pe un suport

imaterial şi/sau pe un suport material, determinând ca lucrurile nevăzute din gând să se transforme, direct sau pe baza cuvintelor, în lucruri văzute prin fapte. Noi am structurat cartea în logica transmiterii informaţiei, pornind de la Cuvântul lui Dumnezeu spre cuvântul omului: cap.1 – creaţia divină prin cuvânt şi fapte, urmată de inducţia gândului divin în gândul omului; cap.2 – evoluţia, libertatea şi cuvântul managerial retrograd de modelare şi limitare a educaţiei omului; cap.3 – intercomunicarea şi cuvântul managerial progresist de descătuşare a gândului; cap.4 – războiul informaţional sau cuvântul nostru ştiinţifico-religios contra cuvântului ştiinţifico-ateist al celui mai cunoscut om de ştiinţă în viaţă, Stephen Hawking; cap.5 – conceptul nostru despre scopul divin; cap.6 – conceptul nostru despre sufletul uman, bazat pe o nouă descoperire materială, conectorul şi adaptorul biologic dintre cele văzute şi cele nevăzute; cap.7 – educaţia, integrarea şi managementul personal al omului; cap.8 – optimismul privind Apocalipsa sau avertismentele manageriale înainte de evaluarea finală; cap.9 – cuvântul şi creaţia prin inducţie a omului modern.

Dacă vă uitaţi atent pe diagrama de flux ataşată, cartea, prezentată acum de noi, este o decizie managerială proprie de a muta ştiinţa, la acest început de mileniu, din partea negativă a activităţilor umane, aşa cum este ea privită de religii, la căruţa istoriei, cerându-i să se înhame cu credinţă si responsabilitate, ca o locomotivă conştientă, la vehicolul sufletelor umane dezorientate, pentru a ajunge la Dumnezeu cu cât mai mulţi călători.

Nu suntem primii care susţinem că inspiraţiile oamenilor de ştiinţă vin tot de la Dumnezeu, dar cred că suntem primii care am definit ştiinţa ca pe o religie incompletă, ce nu deţine parola adevărată de acces la adevărul divin, actualizând şi interpretând altfel informaţiile religioase existente în arhiva tradiţiei creştin-ortodoxe: “aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat”, Luca.

Credem că nu producem o erezie vorbind în limbajul modern, dar în conceptul nostru Dumnezeu este un proprietar înţelept şi un manager creator prin cunoaştere totală spre un scop precis. Diagrama de flux este un accesoriu managerial pe care îl utilizează omul modern înainte de a crea ceva, este un plan virtual al unei creaţii care îl ajută să privească rapid din trecut în viitor, pentru a vedea de unde a plecat, unde este şi unde va ajunge. Utilizând-o, omul îşi dă seama că nu este nici un fel de magie în a face strategii sau profeţii. Totul se bazează pe cunoaşterea legilor naturale, pe cunoaşterea capacităţii umane şi pe recunoaşterea binelui şi a răului creat de cel care a lucrat înaintea lui. Peste 90% din oamenii de afaceri, managerii sau oamenii simpli din această economie de piaţă nu au un plan adevărat de evoluţie sau de creaţie. Nici nu pot să aibă datorită lipsei credinţei şi a lipsei cunoaşterii, care fac ca legile naturale să funcţioneze şi pentru omul modern la fel ca în timpul lui Adam. El se descurcă cum poate, ca în junglă, şi rezistă bine cel care se adaptează sălbatic acestui tip de capitalism sălbatic, protejat de ideea şi sloganul libertăţii totale.

Mai grav este că diavolul, neglijat complet de ştiinţă, a prins contur şi induce gândul său rău, chiar şi inconştient, în sufletul uman nevinovat si pur, sădit divin. Dar există oameni de ştiinţă care încep să acorde atenţie religiilor, care încep să constate că lumea a fost construită inteligent şi că ştiinţa lor este încă departe de a descifra şi sintetiza toate procesele naturale. Poate vor înţelege faptul că sunt “săraci, orbi şi goi” şi vor cere de la Dumnezeu “parola sufletească de acces la Duhul Sfânt, veşmite albe şi alifie de ochi”. De fapt prin acest flow-chart (o înşiruire de evenimente trecute şi de posibile strategii de viitor, prelucrate informaţional pentru a evita producerea unor neconformităţi), noi brodnicii, care am intrat fizic în creaţie la un moment precis, ne exprimăm această dorinţă transformată în credinţă: este necesar şi suficient ca în secolul XXI, omul de ştiinţă, care acum îl întrece pe diavol în descoperiri cu dublă utilizare, să creadă şi să demonstreze logic existenţa divină pentru a-şi acorda antena sufletului său pe semnalul divin, în scopul de a realiza ceea ce aşteaptă de fapt Dumnezeu de la om, să devină înţelept asemeni Lui, prin înţelepciune.

Marile religii, fiecare în felul ei, sunt acordate pe semnalul divin şi duc viaţa mai departe, armonic, prin credinţa în conformitatea cuvintelor lui Dumnezeu, tălmăcite de profeţi şi de oamenii cu har. Omul liber, adaptat sălbatic la nou, duce viaţa mai departe prin simţuri şi adaptare hazardată la un mediu din ce în ce mai bogat şi mai viciat, chiar şi fără ştiinţă şi credinţă, dar prin voia Domnului. Omul de ştiinţă a început lucrul său invers de cum i-a propus Dumnezeu, fără nici un plan sau brodnic (prin brodeală), prin observarea, analiza şi sinteza creaţiei divine existente. Practic noi, care privim ştiinţa din punct de vedere biblic ca o sabie cu douǎ tǎişuri, îi cerem acum sǎ întoarcǎ tǎişul!Una dintre utimele mari descoperiri ştinţifice ale secolului XX, care guvernează marketingul modern, legea atracţiei, este o lege naturală care, alături de alte mari legi şi teorii - selecţia naturală, relativitatea, mecanica cuantică, sistemele închise, haosul, entropia, etc., guvernează acest univers şi omul, făcând parte din natură, nu este scutit de aceste influenţe. Conform acestor legi, sistemele senzoriale cunoscute ale omului, la care noi am adăugat simţurile electro-magnetice dezvoltate prin cuplarea ştinţifică a organismului uman la sufletul uman, captează tot felul de informaţii care dau naştere în organism la o serie de procese chimice corespunzătoare fiecărei legi în parte: legea atracţiei – Kenyon = atracţia aminoacizilor şi generarea ispitei; legea selecţiei naturale – Darwin = instinctul de conservare şi luarea deciziei fără a ţine cont de mediu şi de consecinţele reacţiei lui; teoria relativităţii – Einstein = instinctul de libertate supremă şi generarea acţiunilor libere necontrolate; teoria mecanicii cuantice – Plank şi Bohr = ciocnirea liberă a nanoparticulelor, principiul incertitudinii, hazardul şi egalitatea de şanse de a fi sau a nu fi pus într-o anume situaţie; teoria stabilităţii sistemelor – Leapunov = utilizarea reacţiei inverse pozitivă şi negativă în cotrolul trasabilităţii unui element; teoria haosului – Poincare = paradigme ecuaţionale probabile aşteptate sau neaşteptate, dar anticipate, legea entropiei – Carnot = mărimea entropiei arată gradul de dezordine din sistem şi faptul că entropia este o energie păstrată voit de natura vie pentru efectuarea unor procese viitoare, - şi Shannon = mărimea entropiei informaţională arată gradul de organizare a unui sistem.

Această lege a atracţiei sau a iubirii este propovăduită atât de religiile tradiţionale cât şi de omul modern, dar cum, fără înţelepciune (credinţă + cunoaştere + simţire), omul poate deforma orice concept, aşa şi conceptul divin de iubire a fost deformat de omul profan şi l-a transformat în concept sexual (vezi sloganul utilizat de diverse secte sau centre culturale, “să ne iubim”, sau mesajul din cântecele moderne, “numai iubirea, doar iubirea”) determinând ca în ultimii 4 ani, aproape 100000 de românce sub 15 ani să nască.

Dacă religia nu mai este lăsată şi nu mai poate să reducă acest fenomen, cu siguranţă ştiinţa ştie şi trebuie să vrea să utilizeze adevărul divin propovăduit de religii pentru a preveni orice neconformitate, inclusiv viitorul program diavolesc de sterilizare forţată a unei mari părţi a populaţiei globului pământesc.

Toate aceste legi acţionează şi la nivel social. Omul le-a descoperit prin ştiinţă (“învǎţaţi-vǎ de la naturǎ”) şi crede că pot fi controlate cu pastile sau cu cip-uri. Pentru a le coordona şi a le utiliza armonic în creaţia lui, el trebuie să devină un manager creator înţelept şi să utilizeze triunghiul deciziei CQ-IQ-EQ, menţionat de noi în carte, pe baza căruia va elabora liber strategii, va prevedea orice eveniment posibil, inclusiv crizele, va şti să dozeze resursele şi să acţioneze cu calm în funcţie de situaţia apărută. Managementul ideal este de a declara, de a crea şi de a induce conjuncturile optime pentru a ajunge la scopul dorit cu cât mai puţine pierderi materiale şi spirituale (tendinţa ideală este zero defecte).

Dar omul, până să ajungă la cunoaşterea totală, nu a conştientizat riscurile urcuşului fără limite, blocajele sau căderile, provocând tot felul de dezastre, care au culminat, prin suprainformare, cu criza de conştiinţă actuală. O criză informaţională sau de conştiinţă apare în momentul evoluţiei unui proces de transformare care nu mai poate avansa din cauza lipsei unor informaţii necesare şi suficiente depăşirii unui nivel tradiţional. O astfel de criză poate conduce la rutină profesională, prin repetarea continuă a aceloraşi operaţii cunoscute şi monotone, şi la dogmă informaţională, prin propovăduirea la nesfârşit a aceloraşi informaţii, determinând işirea din sistem a generaţiilor care vin. O astfel de criză poate duce la dispariţia acelui tip de proces, ca urmare a îmbătrânirii populaţiei practicante sau aderente şi datorită devierii tinerei generaţii către practici necunoscute şi riscante sau de denigrare şi distrugere a bunei tradiţii. Depăşirea unei astfel de crize se realizează prin menţinerea traseului sau scopului stabilit iniţial, conservarea informaţiei dogmatice de calitate şi infuzia de informaţie nouă, dobândită prin aspiraţie (imitaţie, copiere, analizǎ şi sintezǎ) sau inspiraţie (extaz sau revelaţie informaţională), prin care produsul este adaptat conform progresului societăţii astfel încât să prezinte interes şi atracţie, fără risc. Riscul pătrunderii unei informaţii de proastă calitate este eliminat prin preştiinţă, strategii sau scenarii de introducere a acelei informaţii noi în fluxul virtual al procesului şi urmărirea virtuală a probabilităţilor evoluţiei.

În evoluţia informaţională a procesului de apariţie a universului au existat şase mari crize semnalate de oamenii de ştiinţă, asemănătoare oarecum celor şase zile de lucru ale lui Dumnezeu în periada Genezei: 1. - trecerea de la sinteză la polimerizarea aminoacizilor; 2. - metabolismul primar şi replicarea celulelor; 3. - producerea clorofilei şi stocarea informaţiilor pe suport biologic ARN; 4. - ARN mesager şi transferarea informaţiei în ADN-ul bicaternar; 5. - producerea enzimelor reverstranscriptive şi replicarea lor; 6. - viaţa celulară şi pluricelulară superior organizată. În evoluţia omului au existat nenumărate crize, care au fost depăşite prin ştiinţă, chiar dacă aceasta a adus şi nenumărate distrugeri. Descoperirile omului din secolul XX, în domeniul tehnologiilor de stocare, procesare şi transfer a informaţiilor, au determinat necesitatea procesării informaţiei pe suport de unde electromagnetice capabile să pătrundă în orice mediu dorit, fără a putea fi văzute de ochiul uman. Pentru captarea

şi procesarea datelor, transmise prin această tehnologie fără fir, omul a creat echipamente speciale de emisie – transmisie – recepţie - decodificare a informaţiei. Această nouă tehnologie determină un acces rapid la o mare cantitate de informaţie produsă de om, care poate asigura necesarul şi suficientul traversării unei crize fără eforturi mari, dar transferarea pe un alt nivel al cunoaşterii presupune capacitatea de a inventa noi informaţii de calitate.

Cine poate garanta calitatea acestor informaţii noi?Omul prin preştiinţã sub lupa luminii divine!Suntem conştienţi că teoria noastră are neajunsuri, că are scăpări sau greşeli, dar vă spunem cu bună-

ştiinţă şi cu bună-credinţă că această tehnologie este funcţională atât în lumea văzută cât şi în cea nevăzută, chiar dacă nu a fost demonstrat ştiinţific că este utilizată de Dumnezeu.

Din acest motiv am venit în faţa dumneavoastră, să căutăm împreună dovezile informaţionale ale existenţei divine şi să le prezentăm omului modern într-un limbaj actualizat raţiunii lui, modelată acum de creaţia ştiinţifică foarte bună, dar care poate fi utilizată cu dublu scop, bun sau rău.

Aşteptăm o reacţie informaţională corectivă obiectivă!

Vă dorim lectură plăcută!Alba Iulia, 10 mai 2008

Anexe: Epilogul cărţii (Scrisoarea deschisă) şi Diagrama de flux a creaţiei

9. Al doilea seminar ştiinţifico-religios

Motto: Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu şi om – „Faptele din credinţă întăresc credinţa. Credinţa produce fapte. Circulus vitiosus.”

Relativitatea şi hazardul care guvernează activităţile noastre cotidiene, au făcut ca acest seminar, ce a avut loc într-o sâmbătă, în perioada de gol apărută în organizarea unei reîntâlniri de 20 de ani a unei generaţii de elevi ai acestui liceu, să se desfăşoare doar prin bunăvoinţa şi voinţa prietenului meu, Ioan Calangiu, directorul Colegiului Naţional Dinicu Golescu Câmpulung, cu participarea unor profesori ai liceului, interesaţi de subiectul abordat, şi cu participarea altor trei buni prieteni, unul pensionar din Bucureşti, Gheorghe Melcioiu, fost coleg şi bun prieten al socrului meu, şi familia de profesori din Piteşti, Ecaterina şi Mihai Chivoci.

Finii mei din Franţa, familia Gabriela şi Florin Sobaru, a căror influenţă a avut un rol hotărâtor în lansarea acestui eveniment, nu au putut veni deoarece fata lor Anne-Sophie se afla în perioada examenelor de admitere în învăţământul superior, atrăgând astfel şi lipsa de interes, faţă de un astfel de eveniment, din partea altor prieteni, care aproape că nu mai văd nici o finalitate şi nici un rost al acestui seminar.

Dar Dumnezeu nu doarme şi finalitatea va avea loc în momentul stabilit de El cu o precizie de invidiat.

Creatorul modelând matematic creaţiaReferat broşurǎ, susţinut la seminarul

“Dumnezeu, omul şi calitatea vieţii”,Câmpulung Muscel, 07.06.2008, ora 13

Diverse ştiri media:- în anul 2012 se va produce un cataclism natural ca urmare a schimbării polilor magnetici ai

pământului;- administraţia Bush a alocat 4 miliarde de dolari pentru definirea şi cercetarea zonei din creierul

uman corespondentă revelaţiilor religioase;- împăratul Japoniei face apel la femeile japoneze să se lase inseminate artificial pentru a regla

balanţa demografică;- încălzirea globală este un fenomen în continuă creştere ce va determina topirea gheţarilor şi

creşterea nivelului apei în mări şi oceane;- un reprezentant al Vaticanului ne vorbeşte foarte serios despre fraţii noştri extratereştrii, ca

despre nişte fii al aceluiaşi Dumnezeu;- de la începutul anului, preţul petrolului a crescut cu 30 de procente, accentuând criza energetică

mondială;- geneticienii au fecundat spermatozoizi umani în ovule de animale, fără să menţioneze ce

urmăresc de fapt;

- Bil Gates a contribuit financiar la construirea celui mai mare depozit de seminţe din lume, care va adăposti şi proteja seminţele tuturor speciilor existente pe Tera;

- pe 13 aprilie 2029 un asteroid va lovi pământul; specialiştii estimează că acesta va cădea în Pacific şi va provoca un dezastru planetar;

- peste cinci ani soldaţii americani vor avea implantate cipuri electronice în creier pentru a comunica cu o bazǎ de date centralǎ;

- pentru a crea bioscutul de apărare necesar şi suficient omului în cazul unor cataclisme naturale, mişcările esoterice recomandă oamenilor să-şi regleze organismul, prin meditaţii, cu biocâmpul terestru a cărui pulsaţie este în creştere;

- Consiliul Europei a aprobat programul de cercetare FP7, un program destinat cunoaşterii dincolo de limitele cunoaşterii.

Totul pare relativ şi incert. Ce se va întâmpla în viitor cu această omenire raţională? Oare omul raţional a uitat de Dumnezeu? Mai poate cineva raţional să creadă în mod ştiinţific în Dumnezeu? Credincioşii creştini îl aşteaptă cu răbdare pe Hristos!

Noi aşteptăm cu răbdare momentul în care un reporter român va anunţa cu emoţie în glas ştirea conform căreia doi români necunoscuţi, tată şi fiu, purtători ai unui nume sinistru, discutând rodnic în cadrul unui grup de oameni simpli, animaţi de respectul credinţei strămoşeşti (creştin-ortodoxă), şi gândind în antifază (necerebral) cu logica cunoaşterii moderne, au descifrat brodnic (prin potriveală) taina sau misterul cuantic al luminii divine şi al tehnologiei de lucru a lui Dumnezeu! Noi, aşa cum a prevăzut Lucian Blaga în opera sa, ca nişte brodnici ce suntem, ne comportăm necerebral şi credem tradiţional în existenţa divină şi în primordialitatea spiritului în faţa materiei. Dar noi nu stăm liniştiţi, ci am lansat un nou slogan: crede, cercetează şi corectează.

Noi am pornit acum un an, pe acest drum al cunoaşterii lui Dumnezeu, de la o potriveală sau o brodeală, de la asemănarea unui micro-organ biologic cu un echipament modern de comunicaţie.

La ceea ce am prezentat anul trecut ca o posibilă tehnologie de comunicare raţională a omului cu natura şi cu Dumnezeu pe o frecvenţă de 30 THz, aducem acum confirmări ştiinţifice, dar nu prin cuvintele specialiştilor actuali, ci prin cuvintele exprimate anterior de unii oameni de ştiinţă, pe care le-am găsit din “întâmplare” în biblioteca personală şi care se “brodesc” ca o manuşă vorbelor noastre.

Ar trebui să fim mândri pentru faptul că, fără bani şi fără ajutor academic, am realizat într-un an ceea ce alţii, care dispun de fonduri nelimitate, nu au reuşit într-un secol de dezvoltare extraordinară a ştiinţei şi în special a tehnologiei de comunicare?

Noi credem că este ceva normal pentru acest nivel al cunoaşterii. Suntem oarecum satisfăcuţi că intuiţia noastră este confirmată de vorbele înţelepte ale înaintaşilor noştri, dar şi mâhniţi deoarece această teorie, care acum pare brodeală, nu este văzută cu ochi buni.

De ce nu este bine văzută?Deoarece suntem ca acum 2000 de ani, în epoca trăirii lui Iisus: unii susţin că tehnologia de lucru a lui

Dumnezeu este o taină, iar alţii susţin că cei ce vorbesc cu Dumnezeu sunt schizofrenici. Şi unii şi alţii au dreptate: modul de lucru al lui Dumnezeu este o taină pentru cei ce nu pot vedea, iar schizofrenia nu mai este privită ca o boală, ci este acum considerată de americani o altfel de tehnologie de comunicare, în care creierul nu este implicat în nici un fel!

Deoarece noi nu avem posibilităţi tehnice şi materiale de a realiza probe de laborator, am apelat la diverse medii cărora le-ar fi putut trezi interes această teorie. Ne-am adresat la academie, la patriarhie, la preşidenţie şi, deşi nu rimează, la mass-media.

Tăcere mormântală. Am crezut că i-a speriat numele nostru şi l-am eliminat de pe coperta cărţii pe care am scris-o şi pe care o oferim acum gratuit celor prezenţi.

Ultima trăznaie pe care am făcut-o, incurajaţi fiind de declaraţia Consiliului Europei referitoare la cunoaştere, este că am solicitat, oarecum mascat, fonduri pentru cercetare în acest domeniu. La început, o parte din oamenii implicaţi în proiectul european FP7, au aderat la idee şi au început să pună întrebări, dar, când în răspunsul nostru am menţionat că acest tip de bio-comunicare este utilizat de Dumnezeu în managementul creaţiei, au fugit ca dracu de tămâie! Sperăm că dumneavoastră nu veţi fugi în momentul în care vă vom prezenta dovezile materiale ale valabilităţii acestei teorii şi că, la fel ca anul trecut, veţi aduce din suflet noi argumente, chiar şi neacademice, care să contribuie scalant la descoperirea ştiinţifică a lui Dumnezeu. Sperăm că vom putea, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să ne continuăm traseul pe care am pornit cu un rost şi să aducem o rază de lumină adevărată în acest amalgam de informaţii şi contrainformaţii, o rază care va putea scoate omenirea din agitaţia specifică relativităţii şi mecanicii cuantice, în care s-a avântat fără rost.

Astăzi vă prezentăm două teorii ştiinţifice cunoscute, elaborate de cercetătorii din diverse domenii de activitate, pe care noi, cotrobăind cu spiritul managerial brodnic care ne caracterizează, le-am descoperit şi le-am combinat ca argumente cu teoriile emise de noi: teoria puterii gândului uman de a modela materia şi teoria genezei informaţionale.

1. Teoria puterii gândului

La seminarul de anul trecut, fostul meu diriginte din liceu, profesorul de matematică Eduard Minasian, a prezentat un referat despre secţiunea de aur a raportului Fibonacci, dat de numărul 1.6180339887.., pe baza căruia sunt construite o mare parte din creaţiile aşa zis naturale şi din cele tradiţionale: frunzele şi ramurile copacilor, cochilia melcului, fagurii albinelor, omul, anumite clădiri dacice, marile construcţii considerate minuni arhitecturale, muzică şi picturi tradiţionale, crucea de Lorena, coloana lui Brâncuşi, baletul modern şi altele.

Constanta lui Arhimede sau numărul pi = 3.14159265…, este deasemeni o valoare cunoscută din matematica euclidiană şi utilizată în tehnica modernă, chiar dacă aceste două numere nu sunt precise.

Se spune despre matematicieni că au o activitate care nu aduce foloase deosebite, nici materiale şi nici pe tărâmul cunoaşterii dincolo de limitele cunoaşterii. Ei îşi văd de cifrele lor, din care acum nici tabla înmulţirii nu mai este necesară a fi cunoscută de profani, deoarece există calculatorul cu care de regulă ei socotesc uşor grămezile de bani.

Dar ce este calculatorul? Calculatorul este o unealtă modernă care se bazează doar pe înşiruirea infinită a două cifre, zero şi unu. Aproximaţia destul de bună pe care o introduc cele două numere celebre amintite de noi, este acum înlocuită cu expresia “este necesar şi suficient” pentru a depăşi un anume nivel cu scopul de a trece pe o treaptă superioară sau, altfel spus, de a trece de la nivelul zero la nivelul unu. Acest model de transmitere a informaţiilor este utilizat “natural” de sistemul nervos, printr-o tehnologie electro-chimică cunoscută. Pentru a creşte precizia calculelor, aceste numere binare sunt organizate într-o matrice de opt grupe, asemănător elementelor chimice din tabelul lui Mendeleev, care se pot multiplica la infinit, 16, 32, 64....

Să lăsăm calculatorul şi să ne întoarcem în secolul XIX, când aceşti năstruşnici matematicieni au întors pe dos precizia matematicii euclidiane şi au început să introducă hazardul în calculele lor. Spiritul deschis al acestor matematicieni a deschis noi perspective cunoaşterii şi a generat descoperirea celor două mari teorii fizice care guvernează lumea materială, dar şi pe cea spirituală, teoria relativităţii şi teoria mecanicii cuantice.

Vă prezentăm în anexele grafice o serie de modele matematice construite scalant cu ajutorul figurilor geometrice clasice, triunghiuri şi cercuri, considerate ca un fel de cărămizi matematice. Dacă se introduce hazardul, prin combinarea fractală a acestor figuri se ajunge la monştrii lui Peano, figuri care i-au speriat şi intrigat pe specialiştii acelor timpuri, datorită relativităţii şi incertitudinii de a fi utilizaţi în scopuri raţionale.

Dacă se urmăreşte realizarea unui model precis, ce are un scop precis, hexagon sau stea, se poate constata că acesta poate fi construit raţional utilizând elementele de bază, triunghiul şi cercul. Prin acest tip de construcţie geometrică fractală se poate ajunge la modelul fulgului de zăpadă al lui Helga Von Koch sau la steaua lui David.

Să-i lăsăm pe matematicieni cu figurile lor geometrice şi cu calculele lor fără sfârşit, care nu se cer şi nu pot fi înţelese de toată lumea, la fel cum nu sunt înţelese relativitatea şi incertitudinea. Să revenim în vremurile noastre şi să ne aruncăm o privire asupra utilizării tehnicii moderne de captare a informaţiilor, fotografia.

Un cercetător japonez, Masaru Emoto, a studiat timp de 20 de ani reacţia naturii vii la semnalele transmise ei de către om şi a înregistrat fotografic astfel de reacţii, utilizând tehnologia de cristalizare a apei prin îngheţare.

Vă lăsăm să savuraţi în linişte aceste fotografii şi sperăm că nu vi se par întâmplătoare corespondenţele dintre imaginile modelelor matematice realizate acum un secol de matematicienii neeuclidieni şi fotografiile realizate acum de cercetătorul japonez.

La acelaşi tip de concluzii au ajuns pe alte căi şi alţi cercetători care au observat că muşcatele mor dacă se află într-o încăpere în care se aude numai muzică disco şi că unele plante se încolăcesc în jurul difuzoarelor care emit adevărata muzică.

Oare cuvântul sau gândul este generatorul acestor fenomene?Cât de mult contează tonul cuvintelor exprimate din suflet?Concluzia vă aparţine.2. Teoria genezei informaţionaleÎn anii ’90, imediat după ieşirea din deşertul spiritual de 40 de ani în care ne-a purtat “gloriosul” comunism,

o parte din “dascălii” culturii româneşti au lansat pe piaţa editorială o serie de lucrări în care se vorbeşte în mod ştiinţific despre Dumnezeu şi despre necesitatea descoperirii ştinţifice a lui Dumnezeu.

Dintre aceste lucrări am ales o lucrare care completează prin argumente ştiinţifice teoriile exprimate de noi în spirit managerial, “Sinergia, informaţia şi geneza sistemelor”, scrisă de matematicianul Paul Constantinescu. Practic, acţionând în stil managerial, noi am adus la masa de lucru specialistul într-o problemă pe care nu o stăpânim suficient de bine. Acest specialist vorbeşte despre sistemele vii şi geneza lor şi argumentează ştiinţific că viaţa nu poate fi generată fără un impuls extern sau o cuantă de energie şi informaţie, un fel de suflet extern sau înger divin. El argumentează ştiinţific că toate procesele fizico-chimice necesare vieţii sau care se produc în organismele vii au la bază energia şi informaţia existente în mediul înconjurător, acestea fiind depozitate pe anumite câmpuri de unde externe acestor organisme. Ca urmare a reacţiilor fizico-chimice produse în aceste organisme la acţiunea acestor câmpuri, se generează în spaţiu alte câmpuri pline de energie şi de informaţie specifice structurii acelui organism, care pot induce la rândul lor energie şi informaţie proprie într-o altă materie moartă sau vie, şi aşa mai depare. Practic, această demonstraţie ştiinţifică nu face decât să confirme faptul că materia vie nu se poate autogenera din materie moartă şi că geneza ei aparţine unui câmp de unde extern.

Autorul, poate datorită poziţiei ştiinţifice pe care o deţinea şi care s-ar fi clătinat dacă vorbea deschis de Dumnezeu, nu separă de materie aceste cuante energetico-informaţionale, considerându-le componente ale acesteia, dar nici nu neagă posibilitatea existenţei acestora în afara materiei. El menţionează că, după big-bang, a existat un singur câmp de unde armonice energetico-informaţionale, care s-a rupt sau s-a divizat într-o serie de câmpuri specifice formelor de viaţă existente în univers. Conform teoriei propagării undelor în spaţiu, aceste noi câmpuri nu mai au aceaşi frecvenţă şi nu mai sunt armonice cu generatoarea. Teoria marii unificări, menţionată de mulţi oameni de ştiinţă ca fiind posibilă, iminentă, necesară şi suficientă evoluţiei universului în expansiune, se poate realiza numai dacă aceste câmpuri se vor armoniza. Este de fapt ceea ce am menţionat şi noi în teoria noastră. Nu intrăm în alte amănunte pe care le puteţi vedea în lucrările menţionate în bibliografie, dar redăm câteva pasaje concludente.

A. Timotin: “Studiul macroscopic al fenomenelor electrice şi magnetice este subordonat studiului fenomenelor mecanice şi termice, deoarece identificarea stărilor electrice şi magnetice ale corpurilor şi a mărimilor primitive necesare caracterizării lor nu se poate face decât indirect prin intermediul proprietăţilor lor geometrice, mecanice şi eventual termice, proprietăţile electrice şi magnetice nefiind direct accesibile simţurilor noastre... stările electrice şi magnetice ale corpurilor prezintă aparent, la scară microscopică, un caracter extrinsec şi trecător... Stările electrice şi magnetice descrise pot fi deci comunicate şi retrase după voie corpurilor respective, care pot fi readuse în stările geometrice, mecanice şi termice iniţiale. Descoperirea acestor noi proprietăţi (electrice şi magnetice) ale corpurilor s-a făcut observând că în urma unor acţiuni prealabile specifice, executate asupra corpurilor, acestea ajung în stări a căror caracterizare geometrică, mecanică şi termică apare incompletă, adică insuficientă pentru a asigura prevederea evoluţiei lor ulterioară (atragerea altor corpuri, orientarea în spaţiu). În aceste stări, corpurile au deci proprietăţi noi, adică ireductibile la cele geometrice, mecanice şi termice, proprietăţi a căror definire cantitativă cere să se introducă noi specii de mărimi primitive: mărimile de stare electrică şi magnetică ale corpurilor. Această problemă nu este însă simplă, doarece în identificarea stărilor electrice şi magnetice ale corpurilor se ajunge la concluzia că, atunci când se găsesc în aceste stări, corpurile interacţionează local cu un sistem fizic distinct de ele, răspândit în spaţiu şi în jurul lor şi care mijloceşte transmisiunea la distanţă a acţiunilor ponderomotoare (a exercitării de forţe şi cupluri) între ele: câmpul electromagnetic.”

Paul Constantinescu: “Marele univers apare astfel ca format din câmpul fundamental ca un rezervor nestructurat, infinit (ortoexistenţa), reprezentat ca un fluid metarelativist, şi restul marelui univers (structurat, finit) ce constituie existenţa, având spaţiu-timpul ca un prim câmp grefat pe câmpul fundamental… Considerăm că o serie de fapte experimentale, pe palierul viu, nu pot fi explicate fără ajutorul rezonanţei şi coerenţei, deci fără a considera forţele de cuplaj dintre câmp şi substanţă…. Comanda prin frecvenţe (prin spectrele care alcătuiesc codul ontic Fourier) şi principiile sinergetice (în particular pragul de frecvenţe şi energie) pot constitui indicaţii metodologice importante pentru a îmbunătăţi diferite tratamente cu unde (sonore, ultrascurte, în general electromagnetice)… Considerăm că se poate demonstra experimental că în diferite tratamente rolul ionilor de Ca, K, etc., poate fi jucat de unde convenabile în rezonanţă cu frecvenţele de vibraţie ale ionilor… De aceea pe palierul viu, psihic şi cultural (social), unde abordările matematice sunt incipiente, vom recurge la prezentarea de scenarii ale genezei sistemelor…… Informaţiile din undele câmpului staţionar al sistemului, care sunt codificate în spectre Fourier, deci fazele undelor intrând în rezonanţă şi coerenţă (fundamentala şi un număr finit de armonice sau subarmonice asociate fiecărui spectru) cu fazele oscilatorilor dintr-o configuraţie substanţială… Atomii, stelele, planetele, etc., se comportă ca sisteme închise sau deschise efectuând predominant schimburi radiante cu mediul extern; spre deosebire de acestea, celula vie este un sistem deschis care realizează stările de echilibru dinamic tocmai datorită fluxurilor (substanţiale şi radiante) din mediu şi în mediu… Prin fixarea informaţiei din câmp pe suportul substanţial, în sensul teoremei de eşantionare şi principiul canalului adecvat, vom putea înţelege acumularea vertiginoasă pe palierul viu a invarianţilor, a programelor, care descriu diferite relaţii posibile cu mediul, deci vom putea înţelege formarea în cascadă (reacţie pozitvă), prin cuplajul câmp-substanţă, a reglajelor prospective pe acest palier… Transcrierea informaţiei din câmp pe suportul substanţial, ca atare naşterea limbajului cu a doua articulare, care foloseşte cuvinte şi fraze, realizate prin combinaţii ale elementelor baze azotate (ARN şi ADN), în corespondenţă, în omomorfism cu listele de aminoacizi, din spectrele Fourier, deci geneza codului genetic (substanţial) asociat memoriei operative poate fi înţeleasă prin interferenţa undelor, şi anume folosind ipoteza holografică… Învăţarea, modificările adaptive, se bazează după cum am văzut ca şi embriogeneza, pe un fond genetic de programe deschise, elaborate în relaţia dintre informaţia acumulată în biocâmp şi informaţia care se înscrie holografic şi se conservă în structura substanţială: cod molecular, senzorial, hormonal, neuronal sau sinaptic cortical, etc… Pentru geneza şi funcţionarea reglajelor funcţionale şi structurale autoadaptive este necesară, în afară de cantitatea de informaţie suficientă, de asemenea şi energia, respectiv substanţa…De ce memoria se păstrează într-o serie de situaţii după afectarea (vătămarea) creierului? Deoarece informaţiile conservate în spectrele Fourier din biocâmp (câmpul psihic) pot reface, prin cuplajul dintre câmp şi substanţă (de pildă, holografic), în alte zone nevătămate ale creierului, diferite formaţii noi de vibratori substanţiali, care înmagazinează informaţia din unde, de pildă, amintirile, ale căror zone cu care erau cuplate au fost afectate… În cazul ritmurilor de ordinul zecilor de Hz (de pildă, ritmul α, β, etc.) la nivelul global al creierului (parametrii asociaţi macrostărilor în reglaj), acestea domină ritmurile de KHZ, MHz sau GHz asociate cu celulele, macrocelulele, cu dipolii oscilanţi (vibratorii dipolari).”

Concluzia noastră este că nu poate exista mişcare proprie sau viaţă fără un suport extern de câmp de unde energetico-informaţionale.

În încheiere, ataşăm două scrisori pe care le-am adresat unor servcicii responsabile pentru realizarea programului FP7, de finanţare europeană a cunoaşterii dincolo de limitele cunoaşterii.

14.04.2008 – Către NCP eContentplus - Stimate Domn,Sunt unul din participanţii la recenta întâlnire de afaceri organizată la MCTI privitor la programele europene

de integrare a României şi îmi cer scuze că vă deranjez cu o problemă care nu ţine de activitatea monitorizată de Dvs.

Din discursul domnului Ray Hudson am reţinut că marea majoritate a fondurilor europene sunt destinate implementării cunoaşterii la care a ajuns Europa occidentală, pentru a asigura o tipizare şi o armonizare a utilizării informaţiilor în întreaga Europă.

Dar Europa a destinat o parte din fonduri şi pentru cercetarea dincolo de limitele cunoaşterii actuale, motiv pentru care vă solicit un sprijin informaţional pentru accesul la astfel de fonduri. Rugămintea mea este de a-mi transmite coordonatele unei persoane de contact de la ANSC care mă poate informa cu privire la posibilitatea accesării unor fonduri din programul FP7, destinat cercetării în domenii complet noi şi necunoscute.

Noi, firmele Clepsydra Câmpulung şi Alfa SG Paris, sprijiniţi de Liceul Dinicu Golescu Câmpulung Argeş, de Primăria Câmpulung şi de Facultatea de Medicină Carol Davila Bucureşti, am demarat o acţiune de cercetare informaţională în domeniul comunicării raţionale a omului cu informaţia existentă în univers şi pe baza acestor cercetări am emis o serie de noi teorii privind apariţia şi evoluţia universului pe care-l cunoaştem acum. Cercetarea noastră se află într-un punct critic în care avem nevoie de experimente pe care să le realizăm în laboratoarele Facultăţii de Medicină Bucureşti sau să le comandăm altor institute de cercetare din Europa. Un argument în sprijinul solicitării nostre este exemplul pe care-l relatăm mai jos: în 2003 s-au alocat de guvernul american aproximativ 4 miliarde de dolari pentru a înfiinţa un institut care să descopere şi să studieze partea din creier ce este destinată revelaţiilor religioase. Până acum s-a ajuns la concluzia că revelaţiile obţinute prin stimulente psihedelice au o parte foarte precisă în zona limbică a creierului (zona instinctelor naturale animalice), dar că această zonă nu are nimic comun cu revelaţiile religioase, despre care nu se poate spune deocamdată nimic, deoarece nu apar informaţii vizibile în creier în timpul producerii lor. Fără a ne lăuda, noi putem spune, cu mâna pe inimă, că nici nu vor găsi vreo urmă materială privind aceste revelaţii transmise direct de Dumnezeu. Informaţiile privind revelaţiile religioase se depozitează doar în suflet, un fel de memorie-hard extern la care are acces doar Dumnezeu şi persoana în cauză, care comunică wire-less prin acest mic bio-suflet, descoperit de noi fără nici o alocare de resurse materiale, ci doar cu suflet luminat divin şi cu ceva cunoaştere interdisciplinară. Acest suflet mai poate fi accesat prin telepatie de persoanele care posedă astfel de capacităţi şi cărora li se permite accesul. În cazul virusării acestui suflet hard extern cu alte informaţii neconforme pe care le utilizează omul biologic, acesta poate fi accesat şi de alte persoane prin hipnoză, vrăji sau alt tip de tehnici mai puţin ortodoxe, care perturbă semnalul divin. Poate este greu de crezut ceea ce spun, sunt multe teorii ce par foarte plauzibile, dar teoria noastră se bazează pe ştiinţa armoniei şi dizarmoniei câmpurilor energetice lansată de Einstein, dar nefinalizată datorită lipsei cunoaşterii acestui fenomen la nivelul la care este cunoscut acum. Îmi cer din nou scuze pentru acest mail, care s-ar putea să vă perturbe actvitatea şi să nu vă intereseze.

Mulţumesc pentru înţelegerea de care aţi dat dovadă!

21.04.2008 – Către Punct Naţional de Contact pentru PC7-ICTStimate Domn,Îndrăznesc să vă reţin atenţia cu o solicitare privitoare la modalităţile şi posibilităţile de accesare a

fondurilor europene destinate cercetării dincolo de limitele cunoaşterii, deşi solicitarea mea poate fi interpretată ca o nebunie pe acest nivel al cunoaşterii umane.

Eu sunt inginer electronist, iar fiul meu este student la medicină şi, datorită descoperirii întâmplătoare a unui infim organ biologic care seamănă izbitor cu laserul cu rubin, noi am coagulat, în jurul acestei idei aparent trăznite a intercomunicaţiei raţionale a corpului uman cu informaţia universală, un colectiv de discuţii format din profesori, medici, ingineri, preoţi şi alte profesii obişnuite existente într-un mic orăşel de munte. Pentru a atrage şi alte persoane şi a lărgi colectivul acestei cercetări aşa zis empirice, am organizat un seminar al cărui scop declarat este de a dovedi ştiinţific existenţa în univers a unei forţe inteligente capabilă să-l guverneze cu înţelepciune.

Noi am emis o serie de noi teorii privitor la evoluţia omului şi a universului, din care cea mai importantă ni se pare a fi “Teoria triunghiului deciziei umane”, în care luăm în calcul inteligenţa (calitate umană – zone specifice din cortex), emoţiile sau simţurile (calitate animalică – zona limbică din paleo_cortex) şi credinţa (calitate idolatrică – zonă inexistentă în creier). În urma acestui tip de activitate de cercetare informaţională, desfăşurată pe o perioadă de aproximativ 18 luni, am editat şi lansat o carte ştiinţifico-religioasă în care prezentăm noile noastre teorii. Noi continuăm cu resurse proprii programul stabilit de reiterare a seminarului anual intitulat “Dumnezeu, omul şi calitatea vieţii” şi vom edita noi cărţi din ciclul intitulat “Dumnezeu, omul şi managementul creaţiei”, dar am dori

să adăugăm acestei cercetări informaţionale anumite cercetări materiale obiective, prin efectuarea unor experienţe de laborator cu direcţii şi scopuri foarte precise, dar pe care ne este imposibil să le susţinem financiar. Singurul nostru argument obiectiv pentru solicitarea unei cooperări europene la acest demers este că şi americanii şi japonezii se “joacă “ cu astfel de cercetări, dar ei se cramponează în a-i acorda numai creierului uman importanţa decizională. În această perioadă ne-am adresat diverselor medii academice, dar datorită impermeabilităţii mediilor ştiinţifice, religioase si mass-media la mesajul provenit de la nişte necunoscuţi, nu am primit nici un răspuns pozitiv din partea lor. Mediile religioase ne acuză că ajutăm diavolul şi grăbim sfârşitul lumii, mediile artistice ne acuză că ne-am cramponat în dogmele religioase şi nu lăsăm spiritul să gândească liber, mediile ştiinţifice ne informează că acesta este unul din obiectele lor de activitate şi că nu sunt deloc interesaţi de rezultatele cercetărilor noastre neacademice, iar mass-media nu înţelege sau nu are permisiunea să încurajeze astfel de informaţii care, spunem noi, obiectivează ştiinţific existenţa divinităţii propovăduită de marile religii ale omenirii – creştinism, iudaism, budism, hinduism şi islamism. Pentru a descoperi o parte din teoriile şi argumentele noastre, noi vă rugăm să ne permiteţi a vă înmâna gratuit un număr de cărţi necesar distribuirii lor către anumite persoane implicate în luarea deciziilor de stabilire a programelor de cercetare şi, pentru a nu lua o decizie pripită, vă invităm să participaţi la seminarul organizat de noi la Câmpulung Muscel în perioada 5-7 iunie 2008.

Vă mulţumesc pentru răbdarea cu care aţi citit mesajul meu şi aştept răspunsul dumneavoastră.

Concluzii

Eu am încercat să compensez lipsa participanţilor apropiaţi mie prin lansarea prin internet a invitaţiei, cu menţiunea că acest seminar are la bază o altfel de interpretare a geneticii moderne în spirit religios.

Singura personalitate care a preluat invitaţia şi a postat-o pe blogul său, a fost Eugen Istodor de la cunoscuta revistă Caţavencu, dar cele câteva mesaje batjocoritoare venite din partea cititorilor, l-au făcut şi pe el să nu mai insiste asupra subiectului lansat, “drepturile spermatozoidului”, ci doar să dea, unor batjocoritori, o replică nemuritoare: “(dreptul) de a fi nemuritor.”

http://istodor.catavencu.ro/2008/06/05/cosciug-ma-invita-la-cimpulung-voi-hei-voi-ce-paranormala-ari-trait/ şihttp://istodor.catavencu.ro/2008/10/08/cronica-de-om-cosciug-cere-drepturi-legislative-pentru-

spermatozoid/Domeniul de cercetare a cunoaşterii dincolo de limitele cunoaşterii pe care l-am abordat eu, pătrunzând

religios în cercetarea ştiinţifică şi ştiinţific în documentele religiei creştine, nu i-a interesat pe cei care se ocupă de finanţarea unui domeniu sensibil.

Poate argumentele mele nu sunt suficiente?Poate modul meu de abordare este greşit?Poate nu există nici o legătură între cele văzute şi cele nevăzute?Dar de ce sunt foarte multe persoane care văd ceea ce alţii nu văd?De ce Dumnezeu a spus că omul, deşi va vedea şi va auzi, nu va înţelege creaţia Lui fără credinţă în El?Aceste frământări m-au determinat să exprim: “Religia fără ştiinţă a rămas tradiţional o clasică busolă care ne arată, prin credinţa adevărată, drumul

drept către Dumnezeu. Ştiinţa fără religie este un vehicol modern orb, fără GPS, care ne duce cu o viteză de nedescris în toate direcţiile posibile, relative şi incerte, din care unele sunt fără ieşire sau fǎrǎ scăpare. Noi am adăugat, acestui vehicol ştiinţific, bio-GPS-ul necesar, dar nu şi suficient, luminării traseului spre Dumnezeu.”

Dar eu nu sunt singurul care vorbeşte despre drepturile seminţelor:http://www.medicalstudent.ro/publicatii/celulele-stem-unesco-si-cercetarea-privind-celulele-stem-aspecte-

etice-si-legislative.htmlTrăim într-un univers închis sub aripile protectoare ale Tatălui, univers care se va deschide în momentul în

care se va împlini scopul creaţiei, naşterea Fiului Omului cu nucleu divin, care va fi capabil să zboare şi să creeze asemeni Tatălui.

Vă mulţumim pentru participare şi sperăm ca vorbele noastre să devină utile oamenilor, în mod ştiinţific.Vă aşteptăm, de Înălţare, la seminarul de anul viitor!

Câmpulung, 7 iunie 2008

10. Conferinţa de la Heidelberg

Motto: Matei 15.14 – “Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor.”

Conferinţa de la Heidelberg a avut tenta unui astfel de eveniment managerial, deoarece genetica mondială traversează o perioadă de criză majoră. Apariţia unor informaţii noi ce conduc la evenimente nedorite în ADN-ul modificat genetic sunt realităţi menţionate de participanţii la acel eveniment.

Faptul că mulţi din cei care au prezentat referate nu au răspuns la întrebări, fie că nu au ştiut, fie că nu li s-a permis, a dat evenimentului o tentă de secretizare a informaţiilor. Calitatea discuţiilor, dată de pregătirea profesională a participanţilor, s-a desfăşurată amical, fără conflicte, dar şi fără soluţii miraculoase.

Eu am participat într-un mod cu totul neaşteptat la acest eveniment, în calitate de out-sider neînregimentat în vreun mediu academic de cercetare genetică cunoscut, şi încăpăţânarea mea de a insista în problema căutării ADN-ului mitocondrial paternal, nu a primit nici un fel de răspuns, prin ignorarea acestui subiect.

Până când geneticienii nu vor găsi răspunsul potrivit care să justifice prezenţa acestui ADN în spermatozoizii băieţilor născuţi, nu făcuţi, eu voi rămâne un încăpăţânat al credinţei în teoria Adam mtDNA.

Aceasta a fost ultima conferinţă la care cel puţin mi s-a permis să asist, chiar dacă nu mi s-a dat dreptul să vorbesc şi în care nimeni nu m-a jignit în direct. Pentru mine a fost o adevărată revelaţie despre iad şi rai!

Nu spun mai mult acum şi las reacţia inversă să-şi facă efectul în timp.De ce nu mă mai acceptă nimeni la astfel de conferinţe?Sunt eu considerat chiar atât de stupid încât să fie apreciată participarea mea drept jenantă şi inutilă?Sunt atât de perverse întrebările şi interpretările mele despre fertilizare, încât să depăşească vulgarităţile

mediatizate şi răspândite acum prin intermediul mass-media?Pot fi eu periculos prin accesul la cunoaşterea lor, deoarece nu respect rigorile cenzurii ştiinţifice şi

“trâmbiţez” dificultăţile şi criza prin care trece ştiinţa genetică?Cu siguranţă aş putea trişa înscriindu-mă sub un alt nume, deoarece figura mea nu este cunoscută.Dar acum nu mai sunt excitat de impotenţa lor declarată în secret, fie a oamenilor de ştiinţă, fie a teologilor,

deoarece îi urmăresc informaţional, iar cercetările unora îi vor conduce mai devreme sau mai târziu la descoperirea fizică a ceea ce a creat Dumnezeu, fie că au sau nu au credinţă în Dumnezeu, iar dogmele altora îi vor menţine acolo unde sunt.

Să-i ajute Dumnezeu să deschidă ochii şi să vadă realitatea aşa cum este!Redau mai jos numai o parte din referatul prezentat organizatorilor, deoarece acesta a fost editat

independent sub forma unei broşuri în limba engleză şi conţine în mare parte informaţiile prezentate încă de la începuturile promovării acestei idei, la seminarul organizat de mine în 2007 de Înălţare (vezi capitolul 3).

Referatul propus în scopul difuzării lui la conferinţă a fost editat în decembrie 2009, sub titlul “Mitochondrial Adam DNA data transmissions theory - ISBN 978-606-92107-1-0”.

Structura lui conţine:1. Noutăţi ştiinţifice2. Prezentarea teoriei “Adam mtDNA”3. Corpul uman şi comunicaţiile inteligente fără fir4. Câmpul electromagmetic

4.1. Oscilatorul rezonant4.2. Cavitatea rezonantă4.3. Klistronul reflex4.4. Antenele radio

5. Corpul uman şi câmpurile electro-magnetice5.1. Spermatogeneza5.2. Ovogeneza5.3. Fertilizarea5.4. Antenele biologice din corpul uman

6. Concluzii7. Scurtă biografie8. Bibliografie9. Anexe grafice

Teoria moştenirii genetice a ADN-ului mitocondrial masculin

12-16 September 2008 HeidelbergPrima conferinţă a EMBO despre centrozom şi nucleul celular

Rezumat: Furtuna creierelor şi a sufletelor – Procesele necesare şi suficiente unei bune funcţionări a organismului uman sunt meticulos potrivite de celule specifice, numite bio-manageri de proces, care utilizează proceduri intercondiţionate, transmise în organism prin trei canale de comunicaţie:

- chimic sau canalul proteic;- electric sau canalul ionic;- mitocondrial sau canalul fără fir al undelor magnetice.

Acest al treilea tip de comunicaţie iese din spectrul vizibil şi măsurabil şi introduce omul de ştiinţă într-o nouă competiţie. Pentru acest tip de bio-comunicaţie, insuficient cunoscut, noi aducem o nouă ipoteză teoretică, bazată pe analiza managerială multidisciplinară a unui model cibernetic propus de noi pentru omul perfect, prin simularea funcţiilor organismului uman cu ale unui sistem virtual computerizat, bazat pe managementul total al calităţii auto-cunoaşterii şi al funcţionării lui perfecte.

Principalele cărămizi folosite la construcţia acestui sistem virtual sunt:- creierul sau microprocesorul principal;- ADN-ul mitocondrial maternal sau bio-antenele celulare tip log-periodice;- ADN-ul mitocondrial paternal sau bio-antena centrală tip laser cuantic în cascadă.Acest ansamblu al cunoaşterii totale, clădit cu “raţiune cerebrală, simţuri bio-celulare neurovegetative, de

necesitate şi suficienţă organică, şi simţuri bio-sufleteşti nelimitate, a fost numit de noi “triunghiul principal al deciziei umane, IQ-EQ-CQ”.

Unul din principiile de bază ale managementului cunoaşterii şi calităţii totale ne impune recunoaşterea şi cercetarea oricărei informaţii produsă de umanitate de-a lungul timpului, chiar dacă ea poate părea la început o nebunie.

Deoarece în urma unei fertilizări naturale, spermatozoizii sunt natural echipaţi cu acest ADN mitocondrial paternal (piesa intermediară este un veritabil bio-GPS), noi considerăm că Adam mtDNA are un rol important în calitatea evoluţiei fiinţei umane, motiv pentru care am dezvoltat o nouă ipoteză asupra evoluţiei umanităţii, “Adam mtDNA theory”, care vine în completarea actualei ipoteze “Eve mtDNA theory”.

Cuvinte cheie: creier, mitocondrie, matern (Eve), patern (Adam).

1. Noutăţi ştiinţifice - recepţionate prin internet înainte de septembrie 2008- Joi, 24 iulie 2008 – Să urăm “La mulţi ani!” pentru a 30-a aniversare a primului copil conceput în

vitro, Louise Brown;- Un copil, două mame – primul caz de corectare genetică prin amestecul a două gene umane a fost

făcut prin înlocuirea unei porţiuni de genă bolnavă dintr-un ovul cu una sănătoasă extrasă dintr-un ovul de la o altă donatoare;

- Celulele Natural Killer controlează şi probabil decid diviziunea celulară; capacitatea lor de distrugere a celulelor canceroase scade la vârsta de peste 50 de ani;

- O echipă de cercetători de la Universitatea Cornell din New York a realizat primul embrion uman modificat genetic cu scopul de a studia fenomenul multiplicării celulare şi al dezvoltării bolilor; acesta a fost distrus după cinci zile, deoarece nu există o reglementare legală cu privire la efectuarea unor astfel de cercetări;

- Două echipe de cecetători de la Universităţile din Kyoto şi Wisconsin au extras celule de la o femeie în vârstă de 36 ani şi de la un nou născut, cu scopul de a crea celule stem etice;

- Membrii Parlamentului Britanic au aprobat, cu 336 voturi pentru şi 176 împotrivă, crearea embrionilor hibrizi prin mixarea ADN-ului uman cu ovule de animale; această măsură a fost luată cu scopul de a compensa numărul redus de embrioni umani necesari studierii celulelor stem;

- Cercetătorii australieni şi americani au extras gene ADN de la o fosilă de tigru Tasmanian pe care le-au introdus într-un şoarece; rezultatele au condus la concluzia că gena thylacine (tigrul tasmanian) Col2a1 are aceeaşi funcţionalitate cu gena Col2a1 a şoarecelui, mai exact controlează dezvoltarea oaselor şi cartilajelor;

- O femeie din America a primit cinci căţei clone ale celui mai iubit ultim pitbul, devenind astfel prima clientă a unei companii din Coreea de Sud, care a anunţat că acesta este primul servici comercial de clonare inaugurat cu succes;

- Cercetătorii chinezi au anunţat că au obţinut vaci modificate genetic, capabile să producă proteine care distrug cancerul uman;

- O anumită specialitate de lapte produs în China, a fost retras de pe piaţă, deoarece produce cancer;

- Cercetătorii de la Institutul Venter au creat primul genom sintetic adunând 147 pagini de litere reprezentând “cărămizile” necesare construirii ADN-ului uman.

- Oamenii de ştiinţă au descoperit mai mult de 100 de noi gene care cauzează cancer. Rezultatul acestor studii sugerează că numărul genelor cauzatoare de cancer sunt într-un număr mai mare decât s-a crezut iniţial;

- Cercetătorii de la Institutul Venter, împreună cu colaboratori de la Spitalul de Copii din Toronto şi de la Universitatea California San Diego, au publicat secvenţa individuală a genomului lui John Craig Venter, care acoperă cele două seturi de cromozomi moşteniţi de la părinţi; aceasta va reprezenta un important câmp de studiu şi analiză pentru a determina cum este afectată starea de sănătate a lui Venter de către proteinele alterate;

- Geneticienii de la Centrul Medical Universitar din Leiden sunt primii care au determinat secvenţa ADN a unei femei, fiind astfel prima europeancă supusă acestui studiu; urmare a acestei analize, secvenţa va fi publicată, exceptând punctele sensibile cu incidenţă privată; acest rezultat va contribui la înţelegerea diversităţii genetice a omului şi la durata de variaţie a cromozomului X;

- O echipă internaţională de cercetători a realizat prima hartă completă de mare rezoluţie a reţelei neuronale a cortexului uman; astfel s-a identificat existenţa unui singur nucleu de conectare (hub); acesta ar putea reprezenta cheia funcţionării celor două semi-sfere ale creierului. Munca unită a cercetătorilor de la Universităţile din Indiana şi Lausanne cu cei de la şcolile medicale din Lausanne şi Harvard reprezintă un pas imens în înţelegerea funcţionării celui mai complicat şi misterios organ al corpului uman. Ei au eleborat nu numai “conectecomul”, o hartă raţională a conexiunilor neuronale, dar au descris şi o nouă tehnică neinvazivă de continuare a muncii lor, în vederea elaborării unei alte hărţi, cu o rezoluţie superioară, a trilioanelor de conexiuni neuronale, tehnică ce a devenit un nou domeniu al ştiinţei, numit “Conectomică”.

- Compania Cyberkinetics din Foxboro a primit aprobarea de la Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor să înceapă trialul clinic pentru testarea implantului unui CIP de patru milimetrii pătraţi sub craniul pacienţilor paralizaţi; dacă rezultatul cercetărilor va corespunde aşteptărilor, CIP-ul va putea permite pacienţilor să transmită comenzi computerizate, cu deosebire cele gândite despre ambientul în care se află;

- Departamentul Apărării al SUA a planificat pentru următorii cinci ani realizarea de implanturi de microcipuri, fabricate de Universitatea Clemson, în creierele soldaţilor, pentru monitorizarea stării lor de sănătate;

- ESHRE (Societatea Europeană pentru Reproducerea Umană şi Embriologie), un lider mondial printre organizaţiile profesioniste de medicina reproducerii, a conceput un program pentru tratarea infertilităţii în ţările care doresc integrarea clinicilor de fertilizare în scopul lărgirii serviciilor de sănătate a familiei;

- CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară) a construit cea mai mare reţea de calculatoare pentru a studia originile universului.

“Vom avea oare inteligenţa de a regăsi, în neghiobia trufaşă a timpului pe care-l trăim, creştinismul tuturor începuturilor?” - Horia Roman Patapievici – Omul recent

“Ceea ce ştiinţa descoperă acum, religia cunoştea de mult!” - Mihai Eminescu – Fragmentarium

2. Prezentarea teoriei Adam mtDNA

Cercetarea ştiinţifică interdisciplinară este o metodă modernă de cercetare, care va conduce cu siguranţă fiinţa umană către pomul cunoaşterii totale. Pe lângă ştiinţele clasice, precum electronica, medicina, biofizica, biochimia, psihologia, matematica, etc., în intinerarul nostru către cunoaşterea totală am introdus principii ale teoriei managementului ştiinţific, precum metoda certitudinii, modelarea virtuală, diagramele de flux, elaborarea strategiilor şi a riscurilor, asigurarea calităţii informaţiilor, etc.

După doi ani de cercetare multidisciplinară, am ajuns la concluzia că în organismul uman se află un singur grup de ADN mitocondrial paternal, care lucrează ca un bio-laser cu scopul de a asigura comunicaţia inteligentă fără fir a organismului uman cu mediul ambient şi cu universul, pe baza unui program educaţional de management al autocontrolului şi autocorecţiei (LMSCC).

Cercetările noastre au demarat de la asemănarea desenului spermatozoidului cu al microfonului, sesizată de fiul meu în timpul pregătirii pentru facultate. În cadrul acestor cercetări pur teoretice, noi comparăm proiectarea, construirea şi funcţionarea unei instalaţii tehnologice complexe (exemplu o centrală nucleară) cu etapele organizatorice asemănătoare prin care trece organismul uman.

De ce este atât de important managementul ştiinţific în orice proces de transformare?Deoarece omul modern trebuie să devină managerul lui şi al propriei familii şi trebuie să oscileze între

stările de STĂPÂN şi SCLAV (master-slave), aşa cum ne-a recomandat Hristos (“Care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.” - Matei 20.26).

Fiecare trebuie să cunoască şi să respecte procedurile, normele şi legile unei lumi armonizate, şi nimeni nu trebuie să rişte prin acţiuni îndreptate împotriva scopului central propus de societate, testând procedura “pisicii lui Shrodinger”!

Dacă privim diagrama de flux anexată, putem distinge două trasee principale: traseul ROŞU, sau traseul direct al proceselor de transformare a materiei, şi traseul ALBASTRU, un traseu virtual al fluxurilor de informaţii sau de cuvinte. Nu vom vorbi acum de traseul VERDE, cel al reciclării deşeelor.

Rolul managerului este de a instrumenta traseul ALBASTRU al cuvintelor despre o lume virtuală în lumea reală, iar principala caracteristică a unui bun manager este de a utiliza toate informaţiile pentru a fi sigur că a luat toate măsurile de evitare a riscurilor în vederea aplicării celei mai corecte decizii de a modela procesele ROŞII în sensul armoniei lumii vii. Prelevarea celor mai plauzibile ipoteze din rândul informaţiilor vechi şi noi, compararea, intercondiţionarea şi plantarea lor într-o imagine virtuală a viitorului, seamănă cu plantarea pieselor unui joc puzzle.

Informaţia îi asigură managerului disponibilitatea de a zbura cu o viteză incredibilă de la trecutul cunoscut la viitorul incert, separând binele de rău pentru a modela un viitor perfect.

Trasabilitatea sistemului depinde numai de decizia managerului central şi ea poate uneori afecta traseele individuale, chiar dacă anumiţi manageri individuali pot lua decizia de a merge pe trasee diferite sau chiar opuse.

În conformitate cu procesul de transformare simulat de noi, sunt menţionate două procese organice distincte: procesul material real, destinat evoluţiei, şi procesul informaţional virtual, destinat controlului asigurării calităţii evoluţiei.

Comparând aceste procese cu cele din corpul uman, observăm că procesul neuronal este un proces de colectare şi de transmitere a informaţiilor din procesele organice către creier şi se aseamănă cu supravegherea proceselor de prelucrare din activităţile industriale, procese cu o durată precizată în timp. Procesul energetic, asigurat de ADN-ul mitocondrial celular feminin, este asemănător sistemului de asigurarea calităţii. Asemănător tuturor proceselor de transformare, procesul material şi cel virtual trebuie să coopereze pentru a îndeplini scopul fiinţei umane, încă nedescoperit, prin controlul funcţiei directe de transfer pe baza vitezei funcţiei de reacţie inversă.

Funcţia de transfer a proceselor materiale, fizice şi chimice, din organismul uman este destinată în principal producerii energiei necesare acestor procese interne, dar o mică parte este conservată pentru a fi utilizată, conştient sau nu, în procese viitoare, cunoscute sau necunoscute, în conformitate cu legea entropiei.

Conform acestei legi, gradul de dezordine dintr-un sistem închis este proporţional cu această energie neconsumată, energie care de multe ori conduce la producerea unor tensiuni între anumite părţi ale sistemului, care pot produce conflicte reale.

Funcţia directă de transfer a informaţiilor rezultate în urma proceselor este asemănătoare unui proces virtual privit în oglindă şi este utilizată de managementul sistemului pentru a coordona şi corecta traseul sistemului către scopul stabilit.

În tehnică sunt utilizate două tehnologii de transmitere a datelor: prin fire (analogie cu sistemul nervos, cel sanguin şi cel limfatic) şi fără fire (wireless – asemuit de noi cu cel mitocondrial); cea de-a doua tehnologie se face practic prin eşantionare, asemănându-se cu sistemul de asigurarea calităţii proceselor tehnologice, care asigură o viteză crescută a reacţiei inverse în vederea determinării rapide a neconformităţilor şi a prevenirii repetării lor.

În conformitate cu legea entropiei informaţionale, emisă de Shanon, cantitatea informaţiei existentă în sistem este proporţională cu ordinea existentă a elementelor din sistem, stabilită dinainte printr-un plan şi contribuind la rezolvarea rapidă a conflictelor fără implicaţii materiale majore.

Precursorul acestei metode a certitudinii a fost Leibniz.Prin analogia făcută de noi, aceste două tipuri de comunicaţie există şi în corpul uman. Fiecare parte a

corpului uman utilizează şi produce informaţii. Managerul central al acestor informaţii este creierul, care utilizează cele două tehnici de colectare şi distribuire a informaţiilor. Prin extrapolare a metodelor de control utilizate în comunicaţiile spaţiale, simulăm funcţionarea creierului cu a microprocesoarelor utilizate în sistemele LMSC (learning management system control) şi considerăm ca el controlează bioantenele mitocondriale, laserul cuantic în cascadă Adam mtDNA, aflat în apendicele xifoid al sternului (coasta lui Adam), şi antenele log-periodice Eve mtDNA, aflate în aproape toate celulele umane, cu scopul de a maximaliza raportul semnal/perturbaţii şi câştigul şi a minimaliza puterea de ieşire şi erorile dintre semnalul dorit şi semnalul recepţionat.

Creierul controlează prin fire neuronale şi fără fire întregul corp uman indivizibil, inclusiv aceste bio-antene, şi memorează (stochează) informaţiile în proprii neuroni. Un exemplu din tehnică, utilizat pentru a demonstra această capacitate cerebrală: anumite tehnici militare şi medicale utilizează micro-cip-uri implantate în creier pentru a culege informaţii despre sănătatea corporală şi pentru a controla acţiunile umane. Un alt exemplu este cel al persoanelor special antrenate, capabile să comunice prin telepatie indiferent dacă au fost sau nu introduse în cuşti Faraday. Acest tip de comunicaţie fără fir ne incită să simulăm şi să acceptăm, cel puţin teoretic, posibilitatea tehnică pentru un sistem bio-fizic de a fi conectat fără fir cu baze de date externe, vizibile sau invizibile.

Noi credem că acest bio-laser central, Adam mtDNA, lucrează ca un centru colector de date, eşantionând toate informaţiile ca un adevărat manager al sistemului de asigurarea calităţii, inclusiv asigurând comunicaţia fără fir cu celelalte bio-antene din corpul uman, Eve mtDNA. În acelaşi timp el asigură comunicaţia la distanţă cu universul, transmiţând informaţii către creier, necesare adaptării corpului uman, dar şi a formării, în măduva osoasă din stern, a elementelor figurate necesare reîmprospătării sângelui.

Este posibil să existe o bază de date externă conectată cu acest traductor biologic, care să fie depozitată pe o undă magnetică personalizată, numită spirit, care există distinct, asemeni unei corzi energetice liberă într-un câmp de unde, extern corpului, şi care lucrează armonic cu corpul uman, personalizat individual.

Punctele 3, 4 şi 5 ale referatului nu le-am inclus în această traducere, deoarece conţin aceleaşi informaţii prezentate în capitolul 3 al prezentei cărţi.

6. Concluzii

Întrebarea de bază pentru cercetătorii participanţi la această conferinţă: este omul o fiinţă incomplet evoluată care acceptă hazardul sau loteria evoluţiei vieţii, cauzată de particule necunoscute conform teoriei mecanicii cuantice şi faimosului ei principiu al incertitudinii, sau este o persoană neajutorată care acceptă fatalitatea faimoasei apocalipse religioase?

Când vedem că oamenii inteligenţi au grijă faţă de animalele neajutorate, noi punem o simplă întrebare: cine este deţinătorul adevărului, STAPANUL sau SCLAVUL?

Care este diferenţa dintre viaţa hazardată a animalelor sălbatice şi viaţa organizată a omului?În opinia noastră, pentru a deveni un STAPAN complet, omul trebuie să ştie sa fie în acelaşi timp şi un

SCLAV complet. Pe lângă cele cinci simţuri umane cunoscute, care-l direcţionează pe om numai către idea de stăpân, el se confruntă acum cu o nouă percepţie generată de câmpuri energetice invizibile şi necunoscute.

Pentru a deveni un bun manager creator, omul nu trebuie să aştepte ca “Cineva” să vină şi să-i rezolve problemele vitale ale evoluţiei în condiţii de calitate a vieţii, din ce în ce mai crescută.

Sunt multe ipoteze şi teorii ştiinţifice, filozofice, metafizice, religioase, etc. şi fiecare din ele conţin o parte din adevărul suprem, pentru că fiecare din ele deţin dovezi de netăgăduit, chiar dacă unele din ele nu pot fi reiterate la dorinţa şi voinţa omului, fapt neagreat de oamenii de ştiinţă.

Bolile fizice cunoscute de om sunt amplificate de boli ale spiritului, şi, în conformitate cu fenomenele de rezonanţă magnetică caracteristice transformărilor câmpurilor energetice magnetice şi electrice, este posibil ca o boală imaterială să devină o boală organică şi invers.

Noi nu am făcut studii de laborator şi nu deţinem date statistice. Noi doar combinăm informaţiile produse de umanitate de-a lungul timpului, pe baza cărora nu putem certifica veridicitatea teoriei noastre sau faptul că lumea este guvernată pe baza ei, dar noi argumentăm ştiinţific că această teorie este funcţională în lumea reală şi este demonstrabilă şi repetabilă la decizia omului care cunoaşte şi poate manipula lumea organică şi anorganică prin câmpuri electro-magnetice.

Frecvenţa de rezonanţă centrală a acestui clistron reflex biologic este foarte ridicată (în opinia noastră, maximul energiei recepţionate se produce la frecvenţa de 30-33 THz, pentru o lungime de undă λ = πD ~ 9 -10 µ), motiv pentru care nimeni nu poate declara această ipoteză drept corectă sau falsă, pentru că pe acest nivel al dezvoltării capacităţilor tehnice noi nu putem măsura şi controla această frecvenţă.

Acest model matematic, electronic şi cibernetic al lumii vii ne permite să înţelegem, să administrăm şi să prevedem miracolele invizibile ale vieţii. Din punctul de vedere al managementului cunoaşterii şi calităţii totale a unui sistem, cea mai bună cale pentru a atinge cunoaşterea totală este înţelegerea utilizării inteligente a tehnicilor de comunicaţie dintre componentele independente şi nucleul decizional central.

Comunicaţia verticală cu universul deschis, de tipul CQ, realizată prin intermediul unui grup de antene dipol circular, montate în serie, ar trebui să completeze, prin decizia neuronală IQ, comunicaţia dispusă în plan orizontal, realizată prin antenele log-periodice, reprezentate de ADN-ul mitocondrial celular, care determină cunoscutul coeficient al emoţiilor, EQ.

Atenţie la fertilizarea “in vitro”! Nu uitaţi să introduceţi neglijatul Adam mtDNA!Această greşeală va conduce fiinţa umană să utilizeze numai comunicaţia orizontală, disponibilă şi la

animale şi plante şi utilizată de acestea doar pentru evoluţia prin selecţie naturală!Acum, chiar dacă omul este informat non-stop prin intermediul acestor tehnologii de comunicaţie fără fir, el

produce, voluntar sau nu, acţiuni conforme sau neconforme vieţii. Decizia de a reduce neconformităţile sub o limită suportabilă revine managementului social şi administrativ. Acest tip de decizie trebuie demonstrat ştiinţific, deoarece omul este liber să facă, în avantajul său, tot ceea ce doreşte, fără să-şi dea seama dacă există sau nu reacţii nevăzute şi impredictibile.

Către sfârşitul vieţii, Albert Einstein a demarat teoria unificării câmpurilor electro-magnetice, o teorie asemănătoare conectării sistemelor individuale de producere a energiei electrice în sisteme mari centralizate. Conform acestei teorii, pentru cuplarea unui câmp energetic individual este necesară sincronizarea lui pe baza referinţei de amplitudine, frecvenţă şi fază a sistemului la care aderă. Fiecare centrală independentă rămâne o componentă individuală de sine stătătoare, care va debita în sistem energii diferite, în funcţie de capacitatea ei şi de cerinţele sistemului, dar va fi permanent armonizată cu referinţa.

Privind procesele sociale din ţările avansate (colectivităţi umane, ţări, grupuri unionale, etc.), sincronizarea acestora apare destul de uşoară, prin respectarea integrală a normelor de convieţuire. Aceste procese sunt procese de interconectare orizontală de genul comunicaţiilor telefonice mobile, realizate prin antenele terestre în cadrul unei celule. În telefonie, în momentul în care se iese din celula respectivă, este necesară o confirmare prin satelit, de la un sistem central, a acceptării unui nou utilizator în noua celulă. Acest fapt nu se poate petrece la nivel social, deoarece nu există pe verticală un sistem de management social care să confirme că noul intrus cunoaşte şi va respecta regulile noii celule. În sistemele sociale sunt prea multe referinţe (aproximativ 10000 de concepte

religioase şi aproximativ 10000 de domenii ştiinţifice), pe baza cărora oamenii planetei nu vor şi nu acceptă referinţele celorlalţi.

Teoriile umane, aria lor de cunoaştere şi de distribuţie, arată ca o dispersie de câmpuri energetice şi, chiar dacă pulsul uman este acelaşi, fazele şi amplitudinile lor sunt nişte funcţii dependente de momentul, de locul şi de nivelul tradiţional al cunoaşterii grupului în care au luat startul.

Sincronizarea lor trebuie făcută fără forţare, fără distrugeri fizice sau spirituale, printr-un sistem managerial complex, un fel de Mângâietor (Evanghelia după Ioan), care să le înţeleagă pretenţiile, să le corecteze neconformităţile şi să le accepte în sistem ca pe nişte componente individuale, bine precizate, cu roluri şi cu funcţii necesare sistemului şi pe care celelalte părţi nu le pot îndeplini.

Acest proces arată ca un ansamblu tehnic, gen automobil, sau ca un ansamblu organic, gen organism uman.

Privind sistemele radiotehnice de comunicaţii terestre şi spaţiale, pentru a obţine entropia informaţională maximă cu un minim de entropie energetică este necesară orientarea spaţială a antenelor. Asemeni tehnicii, traductoarele biologice ale corpului uman, Adam mtDNA şi Eve mtDNA, trebuiesc orientate în aceeaşi direcţie, viaţa.

Această descoperire poate avea implicaţii religioase?Este posibil, privită din anumite direcţii, dar nu cred că este atât de important dacă omul utilizează pentru

aceasta un bio-GPS divin în scopul atingerii desăvârşirii pomului cunoaşterii şi pomului vieţii, care în final îl vor ajuta să devină asemeni lui Dumnezeu.

Un bun exemplu în acest sens este acţiunea administraţiei SUA de a aloca în 2003 un buget de aproape 4 miliarde de dolari pentru urmărirea proceselor mentale din timpul diverselor revelaţii religioase.

Rezultatul a fost uimitor: procesele mentale încetează în timpul revelaţiilor religioase.Acest triunghi planar al deciziei umane, propus de noi IQ+EQ+HCQ, va trebui manageriat cu grijă şi

responsabilitate de oamenii de ştiinţă, care vor trebui să includă, fără resentimente, credinţa verticală în adevăratul Dumnezeu (DCQ). Această recunoaştere ştiinţifică a comunicaţiei verticale cu Divinitatea ne va ajuta să atingem cunoaşterea totală, prin crearea adevăratului “con al fertilizării ştiinţei”, ce ne va conduce la “pomul vieţii”.

Ce tip de credinţă divină este necesară pentru a balansa credinţa în simţurile organice şi în raţiune?În conformitate cu credinţa omului în armonizarea propriilor lui capacităţi (IQ+EQ+CQ), omul va trebui să fie

ştiinţific informat despre propria capacitate de a utiliza un sistem de management (LMSCCE) pe care nu-l poate dobândi decât prin educarea propriului sistem neuronal, adevărata oglindă materială a pomului cunoaşterii.

Este posibil ca “Cineva” să fi proiectat o lume perfectă, cu un nucleu perfect pentru administrarea ei (omul, dotat cu creier, cu radar terestru Eve mtDNA şi cu radar spaţial Adam mtDNA) şi cu un reglaj perfect asigurat prin reacţie inversă.

Este posibil ca acest nucleu perfect, omul, care deţine cea mai completă bază de date, să fie dotat şi cu un depozit virtual de stocare a datelor pe o coardă energetică liberă, numită suflet, chiar dacă acum omul de ştiinţă consideră acest aspect ca pe o “fantezie religioasă”, iar teologii îl consideră o “provocare diabolică”.

11. Intenţia de a oferi o carte drept Mărţişor

Motto: Nicolae Spinei, profesorul meu de literatură – Eseu asupra suferinţei – “Cuprinsă poetic şi filozofic, genial în metafora –castă ca ghiaţa, neprihănită ca zăpada-, putea într-o astfel de fiinţă să vegeteze ceea ce ispiteşte, ochiul te minte, urechea te înşală? ... Pentru teza raţiunii pure, antiteza este femeia, slăbiciune.”

La sfârşitul lunii februarie 2009 am solicitat la Primăria sectorului 3 acordarea unei autorizaţii de a distribui mărţişoare în Piaţa Universităţii Bucureşti şi am primit un răspuns negativ, pe motiv că nu mai au timpul necesar pentru a analiza cererea mea. Cum puteam eu să-mi realizez intenţia de a oferi o carte drept mărţişor?

Dacă pe Becali l-au arestat fiindcă a prins hoţii, fără să aibă atestat de prindere hoţi, ce mi-ar fi făcut mie poliţia şi fiscul dacă mă prindeau în Piaţa Universităţii oferind mărţişoare fără autorizaţie?

Nici nu m-am gândit şi nici nu vreau să mă gândesc.Aveam internetul la dispoziţie, care, chiar dacă nu-mi oferea contactul direct cu fiinţele “neprihănite ca

zăpada” sau Albă ca Zăpada, din ce în ce mai rară prin noile noastre poveşti de dragoste, şi nici satisfacţia din privirile celor care mi-ar fi acceptat oferta, îmi oferea oportunitatea să descarc oferta mea prin poşta electronică.

Asta am şi făcut, adăugând cărţii şi o mică broşură, prin care semnalam ştiinţific, pentru prima dată în lume, dualitatea sufletului uman.

Această dualitate a sufletului uman este tratată de multe popoare în tradiţiile şi în religiile lor (vezi conceptul Yin-Yang sau conceptul suflet pământean, asemănător animalului, şi duh de viaţă sau spirit divin, asemănător Domnului) şi a fost prezentat artistic în nenumărate opere, din care cea mai sugestivă mi-a părut celebra expresie din opera lui Goete: "Două suflete locuiesc în pieptul meu, şi unul vrea să se despartă de celălalt".

Femeia, considerată de fostul meu profesor de literatură o “slăbiciune”, asemeni tuturor conceptelor tradiţionale, religioase, filozofice, psihologice şi, mai nou, ştiinţifice, a fost creată de Dumnezeu pentru a fi un partener necesar şi suficient al bărbatului în administrarea creaţiei divine.

Dacă intrăm în lumea nucleară a geneticii umane, regăsim aceşti doi parteneri celebri ai creaţiei divine, Adam şi Eva, în cele mai fascinante componente celulare, mitocondriile, pentru studiul cărora doctorul de origine română, Emil Palade, a primit premiul Nobel.

Studiul lor, bazat pe năstruşnicul lor amestec, nevăzut şi neaşteptat, în ADN-ul nuclear, continuă.Adam şi Eve mtDNA sunt acum utilizate de oamenii de ştiinţă pentru a emite noi ipoteze privind evoluţia

umanităţii. Controversele apărute în lumea ştiinţifică pe baza interpretărilor atribuite acestor mitocondrii în diversele funcţii pe care le îndeplinesc în organismul uman şi în evoluţia fiinţei umane sunt în toi. Criza interpretărilor privitoare la stagnarea evoluţiei organice a fiinţelor vii a fost prezentată destul de explicit de un grup de profesori într-un manual de biologie clasa XII-a pentru liceu, sub forma analizei crizelor informaţionale ale evoluţiei , şi a fost semnalată recent de oamenii de ştiinţă (“Should evolutionary theory evolve? Some biologists are calling for a rethink of the rules of evolution.” - by Bob Grant http://www.the-scientist.com/article/display/56251),

Dacă evoluţia a încetat deoarece totul a fost făcut “foarte bine”, aşa cum ne-a spus Dumnezeu prin Moise în Geneză, atunci ce a analizat şi ce a prezentat Darwin în celebra lui “Teorie a evoluţiei speciilor”?

Când a încetat cu adevărat creaţia perfectă a lumii?A existat şi creaţie şi evoluţie în acelaşi timp?De ce omul, pe baza sintezei genetice, nu a fost capabil până acum să creeze nici o fiinţă nouă utilă naturii

şi omului?De ce omul nu este capabil să producă un utilaj în care să introducă iarbă şi să scoată lapte?De ce omul se străduieşte să producă genomul, dacă omul a fost creat perfect de Dumnezeu?Ce va fi această creaţie a omului, care vrea să semene sieşi?De ce omul crede că va ieşi din crizele multiple, pe care el singur le-a creat, fără ajutorul lui Dumnezeu?Răspunsul meu este simplu, fiind bazat pe informaţiile din Biblie comparate cu analiza utilajelor

computerizate moderne, deoarece “duhul fiarelor” este diferit de “duhul fiinţelor vii”.“Ce” sau “Cine” le face diferite?Ce înseamnă “lumea civilizată” şi de ce încearcă ea să rupă legătura cu tradiţiile şi cu religiile?De ce lumea civilizată se teme de pierderea credibilităţii ştiinţei, incapabilă acum să rezolve toate

problemele umanităţii, datorită unor oameni, loviţi de hazardul şi de incertitudinea acestei lumi nevăzută a mecanicii cuantice, prin reîntoarcerea credinţei lor la tradiţii şi la religii?

Prin cuvintele noastre vă vom introduce în mirifica lume a nano-biologiei, în care celebrele personaje biblice Adam şi Eva au prins viaţă în ADN-ul mitocondrial din organismul uman, prin grija şi bunăvoinţa divină, dar şi prin ştiinţa Lui de “a plini cu carne” baza de date subtil ascunsă în “coasta lui Adam”.

Noi aducem acum în faţa întregii omeniri dovada ştiinţifică a creaţiei lumii dintr-o coastă, mai precis a utilizării ADN-ului mitocondial masculin existent în apendicele xifoid al sternului .

"Cântec pentru anul 2000"

"Vulturul ce roteşte sus,Va fi atunci de mult apus.Lângǎ Sibiu, lângǎ Sibiu, prin lunci,Numai stejarii vor mai fi şi atunci.Mai aminti-mǎ-va un trecǎtorVreunui strǎin, sub ceasul lor?Nu cred sǎ mǎ vesteascǎ cineva,Cǎci basmul ar începe-aşa:Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu,Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu."

Lucian Blaga, 1943

Sǎ lǎsǎm basmul şi sǎ pǎtrundem cu curaj în acest miraj virtual al descoperirii tunelului real prin care lumina divinǎ a pǎtruns genetic la om, tunel numit în limbajul clasico-modern “Procesul de transformare al Cuvântului lui Dumnezeu în cuvântul întrupat”.

Acum, la începutul mileniului trei, vom porni împreunǎ, prin aceastǎ broşură ştiinţifico-religioasǎ, în cǎutarea ştiinţificǎ a veşnic contemporanului Dumnezeu, utilizând cele mai moderne tehnologii de procesare a datelor şi de management al cunoaşterii şi calitǎţii totale, precum divinul echipament de orientare spaţialǎ a vehiculelor luminii genetice, bio-GPS-ul adamic, luându-i drept cǎlǎuze pe clasicii “şerpaşi” ce cunosc drumul, deoarece ei au fost cândva cǎlǎuziţi de El ca noi sǎ ajungem aici, pe drumul pavat de El.

În acest capitol, veţi găsi o încercare a noastră de a demonstra raţional iraţionalul vorbelor religioase, făcută nu cu intenţia de a schimba conceptul religios, ci cu intenţia de a-l întări şi a-l pecetlui pentru totdeauna.

Pervertirea lui AdamScurtǎ istorie a crizelor umanitǎţii

De la Cuvântul lui Dumnezeu la Turnul Babel1-8 Martie 2009, Bucureşti, Piaţa Universitǎţii

1. Dialog virtual, despre viaţă, cu bune şi cu rele- Hristos, Biblia, Ioan - “Eu sunt Calea, Adevǎrul şi Viaţa. Tatǎl, care rǎmâne întru mine, face lucrǎrile Lui. Cel ce crede în Mine va face şi el lucrǎrile pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face. Spre judecatǎ am venit în lumea aceasta, ca cei care nu vǎd sǎ vadǎ, iar cei care vǎd sǎ fie orbi. Acestea vi le-am spus, ca sǎ nu vǎ smintiţi, ca sǎ vǎ aduceţi aminte de ele când va veni ceasul lor. Iar, când va veni Mangâietorul, pe care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Incă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Duhul Adevărului vă va călăuzi la tot adevărul.”- Daniel, Biblia - “Va fi vreme de strâmtoare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi pânǎ în vremea de acum….şi va creşte ştiinţa.”- Mihai Eminescu, Fragmentarium - “S-ar părea că ştiinţa, care caută înţelesul acestor forme, cearcă a întoarce oamenii de unde-au plecat – deşi pe o cale foarte lungă.… Astfel pentru problemele ştiinţei nu va ajunge viaţa omenirei ş-a Pământului, şi desigur cel din urmă om va sta tot înaintea ultimei probleme, fără să aibă răspunsul la ea.”- William Blake - “Nebunul care persevereazǎ în nebunia sa va deveni înţelept.”- Pavel, I Corintieni,1,21-23 - “De vreme ce întru înţelepciunea lui Dumne-zeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sǎ mântuiascǎ pe cei ce cred prin nebunia propovǎduirii. Fiindcǎ şi iudeii cer semne, iar elinii cautǎ înţelepciune. Însǎ noi propovǎduim pe Hristos cel rǎstignit: pentru iudei smintealǎ; pentru neamuri nebunie.”

- Lucian Blaga, Luntrea lui Caron - “Acum când materia a înnebunit, dorind să pună stăpânire pe tot ce există, Leonte ar vrea să dea dovadă că materia nu l-a învins. Brodnicii continuă să facă un fel de frondă instinctivă faţă de situaţie. Le repugnă, desigur, orice adaptare la lumea, zisă nouă, ce se înjghebează, siluind în tipare anapoda, toate sectoarele vieţii. Dar brodnicii se comportă necerebral. Fronda lor se istoveşte, rapsodic, în reacţii organice, negândite.”- Autorii - “Materia omoarǎ spiritul, dar lipsa ei nu-l înnobileazǎ. Simţurile celulare îţi trezesc organic dorinţa, ştiinţa neuronalǎ îţi trezeşte curiozitatea, iar credinţa îţi dǎ mǎsura dintre teama de necunoscut şi încrederea în forţele proprii. Noi am gustat cu mǎsurǎ din fructele fizice ale pomului real al cunoaşterii, din dorinţa, din curiozitatea şi cu încrederea că ne vom cunoaşte, dar nu ne-am îmbuibat din teama de a nu ne mai recunoaşte.”- http://www.zenit.org/article-22635 - “Membrii Parlamentului Britanic au aprobat luni 19 mai 2008, cu 336 de voturi pentru şi 176 împotrivǎ, crearea embrionilor hibrizi, prin introducerea ADN-ului uman în celule de animale. Aceastǎ mǎsurǎ a fost luatǎ cu scopul de a compensa criza embrionilor umani utilizaţi în cercetarea celulelor stem.”- http://www.banknews.ro/stire/13015 - “Controversatul om de ştiinţǎ american John Craig Venter a anunţat cǎ a creat prima formǎ de viaţǎ artificialǎ, despre care sperǎ cǎ va fi un posibil remediu pentru boli şi pentru încǎlzirea globalǎ. Pat Mooney, directorul organizaţiei pentru bioeticǎ ETC Group, a comentat cǎ Venter creazǎ "un şasiu" pe care poate fi construit aproape orice.” - http://seekingalpha.com/article/114399 - “Northfield Laboratories Inc. a fost cotatǎ luni 9 ianuarie 2009 la bursǎ ca urmare a aprobǎrilor obţinute pentru fabricarea şi utilizarea pe scarǎ largǎ a produsului PolyHeme, un substitut artificial al sângelui uman. Acest produs a fost creat pentru a compensa crizele de sânge uman necesar transfuziilor şi ca o alternativǎ pentru susţinerea vieţii umane în cazurile de dezastre naturale.”- Pavel,Timotei, 6.10 – “Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor”.- http://www.the-scientist.com/blog/display/55353 - “Societatea Geron Corp California a anunţat pe 23 ianuarie 2009 cǎ a primit aprobarea de la Administraţia Americanǎ a Alimentelor şi Medicamentelor sǎ înceapǎ triajul pentru primele studii clinice din lume bazate pe terapia celulelor stem obţinute din embrioni umani.”- Un american, Proverb - “Noi nu am moştenit pǎmântul de la strǎmoşi, ci l-am împrumutat de la copiii noştri.”- Stephanie Meyer, Luna Nouă - “...nu puteam să-mi scot din cap imaginea violentă a celor doi vârcolaci care se luptau. Stomacul mi se revolta gălăgios, dureros şi gol, iar capul mă durea pentru că eram foarte îngrijorată.”- Traian Băsescu, Dialog la Naşul - “Mă îngrijorează puterea.... Dacă aş fi fost comandant pe Titanic, nu se scufunda!... Nu sunteţi dumneavoastră sigur, eu sunt!... Asta e ţara în care oligarhia a ajuns să dicteze dezinformarea românilor.”- Mircea Eliade, Oceanografie - “Trăim vremuri tulburi, în care nu mai există nici o scară a valorilor, totul este haos iar legea junglei pare a fi singura lege care funcţionează. Care ar fi soluţia să depăşim într-un fel această criză spirituală?”- Barack Obama, Indrazneala de a spera - “Educaţia le permite copiilor să spere la o viaţǎ mai bunǎ… Mi-am exprimat o părere de neclintit, bazată pe credinţa mea în Dumnezeu.”- Un manager, din principiu –“Încrederea elimină frica, ura şi invidia.”- Rocco Buttiglione, candidat CE - “Uniunea Europeană se îndreaptă spre un totalitarism care doreşte să devină o religie de stat, o religie ateistă, nihilistă ... o religie, care va deveni obligatorie pentru toţi.”- Editura Humanitas - “Hristos răstignit din nou,… asemeni celorlalte cărţi ale lui Nikos Kazantzakis, este o mărturie a luptei dintre carne şi spirit, dintre instinct şi morală.”- Mircea Vintilă - “Pe pǎmât avem de toate, şi mai bune, şi mai rele,… ce-am putea şi nu se poate, şi noroi, şi stele.”- Dumnezeu, Biblia, Facerea - “Haidem, dar, sǎ Ne pogorâm şi sǎ amestecǎm limbile lor, ca sǎ nu se mai înţeleagǎ unul cu altul.”

2. Cuvântul care face şi desface, care încheagă şi descompuneAm încheiat citatele cǎlǎuzelor umane, divine şi diabolice, în mod voit cu acest ultim paragraf, pe care l-am

ales ca cel mai reprezentativ pentru vremurile pe care le trǎim acum, “timpul construcţiei virtuale a Turnului Babel”. Deoarece facem referire la o celebrǎ expresie menţionatǎ în cartea de cǎpǎtâi a lumii creştine, Biblia, care a tratat capacitatea oamenilor de a se exprima şi a se înţelege cu Dumnezeu prin cuvinte, vom menţiona cǎ din studiul Bibliei, am tras concluzia cǎ existǎ patru forme concrete de manifestare a cuvântului: gândit, revelat, rostit şi întrupat.

Cuvântul este aparent o noţiune abstractǎ şi este utilizat în dialogul dintre douǎ sau mai multe persoane ca mijloc de exprimare. Procesul de trecere de la o formǎ a cuvântului la o altǎ formǎ se numeşte proces de transformare şi este utilizat pentru a face trecerea de la virtual la real, prin sinteza lucrurilor gândite dar nefăcute, şi de la real la virtual, prin analiza lucrurilor fǎcute şi existente fizic.

Virtualizarea este un procedeu dual de transformare a cuvântului, prin sintezǎ şi/sau prin analizǎ, şi este un termen larg ce se referǎ la abstractizarea materiei. Virtualizarea este practic un strat abstract, nesesizabil de toată

lumea, care desparte componenta materialǎ de programul informaţional de operare sau de funcţionare, pentru a asigura o mai bună gestionare a resurselor, prin cunoaşterea şi controlul total al lor.

Virtualizarea este un procedeu tehnic ingineresc, utilizat în proiectare şi numit “flow chart”, de transformare informaţionalǎ a caracteristicilor fluxurilor materiale concrete dintr-un sistem fizic lucrativ într-o diagrama de fluxuri de imagini şi cuvinte, asemeni grafurilor de fluenţǎ utilizate în teoriile matematice, prin care se permite interacţionarea inteligibilǎ şi neconflictualǎ “între/şi cu” aceste fluxuri materiale sau cu alte sisteme lucrative, fizice sau virtuale, cu care interacţionează sistemul proiectat. Virtualizarea imagineazǎ crearea unei singure structuri fizice, funcţionalǎ perfect în tot ansamblul ei (ex. universul material), pentru a determina crearea şi selectarea calitativǎ şi cantitativǎ a elementelor fizice necesare şi suficiente funcţionǎrii la modul individual ca mai multe maşinǎrii fizice perfecte (ex. omul şi natura), integrabile neconflictual în acest ansamblu funcţional.

Reciproca sau interpretarea inversǎ lucrativă a diagramei gândite anterior, prin selecţia şi asamblarea unor subansambluri despre care ştim cǎ funcţioneazǎ perfect, determinǎ formarea unui ansamblu real care funcţioneazǎ ca o singurǎ maşinǎ perfectă. Programul de operare sau legea de funcţionare permite funcţionarea multiplelor nano-maşini virtuale, cu sisteme de operare personalizate, sǎ ruleze separat pe structura aceleiaşi maşinǎrii universale fizice, una lângǎ alta, fǎrǎ a intra în conflict, asemeni circulaţiei automobilelor pe drumurile publice, bazată pe legea circulaţiei. Virtualizarea poate fi privitǎ relativ la poziţia celui care o realizeazǎ, deoarece ea se poate desfǎşura din douǎ direcţii, aparent opuse:

- trecerea de la virtualul vag la virtualul concret prin sintezǎ informaţionalǎ,- trecerea de la realul concret la virtualul concret prin analizǎ informaţionalǎ.Prin virtualul concret înţelegem informaţia depozitată pe un suport material, în sensul larg definit al

cuvântului exprimat sau rostit.Prima direcţie de abordare, cea a lucrului numai în virtual, este cea mai subtilǎ formǎ de imaginaţie şi este

atribuitǎ gânditorului sau acelor persoane cu capacitǎţi intelectuale deosebite, care mai întâi imagineazǎ în gând un sistem original pe care-l memoreazǎ printr-o tehnologie şi pe un suport încǎ necunoscute omului, în tot ansamblul lor, dar conescibile, numite gândul ascuns, informaţia primarǎ sau cuvântul nerostit. Sunt persoane care, datoritǎ conjuncturilor în care se aflǎ, dezvoltǎ aceastǎ capacitate la extrem, fiind capabile sǎ memoreze cantitǎţi mari de informaţie pe acest suport nevǎzut, pe care apoi le aştern pe hârtie sau pe alt suport fizic de memorare, pentru a le transforma în cuvânt rostit. Aceastǎ primǎ fazǎ de procesare a cuvântului în mediul virtual vag sau concret este faza presinteticǎ, care nu produce direct efecte asupra realului şi aparent nu prezintǎ nici un risc.

A doua direcţie de abordare, cea a lucrului numai în real, este atribuitǎ lucrǎtorului conştiincios, care descompune analitic un ansamblu material existent, realizat prin cuvântul întrupat de cǎtre altcineva înaintea lui, pe care apoi îl descrie informaţional şi-l transformǎ în virtualul concret sau cuvântul rostit. Acest mod de abordare este lipsit de imaginaţie liberǎ, deoarece trebuie sǎ descrie cât mai exact un lucru deja existent.

Dacǎ privim intersecţia rezultatelor celor douǎ procedee de formare a cuvântului rostit, unul venit de la gânditor şi altul venit de la lucrǎtor, constatǎm cu admiraţie cǎ aceste procese sunt cel mai bine descrise de matematicǎ, prin formularea problemei de cǎtre cel care a gândit-o şi rezolvarea ei de cǎtre cel care vrea şi poate sǎ o facǎ. Rezultatul problemei este cel care uneori poate pune în conflict cele douǎ persoane care au intrat în dialog, gânditorul şi lucrǎtorul, sau le poate determina sǎ meargǎ mai departe pe acelaşi drum dinainte stabilit de gânditor. Dacǎ lucrǎtorul este îndǎrǎtnic şi încǎpǎţânat, el poate sǎ o ia pe alt drum, de cele mai multe ori mai lung decât cel imaginat de gânditor, care la sfârşitul rezolvǎrii problemei globale îl poate duce la un rezultat asemǎnǎtor sau nu cu al gânditorului.

Virtualizarea este un ansamblu de cuvinte, un limbaj care dǎ un sens unei structuri fizice, şi pe baza cǎreia se pot simula un infinit de strategii de operare, pentru a vedea virtual unde pot apare punctele critice şi ce trebuie fǎcut acolo pentru a diminua riscurile şi pierderile, pentru a evita deturnarea voluntarǎ sau involuntarǎ a scopului stabilit şi pentru a alege strategia sau sistemul de operare cel mai eficient.

Conform definiţiei din DEX, “limbajul este sistemul de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele”. Vorbind în termenii limbajului informatic, utilizat în teoria transmiterii informaţiei, limbajul este un cod, un program sau un mod de exprimare, este tehnologia sau priceperea prin care o existenţǎ transmite informaţie coerentǎ în interiorul şi în exteriorul ei, pentru a se adapta continu presiunilor externe şi interne create de multitudinea de factori aflaţi în evoluţie sau în involuţie, cu scopul de a exista în conformitate cu însǎşi definiţia ei, cu sinele autodefinit. Pentru a decodifica sau a înţelege aceastǎ informaţie, omul, cea mai dezvoltatǎ existenţǎ fizicǎ vizibilǎ pe care o cunoaşte şi o recunoaşte orice om, fǎrǎ nici un comentariu, a pornit, în drumul sǎu spre pomul cunoaşterii sau cunoaşterea totalǎ cum este el definit acum, de la necesitatea înţelegerii universului din jurul sǎu şi a dezvoltat atât de mult ştiinţa încât a ajuns, spune el, sǎ se autodefinească prin decodificarea nano-limbajului vieţii din interiorul sǎu şi sǎ creeze viaţa sinteticǎ.

Cu alte cuvinte, cuplul divin, dupǎ ce a gustat din pomul cunoaşterii fǎrǎ a avea acordul divin, a cercetat raiul natural în care l-a aruncat Dumnezeu şi a descoperit pomul vieţii fǎrǎ nici un ajutor divin, devenind, conform aspiraţiei Evei, asemeni lui Dumnezeu. Acest cuplu divin de lucrǎtori a ajuns prin ştiinţǎ la apogeul capacitǎţii lui intelectuale, sǎ creeze viaţǎ fǎrǎ a se mai cupla fizic sau, cu alte cuvinte, a eliminat sexul natural prin utilizarea sexului informaţional al cuvântului întrupat.

A devenit omul asemeni Creatorului?Religia spune că omul a fost făcut după chipul şi asemănarea Creatorului, dar că fizic nu va putea niciodată

deveni asemeni Lui. Ştiinţa, dirijată din umbră să nu mai protejeze moştenirea tradiţională, spune că omul a apărut prin hazard şi că nu există nici un alt creator în afara lui.

Noi spunem cǎ fiinţa fizică om nu este un creator perfect, deoarece viaţa sinteticǎ creată de el nu are suflet adaptabil la întreaga informaţie universalǎ, motiv pentru care nu este capabilǎ sǎ genereze proteine purtǎtoare de informaţie neaşteptatǎ sau vie, de genul viruşilor. Limbajul folosit în interiorul sistemului natural viu este transmis nuanţat într-o bandă foarte largă de frecvenţe şi acest lucru genereazǎ un complex de proteine purtǎtoare de informaţie necesarǎ sau nu vieţii, un complex neidentificat în totalitate de omul de ştiinţǎ, care nu au descoperit “zăcămintele iubirii şi secretul nemuririi” (Savoy), şi a cărui “purtătoare de biruinţă” iese din spectrul vizibil.

Privind limbajul actual al oamenilor, care la nivelul extrem genereazǎ ispite, neînţelegeri şi conflicte de tot felul, noi ne permitem sǎ spunem cǎ acesta este factorul principal al dezorientǎrii nucleului celulelor din interiorul organismelor. Existǎ limbaj literar, limbaj artistic, limbaj religios, limbaj medical, limbaj ingineresc, limbaj economic, limbaj comercial, limbaj de cartier şi aşa mai departe, limbaje care nu sunt întotdeauna armonice cu limbajul universal al naturii noastre divine şi generează “reacţii organice negândite” (Blaga), pe baza cuvintelor exprimate în urma rezultatelor diferite la care au ajuns lucrǎtorii profesionişti sau rezolvatorii de probleme.

Vorbind în termeni economici, banul virtual creat de om, acest cuvânt cu sens numai organic, lipsit de orientarea spirituală, dupǎ care aleargǎ cu limba scoasǎ omul zilelor noastre, este oglinda sau copia fidelǎ, spune economistul, a întregii creaţii materiale din exteriorul şi din interiorul omului. Când vorbim de preţul creaţiilor materiale din interiorul omului şi de exprimarea lor prin bani, gândul ne zboarǎ spre bursa de valori, unde, cu emfazǎ ni se spune cǎ la începutul acestui an 2009, anul de graţie al crizei moderne, au fost aruncate pe piaţǎ acţiunile primelor intreprinderi producǎtoare de viaţǎ artificialǎ, ale cǎror produse numite celule stem (piesele de schimb bio-artificiale destinate organismului uman) şi PolyHeme (substitul artificial al sângelui destinat transfuziilor) vor fi cotate pe piaţǎ pe baza cererii şi ofertei, conform celor mai moderne principii ale capitalului. Cercetǎtorii ne anunţǎ cu mândrie cǎ mai este un pas pânǎ la crearea robotului perfect, care va prelua întreaga activitate a omului. Practic omul de ştiinţă şi-a pus tot sufletul lui în cercetare ca să creeze ceva doar cu suflet funcţional sau organic.

Dacǎ acest robot va face tot, inclusiv sex informaţional programat, atunci ce rost mai are omul personalizat divin, care nu poate fi nici programat, nici manipulat?

Analizând banul, aceastǎ aşa zis oglindǎ perfectǎ a creaţiei, pe baza cererii şi ofertei, ca cea mai perfectǎ metodǎ a dezvoltǎrii economice bazatǎ pe satisfacerea neîngrǎditǎ a necesitǎţilor conştiinţei sociale, constatǎm cǎ valoarea lui este foarte variabilǎ în funcţie de fluctuaţia conştiinţei sociale. Un raţionament simplu ne spune cǎ dacǎ imaginea pe care o vedem în oglindǎ, banul, este în crizǎ atunci şi realitatea, conştiinţa socialǎ, este în crizǎ. Tot pe baza aceluiaşi raţionament tehnic putem spune cǎ dacǎ omul a devenit oglinda divinitǎţii, atunci şi divinitatea este în crizǎ!

Oare duhul omului lucrǎtor a copiat identic Duhul Sfânt al Gânditorului Creator?

3. Piaţa, locul transcendent al stabilirii valorii cuvântului întrupat- “Să nu rămânem la profeţii şi la vorbe!” (C.V.Tudor – Un show păcătos).Acum, deşi suntem în perioada mǎrţişorului şi ar trebui sǎ ne bucurǎm din plin de repetabila revenire a

primǎverii, revenim cu o povarǎ din viaţa de zi cu zi a omului lucrător, concretǎ şi repetabilǎ, criza financiarǎ individualǎ, care acum, în plinǎ crizǎ generalizată, nu mai poate fi trecutǎ uşor printr-un credit luat uşor de la bancǎ, deoarece, conform cuvintelor bancherilor, “banii sunt mai scumpi şi mai greu de obţinut”. Acum aceastǎ criză economicǎ mondialǎ, generatǎ de lipsa de încredere în om şi în aptitudinile şi aspiraţiile lui divine, apasǎ întreaga omenire printr-un nou impozit pus pe bani, devenind o crizǎ care nu a mai avut nicicând o asemenea acoperire şi intensitate şi ale cǎrei repercursiuni nu le poate prevedea nimic şi nimeni dintre noi. Noua formă de exploatare a omului, ispitit să intre pe piaţa sau pe plantaţia banilor artificiali pentru a trăi bine imediat, îl face pe acesta vulnerabil la decizia unilaterală a celor care manipulează această piaţă a imaginii virtuale a valorii reale, decizie care împovăreză banul cu noi costuri, care duc efectiv la sustragerea invizibilă a sufletului pus organic de lucrător în munca sa. Aceşti giganţi financiari, care gândesc jucând zaruri pe bani reali în spatele oglinzii banilor virtuali, creaţi de ei pentru a se separa de fluxul lucrătorilor, schimbă după bunul lor plac regulile jocului în timpul jocului, deoarece nu mai pot controla realul, dar invizibilul suflet, prin virtualul, dar vizibilul ban.

Aceastǎ crizǎ a fost prevǎzutǎ de profeţi şi a fost tratatǎ sumar de noi în cartea ataşatǎ, editatǎ acum un an, carte pe care o oferim acum, ca mǎrţişor literar, iubitorilor de carte.

Revenim cu aceastǎ carte nu pentru a vǎ întrista cu teorii apocaliptice („Căci dacă eu vă intristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine?” – Pavel, II Corintieni 2.2), ci pentru a vǎ reaminti cu umilinţǎ, cu bucurie şi cu responsabilitate cǎ existǎ Dumnezeu şi a vǎ spune cǎ aceastǎ crizǎ nu este o crizǎ profund economicǎ, ci este o crizǎ de conştiinţǎ umană ce va avea un sfârşit luminos, numai şi numai dacǎ omul se va orienta bine pentru a trǎi bine, ca sǎ folosim un dicton prezidenţial.

Joaca în virtualul privit prin oglinda concavă a banilor umflaţi de „ lăcomia bancherilor” (Papa Benedict al XVI-lea), care le dă senzaţia celor cu bani că sunt bogaţi, se poate răsuci cu uşurinţă în convexul tunel al gândului

ascuns, diminuând la maxim valoarea artificial umflată a banilor virtuali, prin explozia sigură a acestei gogoşi a inflaţiei creată de supraevaluarea nonvalorilor existente în celebrul circuit mondial „de pâine şi circ”, lansat de cei care salivează organic în aşteptarea cu nerăbdare a diferenţei de profit ce le umple conturile fără nici un efort aducător de valoare.

Cartea noastrǎ nu a trecut testul primei evaluǎri fǎcutǎ de oameni.Ce ar trebui sǎ facem noi pentru a promova la reexaminare?“Trebuie sǎ creez un sistem. Altfel voi fi înrobit de cel creat de alt om.” - William Blake

Ce sistem de comunicaţie original am putea noi crea, care sǎ le întreacǎ în mǎiestrie şi în tehnologie pe cele existente acum, dar incapabile sǎ transmitǎ realitatea aşa cum este ea de fapt?

Deoarece noi ştim cǎ cele mai moderne şi mai eficace sisteme de intercomunicaţie create de om, internetul, care a înrobit informaţional marea parte a tineretului lumii, şi televiziunea, care a înrobit informaţional casnicii şi nu numai, sunt în fondul lor intim nişte pieţe de informaţii lipsite de suflet divin, nişte adevărate deşerturi spirituale pline de “duh al fiarelor (proceduri computerizate)”, şi deoarece am curǎţat praful ignoranţei ştiinţifice şi am dezvelit ştiinţific cuvintele biblice în care este descris codificat cel mai modern sistem de bio-comunicaţie creat de Dumnezeu (Pavel, Evrei 4.12 – “Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrǎtor şi mai ascuţit decât orice sabie cu douǎ tǎişuri, şi pǎtrunde pânǎ la despǎrţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi mǎduvǎ, şi destoinic este sǎ judece simţirile şi cugetǎrile inimii.”), ne-am propus sǎ mergem pe acelaşi drum pe care au mers şi apostolii lui Hristos şi astfel am ajuns în piaţă, devenită după 1989 un simbol al eliberǎrii spirituale a românilor.

Noi, în calitate de trâmbiţaşi moderni, venim la voi în stilul clasic, apostolic, cu acelaşi mesaj cu care a pornit creştinismul acum 2000 de ani, dar prezentat de noi în limbajul modern, raţional, mult mai utilizat acum şi mult mai accesibil lumii moderne.

Cunoaştem teoriile religioase şi punctul lor de vedere conform cǎruia metodele raţionale nu sunt nici capabile, nici indicate, nici necesare şi nici suficiente descoperirii lui Dumnezeu.

Cunoaştem teoriile ştiinţifice şi punctul lor de vedere conform cǎruia ştiinţa se ocupǎ de lucruri concrete şi obiective, nu de gânduri ascunse cu care, aparent, nu poţi comunica inteligibil.

Dar când vezi concret şi obiectiv, cu ochii electronistului sau asemeni cu “cel ce are ştiinţă de la Cel Preaînalt şi vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii îi sunt deschişi” (Numerii, 24.16), mǎiestria Creatorului Divin de a instala în om cel mai modern sistem de comunicaţie sfericǎ prin laser, care face legǎtura dintre virtual şi real în cel mai concret şi mai obiectiv mod şi când vezi multitudinea de idei şi teorii controversate privind originea şi evoluţia omului, care nu sunt capabile nici sǎ confirme existenţa divinǎ, nici sǎ o infirme, nu poţi sǎ te abţii şi sǎ nu ieşi în piaţa informaţionalǎ şi sǎ nu strigi:

“Noi nu suntem singuri şi de capul nostru în Univers!Existǎ comunicaţie adevǎratǎ între om şi Dumnezeu,

realizatǎ printr-un microscopic bio-CIP instalat în stern!”Cu siguranţă această descoperire v-a bulversa ştiinţa omului, care acum nu vede decât chimia organică şi

îl îndeamnă pe om, prin cele mai năstruşnice reclame, pe de o parte să se îndoape cu produsele artificiale ale marilor combinate agro-industrializate, iar pe de altă parte să se trateze de bolile apărute, uneori şi datorită acestei chimii alimentare, cu pastilele şi substitutele medicamentoase produse în marile centre chimio-farmaceutice. Toate aceste produse aduc mari profituri unora şi au fost descrise foarte pe scurt de Ioan în Apocalipsa şi prezentate foarte sugestiv ca fiind “cartea înghiţită, ce este dulce în gură şi amară în stomac”.

Cu siguranţă această descoperire v-a bulversa marile religii ale lumii, care acum stau izolate, fiecare în banca ei, intimidate de atitudinea de “a toate ştiutor, şi-a tot cunoscător” a noului auto-intitulat “profesor honoris cauza”, ştiinţa omului. Ca să vorbim de omul de ştiinţă în termenii biblici, ar trebui să-l privim cu admiraţie ca pe “omul vrednic să deschidă cartea”, văzut, dar nenominalizat, de Ioan în Apocalipsa, deoarece acesta reprezintă simbolic pe toţi acei oameni de ştiinţă care au ales cartea, au descoperit prin analiză şi au recunoscut cu modestie şi cu admiraţie minunata lucrare a divinităţii. Dar pe lângă acest modest şi nenominalizat om, numit de Eminescu “bătrânul dascăl”, există şi mândrul genetician care elimină duhul viu şi pune “duhul fiarelor” în creaţia lui, numită viul artificial.

Am ieşit în piaţǎ deoarece internetul şi televiziunea, aceste sisteme minunate de comunicaţie create de om, care “dau o atracţie perversă ce-ţi devorează sufletul până la moartea lui fizică” (Doru Antonesei, Divertis) nu au bio-suflet de înaltă frecvenţă şi nu sunt capabile sǎ pǎtrundǎ în sufletul idolatric al omului, ci doar în raţiunea, în inima şi în sufletul lui organic.

Ca o argumentare a ceea ce am declarat acum vǎ spun cu mâna pe inimǎ cǎ aceastǎ creştere a calitǎţii satisfacerii plǎcerilor organice ale omului, prin cuvântul cu sens organic, intrat în inimǎ, în raţiune şi în mitocondriile celulare, la propriu vorbind, a dezvoltat la maxim latura organică a sufletului (Eve mtDNA), a blocat interesul şi a asfixiat accesul la satisfacţia spiritualǎ neorganică, care, în afara faptului cǎ este singurul vehicul de a ajunge la Dumnezeu, este din punct de vedere raţional necesarǎ menţinerii orientǎrii celulelor organice în sensul stabilit matricial şi procedural de Creator, pentru a evolua spiritual şi a trǎi bine ca organism fizic şi real (“..am umblat în lume în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească.” – Pavel, II Corintieni 1.12).

Am ieşit în piaţǎ deoarece cancerul şi bolile de inimǎ sunt bolile cu cea mai mare ratǎ a mortalitǎţii şi omul de ştiinţǎ nu este capabil sǎ le stopeze. Oamenii de ştiinţǎ cunosc ce este cancerul, dezorientarea axei centriolilor nucleari celulari, care conduce la multiplicarea haoticǎ a celulelor, dar spun cu nonşalanţǎ cǎ nu ştiu cine produce aceastǎ dezaxare celularǎ. Oamenii de ştiinţǎ cunosc ce sunt bolile de inimǎ, calitatea neconformǎ a sângelui care conduce la diferenţe de presiune arterialǎ, dar dau vina numai pe hrana materialǎ şi pe proteinele ei umflate de chimia alimentară, fără să vadă şi stresul generat de cuvântul nearmonic creat de om în acest “cu adevărat Turn Babel informaţional”.

Am ieşit în piaţǎ deoarece omul de ştiinţă, descoperind proteina informaţională şi efectul ei asupra organismului uman, manifestat pe baza cuvântului rostit de om şi asimilat de orice organism receptor, a ajuns analitic la vorbele lui Iisus Hristos, dar nu vrea să le ia în considerare deoarece au fost obţinute, mai înainte de cunoaşterea lui, pe calea sintetică a revalaţiei şi a transformării cuvântului lui Dumnezeu în cuvântul rostit de omul credincios: “Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” – Matei 4.4.

Am ieşit în piaţǎ deoarece noi am descoperit prima micropiaţă organică de ADN mitocondrial, imaginată, creată şi stimulată de Dumnezeu prin cele mai moderne metode de marketing, pe baza căreia cei doi parteneri divini au efectuat între ei, din suflet, primul schimb genetic de informaţii adevărate, pentru a crea omenirea de astăzi.

Am ieşit în piaţǎ deoarece nici religia şi nici ştiinţa nu vor cu adevărat să-şi dea mâna şi sǎ creeze puntea pentru a traversa prǎpastia creatǎ artificial între cele douǎ laturi ale cunoaşterii, virtualǎ şi realǎ. Ele au ajuns pe cǎi diferite la cuvântul rostit, asemeni descrierii noastre din primul capitol, şi acum sunt într-un punct critic conflictual, deoarece rezultatele lor la problema tratatǎ, deşi sunt asemănătoare, par diferite. Ele nici nu pot sǎ confirme cǎ realitatea este creatǎ de un gânditor creator, dar nici nu pot sǎ nege cǎ ceea ce este construit în spaţiul real şi poate fi demonstrat concret şi obiectiv prin înţelepciune este exprimarea în fapt a unei imaginaţii virtuale complexe, fără margini.

Am ieşit în piaţǎ, “împunşi în coastǎ” de îngerul divin, pentru a deveni modeste cǎlǎuze ale omului, prin adăugarea eşantionului cunoaşterii noastre la treptele templului ridicat de om spre vârful cunoaşterii totale, şi ca sǎ oferim omului o simplă carte, un produs spiritual prezentat într-o formǎ materialǎ, conform cererii sufletului uman de a se elibera din ghiara morţii creatǎ de acest rǎzboi informaţional dintre reveria idolatrică virtuală şi ispitele fizice ale lumii înconjurǎtoare. Cartea noastră, deşi este scrisă simplu, în negru pe alb, asemeni maldărului de cărţi scris de umanitate, nu este uşor digerabilă de către orice neuron, precum sunt prospectele comerciale pline de culori, pentru care nu trebuie să faci nici un efort în a le accede, deoarece sunt gratuite şi comestibile organic, asemeni fructului cunoaşterii gustat de dobitocul domestic şi neconformist, din cauza necunoaşterii, strămoşul nostru Adam.

Noi, conform celei mai celebre şi complete definiţii a managemetului datǎ acum mai bine de trei secole de Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz, prin emiterea “metodei certitudinii şi a artei de a inventa pentru a încheia disputele şi a progresa în timp scurt”, am adǎugat arta noastrǎ managerială de a descoperi funcţii noi ale existenţelor cunoscute deja, care sunt necesare stingerii litigiilor apǎrute în punctele critice, între multitudinea şi diversitatea fluxurilor din diagrama managerială a trăirilor umane, şi vǎ invitǎm sǎ mergem mai departe la construcţia templului divin utilizând această nouă cărămidă.

Această cărămidă bio-informaţională, despre care a vorbit Hristos şi cu care ne-a echipat Dumnezeu pe toţi, este absolut necesară orientării într-o armonie de trǎiri individuale complexe, fǎrǎ teamǎ de Dumnezeu şi de Apocalipsa pe care o putem traversa mai uşor, mai repede, cu mai puţine pierderi şi cu fruntea sus, dacă învăţăm să înfrângem hazardul, acest celebru principiu a nu mai puţin celebrei legi a mecanicii cuantice, prin decizia de a dori şi voinţa de a fi asemeni Lui. Noi demonstrăm ştiinţific şi obiectiv, prin cuvinte logice, că invizibila teroare a sufletului uman, infricoşătoarea judecată, conform căreia “omul este contemporan cu Cel ce-l iubeşte, care este Unul şi Acelaşi cu Cel ce-l pedepseşte”, nu este datorată lui Dumnezeu, ci propriului suflet uman nearmonizat divin.

Acest pur raţionament demonstrat ştiinţific a mai fost exprimat şi în alt mod prin revelaţii religioase: " ... nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor, aşa şi mângâierii.” – Pavel, II Corinteni 1.7

Noi am descifrat aceste mistere sau mai bine zis am dezvelit cuvintele descoperite de strămoşi prin revelaţii religioase şi îngropate acum sub praful cunoaşterii materiei, le-am îmbrǎcǎt în haina nouǎ a credinţei ştiinţifice în Dumnezeu şi le-am adus în piaţǎ sǎ le supunem criteriilor de concurenţǎ, realizată prin cererea sufleteascǎ de cuvânt divin şi oferta materialǎ de informaţie armonică acestuia, cu speranţa cǎ vom satisface cerinţele clientului şi stăpânului nostru apropiat, omul, dar şi pe cele ale stǎpânului nostru suprem, Dumnezeu, care este mult mai apropiat de noi decât ne-am putut imagina vreodatǎ, şi vă „grăim ca din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu.” – Pavel, II Corintieni 2.17.

Primul mister este cel al construcţiei duale a traductorului biologic al sufletului uman, format din ADN-ul mitocondrial feminin (Eve mtDNA), existent în toate celulele umane, cu excepţia sângelui şi limfei, şi din ADN-ul mitocondrial masculin (Adam mtDNA), existent în stern într-un singur exemplar. Prezenţa acestor douǎ sisteme de comunicaţie fǎrǎ fir dau cele douǎ tentaţii şi aspiraţii ale omului: una organicǎ, a satisfacerii plǎcerilor trǎirii organice, transformate de om din necesitǎţi în virtuţi, numit suflet organic sau animalic, şi una idolatricǎ, a satisfacerii gândului ascuns, numit suflet divin sau spirit universal liber.

Atenţie la direcţia evoluţiei omului prin dezvoltarea numai a sufletului organic terestru, pe baza căruia omul va întrece comportamentul organic al animalului, deoarece acesta din urmă nu are vicii ascunse pe care sǎ le poatǎ dezvolta inteligent prin gânduri ascunse.

Al doilea mister este cel al descoperirii prezenţei traductorului biologic masculin într-un os lung, sternul, responsabil de formarea elementelor figurate necesare reînprospǎtǎrii sângelui.

Cu siguranţă mai sunt şi alte mistere, din care noi am mai abordat alte două, cele ale comunicaţiei biologice directe, realizate prin legături fizice dintre ADN-ul mitocondrial masculin cu neo-cortexul şi cu timusul, mistere pe care le-am descris sumar în carte şi mai amǎnunţit în unele lucrǎri ale noastre prezentate pe internet în ultimii doi ani, dar pe care nu le cunoaştem suficient de bine.

Aceastǎ tehnicǎ a microundelor biologice şi a transformǎrii lor în biocurenţi am tratat-o într-o altǎ lucrare, pur ştiinţificǎ, anexatǎ acestui mǎrţişor, şi nu mai insistǎm în descrierea ei.

Vǎ spunem pe scurt, folosind limbajul matematic, cǎ ştiinţa obiectivǎ şi trǎirea organicǎ a plǎcerilor materiale lumeşti sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru a descoperi adevǎrul suprem şi pentru a trǎi bine.

Analizând, cu profesionalismul managementului cunoaşterii şi calităţii totale, cele trei tipuri de revelaţii definite de noi, organico-emoţionalǎ - EQ, religioasǎ-revelată - CQ şi ştiinţifico-obiectivǎ - IQ, constatăm următoarele interferenţe dintre creaţie şi evoluţie, descrise statistic printr-un grafic al impactului informaţiei noi asupra omului, grafic elaborat prin marketing cu scopul de a descifra puterea cuvântului asupra stimulării activităţii omului, grafic ce poate fi asimilat cu pomul cunoaşterii:

Acumularea cunoaşterii umane s-a făcut pas cu pas, prin descoperirea treptată a necunoscutelor naturii înconjurătoare şi a interiorului propriului organism.

- primul tip de revelaţie simţit de om a fost de tip emoţional, declanşat involuntar de reacţia organicǎ sau animalicǎ la teama de nou şi numită fricǎ sau stres al omului primitiv în faţa imensităţii naturii, a complexităţii ei pe care nu o putea cuprinde şi a pericolelor care-l puteau surprinde. Acest tip de revelaţie acoperă 10% din cunoaştere;

Grafic - Tipul şi rolul informaţiei în cunoaşterea totală

- alte procente aduse prin cunoaşterea necesităţilor organice, aproximativ 40%, au dus la dezvoltarea spiritului de supravieţuire cu orice preţ, bazat pe simţurile organice, şi explicat foarte bine de Charles Darwin prin teoria evoluţiei speciilor;

- pentru a depăşi o criză apărută în evoluţia naturală, în acel punct critic de introducere a “inimii de om”, Dumnezeu a intervenit şi a adăugat neocortexul, transformând, prin decizia lui, omul inconştient evoluat din animal, în homo sapiens, ca om conştient, capabil sǎ memoreze evenimentele trecute şi astfel sǎ poatǎ preveni sau preîntâmpina unele evenimente în cunoştiinţǎ de cauzǎ. Astfel a apărut raţiunea, care a mai contribuit cu încă 30% la cunoaşterea totală şi l-a ajutat pe om să descopere şi să înţeleagă macro şi micro universul;

- un alt punct critic a fost momentul creaţiei familiei, cel al selecţiei divine a perechii Adam şi Eva, dintr-un “popor care trăieşte deosebi” (Numerii, 23.9) şi care a dezvoltat natural cel mai bine conştiinţa organică, dată de combinaţia informaţiei recepţionată prin simţuri, prin necesităţi şi prin raţiune. Pe lângă uniunea lor fizică şi spirituală şi educaţia în conceptul familiei unite, ca celulă de bază necesară şi suficientă construirii raiului pe pǎmânt de către om, le-a adăugat credinţa în renumele adevăratului Gânditor, Inventator şi Creator, care completează modest cu încă 20% totalul cunoaşterii.

În acel moment, Dumnezeu, probabil printr-un înger materializat într-o persoanǎ fizicǎ, le-a transmis, pe lângǎ educaţia primarǎ necesară şi suficientă traiului în familie, şi adevărata credinţă. După manifestarea

necredinţei, Dumnezeu i-a părăsit fizic, dar nu şi spiritual şi această credinţă a fost revelată evreilor în spiritul adevărului suprem, dar şi altor popoare, care au transmis altfel de concepte privind divinitatea. Unele din concepte au dispărut odată cu popoarele care le-au dezvoltat, ca o dovadă că nu aveau o origine divină adevărată, ci se bazau pe altfel de idolatrii, iar altele au rezistat până în zilele noastre, ca dovadă că şi ele au un cuvânt greu de spus la clǎdirea adevǎrului suprem.

Revenim cu o exemplificare necesară, referitoare la interferenţele creaţie-evoluţie sesizate de noi în informaţiile religioase şi în cele ştiinţifice, două domenii diferite împletite armonic ca spirala de ADN, mergând individual pe acelaşi drum, dar braţ la braţ, şi prezentate sub forma acestui nou concept al creaţionismului – evolutiv asistat, mai întâi de către Dumnezeu şi apoi de către om.

În ziua a şasea, omul primitiv a apărut prin evoluţie din animale (vezi procesul de transformare al primei fiare vǎzutǎ de Daniel, 6.4), dar a fost necesară o introducere de informaţie nouă, necesară raţiunii dar nu şi suficientă cunoaşterii totale, pentru a trece la “homo sapiens” şi asta a fost făcută de o inteligenţă externă într-o perioadă de aproximativ 140000 ani, apreciată de noi ca fiind sfârşitul zilei a şasea. La începutul zilei a şaptea (Geneza, cap.2), Dumnezeu, pentru a crea celula de baza a societăţii, " familia nucleară", şi a o îndruma să construiască raiul pe pământ, a efectuat o selecţie managerială şi i-a ales pe Adam şi Eva din rândul oamenilor existenţi pe pământ la acea dată. "Ţărâna din pământ" preluată de Dumnezeu pentru a-l crea pe Adam (acum 5769 ani, conform religiei mozaice), nu este nimic altceva decât un copil pământean al speciei "homo sapiens", care a evoluat până la sfârşitul zilei a şasea pe baza corecţiilor genetice introduse divin în timpul evoluţiei (1.Corintieni, 15.45, omul cel dintâi, cu suflet viu = Adam pământean, şi Adam cel de pe urmă, cu duh dătător de viaţă = Adam duhovnicesc, un creator în devenire), iar "suflarea de viaţă" dată acestuia, nu este nimic altceva decât insuflarea credinţei în Managerul Creator sau conceptul managerial de conformanţă cu proiectul stabilit, concept care se obţine prin educaţie, trăire şi lucru, în ascultare şi practică lucrativă, alături de o persoană înţeleaptă. Pentru a completa familia, Dumnezeu a făcut o nouă selecţie managerială pentru "funcţia de adevărată mamă şi soţie", numită Eva, alegând o fiică a oamenilor pământeni, pe care a crescut-o în acelaşi spirit ca şi pe Adam, dar izolată de acesta în perioada cât asupra acestuia i-a dat "somn greu", pentru a o feri de instinctele animalice genetice care ar fi ispitit-o, copil necunoscător fiind, către anumite fapte care nu trebuiesc făcute înainte de maturizarea fizică şi psihică a omului. Procesul creaţiei Evei, numit biblic "a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne", nu este nimic altceva decât codificarea procesului spermatogenezei, dirijat de translatorul biologic al informaţiei universale “Adam mtDNA” existent în stern, numit de noi bio-translatorul sufletului idolatric, combinat cu procesul fecundării unui ovul feminin de către un spermatozoid uman, numit embriogeneză. Comparând aceste informaţii religioase cu cele ştiinţifice, conform cărora Eva, această femelă modernă a speciei omului ajutat să evolueze, homo sapiens, a apărut acum 200000 ani şi Adam a apărut acum 60000, nu sunt deloc în contradicţie, ci se completează reciproc cu cele religioase şi cu cele artistice din legende. Golul ştiintific, privind continuitatea speciei umane timp de 140000 de ani numai cu femele, poate fi argumentat prin faptul că Dumnezeu a practicat ingineria genetică evolutivă prin reacţie inversă, şi, utilizând acelaşi procedeu tehnologic al transmisiei fǎrǎ fir a cuvântului pentru dezvoltarea neo-cortexului, a dezvoltat spermatozoidul uman perfect, o mică vietate biologică, numită flagel bacterian, destinată nu numai fuzionării cu un ovul feminin, ci şi necesităţii echipării viitorului organism uman cu ADN-ul mitocondrial masculin.

Acest grup de inele de ADN formează un echipament central de bio-comunicaţie ce rezonează pe o frecvenţă fundamentală de 30 THz şi este absolut necesar translatării informaţiilor existente în univers, nevăzute de ochiul uman, în cele văzute biologic prin organizarea proteinelor informaţionale, conform unui cuvânt virtual extern. Pentru a preveni dezvoltarea într-un număr impresionant a speciei homo sapiens, incomplet evoluată, a ales Dumnezeu ca fertilizarea femelelor acestei specii să fie făcută timp de 140000 de ani, probabil prin masculi din alte specii insuficient evoluate, selectaţi de femelele hommo-sapiens. Acest proces evolutiv îl putem aprecia ca fiind somnul adânc dat lui Adam, un somn intelectual, deoarece în această perioadă masculii din alte specii nu posedau neocortex.

După transmiterea credinţei către Adam, specia umană a evoluat controlat într-o nouă direcţie, care a făcut ca lumea modernă de astăzi să fie un produs al celor doi aleşi ai lui Dumnezeu, Adam şi Eva, prin combinaţia moştenitorilor lor cu restul oamenilor (Geneza, 6.2, "Fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit"). Prin acest model de credinţǎ, Dumnezeu i-a transmis lui Adam regulile generale şi specifice de convieţuire în familie, printre care şi respectul total faţǎ de femeie, ca om egal bǎrbatului şi ca partener cu drepturi egale în procesul evoluţiei, respect care la acea vreme nu exista sub nici o formǎ în rândul popoarelor lumii şi care nici acum nu este înţeles şi respectat în totalitate, aşa cum a dorit şi s-a exprimat în fapt Dumnezeu.

Aceastǎ ultimǎ remarcǎ o facem şi pentru a accentua unul din principiile fundamentale ale creştinismului, egalitatea femeii cu bǎrbatul, şi a atrage atenţia asupra tendinţelor moderne de a transforma femeia într-o vietate destinată numai plǎcerilor organice ale bǎrbatului, sexuale, gastronomice, camerale, etc.

Această teorie elimină teoria conform căreia Dumnezeu a permis incestul pentru prima generaţie a familiei creată şi educată chiar de El, şi, chiar dacă nu este în întregime o teorie religioasă, este acum completată ştiinţific

de faptul că la baza originii ADN-ului nuclear al omului actual se află un cromozom Y, preluat de la un singur bărbat, şi un cromozom X, preluat de la o singură femeie.

Această teorie nu exclude ca la vremea respectivă să fi existat şi alte cupluri care au născut, dar moştenitorii acestora au dispărut ca urmare a selecţiei naturale, exprimată darwinian, dar dirijată de legile naturale stabilite de Creator. Expresia biblică, "la sfârşitul zilei a şasea, a făcut bărbat şi femeie", argumentează religios crearea speciei umane pământene, dezvoltată prin evoluţie controlată din animale, înaintea apariţiei oamenilor credincioşi în Dumnezeu, prima celebră famile din lume, Adam şi Eva, care este descrisă în Biblie doar după încheierea zilei a şasea, la capitolul „Prima familie”.

Treptat, omul, care a fost lăsat de Dumnezeu să administreze acest colos universal, a început să-şi dea seama raţional că poate domina natura, prin cuvântul său, şi, primind informaţii sub o altă formă de revelaţii sau descoperiri ştiinţifice, care nu-l scoteau din realitate pentru a-L vedea şi altfel pe Dumnezeu, L-a scos treptat pe Dumnezeu din calculele lui, dar fără nici un discernământ logic, deoarece rezultatele acţiunii lui concrete, ca produse ale ştiinţei lui deviante, se reîntorc mai devreme sau mai târziu împotriva generaţiilor care vin.

Dezvoltarea la maxim a acestor douǎ laturi ale trǎirii umane fizice, inteligent şi organic, şi minimizarea extremǎ a laturii spirituale, aparent o necunoscutǎ a raţiunii umane, deoarece se produce în virtual, au condus umanitatea la criza actualǎ de conştiinţă.

Se pare cǎ omul de ştiinţǎ a început sǎ accepte şi sǎ recunoascǎ puterea unor altfel de sisteme de comunicaţie fără fir şi de tratamente medicale practicate diferit de cele dezvoltate de el, cel puţin în cazurile în care el îşi declinǎ competenţa, ştiind acum şi recunoascând cǎ ştiinţa lui este relativǎ şi incertǎ. Practic, omul modern cunoaşte şi recunoaşte cǎ relativitatea şi incertitudinea acţiunilor lui pot fi eliminate doar prin cunoaşterea totalǎ, pe care tot el a demonstrat, prin raţiunea analizei statistice, că nu poate fi atinsă doar prin raţiune, ci şi prin încredere.

Ce înseamnă cunoaşterea totală?Dacă privim graficul impactului şi transferului informaţiei noi către organismul uman, vedem că informaţia

combinată obţinută organic prin inducţie magnetică (frică), organic celular (necesitate) şi organic neuronal (raţiune) aduce 80% din informaţia necesară şi, pentru a atinge vârful conştiinţei maxime, este necesar şi suficient să adăugăm o informaţie în plus, ceva de genul informaţiei idolatrică din virtualul gândului ascuns, care -ţi dă încrederea în renumele celui pe care l-ai ales ca referinţă în drumul tău.

Revenind la revelaţii, mai existǎ şi un al patrulea mod de descoperire a existenţei divine, revelaţia artisticǎ, care se deosebeşte radical de celelalte, prin libertatea fǎrǎ margini şi necondiţionarea de nimeni şi de nimic, nici de regulile obiectivizǎrii ştiinţifice, nici de presiunea necesitǎţilor organice şi nici de morala religioasǎ.

Dar în ciuda acestei libertǎţi totale fără stres, pe care o are artistul, producţia acestuia este marcatǎ de celelate trei tipuri de revelaţii care dau tentele specifice diverselor opere de artǎ.

Transcendenţa timpului nu este realizatǎ decât de cǎtre adevǎratele opere de artǎ în care artistul a avut capacitatea de a integra imaginaţia liberǎ a gândului ascuns cu reflectarea cât mai aproape de realitate a frumuseţii şi a perfecţiunii naturii, ca expresie a capacitǎţii creative a divinitǎţii. Sunt şi opere de artǎ specifice epocilor, care fie cǎ au prezentat portrete şi imagini cât mai aproape de originalul trǎit, fie au ridiculizat incapacitatea omului de a-şi controla reacţiile organice, fie dorinţa lui de a fi asemeni idolului ales, fie alte comenzi cu destinaţie precisǎ.

Dar, asemeni unor religii deviante sau sectoare ştiinţifice riscante, şi în artǎ întâlnim produse cu destinaţie organicǎ pentru simularea şi stimularea acelor funcţii şi acţiuni organice, care de regulǎ şi din bun simţ se desfǎşoarǎ într-un cadru intim.

Imposibilitatea cenzurǎrii unei astfel de producţii, aşa zis artistice, generatǎ de dreptul liber la exprimare, produce o serie de efecte nocive care se reflectǎ într-o generaţie lipsitǎ de adevǎrata educaţie şi este absorbită de aceasta, de regulǎ cu uşurinţă.

Bâlbâiala omului de ştiinţă, dată de dezorientarea lui în faţa presiunilor exercitate din interiorul sistemului pentru a prelungi viaţa omului cu bani, este suprimată doar de decizia fermă pe care o ia pentru a interzice un produs neconform creat de el, numai şi numai după ce vede cu ochii minţii ceea ce profeţii au văzut cu ochii sufletului divin, cu mult timp înaintea lui.

Cine este vinovat de aceastǎ crizǎ, hazardul natural, omul sau Dumnezeu? Credeţi cǎ Dumnezeu este asemeni unui jucǎtor capricios care schimbǎ regulile jocului în timpul jocului şi va schimba în 2012 polii magnetici ai Pǎmântului?

4. Triunghiul deciziei umane - crede, cerceteazǎ şi corecteazǎÎntr-o perioadǎ de aparentǎ libertate de gândire, de exprimare şi de consum, obţinute de om prin trudǎ şi

suferinţǎ de-a lungul unei lungi istorii evolutive, omul modern, obişnuit ca totul sǎ existe din belşug şi sǎ fie accesat cu o uşurinţǎ de nedescris, a ajuns asemeni maimuţelor să ia banana din pom fǎrǎ ca el sǎ-şi aducǎ întotdeauna umila contribuţie. Practic, omul, care trebuia să lupte pentru hrană şi adăpost, are acum pomul cunoaşterii la fereastra internetului, dar, în criză fiind, constatǎ pe propria lui piele manifestarea reacţiei inverse a produsului unei civilizaţii în plin avânt de cocoţare în pomul cunoaşterii, bazat pe sloganul demolează, cercetează şi accesează, şi ezitǎ sǎ mai acceseze fructele cunoaşterii, datorită frecvenţei ridicate de repetabilitate a evenimentelor

regretabile produse de consumul acestora, fără cunoaşterea de fapt a esenţei lor (vezi reacţia populaţiei la vaccinul contra cancerului de col uterin).

Analiştii crizei observǎ cǎ principiul modern al marketingului practicat înaintea crizei, “de la lupta de gherilă la gorilă”, nu este valabil şi omului în criză, deoarece, spre deosebire de gorilă, acesta are ceva necunoscut, care-l face să reacţioneze mai subtil decât maimuţa, ceva numit “gând ascuns”, care l-a oprit deodatǎ din consumul material excesiv şi fără sens, manifestat statistic de cele mai multe ori ca fiind prioritar în faţa necesităţilor pur organice.

Poate omul, cu mijloacele moderne de procesare a informaţiilor, sǎ citeascǎ acest gând social ascuns, pentru a vedea clar ce ar trebui sǎ facǎ pentru a traversa cu bine criza materialǎ?

“Viitorul se vede în faptele de astǎzi”, spune un principiu al managementului cunoaşterii şi calitǎţii totale, principiu întǎrit şi de cele douǎ mari teorii ale fizicii universale, teoria relativitǎţii şi teoria mecanicii cuantice, prin studiul statistic al trasabilitǎţii elementelor. Nu este greu pentru un om obişnuit, care cunoaşte legile fizice ale guvernǎrii acestui colos universal şi care vede ritmul alert de consum al umanitǎţii, care de la valoarea alarmantǎ de 120% resurse ale planetei, pe care le consuma în 2006, a ajuns într-un an la o valoare criticǎ de 130% resurse naturale consumate, sǎ distingǎ viitorul, printr-o simplǎ analizǎ a trasabilitǎţii globale a umanitǎţi.

Dacǎ privim viitorul prin prisma dictonului managerial, “viitorul poate fi modelat şi va fi ceea ce ne dorim noi sǎ fie”, combinat cu faptul determinat ştiinţific conform cǎruia “bio-celulele sunt microorganisme instruibile”, atunci nu ne mai mirǎm de rǎspunsurile jenante ale oamenilor de ştiinţǎ, puşi în faţa propriilor lor greşeli rezultate din modificǎrile genetice efectuate în vitro, “aceasta este generaţia pe care am produs-o”.

Noi nu suntem profeţi care au primit Duhul Sfânt sau ghicitori în forme materiale sau ai gândului uman, ci suntem simpli muritori care citim cuvintele scrise de om şi ne informǎm despre bunele şi relele produse de acesta de-a lungul timpului, prin gând, cuvânt şi faptǎ, sau care, cum ne place nouǎ sǎ spunem, ghicim în informaţii, descifrând cuvinte încrucişate.

Ca fii ai acestui pǎmânt şi ai aceluiaşi unic Dumnezeu, noi tragem un semnal de alarmǎ şi, parafrazându-L pe Hristos, “v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca sǎ credeţi când se vor întâmpla” - (Ioan, cap.14.29.).

Creaţia şi evoluţia omului au fost, sunt şi încǎ vor mai fi temele principale ale controverselor dintre credinţele şi ştiinţele omului, care au generat şi vor genera toate crizele omenirii. Aceste crize vor înceta când omul va produce “zero defecte”, conform principiului managementului cunoaşterii şi calitǎţii totale sau, aşa cum este scris în Biblie, când omul “îl va cunoaşte prin înţelepciune pe Dumnezeu”.

Unde ne grǎbim de apucǎm, cu disperare, cu nesǎbuinţǎ şi uneori cu nesimţire, tot ce ne este accesibil şi uşor de apucat şi de consumat? Oare noi suntem maimuţe sau am devenit, prin evoluţie, fiara pe care a vǎzut-o Daniel (Biblia) cu “dinţii mari de fier şi ghiare de aramǎ, care mǎnâncǎ şi sfǎrâmǎ, iar rǎmǎşiţa o calcǎ în picioare”?

Un aforism cinic spune, despre graba de a ne trăi viaţa la maxim, cǎ “ne grǎbim cǎtre moarte”.Dar poate ǎsta este scopul vieţii materiale şi ne grǎbim pentru a ne salva din rutina şi din chinul trăirii,

fiecare în felul lui şi pe calea lui, aşa cum am înţeles sau cum înţelegem limbajul predecesorilor noştri şi pe al lui Dumnezeu, gǎsind salvarea în … “coşciug”-ul văzut de Alexandru Macedonski, în “Lewki”, ca un vehicol material destinat biruinţei spiritului asupra materiei:

“Şi vibreazǎ cer şi apǎ… — Fire, om şi providenţǎ,Sunt din nou iar bunǎtate, — imn din veacul legendar,Şi din trunchiul mort cum naşte viaţa verdelui lǎstar,Din coşciug, închis aproape, iese zbor de biruinţǎ.”Aparent, nu ştim cine a generat aceastǎ crizǎ, deoarece fiecare o trateazǎ din punctul lui de vedere şi o

explicǎ pe limbajul lui, relativ la cunoaşterea lui ştiinţificǎ, artisticǎ, religioasǎ sau politicǎ.Turnul Babel, o expresie celebrǎ pe care o utilizǎm pentru a exprima confuzia creatǎ prin utilizarea

diverselor limbaje în interiorul diverselor cercuri sociale, este, în opinia noastrǎ, o crizǎ dată de limita cunoaşterii umane şi de incapacitatea omului de a gǎsi un limbaj sincron al vieţii. Dacǎ analizǎm cele douǎ mari opinii privind aceastǎ expresie, vom vedea cǎ religia creştinǎ ne spune, prin revelaţii, cǎ în perioada construirii Turnului Babel Dumnezeu a amestecat limbile pentru ca oamenii sǎ nu se mai poatǎ înţelege, pentru a le bloca dorinţa lor de a-şi crea faimǎ. Ştiinţa, despre care ni se spune cu mândrie că nu are nici o legătură cu revelaţiile religioase (vezi decizia parlamentului european de a interzice predarea creaţionismului în şcoli), ne spune prin raţionament cǎ Turnul Babel se referă la perioada construcţiei grǎdinilor suspendate din Babilon, unde au lucrat sclavii care proveneau din diverse ţǎri cucerite de imperiul persan, vorbitori ai diverselor limbi.

Noi vǎ spunem, pe baza unor revelaţii ştiinţifice generate din analiza cuvântului omului, cǎ acum trǎim în plinǎ “epocǎ a construcţiei virtuale a Turnului Babel” şi că ne aflǎm într-o crizǎ de cunoaştere, generatǎ de divergenţele de opinii dintre cele douǎ mari teorii privind apariţia şi evoluţia universului.

Dacǎ ne uitǎm pe internet la relaţia existentǎ între Dumnezeu şi om, analizatǎ prin ochii religiei şi ai ştiinţei, vedem cǎ cele douǎ mari teorii, creaţionismul şi evoluţionismul, vorbesc fiecare pe limba lor. Religia îl vede pe dracu în orice realizare ştiinţificǎ şi sare la gâtul ştiinţei care utilizează CIP-uri electronice (vezi reacţia reprezentanţilor bisericii creştin-ortodoxe la paşapoartele biometrice), deşi religia utilizeazǎ realizǎrile ştiinţei

moderne spre a clǎdi temple materiale destinate divinitǎţii (asemeni colibelor destinate lui Moise şi Ilie), iar ştiinţa, blocatǎ uneori de concepţiile religioase în cercetarea ei geneticǎ privind salvarea vieţii, îl “fenteazǎ” pe paznicul Cuvântului lui Dumnezeu şi fecundeazǎ spermato-zoizi umani în ovule de animale (vezi decizia Parlamentului Britanic), la îndemnul disperat al celor care au prea mulţi bani şi vǎd cǎ mor la fel ca noi, muritorii de rând.

Pentru ce se creazǎ aceastǎ viaţǎ sinteticǎ?Ni se spune, cu umilinţa omului preocupat de viaţa semenului sǎu, cǎ viaţa artificialǎ este creatǎ pentru a

traversa criza îmbolnǎvirilor şi a morţii omului în caz de dezastru natural.Ştie omul ce este natura sau viaţa?Moartea fizicǎ este o crizǎ socialǎ sau este o necesitate?

Criza de combustibili lichizi, criza de supraproducţie, criza financiarǎ, criza tehnologiei de anticoncepţionale, criza de sânge necesar transfuziilor, criza celulelor stem necesare transplantului de organe şi alte crize. Toate aceste crize apar aproape din senin, fǎrǎ sǎ le previnǎ cineva şi fǎrǎ sǎ le împiedice sǎ aparǎ. Pe piaţa liberǎ, încercarea de a soluţiona aceste crize se face utilizând celebra relaţie a cererii şi ofertei, prin infuzii materiale de combustibili adiacenţi şi creşteri de preţuri, prin stoparea producǎtorilor neomologaţi şi acţiuni de reducere a preţurilor, prin ajutor financiar de la stat şi tipǎrirea de noi bacnote, prin utilizarea de noi pastille chimice şi cip-uri electronice anticoncepţionale, prin viaţǎ sinteticǎ.

Aparent, cererea este cea care determinǎ cantitatea şi calitatea produselor existente pe piaţǎ.Ştim cǎ managementul modern al capitalului a introdus marketingul modern, “de la luptǎtorul de gherilǎ la

gorilǎ”, adicǎ de la informaţia despre oferta generalǎ a produselor la stimularea pieţei şi ofertarea specificǎ a ceea ce poate şi vrea sǎ arunce pe piaţǎ producǎtorul, prin crearea conjuncturilor pe anumite pieţe specifice, care apoi se generalizeazǎ la toate maimuţele, prin simpla copiere a gesturilor “gorilelor purtătoare”.

Copii ale produselor de marcă sunt aruncate cu dezinvolturǎ pe piaţǎ, dar fǎrǎ a le asigura calitatea promisǎ în oferte, ştiind cu siguranţǎ cǎ legea atracţiei, stimulatǎ de simţurile biologice, îşi face efectul într-o piaţǎ needucatǎ şi uneori confruntatǎ cu lipsuri de produse şi de bani.

Oferta băncilor de a acorda împrumuturi fără nici un discernământ, împinse de la spate de marii producători de bunuri, au determinat oamenii simpli să intre fără discernământ în acest joc financiar.

Apariţia acestor crize, sau punctele critice ale intersecţiei fluxurilor umane şi materiale ale procesului, nu sunt întotdeauna sesizate de oameni, deoarece ei sunt simpli "consumatori" ai produselor aruncate pe piaţǎ, prin hazardul necesarei cereri şi a perversei oferte, în urma dorinţei celor din spatele ofertei de a obţine cât mai mulţi bani, prin specularea oportunitǎţilor apǎrute pe o piaţǎ anume, ca urmare a goanei nebune a omului de a trǎi cât mai bine, cât mai repede cu putinţǎ şi cu cât mai puţin efort. Cercetǎrile ştiinţifice, intensificate şi grǎbite de acest imbold uman generat de bani, sunt caracterizate de lipsa de prevedere, vizibilǎ în aceste metode utilizate pentru rezolvarea pompieristicǎ a crizelor, care, de cele mai multe ori, nu conţin previziunile efectelor ce vor apare în viitor, cum ar fi evaluarea şi preîntâmpinarea riscurilor şi gestionarea asumării consecinţelor calculate ale apariţiei unor efecte neconforme unei vieţi în plină mişcare evolutivă complexă.

În opinia noastrǎ, toate sectoarele vieţii trǎite au fost marcate de crize şi toate crizele materiale au avut, au şi vor avea o singurǎ rǎdǎcinǎ nematerialǎ comunǎ, criza conştiinţei, care nu se rezolvǎ cu infuzie de bani, cu pastile chimice, cu cip-uri electronice sau cu viaţǎ sinteticǎ, ci cu infuzie de conştiinţǎ.

Accesul la conştiinţǎ nu este o luptǎ de gherilǎ cu materia pentru a o stǎpâni prin muşchii gorilei sau numai prin ştiinţa proceselor materiale de a o stăpâni neuronal, ci, vorbind în termini comerciali, se face prin încheierea unui contract cu producǎtorul original al conştiinţei. Ori producǎtorul conştiinţei ne-a transmis prin agenţii lui (profeţii) condiţiile de acces la ea. Se pare cǎ am uitat sau nu mai vrem sǎ credem cǎ aceastǎ conştiinţǎ este o împletire a materialului cu imaterialul, o integralǎ a simţirii, a ştiinţei şi a credinţei omului.

Sǎ nu uitǎm cǎ ştiinţa este doar o parte a conştiinţei şi, aşa cum a spus Albert Einstein, ea nu are un scop anume. Ea este dirijatǎ şi utilizatǎ de cei care au un scop precis, bun sau rǎu, pentru îndeplinirea lui.

Binele şi rǎul merg mânǎ-n mânǎ pânǎ la un punct, iar acest punct critic de separare nu este întotdeauna sesizat decât de cei care ştiu şi vor sǎ-l vadǎ cu adevǎrat. Conform cuvintelor exprimate biblic, ştiinţa este o sabie cu douǎ tǎişuri, dar, în ciuda diverselor demersuri de negociere între ştiinţǎ şi credinţǎ, nu existǎ un dialog real între cele şapte mari limbaje ale omenirii, incluzând aici, pe lângǎ ştiinţǎ, şi cele şase mari religii pomenite în Apocalipsa Sf. Ioan, şi acest fapt se petrece conform planului divin, pentru ca ştiinţa, a şaptea şi ultima candelǎ divinǎ, acum “oarbǎ, dezbrǎcatǎ şi sǎracǎ” cu… duhul, sǎ-l producǎ pe… dracu-n persoanǎ.

Conform principiilor managementului modern al cunoaşterii şi calitǎţii totale, analiza neconformitǎţilor (rǎul produs de om) este parte integrantǎ a unei creaţii controlat evolutivă. Pe baza unui raţionament matematic simplu, pentru a atinge cunoaşterea totalǎ şi calitatea totalǎ este necesar şi suficient ca omul sǎ cunoascǎ rǎul suprem.

Religia ne spune simplu, pe baza descifrǎrii Cuvântului lui Dumnezeu, cǎ rǎul suprem este diavolul şi cǎ acesta va fi produs de om prin ştiinţǎ.

Ştiinţa, neluând în seamǎ cuvântul religiei, nu a ajuns prin ştiinţǎ sǎ descifreze cuvântul lui Dumnezeu, motiv pentru care nu-L introduce în analiza şi sinteza creaţiei ei şi produce involuntar erori, din care unele sunt ireversibile, ca cele semnalate de profeţi, prin revelaţii, şi acum ştiinţific de noi.

Ce credeţi cǎ vor produce oamenii de ştiinţǎ, în mândria lor ştiinţificǎ, dacǎ nu mai utilizeazǎ perechea divinǎ a creaţiei?

Vǎ dǎm un singur exemplu sesizat de noi şi transmis în întreaga lume.Noi am avertizat recent “The United States National Institute of Justice”, într-un caz oarecum asemǎnǎtor

cu cel al paşapoartelor biometrice, dar dedicat tratamentelor medicale, cǎ omul produs prin tehnologia fertilizǎrii artificiale este infertil şi cǎ este vulnerabil la anumiţi agenţi perturbatori naturali şi la comenzile de la distanţǎ realizate prin implantarea de CIP-uri electronice în creier, mai precis în sistemul limbic.

Rǎspunsul lor a fost simplu şi la obiect: “noi ne ocupǎm doar de crime şi prin practicarea acestui procedeu ştiinţific nu a murit nimeni”. Argumentele mele li s-au pǎrut neconcludente şi au lǎsat ştiinţa sǎ-şi continue marşul triumfal cǎtre scopul final, acapararea fizicǎ în totalitate a sufletului biologic al omului, la populaţia produsǎ “în vitro”, neasumându-şi responsabilitǎţile sau riscurile efectelor neplǎcute sesizate de noi, mǎcar prin reiterarea în mediul ştiinţific a acestor incertitudini semnalate de noi.

Ştiaţi cǎ toţi bǎieţii produşi prin tehnologia fertilizǎrii în vitro sunt infertili? Ştiaţi cǎ fiinţele produse prin fertilizare artificialǎ au o ratǎ de îmbolnǎviri cardiace de cel puţin patru ori mai mare ca fiinţele naturale? Ştiaţi cǎ organele produse prin tehnologia celulelor stem se reînbolnǎvesc dupǎ aproximativ patruzeci de zile de aceeaşi boalǎ pe care a avut-o organul înlocuit? Ştiaţi cǎ sângele artificial, odatǎ introdus în corp, va bloca procesul de regenerare naturalǎ a sângelui prin blocarea producerii de elemente figurate în oasele lungi ale corpului? Ştiaţi cǎ viaţa sintetizată de om nu are suflet divin şi cǎ va fi coordonatǎ de la distanţǎ cu ajutorul transmisiilor radio prin sateliţi, prin CIP-uri electronice introduse în creier, numite biblic sufletul fiarelor?

Şi asta nu este tot. Când veţi auzi de primul caz de canibalism sexual, şi veţi auzi curând, sǎ ştiţi cǎ dracul, produs prin inginerie geneticǎ, a ajuns la maturitate, dar nu şi la apogeul rǎului.

Omul va trǎi şi va vedea şi rǎul suprem, pentru a-l cunoaşte pe dracu pe viu, cu ochii minţii, organic în adevăratul sens al cuvântului, şi pentru a se împlini Cuvântul lui Dumnezeu.

Repetǎm, pentru a nu fi acuzaţi de blasfemie de cǎtre religie, sau de nebunie de cǎtre ştiinţǎ, cǎ noi nu am accesat Duhul Sfânt şi cǎ nu cunoaştem tehnologia de acces la El.

Noi am accesat o parte din cuvintele produse de om, pe care vi le relatǎm aşa cum au fost ele exprimate de oameni, dar într-o ordine sau un limbaj propriu pe baza cǎruia noi credem cǎ omul simplu va fi capabil sǎ facǎ diferenţa între cuvântul divin şi cuvântul uman. Nu ştim dacǎ intervenţia noastrǎ este de bun augur sau dacǎ prin ceea ce spunem acum ne putem mǎcar descǎrca sufletul trâmbiţând viziunea noastrǎ privind interpretarea şi tratarea ştiinţificǎ a informaţiilor religioase şi a relaţiei nevǎzută dintre trup şi suflet.

Eu, tatăl, sunt inginer electronist, mǎ apropii de vârsta de 60 de ani şi provin dintr-o familie creştin ortodoxǎ. O bunǎ perioadǎ de timp din viaţa mea nu am putut citi cu atenţie şi cu profunzime Biblia, deşi prin faptele mele m-am conformat în mare mǎsurǎ prescripţiilor biblice pe care mi le-a transmis familia prin educaţie.

Acum doi ani, în primăvara anului 2007, întâmplarea face ca fiul meu, care se pregǎtea pentru admitere la medicinǎ, sǎ-mi arate un desen al unei microcelule umane care seamǎnǎ cu un microfon. Eu, care priveam deja sufletul din punct de vedere tehnic, prin prisma unor câmpuri energetice externe corpului, am început sǎ intru mai în amǎnunt în latura biologicǎ a corpului uman, unde am gǎsit asemǎnǎri la componentele biologice, numite mitocondrii, cu componentele tehnice de transmitere şi recepţionare a semnalelor radio, numite antene.

Pentru a nu repeta ceea ce am scris în carte şi în broşurile alǎturate, ca anexe ale cuvintelor noastre rostite cu diverse ocazii, vom spune doar concluzia privind structura pǎrţii biologice a corpului, privitǎ din punctul de vedere al comunicaţiilor nevǎzute dintre corpul uman şi câmpurile energetice externe.

Traducerea în faptǎ a unor date şi informaţii conţinute în aceste câmpuri externe sau, cum se spune biblic, într-un limbaj simplu şi foarte acoperitor din punct de vedere tehnic, întruparea cuvântului nevăzut, are loc în organismul uman printr-o tehnologie ştiinţifică cunoscutǎ de transformare a câmpului magnetic extern în biocurenţi.

Biocurenţii, la rândul lor, genereazǎ procese chimice, care conduc la producerea unor hormoni („înţelepciunea trupească”) şi la toatǎ gama cunoscutǎ şi necunoscutǎ a comportamentelor umane şi animalice.

Aceste fapte sunt deja cunoscute de oamenii de ştiinţǎ, care semnaleazǎ existenţa ADN-ului mitocondrial feminin, numit simbolic “Eve mtDNA”, în aproape toate celulele umane.

Conform calculelor noastre teoretice, extrapolate de la tehnologia transmiterii informaţiei, prin forma şi dimensiunile lor, aceste antene log-periodice vor comunica pe frecvenţe joase, numite de noi frecvenţe terestre.

Noutatea cu care a venit fiul meu şi pe care eu am completat-o cu informaţiile tehnice şi biblice, pe care le-am considerat necesare şi suficiente demonstraţiei, este atribuirea funcţiei de comunicaţie pe frecvenţe înalte pentru ADN-ul mitocondrial masculin, pe care l-am numit simbolic “Adam mtDNA.

Aceastǎ ipotezǎ este deocamdatǎ enunţatǎ teoretic, deoarece nu avem posibilitǎţi de verificare în laborator a benzii de frecvenţe în care funcţionează acest microorganism celular de bandă largă.

Din punct de vedere structural, aceste mitocondrii masculine, organizate într-un grup de nouǎ inele, ca spirala unui laser, formeazǎ un şir de antene de comunicaţie radio de bandǎ foarte largǎ, având posibilitatea sǎ coboare la frecvenţele joase terestre pentru a comunica cu “Eve mtDNA” sau cu câmpurile energetice existente la un nivel scǎzut, dar şi capacitatea de a strǎpunge aceste câmpuri ce înconjoarǎ acum pǎmântul, într-un mod

aparent misterios pentru oamenii de ştiinţǎ, şi de a comunica, pe frecvenţe superioare frecvenţei maxime a luminii materiale, cu lumea imaterialǎ idolatricǎ. Această fugă din real în virtual şi invers, nu este schizofrenie, ci este rezultatul celui mai modern sistem de management al comunicaţiei prin laser. Conform calculelor noastre teoretice, frecvenţa de rezonanţǎ sau fundamentala acestui rezonator energetic este de o sutǎ de ori mai mare decât frecvenţa maximǎ a luminii materiale vizibile. În concepţia noastrǎ practicǎ, omul a fost echipat prin creaţie cu acest tip de echipament biologic pentru a putea comunica cu universul informaţional nevǎzut, dar şi pentru a putea fi văzut de acesta. Acest echipament existǎ în organism într-un singur exemplar şi în opinia noastrǎ se aflǎ în stern, conform vorbelor lui Moise (Facerea), combinate cu ale lui Pavel (Corintieni şi Evrei).

Oamenii de ştiinţǎ, pe baza analizelor aprofundate fǎcute pe animale, refuzǎ sǎ-i acorde acestui organ vreun rol în geneticǎ şi îl eliminǎ de la bun început, prin procesul tehnologic de modificare geneticǎ a plantelor, a animalelor şi a oamenilor, prin cele mai noi tehnologii de fertilizare în vitro sau ICSI (intra citoplasmatic sperm injection). Astfel ei au creat nişte “eunuci biologici”, asemǎnǎtori oarecum existenţelor originale, dar incapabili de autofertilizare şi „lipsiţi de moştenirea lor, Cerul”.

Alimentaţi fiind cu aceste cunoştinţe teoretice şi vǎzând aceastǎ eroare geneticǎ, noi am scris şi editat acum un an o carte şi am lansat prin internet o alarmǎ cǎtre cele mai mari centre de geneticǎ din lume, dar nu pentru a le spune cǎ îi întrerupe omului comunicaţia cu Dumnezeu, cǎci ne-ar fi râs în nas, ci pentru a le spune cǎ toţi bǎieţii produşi prin fertilizare în vitro vor fi sterili. Acest fapt este acum confirmat ştiinţific, ba chiar se confirmǎ în plus şi alte boli cardiovasculare, la aceşti copii nevinovaţi.

Revenind la Duhul Sfânt, pe care noi nu l-am accesat încǎ, datoritǎ … “puţinei noastre credinţe”, aceşti biogeneticieni, care se cred dumnezei, anuleazǎ din start capacitatea de comunicaţie a omului pe frecvenţǎ înaltǎ, lǎsându-i doar comunicaţia de joasǎ frecvenţǎ, care dǎ comportamentul emoţional sau organic în faţa ispitelor materiale, caracteristicǎ principalǎ a animalelor şi a omului primitiv, care fǎrǎ credinţǎ nu se putea ridica la nivelul comunicaţiei cu Dumnezeu, deoarece acest şir de bio-antene este comandat neuronal de cǎtre neo-cortex, element biologic al raţiunii.

Numai combinaţia şi relaţia funcţionalǎ a acestor douǎ elemente biologice, neocortexul şi ADN-ul mitocondrial masculin, îl diferenţiazǎ pe om de animal şi poate fi dezvoltat printr-un program ştiinţific, numit educaţia controlului şi corecţiei sistemului de management (“Learning Management System Control and Correction”).

Pe lângǎ argumentele religioase aduse de marii profeţi prin revelaţii despre rǎul extrem, noi considerǎm cǎ şi acest aspect tehnic, al mutilǎrii biologice a omului, prin care îl transformǎ din om cu aspiraţii divine într-un animal inteligent ce va putea fi controlat prin cipuri electronice instalate în creier (deja au început astfel de teste cu cipuri comandate prin satelit, un fel de nor electromagnetic interpus artificial între om şi Dumnezeu), este o “hulǎ” împotriva Duhului Sfânt sau a cuvântului lui Dumnezeu.

Practic, acestor oameni produşi “în vitro” nu li se mai permite fizic sǎ comunice cu Dumnezeu sau, aşa cum ne spune religia, nu mai aud “in vivo” bǎtǎile divine de la uşa inimii lor.

Cu siguranţǎ, Dumnezeu poate sǎ facǎ cu ei ce vrea şi, aşa cum a transmis cuvântul Lui prin intermediul asinei lui Valaam, va putea transmite cuvântul Lui şi prin aceşti oameni creaţi de om. Prin cuvintele lor, profeţii ne spun ca El îl va lasa pe omul diavol sǎ-şi facǎ lucrarea un timp, tocmai pentru ca omul modern, care L-a pierdut din vedere pe Dumnezeu, sǎ-l cunoascǎ pe diavol, pentru a-L înţelege pe Dumnezeu. “Pe toate le-a fǎcut Domnul fiecare cu ţelul sǎu, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii”. – Pildele lui Solomon, cap.16.4.

Dupǎ crearea omului, la sfârşitul zilei a şasea, Dumnezeu s-a odihnit. Acum suntem în ziua a şaptea şi El face lucrarea Lui prin oameni, cǎrora le-a dat “toate câte au fost create ca sǎ le stǎpâneascǎ” (Moise, Facerea) sau, utilizând limbajul managementului, cǎrora le-a transferat toatǎ responsabilitatea asupra acestei creaţii autofuncţională şi controlabilă prin reacţie inversă. Orice om, când vede ceea ce vede, deşi nu întotdeauna înţelege sensul creaţiei şi evoluţiei controlate a lucrului fǎcut de om şi al creaţiei şi evoluţiei controlate a lucrului fǎcut de Dumnezeu, nu trebuie sǎ şovǎie în faţa greutǎţilor realitǎţii, aşteptând ca “cineva” sǎ facǎ ceea ce el ştie sǎ facǎ şi poate să facă bine. El este un mic manager al propriului destin, definit prin trasabilitatea trǎirii lui individuale libere într-un mediu creat în mod intenţionat cu „teste grilă” şi cu reacţie inversǎ pentru a se evita ambalarea prin autocontrol şi autocorecţie. El a fost atenţionat de Managerul General despre greutǎţile pe care le va întâmpina în drumul sǎu spre pomul vieţii, datoritǎ lipsei credinţei în El.

Poate tocmai această lipsă de credinţă sau îndoială era singura cale în mediul real pentru a-l determina să urce liber în pomul cunoaşterii şi pentru a-l scoate din stadiul de animal domestic şi ascultător. De fapt noi credem că Dumnezeu a creat conjuncturile pentru ca omul să ajungă singur, prin cunoaştere, la pomul cunoaşterii, prin crearea binelui total şi a răului suprem, pentru a şti şi a vrea să le separe.

Acum, omul începe sǎ fie respectat şi vrând-nevrând trebuie sǎ rǎspundǎ cu respect. Lacunele genetice şi culturale pot fi depǎşite prin educaţia modernǎ şi prin tehnologia rapidǎ de informare, chiar dacǎ uneori ne confruntǎm cu propria lipsǎ a cunoaşterii totale datoritǎ specializǎrii noastre totale într-un domeniu din ce în ce mai îngust, în care folosim din ce în ce mai mult un limbaj super-specializat şi super-codificat. Nu este nici o ruşine în a spune cǎ nu eşti informat într-un domeniu, dacǎ faci bine ceea ce ai fost pregǎtit şi ceea ce şti sǎ faci bine în domeniul tǎu.

Indiferent dacǎ ştim sau dacǎ nu ştim cine ne-a creat, evoluţia noastrǎ nu înseamnǎ numai a primi, ci şi a da. Acum suntem interesaţi sǎ arǎtǎm bine, sǎ cuvântǎm bine, să lucrăm bine şi să trăim bine, nu pentru a fi “mai cool” decât semenul nostru, ci pentru cǎ aşa putem primi şi oferi respectul cuvenit unei conştiinţe sociale devenită din ce în ce mai respectuasǎ prin evoluţie. Acum, când nu mai avem loc unul de altul şi ne ciocnim asemeni nano-particulelor, conform celebrului principiu al incertitudinii ce stǎ la baza teoriei mecanicii cuantice, omul responsabil distinge binele de rǎu şi-l va elimina prin hotǎrârea sa de a trǎi toţi bine, pe baza înţelepciunii lui obţinutǎ cu trudǎ prin credinţǎ, ştiinţǎ şi simţire. Vorbind în limbajul managerial, decizia de a merge mai departe, separând şi izolând răul de bine, se formează într-un triunghi al cărui vârf este Dumnezeu: crede, cercetează şi corectează cu toată responsabilitatea şi dragostea pentru viaţa pe care o trăim cu toţi.

Acum, când vrem sǎ fim stǎpânii lumii, acum ştim sǎ fim şi servitorii ei, chiar dacǎ uneori, pentru a scǎpa de aglomerarea artificialǎ a propriei noastre evoluţii plastifiate, ne refugiem în natura vie creatǎ de El pentru ca noi sǎ învǎţǎm sǎ trǎim bine, chiar dacǎ adesea nu o lǎsǎm nici pe ea sǎ trǎiascǎ bine.

Acum oamenii, urcaţi în pomul cunoaşterii prin ambiţie, fiecare pe propria lui cracǎ, trebuie sǎ colaboreze paşnic pentru ca împreunǎ sǎ dea mâna cu Dumnezeu, demonstrându-I cǎ au înţeles perfecţiunea creaţiei Lui şi cǎ o vor curǎţa cu înţelepciune de uscǎturile neputinţei, neştiinţei, nesimţirii şi necredinţei, fǎrǎ a-şi tǎia singuri craca de sub picioare.

Cartea oferitǎ este prima lucrare din lume care aduce un argument ştiinţific despre tehnologia de întrupare a cuvântului lui Dumnezeu. Este un cuvânt practic, ingineresc, este un rezultat subiectiv şi relativ al înţelepciunii noastre, obţinut prin combinarea managerialǎ a cuvintelor religioase, artistice, ştiinţifice, economice, politice, etc. pe care noi le-am avut la dispoziţie şi pe care le-am descoperit singuri în duhul omului, dar luminaţi de “un gând ascuns” în drumul nostru spre cuvântul adevǎrat şi obiectiv.

Vǎ mulţumim cǎ ne-aţi permis sǎ intrǎm în sufletul vostru şi sǎ vǎ dezvǎluim o parte din rezultatele cercetǎrilor noastre ştiintifico-religioase, chiar dacǎ nu toate cuvintele, transmise pe această cale şi exprimate de noi într-un limbaj combinat, au fost certificate ştiinţific, vă sunt inteligibile sau vă sunt pe plac.

Pentru aceasta vă cerem scuze anticipat.“Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să batăÎn preajma minţii voastre” …(Eminescu, Junii corupţi),

… împietrită de raţiunea de a fi împietrită idolatric prin dogma tainei sau organic prin raţiunea de a transforma necesităţile organice în virtuţi, sau, cum ne place nouǎ sǎ definim stadiul actual al evoluţiei umane, “IQ la pǎtrat + EQ organic manipulat”, noi credem cǎ ne-am fǎcut datoria în conformitate cu prevederile cap. 33.6, Iezechil, trâmbiţând alarma noastrǎ ştiinţifico - creştin ortodoxă.

Din punctul de vedere matematic al geometriei spaţiale a formării deciziei umane, omul a evoluat de la EQ la cub, dat de lipsa totală de cunoaştere, la CQ la pătrat + EQ, ca urmare a transmiterii credinţei şi a dezvoltării ei maxime în perioada în care cuvântul omului nu avea ponderea pe care o are acum, şi a ajuns într-un punct critic al raţiunii cunoaşterii, limitată la cele 80 procente, maximul pe care-l poate obţine din studiul materiei, prin tehnica IQ la pătrat + EQ. În acest punct critic, pentru a atinge cunoaşterea totală, el trebuie să ia o decizie privind încrederea într-un idol de tipul animal, om sau divinitate:

- EQ - Să-şi satisfacă la maxim posibil necesităţile organice?- IQ - Să acorde încrederea sa extremă raţiunii omului?- CQ - Să se lase în grija totală a lui Dumnezeu?

Necesităţile vegetative, alimentate din plin cu ispita fructelor extrase din pomul cunoaşterii raţionale, se revoltă în interiorul nostru, ne apasă şi ne fac să vrem şi uneori să decidem să trăim astăzi ceea ce ar trebui, ni s-ar cuveni şi am putea să trăim bine şi mâine.

Ştiinţa ne îndeamnă să utilizăm cu încredere toate produsele scoase astăzi pe piaţă, chiar dacă mâine le retrage pe unele din ele, retractând cele spuse şi reformulând cu alte cuvinte noi aceleaşi procese chimice organice din noi, asemeni unui avocat la tribunal căruia nu i-a fost acceptată, din prima, depoziţia sa către judecător.

Unele religii ne îndeamnǎ sǎ stǎm calmi şi rǎbdǎtori că are “Cineva” grijă ca noi sǎ privim ca la cinema şi să vedem ce se va întâmpla dincolo de ecranul vieţii noastre, ca şi cum viaţa noastră ar fi “in vitro”.

Tribunalul suprem al vieţii materiale, format din organisme vii naturale, în urma analizei erorilor creaţiei făcută de om, decide dur şi uneori foarte trist, alegând moartea înainte de termen pentru foarte mulţi dintre noi, fie prin boli, fie prin dezastre, fie prin accidente, fie prin sinucideri.

Noi, asemeni unor translatori sau repetitori tehnici necesari transmisiilor moderne de date, am decis să repetǎm glasul trâmbiţelor din cer care ne îndeamnǎ, cu glasul lor neauzit şi nesimţit organic, să retransmitem cuvântul lui Dumnezeu. Glasul nostru este acoperit acum cu mândrie de glasul omului modern bazat pe neuronalul IQ, modificat genetic de Dumnezeu pentru a-l transforma din animal în om.

Transmis genetic prin Adam şi Eva, sufletul dual al omului, este acum descentrat prin manipularea şi amplificarea organicului EQ al trǎirii la maxim a fiecǎrei clipe de necredinţă, fapt prevăzut în planul divin.

Această dezorientare celulară este procesul invers şi uneori ireversibil de retransformare a omului, prin involuţie, într-un animal veşnic nesătul şi hăituit de propriile lui himere. Cei care crează şi speculează la maxim această oportunitate a pieţei celor mulţi şi încrezători doar în semenul lor, omul, ştiu foarte bine să pună dobândă

maximă pe dorinţa noastră liberă de a trăi bine. Noi credem în adevǎrata credinţǎ ce formează adevăratul şi divinul CQ, transmisă genetic prin bio-GPS-ul adamic, şi o privim raţional ca pe o necesitate şi o suficienţă în completarea şi corectarea triunghiului de aur al deciziei umane.

Având în vedere toate cele spuse mai sus,fără nici o reţinere, fără regrete şi cu mândrie,

L-am nominalizat în vârful triunghiului deciziei umane pe …..******* DUMNEZEU *******!

Redăm mai jos, asemeni unui program operaţional necesar unui computer pentru a funcţiona bine, programul virtual de funcţionare a umanităţii, numit, asemeni programelor europene, Planul Universal de Dezvoltare al lui ADAM, prevăzut pentru o perioadă de 6000 de ani sau şase zile de lucru ale perechii divine, Adam şi Eva.

Adam poate acum cuvânta cu umilinţă, cu ruşine şi cu pioşenie:“Doamne, asta e generaţia pe care am creat-o în şase zile fără Tine.”

Cu siguranţǎ, pe noi oamenii, “Tatǎl nostru … nu ne duce pe noi în ispitǎ şi ne izbǎveşte pe noi de cel rǎu.”

Planul Uman de dezvoltare în şase zile

5. Viaţa “ON LINE” în deşertul spiritualEste posibil ca în lumea internetului “on line”, prin care toţi suntem conectaţi liber şi fără prejudecăţi cu toţi, să mai “predici în deşert”, precum Hristos acum 2000 de ani?

Noi am demonstrat în mod practic, inginereşte, că este posibil şi am păstrat dovada spre a o arăta, copii şi copii copiilor mei, posterităţii!

Conform cuvintelor lui Iezechil (capitolul 33.6), noi ne-am făcut datoria " trâmbiţând" pe internet alarma noastră ştiinţifico-ortodoxă despre modificările genetice făcute speciei umane, fie special şi premedidat, fie dintr-o eroare, arătând direcţia riscantă către care se îndreaptă omenirea utilizând doar ştiinţa ca drapel. Prin cuvintele noastre sperǎm sǎ ne adăugăm simbolicului şi modestului “om care deschide cartea”, văzut de Ioan, şi să devenim nişte veritabili şerpaşi ai adevǎraţilor cercetǎtori ce vor veni şi vor conduce omenirea spre lumina adevǎratǎ.

De când s-au împlinit şapte ani de la Apocalipsa americană de la 11 septembrie, noi tot încercăm să evităm Apocalipsa bio-genetică, "trâmbiţând", în stil modern, on-line, în deşertul internetului spiritual.

Alertă privitoare la fertilizarea în vitro!Stimate Doamne şi Stimaţi Domni,În conformitate cu sloganul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO),

"Lumea nu este a noastră, ci am împrumutat-o de la copii noştri",vă rugăm să luaţi cunoştinţă despre atenţionarea din mesajul de mai jos!

Noi nu luptăm împotriva fertilizării artificiale!Noi doar privim către direcţia către care se îndreaptă umanitateaNoi suntem simpli oameni şi vă transmitem o simplă alertă necesară bio-corecţiei.

Există întradevăr moştenirea ADN-ului mitocondrial paternal?Alertă, necesară modificării legislaţiei în genetică!

Noi am transmis acum două luni, în septembrie 2008, înainte de participarea la prima conferinţă EMBO despre centrozom şi nucleul celular, Heidelberg, Germania, şi, după primirea câtorva răspunsuri, revenim cu aceleaşi întrebări:1. Poate omul de ştiinţă să explice existenţa ADN-ului mitocondrial paternal în spermatozoid, dacă el spune, prin ipoteza moştenirii ADN-ului mitocondrial feminin, Eve mtDNA, că nu există moştenire masculină?2. Spermatozoizii băieţilor concepuţi "în vitro" au sau nu ADN mitocondrial masculin?3. Poate omul nou, conceput "în vitro", să continue fertilizarea naturală sau va trebui să aştepte fertilizarea "în vitro", deoarece spermatozoidul lui nu este dotat cu acest echipament energetic, Adam mtDNA?4. Există statistici despre evoluţia şi comportamentul copiilor născuţi "în vitro"?

Omul de ştiinţă nu a dat nici un răspuns ştiinţific.În noul concept despre evoluţia vieţii, "Mitochondrial Adam DNA data transmissions theory", ataşat acestui

mesaj, veţi putea găsi un posibil răspuns.Marea problemă pentru umanitate nu este de a înţelege sau nu teoria noastră.Omul de ştiinţă are suficient timp să vadă “in vivo” efectele reale ale fertilizării “in vitro”, deoarece în

următorii 20 de ani amplificarea efectelor erorilor produse acum vor deveni vizibile pentru toată lumea.Marea problemă a umanităţii este legislaţia pentru "micro&nano-biologie"!

Răspunsul primit de la Institutul Naţional American de Justiţie, ne-a deschis ochii!Ei luptă contra criminalităţii, nu şi împotriva posibilelor erori ştiinţifice!Ca cercetători independenţi, neînrolaţi în marile instituţii de cercetare, noi nu putem lupta pentru “drepturile

legale ale spermatozoidului”, chiar dacă această vietate microbiologică, numită “flagel bacterian” şi vizibilă doar la microscop, este acum mutilată de omul de ştiinţă înaintea fertilizării în vitro.

Noi vă rugăm să aveţi amabilitatea să deschideţi ochii şi să priviţi în viitor efectele erorilor genetice!Un om normal nu poate juca puzzle “în vitro”, aşteptând cu nepăsare efectele în viaţa reală!Omul normal trebuie să acţioneze prin managementul ştiinţific tradiţional şi modern pentru a corecta orice

posibilă eroare care afectează viaţa reală naturală!Vă rugăm să nu neglijaţi nici o informaţie “aparent idioată”, venită de la oamenii cu mintea liberă şi lipsită

de prejudecăţi, configurată nu numai prin ştiinţă, deoarece acum omul de ştiinţă doar presupune anumiţi factori în acţiunile lui viitoare, fără a-i lua în calcul pe toţi!

Vă rugăm să acţionaţi normal şi să le cereţi geneticienilor să dea un răspuns ştiinţific normal, necesar corectării legislaţiei drepturilor omului, chiar dacă prin fertilizarea “în vitro” nimeni nu a fost ucis, deoarece nimeni nu se va mai naşte “în vivo”!

Fertilizarea “în vitro” omoară speranţa fertilizării naturale! Noi personal avem tot timpul din lume pentru a aştepta cu răbdare răspunsul vostru.

Cu stimă.P.S. Ştiaţi că biogeneticienii au renunţat la ADN-ul mitocondrial al lui Adam şi fac sex virtual

utilizând doar ADN-ul mitocondrial al Evei?

Credem că nu am făcut nici o aluzie nefondată la cuvintele artistice ale Adei Milea din “Absurdistan” (“Vaca paşte şi nu ştie ce paşte, vaca naşte şi nu ştie ce naşte”), nici la vorbele religioase de acum 2000 de ani ale lui Iisus Hristos (“Paşte oile mele”) şi nici la istoria antică a imperiului roman (“Daţi plebei pâine şi circ!”), ci am făcut o analiză managerială, fundamentată şiinţific, a celei mai moderne şi invizibile tehnologii nano-genetice!

Celor cărora le-am scris şi nu au reanalizat creaţia lor, le transmitem salutări de bine şi nu-i rugăm să se ruşineze şi să-şi bage capul în pământ, ca struţul, când se vor împlini cele ce am spus noi, ci îi sfătuim să se

ascundă în peşteri şi să se roage pentru venirea bunului Dumnezeu, care mai poate să-i mântuie, deoarece nu credem că lucrătorul simplu mai are atâta inimă să-i ierte pentru erorile produse de el pe baza cuvântului lor.

Nonconformismul are la bazǎ principiul biblic al libertǎţii depline a omului (“Cât este sufletul în tine nici unui trup nu te supune” - Isus Sirah, 33.25) şi este principala armǎ organicǎ a omului divin spre libertate, generatoare de proteine informaţionale, care l-au condus la libertatea totalǎ pe care o are acum. Omul este liber sǎ-şi stabileascǎ singur soarta şi cu siguranţǎ, cei care nu-L vor pe Dumnezeu drept cǎlǎuzǎ, pot sǎ-şi aleagǎ propriul drum; fie sǎ-l paveze singuri, fie sǎ meargǎ pe cel bǎtǎtorit de alţii, care au pǎşit înaintea lor.

"Teletâmpiţii secolului douazecişiunu vor avea tot ceea ce au fost programaţi sǎ-şi doreascǎ, acţionând ca propriile lor telejucǎrii…. Rebelul castrat de mâine se va plimba într-o hologramǎ şi va putea oricând deveni virtual asemeni propriului sǎu idol…. El va fi mult mai interesat de a urmǎri actul sexual al idolului sǎu, decât de a face el personal acest act."

Aldous Leonard Huxley, "Brave new world"

“Schimb de suflet în micro-piaţa de ADN” – viziune mitocondrială

Privind comoditatea, care ne-a cuprins organic pe toţi datoritǎ mirajului de a utiliza excesiv facilitǎţile tehnologice oferite de ştiinţǎ, ca pe o descalificare în “brodeală”, suntem înclinaţi sǎ-i dǎm dreptate neconformistului scriitor englez, chiar dacǎ aceste vorbe au fost scrise acum aproape 100 de ani.

Ce ar trebui sǎ fac eu, un simplu om, pentru a nu deveni total dependent de sistemul modern creat de semenul meu, omul?

Un posibil rǎspuns ni l-a dat acum mai bine de 200 de ani tot un englez neconformist:“Trebuie sǎ creez un sistem. Altfel voi fi înrobit de cel creat de alt om. ... Nici o pasǎre nu are zbor prea

înalt, dacǎ nu zboarǎ cu aripi proprii” - William BlakeŞi unul ni l-a dat Iisus Hristos acum 2000 de ani:“De acum nu vǎ mai zic slugi, cǎ sluga nu ştie ce face

stǎpânul sǎu, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru cǎ toate câte am auzit de la Tatǎl Meu vi le-am fǎcut cunoscute.” – Biblia, Ioan, cap.15.15

“Şi am încǎlecat pe-o şeaŞi v-am spus povestea mea,

Despre viaţa mea şi-a ta!Acum este rândul vostru! Voi ce-aşteptaţi? Apocalipsa?”

Vezi "Pilda semănătorului" - Luca 8:1-15 sau Matei 13: 1-23

Mirabila sǎmânţǎ, de Lucian BlagaMǎ rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvântrost sǎ fac de seminţe, de rarele,pentru EUtopia, mândra grǎdinǎ,în preajma cǎreia fulgere rodnice joacǎsǎ-nalţe tǎcutele seve-n luminǎ.…………………………………………Palpitǎ în visul seminţelorun foşnet de câmp şi amiezi de grǎdinǎ,un veac pǎdureţ,popoare de frunzeşi-un murmur de neam cântǎreţ.

Sfârşit

Continuarea sistemicǎ a basmului lui Lucian Blaga din “Cântec pentru anul 2000” , ... astfel, Adam şi Eva, după ce au gustat din pomul cunoaşterii, au plecat de la procesarea materiei, … şi au ei ajuns la procesarea informaţiilor şi, … tot construind ei sisteme virtuale conform sfatului dat de Blake, … au ajuns, prin ştiinţa de a construi “in vitro”, la modernul sistem informaţional al virtualizǎrii materiei, cuvântul virtual întrupat pe internet, în care vedem cum fiecare zboarǎ cu propriile lui aripi virtuale, în propriul lui sistem virtual de operare.

Unde vor ajunge ei fǎrǎ tradiţionala busolă a credinţei, divinul bio-GPS al sufletului uman?La Turnul Babel!

Afiş oficial al Uniunii Europene

De vrei s-ajungi asemenea celui ce drept grăieşte,Repetă-n gând ce-ai auzit şi, înainte de-a vorbi,

Munceşte şi Gândeşte.“Creatorul”, Alexandru Boris

A fost decriptată gena…sufletului uman !!!

Primul cuvânt ştiinţific desprecele două traductoare biologice ale

sufletului uman,ADN-ul mitocondrialal lui Adam şi al Evei

“Ştiinţa este calea ajungerii la Dumnezeu, dar parola de acces la El este credinţa! Credinţa ne îndeamnǎ sǎ cǎutǎm smerenia lui Hristos, şi, adǎugǎm noi, ştiinţa Lui. Prin simţire, ştiinţǎ şi credinţǎ în Dumnezeu, noi am descoperit în stern, în locul indicat de strǎmoşii noştri creştini, Moise şi Pavel, o micǎ celulǎ biologicǎ ce face legǎtura nevǎzutǎ dintre trup şi suflet. Acestǎ microscopicǎ celulǎ organizatoare a corpului uman, numită ADN-ul mitocondrial al lui Adam, responsabilǎ cu dorinţa de evadare din realitate şi cu viziunea lui Dumnezeu, se completează cu cealaltǎ parte materialǎ a bio-translatorului sufletului numitǎ “ADN-ul mitocondrial al Evei”, existentǎ în aproape toate celulele umane, responsabilǎ cu atracţia lumii materiale. Cartea ataşatǎ este prima carte din lume prin care noi vǎ dezvǎluim aceastǎ divinǎ descoperire a celui mai modern bio-GPS construit vreodatǎ şi în care vorbim în mod ştiinţific despre cuvântul întrupat al lui Dumnezeu.” – Autorii

12. O conferinţă ratată

Motto: Matei 13.14 – “Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea.”

La începutul anului 2009 am fost atras de o ispită informaţională recepţionată pe “net”. “Scopul Societăţii de Bioelectrochimie este de a promova cooperarea dintre oamenii de ştiinţă interesaţi în

aplicarea conceptelor şi tehnicilor electrochimice în studiul fundamental al sistemelor vii. Similitudinile fizice şi chimice ale fiinţelor vii şi modul de interacţiune al lor cu radiaţiile au sporit interesul comunităţii biofizicienilor, devenind un instrument utilizat în cercetare. Conferinţa BES 2009 va acoperi o plajă mare de aspecte interdisciplinare din domeniile Biochimiei şi Bioenergeticii prin contribuţia biofizicienilor, biotehnologilor, medicilor biofizicieni, electrofiziologilor şi cercetătorilor de la limita acestor frontiere. De aceea ediţia din 2009 a conferinţei BES va fi asigurată de RSPAB. BES 2009 este de asemeni şi o conferinţă aniversară a celor 30 de ani de activitate BES. Pentru a veni în sprijinul Comitetului Organizatoric al celei de a 20-a Conferinţe Internaţională a Societăţii de Bioelectrochimie şi în sprijinul RSPAB, vă invităm prietenos să participaţi la BES 2009!”

Sibiul, care în 2007 a fost capitala europeană a culturii, devenise acum o atracţie într-un domeniu pe care am început să-l abordez cu pasiune din perioada facultăţii, chiar dacă atunci o făceam destul de empiric.

Ispita suna frumos, organizatorii erau români, Sibiul este un centru teologic marcant şi am crezut că am o şansă să penetrez cu o temă a cunoaşterii aflată la graniţa dintre ştiinţa oamenilor şi credinţa în Dumnezeu.

Am transmis rezumatul prezentat în capitolul 8, dar având ca titlu “Adam and Eve mtDNA wireless bio-communication”. Rezumatul a fost înscris conform procedurii, dar în final am primit un răspuns negativ privind acceptarea participării mele la această conferinţă.

Nu voi comenta sub nici o formă acest eveniment, deoarece nu am participat nici măcar în calitate de observator, deoarece nu mi s-a permis. Voi spune doar că această conferinţă a debutat cu un referat despre noile descoperiri ale ştiinţei materiale, bio-CIP-urile, privite ca o utilitate şi ca o necesitate în a reînvia celebra pereche Adam şi Eva prin “lumina undelor electromagnetice” produse de om.

Referatul “Hybridization of brain tissue with semiconductor chips” a fost prezentat de Peter Fromherz, Department of Membrane and Neurophysics, Max-Planck-Institute for Biochemistry, Martinsried, Germany.

13. Al treilea seminar ştiinţifico-religios

Motto: Shakespeare - Hamlet – “Sunt mândru, ambiţios, răzbunător, şi am jigniri în guşa mea mai multe decât gândire ca să torn în ele.”

Într-o anumită măsură, mândria şi ambiţia sunt necesare; ele sunt suportul demnităţii şi voinţei. Limita de la care atitudinea umană trece din aceste stări benefice într-o stare degradantă, marcată de nesimţire şi de încăpăţânare, este variabilă şi relativă, în funcţie de situaţie. Dialogul, între patru ochi sau în grup, poate atenua această limită şi poate conduce la rezultate pozitive, dacă şi numai dacă partenerii acceptă în dialog opiniile celorlalţi fără a trece la jigniri şi fără a avea atitudini batjocoritoare.

În practica managerială un astfel de dialog se numeşte “brain storming” (furtuna creierelor), în care anumite probleme, pentru care nu s-au găsit soluţii, pot fi rezolvate prin cele mai neaşteptate idei, venite din partea celor mai necunoscuţi participanţi.

Este atâta infuzie de articole şi de filme despre CIP-uri introduse în paşapoarte, în vaccinuri, în braţ, în dinţi sau în creier, încât nu cred că mai are vreo importanţă informaţia despre un CIP în plus sau în minus în corpul uman, chiar dacă el se află în “coasta lui Adam”.

În acest context, la doi ani de la lansarea ipotezei existenţei unui bio-CIP divin în corpul uman, idee pe care mass-media nu a mirosit-o sau nu a vrut să o vadă, mă simţeam izolat în mijlocul unei lumi dezinteresate de ipoteza existenţei senzaţionalului bio-CIP al lui Adam.

La izolarea mea, produsă prin ignorarea totală a acestor idei năstruşnice, s-au adăugat nişte evenimente care au lovit din plin cele două familii de prieteni care m-au ajutat enorm la demararea acestui seminar ştiinţifico-religios, cu tema „Comunicarea Divinitate – Om - Natură”, ce a stat la baza lucrărilor mele literare ulterioare.

Gabriela Sobaru, soţia prietenului şi finului meu Florin Sobaru, moare într-un tragic accident, pe 26 august 2008, la Londra, unde plecase cu Florin să serbeze ziua de naştere a unor buni prieteni din România.

La scurt timp, pe data de 28 septembrie 2006, fiul cel mare al familiei profesorilor Calangiu, îşi rupe coloana vertebrală într-un tragic accident produs la Câmpulung şi rămâne paralizat.

M-am întrebat: De ce Doamne ai permis hazardului să-i lovească pe cei care m-au ajutat?

Oare eu merg pe drumul luminat de Tine sau am luat-o razna şi ăsta este rezultatul unei reacţii inverse indirectă? De ce soarta oarbă nu m-a lovit direct pe mine?

În acest context mi-a fost greu să-i mai abordez pe cei loviţi atât de crud de soartă şi să-i rog să continue alături de mine drumul către acest Dumnezeu nevăzut şi necunoscut de noi, oamenii moderni, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat în viaţa lor.

Ce puteam eu să le spun în noile condiţii? Că pe Dumnezeu nu-L interesează soarta noastră? Că nu El este de vină pentru cele întâmplate? Atunci cine este vinovatul? Hazardul şi incertitudinea? Mecanica cuantică?

Am rămas fără răspuns.M-am rugat Lui să-i ajute pe cei rămaşi în viaţă şi am continuat drumul singur, să-L caut pe Dumnezeu în

felul meu. Nici nu ştiu dacă eu ştiu să mă rog lui Dumnezeu cu adevărat. Într-o discuţie avută cu Ohannes pe această temă, i-am spus că eu nu ştiu ce să-i cer lui Dumnezeu, când merg la biserică, deoarece mi se pare că am ceea ce îmi trebuie. Mi-a răspuns că, în fond, simplul fapt că te gândeşti la Dumnezeu este ca o rugăciune, care cu siguranţă Îl va determina şi pe El să se gândească la tine. Este un fel de respect reciproc.

Oportunitatea care a apărut ca urmare a întâlnirii de 40 de ani de la terminarea liceului, am folosit-o în a distribui, foştilor mei colegi de liceu şi profesorilor prezenţi, cartea editată în 2008, însoţită de cele câteva broşuri concepute de la editare până atunci, precum şi o broşură pregătită special pentru acest eveniment.

Deşi simbolică această perioadă de 40 de ani, care corespunde perioadei “traiului în deşert” al Evreilor eliberaţi de Dumnezeu prin Moise de sub robia egiptenilor, acest eveniment a decurs fără discursuri religioase sau ştiinţifice, fiind axat pe amintirile din liceu, precum şi pe scurta istorie a prezentării traseelor noastre profesionale şi sociale. Nu am încercat să forţez nota pe tema subiectului care m-ar fi interesat pe mine, aşa încât m-am mulţumit cu cele câteva reacţii venite de la colegi, după ce au citit sumar titlurile lucrărilor distribuite.

Unul din ei m-a întrebat dacă am intrat în vreo sectă religioasă, iar un altul m-a întrebat de ce mă interesează căutarea lui Dumnezeu, căci acest lucru îl fac de regulă cei care nu o duc bine în societate sau în familie. Le-am zâmbit şi nu le-am răspuns concret. Le-am spus că răspunsul îl vor putea găsi în lucrările mele.

Totuşi această întâlnire m-a pus pe gânduri. Am fost prezenţi 23 din cei 33 elevi care am terminat liceul. Câţiva din colegii mei de liceu au murit, iar alţii nu au putut veni. La fel s-a întâmplat şi cu profesorii. Traseele lor, ca şi al meu, au fost presărate cu lucruri minunate, dar şi cu blocaje şi cu dificultăţi neprevăzute.

Oamenii normali îşi văd liniştiţi de drumul lor, traversând de regulă cu fruntea sus atât lucrurile bune, cât şi pe cele rele. Cei mai slabi abandonează lupta, iar cei mai tari speculează oportunităţile care apar.

Realitatea trăirii nu ne lasă, de cele mai multe ori, să ieşim din cotidian.Ultimii 20 de ani petrecuţi de la schimbarea de regim, chiar dacă nu a produs o schimbare revoluţionară de

atitudine civică, ne-au introdus într-o lume nouă, deschisă concurenţei pentru atingerea bunăstării lumii capitaliste. Haosul instalat în aceşti ani era în contradicţie cu ordinea şi cu liniştea pe care ne-o asigurase cavitatea rezonantă a cortinei de fier. Oamenii muncii, ca să folosesc termenul atât de utilizat în comunism, strigau la început lozinci patriotice, din care cea mai des utilizată era „Nu ne vindem ţara”.

Ţara a fost vândută, treptat, treptat, pe negândite. Cei care au făcut-o, asemeni faptelor semnalate de marele actor de revistă român, Constantin Tănase, a se fi petrecut între cele două războaie mondiale care au zguduit secolul 20, au tăcut şi şi-au văzut de drumul lor. Fiara europeană cu 7 capete şi zece coarne a reapărut să înghită copilul născut în deşertul spiritual al comunismului roşu, de către femeia fugită dincolo de ape.

Oamenii simpli îşi duc traiul de pe o zi pe alta. Acum când scriu aceste cuvinte, în plină criză mondială, un cutremur de pământ a produs o mare tragedie în Haiti. Lumea reacţionează la fel cum a reacţionat şi în 1977 după cutremurul din România. Cei din interior îşi plâng necazurile, iar cei din afară sar, fiecare după posibilităţi, să-i ajute pe cei rămaşi în viaţă. Sunt gesturi umanitare care arată că omul este diferit de animal, indiferent de religie.

Diferenţa de comportament a oamenilor loviţi de dezastre naturale a fost izbitoare între românii bucureşteni din martie 1977, loviţi de cutremur, americanii din New Orleans în septembrie 2005, loviţi de taifunul Catrina, şi haitienii din Port-au-Prince în ianuarie 2010, loviţi de cutremur. În timp ce românii lipsiţi de cunoastere totală şi de libertate totală, au avut un comportament uman, unii datorită fricii de securitate, iar alţii datorită fricii de Dumnezeu, americanii şi haitienii, liberi la moravuri, s-au comportat ca nişte animale, prădând magazine şi atacându-i pe cei care posedau sau le aduceau hrană.

Atitudinea americanilor de a trimite trupe militare în Haiti, care să-i protejeze pe civilii implicaţi în ajutor, a fost condamnată de europeni, pe motiv că americanii speculează un dezastru pentru a acapara o nouă piaţă comercială, prin trimiterea în avanposturi a militarilor de carieră.

Oare europenii au uitat că şi ei au acaparat lumea evului mediu în acelaşi mod?Poţi face concurenţă loială cu pistolul la tâmplă? Mai poţi gândi liber cu avioanele deasupra?Ferocitatea manipulatorului de orice fel, anticul legendar, medievalul mistic sau modernistul ştiinţific,

practicată de cei care au fost, sunt şi vor fi la putere, a fost apărată de armate, cu ajutorul cărora s-au impus legi, aparent normale, pentru introducerea pe pieţe a unor bunuri si servicii destinate modelării comportamentului uman, aşa cum a fost el gândit de cel care a creat sistemul şi conjuncturile.

Eliberarea pieţei din România i-a determinat pe europeni să pătrundă cu curaj. Aici şi-au dat mâna adepţii capitalişti şi socialişti ai teoriei evoluţiei speciilor a lui Darwin. Teoria a atins apogeul în România, când resursele ţării au fost subtil repartizate celor care deţineau informaţii şi contra-informaţii. Fără alte comentarii.

Hazardul a fost învins! Trăiască informaţia şi contra-informaţia!Să privim Europa liber integrată, în care gânditorii occidentali îţi acordă fonduri europene (25% europene,

25% româneşti guvernamentale şi 50% participare proprie). Aceste fonduri sunt aprobate doar dacă-ţi modelezi gândirea după ei. Ei nu vor să facă nici un efort ca să înţeleagă conceptul de viaţă al unui „popor tradiţional”.

Vrei să faci parte din uniune, trebuie să accepţi rigorile uniunii!Cam acelaşi lucru pare a se petrece şi cu Dumnezeu.Vrei să intri în rai, accepţi rigorile raiului! Altfel mergi în iad.Există o singură diferenţă privind trăirea fizică, pământeană.În timp ce Dumnezeu te lasă liber să-ţi decizi soarta, fără să-ţi ia resursele pe care El ţi le-a dat, pământenii

care au creat raiul pe pământ, te zgândără şi te atacă economic pentru a-ţi lua resursele naturale şi umane, pe care, spun ei, doar ei ştiu să le prelucreze dumnezeieşte.

Dar oare ei mai vorbesc de Dumnezeu? Ce fel de rai le oferă ei pământenilor?Un rai plin de ispite sexuale, culinare, vestimentare, medicale şi aşa mai departe, pe care muritorii de rând

nu le pot avea decât devenind sclavi sau acaparatori. Acest fapt ne duce cu gândul la perioada lui Moise. Evreii, sătuli de libertatea din deşert, i-au cerut lui Moise să-i ducă înapoi în Egipt, pentru a mai simţi gustul cărnii. Libertatea fizică şi spirituală nu-i interesa, deoarece Dumnezeul lui Moise nu le dădea ceea ce le-au dat egiptenii.

Comportamentul lor de dobitoace, care aşteaptă daruri fără nici un efort, a dispărut în negura vremii.Cel puţin aşa ni se spune, chiar dacă politicienii români salivează după fondurile europene, iar marii

gânditori şi producători europeni salivează după resursele României.Dar cei care împart acum resursele naturale ale Terrei, către cei care sunt modelaţi în gândire să se

rezume doar la trăirea materială, au ei un comportament divin?Cât din resursele exploatate se regăsesc în bunăstarea ţărilor de origine?Ce au făcut europenii, prezenţi în România pentru a ne procesa resursele conform normelor şi procedurilor

europene, în momentul apariţiei crizei mondiale?Au transferat în ţările lor sumele de bani dobândite din resursele poporului român, urmând ca apoi să le

întoarcă milostiv, sub formă de împrumuturi bancare, unui popor român istovit de ispitele accesate la îndemnul capitalismului sălbatic.

Greşesc cumva? Am eu vreun răspuns obiectiv pentru aceşti oameni preocupaţi doar de trăire?Mai au ei nevoie de Dumnezeul lui Moise? Ce caut eu, un laic, să mă amestec în lucruri pentru care nu am

fost pregătit în mod special? Oare eu am reuşit să sintetizez o ţintă divină către care trebuie să-i dirijez pe oameni?În ce calitate vorbesc eu în numele lui Dumnezeu?Acum, când lumea a atins un nivel general al calităţii vieţii, negândit cu ani în urmă, omul nu-L mai caută pe

Dumnezeu, deoarece El nu le dă aparent nimic. În opinia mea, ei şi-au transferat credibilitatea semenului lor, omul. Pentru un om normal, relaţia om-Dumnezeu este fie o relaţie intimă, de reciprocitate, fie nu există această relaţie. Cei loviţi de soartă îşi întorc faţa către cer, rugându-L pe Dumnezeu să-i ajute. Ce-i slabi nu-L vor găsi decât prin credinţă, iar cei puternici, în opinia mea, dacă-L găsesc prin ştiinţă şi credinţă ar trebui să trâmbiţeze.

Vă las să citiţi liniştiţi trâmbiţele mele din referatul următor şi să-L găsiţi singuri pe Dumnezeu.Dar înainte de asta am să vă spun că am trecut prin furcile caudine ale batjocoritorilor cu noua şi originala

„Teorie a Creaţiei Evolutivă Asistată”. Deoarece nu am acceptul administratorilor de a include în această carte dialogul purtat pe net la adresele de mai jos, mă mulţumesc în a vă transmite doar o parte din vorbele şi din concluziile mele, rezultate din această încercare.

Cei curioşi pot accesa site-urile:http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9490 şi http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9525

Trezirea lui Adam şi războiul informaţional

13.1. Introducere în dialogul de negociere

Înainte de Sfintele Paşti am intrat într-un dialog pe internet purtat între doi “oameni” (???!!! – am pus aceste semne deoarece, dacă citiţi dialogul, nu veţi şti dacă sunt oameni sau animale) care disputau religios şi ştiinţific o problemă concretă. Unul dintre ei este un cercetător biolog român, care a făcut parte din echipa de lucru “GENOMUL UMAN ARTIFICIAL”, coordonată de John Craig Venter în centrul său de studii de la San Diego, California. Deoarece orice intervenţie este mai întâi analizată de un moderator, intervenţia mea nu a mai fost publicată, dar am primit de la moderator invitaţia de a-mi expune pe “site-ul” lor noua mea teorie despre care pomenisem în intervenţie.

Această teorie are în spate foarte multe teorii care, fiecare dintre ele luată în parte este valabilă în domeniul din care a emanat. Asamblarea funcţională a acestor teorii, cu valabilitate specifică relativă la cunoaşterea din domeniul abordat, într-un tot unitar, în care să li se certifice valabilitatea în condiţii generale, şi asumarea riscului calculat prin prevenirea apariţiei unor posibile erori este o artă, o ştiinţă şi o dovadă de decizie flexibilă a managementului modern.

Un manager modern nu este un adevărat profesionist într-un domeniu specific. El este un artist speculativ al cunoaşterii, care utilizează profesoniştii la adevărata lor valoare, fără a-i substitui. Managementul cunoaşterii şi calităţii totale este credinţa în capacitatea omului de a deveni, în ansamblu, asemeni lui Dumnezeu, prin ştiinţa şi arta de a armoniza întreaga cunoaştere umană (duhul omului) cu scopul de a elimina rădăcina cauzei tuturor neconformităţilor, prin metoda certitudinii adevărului.

Redau câteva din teoriile utilizate de noi pentru acest studiu:

- domeniul fizicii - teoria entropiei, a sincronizării câmpurilor energetice, a laserilor în cascadă şi a laserilor sferici, principiile relativităţii şi incertitudinii;- domeniul chimiei organice - teoria atracţiei aminoacizilor;- domeniul matematicii - teoria numerelor binare, a şirurilor de numere, a fractalilor, a diagramelor de flux;- domeniul biologiei - teoria Eve mtDNA şi fecundarea umană;- domeniul medicinei - teoria circulaţiei sanguino-limfatice şi neurologice;- domeniul comunicaţiilor spaţiale - teoria şirurilor de antene comandate prin calculator, a cavităţilor rezonante, a ghidurilor de undă şi a micro-cip-urilor;- domeniul cibernetic - teoria asemănării şi abstractizării;- domeniul marketingului - teoria stimulării consumului;- domeniul simulării strategice preventive - teoria previziunilor;- domeniul construcţiilor durabile - teoria asigurării calităţii;- domeniul managementului cunoaşterii şi calităţii totale - teoria “brain-storming”-ului, a asamblării cunoaşterilor parţiale într-un “tot” funcţional, a modelării, a negocierii, a stabilităţii, a deciziei, a asumării riscurilor.

În conceptul materalismului organic, managementul speculativ este ceva arbitrar în creaţie, deoarece el pune numai suflet pentru a face profit, iar lucrarea este făcută de conformişti, un fel de roboţi profesionişti, al căror slogan poate deveni prin super-specializare “noi muncim specific, noi nu gândim interdisciplinar”.

Cu siguranţă, în managementul modern profitul trebuie calculat material, prin bani, şi spiritual, prin mulţumirea sufletească a lucrului bine făcut de echipa ta, pentru a face numai bine semenului tău, sub spectrul realizării profitului şi fără alterarea naturii. Cel puţin conceptual, acest tip de sistem este un fel de perpetuum mobile, deoarece “face profit, făcând totul bine, fără a face rău nimănui”.

Revenind la teoria emisă de mine, inginer electronist, şi de fiul meu, student la medicină, redau mai jos acest tip de dialog modern purtat pe internet şi vă las să trageţi singuri concluziile.

Observaţie – Deşi blogul este un sistem de comunicaţie liberă şi neprotejată cu “drepturi de autor”, mi-am permis să nu trasmit numele partenerilor mei de dialog. Numele lor le puteţi găsi pe blogurile amintite.

Înainte de asta, vă voi spune doar că, datorită unor fenomene pe care materialiştii nu le pot înţelege, am intrat cu curaj în ingineria genetică şi am depistat o gravă eroare care conduce “material” la sterilitatea băieţilor produşi în vitro şi “spiritual” la întreruperea comunicaţiei fără fir a omului cu Dumnezeu. În domeniul spiritual am făcut o speculaţie peste limita cunoaşterii ştiinţifice actuale, intrând în domeniul cunoaşterii umane prin revelaţii, specific tuturor religiilor lumii, dar într-un mod raţional-ştiinţific, prin tehnica numită “studiul informaţional interdisciplinar de comparare ponderată a bazelor de date existente”.

Am transmis prin internet acest tip de îndoială privitor la eroarea constatată “material”, mai întâi fizicianului Stephen Hawking, care declarase anterior că “autodistrugerea umanităţii se va produce datorită utilizării greşite a biologiei”, cu speranţa că acest om de ştiinţă, chiar ateu fiind, este un om care şi-a recunoscut cu curaj propriile greşeli şi cu siguranţă va sesiza eroarea. Este ştiut că toate comunicaţiile prin internet sunt supravegheate şi răspunsul primit a fost că Stephen este bolnav şi nu mai răspunde la toate mesajele primite.

Am luat-o ca atare, i-am urat sănătate, dar nu am abandonat lupta contra erorilor produse de om prin ştiinţa materială. M-am adresat direct, tot prin e-mail, managerului proiectului “genomul uman”, lui J.C. Venter, întrebându-l dacă “copilul” lui artificial, ce a ieşit pe piaţă în ianuarie 2009, va fi un om normal, sau este infertil şi impotent. Nu mi-a răspuns, asemeni şi altora cărora le-am scris, dar şi tăcerea este un răspuns.

Eu cred că suntem oameni raţionali şi ne putem da seama că ştiinţa nu se învaţă la mănăstire, dar eu credeam, asemeni lui Stephen Hawking, că adevăraţii oameni de ştiinţă îşi recunosc greşelile semnalate de colegii lor de breaslă sau de critici şi le reanalizează cu profesionalism.

Profesioniştii gândesc şi vorbesc despre profesia pe care o cunosc, până la limita cunoaşterii lor. Peste această limită toată lumea face speculaţii. Criticii de profesie speculează aceste goluri în cunoaştere, pe care profesioniştii le completează cu imaginaţia lor, dar critica lor se rezumă de regulă la meseria din care provin.

Peste sau sub limita criticii raţionale intră în funcţiune “bârfitorii batjocoritori”, fără ca ei să fie adevăraţi profesionişti în vreun domeniu specific sau să fie obligaţi să aducă argumente clare. Arta lor ţine de specularea emoţiilor cititorilor neprofesionişti şi dirijarea lor în turmă, către direcţia dorită, fiind total opuşi managerilor adevăraţi, care speculează cunoaşterea profesioniştilor, pe care-i dirijează conştient într-o direcţie stabilită de comun acord, pe baza “integralei cunoaşterii” acestor specialişti. Dăm un singur exemplu din managementul războiului mondial: managementul profesionist american de integrare a cunoaşterii existente, care a atras cercetătorii profesionişti pentru realizarea armei supreme la acea dată, comparat cu managementul dictatorial german, care a alungat fizic sau material specialiştii de alte origini şi, în final, sufleteşte sau spiritual pe cei de origine germană.

Când vedem ceea ce se petrece cu această ştiinţă modernă, credinţa noastră actuală este că ea a fost confiscată de cei cu bani pentru a fi dirijată, conştient sau nu, în direcţia de care au vorbit profeţii. Prin izolarea spirituală de restul lumii, pe care o priveşte ca pe un simplu material didactic al laboratorului lor şi ca pe o extensie pur materială în care-şi testează noile lor descoperiri materiale, putem spune, apocaliptic, că din această combinaţie, ştiinţă materială plus bani, a emanat a opta candelă, cea a răului suprem.

Reacţia celor care au aprins această candelă sau care o susţin se manifestă ca un zid de bârfe şi batjocoriri la tradiţii şi la marile religii ale lumii, pentru a le şterge total de pe noua faţă a pământului ARTIFICIAL.

În concluzie, ştiinţa nu se învaţă la mănăstire,dar se desăvârşeşte acolo, prin filtrul divin!

13.2. Teoria creaţionismului ştiinţific prin evoluţie asistată

Teoria creaţionismului evolutiv al omului, de Alexandru Boris Coşciug (Material propus pentru publicare la data de: 4-04-2009)Motto: “Sfârşitul temerii de Domnul este înţelepciunea” (Isus Sirah 21_12.)Pilonii de bază ai teoriei noastre sunt existenţa fizică a unui bio-CIP natural, instalat prin creaţie în “coasta”

omului, şi principiile managementului cunoaşterii şi calităţii totale. Noi, conform celei mai celebre şi complete definiţii a managemetului, datǎ acum mai bine de trei secole de Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz, prin emiterea “metodei certitudinii şi a artei de a inventa lucruri noi în vederea încheierii disputelor cu scopul de a progresa în timp scurt”, am adǎugat arta noastrǎ managerială de a descoperi funcţii noi ale existenţelor deja cunoscute, care sunt necesare stingerii litigiilor apǎrute în punctele critice din diagrama managerială a trăirilor umane, între multitudinea şi diversitatea fluxurilor de idei şi concepte despre viaţă, şi vǎ invitǎm sǎ mergem mai departe, braţ la braţ, ca o spirală de ADN, la construcţia spirituală a templului divin, utilizând această nouă cărămidă informaţională a teoriei creaţionismului evolutiv.

Noi nu am inventat nimic, deşi ne-ar fi părut bine să-L ajutăm în munca sa pe Managerul Creator, deoarece totul a fost armonic instalat în om, înainte ca el să-şi dea seama cât e de perfect, de către o inteligenţă externă, pe care noi oamenii tindem să o atingem prin evoluţie spirituală.

Noi doar atribuim funcţii noi unor elemente vechi din corpul uman, numite mitocondrii şi considerate centralele energetice ale corpului uman. Din punct de vedere structural, mitocondriile masculine “Adam mtDNA”, sunt organizate într-un singur grup de nouǎ inele, ca spirala unui laser, şi formeazǎ un şir de antene de comunicaţie radio de bandǎ foarte largǎ pe care Creatorul le-a aşezat în apendicele xifoid al sternului (Evrei 4.12).

Acest bio-laser are posibilitatea sǎ coboare la frecvenţele joase terestre pentru a comunica cu mitocondriile feminine“Eve mtDNA”, comparate de noi cu antenele log-periodice, existente în celulele corpului uman, şi/sau cu câmpurile energetice existente la nivelul Terei, dar şi capacitatea de a strǎpunge aceste câmpuri ce înconjoarǎ acum pǎmântul ca nişte vânturi, într-un mod aparent misterios pentru oamenii de ştiinţǎ, şi de a comunica, pe lungimi de undă nevăzute, cu lumea imaterialǎ idolatricǎ.

Conform calculelor noastre teoretice, frecvenţa de rezonanţǎ sau fundamentala acestui rezonator energetic, comparat de noi cu un laser cuantic în cascadă, este de aproximativ 30 THz, o frecvenţă de o sutǎ de ori mai mare decât frecvenţa maximǎ de transport a materiei, calculată conform teoriei relativităţii. Aceastǎ ipotezǎ este deocamdatǎ enunţatǎ teoretic, deoarece nu avem posibilitǎţi de verificare în laborator a benzii de frecvenţe în care funcţionează acest microorganism celular de bandă largă, şi chiar dacă această fugă din real în virtual şi invers pare schizofrenie, noi susţinem că este descrierea ştiinţifică a celui mai modern sistem de management ce utilizează comunicaţia prin laser.

Dacă la un moment dat, Stephen Hawking s-a întrebat, în timpul evoluţiei cercetărilor lui spre cunoaşterea universului, “Aceasta, desigur, ar fi fost în puterea unei fiinţe atotputernice, dar dacă ea ar fi creat universul într-un mod atât de neînţeles, de ce a ales să-l lase să evolueze conform unor legi pe care le-am putea înţelege? De ce trebuie ca spusele noastre să aibă vreun fel de valoare?”, tot el singur a găsit răspunsul pe care-l căutăm cu toţii, uneori cu disperare,“De ce existăm noi şi universul? Dacă găsim răspuns la această întrebare, el ar reprezenta triumful final al raţiunii umane – pentru că atunci am cunoaşte gândirea lui Dumnezeu.”

Aceste vorbe ne-au condus către Biblie, cartea de căpătâi a lumii creştine, unde am găsit cea mai scurtă descriere a creaţiei şi evoluţiei omului: “Cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.” (Daniel 7.2-4)

Conceptul biblic cu vânturile creatoare ale cerului ne-au readus în zilele noastre, către conceptul matematicianului Paul Constantiescu privind geneza sistemelor: “Marele univers apare astfel ca fiind format din câmpul fundamental ca un rezervor nestructurat, infinit (ortoexistenţa), reprezentat ca un fluid metarelativist, şi restul marelui univers (structurat, finit) ce constituie existenţa, având spaţiu-timpul ca un prim câmp grefat pe câmpul fundamental. Considerăm că o serie de fapte experimentale, pe palierul viu, nu pot fi explicate fără ajutorul rezonanţei şi coerenţei, deci fără a considera forţele de cuplaj dintre câmp şi substanţă. Pentru geneza şi funcţionarea reglajelor funcţionale şi structurale autoadaptive este necesară, în afară de cantitatea de informaţie suficientă, de asemenea şi energia, respectiv substanţa. De aceea pe palierul viu, psihic şi cultural (social), unde abordările matematice sunt incipiente, vom recurge la prezentarea de scenarii ale genezei sistemelor. Celula vie este un sistem deschis care realizează stările de echilibru dinamic tocmai datorită fluxurilor (substanţiale şi

radiante) din mediu şi în mediu. Prin fixarea informaţiei din câmp pe suportul substanţial, în sensul teoremei de eşantionare şi principiul canalului adecvat, vom putea înţelege acumularea vertiginoasă pe palierul viu a invarianţilor, a programelor, care descriu diferite relaţii posibile cu mediul, deci vom putea înţelege formarea în cascadă (reacţie pozitivă), prin cuplajul câmp-substanţă, a reglajelor prospective pe acest palier. Transcrierea informaţiei din câmp pe suportul substanţial, ca atare naşterea limbajului cu a doua articulare, care foloseşte cuvinte şi fraze, realizate prin combinaţii ale elementelor baze azotate (ARN, ADN), în corespondenţă, în omomorfism cu listele de aminoacizi, din spectrele Fourier, deci geneza codului genetic (substanţial) asociat memoriei operative poate fi înţeleasă prin interferenţa undelor, şi anume folosind ipoteza holografică.”

Noi tratăm acest subiect, al armonizării funcţionalităţii organice, din punctul de vedere al managerului creator de sisteme, pentru care în sistemul asistat de el nu există cutii sau găuri negre, a căror prezenţă sau existenţă şi al căror rost să nu fie cunoscute în amănunt. La modul general, un manager gândeşte mai întâi procesul în virtual sau informaţional, un mediu abstract în care-l tratează invers decât fluxul direct al procesului ce se va produce în realitate, pornind de la finalitate spre începuturi sau, altfel spus, de la realizarea scopului propus spre intrări. Regulile generale sunt precizate într-un cadru larg şi simplist, cu scopul de a se face cunoscut rostul sau finalitatea sistemului şi calitatea pe care o va atinge produsul acestui sistem. Această politică generală este apoi defalcată amănunţit în proceduri specifice, necesare şi suficiente atingerii scopului final, care se vor desfăşura după un program evoluţionist de transformare a elementelor brute achiziţionate în elemente utile. Pe baza acestor proceduri, se stabilesc sub-funcţii şi sub-procese, conform cărora se realizează sub-produsele specifice, ce vor fi asamblate în produsul final, la nivelul calitativ cerut de utilitatea finală a produsului. Punctele de intersecţie ale subproduselor se numesc “puncte critice” şi sunt bine precizate, în timp şi loc, din punctul de vedere al evoluţiei ansamblului. Pentru a fi sigur că subprocesele se desfăşoară conform procedurilor stabilite, este imperios necesar ca la porţile de intrare şi de ieşire ale fiecărui sub-proces să existe un control amănunţit al tuturor elementelor participante. Prin control amănunţit se înţelege mai întâi stabilirea unor criterii de acces şi de evacuare, pe care aceste elemente trebuie să le îndeplinească, precum şi precizarea metodelor de control efectuate asupra lor.

Având aceste elemente sau cărămizi constructive necesare procesului, precum şi procedurile de circulaţie a lor prin ansamblul sistemic, managerul poate simula virtual modul general de funcţionare a acestui ansamblu sau organism creat şi utilizat de om, într-un mod schematic sau simbolic, cu ajutorul unor diagrame de proces intercondiţionate, în care totul poate fi simplificat într-o diagramă de flux complexă ce conţine un număr limitat de fluxuri, necesare şi suficiente descrierii. În cadrul unei astfel de diagrame, controlul total al trasabilităţii elementelor este esenţial pentru atingerea scopului stabilit, la nivelul calităţii propuse. Pentru un ansamblu tehnic, o diagramă generală de proces cuprinde toate fluxurile elementelor care intră în proces şi urmăreşte traseul lor pe toată durata procesului, până la realizarea scopului propus. Acest tip de gândire managerială se poate extrapola de la sistemul analizat la celelalte sisteme cu care el intră în contact şi care sunt furnizori de elemente. Printr-o astfel de gândire şi tehnică managerială de creaţie, celebrul principiu al incertitudinii, care stă la baza nu mai puţin celebrei teorii a mecanicii cuantice, este eliminat din start. Prevenţia, asigurată prin controlul trasabilităţii elementelor, asigură certitudinea că totul se petrece în realitate aşa cum a fost gândit şi planificat informaţional.

În concepţia noastrǎ practicǎ, omul a fost echipat, prin creaţie, cu acest CIP biologic, care funcţionează ca un bio-GPS de orientare spaţială, pentru a-i permite comunicarea cu universul informaţional nevǎzut cu ochii, dar şi pentru a putea fi văzut de acesta şi a i se urmări trasabilitatea.

Statistic a fost descris un grafic al impactului informaţiei noi asupra omului, grafic elaborat prin marketing cu scopul de a descifra puterea cuvântului (reclama) asupra stimulării consumului uman, grafic ce poate fi extrapolat la activităţile şi la evoluţia omului.

Analizând, cu profesionalismul managementului cunoaşterii şi calităţii totale, cele trei tipuri de informaţii emise de om de-a lungul timpului pe baza celor trei tipuri distincte de revelaţii, definite de noi după cum urmează, organico-emoţionalǎ - EQ, religioasǎ-revelată - CQ şi ştiinţifico-obiectivǎ - IQ, constatăm o serie de interferenţe între conceptele privitoare la creaţie şi la evoluţie, care ne-au permis să emitem această teorie.

În ziua a şasea, omul primitiv a apărut prin evoluţie din animale şi primul tip de revelaţie simţit de omul-animal a fost de tip emoţional, declanşat involuntar de reacţia organicǎ sau animalicǎ la teama faţă de nou şi numită fricǎ sau stres al omului primitiv în faţa imensităţii naturii, a complexităţii ei pe care nu o putea cuprinde şi a pericolelor care-l puteau surprinde. Acest tip de revelaţie acoperă 10% din cunoaştere şi, alături de încă 38% aduse prin cunoaşterea şi recunoaşterea necesităţilor organice, a dus la dezvoltarea spiritului de supravieţuire cu orice preţ, bazat pe simţurile organice, şi explicat foarte bine de Charles Darwin prin teoria evoluţiei speciilor, dar şi la atracţia faţă de anumite lucruri utile, care a dezvoltat interesul în scop propriu.

Pentru a depăşi o criză apărută în evoluţia naturală, în acel punct critic de introducere a “inimii de om”, Dumnezeu a intervenit şi a adăugat neocortexul, transformând, prin decizia lui, omul inconştient, evoluat din animal, în homo sapiens, ca om conştient, capabil sǎ memoreze evenimentele trecute şi astfel sǎ poatǎ preveni sau preîntâmpina unele evenimente în cunoştiinţǎ de cauzǎ. Astfel a apărut raţiunea, care, prin evoluţia spirituală a conştiinţei de masă, a mai contribuit cu încă 32% la cunoaşterea totală şi l-a ajutat pe om să descopere şi să înţeleagă macro şi micro universul.

Un alt punct critic a fost momentul creaţiei familiei, cel al selecţiei divine a perechii Adam şi Eva, dintr-un “popor care trăieşte deosebi” (Numerii) şi care a dezvoltat natural cel mai bine conştiinţa organică, dată de combinaţia informaţiei recepţionată prin simţuri, prin necesităţi şi prin raţiune. Pe lângă uniunea lor fizică şi spirituală şi educaţia în conceptul familiei unite, ca celulă de bază necesară şi suficientă construirii raiului pe pǎmânt de către om, le-a adăugat încrederea sau credinţa în renumele adevăratului Gânditor, Inventator şi Creator, care completează modest cu încă 20% totalul cunoaşterii şi acceptării adevărului. În acel moment, Dumnezeu, probabil printr-un înger materializat într-o persoanǎ fizicǎ (era o persoană îmbrăcată, deoarece Adam şi-a dat seama că este gol prin comparaţie cu ceva existent) le-a transmis, pe lângǎ educaţia primarǎ şi adevărata credinţă. În perioada zilei a şaptea (Geneza 2), Dumnezeu, pentru a crea celula de bază a societăţii, "familia nucleară", şi a o îndruma să construiască raiul pe pământ, a efectuat o selecţie managerială şi i-a ales pe Adam şi Eva din rândul oamenilor existenţi pe pământ la acea dată. "Ţărâna din pământ" preluată de Dumnezeu pentru a-l crea pe Adam (anul 3761 BC, conform religiei mozaice), nu este nimic altceva decât un copil pământean al speciei "homo sapiens", care a evoluat până la sfârşitul zilei a şasea pe baza corecţiilor genetice introduse divin în timpul evoluţiei („Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă. Dar nu este întâi cel duhovniesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.” - 1.Corintieni, 15.45-47), iar "suflarea de viaţă" dată acestuia, nu este nimic altceva decât insuflarea credinţei în Managerul Creator sau conceptul managerial de conformanţă cu proiectul stabilit, concept care se obţine prin educaţie, trăire şi lucru, în ascultare şi practică lucrativă, alături de o persoană înţeleaptă.

Pentru a completa familia, Dumnezeu a făcut o nouă selecţie managerială pentru "funcţia de adevărată mamă şi soţie", numită Eva, alegând o fiică a oamenilor pământeni, pe care a crescut-o în acelaşi spirit ca şi pe Adam, dar izolată de acesta în perioada cât asupra acestuia i-a dat "somn greu", pentru a o feri de instinctele animalice genetice care ar fi ispitit-o, copil necunoscător fiind, către anumite fapte care nu trebuiesc făcute înainte de maturizarea fizică şi psihică a omului. Procesul creaţiei Evei, numit biblic "a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne", nu este nimic altceva decât codificarea procesului spermatogenezei, dirijat de translatorul biologic al informaţiei universale “Adam mtDNA” existent la intersecţia frontală a coastelor, numit de noi translatorul bio-sufletului idolatric, combinat cu procesul fecundării şi maturizării unui ovul feminin de către un spermatozoid uman, numit embriogeneză. Comparând aceste informaţii religioase cu cele ştiinţifice, conform cărora Eva, această femelă modernă a speciei omului ajutat să evolueze către homo sapiens, a apărut acum 200000 ani şi Adam a apărut acum 60000, nu sunt deloc în contradicţie, ci se completează reciproc cu cele religioase şi cu cele artistice din legende. Golul ştiintific, privind continuitatea speciei umane timp de 140000 de ani numai cu Eve, poate fi argumentat religios prin faptul că Dumnezeu a practicat ingineria genetică evolutivă, prin reacţie inversă, în perioada de somn greu dată lui Adam cel pământean, şi, utilizând acelaşi procedeu tehnologic al transmisiei fǎrǎ fir a cuvântului pentru dezvoltarea neo-cortexului, necesar raţiunii dar nu şi suficient, a dezvoltat spermatozoidul uman perfect, o mică vietate biologică, numită flagel bacterian, destinată nu numai fuzionării cu un ovul feminin, ci şi necesităţii echipării viitorului organism uman cu ADN-ul mitocondrial masculin, acest organic bio-GPS.

După transmiterea credinţei către Adam, specia umană a evoluat controlat într-o nouă direcţie, care a făcut ca lumea modernă de astăzi să fie un produs al celor doi aleşi ai lui Dumnezeu, Adam şi Eva, prin combinaţia moştenitorilor lor cu restul oamenilor ("Fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit." – Geneza 6.2). Prin acest model de credinţǎ, Dumnezeu i-a transmis lui Adam regulile generale şi specifice de convieţuire în familie, printre care şi respectul total faţǎ de femeie, ca om egal bǎrbatului şi ca partener cu drepturi egale în procesul evoluţiei, respect care la acea vreme nu exista sub nici o formǎ în rândul popoarelor lumii şi care nici acum nu este înţeles şi respectat în totalitate, aşa cum a dorit şi s-a exprimat în fapt Dumnezeu. Aceastǎ ultimǎ remarcǎ o facem şi pentru a accentua unul din principiile fundamentale ale creştinismului, egalitatea femeii cu bǎrbatul, şi de a atrage atenţia asupra tendinţelor moderne de a transforma femeia într-o vietate destinată numai plǎcerilor organice ale bǎrbatului, sexuale, gastronomice, menajere, etc.

Această teorie elimină teoria conform căreia Dumnezeu a permis incestul pentru prima generaţie a familiei create şi educate chiar de El, şi, chiar dacă nu este în întregime o teorie unitară, este acum completată ştiinţific de faptul că la baza originii ADN-ului nuclear al omului actual se află un cromozom Y, preluat de la un singur bărbat, şi un cromozom X, preluat de la o singură femeie. Această teorie nu exclude ca la vremea respectivă să fi existat şi alte cupluri care au născut, dar moştenitorii acestora au dispărut ca urmare a selecţiei naturale, exprimată darwinian, dar dirijată de legile naturale stabilite de Creator. Expresia biblică, "la sfârşitul zilei a şasea, a făcut bărbat şi femeie", argumentează religios crearea speciei umane pământene, dezvoltată prin evoluţie controlată din animale, înaintea apariţiei oamenilor credincioşi în Dumnezeu, prima celebră famile din lume, Adam şi Eva, care este descrisă în Biblie, după încheierea zilei a şasea, la capitolul „Prima familie”. Dupǎ terminarea creaţiei omului la sfârşitul zilei a şasea, Dumnezeu s-a odihnit.

Acum suntem în ziua a şaptea şi El face lucrarea Lui prin oameni, cǎrora le-a dat “toate câte au fost create ca sǎ le stǎpâneascǎ” sau, utilizând limbajul managementului modern, cǎrora le-a transferat toatǎ responsabilitatea administării acestei creaţii autofuncţionale prin reacţie inversă autocorectivă.

Orice om, când vede ceea ce vede, deşi nu întotdeauna înţelege sensul creaţiei şi evoluţiei controlate a lucrului fǎcut de om şi al creaţiei şi evoluţiei controlate a lucrului fǎcut de Dumnezeu, nu trebuie sǎ şovǎie în faţa

greutǎţilor realitǎţii, aşteptând ca “Cineva” sǎ facǎ ceea ce el ştie sǎ facǎ şi poate să facă bine. El este un mic manager al propriului destin, definit prin trasabilitatea trǎirii lui individuale libere într-un mediu creat în mod intenţionat cu „teste grilă” şi cu reacţie inversǎ pentru a permite evoluţia directivă şi a se evita ambalarea, prin autocontrol şi autocorecţie.

El a fost atenţionat de Managerul General despre greutǎţile pe care le va întâmpina în drumul sǎu spre pomul vieţii, datoritǎ lipsei credinţei în El. Poate tocmai această lipsă de credinţă sau îndoială era singura cale, în mediul real, pentru a-l determina pe om să urce liber în pomul cunoaşterii şi pentru a-l scoate din stadiul de animal domestic şi ascultător. De fapt noi credem că Dumnezeu a creat conjuncturile pentru ca omul să ajungă singur, prin cunoaştere, la pomul cunoaşterii şi la pomul vieţii, prin cunoaşterea binelui total şi a răului suprem, pentru a şti, a putea şi a vrea să le separe.

Revenind la modelarea omului nou, oamenii de ştiinţǎ, pe baza analizelor aprofundate fǎcute pe animale, refuzǎ sǎ-i acorde acestui bio-GPS organic vreun rol în geneticǎ şi îl eliminǎ de la bun început, prin procesul tehnologic de modificare geneticǎ a plantelor, a animalelor şi a oamenilor, prin cele mai noi tehnologii de fertilizare în vitro sau ICSI (intra citoplasmatic sperm injection) şi astfel ei au creat nişte “eunuci biologici”, asemǎnǎtori oarecum existenţelor originale, dar incapabili de autofertilizare şi „lipsiţi de moştenirea lor, cerul”. Aceşti biogeneticieni, care se cred dumnezei, anuleazǎ din start capacitatea de comunicaţie a omului pe frecvenţǎ înaltǎ, lǎsându-i doar comunicaţia de joasǎ frecvenţǎ, care dǎ comportamentul emoţional sau organic în faţa ispitelor materiale, caracteristicǎ principalǎ a animalelor şi a omului primitiv, care fǎrǎ credinţǎ nu se putea ridica la nivelul comunicaţiei cu Dumnezeu, deoarece acest şir de bio-antene este comandat neuronal de cǎtre neo-cortex, element biologic al raţiunii, care lipseşte animalelor şi omului primitiv. Numai combinaţia şi relaţia funcţionalǎ a acestor douǎ elemente biologice, neocortexul şi ADN-ul mitocondrial masculin, îl diferenţiazǎ pe om de animal şi poate fi dezvoltată printr-un program ştiinţific, numit educaţia armonizării sistemului de management personal, astfel încât a patra fiară văzută de Daniel (7.7), cu “dinţi mari de fier şi gheare de aramă”, care “mănâncă şi sfărâmă, iar rămăşiţa o calcă în picioare”, contemporană epocii noastre, să se armonizeze cu evoluţia reurselor naturale.

Alimentaţi fiind cu aceste cunoştinţe teoretice şi vǎzând aceastǎ eroare geneticǎ, noi am scris şi editat acum un an o carte (“Scurtă istorie a creaţiei omului – De la Adam la Judecata de apoi”) şi am lansat prin internet o alarmǎ cǎtre cele mai mari centre de geneticǎ din lume, dar nu pentru a le spune cǎ îi întrerupe omului comunicaţia cu Dumnezeu, cǎci ne-ar fi râs în nas, ci pentru a le spune cǎ toţi bǎieţii produşi prin fertilizare în vitro sunt sterili.

Acest fapt este acum confirmat ştiinţific, ba chiar se confirmǎ în plus şi alte boli cardiovasculare şi imunologice, la aceşti copii nevinovaţi.Treptat, omul, care a fost lăsat de Dumnezeu să administreze acest colos universal, a început să-şi dea seama raţional că poate domina natura, prin cuvântul său, şi, primind informaţii sub o altă formă de revelaţii sau descoperiri ştiinţifice, care nu-l scoteau din realitate pentru a-L vedea şi altfel pe Dumnezeu, L-a scos treptat pe Dumnezeu din calculele lui, dar fără nici un discernământ logic, deoarece rezultatele acţiunii lui concrete, ca produse ale ştiinţei lui, se reîntorc uneori, mai de vreme sau mai târziu, împotriva generaţiilor care vin. Dezvoltarea la maxim a acestor douǎ laturi ale trǎirii umane fizice, inteligent şi organic, şi minimizarea extremǎ a laturii spirituale, aparent o necunoscutǎ a raţiunii umane, deoarece se produce în virtualul abstract, au condus umanitatea la criza actualǎ de conştiinţă.

Omul de ştiinţǎ a început sǎ accepte şi sǎ recunoascǎ puterea unor altfel de sisteme de bio-comunicaţie fără fir şi de tratamente medicale practicate diferit de cele dezvoltate de el (“punerea mâinilor unui bio-terapeut pe un pacient”), cel puţin în cazurile în care el îşi declinǎ competenţa, ştiind acum şi recunoascând cǎ ştiinţa lui este “o sabie cu două tăişuri” (Apocalipsa), relativǎ şi incertǎ. Practic, omul modern cunoaşte şi recunoaşte cǎ relativitatea şi incertitudinea acţiunilor lui pot fi eliminate doar prin cunoaşterea totalǎ, pe care tot el a demonstrat, prin raţiunea analizei statistice, că nu poate fi atinsă doar prin raţiune, ci şi prin încredere. Acum, omul începe sǎ fie respectat şi vrând-nevrând trebuie sǎ rǎspundǎ cu respectul cuvenit unei conştiinţe sociale devenită din ce în ce mai respectuasǎ prin evoluţie. Lacunele genetice şi culturale pot fi depǎşite prin medicină, prin educaţia modernǎ şi prin tehnologia rapidǎ de informare, chiar dacǎ uneori ne confruntǎm cu propria lipsǎ a cunoaşterii totale datoritǎ specializǎrii noastre totale într-un domeniu din ce în ce mai îngust, în care folosim din ce în ce mai mult un limbaj super-specializat şi super-codificat. Nu este nici o ruşine în a spune cǎ nu eşti informat într-un domeniu, dacǎ faci bine ceea ce ai fost pregǎtit şi ceea ce şti sǎ faci bine în domeniul tău. Indiferent dacǎ ştim sau dacǎ nu ştim cine ne-a creat, evoluţia noastrǎ nu înseamnǎ numai a primi, ci şi a da.

Deoarece Dumnezeu a fost primul şi singurul care a comunicat direct cu omul, arătându-i calea cea dreaptă, pe care acum o putem vedea raţional prin ştiinţa managementului cunoaşterii şi calităţii totale, credem că este cazul să-i acordăm Lui încrederea noastră şi să lăsăm la o parte alte imaginaţii, pe care moştenitorii noştri le vor trăi la vremea lor, în calitate de extra-planetari. După manifestarea necredinţei, Dumnezeu i-a părăsit fizic pe Adam şi Eva, dar nu şi spiritual şi această credinţă a fost revelată evreilor în spiritul adevărului suprem, dar şi altor popoare, care au transmis altfel de concepte privind divinitatea. Unele din concepte au dispărut odată cu popoarele care le-au dezvoltat, ca o dovadă că nu aveau o origine divină adevărată, ci se bazau pe altfel de idolatrii, iar altele au rezistat până în zilele noastre sub forma marilor religii, ca dovadă că şi ele au un cuvânt greu de spus la clǎdirea

adevǎrului suprem. Modelarea evoluţiei continuă apocaliptic sub semnul lui Iona şi vorba românului, “vom trăi şi vom vedea”.

Vă mulţumim anticipat pentru intervenţiile voastre, indiferent cât de dure vor fi.Mulţumim organizatorilor pentru permisiunea de a transmite gândurile noastre, şi, cu regret dar şi cu

bucurie, ne retragem pentru “Sfintele sărbători de Paşti” şi vă dorim un dialog plăcut şi paşnic.

13.3. Dialogul

Acest dialog, în loc să mă demoleze, m-a întărit. În perioada lui am simţit nevoia să mă exprim şi în versuri, expunând pe forum primele mele încercări, care, chiar dacă nu au o subtilitate artistică, au măcar sinceritatea exprimării sufleteşti.

Din acest dialog, în afara cuvintelor de batjocură la adresa mea, a fiului meu şi a lui Dumnezeu, şi a unor referinţe neconcludente, eu personal nu am remarcat altceva.

Nu contest capacităţile intelectuale ale interlocutorilor, în primul rând pentru că sunt absolvenţi ai unor centre de învăţământ superior şi în al doilea rând pentru că sunt implicaţi în activităţi umane care presupun inteligenţă. Capacitatea lor de a se exprima cu uşurinţă şi de a utiliza exemple artistice m-a făcut să-i admir şi să le înţeleg raţiunea mesajelor. Educaţia acestor oameni de ştiinţă şi teologi îi îndeamnă către acceptarea unor legi şi dogme umane, elaborate de-a lungul timpului, pe care ei le cred bătute în cuie şi pecetluite pentru veacurile ce vor veni. Ca să-l parafrazez pe Pavel, opinia noastră este că omul nu a atins înţelepciunea lui Dumnezeu, prin înţelepciune, motiv pentru care noi oamenii mai trebuie să batem la uşa Lui pentru a ni se deschide.

13.4. Ultimele mesaje ale mele, neincluse pe forum

ABC – Stimaţi Domni, Eu nu pretind că ştiu adevărul, deoarece acest “presupus adevăr” nu mi-a fost revelat prin metodele şi tehnicile religioase, indiferent de multitudinea religiilor existente, care, fiecare în felul său, susţin un altfel de lucru, pe baza unor tehnici de ieşire din realitate.

Eu analizez doar informaţiile produse de oameni şi încerc să găsesc o explicaţie logică a unui adevăr, despre care unii spun că este adevărul suprem, dar că este un miracol pe care oamenii nu-l vor cunoaşte niciodată. Eu sunt un simplu specialist în managementul cunoaşterii şi calităţii totale şi, conform acestui principiu, când cunoaşterea se blochează într-un domeniu specific, se lansează metoda “brain storming” prin care fiecare spune ce-i trece prin cap, chiar dacă nu are legătură cu subiectul şi uneori provoacă râsul celor implicaţi. Atitudinea dumneavoastră este foarte normală şi s-ar putea ca vorbele mele să fie “de râs”, dar mi-am asumat acest risc şi trebuie să suport cu stoicism critica dumneavoastră, indiferent cât de dură este, mai ales că din ea voi învăţa cu siguranţă foarte multe lucruri. Pentru mine acest dialog este un test de simulare a unei strategii imaginată peste limitele cunoaşterii actuale, dar şi unul de abţinere în a adresa cuvinte jignitoare unor oameni pe care nu-i cunosc, doar pe baza analizei unor vorbe rostite de ei în anumite circumstanţe sau provocări (înfrânarea limbii şi adevărata înţelepciune – Iacov – 3).

Eu am plecat de la faptul semnalat de părinţii băieţilor produşi prin tehnologia “in vitro”, cum că aceşti copii nu au spermă sau că sperma lor nu are motilitate, iar răspunsul medicilor este pur şi simplu normal, “noi nu ştim de ce; asta este generaţia pe care am produs-o.” Dacă ne ducem la informaţiile din agricultura modificată genetic, vedem şi acolo, de exemplu, că boabele porumbului obţinut pe ogor, pe baza boabelor modificate genetic luate de la staţiunile de cercetare, nu sunt reproductive natural. Acelaşi lucru se petrece şi la animalele fertilizate artificial.

Atunci mi-am pus întrebarea dacă aşa trebuie să evolueze lucrurile cu plantele, animalele şi oamenii, adică dacă toţi masculii trebuie să devină infertili (nişte simpli boi, buni pentru muncă), iar evoluţia naturală să fie întreruptă şi să fie preluată artificial 100% de către om.

Am intrat în informaţiile geneticii umane şi am observat că se elimină ADN-ul mitocondrial existent în spermatozoid. Eu gândesc simplu: dacă vreau să fac o copie fidelă a unui lucru existent, trebuie să copiez cu exactitate acel lucru, fără a tăia sau a elimina ceva. Presupunerea mea, în ceea ce priveşte spermatogeneza, este că dacă nu introduc spermatozoidul original aşa cum e, atunci în procesul spermatogenezei se produce un blocaj sau o modificare ce poate atrage repercursiunile semnalate de beneficiarii acestui proces, datorită lipsei unei informaţii şi nimic mai mult.

În altă ordine de idei, acest flagel bacterian organic, spermatozoidul, seamănă cu clistronul reflex, un tub electronic cu undă progresivă utilizat în tehnica transmisiilor de date pe frecvenţe foarte mari. Aceste frecvenţe, invizibile ochiului uman, pot fi purtătoare de informaţie. Am calculat frecvenţa de rezonanţă a acestui tip de rezonator organic, fără a face corecţii ce sunt de multe ori necesare, şi am ajuns la frecvenţa de 30 THz. Aici am făcut o speculaţie: asemănarea sufletului uman cu unda magnetică purtătoare de informaţie.

În ceea ce priveşte dracul, eu sunt sigur că nu există, dar această noţiune poate fi atribuită unei persoane care execută orbeşte instrucţiunile altcuiva, fără a gândi el însuşi că prin aceste acţiuni provoacă foarte mult rău altor persoane. Cred că putem atribui acest termen, fără să greşim, şi teroriştilor, dar şi exorciştilor materialişti.

Datorită faptului că, numai prin educaţie, anumiţi fanatici nu pot fi întotdeauna îndemnaţi 100% să facă ceea ce le-a fost dictat de la centru, am forţat logica actuală peste limitele cunoaşterii actuale şi am făcut o nouă speculaţie: acţiunile omului vor putea fi controlate 100% dacă şi numai dacă omului îi lipseşte organul biologic propriu de orientare spaţială în univers, un fel de traductor bio-tehnic între electricitatea corpului biologic şi această invizibilă undă, purtătoare a conştiinţei.

Implantarea cip-urilor electronice în creierele animalelor şi oamenilor se face cam de prin anii 1960, cu rezultate uimitoare pentru animale şi controversate pentru oamenii. Animalele execută 100% ordinele transmise electronic de la distanţă, dar oamenii nu. M-am întrebat şi eu: de ce? În ultimele informaţii referitoare la cip-uri, găsim date despre utilitatea acestora în cazurile medicale, în care anumiţi oameni îşi pierd capacitatea de autocontrol, şi în aplicaţiile militare, ca o necesitate de supraveghere a stării de sănătate a militarilor aflaţi în misiuni speciale şi de a le transmite datele necesare orientării în situaţiile de criză. Nu putem spune, în cazul în care noi înşine am fi implicaţi în astfel de situaţii, că nu am avea nevoie de un supliment tehnic de orientare pe care nu-l putem obţine pe baza dotării organice pe care o avem de la natură sau care a fost deteriorată din diverse motive.

Pe baza acestor speculaţii sau forţări peste limitele cunoaşterii ştiinţifice, am găsit anumite informaţii asemănătoare în informaţiile religioase ale diverselor religii şi am asamblat un întreg, aparent utopic şi ireal, care este acum criticat pe baza cunoaşterii ştiinţifice actuale, dar şi de religii, pe baza cunoaşterii anterioare.

Nu ştim cum va arăta cunoaşterea viitoare şi eu aştept în continuare de la oameni infirmarea sau confirmarea acestor vorbe, pe care le-am supus analizei şi criticii lor. Sper ca acest fapt să nu-mi afecteze în nici un fel activitatea mea din domeniul asigurării calităţii energiei electrice.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.ABC – Înainte de a încheia şi de a mă autoexila, pentru o perioadă de meditaţie, în micul meu nano-

laborator de management al cunoaşterii şi calităţii totale, conectat on-line cu multe laboratoare genetice din lume, care-mi permit un acces “pe bani” la anumite informaţii mai mult sau mai puţin secrete, vreau să mulţumesc din suflet administratorilor acestui “site”, care mi-au dat voie “pe gratis” să expun cuvintele mele libere într-un dialog contradictoriu, indiferent de îngrădirea gândului şi sufletului meu, şi să-mi exprim liber opinia, de loc “pompoasă”, că acest site reprezintă întradevăr România liberă, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, dar încă NATURALA.

Cu stimă şi cu un infinit de mulţumiri.ABC - Stimate Domn, S-ar putea să aveţi dreptate şi nu mai continui pe această temă. Eu fac parte din

tagma credincioşilor care interpretează altfel cuvintele biblice şi cred că totul este posibil a se petrece, dar cred că oamenii sunt cei care trebuie să ducă nivelul cunoaşterii la limita de a distinge cu precizie binele şi răul şi că ei nu trebuie să-L aştepte pe Dumnezeu pentru asta. Indiferent de "duritatea" dialogului nostru, vă mulţumesc pentru spaţiul şi timpul alocat şi vă urez succes în munca dumneavoastră. Cu stimă

14. Ultimele încercări, dar nu şi cele din urmă

Motto: Matei 15.14 – Matei 12.21 – “În numele Lui vor nădăjdui neamurile.”

25 aprilie 2009 – ABC - Cugetări parţiale asupra testării acestei teorii prin noua metodă managerială “soul and brain storming”.

Nouă personal, ca lansatori ai acestei teorii, ne este foarte greu să tragem nişte concluzii clare asupra valabilităţii sau falsităţii teoriei, deoarece oamenii nu s-au implicat serios în acest test, şi, asemeni unor părinţi cărora le ceri să-şi abandoneze propriul copil bolnav de o boală incurabilă, vom continua să o susţinem până când Dumnezeu va decide moartea ei sau a noastră, fie şi numai spirituală.

Privit din punct de vedere managerial rezultatul testului este neconcludent, prin lipsa participării la vot şi/sau a lipsei exprimării clare a falsităţii teoriei. Partenerii de dialog nu au comentat sub nici o formă grava eroare genetică produsă la fertilizarea în vitro şi probabil emanată în proiectul “genomul uman”. Unul singur a contestat rolul managementului în controlul creaţiei, fără măcar să se uite în trecut şi să vadă că nu Plank, Heisenberg, Einstein sau Bohr au decis soarta războiului, ci Churchill, Stalin şi Truman.

Pornind de la vorbele lui Einstein (“Nu tot ceea ce poate fi numărat contează şi nu tot ceea ce contează poate fi numărat.”), nu pentru a da tărie vorbelor noastre, deoarece contestăm foarte multe din “adevărurile einsteiniene”, ci doar pentru a remarca ineficacitatea “legii statistice” şi, asemănător, a oricărei alte legi, stabilită apriori într-un sistem, în faţa deciziei managerului, vom spune că în management se acordă ponderi specifice pentru informaţii specifice, în funcţie de calitatea sursei, de repetabilitatea ei, de practica ei, etc. Astfel ponderea cuvântului managerial este hotărâtoare în situaţiile de criză, oricât de democratic ar fi sistemul, şi acum, în criză fiind, ponderea deciziilor celor aproape “20000 de profesionişti” (am numărat aici cele peste 10000 curente religioase şi peste 8000 domenii ştiinţifice) nu va putea valora prea mult în faţa ponderii decizei Managerului Suprem, care, de la înălţimea Lui, vede cu totul altfel lucrurile decât le vedem noi, mai ales că acum suntem

“organic” acoperiţi de materia necesară şi suficientă tăirii, peste care unii dintre noi mai adaugă un surplus al nesimţirii. Lipsa de sincronism în gândire, dă efectul de turmă sau de “snop” de unde energetice libere (teoria corzilor libere) şi nu de “laser sferic” pornit dintr-un nucleu unitar şi adevărat, deşi aparent dispersat într-o direcţie sferică, dar dirijat într-un singur scop.

Privind lucrurile din punct de vedere religios, am putea spune să nu ne grăbim să tragem concluzii pripite, ci să aşteptăm “Cuvântul lui Dumnezeu”, care cu siguranţă va veni, dar de data aceasta prin oamenii de ştiinţă luminaţi sau conectaţi divin (“teoria corzilor divine libere”).

Din acest motiv noi vom aştepta, cugetând, până la “decizia finală”.Cugetând, tragem concluzia că există două posibilităţi extreme:

a. Teoria este falsă – în acest caz, pista pe care am mers este greşită şi insistenţa noastră de a susţine în continuare această teorie ar însemna “paranoia curată”. Astfel de vorbe le-am găsit şi în Biblie, “fericit este acela care nu se va sminti întru Mine” (Luca 7.23).

În acest caz ne-am bucura totuşi că vorbele noastre sunt false, deoarece acei copii născuţi prin tehnologia în vitro sunt “bine mersi”, asemeni tuturor copiilor lumii acesteia. De asemeni se poate trage concluzia, oarecum clară, că nu prea există legături adevărate între vorbele religioase, aruncate în vânt de nişte visători, şi vorbele ştiinţifice ale adevăraţilor cercetători, care au descoperit adevărul curat în materie şi numai în materie, eliminând total spiritul, ca pe o necunoscută ce încurcă treburile şi “pune foc în ecuaţii”, ca să-l parafrazăm pe Stephen Hawking.

Pentru anularea teoriei avem însă nevoie de o dovadă ştiinţifică a certificării lipsei ADN-ului mitocondrial masculin uman în locul pe care l-am indicat noi, pe baza unei interpretări ştiinţifice a unor vorbe religioase, rostite de către Moise şi Pavel cu mult timp înainte de “creşterea ştiinţei”.

b. Teoria este adevărată – în acest caz, această descoperire ar putea fi primul punct de intersecţie al vorbelor religioase cu cele ştiinţifice şi de aici până la descifrarea adevărului final, numit de oamenii de ştiinţă “teoria finală”, cele două domenii ale cunoaşterii vor trebui să meargă braţ la braţ, asemeni spiralei de ADN legată prin punţi organice. Este certificată existenţa acestui ADN la şoareci şi va fi descoperită în curând şi la om.

Din acel moment oamenii de ştiinţă se vor orienta altfel, avându-L pe Dumnezeu în faţă şi nu în spate, aşa cum îl privesc ei acum. Din acel moment oamenii de ştiinţă vor căuta să-şi completeze cunoaşterea cu cuvintele lui Dumnezeu, transmise omului pământean prin oamenii divini, utilizându-le ca pe o “temelie” a ştiinţei lor (Luca 6.48). Din acel moment cunoaşterea ştiinţifică va suferi o mare cotitură şi cercetătorii adevăraţi vor încerca să facă punţi de legătură între Cer şi Pământ, căci “scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Luca 4.4).

Noi avem câteva propuneri de cercetare în acest sens, pe care deja le-am abordat şi pe baza cărora am emis nişte ipoteze, a căror certificare o aşteptăm, deasemeni de la oamenii de ştiinţă:- legătura fără fir dintre “pulsul cerului” şi pulsul cardiac al omului, realizat prin intermediul Adam mtDNA pe baza unei subarmonici care generează oscilaţia celulelor din nodulul sino-atrial;- legătura dintre frecvenţa de lucru a Eve mtDNA şi Adam mtDNA, dintre întâlnirea ovulului cu spermatozoidul şi capacitatea de comunicare între “Eve and Adam mtDNA”;- legătura neuronală dintre neocortex şi Adam mtDNA (un “fir roşu” pentru comunicaţie directă);- legătura dintre elementele figurate ale sângelui, produse în stern, şi Adam mtDNA;- legătura organică dintre glanda imunitară, timusul, şi Adam mDNA;- legătura dintre procesele spermatogenezei, ovogenezei şi Adam mtDNA;- legătura dintre reîmbolnăvirea după 40 de zile a organelor provenite din celule stem şi informaţia existentă organic în Adam mtDNA despre boala suferită anterior;- legătura dintre radio-terapia cu radiaţii în infraroşu pe 30 THz şi Adam mtDNA;- legătura dintre bio-curenţii organici şi câmpul magnetic al “corzilor libere”, numită legătura dintre trup şi suflet, realizată prin intermediul acestui traductor bio-organic, numit Adam mtDNA.

În acest caz, noi ne vom ruga lui Dumnezeu să aibă grijă de acei copii nevinovaţi, produşi dintr-o gravă eroare umană, şi să le vindece trupul şi sufletul cu puterea Lui, “căci Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” (Luca 3.8), deoarece omul nu este capabil să mai corecteze această neconformitate produsă din lipsa de încedere în Dumnezeu. Dumnezeu să-i ajute!

Conform vorbelor lui Churchill, noi am avut “curajul de a ne ridica şi a ne spune propriul punct de vedere” despre legătura religie-ştiinţă şi apoi “ne-am aşezat pentru a asculta şi alte puncte de vedere”. Noi suntem optimişti şi credem că dificultăţile apărute la începutul oricărui drum nou şi neprevăzut anterior vor fi trecute şi că cercetătorul normal va găsi soluţiile organice raţionale pentru a continua evoluţia vieţii naturale, chiar dacă, în ochii unora, ansamblul prezentat de noi pare iraţional.

S-ar putea ca şi Eva să fi avut curaj să utilizeze o altă tehnică, pur organică, brodindu-şi necesităţile organice cu cele evolutive, cu ce a găsit la îndemână în timpul “somnului greu”, dat de Domnul lui Adam, asemeni soluţiei organice utilizată de fetele lui Lot, şi să nu fi aşteptat ca Domnul să-i rezolve “wireless” problemele evolutive ale procreaţiei, instictiv naturală la începuturile evoluţiei umane. Probabil de aceea a dormit Adam aşa adânc, pentru a lăsa ca evoluţia naturală să-şi spună cuvântul şi prin decizia pur orientativă, curajoasă şi tenace a Evei!

Vorbind în termenii mecanicii cuantice, combinaţi cu termenii managementului cunoaşterii şi calităţii totale, trasabilitatea elementelor raţionale este esenţială în orice creaţie. Omul modern face implanturi de cip-uri electronice în sistemul limbic din creier pentru a urmări trasabilitatea bolnavilor şi militarilor. De aici încolo se pot face tot felul de speculaţii, peste limita cunoaşterii actuale.

Sfântul Gheorghe şi războiul din cerComparând informaţiile ştiinţifice cu cele religioase, noi mai facem o speculaţie, asemănătoare oarecum

vorbelor apocaliptice ale lui Ioan.Omul rău va crea o armată de 20000 x 10000 feciori infertili şi impotenţi (Apocalipsa 9.16), căci doar nu

sunt creaţi ca să facă sex. Aceştia sunt creaţi “in vitro” pentru a fi lipsiţi de bio-cipul natural existent în “coastă” şi vor fi comandaţi de la distanţă, prin sateliţii plantaţi pe cer, prin intermediul unui bio-cip electronic instalat în sistemul limbic.

Omul bun trebuie să reacţioneze normal, ca un om viu, inteligent, simţitor, credincios şi responsabil, contracarându-l pe omul rău, şi să taie rădăcina cauzei producerii neconformităţilor acestea.

Nu vă spunem cine sunt omul bun şi omul rău, deoarece s-ar putea să avem repercursiuni şi nu suntem pregătiţi pentru un război “material”.

Vă spunem doar că cifra fatidică ”666” apare de două ori în anul naşterii omului rău, odată în an, lună şi zi şi odată în perioada scursă de la începutul unei dinastii până la anul naşterii lui “în vitro”.

Acţiunea coşciugelor în războiul informaţionalAm ţinut cont de sfaturile moderatorului acestui dialog şi conform principiilor marketingului modern,

bazându-ne pe înţelepciunea noastră, am intrat cu curaj în acest război informaţional şi am trecut la prospectarea oportunităţilor de piaţă, în speranţa că ne va mai băga cineva în seamă, duelând în cuvinte chiar şi cu batjocoritorii, căci toţi suntem oameni şi putem negocia orice, inclusiv moartea şi viaţa.

Oricum, noi mulţumim lui Dumnezeu că am cunoscut batjocoritorii “in vivo”, ca să folosesc un termen încă des utilizat în igineria genetică, deşi 86% din producţia agricolă a lumii, destinată bio-hranei populaţiei, este modificată “in vitro” şi este oarecum moartă, deoarece este “lipsită de moştenirea ei, CERUL NATURAL”, coordonatorul de la distanţă al acestui foarte necunoscut “in vivo”. S-ar putea ca în viitor acest termen să fie utilizat ca în basme, de super-roboţii Adam şi Eva ai cunoaşterii ştiinţifice, instalaţi la colţ de stradă pentru a transmite facil diverse informaţii, aparent utile tuturor: “A fost odată in vivo, un bărbat, pe nume Adam, şi o femeie, pe nume Eva…”

Dar viul natural reacţionează de multe ori neaşteptat, completând “brodnic” pomul cunoaşterii, pe care viul artificial îl “tunde după tunsura lui” pentru a-l putea înţelege. Până acum s-a vorbit în biogenetică doar de “Eve mtDNA”, un fel de “desfrânată” care determină multiplicarea haotică a celulelor după poftele neînfrânate ale sufletului organic. După această “gălăgie organică feminină” s-ar putea să se aştearnă o tăcere mormântală.

Noi personal nu am venit la înmormântare, chiar coşciuge fiind, ci am venit cu lumina ştiinţifică, descriind forţa de penetrare a bio-laserului masculin “Adam mtDNA”. Noi credem că “bărbăţia naturală” nu a adormit atât de adânc încât să fie moartă cu adevărat şi incapabilă de a mai F….…. FACE sex natural (am “fentat” cuvântul folosit de Eminescu).

Macedonski şi justiţia americanăComparând răspunsul primit de la National Institute of Justice, referitor la eroarea materială a infertilităţii

masculină a produselor “in vitro” (“noi ne ocupăm doar de crime şi prin această acţiune biogenetică nu a murit nimeni”), cu descrierea artistică a morţii materiale, făcută de Macedonski în poezia Lewki (“Din coşciug, închis aproape, iese zbor de biruinţǎ.”), ne putem da seama că justiţia americană priveşte viaţa şi moartea doar material, în timp ce maestrul cuvintelor le priveşte dual.

Noi credem că în timpul odihnei lui Dumnezeu din ziua a şaptea, Adam mtDNA a dormit adânc, şi suntem siguri că în curând vom auzi pe stradă vorbele: “Adam mtDNA s-a trezit! Cu adevărat s-a trezit!”

Noi vă mai spunem, pe scurt, că omul bun şi omul rău sunt oameni, un fel de fraţi gemeni, şi îl lăsăm pe Eminescu să vă explice cum va evolua războiul informaţional, prin profetica poezie “GEMENII”.

“Te-aş blestema pe tine, Zamolxe, dară vai!De tronul tău se sfarmă blăstemul ce visai.Durerile-mpreună a lumii uriaşeTe-ating ca şi suspinul copilului din faşe.Învaţă-mă dar vorba de care tu să tremuri,Semănător de stele şi-ncepător de vremuri.Tomiris!, vis de aur în viaţă-mi, să te cert?Durerea-mi, nebunia-mi, pustiu-mi ţi le iert!....Prea nu aveam în lume nici sfânt, nici Dumnezeu,Prea ne uitasem astfel de TOT şi tu şi eu.”

Către - info@ziarullumina.ro – Creationismul evolutiv - 24.04.2009 - Stimaţi Domni,

Deoarece am constatat, citind mai multe articole pe site-ul dumneavoastră, că sunt mulţi credincioşi adepţi ai completării golurilor cunoaşterii (lăsate special de Dumezeu în revelaţiile religioase pentru ca omul să fie tentat să le completeze prin ştiinţă) prin studii interdisciplinare (poate asta este impresia mea şi îmi cer scuze în cazul în care greşesc), îndrăznesc să vă transmit nişte încercări în cunoaştere, aparent bizare. Acest studiu al meu şi al fiului meu este o ipoteză de lucru şi nu un adevăr demonstrat. Din acest motiv vă rog să-l priviţi cu îngăduinţa creştinului ortodox. Nu ştiu dacă vă interesează modul de tratare a universului, aşa cum îl tratăm noi, de la micro la macro, adică intrând în tehnologia geneticii nucleare.

Vă trimetem anexat un document, un fel de “soul and brain storming”, un dialog cu scântei, şi, dacă veţi găsi posibile adevăruri în cuvintele noastre, poate continuăm dialogul şi în tărâmul fizicii moderne, abordând cea mai recentă “teorie a corzilor libere”, un fel de unde libere purtătoare de informaţie, aşa cum credem noi că sunt sufletele noastre, pe baza cărora alergăm liber prin univers, dar legaţi de trupul fizic, pentru a umple sufletul cu informaţia propriei noastre trăiri şi simţiri personalizată.

Aşteptăm răspunsul Dvs., indiferent cât de dur va fi, şi vă mulţumim anticipat pentru el.Observaţie – Vă rog să nu faceţi publice răspunsurile celorlalţi parteneri de dialog, în cazul în care găsiţi

dialogul interesant, decât cu un acord prealabil de la România Liberă. În ceea ce priveşte cuvintele mele (un fel de “inepţii şi elucubraţii”, în conceptul partenerilor mei de dialog), le puteţi utiliza fără restricţii. Cu stimă,

Către -redactie@stiintasitehnica.ro, andreidorobantu@yahoo.com – Drumul spre “Teoria finală”23.04.2009 şi revenire pe 25.04.2009

Hristos a înviat!Stimaţi Domni,

Deoarece am constatat, citind mai multe articole în “Ştiinţă şi Tehnică”, faptul că sunteţi adepţi ai completării golurilor cunoaşterii prin studii interdisciplinare, inclusiv teologice (poate asta este impresia mea şi îmi cer scuze în cazul în care greşesc), îndrăznesc să vă transmit nişte încercări de forţare a cunoaşterii, aparent bizare, spre cunoaşterea finală. Nu ştiu dacă vă interesează modul de tratare a universului, aşa cum îl tratez eu, de la micro la macro, adică intrând în tehnologia geneticii nucleare, dar eu am găsit în cunoaşterea genetică o seamă de goluri, lăsate de omul de ştiinţă datorită lipsei cunoaşterii totale, asemeni celor lăsate special de Dumezeu în revelaţiile religioase pentru ca omul să le completeze prin ştiinţa bazată pe încrederea în Dumnezeu.

Vă trimet anexat un document, un fel de “soul and brain storming”, un dilog cu scântei, şi, dacă veţi găsi posibile adevăruri în cuvintele noastre, poate continuăm dialogul şi pe tărâmul fizicii moderne, abordând problema “teoriei corzilor libere”, un fel de unde libere purtătoare de informaţie, aşa cum cred eu că sunt sufletele noastre, pe baza cărora alergăm liberi prin univers, dar legaţi de trupul fizic, pentru a umple propriul suflet cu informaţia propriei noastre trăiri şi simţiri personalizată.

Aştept răspunsul Dvs., indiferent cât de dur va fi, şi vă mulţumesc anticipat pentru el.Observaţie – Vă rog să nu faceţi publice răspunsurile celorlalţi parteneri de dialog, în cazul în care găsiţi dialogul interesant, decât cu un acord prealabil de la România Liberă. În ceea ce priveşte cuvintele mele (un fel de “inepţii şi elucubraţii”, în conceptul partenerilor mei de dialog), le puteţi utiliza fără restricţii.Cu stimă,

Către - redactie@stiintasitehnica.ro – Drumul spre teoria finală trece pe la Dumnezeu27.04.2009 - Stimaţi Domni,

Nu aş vrea să vă plictisesc, dar cuget în aşteptarea “evaluării finale” a teoriei creaţionismului evolutiv, pe care v-am transmis-o şi dumneavoastră, după ce a trecut în ultimele două săptămâni ale “postului mare”, fără să vreau, prin furcile caudine ale “batjcoritorilor”.

În cazul în care îmi spuneţi să nu vă mai transmit “aberaţii”, mă opresc.1. Conceptul meu despre “Păcatul originar” este că el era necesar la vremea săvârşirii lui de către prima

familie din lume. Probabil, Dumnezeu, care ştia că bărbatul Adam este un conformist a tot ceea ce-l punea El să execute, a creat-o pe Eva, dar şi conjunctura ca Eva să fie ispitită, pentru ca amândoi să pornească real spre pomul cunoaşterii, fără a aştepta la infinit ca Dumnezeu să le arate ce au de făcut pentru “a trăi bine”, mai ales că ei ar fi dat vina la infinit pe Dumnezeu, pentru toate greşelile lor de interpretare a Cuvântului Lui.

Această ispită de a deveni, în ansamblu, asemeni lui Dumnezeu, nu este, în opinia mea, o abatere de la credinţă şi o blasfemie. Abaterea de la credinţa adevărată este credinţa nelimitată a omului în capacitatea lui proprie de a atinge pomul vieţii fără sprijinul lui Dumnezeu.

În opinia mea, încrederea în Dumnezeu şi în vorbele Lui, transmise nouă prin profeţi, este acum o necesitate de a atinge cunoaşterea totală a vieţii materiale. În ceea ce priveşte cunoaşterea totală a Cerului, “ vom trăi şi vom vedea”, dar noi avem certitudinea că drumul teoriei finale trece pe la Dumnezeu.

În opinia mea, în spatele fiecărui “Adam divin” este o “Evă divină”, care cunoaşte gustul amar al sacrificiului suprem, chiar cu preţul propriei vieţi, pe care ea l-a făcut de la început şi îl va face până la sfârşit, pentru ca Adam al ei să fie asemeni lui Dumnezeu. Din când în când, Eva este nevoită să-i corecteze drumul lui Adam, şi, luând toporul “Victoriei” mioritice, trebuie să-i taie cu fermitate cărările greşite pe care el păşeşte mândru uneori, călare pe virtuţile terestre, pentru ca el să prindă aripi divine şi să se înalţe acolo de unde trebuie să privească cu indulgenţă şi să corecteze cu dreptate drumul sinuos, acoperit de “materie”, al tuturor cârtiţelor “blonde sau brunete”, “grase sau slabe”, “bogate sau sărace”, etc., care fie se acoperă de materie din prea multă iubire faţă de ea, fie nu o respectă de loc din necredinţă, neştiinţă şi nesimţire şi se comportă asemeni viziunii profetului Daniel, călcând şi acoperindu-se de gunoaie.

Adam şi Eva au format prima familie din lume prin conjunctura divină, iar noi, oamenii, copiem liberi acest model, cu sau fără voia noastră. Libertatea de acţiune materială într-o familie divină este consfinţită spiritual doar de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care-l adoptăm sau nu într-o libertate spirituală totală.

Greşelile de interpretare ale oamenilor, privind perfecţiunea creaţiei divine materiale, nu sunt pedepse ale lui Dumnezeu, ci sunt simple reacţii inverse de autocorecţie a drumului lor către pomul cunoaşterii totale şi către pomul vieţii adevărate, pentru ca noi, semenii lor, să vedem ce “perpetuum mobile” perfect a creat Dumnezeu din materie şi spirit, şi, dacă ne va fi permis, să-l copiem pentru a-l generaliza în univers.

2. Voi încerca şi o altă interpretare (mitocondrial genetică) a unui concept ebraic, conform căruia “este evreu ce-l care se naşte dintr-o mamă evreică”. Acest concept poate fi foarte bine argumentat ştiinţific de conceptul actual conform căruia ADN-ul mitocondrial al organismului uman se moşteneşte numai pe cale maternă (conceptul Eve mtDNA). Dacă ne uităm în cuvintele biblice, Dumnezeu i-a spus lui Moise, atunci când evreii au cerut ca şi fiicele lor să aibă parte de moştenire a averilor părinţilor lor, că ele au dreptul la moştenire, dar El le recomandă ca ele să nu aducă bărbaţi din alte popoare în marea familie a poporului evreu (Numerii, 36.6). Acest concept este întărit ştiinţific de noi, dar ipotetic, deoarece controlul divin, fără fir, al organismului uman este efectuat prin ADN-ul mitocondrial masculin (conceptul Adam mtDNA). Cu stimă,

Către - redactie@stiintasitehnica.ro – Apocalipsa 2012 şi optimismul creştin ortodox28.04.2009 - Stimaţi Domni,

Acum, când lumea este marcată şi speriată de fenomene apocaliptice naturale (cutremure, gripe animale, asteroizi care vor lovi pământul, etc.), amplificate la maxim de arta scriitorilor de a manipula emoţiile oamenilor pentru a obţine profit, eu vin cu un mesaj creştin, de încredere în transferul puterii divine către om, despre care a vorbit Dumnezeu la crearea primei familii.

Eu, fiind un om credincios raţional, nu cred nici în atodistrugerea creaţiei divine de către oameni, prin declanşarea multitudinii de surse cu risc maxim de atac asupra vieţii ce s-au produs de către om, şi nici în distrugerea ei de către Dumezeu, ca o răzbunare împotriva necredinţei omului modern.

Eu cred că noi ne aflăm încă în “uterul protector al Tatălui” (o cavitate rezonantă protejată de “tăria” câmpului Său energetic).

Eu cred că această previziune apocaliptică mayaşă, înseamnă de fapt punctul critic de începere ştiinţifică a transferului credinţei “popoarelor lumii” de la încrederea în puterea naturală a astrelor, pe baza cărora au făcut mayaşii previziunile, la credinţa creştină în puterea lui Dumnezeu şi în capacitatea omului de a deveni asemeni Lui, prin înţelepciune (credinţă – ştiinţă – simţire), pentru a stăpâni furia naturii.

Cu stimă.

Către - dalianatascovici@yahoo.com - 28.04.2009 04:18 - Re: Fw: Paragraful pierdut din Geneză

Bună Daly, foarte drăguţă şi foarte interesantă completare.Vezi ce imaginaţie bogată are omul !!!Cred că prin Biblie, scrie undeva că Dumnezeu ar fi replicat omului că nici El nu s-a gândit la aşa ceva.

Probabil de aceea nu i-a transmis omului totul prin revelaţii, ca el să se exprime prin mici detalii artistice nevinovate, aşa cum remarca şi Stephen Hawking sau Steven Weinberg, dar cu reproş la adresa acestui Dumnezeu care nu se implică şi ne lasă să ne facem de cap.

Probabil ei nu ştiu că El este în ziua a şaptea şi că ne-a transferat responsabilitatea asupra creaţiei (moşiei) Lui. Vai de noi când va veni să vadă ce trăznăi am mai făcut !!!

Dacă vei avea răbdare să citeşti cuvintele mele, pe care le-am transmis unei reviste, vei găsi în ele şi o interpretare foarte originală asupra caracterului "Evei divine", ceva caracteristic interpretărilor mele din ultimii doi ani. Îţi doresc lectură plăcută.

Pe curând, Sandu

Către – http://olteniada.webblog.ro/2009 - 12.05.2009 06:04 - Re: TomirisStimaţi Domni,

În opinia mea, Eminescu a fost un mare profet al omenirii, dar opera lui este privită doar din punct de vedere artistic. Este cunoscut fapul că arta a fost şi este un mijloc de a prezenta anumite opinii, care depăşesc cunoaşterea oamenilor din anumite epoci ale evoluţiei, într-o formă pe care reprezentanţii puterilor respectivelor epoci să le accepte fără a conduce la represalii împotriva persoanei care şi-a prezentat opinia.

Eu personal cred că acest mare poet, considerat un “schizofrenic ateu”, ne-a prezentat în versuri şi în proză cea mai vastă imagine a lumii trăite şi viitoare, o imagine care depăşeşte şi acum integrala cunoaşterii actuale a umanităţii. Eu cred că putem adăuga opera lui Eminescu, fără nici o reţinere, alături de ştiinţă, de Biblie, de conceptele marilor religii şi tradiţii şi alături de marile opere de artă ale artiştilor vizionari, pentru a ajunge la teoria finală, despre care acum vorbesc doar oamenii de ştiinţă.

Noi am scris o carte in acest sens al “creaţiei prin evoluţie asistată”, pe care, dacă sunteţi interesaţi, v-o putem pune la dipoziţie, gratuit, prin internet – clepsydra@clicknet.ro

Vă mulţumim

Către - patriarhia@patriarhia.ro, invatamant@patriarhia.ro, biserica.societatea@patriarhia.ro, bis_soc@yahoo.com, patrimoniu@patriarhia.ro, externe@patriarhia.ro, comunitati@patriarhia.ro

28.04.2009 – Cunoaşterea prin înţelepciune a lui DumnezeuHristos a înviat!Sfinţiile Voastre,Revin în faţa Domniilor Voastre cu rugămitea de a-mi da o mână de ajutor, în rezolvarea unei probleme de

ştiinţă, pe care ştiinţa nu o cunoaşte, nu ştie, nu vrea sau nu este lăsată să o rezolve, “Cunoaşterea prin înţelepciune a lui Dumnezeu” (Pavel - I Corintieni, 1_21).

Ştiu sigur, din studiile interdisciplinare ale diverselor domenii ale cunoaşterii umane, că religia ortodoxă este cea care va descoperi şi va scoate la lumină răul suprem produs de om prin ştiinţă. De asemeni, ştiu că şi cei care produc răul suprem au descoperit că adepţii creştinismului sunt cei care-i vor descoperi şi-i vor neutraliza prin propagarea adevărului curat, motiv pentru care adoptă tot felul de tehnici şi metode de contracarare a acţiunilor creştinilor, din care “batjocorirea” simplă, fără argumente, este tehnica ce prinde foarte uşor la o populaţie îndobitocită de “bine şi de facil”.

Din aceste motive, la care adaug faptul că sunt un simplu om de ştiinţă credincios prin tradiţia familială românească, mă adresez din nou VOUA cu rugămintea de a reanaliza cuvintele mele.

Ştiu că nu mă puteţi ajuta direct, deoarce aveţi reguli precise de comportament care v-au menţinut verticalitatea de-a lungul unei istorii plină de “isterii” de tot felul şi sunteţi suspicioşi la orice provocare ştiinţifică sau pseudo-religioasă, mai ales după atacurile furibunde, nejustificate şi batjocoritoare ale unei părţi a mass-mediei româneşti împotriva articolului scris de Părintele Iustin Pârvu.

Rugămintea mea directă este ca VOI să-i rugaţi în particular pe “medicii credincioşi români”, pe care îi cunoaşteţi bine şi care nu vor lua în derâdere o problemă tratată ştiinţific ce are conotaţii religioase, de a cerceta în “apendicele xifoid al sternului” existenţa ADN-ului mitocondrial masculin, numit de mine Adam mtDNA, un mic organ biologic de dimensiuni micrometrice (3,14 x 6 microni).

Nu trebuie să îmi daţi mie nici un răspuns.Răspunsul va veni de la Dumnezeu prin oameni!Doamne ajută!Observaţie – Vă transmit în ataşament un dialog contradictoriu pe care l-am purtat recent pe internet şi vă

rog să nu faceţi publice răspunsurile celorlalţi parteneri de dialog, în cazul în care găsiţi dialogul interesant, decât cu un acord prealabil de la România Liberă. În ceea ce priveşte cuvintele mele (un fel de “inepţii şi elucubraţii”, în conceptul partenerilor mei de dialog), le puteţi utiliza fără restricţii.

Cu stimă,

Cuvinte astrale - http://www.astro.com/cgi/hk.cgi?cid=v0vfileUQu9HM-u1237751544;hnx=1

Deoarece analizez şi informaţiile astrale ale momentului, pe care le compar cu evenimentele trecute şi cu posibilele conjuncturi ce vor urma “astrologic” şi nu numai, redau mai jos câteva previziuni astrale specifice persoanei în cauză, pentru această perioadă.

“Speaking your mind – Mercury Sextile Sun - from 28 April 2009 until middle of June 2009 - In this period, you should have no difficulty keeping amused, because your mind is sharp, alive and ready for all kinds of experiences. Even in the ordinary, everyday aspects of your world you see the possibilities for new knowledge and understanding. Quite frequently this influence indicates one of those days when the telephone never seems to stop

ringing. It seems as if everyone wants to get in touch with you, and you have to contact many people too. Important communications from others may very well come by mail, telephone or personal conversation. And you will speak your mind with everyone. It is very important with this influence to let people know exactly where you stand on every issue. Your honesty and forthrightness in what you say will command the respect of others.”

Alte cuvinte astrale - "Tolerance and acceptance" - Saturn Square Chiron, "Going for the one" - Mars in the 11th House, “Self-defense": It is best at this time to work alone as much as possible, from 5 May 2009 until middle of July 2009- Mars in the 12th House, "Making things clear" - Mercury in the 12th House, "Your point of view"- Mercury in the 1st House, "Clear and concise" - Mercury Conjunction Ascendant, "Easy company" - Venus in the 11th House, "Just a kind word" - Venus Sextile Med.Coeli, "Doing nothing" - Venus Square Venus.

Văzând ultima previziune astrală, trag concluzia că, probabil, de aceea mi se spune să nu mai gândesc şi/sau să nu mai vorbesc, deoarece gândesc “prostii şi nu ştiu ce vorbesc”, în conceptul unora, sau “să aştept confirmarea de la Dumnezeu”, în conceptul altora.

Şi s-ar putea ca şi “astrele” să aibă dreptate,doar până în anul 2012 !!!????

De aceea eu nu tac şi vă vorbesc ca un premergător în cercetarea interdisciplinară comparată a viului natural cu viul artificial, cântărită divin,!

După aceea va vorbi doar Dumnezeu, dar prin oamenii divini!Doamne ajută!,

ca să folosesc o vorbă tradiţională românească.

15. Editura Maria Cristina

Motto: Matei 15.11-20 – “Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om. ... Cele ce ies din gură poruncesc din inimă.”

Nu-mi amintesc exact ce m-a împins să deschid editura, dar îmi amintesc faptul că numele l-am pus pentru a lăsa moştenire copiilor mei, atât cuvintele mele cât şi o mică structură organizată şi autorizată să transmită cuvinte generaţiilor care vin, sub numele creştinesc al fetei mele.

“E ciudat că sunt nevoit să tac lângă oamenii care trăiesc alături de mine şi vorbesc numai cu cei care sunt departe de mine în timp şi spaţiu, care mă vor auzi”, spunea Lev Tolstoi, către sfârşitul vieţii, în jurnalul său “Despre Dumnezeu şi om”. O fi ciudat faptul, că la aproape 100 de ani de la moartea lui, trăiesc şi eu, alături de sufletul lui, aceleaşi sentimente, care m-au îndemnat către scris?

Tot atunci, el a spus “să nu ne supărăm pe cei care nu scriu bine, ci să-i compătimim”, astfel încât vă rog să nu vă supăraţi pe mine, ci să vă rugaţi lui Dumnezeu să-mi ierte greşelile din cuvântare.

Deschiderea editurii Maria Cristina s-a produs datorită unui complex de factori, din care cel mai important a fost ignorarea totală a cuvintelor mele de către această societate scindată ostentativ în trei sectoare bine determinate: realul material, vizibil, concret şi de necontestat, dezvăluit prin ştiinţă, virtualul descris de profeţi sau imaginat de futurologi şi invizibilul şi necunoscutul Dumnezeu. Aceste sectoare sunt reprezentate prin edituri proprii, care transmit cuvinte conform direcţiilor trasate de finanţatori, de managerii acestor edituri şi de sectoarele de piaţă către care s-au orientat. Unele transmit cuvinte diversificate ale oamenilor de artă, ale profesorilor, ale sociologilor, ale oamenilor de ştiinţă, ale politicienilor sau ale simplilor oameni care au devenit autori de carte din diverse motive, iar altele au rămas fidele tradiţiilor venite din moşi strămoşi. Ele transmit cuvinte din ce în ce mai complexe şi mai neaşteptate, care completează peisajul diversificat al culturii umane, aproape fără nici o limită.

Direcţia editurii noastre este determinată de un gol informaţional, lăst liber datorită dificultăţilor de a găsi soluţii, necesare şi suficiente, repetabile şi demonstrabile, de transformare a vizibilului în invizibil şi invers. Teoria câmpurilor energetice, aceste vânturi biblice invizibile, este din ce în ce mai la modă, dar în literatura de specialitate lipseşte cu desăvârşire atacarea traductoarelor biologice care pot procesa informaţiile vizibile şi a le transforma în invizibile şi invers. Noi am abordat cu curaj acest aspect nou al ştiinţei la interfaţa de comunicare, speculând cunoştinţele din domeniul tehnic pe care le-am extrapolat domeniului biologic. Faptul că lumea se teme de echipamentele electronice care se implantează în organismele umane cu rol pur medical, este o dovadă a cunoaşterii insuficiente în acest domeniu. Respingerea ideilor noastre de către teologie era de aşteptat, datorită interpretărilor sumare privind similitudinea dintre duhul omului şi duhul fiarelor, făcute de personalităţile teologice care au marcat istoria literaturii religioase. Surpriza a venit de la respingerea totală a acestor idei de către mediul ştiinţific, mediu care are deosebite realizări în latura pur tehnică a abordării acestei probleme.

Nu vom intra acum în polemică, deoarece nu acesta este scopul cuvintelor noastre.

Scopul editurii noastre este de a transmite cuvintele necesare şi suficiente găsirii unui limbaj comun între descrierea lumii văzută şi a celei nevăzută.

Privind generaţiile care vin şi rolul nostru de a le transmite, în integrala cunoaşterii umane, un mic eşantion reprezentat prin integrala cunoaşterii noastre individuale, eu deşi nu prea am stat pe lângă copii în perioada lor de şcoală, îmi amintesc totuşi perioadele de meditaţie dinaintea examenelor, în care Maria Cristina ordona toate informaţiile pe care le primea şi le trecea meticulos pe hârtie după logica ei, pentru a fi mai uşor memorate. Recent am găsit printre cărţile şi caietele ei de şcoală tomuri întregi, cu foile de notiţe luate în timpul orelor, frumos legate şi copertate cu înscrisul materiei ale cărei informaţii le conţineau, din care am şi extras informaţiile despre filozoful francez Alexis de Tocqueville. Maria Cristina a fost şi este un copil conştiincios şi meticulos, şi chiar dacă nu a priceput de la început cuvintele profesorilor, acea muncă de rutină făcută cu scopul ordonării datelor după propria ei înţelegere au făcut-o să treacă uşor de examene, chiar dacă nu a făcut-o întotdeauna cu note mari. Singura materie mai dificilă pentru ea, la care mi-amintesc de ajutorul pe care mi-l cerea, era matematica şi în special geometria; nu-i rezolvam problemele, deoarece eu nu mai ţin minte toate formulele, dar îi dădeam idei de descompunere a figurilor complexe în figuri simple, rezolvabile uşor; o incitam să le descompună în fractali. “Frângând, le-a dat lor” – Luca 24.30.

Cred în meticulozitatea ei de a ordona cum se cuvine toate cuvintele care vor trece prin această editură.Ce s-ar fi întâmplat cu generaţiile copiilor dacă taţii lor nu le-ar fi transmis fractali din viaţa lor? Ce s-ar fi

întâmplat cu fii rătăcitori, dacă mamele lor nu s-ar fi rugat cu credinţă să le îndrepte Dumnezeu căile incerte? Ce s-ar fi înâmplat cu credinţele omului dacă Dumnezeu nu i-ar fi ascultat pe credincioşi şi nu le-ar fi îndeplinit cerinţele, care se încadrau planului divin, spre a menţine credinţele vii?

Sunt multe edituri care transmit cuvinte de tot felul. Un fel de fractali din trăirea sau din imaginaţia celor care le-au înşirat logic sau nu, dar le-au pecetluit în vastul tezaur literar al umanităţii.

De ce au ars biblioteci, precum biblioteca de la Alexandria? De ce au dispărut manuscrise sau lucrări întregi despre care se spune şi se presupune că ar fi conţinut cuvinte despre adevărul suprem? De ce nu s-a distrus Biblia şi de ce nimeni nu-şi propune acum să o distrugă, chiar dacă cei care o resping au ajuns la putere şi legiferează că ştiinţa nu are nimic comun cu credinţa, care ar putea deveni un pericol pentru marele câştig al umanităţii, libertatea totală? (vezi cap. 2 din “Scurtă istorie a creaţiei omului”)

Răspunsul meu este simplu, venit din negura timpului: “Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.” – Matei 15.13. Asta o spun şi cu referire la modificările genetice.

Educaţia omului nu se face pe baze chimice, luând pastile de inteligenţă, sau pe baze fizice, transmiţând prin unde electromagnetice informaţii către cipurile telefoanelor mobile sau către cele implantate în creier.

Educaţia omului se face neuronal în timp, prin cuvinte, prin transmiterea treptată a unor frânturi de exemple de viaţă, de iubire, de bucurii, de necazuri, de ură, de trăire în complexitate.

Cărţile, aceşti adevăraţi fractali ai cuvintelor scoase din inimile oamenilor, sunt cele care modelează vasta reţea neuronală a creierului nostru, pentru a pune în mişcare logică organismul uman.

Să ne ducem cu mai bine de un secol în urmă şi să vedem ce spunea Eminescu (vezi culegerea de manuscrise din Fragmentarium), despre sistemul nervos şi despre rolul canalelor de comunicaţie:

“Pentru a executa o mişcare musculară a corpului omenesc, creierul, această baterie galvanică a organismului omenesc, trebuie să-şi trimeată solia de-a lungul liniilor telegrafice animalice, a nervilor, şi să cheltuiască prin aceasta o parte a substanţei sale.... În clipa în care se întrerupe continuitatea sârmei şi se împiedică circulaţia puterea dispare şi reacţiunea încetează numaidecât. Cum se restabileşte comunicaţia, reacţiunea reîncepe şi puterea dispărută reapare în energia ei primitivă.”

Acum se ştie că impulsurile nervoase sunt impulsuri electrice; acum se cunoaşte în amănunt rolul sistemului nervos în autoreglarea organismului uman prin comunicaţia stărilor de bine sau de rău ale lui.

Ce s-ar fi întâmplat cu evoluţia omului dacă viaţa pe pământ ar fi evoluat numai pe baza principiilor teoriei lui Darwin? Ce s-ar fi întâmplat cu evoluţia omului, dacă ar fi distrus permanent toate cuvintele scrise de om, fără să-i pese de integrala cunoaşterii umane? Ce s-ar întâmpla cu evoluţia omului, dacă am avea numai genii şi nu ar mai avea cine strânge deşeurile şi dejecţiile rămase în urma trasabilităţii noastre? De ce nu se acceptă cuvintele biblice, conform cărora înaintea creaţiei a fost cuvântul, dacă omul este mai întâi educat prin cuvinte?

Educaţia nu este concepută ca o metodă în timpul căreia să memorezi totul aşa cum ţi s-a transmis.Şcoala este un loc de stabilire a trasabilităţii oamenilor care trec prin ea; este o rampă de lansare în

diversitate pentru un viitor din ce în ce mai complex; este un loc în care viitorul om îşi plantează jaloanele (fractalii) care nu au făcut rău umanităţii, dar luând cunoştinţă şi despre cei care au făcut rău.

Nu înţeleg de ce premierea copiilor se face global şi nu pe materii? Nu înţeleg de ce profesorii îi dau nota zece la sport celui care ştie numai matematică sau îi dau notă mare la literatură unuia care este un sportiv de performanţă? Nu pricep de ce lumea modernă este grăbită să-şi vadă copii genii şi reduce perioada preşcolară?

Dacă familia îţi dă educaţia celor şapte ani de-acasă, ani ce-ţi stabilesc fondul tău intim de comportament în famile şi-ţi structurează creierul pentru a armoniza în societate utilul cu plăcutul şi cu divinul, şcoala este locul de transmitere a fractalilor cunoaşterii universale, un fel de frânturi care se vor aşeza în neuroni după logica proprie a fiecărui copil, formatată acasă, dar şi genetic prin trasabilitatea familiilor participante la procreaţie.

Ce s-ar întâmpla dacă s-ar opri canalul educaţional al omului, transmis prin cărţi? Ce s-ar întâmpla dacă am dirija educaţia numai către un anumit sector al vieţii, editând numai un anumit tip de informaţie?

Ce s-ar fi întâmplat cu omul dacă în lume ar fi existat numai hinduşi, sau numai evrei, sau numai budişti, sau numai creştini, sau numai musulmani? Ce se va înâmpla dacă, prin absurd, ar dispărea unii din ei?

Cu siguranţă locul lăsat gol va fi ocupat de altcineva, aşa cum s-a întâmplat cu multe civilizaţii trecute.Dar s-a gândit lumea cu ce costuri se va face asta şi ce riscuri va atrage dispariţia totală a cunoaşterii lor?S-ar mai fi născut geniile umane, dacă omenirea n-ar fi păstrat tradiţional în memoria generaţiilor faptele

bune, care le-au permis oamenilor să traverseze vii hazardul naturii şi selecţia naturală?Cine şi de ce luptă să distrugă religiile sau să le dizolve ştiinţific în noile creaţii umane?Cine ne impune să credem că hazardul este mai puternic decât Dumnezeu?De ce omul l-a ispitit pe Hristos să coboare singur de pe cruce sau să-L determine să-L roage pe

Dumnezeul în care a crezut să o facă? De ce Dumnezeu nu i-a ascultat?El realizase planul pământean şi urma startul planului ceresc. Hristos îşi schimba jobul!Informaţiile sunt ca o sabie cu două tăişuri; poţi să le utilizezi pentru a face bine sau pentru a face rău.Datele nu au un scop definit, decât dacă sunt transmise ostentativ sau repetitiv cu o frecvenţă mare pentru

a satura sistemul nervos şi a-l formata ca pe un DVD, aproape ireversibil, pe o direcţie prestabilită. Consecinţele unei astfel de atitudini, bune sau rele, este că printr-o astfel de metodă se certifică obiceiul, bun sau rău. Obişnuinţa organică sau trupească, devine inerţie, care, pentru a fi învinsă are nevoie de o altă forţă, cel puţin egală.

Cu siguranţă omul de ştiinţă a descifrat procesele fizico-chimice din organismul nostru, dar le tratează pur organic, prin bio-chimie, fără a vedea nevăzutul suflet.

Este această ştiinţă a omului, lipsită acum de înţelepciunea divină, capabilă să acopere toate golurile cunoaşterii pe care le-ar lăsa dispariţia uneia sau a tuturor marilor religii ale lumii?

Sunt aceste genii umane moderne capabile să creeze genii, “în vitro”?Transmiterea vizuală a informaţiilor, sub formă de cărţi colorate cu imagini sau de filme, este tehnica cea

mai performantă de inoculare a unei idei. Imaginile te transpun din mediul tău în mediul lor; te fac să trăieşti la maxim evenimentele descrise, alături de eroii lor, oameni sau animale, cu imaginaţia celui care le-a transmis.

Revelaţiile religioase sau de altă natură, asemeni viselor care îl rup pe om din realul trăirii lui, îl marchează uneori puternic pe cel care le poate atinge; imaginile trăite într-un mediu virtual devin atât de marcante pentru el, încât îl determină să dorească implementarea lor în viaţa reală.

Sistemele computerizate moderne, permit utilizatorilor să pătrundă virtual şi vizual în mijlocul evenimentelor pe care le urmăresc pe ecran şi să schimbe soarta istoriei poveştii. Este asemănător legendelor, în care zeii, privitori ai spectacolului terestru, interveneau pentru a înclina balanţa victoriei după decizia, voinţa şi rostul lor. Este asemănător epocii moderne, în care păpuşarii din spatele spectacolelor destinate încântării şi idiotizării unei populaţii din ce în ce mai înrobită spectacolului de orice fel, trag sforile pentru ca ei să tragă foloasele.

Eroii sunt nişte marionete, chiar dacă sunt reali. Viciile lor îi fac vulnerabili în faţa deciziei Cezarului. Altfel ies din scenă şi sunt trecuţi pe linie moartă. Nu vorbesc aici de spectacolele de calitate, care au rezistat şi vor rezista în timp, prin decizia omului, modelată de decizia Domnului.

De ce ne lasă Dumnezeu să ne facem de cap?Pentru a face şi bine şi rău. Pentru a vedea că binele duce la nemurire şi că răul duce la autodistrugere.

Pentru a diversifica fractalii (eşantioanele) transmişi divin către receptorii umani şi pentru a vedea că, aşa cum spunea şi Eminescu, “tot ce-i cu putinţă se înâmplă” prin umplerea golurilor dintre eşantioanele deja cunoscute cu diversitatea şi cu complexitatea minţii umane. Eşantionarea (scrierea unor mici istorii de viaţă) şi integrarea (însumarea în propriul creier a eşantioanelor recepţionate) sunt etape utilizate în tehnica transmiterii informaţiei.

Revenind la editură, un motiv al deschiderii şi autorizării ei este de a nu mă mai “căciulii şi ploconii” la porţile editurilor pentru a-mi accepta cuvintele mele şi de a nu mai suporta mofturile editorilor de a-ţi ordona propriile cuvinte după logica lor sau după modelul care prinde cel mai bine la public, pentru a le face lor profit.

Cuvintele despre sex, burtă şi vestimentaţie, reprezintă moda cea mai la modă.Despre sex vorbesc şi eu; dar eu vorbesc despre sexul informaţional din lumea micro şi nano biologică,

invizibilă ochiului uman. Este un fel de sex real, făcut natural de om, “în vivo” şi, artificial, “în vitro”, dar care nu excită mitocondriile celulare ale organismului uman la descrierea lui, motiv pentru care cărţile mele nu sunt căutate.

De fapt acesta a fost mobilul înfiinţării edituri; să editez cuvintele mele aşa cum înţeleg eu lumea şi pe Dumnezeu, să înregistrez cărţile conform procedurii legale de formare a depozitului legal de carte şi să le las umanităţii într-un număr necesar şi suficient introducerii lor pe piaţă la momentul potrivit, dar editate acum cu costuri materiale cât mai mici, datorită crizei financiare cu care mă confrunt acum.

Nici o editură nu acceptă să editeze cărţi doar pentru a le lăsa posterităţii. Toate editurile vor profit, vor bani.

Ce profit material au realizat apostolii lui Hristos care ne-au lăsat cuvinte scrise despre trăirea lor alături de Iisus? De ce Hristos le-a spus, “în dar aţi luat, în dar să daţi”?

Discutam recent cu prietenul meu, preotul Dorel Stoica, despre aceste cuvinte rămase ascunse în diverse unghere, cuvinte care la descoperirea lor trezesc sentimente diverse în inimile oamenilor, şi-mi spunea că aceste cuvinte pot fi în viitor utilizate şi pentru bine şi pentru rău, asemeni unei săbii cu două tăişuri.

Dacă privim atent în informaţiile biblice, multe din ele sunt utilizate conştient sau inconştient pentru a face rău. Spre exemplu, tehnologia fertilizării Fecioarei Maria fără bărbat, pentru a da naştere Fiului lui Dumnezeu, este utilizată acum la fertilizările în vitro. Cu siguranţă omul nu va produce Fii ai lui Dumnezeu!

Poate cuvintele mele sunt greu de priceput acum. Poate nu este momentul stabilit de Dumnezeu ca lumea să le priceapă sau poate nu sunt cuvintele potrivite armoniei divine şi vor dispărea arse de rugul divin, asemeni multor altora, ce au fost scoase din inimile oamenilor răi.

Fiecare scriitor consideră că deţine o parte de adevăr din complexul universului, adevăr pe care el l-a trăit sau l-a gândit şi pe care a simţit nevoia să-l rostească. De multe ori scrisul este un refugiu al unei persoane frustrate, lipsită de posibilitatea de a se exprima.

Cine ştie câte tomuri de cuvinte scrise zac prin biblioteci sau prin casele oamenilor fără a fi descoperite de generaţiile care vin? Cine ştie dacă ele vor trezi vreodată în alţi oameni aceleaşi sentimente pe care le-a simţit autorul lor? Cu siguranţă Domnul ştie şi le va scoate la iveală dacă va fi nevoie şi când va fi nevoie.

Eu cred că aceste cuvinte ale mele au rădăcină divină, deoarece sunt bazate pe informaţiile conţinute într-o carte despre care ni se spune că a fost scrisă prin decizia divină, comparate cu o parte din informaţiile ştiinţifice, tradiţionale şi religioase conţinute în volumele scrise de umanitate de-a lungul timpului.

Faptul că noi am descoperit cuvinte, scrise în diverse epoci de către oameni din diverse culturi, care seamănă între ele şi că noi le-am ordonat asemeni unor fractali de lego pentru a întregi un ansamblu funcţional, ne dă curajul să continuăm.

Nu suntem singurii din lume care căutăm punţi de legătură între domenii interdisciplinare, dar suntem singurii care am făcut primii paşi concreţi în demonstrarea logică a transformării informaţiei văzută, utilizată în biologie, în informaţie nevăzută, prin utilizarea câmpului electro-magnetic drept suport informaţional.

Faptul că noi suntem primii din lume care vorbim deschis despre traductoarele biologice ale sufletului uman, un fel de conectoare electromagnetice dintre lumea văzută şi lumea nevăzută, asemănătoare ca structură şi funcţionare cu cele destinate fiarelor şi duhului lor, ne dă încrederea în aceste concepte.

Faptul că noi suntem primii din lume care considerăm Biblia ca pe un “Manual al managerului tuturor timpurilor”, ne dă încrederea în Dumnezeu!

Faptul că noi suntem primii din lume care am demonstrat ştiinţific valabilitatea Genezei, prin existenţa ADN-ului mitocondrial masculin în coasta lui Adam, ne dă încredere în cuvintele lui Dumnezeu.

Planul nostru iniţial elaborat la înfiinţarea editurii, ataşat acestui capitol, a fost modificat şi datorită faptului că nu am reuşit să penetrăm piaţa de carte aşa cum ne-am propus.

Poate nu am făcut cele suficiente ieşirii pe piaţă, dar credem că am făcut ceea ce era necesar, suficient şi decent pentru a le promova într-o lume obsedată de viaţa organică.

Decizia de a le citi acum aparţine oamenilor, dar decizia de a rămâne nemuritoare aparţine Domnului!

16. Reţele literare interconectate

Motto: Matei 15.32. – “Milă Îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozezc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.”

Acum un an, am primit pe net o invitaţie de a citi şi eventual de a mă alătura site-ului "http://reteaualiterara.ning.com/".

................

Omul de ştiinţă doreşte ca toate evenimentele care se petrec în natură să poată fi reproduse la comandă, aşa cum făcea Iisus Hristos, astfel încât interschimbabilitatea elementelor, utilizată în construcţii, să poată fi aplicată şi naturii.

Acum, când scriu aceste rânduri, urmăresc pe "History" un film cu un comentariu al celebrului tablou "Rondul de noapte", al lui Rembrant. Concluzia realizatorilor acestui film este că acest tablou, comandat de poliţia din Amsterdam, a însemnat punctul critic al căderii în disgraţie a pictorului, deoarece acesta a transmis, prin acest tablou, un mesaj codificat despre intriga epocii. Căderea financiară a pictorului s-a datorat lipsei comenzilor de tablouri din partea celor bogaţi.

La mai bine de 400 de ani, deşi conjunctura mondială este cu totul alta, trăiesc şi eu un fenomen asemănător de intrare în disgraţie, nu pentru că aş fi criticat potentaţii vremii, ci pentru că, acum când lumea aleargă cu disperare după bani şi încearcă să-i obţină cu orice mijloace, eu mă comport creştineşte şi vorbesc de Dumnezeu, într-un nou limbaj, interdisciplinar, aparent necunoscut oamenilor simpli, dar, culmea, necunoscut specialiştilor.

Cum poţi să mai crezi în Dumnezeu şi în dracu, acum când oamenii de ştiinţă ne spun că astea-s bazaconii? Mai spui că eşti şi inginer!, mi-a reproşat un partener de dialog pe un blog.

Eu nu mi-am propus să fiu ca Rembrant; nici nu aş putea fi; eu nu am talent artistic, acest talent, care se naşte din capacitatea omului de a-şi prezenta mascat emoţiile într-o manieră intelectuală, mie personal îmi lipseşte; poate nici epoca actuală nu ne mai obligă să codificăm mesajele noastre, deoarece nimeni şi nimic nu ne mai pune pumnul în gură pentru a ne astupa cuvintele tăioase.

Deşi sentimentele mele, determinate de unele asemănări de comportament al celor cu bani, referitoare la izolarea mea, s-ar putea să fie aceleaşi cu cele trăite de Rembrant, există totuşi câteva diferenţe de situaţie.

O asemănare ar fi că şi eu am intrat într-o conjunctură nefavorabilă, determinată de incertitudinea deciziilor umane pe care nu te poţi baza sută la sută. Omul, asemeni maşinilor care se pot defecta aleator din diverse motive, este supus unei doze imprevizibile de hazard în comportament, în funcţie de conjuncturi.

Apropo de maşini, aceste fiare cu duh de viaţă artificială, datorită celebrului principiu al incertitudinii care stă la baza teoriei mecanicii cuantice, autoturismul meu s-a defectat. Nu pot să spun dacă era normal sau nu, la durata lui de funcţionare, dar faptul că la ultima revizie specialiştii nu mi-au schimbat o piesă, ce probabil trebuia normal să fie înlocuită, a determinat o defectare în lanţ cu consecinţe grave pentru bietul automobil.

E de vină duhul fiarelor? Sunt eu de vină?Revin la Rembrant. O diferenţă ar fi că soţia îmi este alături, datorită faptului că bunul Dumnezeu, acest

personaj atat de controversat, mi-a ascultat ruga de a-mi transfera mie cancerul ocrotindu-mi partenerul de viaţă, a cărui dispariţie ar fi determinat automat dezintegrarea familială. În opinia mea, femeia este nucleul familiei, aluatul, iar sarcina bărbatului este de a asigura protecţia întregii familii, creind în jurul ei o aură energetică asemeni tăriei numită cer (Geneza 1.8). Nu am verificat, prin analize medicale, dacă acest cancer a fost întradevăr transferat în corpul meu, datorită faptului că eu personal mă simt bine şi că nu mă îngrijorează nici existenţa unei astfel de boli şi nici posibila mea dispariţie înainte de vreme, dar cu siguranţă el a dispărut din corpul soţiei. Probabil, în înţelepciunea Lui, Dumnezeu a binevoit să ne lase pe amândoi să ne încheiem sarcinile familiale.

Văzând că hazardul bolii a fost învins printr-o simplă cerere în gând adresată Creatorului, iar situaţia economică şi situaţia automobilului sunt supuse hazardului, datorită duhului omului, îţi pui o întrebare simplă:

17. Conferinţa de la Copenhaga

Motto: Matei 15.9 – “Zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor.”

Conferinţa de la Copenhaga era un eveniment anunţat de mult şi trâmbiţat ca fiind o manifestare umană la cel mai înalt nivel politic şi academic, destinată elaborării strategiilor de viitor ale planetei.

În noiembrie 2009, un anunţ pe internet al Ambasadei Marii Britanii din Bucureşti, cu tema “Planeta eşti tu”, ne îndeamnă pe toţi oamenii să ne aducem contribuţia, prin mesaje personale, la efortul umanităţii de a combate încălzirea globală a planetei. Aceste mesaje vor fi analizate şi premiate, urmând ca cele mai semnificative să fie transmise organizatorilor conferinţei de la Copenhaga, al cărei scop principal este combaterea fenomenului încălzirii globale a terrei.

Mesajul meu a fost scurt şi în ton cu ultimele noastre descoperiri ştiinţifice şi interpretări a religiilor, a analizei perfecţiunii corpului uman şi a imperfecţiunii modificărilor genetice făcute de om.

Întrebare logică pentru Conferinţa de la Copenhaga, dec. 2009: De ce oamenii de ştiinţă susţin că în corpul uman se transmite numai ADN-ul mitocondrial al mamei, dacă ADN-ul mitocondrial al tatălui reapare miraculos la pubertate numai în spermatozoizii băieţilor “născuţi, nu făcuţi” ?

Răspuns la problema globală a omenirii: “Încălzirea globală a planetei este cauzată în principal de încălzirea globală a sufletului organic, prin ispită, combinată cu răcirea globală a spiritului divin, prin educaţie, şi eliminarea lui, prin genetică.”

Mai multe detalii pe blogul - http://www.flickr.com/photos/cosciuaOpinia mea este acum doar o ipoteză ştiinţifică, ce ia în calcul câmpurile energetice emise de corpurile vii,

câmpuri ce se compun şi se amplifică prin armonizarea comportamentului cât mai multor fiinţe vii în conformitate cu anumite concepte emise de oameni sau de Dumnezeu. Lupta noastră de idei, de comportamente, de moravuri şi de mofturi, manifestată pe Terra, se emană în atmosferă prin intermediul traductoarelor energetice biologice, numite mitocondrii, asemeni undelor emise de minusculele telefoane portabile. Aceste unde sunt recepţionate şi reflectate, în fel şi chip, de natură, care la rândul ei emană propriul câmp modelat uman, şi de corpurile astrale din universul nostru, generând influenţa astrală, interpretată diferit de diferite popoare.

Nu am informaţii despre rezultatul acestui test de încredere în decizia umană, făcut de Ambasada Marii Britanii, şi nici despre rezultatul dezbaterilor conferinţei, prin urmare nu pot face comentarii.

Vreau doar să spun, ceea ce am scris şi în prima mea carte, că un medic român a descoperit existenţa în atmosferă a unor câmpuri magnetice specifice, care determină activarea în corpul uman a anumitor hormoni destinaţi anumitor impulsuri organice de comportament uman.

Astfel de hormoni, ajutaţi din plin prin reclamele moderne, care stimulează simţurile vizuale şi auditive, ne îndeamnă către consumul extrem de produse şi servicii. Pentru a asigura consumul crescut al planetei, economia consumă resurse energetice şi materii prime. Consumul acestora contribuie pe de o parte la diminuarea rezervelor planetare, dar şi la emanarea în spaţiu a unor noxe pline de energie termică. Tocarea rezervelor se face într-un ritm alarmant, conform ritmului creşterii economice mondiale anuale, care este de aproximativ 5% şi care a depăşit de mult capacitatea de regenerare a planetei.

Porunca omului de a consuma bunuri şi servicii, necesare creşterii calităţii vieţii, este ascultată de om!Cu ce costuri reale se face executarea acestei porunci?Ce riscuri majore vor apare în urma ducerii ei oarbe la îndeplinire?Omul nu ştie, sau chiar dacă ştie nu ne spune, deoarece el nu face ce ne-a spus Domnul!În rest, fereşte-ne Doamne de ispite, căci sunt din plin peste tot pământul!Dar păzeşte-ne Doamne şi de cel rău, conemporan cu noi şi cu Dumnezeu!

18. Proiecte de viitor

Motto: Matei 10.17 – „Feriţi-vă de oameni.”Matei 16.11 – „Feriţi-vă de aluatul fariseilor.”Ieşirea 33.14 – “Eu Însumi voi merge înaintea ta şi te voi duce la odihnă.”

Nu ştiu dacă acum, când mă apropii de vârsta pensionării, este cazul să mă odihnesc, aşa cum mi-a recomandat şi un bun prieten după ce am editat prima carte, în martie 2008.

Cu siguranţă el se referea la o pauză intelectuală.Dar poţi să-i impui creierului să facă pauză, când informaţiile îţi bat la uşă?Poţi să-ţi odihneşti mitocondriile celulare ale Evei, când necesităţile organice te apasă, inclusiv cele de

supravieţuire a minusculei mele nano-companii?Poţi să te odihneşti spiritual când cineva te împunge în coasta lui Adam?Poţi să te odihneşti când vezi că ingineria genetică, parafrazându-l pe Tolstoi, “stă în calea solemnităţii

liniştite a morţii”, fără să vadă sufletul divin.

Acum ne miră şi uneori ne intrigă mesajele lui Hristos de a ne feri de oamenii farisei şi de “aluatul pus la dospit” de ei, deoarece acum ni se spune că tot ce face omul se face conştient, luându-se toate măsurile de prevenire a riscurilor. Comportamentul neprevăzut al omului lipsit de cultură a fost estompat prin educaţie, dar şi prin întărirea ordinii şi disciplinei, bazată acum pe legi morale şi pe organizaţii sociale destinate supravegherii respectării lor. Grija omului faţă de om şi faţă de natură, ne determină să considerăm aceste vorbe, venite din negura vremurilor, ca inadecvate epocii pe care o trăim.

Pe la sfârşitul secolului 20, discutam cu prietenul meu, doctorul Gheorghe Olteanu, despre perioadele istorice în care ne-ar fi convenit să trăim. Chiar dacă în România post revoluţionară scara valorilor a fost întoarsă, datorită uşurinţei cu care unii oameni fac bani, bani priviţi ca singurul criteriu de evaluare a valorii, amândoi am concluzionat că perioada pe care o trăim este cea mai de preferat perioadă din istorie, reprezentând un optim între natural şi artificial. Acum nu ne-ar mai conveni să trăim în pădure, lipsiţi de mijloacele moderne de intercomunicare fără fir, de comfortul asigurat de căldura şi de apa caldă care vin pe ţeavă sau de lumina care vine prin cablurile electrice.

De ce ne temeam noi atunci de viitor, concluzionând că nu l-am prefera prezentului? Suntem noi atât de bătrâni, retrograzi şi incapabili să ne adaptăm unei lumi noi, computerizată în tot şi-n toate?

Comoditatea fizică şi intelectuală care a cuprins generaţia în formare, datorită ofertei pe tavă a tot felul de produse şi servicii, determină creşterea obezităţii şi riscurile apariţiei unor boli noi. Sportul îl facem pe scaunele de la stadion sau în faţa televizorului, prin aplaudarea idolilor noştri. Chiar şi sexul şi reproducerea naturală au fost preluate de diverşi investitori şi aduse în casa noastră prin mijloacele tehnice virtuale de transmisii de date. Oamenii cu bani nu mai trebuie să facă nici un efort, nici măcar să suporte o sarcină, deoarece mamele purtătoare ale ovulelor fertilizate în vitro sunt acum disponibile. Vorbele lui Huxley, exprimate la mijlocul secolului 20 în cartea sa “The brave new world”, sunt acum mai reale ca niciodată. Eforturile “verzilor” de a proteja natura faţă de plastifiere sunt anulate prin tot felul de legi economice destinate creşterii mondiale a calităţii vieţii. Economia mondială duduie producând non-stop mărfuri de toate felurile, a căror calitate este uneori îndoielnică şi contribuie la amplificarea grămezilor de gunoaie, care uneori ne asfixiază.

Încălzirea globală este un fenomen real, simţit din plin de cei care trăiesc acum pe Terra.În acelaşi timp, nutriţioniştii au constatat că organele interne ale organismelor umane, alimentate cu

produse alimentare prelucrate la maxim, devin leneşe şi incapabile să reacţioneze la un aliment mai greu digerabil sau la factori externi neluaţi în calcul.

Producătorii agricoli au constatat că natura modificată genetic este incapabilă să se adapteze schimbărilor atmosferice naturale şi aşteaptă intervenţia omului în faţa dăunătorilor sau a altor calamităţi naturale.

De ce comoditatea atrage după sine incapacitate, indiferent de faptul că ai conştiinţă sau nu? Ce ne poate aduce viitorul? De ce am inserat în primul capitol al acestei cărţi, informaţii despre pasiunea mea pentru practicarea sportului?

Această pasiune m-a determinat să petrec în aer liber perioade necesare şi suficiente pentru eliberarea creierului de grijile cotidiene. Această pasiune m-a determinat în copilărie să nu practic viciile la modă ale tineretului, fumatul şi consumul băuturilor alcolice, deoarece, pe lângă grija şi sfaturile părinţilor de a sta departe de ele, eu le consideram neconforme visului meu de a deveni sportiv de performanţă. Nu am devenit sportiv de performanţă, probabil şi datorită faptului că am pierdut anumite oportunităţi, ascultând sfatul tatălui meu. Această pasiune pentru sport o am şi acum, ba chiar am diversificat-o pentru tenis, schi, patinaj, înnot, ciclism şi am transmis-o şi copiilor mei. Această pasiune pentru sport a contribuit la menţinerea unei condiţii fizice bune şi la clădirea unui organism suplu şi rezistent la boli, chiar dacă de-a lungul timpului mi-am fracturat picioare, mâini şi

coaste şi nu am jucat niciodată pe marea arenă San Siro, din vechiul imperiu roman, în faţa miilor de suporteri în extaz. Această pasiune pentru sport mi-a dat o rezistenţă la efort, necesară de multe ori pentru a susţine în condiţii optime activitatea inginerească de lungă durată sau unele activităţi casnice, fără a intra în panică sau în criză.

Evenimentele din jurul nostru se derulează rapid şi criza, prevăzută de profetul Daniel şi amintită de mine sumar în prima carte, când încă ea nu apăruse vizibil, pare a bate la uşa umanităţii. Tot felul de întâmplări nedorite produse de oameni, care până mai ieri erau persoane onorabile, ne readuc în minte cuvintele divine transmise prin profeţi. Alte cuvinte rostite de Hristos despre vremurile ce vor veni, ne vorbesc despre pregătirea omului ca în timpul lui Noe (vezi depozitul de seminţe din Norvegia), despre semnul lui Iona (vezi avertismentele noilor profeţi despre anumite previziuni catastrofale în diverse locuri ale lumii, care nu se împlinesc, şi despre învierea Fiului lui Dumnezeu după trei zile, unde o zi la Domnul este ca o mie de ani) şi despre evenimente vizibile acum, cum ar fi “va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide ” (Marcu 13.12), ne reamintesc faptul că vremurile sunt aproape.

Suntem noi acum contemporani cu diavolul şi cu Dumnezeu?Ce înseamnă semnul fiarelor, despre care se spune că este simbolul diavolului?În opinia mea semnul fiarelor (echipamente tehnice) este controlul uman al lor, softul sau programul de

operare, deoarece fiarele nu au iniţiativă proprie, iar controlul semnifică asigurarea securităţii bunei funcţionări a acestor echipamente.

Simplu pentru noi românii; diavolul = securitate!Vrem securitate a vieţii, vom avea securitate din plin, deoarece “nimeni nu vinde şi nimeni nu cumpără,

decât cei care au semnul fiarelor”. Dar diavolul din România este doar un mic copil, cu manifestări economice.Cum a putut România, în cei douăzeci de ani de libertate, să acumuleze debite de aproximativ 60 miliarde

de Euro, când ştim că Ceauşescu ne-a lăsat cu credite de recuperat de aproximativ 10 miliarde de dolari, iar “căpşunarii”, plecaţi în lume după bani, au adus în România aproximativ 60 miliarde de Euro ?

Ni se spune cu nonşalanţă că aceşti bani se regăsesc în creşterea calităţii vieţii românilor.Se regăsesc în cârpiţele şi în cristalele Swarowski importate, se regăsesc în importul de hrană, care atinge

70% din consum, se regăsesc în importurile de bunuri de larg consum, deoarece toată industria ceauşistă a fost pusă pe butuci, fiind considerată nerentabilă. Se regăsesc în ingineriile financiare ale protejaţilor puterii, numiţi “băieţii deştepţi cu orientare şi calibru”.

Una din ingineriile financiare, cea a intermediarilor de pe piaţa energiei electrice, îmi aduce aminte de o istorie petrecută pe şantier. La sosirea în şantier a unui nou absolvent de şcoală energetică, unul din maiştrii noştri ceva mai hâtru, nea Niculiţă, îl trimete pe tânăr să-i aducă din depozit o găleată de curent electric. Tânărul pleacă cu găleata, magazionerul se prinde de poantă şi-i spune că a livrat ultima găleată la o altă echipă, iar el se întoarce la maistru cu găleata goală, spunându-i că nu mai este curent la magazie. Fără alte comentarii. Sau nu, reformulez: poate unul din cei peste o mie de băieţi deştepţi, care transportă acum energia cu găleata (!!??) pentru a încasa un comision frumuşel, este cel despre care v-am povestit. Sau poate el e politician?

Cine şi de ce a conceput astfel de inginerii financiare? Cine permite oamenilor de afaceri să vândă cu suprapreţ, propriei populaţii, resursele naturale ale unei ţări? Cu ce drept s-au vândut resursele ţării unor companii externe, care, după ce au preluat resursele, au închis toate intreprinderile locale de prelucrare a acestor resurse?

Este posibil prin legile votate de cei puternici pentru a-i favoriza pe cei puternici, fără a ţine cont de consecinţele manifestării în timp a reacţiei inverse asupra mediului şi oamenilor.

Seamănă acest comportament cu principiul de bază al teoriei lui Darwin?Putem nega cumva astfel de manifestare umană, specifică teoriei lui Darwin?Cum este posibil ca omul ajuns la putere, să-şi bată joc de omul simplu şi să-l atragă în capcana

comodităţii?Este posibil pentru a crea conjuncturile modelului viitor de exploatare a resurselor umane şi materiale.Cum este posibil ca omul simplu de la ţară să-şi abandoneze animalele şi ogorul, care l-au ţinut în viaţă mii

de ani, şi să se lase prins în capcana comodităţii?Este posibil datorită transferului de încredere de la Dumnezeu către om.Despre diavolul suprem şi despre locul şi rostul lui apocaliptic nu vă spun acum. Toate la timpul lor!Cei care ne spun de mii de ani că se apropie împărăţia cerurilor, nu au obosit la vremea lor să rostească

vorbe cu rezonanţă într-un viitor mult mai îndepărtat în timp decât cel pe care-l vedeau ei. În opinia mea, previziunile profeţilor s-au făcut atât asupra unor evenimente punctuale pe care le va suporta Israelul, cât şi asupra unor evenimente mondiale care vor marca întreaga lume, asemeni vorbelor lui Hristos, prin care le reproşa fariseilor că ştiu să citească cerul, dar semnele vremii nu le văd. El ne-a sfătuit să nu ne lăsăm acaparaţi de mâncare, de băutură şi de grijile trăirii, şi să considerăm cumva veghea ca pe o corvoadă obositoare, deoarece nimeni, în afara Tatălui, nu ştie când va sosi vremea.

La drept vorbind nici eu nu mă simt obosit, nici fizic şi nici intelectual, motiv pentru care voi scrie până când El mă va duce la odihnă. Sper că oferta făcută de Dumnezeu lui Moise să o merit şi eu, chiar dacă eu nu am vorbit niciodată direct cu El şi mie personal nu mi-a promis nimic, dar cred în cuvântul Lui transmis prin profeţi.

De ce m-am apucat de scris, dacă sunt integrat într-o piaţă economică funcţională?

Hazardul astral, bată-l vina!? Sau există “Cineva” care m-a împuns în coastă?Vă redau una din previziunile care au marcat din plin o etapă de doi ani din perioada recent traversată:“Opoziţie între Uranus prezent şi Saturn natal – Discomfort mintal şi corporal – În această perioadă

toate structurile pe care le-ai clădit în viaţă vor fi supuse unor dispute circumstanţiale pe care nu le-ai întâlnit niciodată în viaţă. Domeniile vieţii pe care le-ai privit cu încredere, ca fiind dependente de decizia ta, vor deveni hazardate şi supuse unor schimbări radicale, determinând un discomfort cauzat de evenimente neaşteptate, care vor apare ca urmare a eliberării totale a tuturor tensiunilor din lumea ta. Relaţiile familiale, de prietenie, de subordonare profesională şi de afaceri se vor rupe. Sistemul nervos va ceda presiunilor apărute, la care se vor adăuga şi tensiunile din trecut, ascunse sau ignorate. În această perioadă vei descoperi că nu şti tot despre ceea ce creadeai că şti. Această influenţă astrală va evidenţia aspecte vitale pe care nu le-ai luat niciodată în consideraţie, în special prin crearea unor conjuncturi nespecifice comportamentului tău anterior la întâlnirile cu prietenii şi cu duşmanii. Aceste tensiuni pot deveni atât de dramatice în latura funcţională a organismului propriu, încât pot provoca boli psyhosomatice, de genul colitei, ulcerului sau căderilor nervoase. Pentru a le preveni, încearcă să le cunoşti şi să te menţii în ton cu ele, pentru a le dezamorsa psihic, deoarece este mult mai bine să le externalizezi decât să le ţii în tine, pentru că oricum nu le mai poţi controla. Tensiunile interne nu sunt altceva decât reflexia tensiunilor externe, deoarece nu eşti o ţintă punctuală a unei acţiuni concertate. Această influenţă te determină să înţelegi că tu nu ai răspunsuri reale la toate problemele şi că mai există loc de expansiune a cunoaşterii tale. Priveşte global situaţia şi compar-o cu cea predispusă de astre. Cu cât te opui mai vehement schimbărilor, cu atât îţi va fi mai greu.”

De ce ne-a îndemnat Dumnezeu să nu dăm atenţie oştirilor cereşti, gen influenţe astrale, care nu vin din partea Lui, deoarece acestea sunt pentru popoare?

În opinia mea, deoarece credinţa în ele, ne determină să ne comportăm asemeni modelării de milenii a sufletului organic uman şi a sufletului organic al naturii. Detaşarea de ele ne apropie de Dumnezeu.

Am ţinut cont de sfatul Lui, privindu-le virtual ca pe ecranul computerului, dar şi de cel astrologic, adaptându-mă din mers după mersul astrelor, mai ales că nu m-am putut opune sub nici o formă rupturii relaţiilor comerciale, dictate de conjuncturi economice neaşteptate.

Ce înseamnă aceste influenţe astrale? Ce înseamnă împărăţia cerurilor?Acum, când scriu aceste rânduri, mass-media pare că a înnebunit transmiţând ostentativ ştiri despre

“flacăra violet”, o energie nevăzută şi nesimţită imediat de oameni, despre care se spune că este utilizată de politicieni şi de oamenii de afaceri pentru a le înlesni traseul. Personajele care apar pe ecran trec prin faze de batjocorire, ignorare, acceptare sau idolatrizare a acestei posibile energii.

Mă rezum în a vă retransmite vorbele profeţilor: “Soarele şi luna sunt pentru popoare, nu şi pentru fii lui Dumnezeu.” Există oameni, iar acum s-au construit şi aparate tehnice, capabili să depisteze forma şi calitatea energiei corpului uman. Eu vă spun, cu credinţă în Dumnezeu, că ceea ce ei măsoară şi ceea ce ei pot modifica prin propria lor energie este energia organică magnetică emanată de mitocondriile celulare, manifestată sub forma aurei corpului uman. Ei nu pot avea nici o influenţă asupra energiei divine captată individual prin traductorul Adam mtDNA, inaccesibilă omului lipsit de credinţă. Această energie ne detaşează pe noi oamenii de animalele dirijate conform teoriei lui Darwin, dar şi pe noi oamenii între oameni, separându-ne comportamental în oameni divini, fii ai lui Dumnezeu proveniţi din toată lumea prin credinţă adevărată şi respect faţă de om, şi oameni ai popoarelor, credincioşi altor energii subtile şi influente, cum ar fi cele astrale sau cele practicate prin tehnici Wodoo, destinate manipulării soartei oamenilor.

Sunt multe împărăţii ale cerurilor care înconjoară real pământul sub forma diverselor energii, care-i determină pe oameni să fie confuzi sau să producă evenimente neconforme comportamentului lor anterior.

Aceste energii nu pot fi învinse decât prin credinţa în unicul şi inegalabilul Dumnezeu!Voi continua să scriu despre ingineria genetică, despre ingineria financiară şi despre influenţa lor asupra

îndepărtării omului de Dumnezeu!Voi continua să scriu despre ingineria fiarelor şi influenţa ei asupra încălzirii globale!Voi continua să scriu despre ingineria armoniei divine şi necesitatea armonizării sufletelor umane cu ea!Voi continua să scriu că omul trebuie să devină asemeni Domnului, prin ştiinţă, prin simţire şi prin credinţă,

pentru a nu mai primi reproşuri aşa cum le reproşa Iisus ucenicilor: “O neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi?” (Matei 17.17)

Voi continua să scriu despre Dumnezeu şi despre creaţia Lui perfectă şi minunată, aşa cum o văd eu şi atâta vreme cât El îmi va permite!

Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

19. Criza raţiunii pure şi Apocalipsele

Motto: Daniel, 12.1-4 - “Va fi vreme de strâmtoare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi pânǎ în vremea de acum….şi va creşte ştiinţa.”

Vorbe... Cine mai e şi Daniel ăsta, de tot îl citezi mereu?, îmi spunea deunăzi un cunoscut.Poate nici n-ar trebui să-l luăm în seamă pe profetul Daniel, deoarece crize au fost, sunt şi vor mai fi, iar

ştiinţa omului a crescut continuu.Am putea noi spune despre criza mondială de acum, care s-a declanşat din cauze aparent necunoscute,

că este criza despre care a vorbit profetul Daniel?„Tot ce este e raţional, şi tot ce e raţional este”, concluziona Eminescu despre logica raţiunii.Prin urmare, criza care „este” are raţiunea ei. Care ar fi această raţiune?Crizele pot fi determinete de cauze sociale şi de cauze naturale. Dacă privim în istorie, crizele sociale au

apărut în societăţile dezvoltate şi s-au încheiat printr-o revoluţie. Eu personal nu am cunoştinţe ca popoarele slab dezvoltate să fii intrat în criză din cauze sociale. Ele au suferit distrugeri datorită unor fenomene naturale, care le-au condus la dispariţie sau la mutarea pe un alt teritoriu, sau datorită acaparării lor de către popoarele civilizate.

20. Epilog

Motto: Eminescu, Scrisoarea I"De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarteSecolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,De a pururi, pretudindeni, în ungherul unor crieriŞi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!"