Depresiunea Neamţului – studiu de geografie umană.Partea_I

8/13/2019 Depresiunea Neamţului – studiu de geografie umană.Partea_I

http://slidepdf.com/reader/full/depresiunea-neamtului-studiu-de-geografie-umanaparteai 1/249

Radu Dimitriu Depresiunea Neamţului – studiu de geografie umană

5

PREFAŢĂ

Lucrarea d-lui Radu Ionuţ Dimitriu se înscrie în tematica tradiţională a

geografilor ieşeni, aceasta propunându-şi acoperirea pe cât posibil mai completă

cu studii de geografie umană a nord -estului României. Ea se adaugă astfel lastudiile d e geografie umană regională sau geografie regională complexă deja

realizate, referitoare la Depresiunea Huşi, Depresiunea Oneşti -Caşin, Depresiunea

Rădăuţi, Câmpia Tecuciului, Obcinele Bucovinei, Colinele Tutovei, Câmpia

Colinară a Jijiei, Podişul Sucevei ş.a., acoperind un spaţiu pentru care nu a mai

existat până astăzi un alt studiu uman-geografic la un nivel corespunzător de

detaliere, deşi există un studiu fizico-geografic publicat, pe care autorul l-a şi folosit

în capitolul referitor la baza naturală a fenomenelor uman-geografice.În pofida dimensiunilor modeste ale regiunii studiate, dl. Dimitriu a reuşit să

dovedească prin lucrarea de faţă că, prin detaliere şi aprofundare, un studiu

geografic poate evidenţia o problematică interesantă chiar şi în aceste condiţii.

Evident, în acest scop, deşi s-a ţinut seama de un plan clasic, frecvent utilizat în

lucrările uman-geografice, autorul a căutat să sublinieze unele aspecte pe care le-a

considerat (şi efectiv sunt) cele mai caracteristice: problematica str ucturii

confesionale a populaţiei (mult timp trecută sub tăcere de autorităţile totalitariste),aceea a emigraţiei pentru muncă în străinătate (deosebit de tipică în ultimii ani)

ş.a..

Autorul a dat dovadă de multă pasiune în cercetare şi de multă afecţiune

pentru regiunea de care s-a legat, nedemoralizându-se în faţa greutăţilor, ci

anchetând un număr extrem de mare de persoane sau cercetând şi descoperind în

arhive o bogată informaţie inedită. În acest fel, avem astăzi în faţă analiza unor

date şi a unor indicatori care de regulă nu apar în alte lucrări cu o tematică




6

asemănătoare – distribuţia spaţială a numeroaselor întreprinderi mici şi mijlocii

apărute în ultimul timp, a unităţilor comerciale etc..

Este lăudabil modul în care autorul a ştiut să se descurce în hăţişul cât se

poate de confuz (adeseori chiar fals) al statisticii româneşti, selectând cu multă

maturitate datele cele mai plauzibile şi coroborându-le cu informaţia proprie de

teren.

Remarcabilă este şi tendinţa generală de depăşire a modalităţii analizei,

obişnuite în România, datorită unei informaţii statistice deficiente, la nivelul cadrului

comunal, prin folosirea la maximum a tuturor posibilităţilor de a pătrunde la nivelul

analizei aşezărilor individuale, ceea ce scoate în evidenţă un număr mare de

particularităţi şi diferenţe, care, altfel, rămân estompate.

Atrage atenţia şi numărul impresionant de cartograme, cartodiagrame şi

alte reprezentări, care nu sunt nişte simple ilustraţii, ci un mijloc substanţial de

analiză spaţială, pe baza cărora se poate ajunge la noi interpretări şi deducţii,

extrem de utile.

Trăsătura pozitivă de bază a lucrării d -lui Dimitriu este relevarea

personalităţii geografice a Depresiunii Neamţului, individualitate argumentată printr -

o sumă întreagă de analize sectoriale, dar şi de altele de sinteză. Astfel, Depresiunea Neamţului ni se relevă ca un spaţiu bine confinat, dar

nu închis, cu resurse şi condiţii naturale favorabile, care s -a lansat de timpuriu pe

linia unei umanizări (din timpul revoluţiei agricole a Neoliticului). S-au dezvoltat

multiple relaţii umane cu exteriorul (în mare parte impuse de necesităţile de schimb

şi de insuficienţa resurselor agricole locale), atât spre Transilvania, cât şi spre

Podişul Moldovei sau Depresiunea Cracău-Bistriţa. A avut loc o evoluţie în zig -zag

a nivelului de ansamblu de dezvoltare a economiei şi societăţii (o fază de creştereîn timpul feudalismului clasic, o stagnare la începuturile epocii moderne, sub

efectul puternicii concurenţe a văii Bistriţei şi a reşedinţei de ţinut, o fază de

industrializare forţată în vremea economiei centralizat planificate şi o fază de

readaptare la condiţiile neîndurătoare ale economiei de piaţă, după 1989).

Alinierea la tendinţele naţionale în anumite privinţe (omogeneizarea etnică,

prăbuşirea natalităţii şi a bilanţului natural, îmbătrânirea populaţiei) se îmbină într -

un mod original cu tendinţe şi structuri proprii (o urbanizare extrem de modestă şi puternic lovită astăzi de dezindustrializare, o structură a populaţiei pe sexe şi grupe




7

de vârstă influenţată direct de dezvoltarea excepţională a vieţii monastice – cea

mai puternică din ţară) ş.a..

Foarte interesant este modul în care lucrarea reliefează existenţa unor

diferenţe de standard economic, de orientare a activităţilor productive ş i acomportamentului migratoriu, la distanţă mică de la o aşezare la alta, accentuându-

se astfel asupra rolului excepţional pe care-l au în desfăşurarea fenomenelor

uman-geografice tradiţia, iniţiativa (ca şi lipsa de iniţiativă) individuală sau de grup,

precum şi specificul structurii etno-confesionale a populaţiei.

Lucrarea este redactată atractiv şi clar, cu o evidentă înclinare spre un

limbaj pe care autorul şi l -a dorit cât mai personal şi expresiv; frazele şi

demonstraţiile au întotdeauna o desfăşurare logică, facilitând parcurgerea lucrării,inclusiv de către persoanele din afara specialităţii. Suntem convinşi că toate aceste

calităţi îi vor asigura accesibilitatea şi îi vor aduce o vastă gamă de cititori.

Prof. univ. dr. Alexandru Ungureanu,

Membru corespondent al Academiei Române




8

INTRODUCERE

Parcurgerea lucrărilor – fie ele uman-geografice sau nu - publicate de-alungul timpului în ţara noastră, care abordează într -un fel sau altul şi DepresiuneaNeamţului, lasă cititorului neavizat, dar doritor de informaţie, impresia că acestareal are o personalitate destul de ternă, fără prea multe aspecte distinctive.Bineînţeles, existenţa mănăstirilor sau potenţialul turistic remarcabil sunt imagini demarcă bine conturate, dar uneori şi aceste elemente beneficiază de o prezentaremai degrabă poetică, abordarea riguroasă fiind diluată de metafore şi figuri de stil; în rest, un areal gri, în care se petrece cu siguranţă ceva, fără a se şti întotdeaunacu precizie ce anume, o caracterizare de unitate intermediară între Carpaţii

Orientali şi Podişul Moldovei (şi deci cu un caracter compozit), de zonă de trecerea fluxurilor migratorii dinspre Transilvania spre Moldova în epoci apuse. În cea mai mare parte, toate aceste tuşe sunt adevărate şi corect schiţate,

deoarece nici dimensiunile fizice, nici bogăţia resurselor şi nici multe particularităţiale umanizării nu reuşesc să devină foarte vizibile la o abordare complexă darsumară – a Subcarpaţilor, a Moldovei ca provincie istorică sau a României; daraceasta este aproape o constantă a entităţilor naturale mici din ţara noastră. Lipsastudiilor uman-geografice mai amănunţite asupra Subcarpaţilor Moldoveimotivează alegerea acestui subiect de cercetare, chiar dacă – în cazul nostru - eas-a oprit asupra celei mai puţin întinse depresiuni.

Dar aparenta uniformitate - accentuată într -o lume pragmatică şi dornică

de senzaţional - maschează, însă, un fapt binecunoscut de altfel şi anumecaracterul de matrice cultural –istorică şi religioasă a Depresiunii Neamţului, afirmatatât în cadru provincial, cât şi naţional. Această amprentă, din ce în ce mai puţinevidentă în exterior (dar recondiţionată şi atrăgător prezentată atunci când interesulcomercial-turistic o cere) rămâne definitorie în conştiinţa comunităţii locale, pentrucare constituie unul dintre principalii lianţi sociali.

Aici actualul pare să fie diluat mereu de atemporalitate, toate acţiunile sedesfăşoară după un ritm şi după nişte reguli bine stabilite, care ne apar – la ocunoaştere directă şi amănunţită a acestui spaţiu – destul de mult diferite de celedin imediata vecinătate; câţiva kilometrii străbătuţi dincolo de limitele depresiunii, în

oricare direcţie, certifică deosebirile, cu precădere din planul mentalului colectiv,mai puţin agreabil ştiinţei riguroase, dar cu efecte certe în dimensiuni prozaice. Toate aceste trăsături de personalitate, discrete dar foarte stabile în timp

sunt î n măsură să stimuleze interesul ştiinţific, demersul nostru ghidându-se dupămodelul clasic de cercetare uman-geografică regională, plecând de la analizareatrăsăturilor geo-demografice, urmată de identificarea caracteristicilor reţelei deaşezări omeneşti, pentru ca, în final, să ne oprim asupra particularităţiloreconomice ale depresiunii. Această abordare prezintă avantajul unei decopertărigraduale, într-o succesiune logică, în măsură să permită atât sesizarea aspectelorşi mecanismelor discrete, cât şi modul în care se asamblează elementele pe unfundament sistemic.

Evident, adoptarea acestei strategii în cazul unui teritoriu al cărui principalatribut nu este în nici un caz vastitatea presupune o documentare amănunţită, pe




9

lângă sursele de bibliotecă şi cele cartografice, de mare importanţă fiindinformaţiile statistice. Referitor la acest ultim aspect, trebuie spus faptul că, înmăsura posibilităţilor, analizele au fost efectuate la nivel elementar, de localitate,evitându-se cât mai mult uniformizările induse de valorile corespunzătoareunităţilor administrative. Acolo unde sursele oficiale păstrează tăcerea sau unde

datele cantitative au o doză prea mare de relativitate (cazul migraţiilorinternaţionale recente), s-a încercat îndepărtarea hiatusului informaţional prinefectuarea unor anchete socio-geografice.

Demersul nostru s-a bazat şi pe o serie de metode moderne de cercetare,de la calcularea unor indici cantitativi noi - unii cu valoare sintetică - şi până laefectuarea de microrecensăminte.

Bineînţeles, documentarea implică şi cunoaşterea directă, de teren, ateritoriului supus analizei şi din acest punct de vedere dimensiunile reduse aleDepresiunii Neamţului reprezintă un important avantaj, pe parcursul anilor destagiu, toate aşezările omeneşti din depresiune fiind străbătute în repetate rânduri.

În fine, studiul nostru aderă la scopul tuturor lucrărilor de geografieregională care se referă la suma caracteristicilor umane, acela de a efectua otratare cât mai completă a teritoriului de analiză şi de a prezenta o variantă deabordare a unei astfel de tematici.




10

CAP. I - ISTORICUL CERCETĂRILOR ASUPRADEPRESIUNII NEAMŢULUI

Întocmirea unui istoric al cercetărilor întreprinse asupra oricărei regiunigeografice, presupune consultarea tuturor lucrărilor de specialitate referitoare latematica abordată, precum şi a unor studii realizate de specialişti din domeniiştiinţifice conexe (statistică, istorie, demografie, sociologie ş.a.m.d.). Această etapăpreliminară este necesară şi importantă deoarece stă la baza formării unei priviride ansamblu necesară pentru a reliefa nivelul de cunoaştere al subiectului luat învizor.

Astfel, în funcţie de scara la care s-a efectuat o analiză sau alta, precum şi în funcţie de obiectivele directoare ale lucrărilor anterioare, problematicaDepresiunii Neamţului este prezentată diferit:

- la un nivel lapidar, general (în lucrările care se referă la întreaga ţarăsau la Moldova ca provincie istorică);

- la un nivel mai aprofundat (când se analizează fie unitateaadministrativă a judeţului Neamţ, fie - mergându-se pe criterii fizico-geografice – Subcarpaţii Moldovei în ansamblu sau subdivizaţi).

Aceste observaţii ne-au determinat să alegem pentru prezentareacercetărilor anterioare o structură care să cuprindă trei categorii bibliograficedistincte:

1) studii cu o arie largă de cuprindere (cu profil macroteritorial); 2) studii referitoare la Depresiunea Neamţului (separat sau în cadrul

Subcarpaţilor Moldovei); 3) studii din domeniile ştiinţifice conexe.Odată stabilit acest prim demers trebuie remarcat faptul că, indiferent de

gradul de detaliere pe care îl prezintă lucrările anterioare este necesară încă oordonare a lor, dar care să ţină seama nu doar de scara ci şi de unghiul din care afost privită problematica Depresiunii Neamţului.

Astfel, în cadrul primelor două categorii bibliografice identificate anteriorsunt incluse atât lucrări de geografie fizică (despre relief, climă, ape, etc.), cât şi degeografie umană (analize ale populaţiei, aşezărilor omeneşti şi ale economiei).

Considerăm că această dublă compartimentare a materialului bibliograficexistent are calitatea de a scoate mai bine în evidenţă o serie de repere strict

necesare în diagnosticarea nivelului de cunoaştere geografică a zonei care nepreocupă.

1) Studii cu o arie largă de cuprindere (în care problematica DepresiuniiNeamţului se regăseşte tangenţial)

Această categorie bibliografică se remarcă în primul rând printr -o marevarietate de aspecte analizate şi un număr apreciabil de lucrări. De altfel, doar aici întâlnim o succesiune completă de tematici, atât din domeniul geografiei fizice, câtşi din cel al geografiei umane.




11

În cazul studiului de faţă cadrul natural nu face obiectul unor cercetări dedetaliu, dar cunoaşterea sa trebuie însuşită măcar până la un nivel care să nepermită identificarea premiselor naturale ale dezvoltării sociale şi economice.

În vederea atingerii acestui scop baza informaţională cuprinde o serie delucrări (unele dintre ele de referinţă) care au analizat pentru Subcarpaţii Româneşti

una sau mai multe componente ale cadrului natural. Se observă că, cel puţin într -oprimă fază, atenţia geografilor români s-a îndreptat cu precădere spre studiu l rel iefului .

Astfel, Mihai David s-a preocupat de alcătuirea geologică şi de evoluţiapaleogeografică a Subcarpaţilor Moldovei, C. Martiniuc (1950, 1964) şi C. Brînduş(1981) au studiat cu precădere caracteristicile actuale ale reliefului subcarpatic, Gr. Posea (1973), P. Coteţ (1956) şi I. Donisă (1968) au fost interesaţi de problemapiemonturilor şi de stabilirea numărului şi a vârstelor teraselor, iar N. Popp (1935,1965) şi L. Badea (1968) au făcut o serie de observaţii asupra limitei dintre Carpaţişi Subcarpaţi. De asemenea sunt importante – având atributul de lucrări de

referinţă – studiile de sinteză semnate de V. Tufescu (1966), V. Velcea şi Al. Savu(1982).Pentru stabilirea caracteristicilor de ansamblu ale cl imei , reţinem ca fiind

valoroase o serie de lucrări cu teme de interes general elaborate de Şt. Hepites(1906), N. Al. Rădulescu (1964), N. Topor (1963), referitor la studiul secetelor,Gh. Neamu şi colaboratorii (1970 – cu o hartă a topoclimatelor României) sauD.Gugiuman (1975 – climatologie urbană).

În domeniul hidro logie i trebuie amintite lucrările publicate de T. Morariu,I. Pişota, I. Buta (1962 - hidrologie generală), E. Liteanu (1959 - raionareahidrogeologică a României) şi I. Ujvari (1959 - hidrologie generală).

În ceea ce priveşte vegetaţia şi fauna, reliefarea caracteristicilor generale

se bazează pe lucrările întocmite de C. Burduja şi colaboratorii (1956 - desprepajiştile naturale din Moldova şi 1972 – referitor la vegetaţia D. Corni), R. Călinescuşi colaboratorii (1969 – cu privire la unele aspecte biogeografice), I. Simionescu(1983 – despre fauna României) şi alţii.

Pentru cunoaşterea învelişului de solur i din Depresiunea Neamţului, vomapela la o serie de studii cu caracter general semnate de Gh. Ionescu-Şişeşti(1958), Gh. Lupaşcu (1996), C. D. Chiriţă (1967), N. Florea (1968) sau D. Teaci(1980).

Trecerea în revistă a studiilor de geografie umană care prezintă interespentru Depresiunea Neamţului porneşte de la Marele Dicţionar Geografic întocmit

de Al. I. Lahovary (1898-1902). Această amplă lucrare, editată în cinci volume şicuprinzând circa 30000 de toponime, a apărut în urma reunirii celor 32 dedicţionare geografice realizate anterior la nivel de judeţe (1882-1896). De aiciputem obţine date deosebit de utile şi valoroase referitoare la populaţie: numărulde locuitori la nivel de judeţe şi de localităţi (din păcate, în cazul judeţul Neamţ seoperează doar cu numărul de familii), statutul social al locuitorilor, ocupaţiilespecifice, structura etnică, precum şi informaţii despre deplasările de populaţie.

Începând cu anul 1900 şi mai ales după 1918, studiile de geografiapopulaţiei cresc atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Declanşareaacestui fenomen a fost generată de fondarea învăţământului superior geografic înţara noastră (în 1900 la Bucureşti şi în 1904 la Iaşi), de apariţia şi afirmarea unor

mari personalităţi ştiinţifice în acest domeniu (Simion Mehedinţi, George Vâlsan,Vintilă Mihăilescu, Mihai David) precum şi de fracţionarea pe ramuri a geografiei




12

ca ştiinţă. Printre temele de studiu mai frecvent abordate în acea perioadă senumără fie analizarea structurilor etnice şi a repartiţiei teritoriale a diferitelor grupuriminoritare (L. Ghelerter - 1916, Gh. Năstase - 1935, Al. Obreja - 1943), fiechestiuni legate de migraţii, de etapele şi mecanismele de populare a zonelorextracarpatice (I. Roşca - 1938, I.Simionescu - 1930, V. Tufescu -1941).

Pentru perioada de după cel de-al doilea Război Mondial rămân importanteo serie de studii, efectuate de regulă la nivelul întregului teritoriu naţional, cereuşesc să elucideze unele probleme legate de dinamica, mobilitatea şirăspândirea geografică a populaţiei. În această categorie se înscriu analizeleefectuate de I. Şandru (1977), D. Chiriac (1971), V. Cucu (1967 şi 1970), Cl.Giurcăneanu (1964, 1970) şi alţii.

Referitor la zona de est a ţării, se detaşează prin rigoarea ştiinţifică şi princalitatea analizelor, studiile efectuate de Al. Ungureanu, publicate în cea mai mareparte în Analele Universităţii “Al. I. Cuza” şi în Lucrările Seminarului Geografic“Dimitrie Cantemir”. Una dintre temele preferate ale autorului o constituieidentificarea unor aspecte particulare ale migraţiilor în interiorul Moldovei, dar nusunt ocolite nici problemele legate de dinamica populaţiei, privită la scară naţională sau regională.

În ultimi ani, aspecte geografice privind populaţia Moldovei (dinamică,structură ş.a.) au fost abordate şi de I. Muntele, printr -o serie de comunicăriştiinţifice şi mai ales prin teza de doctorat (1998) oferă un model de abordare aacestei problematici.

Aşezările omeneşti - au fost analizate la nivel regional în cadrul a douălucrări de referinţă, într -un fel complementare, ce tratează la modul cvaziexhaustivatât oraşele (Al. Ungureanu – “Oraşele din Moldova”- publicată în anul 1980), cât şisatele (D. Chiriac – “Aşezările rurale din Moldova” - 1984 ).

În domeniul geografiei urbane, cercetări cu caracter de pionierat au fostfăcute la noi în ţară abia după primul Război Mondial şi poartă semnăturaacademicianului V. Mihăilescu (un studiu asupra Bucureştilor, publicat în 1915). Ela avut o contribuţie esenţială atât în plan teoretic (fundamentând această ramură în cadrul şcolii geografice româneşti), cât şi concret (prin cercetări ce vizaudensitatea, structura funcţională şi tipologia oraşelor la nivel naţional). Acestorstudii iniţiatoare li se adaugă la scurt timp, alte lucrări de marcă elaborate de Al.Obreja (1936) şi V. Tufescu (1941). Ambii autori au luat în obiectiv un fenomenfoarte caracteristic pentru spaţiul moldav şi anume cel al târguşoarelor (evident,definitoriu şi pentru Depresiunea Neamţului).

După cel de-al doilea Război Mondial, cercetările de geografie urbană s-auamplificat şi totodată s-au diversificat foarte mult din punct de vedere al aspecteloranalizate, fenomen amorsat şi întreţinut într -o anumită măsură şi de puterea nouinstaurată în ţara noastră, a cărei orientare politico-ideologică susţinea urbanizareaşi sistematizarea teritoriului. Remarcăm pentru această perioadă studiile realizatede I. Şandru (1974), P. Poghirc (1961) privind tipologia aşezărilor urbane, V. Cucu(ce publică în 1970 o lucrare de amploare privind oraşele României), V. Nimigeanu(1985 - care aduce contribuţii la ierarhizarea oraşelor cu ajutorul metodelorcantitative), V. Mihăilescu (1966 - referitor la clasificarea funcţională a oraşelor şi ladensitatea reţelei urbane).

Un loc aparte îl ocupă - cum s-a menţionat şi anterior - teza de doctorat

realizată de Al. Ungureanu, cu privire la oraşele din Moldova. De fapt, în acest caz,avem de-a face cu o sinteză completă cuprinzând particularităţile geografice ale




13

repartiţiei, evoluţiei, şi structurii funcţionale proprii reţelei urbane din această partea ţării. Acelaşi autor a abordat în decursul timpului şi probleme legate de oraşelenou declarate, de aşezările urbane mici, de puterea de atracţie a oraşelormoldoveneşti sau de raportul dintre industrie şi urbanizare în România.

În paralel cu preocuparea manifestată de geografii români în studiul

oraşelor, a crescut şi interesul pentru o abordare ştiinţifică a problematicii pe care oridică aşezările rurale, această fază incipientă fiind marcată la începutul secoluluinostru prin lucrarea publicată de V. Mihăilescu în anul 1924 (cu privire la satele dinCâmpia Română).

În anul 1926, cu prilejul Congresului Internaţional de Geografie desfăşuratla Cairo - ca răspuns la ancheta internaţională iniţiată de Albert Demangeon – Vintilă Mihăilescu realizează pentru spaţiul românesc, o primă tipologie a satelorţinând cont de fizionomie, formă, textură şi structură. La distanţă de un an, acelaşiautor întocmeşte o hartă, la nivel naţional, cu distribuţia celor trei categoriimorfostructurale identificate anterior: satul adunat (concentrat), satul răsfirat şi

satul risipit. În perioada imediat următoare, această clasificare a fost adoptată şiaplicată şi de alţi geografi români: I. Rick (1932) în cercetările asupra CâmpieiMoldovei (unde autorul schiţează şi o tipologie funcţională a satelor), I. Coneapentru Depresiunea Loviştei (1935), N. Al. Rădulescu pentru satele din Vrancea(1937), V. Tufescu în studiul asupra zonei Dealul Mare - Hârlău (1938).

După 1950 se constată o creştere a interesului geografilor români faţă deproblematica aşezărilor rurale fiind analizate aspecte legate de tipologie (I. Şandru-1966, I. Băcănaru -1969, N. Baranovsky şi I. Ştefănescu -1970, P. Deică -1966,M. Apăvăloaiei -1964), potenţialul economic al satelor şi valorificarea lui (E. Molnar-1964, D. Chiriac M. Apăvăloaiei, N. Lupu-Bratiloveanu – 1974) sau toponimie (I.

Conea -1969, Al. Obreja -1971). Abordarea cea mai complexă se regăseşte în studiul realizat de D. Chiriac

(1984), care cuprinde numeroase referiri la satele din Depresiunea Neamţului, cuprivire la apariţia, evoluţia istorică, raporturile cu cadrul natural (la scară largă şi lascară locală) şi tipologia acestora după mai multe criterii (mărime, sit, structură,origine şi funcţii ).

Preocupările de geografie economică au fost mai puţin ample şi de multeori , studiile publicate după 1950 poartă (voluntar sau de nevoie) amprentainconfundabilă a ideologiei comuniste, fapt care le reduce uneori din valoare şi dinutilitate. Este de notorietate cazul “Monografiei geografice a RPR” publicată în

1960, în care modul disjunctiv al prezentării situaţiei “Român iei burghezo-moşiereşti” şi a “României puterii populare” capătă pe alocuri accente jenante. Cutoate acestea, lucrările de bună calitate nu lipsesc nici în acest caz.

Astfel, în domeniul geografiei agricul tur i i sunt demne de menţionatstudiile elaborate de V. Mihăilescu (1968) – o analiză făcută la nivelul secoluluiXVIII, cele ale lui, S. Opreanu (1931), L. Someşan (1935) şi R. Vuia (1964) – referitor la păstorit şi transhumanţă, V. Tufescu (1966) despre tipurile de agriculturăşi evoluţia lor, I. Ştefănescu (1963, 1971 şi 1972) care abordează o paletă mailargă de aspecte şi N. Al. Rădulescu ce semnează în 1968 o lucrare de sintezăasupra agriculturii româneşti. Menţionăm şi cercetările efectuate de M. Apăvăloaieicu privire la zonarea agriculturii Moldovei (1962) sau la economia piscicolă a

acestei zone (1958 şi 1972). Acelaşi autor încearcă să creioneze, într -un studiu




14

publicat în 1973, principalele trăsături ale agriculturii judeţului Neamţ din aceaperioadă.

Geografia industr iei - îşi are începuturile în perioada interbelică, prinlucrările publicate de M. Manoilescu (1922), M. Popescu-Spineni (1938), V.Tufescu (1941), L. Georgescu (1941) ş.a. A devenit însă o direcţie de bază a

cercetării uman-geografice, mai ales după cel de-al doilea Război Mondial, înconformitate cu industrializarea galopantă a ţării din acea perioadă (de multe oriarbitrară, fără un plan viabil). Din nefericire, această subramură a geografiei – ca şialtele - a fost utilizată uneori ca o portavoce prin intermediul căreia erau declamatesloganurile “mobilizatoare” ale epocii. Esenţial este însă faptul că această ramură acercetării uman-geografice nu a fost demonetizată, afirmaţie susţinută depublicaţiile mai multor autori: I. Şandru, P. Poghirc (1958) care încearcă săreliefeze caracteristicile evoluţiei industriei în Moldova începând din secolul trecut,C. Botez şi C. Swijewski (1964), cu referiri la acelaşi teritoriu sau I. Velcea careanalizează aspecte privind răspândirea şi nivelul de concentrare al industriei înprofil naţional.

În ceea ce priveşte geogr afia transpo rtur i lor , cercetările anterioare nusunt numeroase şi nu remarcăm existenţa unor studii esenţiale care să coboare întimp dincolo de anul 1900. În acest domeniu, lucrările cu caracter de pionierataparţin lui C. Alinescu, N. Paşa (1915) şi E. Diaconescu (1939) care evidenţiazătraseele vechilor drumuri din spaţiul moldovenesc şi M. Popp (1938) ce abordează, în linii mari, aceeaşi temă dar cu raportare la nivel macroteritorial.

Preocupări mai recente asupra acestei ramuri geografice se remarcă laI. Petrescu (1965) cu un studiu privind transportul feroviar sau V. Băican (1987)care analizează drumurile Moldovei din secolul XVIII având ca bază de informareizvoarele cartografice.

Nici tur ismul nu beneficiază de un număr considerabil de analizecompacte, dar aspecte privind această activitate economică se regăsesc în multealte lucrări, mai ales de geografie regională. Între cercetătorilor români care auabordat în mod special problematica turismului se regăsesc N. Al. Rădulescu(1945), cu o serie de consideraţii mai degrabă generale, D. Chiriac şi C. Swijewski(1978) care au analizat rolul jucat de activităţile turistice în economia satelormoldoveneşti, I. Popovici (1977) interesat de regionarea turistică, apoi E. Molnar,M. Mihail, şi A. Maier (1976) cu o tipologie realizată la nivel de localităţi, N. Ciangă(1998), care abordează turismul în Carpaţii Orientali, dar face referinţe numeroaseşi la zonele vecine (spre exemplu, în analiză este inclusă ş i Depresiunea

Neamţului).Pentru subiectul pe care ni l-am propus, un loc special îl ocupă studiile degeografie umană regională. În acest sens, lucrările elaborate de N. Al. Rădulescu(“Vrancea - geografie fizică şi umană” - 1937), P. Poghirc (“Podişul Bârladului” -1973), V. Băcăuanu şi colab. (“Podişul Moldovei” - 1980), V. Nimigeanu (“CâmpiaMoldovei - 1986), N. Lupu-Bratiloveanu (“Podişul Sucevei” - 1993), N. Popa („ŢaraHaţegului” - dar cu o privire specială asupra satelor), C. Iaţu („DepresiuneaRădăuţilor – 2002) constituie modele în ceea ce priveşte maniera de interpretare adatelor şi metodologia ştiinţifică de abordare a acestui gen de cercetări geografice.

Nu trebuie uitat nici tratatul “Geografia României”, apărut în cinci volume(primul în 1983 şi ultimul în 2006), la care şi-au adus aportul specialişti în domeniu

din principalele centre universitare ale ţării.




15

2) Studii referitoare la Depresiunea Neamţului (separat sau în cadrulSubcarpaţilor Moldovei)

Cu toate că Depresiunea Neamţului nu se caracterizează prin vastitate, eaa făcut obiectul unor studii de geomorfo log ie măcar pentru faptul că – aşa cum

afirma Mihai David – se numără printre cele mai tipice depresiuni din SubcarpaţiiRomâneşti. De altfel, Mihai David a fost primul geograf care s-a ocupat de aceastăregiune într-un studiu publicat în 1931, cu privire la relieful Subcarpaţilor dindistrictele Neamţ şi Bacău (sector care la acea dată era foarte puţin cunoscut subaspect ştiinţific).

Iniţial, el s-a ocupat de geologia şi evoluţia paleogeografică a acestuiteritoriu şi a fost cel dintâi care a sesizat existenţa în trecut a unor delte sarmaticela marginea orogenului carpatic. Ulterior, această ipoteză a fost confirmată decercetările efectuate de C. Martiniuc (1950) şi I. Donisă (1964). În acelaşi studiuautorul observă concordanţa dintre structura geologică şi relief din Subcarpaţii

Moldovei, încearcă să explice larga deschidere spre est a Depresiunii Neamţului,se preocupă de problema suprafeţelor de nivelare, iar în final elaborează pentruzona cercetată o regionare geomorfologică.

La distanţă de patru decenii, Depresiunea Neamţului face din nou obiectulunor cercetări fizico-geografice amănunţite, efectuate de G. Davidescu în vederearealizării tezei sale de doctorat (“Depresiunea subcarpatică Ozana – Topoliţa.Studiu de geografie fizică”, publicată în anul 1970 ). În cadrul acestui studiu suntreanalizate o serie de probleme insuficient clarificate până la acea dată, dintre careamintim - ca având mare importanţă pentru tema noastră – stabilirea limitelordepresiunii şi în special a limitei de est.

În general, lucrarea elaborată de G. Davidescu păstrează concluziile şi

liniile directoare imprimate anterior de M. David, la care se grefează rezultatelestudiilor geologice efectuate după 1950 şi observaţiile personale bazate pecercetările de teren. Interesante şi utile ne apar analizele făcute de autor asupracondiţiilor climatice, hidrologice şi de vegetaţie specifice depresiunii, precum şimaterialul cartografic întocmit cu această ocazie.

Contribuţia geografică la cunoaşterea cadrului natural al DepresiuniiNeamţului este completată de studiile întreprinse de pedologul N. Bucur (1954), degeomorfologul C. Martiniuc (1950 şi 1964 – din care reţinem opiniile referitoare lalimita externă a Subcarpaţilor Moldovei ) sau V. Andrei (1963) şi L. Apostol (2000) în domeniul climatologiei.

Dar, o privire de ansamblu asupra nivelului de cunoaştere aparticularităţilor cadrului natural nu poate fi nicidecum completă dacă se omiteaportul adus în această privinţă de cercetările geologice . Din acest punct devedere, remarcăm faptul că, asemenea studii au fost elaborate cu precădere înperioada de după cel de-al doilea Război Mondial, când acţiunea de descoperire şipunere în exploatare a resurselor subsolice devenise o prioritate la nivel statal. Astfel, evidenţiem contribuţiile aduse de Th. Joja, interesat de modul de formare alculmilor şi depresiunilor subcarpatice, cu privire specială asupra depozitelormiocene. De fapt, autorul aplică treptat analiza realizată asupra acestor depozitela un teritoriu din ce în ce mai extins: iniţial (1950) pentru arealul cuprins între valeatransversală a râului Râşca (limită nordică a structurilor tipic subcarpatice) şi

Ozana, pentru ca, doi ani mai târziu, zona obiectiv să fie extinsă spre sud până la Agapia, într-o ultimă etapă mergându-se până la Valea Cracăului. Aceste probleme




16

legate de miocenul subcarpatic moldav au fost analizate însă şi de alţi specialişti îndomeniu: Fl. Olteanu (1958) sau P. Polonic şi G. Polonic (1967).

Limitele Subcarpaţilor Moldovei au constituit, la rândul lor, o temă frecventabordată de către geologii români, dat fiind faptul că, uneori, trecerea spre unităţilefizico-geografice învecinate are un caracter discret. Din acest punct de vedere, de

o atenţie specială a beneficiat limita răsăriteană, unde dispunerea transgresivă asedimentelor sarmaţiene aparţinând Podişului Moldovei maschează formaţiunilemiocene cutate, astfel încât trasarea unei limite nete rămâne, indiscutabil, destulde complicată. Pentru clarificarea acestui subiect rămân valoroase contribuţiileaduse de N. Macarovici (1954), I. Băncilă şi E. Hristescu (1963) sau V. Mutihac şiL. Ionesi (1974).

În ceea ce priveşte geografia umană, prezentarea problematiciiDepresiunii Neamţului este şi mai deficitară, atât ca volum, cât şi ca diversitate aaspectelor luate în calcul.

La acest capitol menţionăm studiile efectuate de Al. Ungureanu şi I. Donisă(1984 şi 1987) care vizează fie evoluţia numerică a populaţiei în paralel cu cea aaşezărilor omeneşti (cu referiri la potenţialul economic al cadrului natural, lavechimea şi etapele de formare a reţelei de aşezări, la tipurile caracteristice desituri, precum şi la mişcarea mecanică a populaţiei), fie analizează uneleparticularităţi ale agriculturii din Subcarpaţii Moldovei.

Aspecte dintr-un spectru mai larg de cercetări geografice sunt surprinse şi în două lucrări elaborate la nivel de judeţ: “Judeţul Neamţ” (1974) avându-i caautori pe I. Bojoi şi I. Ichim şi “Neamţ – monografie” (1981) apărută în colecţia“Judeţele patriei”.

De notat sunt şi unele contribuţii aduse de o serie de geografi nemţeni

dintre care îi putem aminti pe V. Opriş (1987) cu un studiu despre mobilitateapopulaţiei active în zona oraşului Târgu Neamţ sau pe T. Onofrei cu observaţiimonografice asupra urbei mai sus amintite, precum şi cu o analiză asupra BăilorOglinzi (1998).

Pentru cunoaşterea vechimii procesului de populare şi a evoluţieisistemului de aşezări omeneşti prezintă importanţă şi unele studii istorice, înspecial cele arheologice efectuate de Gh. Dumitroaia (în perioada 1987 –1994) înzona localităţilor Lunca şi Oglinzi.

Informaţii interesante şi valoroase la nivelul perioadei interbelice, oarecum inedite, pot fi găsite şi într -o publicaţie de factură mai deosebită – Anuarul Liceului

“Petru Rareş” din Piatra Neamţ - notabilă prin scopul pe care şi-l propusese la dataapariţiei (promovarea unor cercetări ştiinţifice temeinice în profil local, încurajândtotodată activitatea specialiştilor localnici).

Nu putem încheia această prezentare fără să menţionăm scrierile cucaracter memorialistic ale lui I. Creangă sau pe cele ale preotului C. Matasă (1929,1965) care surprind numeroase aspecte sociale, economice sau etnografice propriiacelor timpuri. Despre lucrarea “Călăuză judeţului Neamţ”, Simion Mehedinţi scria :“în felul ei, cartea aceasta este unică. Nu cunoaştem alte judeţe care să aibă oasemenea monografie. E un real progres să vedem că s -a ivit şi la noi genulacesta de lucrări”.




17

3) Studii din domeniile ştiinţifice conexe

În această secţiune bibliografică se include un număr mare de lucrări acăror importanţă rezidă în faptul că, pe lângă o serie de informaţii de utilitateneîndoielnică, ne oferă o perspectivă elaborată de pe poziţii ştiinţifice diferite de

cele geografice şi deci o gamă mai largă de puncte de vedere. Astfel, în funcţie despecific, se pot distinge următoarele categorii :

a) Studii de statistică – unde se încadrează catagrafiile care au fost tipărite şideci sunt accesibile (cele de la 1774, 1806 şi 1859), recensămintele dedupă 1860, anuarele statistice publicate începând cu 1967, precum şimaterialele Comisiei Naţionale de Statistică referitoare la judeţul Neamţ. Laacestea se adaugă unele lucrări de profil realizate prin prelucrarea datelorstatistice brute, semnate de N. Soutzo (1849), N. A. Alessandrini (1895),L. Colescu (1903, 1905), P. Poni (1921), S. Manuilă (1933, 1937, 1938,

1940) sau A. Golopenţia (1948). b) Studii de demografie - spre deosebire de cele anterioare sunt mult mai

recente, fiind caracteristice îndeosebi pentru perioada de după cel de -aldoilea Război Mondial. Astfel, în acest domeniu remarcăm publicarea unorstudii valoroase semnate de autori consacraţi: V. Trebici (1971), A. Floareş(1977), I. Hristache (1977) şi I. Measnicov (1943)

c) Studii de istorie – pornind de la “Descriptio Moldaviae”, foarte utile şivaloroase, oferindu-ne informaţii referitoare la populaţie - Gh. Platon(1970), V. Spinei (1982), aşezări omeneşti - C.C. Giurescu (1967),

P. P. Panaitescu (1930), N. Grigoraş (1960), E. Negruţi-Munteanu (1975,1984), D. Ciurea (1957 şi 1965), Al. Gonţa (1986 – cu o interesantăcercetare monografică a componentelor sociale caracteristice satuluimoldovenesc), ori despre economia din trecutul mai îndepărtat sau maiapropiat - R. Manolescu (1965), N. Iorga (1918, 1925 şi 1981, cu o gamălargă de analize, dintre care amintim istoria comerţului românesc sauistoria României văzută de călători străini). Absolut necesar e sunt (pentruorice studiu de geografie umană regională) şi colecţiile de documenteistorice publicate de E. Hurmuzaki (1915), Gh. Ungureanu (1960, 1971), M.Costăchescu (1932 şi 1933) , I. Bogdan (1915) sau cele apărute sub egida

Academiei Române (1980).Tot în această categorie se includ şi unele publicaţii periodice deprofil (“Studii şi articole de istorie”, “Memoria Antiquitatis” ş.a.) cereprezintă valoroase surse de informare pentru demersul ştiinţific pe careni l-am propus. Utilitatea şi importanţa acestor lucrări rezidă în faptul că, demulte ori, ele au o arie restrânsă de cuprindere (fie la nivel de judeţ, fiechiar la nivel de localitate), dar ne oferă date amănunţite despre o serie deevenimente şi realităţi din trecut. Astfel, foarte interesante sunt studiilesemnate de: Matei D. Vlad (1969 – despre colonizarea rurală, cu privirespecială asupra naţionalităţii celor implicaţi în acest proces), O. Cicanci(1967 – înfăţişând aspecte privind robii mănăstireşti), Gh. Cristea (1983 –

o analiză asupra agriculturii din perioada 1864-1877, la nivelmacroteritorial), Gh. Tănase (1970 şi 1971 – referitor la împroprietărirea




18

însurăţeilor în judeţul Neamţ) sau I. Marin (1977 – cu preocupări legate deevoluţia spaţială şi temporală a economiei nemţene).

d) Studii de sociologie – mai recente, deoarece preocupările din acestdomeniu au fost obstrucţionate de regimul comunist, dar deosebit de

interesante, mai ales cele semnate de Elena Zamfir şi C. Zamfir (1993),care abordează problema ţiganilor din ţara noastră, de D. Sandu (1996,1999, 2000, 2003), cu preocupări în domeniul tranziţiei social – economiceactuale, dar şi în cel al migraţiilor internaţionale – caz în care merităsubliniate şi contribuţiile aduse de M. Fulea (1998), Dana Diminescu (2001,2002) şi S. Lăzăroiu (1998).




19

CAP. II - CONDIŢIILE NATURALE ALE DEPRESIUNII NEAMŢULUI CEINFLUENŢEAZĂ DESFĂŞURAREA FENOMENELOR UMANE

Argumentul analizei cadrului natural într-un studiu de geografie umanăeste dat de faptul că omul – fiinţă biologică – nu se poate rupe în totalitate denatura fizică, indiferent de gradul de evoluţie tehnică şi tehnologică a societăţii. Iatăde ce este absolut necesar să creionăm principalele trăsături ale cadrului fizic,referindu-ne la elementele sale componente (care induc de fapt respectivelecaracteristici), dar a căror simplă însumare carteziană, chiar şi exhaustivă, nu este în măsură să ne conducă la nişte concluzii satisfăcătoare. Astfel, trebuie avută

mereu în vedere împletirea, emergenţa acestor factori naturali, ştiut fiind că întregulare proprietăţi pe care nici un alt element al său, luat separat, nu le are. În cadrul analizei noastre nu ne propunem efectuarea unei analize fizico –

geografice foarte complexe şi detaliate, mergând pe această linie doar până lanivelul la care să putem identifica şi explica acele cauze – restrictive saufavorizante – care şi-au pus amprenta asupra devenirii factorului uman pe teritoriulDepresiunii Neamţului. Totodată, trebuie să ţinem cont şi de faptul că gradul dedeterminare indus de cadrul natural societăţii omeneşti a avut în timp valori foartediferite, în funcţie de condiţiile social – istorice care au caracterizat fiecareperioadă.

Depresiunea Neamţului este parte componentă a Subcarpaţilor Moldovei,reprezentând cel mai nordic compartiment al acestui ansamblu fizico –geografic.Teritoriul ei este încadrat de paralelele de 47 17’ şi de cea de 47 06’ latitudinenordică, precum şi de meridianele de 26 09’ şi 26 27’ longitudine estică.Suprafaţa ocupată este de circa 177 km², cu o lungime pe direcţia nord-vest – sud-est de 27,5 km, lăţimea oscilând între 3,5 km în dreptul satului MănăstireaNeamţ şi 14 km între Mănăstirea Văratic (în vest) şi Dealul Staniştea (în est).

În ceea ce priveşte delimitarea fizico –geografică a DepresiuniiNeamţului, aceasta poate fi făcută destul de categoric în vest, nord şi sud, pentruca în partea de est, acolo unde contactul cu Podişul Moldovei se realizează

gradual, fiind deci mai puţin tranşant, traseul limitei să fie mai mult sau mai puţindiscutabil. Astfel, limita de nord şi nord–est este dată de Culmea Pleşului cu o

altitudine maximă de 911 m în Dealul Ceardac, la nord de Mănăstirea Neamţ, darcare coboară în capătul sud–estic până la 531 m. Această limită, cu înălţimeasubmontană precizată, urcă de la 450 m altitudine absolută la nord de TârguNeamţ, până la aproximativ 600 m în extremitatea de nord–vest a depresiunii.

Spre vest, Depresiunea Neamţului este închisă de Munţii Stânişoarei – limită evidentă atât din punct de vedere geologic, cât şi geomorfologic - prin înălţimile Poiana Comorii (858 m), Rusul Neamţului (834 m), Dealul Dobreanului(883 m), Muncelul Agapia (893 m) şi Dealul Mare Văraticu (978 m).




20

Geologic, limita corespunde faliei care separă flişul extern de unitateapericarpatică, adică aşa - numitei linii externe, dar este necesar de menţionat faptulcă unele înălţimi mai joase – cum este Dealul Filioru (611 m) – deşi constituite dinfliş, se includ arealului subcarpatic, contactul dintre depresiune şi munte aflându-se în jurul altitudinii de 600-680 m.

Din punct de vedere geomorfologic această falie marginală a flişuluigenerează la periferia unităţii montane o denivelare de aproximativ 300-400 m, jalonată la bază de o cuvertură piemontană dezvoltată mai cu seamă în zona Agapia. De altfel, complementaritatea resurselor şi existenţa acestui piemont audus la apariţia în această zonă a unui veritabil aliniament de aşezări omeneşti: Agapia, Filioara, Văratec, Valea Seacă, Valea Arini şi Bălţăteşti.

Limita de sud şi sud-est este dată de înşeuarea Bălţăteşti (538 m) precumşi de o serie de înălţimi ale Dealului Corni (Ghindăul – 576 m, Dumbrăvioara –551m, Coarnele Berbecului – 469 m şi Lupăria – 452 m). Această înşeuare reprezintăde altfel şi cumpăna de ape care separă bazinul hidrografic al Topoliţei de cel alCracăului.

În ceea ce priveşte stabilirea limitei estice, cu Podişul Moldovei, aicicontactul este mai discret, deoarece formaţiunile necutate ale sarmaţianului acoperă transgresiv depozitele saliferului miocen subcarpatic, lipsind aliniamentulde înălţimi grefate pe anticlinale active care să închidă în mod net DepresiuneaNeamţului, ce comunică astfel destul de larg cu Culoarul Siretului prin intermediulcelor două “porţi” deschise de Neamţ şi Topoliţa. Considerăm că în acest sectorlimita este dată de capătul apusean al Dealului Boiştea (583 m), trecând pe laaproximativ 500 m altitudine absolută, pe o linie imaginară ce uneşte localităţileBlebea, Boiştea şi Târpeşti.

Nu putem încheia această prezentare a limitelor între care se desfăşoarăteritoriul luat în vizor, fără a face precizarea că, această delimitare pe criterii fizico–geografice este mult prea rigidă, în condiţiile în care scopul declarat al lucrăr iivizează aspecte ale geografiei umane. Este de presupus că vom întâmpinadificultăţi mai ales atunci când se vor analiza chestiuni legate de diferite categoriide fluxuri, ale căror caracteristici spaţiale, în mod evident, nu ţin seama întotdeauna de limitele existente între unităţile naturale învecinate.

Argumentul folosirii limitelor elaborate pe baze fizico –geografice îlconstituie însă faptul că, pe de o parte, o depresiune este în primul rând o formăde relief, iar pe de altă parte, nu avem la dispoziţie criterii uman–geografice ferme

şi total obiective, care să ne permită realizarea unui decupaj teritorial extrem de just, delimitarea sistemelor şi a ansamblurilor teritoriale în acest caz întâmpinânddificultăţi importante.

Din punct de vedere geologic, Depresiunea Neamţului se suprapunesinclinoriului precarpatic, în care apar depozite sedimentare neogene (de vârstămiocenă, cu predominarea helveţianului – marne cenuşii şi roşiatice, gresii, argileşi argile nisipoase) şi depozite cuaternare, frecvente în lungul Neamţului şi aTopoliţei (prundişuri carpatice bine rulate, nisipuri cu lentile de argilă şi aluviuni).Gradul de seismicitate este scăzut, fără a se impune adoptarea unor măsurispeciale în domeniul construcţiilor.




21

Aceste trăsături litologice îşi pun amprenta asupra reliefului depresiunii,care are un aspect vălurat, dat de interfluviile colinare şi deluroase şi cu văi destulde largi.

Altitudinile ating în partea centrală 450 – 500 m sau chiar mai mult (DealulBrădăţel, la sud de Vânători, cu 557 m), dar se remarcă existenţa unei înclinări

generale a reliefului, pe direcţia V-NV – E-SE, după cum curg principalele râuri. Astfel, albia majoră a Neamţului are la intrarea râului în depresiune o altitudineabsolută de aproximativ 480 m, pentru ca, în dreptul localităţii Blebea (15 km înaval) să atingă doar 350 m. În cazul Topoliţei înclinarea este şi mai mare,coborându-se de la 490 m în dreptul satului Filioara la 320 m la Târpeşti (pe odistanţă de doar 13 km). Cumpăna de ape dintre cele două râuri este dată peteritoriul depresiunii de următorul aliniament de înălţimi deluroase: Muncelul Agapia(839 m), Dealul Osoiu (550 m), Dealul Movilelor (450 m) şi Dealul Boiştea (538 m). În aceste condiţii, cu o pantă a scurgerii destul de accentuată, viiturile nu suntfoarte puternice şi nu provoacă inundaţii, dar afectează uneori podurile şi podeţele

mai puţin bine consolidate.Pe cea mai mare parte a teritoriului predomină relieful sculptural,concretizat în interfluvii şi versanţi cu înclinări de peste 3, afectaţi de apele deşiroire şi torenţiale, precum şi de alunecări de teren şi rostogoliri. Altitudinea lordepinde de alcătuirea litologică a substratului, depăşind 450 m în Dealul Brădăţel(557 m), Dealul Osoiu (550 m), Dealul Olarului (490 m) şi coborând la aproximativ400 m în Dealul Humuleşti şi în Dealul Ocea.

Aceste înclinări ale terenului sunt foarte apropiate de cele considerateoptime (cu valori de 1 –2), asigurând o bună scurgere a apelor meteorice. Acolounde înclinarea devine mai accentuată, de peste 8 (cazul îngustului glacis decontact dintre Culmea Pleşului şi depresiune) apar probleme suplimentare în ceeace priveşte construirea clădirilor, a drumurilor, precum şi în executarea unor lucrăriedilitare.

Datorită faptului că rocile friabile predomină în alcătuirea litologică desuprafaţă, versanţii cu înclinări mai mari de 5 sunt supuşi unei permanentedegradări naturale, în special acolo unde acest factor se combină cu o utilizareagricolă injustă a terenului. Din acest punct de vedere se constată o predominare aeroziunii areolare, a şiroirilor şi a alunecărilor de teren, datorită cărora, în timp,versanţii afectaţi au căpătat un profil specific, concav la partea superioară şiconvex la cea inferioară (caz frecvent în zona satului Ghindăoani ori pe dreaptapârâului Netezi). Acţiunea acestor procese gravitaţionale cu efecte negative

evidente asupra diferitelor activităţi omeneşti se răsfrânge cu precădere asuprapăturii de sol, de pe terenurile cultivate care au o pantă ce depăşeşte 4 pierzându-se 20 t sol/ha/an. Soluţia cea mai eficientă care se impune a fi aplicată în astfel desituaţii este împădurirea versanţilor afectaţi sau plantarea de pomi fructiferi, aşacum s-a făcut, pe alocuri, în partea de vest a depresiunii (zona localităţilorGhindăoani şi Bălţăteşti).

G. Davidescu identifică pe teritoriul depresiunii două nivele de relief cufuncţie de suprafeţe de eroziune: - un nivel superior (sinonim cu platforma Brădăţel indicată de Mihai David) – cu altitudini în jur de 600 m, format înainte de faza valahă, puternic afectat de

eroziune, prezent sub forma unor poduri interfluviale şi a unor umeri în zonelemarginale de nord şi vest ale depresiunii;




22

- un nivel inferior – format de podurile interfluviale cu altitudini de 400-450 mce ocupă cea mai mare parte a centrului Depresiunii Neamţului. În ceea ce priveşte formele de relief create prin acumulare, se constatărăspândirea lor în lungul văilor principale şi la contactul dintre diferite forme derelief. Astfel, evidenţiem în primul rând luncile care apar aici doar în lungul

Neamţului cu afluentul său Nemţişor, precum şi în lungul Topoliţei şi a afluenţilorsăi, Valea Seacă şi Netezi. Se remarcă în special lunca Neamţului, în general culăţimi de aproximativ 500 m, dar la confluenţa cu Nemţişorul, datorită şi unei pantemai puţin accentuate se ajunge chiar la 1500 m.

Terasele însoţesc doar cursul râurilor mai sus menţionate, identificându -sedouă astfel de trepte (formate, conform opiniei lui G. Davidescu, după glaciaţiuneaRiss), situate la altitudinile relative de 2 –6 m, respectiv 10 –15 m. Prima terasă,foarte netedă, este dezvoltată cu precădere pe stânga Neamţului (cu o lăţime ceoscilează între 100 m la Vânători şi 750 m la Târgu Neamţ) apărând şi pe dreapta în aval de Condreni, precum şi pe stânga Topoliţei (cu o lăţime a podului de 1.000–1.500 m). Terasa superioară însoţeşte pe dreapta cursul Neamţului (atingând1.000 m lăţime la confluenţa cu Nemţişorul), fiind prezentă în lungul Topoliţei doarsub forma unor mici fragmente.

Ambele terase sunt propice unei game largi de culturi agricole, cu un pluspentru terasa de 10 –15 m, acoperită cu o cuvertură de luturi loessoide groasă de4 –5 m, remarcându-se totodată şi printr -un grad ridicat al favorabilităţii pentrulocuire, consecinţă a planeităţii terenului şi a prezenţei permanente a apei freatice în baza terasei.

În zonele de debuşeu ale văilor torenţiale care coboară de pe versanţiiCulmii Pleşului, ai dealurilor Boiştea şi Brădăţel sau de pe rama montană esticăapar conuri de dejecţie, unele dintre ele având suprafeţe destul de mari şi aspect

de terase locale. Pânza de apă subterană bogată prezentă aici este valorificatăpentru alimentarea curentă a populaţiei, cazul satului Nemţişor şi a unei părţi dinsatul Vânători.

Poziţia geografică şi condiţiile naturale locale (şi în special cele legate derelief), în corelaţie şi cu cadrul social–istoric, ne pot da informaţii valoroasereferitoare la apariţia, dezvoltarea şi chiar funcţionalitatea singurei aşezări urbanedin depresiune – Târ gu Neamţ. Astfel, acest oraş îmbină poziţia de intersecţie (aicise întâlneau un important drum comercial care lega Transilvania de Iaşi, pestePasul Petru Vodă şi prin “poarta” de la Târgu Frumos, cu un altul, transversal, de laBraşov şi până la Baia) cu cea de contact, valorificând proximitatea unor unităţi

naturale diferite ca structură, relief, climă ape, vegetaţie, dar complementare caprofil economic şi potenţial de schimb. Situl oraşului – reflectare a raporturilordintre aşezare şi cadrul natural la scară locală - este unul de terase, la care seadaugă şi faptul că, în trecut, aici exista un important vad de trecere a apeiNeamţului. La rândul lor, satele, au caracteristic fie un sit de glacis (Agapia,Filioara, Văratec), fie un sit de terase (Humuleşti, Vânători), fie, mai rar, suntsituate pe interfluviile din partea centrală a depresiunii (Humuleştii Noi) sau înluncă (satul Lunca).

Poziţia geografică a Depresiunii Neamţului, închisă la vest de munţi, iar lanord, nord-vest şi în parte la est de culmi şi dealuri subcarpatice, cu rol de barierăorografică în calea maselor de aer rece de provenienţă septentrională, îi conferă

climatului caracteristici de adăpost, inserate pe fondul temperat continentalmoderat. Din acest punct de vedere, ca o trăsătură notabilă, menţionăm şi apariţia




23

frecventă a inversiunilor termice, mai ales în partea centrală a depresiunii, dar şi ouşoară foehnizare a maselor de aer care traversează Carpaţii Orientali de la vest laest.

Astfel, la Târgu Neamţ (tab. 1) media anuală a temperaturii aerului este de8,2C, cu o amplitudine anuală de 23,2C (temperatura medie a lunii iulie este de

19,5C, iar cea a lunii ianuarie de –3,7C). Aceste valori arată că în DepresiuneaNeamţului clima este mai moderată comparativ cu sectorul din Culoarul Siretuluiaflat la aproximativ aceeaşi latitudine (spre exemplu, la Roman, amplitudineatermică anuală este de 24,8C).

Caracteristicile acestor valori definesc particularităţile climatului submontanal Depresiunii Neamţului, care imprimă trăsături distincte peisajului agrar , din caredispare aproape complet viţa de vie, crescând în schimb substanţial pondereasuprafeţelor cultivate cu cartof, trifoi, orz, secară şi plante tehnice, cu o menţiuneaparte pentru arealul pomicol conturat în partea sudică (cu 4–7% din suprafaţă sublivadă la Agapia, Grumăzeşti şi Bălţăteşti). Trebuie remarcat şi faptul că

necesitatea asigurării unei game cât mai largi de produse agro-alimentare a impusculturi care nu întrunesc întotdeauna cele mai favorabile cond iţii ecologice (cumeste de exemplu grâul).

Radiaţia solară globală 107 Kcal/cmp/anTemperatura medie anuală 8,2 CTemperatura medie a lunii ianuarie - 3,7 CTemperatura medie a lunii iulie 19,5 C

Amplitudinea termică anuală 23,2 CTemperatura maximă absolută 37,0 C –17. VIII.1952Temperatura minimă absolută - 27,5 C – 27.I.1954

Amplitudinea termică absolută 64,5 CPrimele îngheţuri 10 – 20 octombrieCele mai târzii îngheţuri 10 – 30 aprilieNumărul mediu al zilelor cu îngheţ 125/anPrimele brume 20 – 30 septembrieCele mai târzii brume 20 – 30 aprilieCalm atmosferic 33%Vânturi dinspre NV 20%Vânturi dinspre SV 11%Vânturi dinspre N 8%Nebulozitatea 5,9Cantitatea medie de precipitaţii 650 mm/an – în partea

centrală 750-800 mm/an – pe ramă

Umiditatea relativă a aerului 74%Numărul mediu al zilelor cu sol acoperit dezăpadă

66 zile/an

Grosimea medie a stratului de zăpadă 57 cmTab. 1- Caracterizarea sintetică a climei din Depresiunea Neamţului

(după G. Davidescu, 2000)

În ceea ce priveşte fenomenele meteorologice cu finalitate negativă,menţionăm că, cele mai timpurii şi cele mai târzii brume afectează în special




24

culturile agricole de pe Valea Neamţului şi de pe cea a Topoliţei, efect direct alaltitudinilor mai joase de aici.

Destul de des, în depresiune se formează minime barice, ceea ce face cape o scurtă durată de timp, dinspre Culmea Stânişoarei să coboare mase de aerrece, dând naştere unor furtuni care pot provoca pagube destul de importante.

Astfel, în sectorul pomicol, aceste furtuni pot duce la căderea fructelor cupedunculul slab prins de ramură, pierderile cifrându-se uneori la 10 –15% dinrecolta potenţială, iar în păduri se produc doborâturi de arbori. Aversele se produc de regulă în perioada mai – iulie, aşa cum s-a întâmplat laTârgu Neamţ (67,6 mm/24 ore în iulie 1965) sau la Bălţăteşti (66,4 mm/24 ore în18 mai 1930).

În Depresiunea Neamţului apele nu reprezintă un factor limitativ alumanizării, neexistând nici zone lipsite de această importantă resursă şi nicisuprafeţe întinse cu exces de umiditate.

Astfel, în ceea ce priveşte apele subterane de stratificaţie, acestea suntcantonate, de regulă, în depozite nisipo–grezoase ce aparţin helveţianului, cu omare permeabilitate. Adâncimea la care se găsesc cantonate în interiorul scoarţeioscilează de la 6,5 – 13 m în zonele marginale ale depresiunii, la peste 25 m înzona interfluviilor centrale. Ele conţin, în general, puţine săruri dizolvate fiind decipotabile. Când apele intră în contact cu formaţiunile saliferului miocen, apar izvoaresărate, aşa cum sunt cele de la Bălţăteşti cu ape clorurate, sulfatate şi sodice,folosite pentru tratamente externe.

În apropiere de satul Vânători, mai exact în punctul numit SlătioaraVânătorilor, se găseşte un izvor cu ape clorosodice foarte concentrate, folosit întrecut la obţinerea saramurii (pentru conservarea alimentelor sau pentruproducerea sării prin evaporare). Aceeaşi utilizare au avut-o şi apele din zona

Băilor Oglinzi, folosite în prezent în scop balnear. De altfel, aceste izvoare sărateau fost valorificate încă din vechime, afirmaţie argumentată de descoperirilearheologice făcute în apropierea izvorului Slatina – Lunca, aparţinând culturiiStarcevo – Criş (mileniul V–IV î. H.), peste care sunt suprapuse materiale careaparţin civilizaţiilor Cucuteni, Hallstadt, Evului Mediu de vârf şi chiar feudalismuluitârziu.

Apele freatice au şi ele o repartiţie teritorială extinsă fiind localizate maiales în luncile principalelor râuri, în glacisurile coluviale şi la baza teraselor fluviale.Ele se găsesc cantonate, deci, în depozite permeabile – în special nisipuri şiprundişuri – la adâncimi de 0,20 –2,70 m în cazul celor din lunci şi 2–10 m în cazul

celor din terase şi glacisuri. Debitul mediu al acestor izvoare este în g eneralsuficient pentru aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei, oscilând între 13,6 l/s în lunca Neamţului la Vânători, 21 l/s la confluenţa Neamţului cu Nemţişorul şi 20– 24 l/s în zona celor două nivele de terase.

Reţeaua hidrografică de suprafaţă aparţine bazinelor Neamţului şiTopoliţei, afluenţi pe dreapta ai Moldovei (râurile principale având, deci, un caracteralohton, cu obârşiile situate în Carpaţi). Modul lor de alimentare este pluvio–nivalmoderat, iar debitul înregistrează fluctuaţii foarte mari de-a lungul unui an, înfuncţie de anotimp şi de cantitatea de precipitaţii căzută. Din acest punct devedere, mai importante sunt apele mari de primăvară, când, în special apaNeamţului se poate revărsa, acoperind complet albia majoră şi provocând inundaţii

care aduc pagube mai ales podurilor şi podeţelor slab consolidate. Vara, pe râurileprincipale, apa scade foarte mult, dar fără a seca vreodată, iar iarna, pe Neamţ,




25

datorită scurgerii reduse şi temperaturilor scăzute poate să apară pod de gheaţă. În cazul Topoliţei, panta mai mare de scurgere, precum şi o alimentare mai activădin pânza freatică, nu permit decât formarea unei pojghiţe subţiri de gheaţă la mal.

Calitatea şi debitul semnificativ şi relativ constant, au permis folosireaapelor din conul de dejecţie al Neamţului pentru alimentarea localităţilor Iaşi,

Roman şi Târgu Frumos (din captarea de la Timişeşti), însă supraexploatareaacestei surse, cu precădere în anii secetoşi, face ca apele Neamţului să nu maiajungă să se verse în Moldova, dispărând în substrat cu aproximativ 2 –3 km înainte de punctul de confluenţă.

Este important de menţionat şi faptul că, mai ales în trecut, forţa apelorcurgătoare era intens utilizată pentru punerea în mişcare a unor instalaţii specificediferitelor industrii de tip manufacturier (pive de bătut sumane, mori de apă,gatere).

Î n strânsă legătură cu specificul celorlalte componente ale cadrului natural,trăsăturile vegetaţiei din Depresiunii Neamţului au suferit în timp modificări

esenţiale, urmare logică a intensificării procesului de populare şi a activităţiloreconomice tradiţionale (cultura plantelor, creşterea animalelor, prelucrarealemnului ş.a.). În mod natural acest teritoriu se desfăşoară integral la nivelul etajului forestier. Astfel, în partea centrală, defrişată astăzi în cea mai mare parte, se păstreazăcâteva petice de pădure de gorun (Quercus petraea) şi stejar (Quercus robur ), aşacum este Braniştea Neamţului, rezervaţie naturală, pe terasa de confluenţă de 10–15 m a Neamţului cu Nemţişorul. Pădurea originală de fag (Fagus silvatica) şicarpen (Carpinus betulus) se mai menţine încă pe bordura nordică a depresiunii, între Târgu Neamţ şi Nemţişor, precum şi în vest, la contactul cu Muncelul Agapia. În extremitatea de nord –vest, mai exact în zona Mănăstirii Neamţ, este prezentă

pădurea mixtă, de fag şi răşinoase, pentru ca, între Văratec şi Agapia, în unelepuncte mai înalte, să apară chiar şi pădurea de conifere, cu o proporţie mare abradului alb ( Abies alba). Flancul sud-estic al Culmii Pleşului, care domină oraşul,este acoperit cu plantaţii de pin (Pinus silvestris), iar spre poale de salcâm (Robinia pseudacacia). În albiile majore din lungul principalelor văi, pădurea, mai bine aprovizionată cuapă din stratul freatic, situat la mică adâncime, înregistrează o pondere crescută aarinului negru ( Alnus glutinosa), frasinului (Fraxinus excelsior ), precum şi aspeciilor de salcie (Salix decidua) şi plop (Populus tremula).

Pajiştile, rezultate în urma defrişării mai vechi sau mai recente sunt folosite

în special pentru fâneaţă şi sunt formate din asociaţii erbacee în care predominăpăiuşul (Festuca rupicola, Festuca valesiaca) şi iarba câmpului ( Agrostis capillaris).Presiunea umană exercitată asupra resurselor forestiere este - printre

altele – în strânsă legătură şi cu obiceiurile productive specifice zonei, cu undiapazon foarte larg în domeniul prelucrării lemnului. Aceste ocupaţii – caracteristice de altfel întregii zone subcarpatice – au fost stimulate de faptul că, întrecut, cea mai mare parte a obiectelor de uz casnic, precum şi casele, erauconfecţionate din lemn, ceea ce a atras după sine şi dezvoltarea unui comerţ bazatpe lemn şi produse lemnoase.

Nu trebuie neglijat nici rolul de adăpost pentru populaţie pe care l-a jucatpădurea în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat, în condiţiile în care valurile

diferiţilor năvălitori s-au succedat într-un ritm destul de alert în acest teritoriu.




26

Fauna caracteristică Depresiunii Neamţului cuprinde specii de interescinegetic proprii etajului nemoral, unele întâlnite atât la munte, cât şi în zonele depodiş, al căror număr de membrii este – din păcate – într-o continuă rarefiere, înstrânsă legătură cu restrângerea arealului forestier. Astfel, enumerăm : căprioara(Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), vulpea

(Vulpes vulpes) ş.a. Râurile principale, precum şi unii dintre afluenţii lor sunt populate cu

boiştean (Phoxinus phoxinus), zglăvoacă (Cottus gobio), scobar (Chondostromanasus), iar în trecut, î n apa Neamţului se găsea chiar şi păstrăv (Salmo truta fario).

Toate aceste specii faunistice, fie ele tericole sau acvatice, au constituit (şi în parte mai constituie şi astăzi) o resursă de o importanţă aparte, în condiţiile încare un segment destul de consistent al populaţie din trecut îşi asigura existenţadin vânat şi pescuit.

Învelişul de soluri al Depresiunii Neamţului se distribuie, în linii generale, în cercuri concentrice, într-un paralelism destul de apropiat cu etajarea impusă derelief şi implicit de trăsăturile fito-climatice.

Astfel, pe interfluviile central –estice, la altitudini de aproximativ 400 m, înarealele caracteristice pădurii mixte de stejar şi gorun, au o mare răspândiresolurile cenuşii şi chiar cernoziomurile argiloiluviale, reflectând influenţele climaticede ariditate şi o îndelungată folosinţă agricolă. Solurile cenuşii sunt eubazice (cuun grad de saturare în baze de 75 – 85%), slab acide, cu un conţinut mijlociu dehumus (în jur de 3%) şi cu o fertilitate medie sau bună pentru culturile agricole.Cernoziomurile argiloiluviale, întâlnite insular, se remarcă printr -un orizont A maibogat în humus (3 –4%), un grad mai ridicat de saturare în baze, o reacţie neutrăsau foarte uşor acidă (pH = 6,5–7%) şi dau rezultate bune în cultura cerealelor şi aplantelor tehnice.

Argiluvisolurile acoperă suprafeţe importante către marginea depresiunii, lalatitudini de peste 400 m, ocupate în mod obişnuit de păduri de fag, fiindreprezentate de soluri brune luvice şi luvisoluri albice. Primele sunt se găsesc cuprecădere la nivelul dealurilor de pe latura sudică şi estică, precum şi pe teraseleNeamţului din aval de Vânători, iar secundele sunt caracteristice pentru interfluviiledin vestul depresiunii şi pe unele areale din Dealul Boiştea. Aceste soluri auorizontul superior sărac în humus (1–2,5%), un pH acid (4,5 –5,5), sunt sărace înbaze schimbabile, orizontul B este impermeabil şi sunt destul de frecventpseudogleizate.

Cambisolurile, caracteristice părţilor mai înalte de pe rama depresiunii,

sunt reprezentate prin soluri brune eumezobazice, cu cantităţi mari de schelet şichiar soluri brune acide (pe versanţii sudici şi sud–vestici ai Culmii Pleşu), care nudau rezultate deosebite în ceea ce priveşte utilizarea agricolă.

În fine, unele suprafeţe, nu foarte extinse, sunt acoperite de soluri car e nuţin seama de etajarea fito–climatică. Mai exact, este vorba despre solurile aluvialeşi protosolurile aluviale (în luncile râurilor principale), precum şi de unele areale încare apar erodisoluri (mai ales în sud –estul depresiunii). În mod cu totul izolat, înapropierea izvoarelor sărate, pot să apară şi mici petice cu soluri halomorfe.

Ţinând cont de toate aceste trăsături ale cadrului natural, precum şi defaptul că, aşa cum menţionam anterior, ne preocupă aspectele uman–geografice

proprii Depresiunii Neamţului, adoptăm regionarea geografică realizată pentruacest teritoriu de Al. Ungureanu şi I. Donisă în anul 1987. Plecând de la analiza




27

hărţii geomorfologice, a hărţii pantelor, a schiţelor topo –climatice, a hărţii solurilor,la care se adaugă favorabilitatea agro–silvică a terenurilor, autorii identifică cincisubunităţi principale, după cum urmează :

a. Platourile interfluviale joase (sub 450 m altitudine), terasele neinundabile,

glacisurile acumulative piemontane şi versanţii puţin înclinaţi (sub 5). Toateacestea acoperă 8.220 ha, respectiv 45,2% din teritoriul depresiunii, mai ales încentru şi est, constituind cele mai bune terenuri pentru cultivarea cerealelor aplantelor industriale, pr ecum şi a cartofului, sfeclei, trifoiului şi inului. b. Versanţii foarte înclinaţi, cu pante de peste 15, deseori caracterizaţi de odinamică activă după ce au fost defrişaţi, la care se adaugă câmpurile aluvialeformate din pietrişuri, în continuă schimbare datorită acumulărilor active. Ambelecategorii ocupă 3.635 ha sau altfel spus 20% din suprafaţa depresiunii. Cel maifrecvent, aceste teritorii sunt acoperite cu păduri, iar acolo unde pădurea a dispărutsunt utilizate ca păşuni.

c. Versanţii slab înclinaţi (5-15), cu expunere sudică, sud-vestică sau sud-estică, puţin afectaţi de eroziunea areolară, însoriţi şi destul de bine protejaţi

contra îngheţurilor târzii, totalizând 2.540 ha (14% din suprafaţă), optimi pentrulivezi, dar care pot fi utilizaţi şi ca fâneaţă, sau, în caz de strictă necesitate, pentrupăşune şi culturi (evident, cu condiţia evitării culturilor care accelerează eroziuneasolurilor).d. Versanţii slab înclinaţi dar cu expunere nordică, nord-vestică sau nord-estică, cu umiditate mai mare şi mai răcoroşi, la care se adaugă interfluviile înalte(peste 450 m altitudine), ce reprezintă 2.070 ha (11,4%). Aceste terenuri suntfavorabile pentru fâneţe, eventual şi pentru livezi sau păşuni. e. Câmpurile aluviale şi albiile majore ale râurilor, puţin active, cu un grad maiavansat de solificare, aşa cum sunt glacisurile coluvio –proluviale de la bazaversanţilor, cu soluri hidromorfe pe un material parental cu o structură fină,totalizând 1.720 ha sau 9,5% din suprafaţa analizată, utilizate ca păşuni sau fâneţe în partea de nord-vest, cu climat ceva mai rece, ori pentru unele specii de legume(cu cerinţe reduse de căldură), în centrul şi sud-estul depresiunii.

În concluzie, putem afirma, fără teama de a greşi, că DepresiuneaNeamţului prezintă din punct de vedere fizico –geografic condiţii favorabile atât înceea ce priveşte locuirea umană, cât şi în apariţia şi dezvoltarea unor activităţieconomice. Această favorabilitate este caracteristică pentru cea mai mare parte a

teritoriului, factorii restrictivi având o prezenţă subsidiară, de multe ori aproapenesemnificativă. Argumentul concret pe care îl aducem în sprijinul acestei afirmaţiieste dat de o realitate - această regiune, având atributele unei arii de vechepopulare, aşa cum o dovedesc inclusiv numeroasele descoperiri arheologice.




28

CAP. III - POPULAŢIA

Analiza pe care ne-am propus să o realizăm asupra populaţiei din

Depresiunea Neamţului a solicitat într -o fază preliminară – cum este firesc – odocumentare cât mai completă şi mai riguroasă, care să ne ofere materialulstatistic absolut necesar punerii în practică a unui astfel de demers. În aceastăordine de idei, pilonii de sprijin ai studiului nostru sunt reprezentaţi – din punct devedere al existenţei unor date statistice cât mai corecte – de recensăminteleefectuate în perioada 1930 – 2002. Am considerat, însă, oportun să apelăm şi la oserie de surse de informare paralele, datele obţinute de la Arhivele Statului, filialaPiatra Neamţ, sau de la alte organisme statale cu reprezentare judeţeană fiind, fără îndoială, binevenite.

III.1. DINAMICA POPULAŢIEI ŞI ELEMENTELE EI CONSTITUTIVE

III.1.1. EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI

Pentru Depresiunea Neamţului evoluţia numerică a populaţiei a avut înultimele două secole un traseu general ascendent, între ani 1775 şi 2002 înregistrându-se o multiplicare de 6,5 ori (fig. 1 şi fig. 2). Bineînţeles, între acestedouă extreme există aspecte secvenţiale cu caracter mult mai complex, cu odispunere spaţio-temporală a cărei logică trebuie privită î ntr-un cadru mai larg,provincial.

În primul rând (fără să deraiem spre determinism) este necesar să

subliniem în câteva rânduri deosebita favorabilitate naturală pentru locuire aDepresiunii Neamţului, mai puţin expusă invaziilor duşmane, apărată fiind la exterior de înălţimile subcarpatice Pleşu, Boiştea şi Corni (cu un anumit rolprotectiv şi în ceea ce priveşte unele fenomene meteorologice cu finalitatenegativă). Evident, caracterul de contact fizico-geografic adaugă şi existenţa unorresurse complementare – terenuri cu fertilitate destul de ridicată, păşuni, păduri – element foarte important, mai ales în trecutul, când baza economică o constituiaagricultura de subzistenţă. De altfel, vechimea şi continuitatea atractivităţii umane aacestei zone este demonstrată şi de intensitatea defrişărilor, care au reuşit săintroducă de foarte devreme în circuitul agricol întregul compartiment central al

depresiunii

1

. Toate aceste atribute favorabile au determinat o populare intensă,Depresiunea Neamţului înscriindu-se - cu statut oarecum periferic - într-un arealnord-vestic mai extins, cu aceleaşi caracteristici, nucleul istoric al statuluimoldovenesc. Datorită acestei presiuni demografice peste medie, mai ales pentrusecolele XVIII şi XIX sunt foarte caracteristice pulsaţiile orientate spre zoneledeschise şi slab populate din Câmpia colinară a Jijiei, dar, în parte, aceste fluxurisunt explicate şi de un alt tip de presiune, socială, exercitată de larga reprezentarea proprietăţilor mănăstireşti de aici, care a făcut ca până la momentul reformelorcuziste ponderea celor ce deţineau terenuri agricole să fie destul de redusă.

1 Al. Ungureanu, 1984




29

Însă, lăsând la o parte aceste aprecieri calitative, pentru studierea evoluţieinumerice a populaţiei vom face apel la ritmul mediu anual de evoluţie, indicatorcapabil să asigure o imagine corectă a acestei dinamici (tab. 2.a şi 2.b).

Urmărind dispunerea în timp a valorilor se impune o primă observaţie: judecând lucrurile în raport cu valorile provinciale2, Depresiunea Neamţului a

constituit aproape întotdeauna un teritoriu pentru care evoluţia numerică apopulaţiei a înregistrat o dinamică medie sau submedie, rădăcinile vechi aleprocesului de populare şi gradul apreciabil al umanizării justificând aceastăconstatare.

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

1 7

7 5

1 8

0 0

1 8

3 5

1 8

6 0

1 8

9 9

1 9

1 2

1 9

3 0

1 9

4 1

1 9

4 8

1 9

5 6

1 9

6 6

1 9

7 7

1 9

9 2

2 0

0 2

n u m ă r l o c u i t o r i

Fig. 1 – Evoluţia numerică a populaţiei din Depresiunea Neamţului (1775 – 2002)

La nivel local valorile reduse ale ritmului mediu anual de evoluţie valabileanterior secolului al XIX-lea (3,9‰ între 1775 şi 1800) marchează o creştereconsiderabilă, de 17,1‰ pentru intervalul 1800 – 1835 şi de 16,5% pentru celdelimitat de anii 1835 şi 1860, când s-a efectuat primul recensământ modern dinţara noastră, fiind înregistrate persoanele şi nu contribuabilii. Această cvadruplarea ritmului nu s-a bazat pe o dinamică naturală a populaţiei (mortalitatea era încă

foarte mare, bolile cu transmitere virală erau frecvente, iar îngrijirea medicalălipsea), ci se datorează emigranţilor evrei de origine est-europeană. În cadru larg,vârful acestei migraţii a fost atins în anul 1816, când au sosit aproximativ 20.000persoane, în special din Galiţia, majoritatea acestora stabilindu-se în târguşoarelemoldoveneşti (N. Iorga, 1914); un al doilea val – dar de amploare mai redusă a fostcel de la sfârşitul anilor '40 ai aceluiaşi secol.

Indiferent cărei perioade de sosire aparţin, cei mai mulţi dintrereprezentanţii acestui grup etnic ajunşi în Depresiunea Neamţului s-au stabilit înTârgu Neamţ (cu un ritm mediu anual de 35‰ între 1800 şi 1860), dar dacă ţinemcont de unele creşteri apreciabile ale ritmului mediu anual, se poate aprecia că oanumită parte din aceste fluxuri alogene au avut ca destinaţie şi mediul rural, mai

2 Aşa cum au fost calculate de I. Muntele, 1998




30

exact satele mari, dar care nu aparţineau domeniului mănăstiresc. Aşa se poateexplica (în parte) valoarea de 20,5‰ înregistrată între 1800 şi 1835 de Petricani(anterior -8,4‰) sau cea de 18,4‰ pentru acelaşi interval de timp specificăGhindăoanilor, urmată de o creştere, de până la 20,2‰ între anii 1835 şi 1860 (darcu 8,2‰ la sfârşitul secolului al XVIII-lea). O confirmare a existenţei acestor

destinaţii locale a evreilor din Depresiunea Neamţului o reprezintă recensăminteleulterioare, din prima jumătate a secolului al XX-lea, care semnalează statistic înaceste cazuri prezenţa unor comunităţi evreieşti, dar cu dimensiuni reduse, fiindposibil ca aceste locaţii rurale să fi fost abandonate ulterior de majoritatea noilorveniţi.

Cu toate acestea, rolul principal în procesul de populare din acele vremuril-au jucat fluxurile de origine transilvană, chiar dacă ele s -au atenuat simţitor dupăanul 1800. Astfel, o parte importantă din adaosurile remarcate în cele douăexemple anterioare s-a datorat acestor migraţii transcarpatice, în aceeaşi categorieşi cu aceeaşi explicaţie incluzându-se şi salturile marcate între 1775 - 1800 şi 1800- 1835 de alte sate, care pleacă fie de la valori pozitive (Filioara, Boiştea,Curechiştea, Târpeşti, Nemţişor), fie – cele mai multe - de la valori negative(Agapia, Blebea, Topoliţa, Vânători, Lunca şi Mănăstirea Neamţ).

40000

42000

44000

46000

48000

50000

52000

54000

1 9 6 6

1 9 6 8

1 9 7 0

1 9 7 2

1 9 7 4

1 9 7 6

1 9 7 8

1 9 8 0

1 9 8 2

1 9 8 4

1 9 8 6

1 9 8 8

1 9 9 0

1 9 9 2

1 9 9 4

1 9 9 6

1 9 9 8

2 0 0 0

2 0 0 2

n u m ă r l o c u i t o r i

Fig. 2 – Evoluţia numerică recentă a populaţiei din Depresiunea Neamţului

(1966 – 2002)

În relaţie cu aceste fluxuri de peste munţi, opinăm că DepresiuneaNeamţului a avut mai degrabă caracterul unei zone de trecere sau al unei căi,vechea şi solida populare nepermiţând stabilirea unui număr foarte mare de noilocuitori decât în compartimentul estic, mai puţin populat înainte de secolul al XIX-lea sau în apropierea mănăstirilor ortodoxe, unde cererea de forţă de muncă eramai mare (mai ales în domeniul construcţiilor şi al ocupaţiilor tehnice). Faptul căaceastă mică depresiune subcarpatică a constituit aproape întotdeauna un teritoriupentru care prioritare au fost plecările se remarcă şi din valorile mult diminuate, în




31

unele cazuri, ale ritmului mediu anual din intervalul 1835 – 1860, comparativ cu celprecedent (1800 – 1835). Astfel, pentru Filioara se trece de la 42,8‰ la 17,7‰,Blebea de la 21,1‰ la -2,5‰, Topoliţa de la 26,7‰ la 6,2‰, Vânătorii de la 19,8‰la 6,1‰, Nemţişor de la 34,0‰ la 7‰, iar Lunca de la 28,4‰ la 9,0‰.

Fig. 3

Toate aceste restrângeri (şi uneori inversări de sens) apărute acolo undeanterior se înregistrau valori apreciabile ne fac să credem că plecările spre zonele




32

estice de câmpie au afectat cu precădere populaţia recent sosită din Transilvania,pentru care stabilirea în Depresiunea Neamţului nu a reprezentat decât o etapăconjuncturală, depăşită atunci când s-a ivit o opţiune mai tentantă.

1775

-1800

1800

-1835

1835

-1860

1860

-1899

1899

-1912

1912

-1930

1930 -

1941Târgu Neamţ 1,8 35,0 35,4 -5,3 16,6 -4,8 3,2

Blebea -4,5 21,1 -2,5 -2,1 8,6 14,2 16,3

Humuleşti 12,5 4,7 17,6 6,2 28,3 3,6 15,3

Humuleştii Noi - - - - - - -

TÂRGU NEAMŢ 3,9 26,0 29,7 -3,5 18,2 -2,0 6,8

Agapia -4,9 12,1 10,8 -0,2 -0,2 5,5 21,3

Filioara 25,5 42,8 17,7 1,1 -0,2 -6,9 10,3

Săcăluşeşti 15,3 15,0 18,9 1,7 -2,0 16,8 13,2

Văratec -3,6 13,0 4,6 5,6 4,7 10,6 7,6AGAPIA 0,7 18,4 13,2 1,2 0,2 4,8 9,2

Bălţăteşti 12,8 2,5 6,0 5,9 1,2 5,5 19,6

Ghindăoani 8,2 18,4 20,2 10,7 12,6 6,5 9,9

Valea Arini 16,4 8,3 13,5 9,2 12,5 7,3 6,6

Valea Seacă 14,6 18,0 9,9 9,7 7,4 10,3 14,9

BĂLŢĂTEŞTI 12,2 10,3 12,6 8,9 8,4 7,0 13,2

Grumăzeşti 6,4 5,6 8,8 5,6 14,4 4,4 16,0

Curechiştea 28,1 9,1 -14,2 28,5 46,3 -1,1 23,3

Netezi - - - - 14,1 93,5 26,5Topoliţa -9,1 26,7 6,2 -2,8 6,4 6,0 8,1

GRUMAZESTI 2,5 13,0 6,7 3,9 15,1 6,0 15,0

Petricani -8,4 20,5 0,3 7,0 7,3 -0,1 20,9

Boiştea 22,6 7,2 17,1 -2,4 18,6 6,1 16,1

Târpeşti 14,8 -2,3 8,3 5,1 6,1 5,2 10,7

Ţolici - - 10,1 20,7 52,9 9,8 24,3

PETRICANI 9,1 8,3 7,8 4,9 14,1 4,5 17,0

Vânatori -3,9 19,8 6,1 1,8 2,8 6,3 15,5

Lunca -2,6 28,4 9,0 2,0 7,7 7,5 24,3Mănăstirea Neamţ -4,1 -4,1 29,0 -17,4 -5,5 10,9 31,6

Nemţişor 5,6 34,0 7,0 -0,6 7,7 2,9 10,5

VÂNĂTORI -2,6 19,6 9,6 -1,0 4,0 6,1 17,2

TOTAL 3,9 17,1 16,5 1,0 11,2 3,2 12,6

Tab. 2.a – Depresiunea Neamţului – ritmul mediu anual de evoluţie a populaţiei înperioada 1775 – 1941 (‰)

Este evident faptul că aceeaşi strategie a fost adoptată şi de o parte dintrevechii autohtoni, dar, fără doar şi poate, experienţa încă vie a transilvănenilor




33

privind mobilitatea teritorială a contat foarte mult, măcar şi în planul luării maigrabnice a unei astfel de decizii3.

Localnicii s-au mulţumit de cele mai multe ori cu o serie de migraţii înspaţiul confinat al depresiunii, lucru dovedit şi de faptul că multe localităţi de aici augenerat nume de familie cu incidenţă sporită pe acest teritoriu şi în prezent.

Următorul interval temporal, 1860 – 1899, îşi revendică cea mai scăzutăvaloare a ritmului mediu anual din timpurile istorice, pentru întreg teritoriuldepresionar cifrându-se la doar 1,0‰. Departe de a fi un fenomen endemic,aceeaşi situaţie era valabilă pentru spaţii mult mai largi (întreaga Moldovă şi nunumai) cauzele acestui declin demografic fiind menţionate atât de cronicar ii epocii,cât şi de o multitudine de autori contemporani - epidemiile de holeră din 1870 – 1872 şi urmările Războiului de Independenţă fiind evenimentele cele mairesponsabile de această evoluţie. În plus, migraţ iile spre zonele mai joase, maislab populate şi cu resurse tentante au continuat, acutizând declinul demografic.

În această perioadă valorile negative îşi extind prezenţa în teritoriu,

afectând oraşul (-5,3‰), dar şi micile aşezări rurale de la poalele dealului Boiştea – satul Boiştea (-2,4‰) şi Blebea (-2,1‰), cel de-al doilea continuându-şi, de fapt,involuţia remarcată şi în etapa precedentă (-2,5‰ între 1835 şi 1860) – natalitateascăzută şi atracţia exercitată de câmpiile de la est conducând la acest rezultat. Ceamai amplă scădere aparţine, însă, satului Mănăstirea Neamţ, cu -17,4‰, reformelefără precedent demarate după Unirea Principatelor Române având ecou şi pe plandemografic, în acest caz diminuarea având la bază – cel mai probabil – un bilanţmigratoriu negativ, în condiţiile în care aşezarea şi-a pierdut semnificativ dinatractivitate în urma secularizării aver ilor mănăstireşti.

Dar, în ciuda unei anumite fragilizări a sistemului de populare, au existat şiacum creşteri ale valorilor ritmului mediu anual comparativ cu intervalul precedent

– ce este drept puţine la număr – la Văratec (5,6‰ faţă de 4,6‰, în condiţiile uneistabilităţi teritoriale mai mari a populaţiei), la Petricani (de la 0,3‰ la 7,0‰ -probabil că aici sosirile de peste munţi au continuat un timp mai îndelungat) şi maiales acolo unde se întemeiaseră recent slobozii: fie la marginea unor sate dejaexistente (Curechiştea, care de la -14,2‰ trece la 28,5‰ - practic avem de-a facecu o dublare), fie ca noi aşezări (Ţolicii, unde afluxul de populaţie, dar şicomportamentul demografic profund natalist al ţiganilor de aici a făcut ca de la10,1‰ ritmul mediu anual de creştere să ajungă la 20,7‰).

Tot acum atrage atenţia şi stabilitatea unor sate componente ale actualeicomune Bălţăteşti (Bălţăteşti-sat şi Valea Seacă) care au conservat valorile

precedente - în condiţii după cum am văzut nu tocmai favorabile – ceea ce nedemonstrează faptul că, în acele vremuri, vigoarea demografică era un atributdefinitoriu al acestor aşezări. Însă regresia identificată anterior a fost rapidabandonată, etapa 1899 – 1912 marcând o revenire la valorile mari, ritmul mediuanual de creştere a populaţiei depresionare atingând acum 11,2‰; calmul social alacestei perioade (cel puţin în comparaţie cu cea de dinainte), inexistenţa

3 I. Muntele (1998, pag. 89) analizând cauzele acestei descreşteri în cadre mai largi respinge ipotezaunui exod rural consistent din arealele afectate, printre argumentele aduse figurând şi lipsa unei tradiţiide emigrare. Lucrurile – credem noi – ar trebui nuanţate, populaţia de origine transilvană (în parte

stabilită doar temporar în Depresiunea Neamţului) având la acea dată din plin o astfel de experienţă, aluării unei decizii radicale. În plus, legăturile dintre aceşti nou veniţi şi teritoriul gazdă nu aveau cum săfie extrem de strânse, astfel încât ruptura socială nu a fost foarte „dureroasă”.






35

care înregistraseră scăderi în perioada anterioară – Topoliţa (acum cu 6,4‰) şiGrumăzeşti (14,4‰) – precum şi noile slobozii, care îşi prelungesc perioada deglorie – Cur echiştea (46,3‰) şi Ţolici (52,9‰). Un al doilea areal congruent dinpunct de vedere al acestui comportament se profila în compartimentul nord-vestical depresiunii, mai precis în actuala comună Vânători, unde inclusiv Mănăstir ea

Neamţ îşi îmbunătăţeşte situaţia, chiar dacă valorile continuă să rămână negative(-5,5‰). În schimb, aşezările pentru care depresia potenţialului demografic din adoua jumătate a secolului al XVII-lea s-a manifestat moderat nu cunosc nici acumsalturi deosebite, în aceste cazuri sistemul nefiind atât de intens solicitat depragurile remarcate (Petricani, Târpeşti, Vânători, Valea Arini, Valea Seacă, Agapia).

Dar perioada 1912 – 1930 reprezintă o nouă inflexiune negativă în evoluţiaritmului mediu anual al populaţiei analizate, acum de 3,2‰, demonstrând iarăşiinstabilitatea condiţiilor social – istorice din România acelor timpuri. Cu toateacestea, trebuie spus faptul că Depresiunea Neamţului continuă să fie un teritoriu

situat sub media provincială, de 6,9‰ (I. Muntele, 1998).Principalul eveniment generator de efecte involutive pe plan demografic l-aconstituit primul Război Mondial, conflagraţia dar şi diferitele dificultăţi social-economice care au însoţit-o determinând apariţia valorilor negative pentru TârguNeamţ (-4,8‰), Filioara (-6,9‰) şi chiar pentru Curechiştea (-1,1‰, pe fondul unorefective încă fragile numeric). Acum şi Ţolicii îşi diminuează mult valoarea acestuiindicator, care coboară până la 9,8‰.

Cu toate acestea, creşterile nu lipsesc, ele aparţinând satelor cu potenţialdemografic ridicat şi care, probabil, au fost mai puţin afectate de recrutări şi implicitde pierderile populaţiei combatante – Bălţăteşti, Vânători, Blebea şi Valea Seacă.Dar, în ciuda războiului, cel puţin pentru Blebea şi Vânători este posibil să mai fi

existat încă unele fluxuri firave cu origine transcarpatică, de genul regrupărilorfamiliale, care să fi anulat minusurile acumulate, lipsa unor informaţii mai exactenepermiţând ca această teză să depăşească stadiul ipotetic. Tot cu caracteristiciascendente atrage atenţia şi consistenţa valorii calculate pentru recentul (la aceadată) sat Netezi, de 93,5‰, dar referirea la cifrele absolute (de la 30 la 150locuitori) reduce mult din spectaculozitatea dinamicii, chiar dacă demonstreazăatracţia pe care a exercitat-o iniţial această aşezare.

Şi satele cu amprentă monastică au înregistrat majorări ale ritmului mediuanual – Agapia de la -0,2‰ la 5,5‰, Văratec de la 4,7‰ la 10,6‰, iar MănăstireaNeamţ de la -5,5‰ la 10,9‰ - ceea ce nu trebuie să surprindă, deoarece

întotdeauna, ulterior perioadelor de restrişte socială, populaţia monastică a crescut din punct de vedere numeric (în consonanţă cu caracteristicile psihologice alefiinţei umane, cu tendinţa omului de a căuta apărare şi sprijin divin, mai ales înmomentele dificile ale vieţii).

Cu excepţia finalului, următoarea etapă - delimitată de recensăminteleefectuate în anii 1930 şi 1941 - a fost sensibil mai calmă, revigorarea economicămanifestă la nivel naţional având efect şi pe plan demografic, astfel încât pentruDepresiunea Neamţului ritmul mediu anual de creştere a populaţiei se cifra la12,6‰, depăşind pentru întâia oară valoarea provincială, de 11,9‰. Dimensiuneaacestui plus demografic situează Depresiunea Neamţului în rândul arealelordinamice din acele timpuri, atribut caracteristic şi altor depresiuni subcarpatice

moldave, de exemplu Depresiunea Tazlău–Caşin sau unele depresiuni din sectorulde Curbură (Câmpuri, Mera, Vidra). Semnificativ este şi faptul că această creştere




36

substanţială s-a realizat în cvazitotalitate pe baza bilanţului natural, fluxurileromâneşti de peste munţi sau cele alogene având acum dimensiuni neglijabile (în1930 existau aici 2.494 evrei iar pentru 1941 apreciem numărul lor ca fiind maimare cu aproximativ 150 persoane). Cea mai apreciabilă accelerare a revenit, deregulă, satelor mari, dinamice, care depăşeau cu mult valoarea locală – Lunca

(24,3‰), Petricani (20,9‰), Agapia (21,3‰), Bălţăteşti (19,6‰) – toate acestelocalităţi având o bază economică solidă, fie că era vorba de exploatarea şiprelucrarea lemnului, de un turism (balnear ori de pelerinaj şi recreere) aflat încreştere sau de agricultură. Şi satele noi se conformau acestei dinamiciascendente, Netezi (26,5‰, mult mai puţin decât valoarea anterioară, dar încontinuare peste medie), Curechiştea (23,3‰) şi mai ales Ţolici (24,3‰)cunoscând acum o perioadă deosebit de fastă. O creştere însemnată a ritmului acunoscut şi Mănăstirea Neamţ, de 31,6‰ (maximul acestei perioade), aceastăaşezare mai degrabă monastică revenind – pe baza prosperităţii economiceconjuncturale - la valorile mari de la jumătatea secolului al XIX-lea. Nici pentru Agapia cifra nu este mică (21,3‰ acum), iar dinamica este susţinută, ceea ce nuse poate af irma despre Văratec, unde ponderea mult mai mare a populaţieimonastice în cadrul populaţiei totale face să apară o uşoară involuţie (de la 10,6‰se ajunge la 7,6‰).

În restul teritoriului descreşteri de ritm mai înregistrează doar Săcăluşeştii(13,2‰ faţă de 16,8‰ anterior), pentru acest sat aici regăsindu-se începuturiledescreşterii care continuă şi în prezent. Apropierea faţă de Târgu Neamţ şilegătura relativ facilă cu Piatra Neamţ (aflată atunci şi ea în plină dezvoltare) aufăcut ca, pe fondul unei populaţii reduse numeric, mica aşezare rurală să nu poatăface faţă forţelor de atracţie exercitate în principal de aceste două oraşe – exempluclasic al modului în care acţionează principiile newtoniene pe tărâmul realităţii

umane-geografice.

Bilanţul natural(‰)

Târgu Neamţ -8,3

Agapia 15,2

Bălţăteşti 22,3

Grumăzeşti 21,7

Petricani 20,2

Vânători 19

Tab. 3 – Depresiunea Neamţului - bilanţul natural al populaţiei în anul 1948

Cel mai scurt interval temporal din succesiunea analizată, cel dintre 1941şi 1948, prezintă un ritm mediu anual de evoluţie negativ, de -6,1‰, situat întremedia provincială (-8,8‰) şi cea naţională (-2,2‰). Fapt valabil pentru areale multmai extinse, scăderea s-a datorat în primul rând celui de-al doilea Război Mondial,pr ecum şi epidemiilor care au însoţit acest flagel. În realitate, cel mai probabil esteca descreştere numerică să fi fost specifică doar pentru prima parte a acestuiinterval, deoarece, conform datelor furnizate de Arhivele Statului din Piatra Neamţ , în anul 1948 bilanţul natural se refăcuse rapid şi prezenta cifre destul de

consistente, doar pentru Târgu Neamţ valoarea fiind negativă (tab. 3).




37

Evident, a contat foarte mult şi emigraţia populaţiei evreieşti, cantonată încvazitotalitate în oraş; conform estimărilor noastre până în anul 1948 plecaserădeja din depresiune aproximativ 70% dintre reprezentanţii acestei etnii (sau altfelspus, circa 1.800 persoane). În consecinţă, în acest interval oraşul a pierdut înmedie 2,42% dintre locuitori anual, o descreştere apreciabilă fiind caracteristică şi

Humuleştilor (-10,4‰). Pentru restul aşezărilor scăderea nu a depăşit valoarea de-1%, iar în compartimentul sudic şi în cel estic al depresiunii au existat chiarcreşteri, în legătură directă cu bilanţul natural – 1% pentru Grumăzeşti, 8,3‰pentru Curechiştea, şi 3,9‰ pentru Târpeşti 2,1‰. La Văratec, dezechilibrulstructurii pe sexe a făcut ca dimensiunea pierderilor cauzate de război să fie multmai mică, valoarea ritmului mediu anual de creştere fiind de 3,7‰; î nsă cu totulaltfel au stat lucrurile în cazul Agapiei (-5,4‰ datorită faptului că aici pondereapersonalului monastic este mai redusă) şi în cel al Mănăstirii Neamţ (-8,9‰, dinaceleaşi motive ca în exemplu anterior, la care se adaugă faptul că un anumitnumăr de călugări au funcţionat în timpul războiului, voluntar, ca preoţi militari).

Anii care au urmat (în cazul analizei noastre este vorba de perioada 1948 – 1956) nu au mai inclus conflagraţii, cel puţin în înţelesul clasic al cuvântului, cutoate că profundele transformări sociale, politice şi economice nu s-au derulat pecăi foarte ortodoxe. Dar, în ciuda cunoscutelor dificultăţi ale epocii, ritmul mediuanual de evoluţie a populaţiei din Depresiunea Neamţului a atins cote ridicate,echivalente celor din urmă cu un secol (16‰, destul de aproape de mediaMoldovei, de 18,7‰). Explicaţia acestei redresări rapide, a acestei vitalităţidemografice de excepţie se regăseşte în reducerea serioasă a valorilor mortalităţii, în condiţiile în care natalitatea se menţinea ridicată. Un alt argument al creşteriinaturale a populaţiei îl constituie faptul că plecările evreilor erau atunci mult maireduse faţă de nivelul anterior, iar dezvoltarea industriei nu punea încă în mişcare

mase importante de oameni, astfel încât rolul bilanţului migratoriu a fost minim. Cu toate acestea, punctual şi bilanţul migratoriu a fost principalul motor al

evoluţiei, dar acest lucru s-a petrecut numai în condiţii speciale, mai exact în cazulaşezărilor cu amprentă monastică, fie în sens crescător – aşa cum s-a întâmplat laMănăstirea Neamţ, unde cifra de 59,4‰ nu putea fi atinsă în alt mod – fie în sensdescrescător – la Văratec, unde valoarea de -10,4‰ ilustrează începutulpersecuţiei asupra aşezămintelor mănăstireşti.

Dacă anterior ritmurile accelerate nu erau caracteristice compartimentuluivestic al depresiunii, acum tocmai aici creşterile se grupează cel mai strâns – 26,8‰ la Nemţişor, 20,0‰ la Vânători şi 19,5‰ la Lunca, în toate cazurile valorile

anterioare fiind negative – dar la cote comparabile se situează şi alte sate cupotenţial demografic consistent: Ţolici (31,4‰), Filioara (22,2‰), Humuleşti(24,7‰) şi Petricani (20,3‰). Tot pe baza bilanţului natural se revigorează şi TârguNeamţ, care atinge în această perioadă un ritm de 16,3‰. Dar acum seevidenţiază şi primii germeni ai îmbătrânirii demografice, creşterea valorilor înregistrată la Blebea (4,3‰), la Boiştea (8,4‰) şi la Săcăluşeşti (7,9‰) situându-se mult sub media depresiunii.

Drept urmare a liberalizări întreruperilor de sarcină (în anul 1957),intervalului 1956 – 1966 îi revin valori mai reduse ale ritmului mediu anual, de11,8‰ pentru întreaga depresiune (urmare mai ales a regresului bilanţului natural),cu o discrepanţă evidentă între cele două medii de locuire. Doar Târgu Neamţ (cu

22,3‰) şi o parte dintre periferiile sale rurale înregistrează creşteri comparativ cuperioada precedentă - Blebea (7,3‰) şi nou înfiinţatul cartier Humuleştii Noi




38

(120,5‰) - contând atât procesul de industrializare, deja demarat, cât şi sosireaunei părţi din populaţia dislocată din zona lacului de acumulare Izvorul Muntelui(aproximativ 700 persoane din cele 18.760 câte au fost strămutate în total). Singura excepţie în afara teritoriului administrativ urban cu caracteristicicongruente o repr ezintă Ţolicii (care ajung la 33,9‰), ţiganii de aici conservând un

comportament demografic deja abandonat de majoritari, mult mai rapid contaminaţide modernitate.

În rest, valorile se înjumătăţesc sau se reduc chiar mai mult, la contactul cudebutul industrializării (acum se regăsesc începuturile marilor lucrări hidrotehnice,cu mari solicitări în ceea ce priveşte forţa de muncă) spaţiul rural însuşindu-şi noiatribute repulsive.

Cele mai ample diminuări se observă în cazul aşezărilor rurale maiizolante, cu situare mai puţin favorabilă în raport cu căile de comunicaţie, situaţie încare populaţia a optat pentru varianta exodului. Astfel se prezenta situaţia atuncipentru Târpeşti (-1,8‰), Lunca (6,7‰), Nemţişor (7,9‰) şi Ghindăoani (6,2‰).

Însă cazul cel mai grav era cel al localităţilor Agapia şi Văratec, ambele cuvalori negative (-2,9‰, respectiv -17,1‰ cea de-a două continuând de fapt traseuldescendent început anterior) datorate bilanţului migratoriu negativ, în condiţiile încare sunt cunoscute persecuţiile la care a fost supusă atunci populaţia monastică feminină, obstrucţiile manifestându-se cu intensitate sporită în această situaţie. Înschimb, pentru Mănăstirea Neamţ cifrele sunt în continuare remarcabile (22,1‰) şise datorează, în mare parte, afluxului suplimentar al tiner ilor veniţi să seinstruiească la seminarul teologic de aici, unul dintre puţinele din ţară care aurezistat de-a lungul perioadei comuniste.

Ritmul mediu anual de evoluţie a continuat să scadă şi între anii 1966 şi1977, până la 7,4‰, cu toate că, cel puţin într -o primă fază, măsurile legislative

adoptate în vederea creşterii natalităţii şi-au făcut efectul. Însă pentru DepresiuneaNeamţului acest lucru nu a fost suficient, la fel cum nici industrializarea încă destulde fragilă a Târgului Neamţ nu a reuşit să capteze o parte importantă a fluxurilor depopulaţie cu origine rurală. Mai mult, chiar şi oraşul înregistrează acum un bilanţmigratoriu negativ, centrele industriale din vestul şi sud-vestul ţării şi locurile demuncă bine retribuite din domeniul exploatărilor miniere exercitând o atracţiedeosebită asupra localnicilor. Pentru unele sate mici, precum Blebea (-0,8‰) şiNetezi (-12,5‰), această etapă marchează începutul unei grave (şi ireversibile?)decadenţe, mai ales pentru tineri oricare soluţie economică şi socială urbană fiindmai bună decât cea de acasă. În ciuda unui bilanţ natural mereu excedentar,

pentru prima (şi deocamdată singura) dată chiar şi Ţolicii înregistrează pierderi depopulaţie (-2,1‰), destinaţia preferată a celor de aici fiind oraşele transilvănene,cele bănăţene, dar şi – mai aproape – Piatra Neamţ.

Comparativ cu perioada anterioară se petrece o schimbare de ştafetăfoarte interesantă între localităţile cu populaţie monastică, în sensul că de aceastădată creşterile de ritm caracterizează Agapia şi Văratecul (2,9‰ respectiv 3,6‰), în timp ce Mănăstirea Neamţ îşi apropriază uşoare valori negative, de -0,3‰. Acestlucru nu înseamnă că puterea comunistă şi-a schimbat ţinta obstrucţiilor, ci doar căavem de-a face cu o reconsiderare a atitudinii faţă de aceste aşezăminte (legat derăcirea relaţiilor cu Moscova), astfel încât, în realitate, personalul monastic acrescut numericeşte în toate cele trei cazuri, pentru valoarea negativă a Mănăstirii

Neamţ fiind responsabilă – cel mai probabil - populaţia laică a localităţii, cu unbilanţ migratoriu deficitar .




39

Faţă de nivelul anterior , creşteri demografice - dar în cea mai mare parteminore - se mai semnalau la Bălţăteşti (10,6‰, în relaţia directă cu revigorareastaţiunii balneoclimaterice, dar şi cu o anumită industrializare), la Topoliţa (11,9‰ beneficiind de apropierea de oraş, precum şi de specializarea negustorească carenu a încetat nici chiar în acele timpuri), la Târpeşti şi la Lunca (1,5‰ respectiv

7,4‰, pe baza unei anumite stabilităţi teritoriale a populaţiei, al cărei puseumigratoriu se înregistrase în anii precedenţi).

Intervalului 1977 – 1992 îi revine cea mai lungă durată, dar tot aici seinclude şi anul de cotitură 1989, astfel încât, din ambele motive, ar fi fost binevenitun recensământ la nivelul anilor ´80. Pe parcursul celor 15 ani populaţia depresiuniia înregistrat o nouă creştere, în medie cu 9,4‰ pe an, însă acum se remarcă ceamai tranşantă separaţie între cele două medii de locuire, ponderea demograficămare a oraşului fiind cea care a stabilit, pe ansamblu, traseul ascendent. Aceastăevoluţie este firească, deoarece Târgu Neamţ abia acum cunoaşte cu adevărat unproces mai accelerat de industrializare şi de modernizare edilitară (locuinţele de tip

bloc se extind, străzile sunt modernizate, apa curentă nu mai este o raritate), astfel încât alura generală devine cu adevărat urbană şi în consecinţă mai atractivă, iarritmul mediu anual de evoluţia ajunge la 36,5‰. Mai mult, chiar dacă nu există dateoficiale, cercetările de teren ne-au arătat că în această perioadă predominante aufost sosirile din spaţiul rural depresionar, astfel încât putem spune că în aceşti ani,prin adăugarea de noi calităţi, Târgu Neamţ şi-a reconsiderat (reconfirmat,recucerit) aria de influenţă. Bineînţeles, aceste migraţii s-au soldat şi cu o întineriredemografică, fapt care s-a răsf rânt, la rândul său, asupra valorilor bilanţului natural.

Absolut izolat apar creşteri şi în cazul aşezărilor rurale, dar ele suntreduse, şi s-au produs pe baza unei populaţii mai puţin afectată de îmbătrânireademografică (Filioara, cu 3,1‰) la care uneori s-au adăugat şi particularităţile

etnice, nataliste (la Ţolici, cu 8,3‰). Creşterea considerabilă marcată în dr eptulsatului Valea Arini, de 41,3‰ reprezintă doar o iluzie statistică şi este rodulreconsiderării administrative a limitei cu Bălţăteştii în relaţie cu care se juxtapune. Ca dovadă, centrul de comună înregistrează cea mai mare scădere demografică, de -21,6‰ pe an, fapt departe de adevăr în ciuda exodului rural identificat.

În rest, satele care începuseră anterior scăderea demografică continuăaceastă tendinţă, în majoritatea cazurilor cu o intensitate sporită – Ghindăoaniiajung la -14,9‰, Săcăluşeştii la -11,3‰, Boiştea la -0,6‰, Târpeştii la -0,7‰ -cauzele acestei regresii ţinând de acutizarea îmbătrânirii demografice şi deintensificarea migraţiilor cu destinaţie urbană.

Cu toate acestea, situaţia nu prezenta elemente îngrijorătoare, cel puţin încomparaţie cu etapa următoare, 1992 – 2002, când descreşterea numerică apopulaţiei depresiunii mai poate fi comparată doar cu cea caracteristică anilor 1941 – 1948. Ritmul cu care se realizează restrângerea (implozia?) este de -1,5‰ anual,dar de această dată valorile negative se regăsesc doar pentru 29% dintre aşezăriledepresiunii, faţă de 50% în intervalul precedent. Şi acum tot ponderea oraşuluieste cea care înclină balanţa, scăderea medie anuală de -18‰ având cauzeregăsite pe cadre mult mai largi – un bilanţ natural negativ sau oricum foarte redus(grav afectat de noua liberalizare a posibilităţilor de întrerupere a sarcinii), decăderea industrială, scăderea generală a nivelului de trai şi implicit migraţiilespre Occidentul european şi spre America de Nord.

Cea mai mare parte a satelor cu situare excentrică în raport cu principalelecăi de comunicaţie - cu un regres, după cum am văzut, deja început –




40

înregistrează în decursul acestor zece ani minusuri demografice semnificative, aiciregăsindu-se Ghindăoanii (-10,6‰), Blebea (-7,6‰) şi Curechiştea (-5,4‰),aşezări care se erijează într -un fel de poli locali ai repulsivităţii. O altă serie delocalităţi, car deţineau anterior caracteristici foarte asemănătoare, reuşesc acum săse sustragă (temporar sau definitiv?) unui destin ce părea implacabil, aici

încadrându-se Săcăluşeştii (3,8‰) care au devenit atractivi datorită apropierii deoraş şi ca urmare a preţurilor mai accesibile ale terenurilor, Boiştea (0,8‰) şiNetezi (14,7‰), în relaţie cu revenirile foştilor citadini, nu mai importante decât înalte cazuri, dar care s-au grefat pe comunităţi locale reduse numeric. O nouăreajustare administrativă a limitelor de vatră face ca valorile acestui indice valabilepentru Valea Arini (-69,5‰) şi Bălţăteşti (39,0‰) să fie neconforme cu realitatea şi în consecinţă inutilizabile.

În comparaţie cu perioada anterioară, un oarecare dinamism demograficse remarcă în cazul periferiilor sudice ale Târgului Neamţ, la Humuleşti (acum cu6‰) şi la Humuleştii Noi (4,4‰) şi în cel al satelor care includ o populaţie monahală importantă, Agapia (4,4‰) şi Văratec (5,6‰). Pentr u Mănăstirea Neamţ,cifra de -6,4‰ (oricum, mai rezonabilă decât cea a intervalului precedent) estemotivată de dimensiunea mai redusă pe care au cunoscut -o fluxurile de reveniredin mediul urban şi de îmbătrânirea demografică mai accentuată a populaţiei civile.Tot aceste reveniri acasă justifică şi plusurile marcate de Topoliţa (1,9‰), Petricani(7,8‰), Lunca (6,5‰) sau Valea Seacă (6,3‰), aceste creşteri cantitative nefiinddublate de îmbunătăţiri calitative – în toate aceste cazuri procentul ce revinevârstnicilor creşte între 1992 şi 2002.

Dar cea mai considerabilă evoluţie din depresiune a ritmului mediu anualde creştere aparţine (şi acum) Ţolicilor, cu 27,3‰, urmare a natalităţii ridicate şi aunui debut mai tardiv al migraţiilor internaţionale explicat de pauperitatea endemică

(de origine socială) a celor de aici.

În final, ca o concluzie la aceste consideraţii calitative şi cantitative, nu estelipsită de interes o privire pe verticală a evoluţiei numerice a populaţiei care să ia încalcul creşterea între momentele extreme ale şirului de date (mai exact între 1775şi 2002, cu menţiunea că pentru satele mai recente intervalul temporal este evidentmai puţin extins). Punerea în practică a acestui demers relevă următoareatipologie:- aşezări cu creştere demografică atenuată – care pe parcursul perioadei

analizate au înregistrat creşteri de până la 500%, o categorie cu largă

reprezentare teritorială în care se includ fie o serie de sate mari dinproximitatea urbană, care au adoptat mai repede comportamentul demograficmodernist (Grumăzeşti – 380%, Topoliţa – 375%, Bălţăteşti – 383%), fie altelemici aflate de mai mult timp într-un accentuat fenomen de îmbătrânire (Blebea – 262%, Săcăluşeşti – 281%). Prezenţa aici a Petricanilor (475%) şi aTârpeştilor (300%) este motivată de atractivitatea destul de firavă a acestorsate, incapabile să reţină într -o manieră mai autoritară nici populaţia autohtonăşi nici fluxurile de origine transcarpatică. Pentru Agapia (244%) şi pentruMănăstirea Neamţ (150%) incidenţa şi mai ales forţa imixtitunilor politice nu apermis o evoluţie mai consistentă, la fel cum pentru Humuleştii Noi (436%)factorul timp se dovedeşte a fi decisiv.

- aşezări cu creştere demografică moderată – între 500% şi 800%, apropiatăvalorii generale a Depresiunii Neamţului (655%). Aici se încadrează Vânătorii




41

(547%), localitate cu o constantă prosperitate economică ce justifică ostabilitate a populaţiei peste medie (la 1775 era cea mai mare aşezare adepresiunii, cu 970 locuitori depăşind Târgu Neamţ, cu 890 locuitori) şiGhindăoanii (728%), cu un sistem demografic iniţial bine închegat, dar ulteriorgrav afectat de exodul spre oraşe sau, recent, de plecările la muncă în

str ăinătate. Pentru Valea Arini (645%) şi Boiştea (594%) precumpănitoare afost îmbătrânirea demografică.

- aşezări cu creştere demografică puternică – de la 800% până la 1.500%,situaţie valabilă cu precădere pe rama dinspre munte a depresiunii, laNemţişor (814%), Lunca (801%), Filioara (841%), Valea Seacă (1.018%) şiVăratec (1.125%) – primele patru fiind sate de dimensiune medie, oarecumdefavorizate în raport cu principalele căi de comunicaţie, pentru care procesulde îmbătrânire demografică se derulează ceva mai încet. În cazul Vărateculuia contat foarte mult nivelul scăzut de plecare, cu doar 90 locuitori în 1775.Secundar, acest tip de creştere se întâlneşte şi în cazul Humuleştilor (892%) şi

în cel al satului Netezi (1145%), localităţi atractive mai ales la începutulsecolului trecut.- aşezări cu creştere demografică explozivă (în plan local) – care depăşeşte

valoarea de 1.500%, aşa cum s-a întâmplat, în primul rând, la Târgu Neamţ(1.752%). Trebuie menţionate largile oscilaţii demografice ale acestui oraş, cu930 locuitori în anul 1800 şi 7.398 în 1860, pentru ca în 1860 să numere 6.784locuitori. Aici se mai includ Curechiştea (1.765%), dar care se află într -ouşoară scădere în ultimii 30 de ani şi Ţolici (cu 2.263%, valoarea maximă adepresiunii).

Privind în ansamblu evoluţia numerică a populaţiei din Depresiunea

Neamţului se profilează cu claritate câteva trăsături. Punctul de plecare îl constituiecaracterul sistemului de aşezări de aici, vechi şi stabil, care nu a permis o dinamicăaccentuată, î nfiinţarea de noi localităţi neavând efecte remarcabile, în timp cesiliştirile lipsesc (cel puţin pentru perioada analizată), astfel încât această micădepresiune a înregistrat, cu o singură excepţie (intervalul 1930 – 1941), valori aleritmului mediu anual de creştere inferioare mediei provinciale. Cu toate acestea,apartenenţa la sistemul de populare moldovenesc este certificată mai ales demodalitatea în care s-a realizat creşterea, cu numeroase „acumulări” şi „eroziuni”demografice determinate de o multitudine de factori: politici (războaiele), ideologici(prigonirea mănăstirilor din perioada guvernării comuniste), sociali (fluxul şi refluxul

populaţiei evreieşti, sosirile de peste munţi şi plecările spre câmpiile din est),legislativi (modificările şi revizuirile din domeniul controlului demografic sau cele ceprivesc trecerea frontierelor), economici (industrializarea şi mai ales discrepanţa peacest plan î ntre cele două medii) şi naturali (epidemiile, foametea, etc.).

III.1.2. BILANŢUL TOTAL AL POPULAŢIEI

În acest stadiu al analizei vom face o trecere în revistă a evoluţiei bilanţuluitotal al populaţiei din Depresiunea Neamţului între anii 1966 şi 2002, identificareaşi explicarea unor aspecte mai discrete constituind obiectul cercetării atunci cândvom detalia elementele constitutive ale acestui indicator demografic.

Astfel, dacă valoarea medie a perioadei analizate este de 5,5‰, pentruspaţiul rural ea constituie un plafon de neatins, singura comună care se apropie




42

întrucâtva fiind Petricani (4,6‰), cu un potenţial demografic superior indus cuprecădere de populaţia satului Ţolici. Nici Vânătorii nu sunt foarte departe, ciframedie de 4,4‰ având ca motivaţie o anumită stabilitate teritorială a celor de aici, încondiţiile unui plus local de prosperitate materială regăsită pe parcursul întreguluiinterval. Evident, această situare rurală sub media depresiunii este o urmare

directă a influenţei valorilor urbane (cu o medie de 12,1%), de-a lungul celor peste30 de ani luaţi în calcul, Târgu Neamţ deţ inând întotdeauna peste 30% dinpopulaţia totală a depresiunii.

De altfel, oraşului îi revin cele mai mari valori (13,5‰ între 1966 şi 1977 şi26,1‰ între 1977 şi 1992 – fig. 4), urmare a unei anumite atractivităţi generate deindustrializarea sprijinită de guvernarea comunistă, însă trebuie ţinut cont şi defaptul că această atracţie a fost şi rodul unei schimbări de percepţie socială(independentă de obiectivele comunismului, dar ajutată prin ricoşeu de acesta). Acum dispare frica ţăranului tradiţional faţă de mediul urban, pierderea saurenunţarea benevolă la vechile rădăcini (de multe ori stânjenitoare pentru individulcare activa într-un spaţiu social confinat) este înlocuită de speranţele unui nou început. De fapt, la o scară mai mică, funcţionează aceleaşi legităţi psihologicecare au pus în mişcare de-a lungul secolelor mari mase de migranţi, nu neapărat înlimitele aceluiaşi spaţiu naţional. Această ruptură iniţială trebuie să fi fost destul dedificilă şi de aceea ea a afectat mai ales tineretul rural, în parte mai speculativ şimai dornic de nou, în parte mai optimist în raport cu promisiunile noului regim. Atunci exista posibilitatea efectuării unui salt considerabil (şi nesperat) pe scarasocială, atunci totul se rearanja şi se reorienta, atunci trebuia să alegi o„trambulină” cât mai elastică, diferită de cea tradiţională, încătuşată în cutume şiprecepte aproape imuabile.

Peste ani, o nouă basculare de amploare – renunţarea la comunism –

aduce alte schimbări, vizibile şi prin prisma bilanţului total al populaţiei urbane. Anduranţa scăzută a industriei din Târgu Neamţ în condiţiile liberalizării pieţelor s-asoldat cu creşterea continuă a numărului de şomeri, a provocat o nesiguranţămaterială şi socială care şi-a găsit în migraţiile pentru muncă în străinătate unadevărat colac de salvare; acum valorile devin negative, de -8,4‰ între 1992 şi2002.

În tot acest context social ruralul din depresiune a suferit mutaţii destul dediverse. În ciuda plecărilor spre oraş, cele mai multe comune au înregistrat pentru întregul interval valori pozitive ale bilanţului total, a căror justificare necesită oanaliză individuală. Astfel, Vânătorii au beneficiat de nivel economic superior şi de

o situare favorabilă, Agapia a resimţit mai puţin pierderile demografice, populaţiamonastică nefiind angrenată în acest tip de mişcări (excepţie făcând persecuţiile deprovenienţă centrală, dar care nu s-au menţinut pe perioade foarte întinse şi caatare nu şi-au pus amprenta decisiv asupra evoluţiei generale), în timp cePetricanilor le este caracteristică o natalitate de excepţie (cel puţin în plan local)care a anulat pe deplin efectele exodului rural.

O cu totul altă evoluţie a fost caracteristică comunelor Bălţăteşti şiGrumăzeşti; chiar dacă pentru unele sate (Topoliţa, Bălţăteşti) situarea în raport cucăile de comunicaţie, proximitatea urbană şi nivelul de dezvoltare economică aufost argumente considerabile, ele nu au fost şi suficiente pentru a influenţa în senscrescător valorile negative ale bilanţului total pe comună, apărute în ambele cazuri

ulterior anului 1977.




43

Fig. 4

Existenţa în interiorul fiecărei unităţi administrative a unor aşezări mai maridin punct de vedere demografic, dar cu o polaritate social – economică inversă adeterminat apariţia deficitelor sesizate; atât Grumăzeştii, cât şi Ghindăoanii, au înclinat decisiv balanţa, relativa izolare şi mai ales consecinţele destructurării unorsocietăţi mai bine ancorate în tradiţionalism decât cele anterior pomenite făcând ca

adoptarea unor decizii importante – aşa cum este cea a părăsirii satului natal – săimpună soluţii categorice. De altfel, această strategie de viaţă s -a conservat şi




44

după 1989, populaţia celor două comune însoţind cu o frenezie suplimentarăoraşul în cadrul migraţiilor cu destinaţie occidentală.

III.1.3. NATALITATEA

Indicator demografic de importanţă majoră în analiza geografică a uneipopulaţii, natalitatea reprezintă, în realitate, o rezultantă a unei sume de factori,mai mult sau mai puţini cuantificabili, în prima categorie incluzându-senupţialitatea, divorţialitatea şi fertilitatea populaţiei, iar în secunda - nivelul generalde trai, gradul de ocupare şi de participare al femeilor la viaţa socială şi economicăa comunităţii, descoperirile făcute de medicină în domeniul contracepţiei şischimbările survenite în politica demografică statală.

Nupţialitatea - în ceea ce priveşte acest indicator demografic se constatăo evoluţie extrem de oscilantă şi cel mai adesea cu o valoare net inferioară medieipe ţară, intrând în evidentă contradicţie cu valorile constant ridicate ale natalităţii.Divergenţele se manifestă însă şi pe alte planuri, Depresiunea Neamţului erijându-se într-un fel de exemplu invers, faţă de cel adus în discuţie de I. Muntele (1998), în care autorul remarcă pentru Soveja şi Ţara Dornelor prezenţa unei nupţialităţiactive, dar şi a unei natalităţi reduse.

În cadrul depresiunii, valori aproape întotdeauna superioare faţă de medialocală a întregii perioade a înregistrat doar oraşul, cu un ecart maxim înregistrat înanul 1974 (10,4‰ faţă de 7,5‰), efect al infuziei de populaţie tânără şi altransplantării unor cutume sociale de sorginte rurală. Chiar dacă atracţia industrialăa scăzut considerabil după 1989 şi tradiţiile sunt încetul cu încetul abandonate,tinereţea demografică a Târgului Neamţ rămâne superioară restului depresiunii şi

justifică existenţa unor valori mari ale nupţialităţii în ultimii ani, dar de această datăpe fondul unei evoluţii mult mai sinuoase, efect al creşterii gradului de nesiguranţăsocială. Oricum, pentru oraş se identifică o perioadă de timp, delimitată de anii1993 şi 1998 în care scăderea a fost mai pregnantă (6,3‰ în 1994, de exemplu); în condiţiile în care migraţiile cu destinaţie occidentală erau încă firave, aceastăevoluţie descendentă trebuie legată de falimentarea celor mai reprezentativeunităţi industriale de aici survenită tocmai în aceşti ani (fig. 5).

Trebuie să remarcăm, totuşi, faptul că renunţarea la sistemul comunist a jucat iarăşi rolul unui prag de inversare, de răsturnare a evoluţiei, timp de patru ani(între 1990 şi 1993) valorile nupţialităţii fiind superioare anilor precedenţi – 7,1‰ în

1989 şi 9,3‰ în 1991 (iată că efectele redobândirii libertăţii sociale şi individuale pot fi, uneori, neaşteptate). În plus, contingentele născute în anii 1967 şi 1968ajunseseră acum la o vârstă la care întemeierea unei familii este un fapt firesc.

În ciuda exodului tinerilor spre mediul urban, trei dintre comuneleDepresiunii Neamţului marchează pentru întreaga perioadă valori egale sau chiarsuperioare mediei locale, atenţia fiind atrasă mai ales de Petricani (7,6‰ faţă de7,3), unde structura etnică reală nu îşi face simţit efectul printr -o nupţialitatescăzută, aşa cum semnala I. Muntele (1998) pentru alte zone ale Moldovei,aceasta putând fi o dovadă a gradului mai ridicat de asimilare a ţiganilor de aici(dar trebuie ţinut cont şi de prezenţa mai semnificativă a cultelor neoprotestante înaceastă comună). Pentru Bălţăteşti şi Grumăzeşti mediile individuală este egală cu

cea a depr esiunii, dar în timp ce prima prezintă valori superioare mai ales după1989 (11,1‰ în 1996, de exemplu), cea de a doua îşi datorează poziţionarea




45

valorilor mai mari din primii ani ai intervalului (1966 – 1969) şi din primii patru anipostcomunişti (11,4‰ î n 1991).

Fig. 5

Valorile cele mai reduse revin mai întotdeauna Agapiei, fără să fie exclusenici unele situări conjuncturale peste medie, fie la începutul anilor '70, fie la cel al

anilor '80 (8,8‰ în 1988, cea mai mare valoare a acestei comune), fie la jumătateaultimului deceniu (dar în 2002 se ajunge la 3,3‰, minima absolută a depresiunii).




46

Fig. 6

Dacă în cazul anterior prezenţa unei importante comunităţi monahalemotivează pe deplin trăsăturile evolutive ale nupţialităţii, pentru Vânători acestargument – chiar dacă adăugăm şi seminariştii din cadrul Mănăstirii Neamţ - nu justifică în totalitate valoarea medie a intervalului 1966 – 2002, de 6,5‰. Pentru Agapia această populaţie cu statut special reprezenta 21,7% din total în 1992 şi19,3% în anul 2002, în timp ce pentru Vânători procentele sunt de 2,6%, respectiv3%.




47

Fig. 7

De altfel, cifrele mai consistente ale Vânătorilor - dar fără să fiespectaculoase - se dispun fără excepţie tocmai în intervalul 1990 – 1995 (când şinumărul călugărilor a crescut), după care se revine la valorile tradiţional mai mici(4,2‰ în anul 2002), astfel încât cea mai plauzibilă explicaţie a nupţialităţii destul

de reduse o reprezintă adoptarea mai rapidă de către populaţia de aici a unorelemente de modernism demografic, chiar mai înaintea oraşului, unde, pe anumite




48

planuri, modelul tradiţionalist moldovenesc adus de nou veniţi a predominat4.Localizarea acestei comune în compartimentul vestic al Depresiunii Neamţului şicaracterul de pasaj în raport cu fluxurile de populaţie de peste munţi şi-au pusamprenta şi pe acest plan al unei calibrări mai aparte a strategiei personale deviaţă.

Divorţialitatea - spre deosebire de nupţialitate este mult mai dependentăde prevederile sistemului legislativ şi ca atare suportă influenţa directă a normelor în vigoare. La acest capitol, populaţia din Depresiunea Neamţului s-a menţinut întotdeauna sub media pe ţară, diferenţele fiind cel mai adesea destul de mari (deexemplu în 1966 media depresiunii a reprezentat doar 23,1% din media naţională).

Referindu-ne doar la Moldova, cercetător ii care au studiat aceste aspectedemografice (I. Muntele, 1998) observă existenţa unui gradient est - vest separatde axa Siretului, cu valori sensibil mai ridicate pentru partea vestică. Această liniede demarcaţie nu este, însă, foarte rigidă Depresiunea Neamţului şi aria învecinatăavând mai degrabă caracterul unei zone intermediare între cele două tipuri decomportament, conturându-se astfel o anumită distonanţă a depresiunii faţă derestul Moldovei vestice.

Se observă o dispunere foarte caracteristică a valorilor medii pentru întreaga perioadă, cu o discrepanţă foarte evidentă între cele două medii de locuire (fig. 6). Astfel, maxima aparţine tot oraşului (1,1‰ faţă de 0,7‰ pentru întreagadepresiune), în timp ce ruralul este acum foarte unitar, valorile concentrându-se peo distanţă foarte redusă, de doar 0,2-0,4‰ pentru Grumăzeşti, 0,5‰ pentru Agapia, Bălţăteşti şi Vânători şi 0,6‰ în cazul Petricanilor.

Privind lucrurile în timp, dacă în cazul oraşului Târgu Neamţ divorţialitateaeste în mod constant mai mare, cu un vârf la jumătatea anilor '80 (2,2‰), spaţiul

rural se distinge prin valori considerabil diminuate, consecinţă a unui mediu socialcu o matrice mult mai rigidă. Apar astfel, situaţii în care, pentru unii ani, nu s -a înregistrat nici un divorţ, însă acest fapt trebuie pus în legătură şi cu permisivitatealegislativă în domeniu. Este foarte probabil ca în cazul satelor divorţialitateascăzută să fie explicată într -o măsură destul de mare şi de deformarea structurii pegrupe de vârste generată de exodul rural, ştiut fiind faptul că, de regulă, incidenţadivorţialităţii scade odată cu înaintarea în vârstă. De altfel, spaţiul rural atinge doarrareori şi izolat valori superioare medie i depresiunii, cu precădere ulterior anului1977. Oricum, pentru întreaga depresiune este foarte caracteristică evoluţiasinuoasă a divorţialităţii, cu inflexiuni largi. Există trei vârfuri regăsite la începutul şi

la sfârşitul perioadei analizate, precum şi în partea mediană, întrerupte de douăsecvenţe negative corespunzătoare anilor 1967–1974 şi 1990–1998 motivate înmare parte de un anumit entuziasm indus fie de o anumită îmbunătăţire a niveluluide trai (în primul caz), fie de reîntoarcerea la o societate democratică (în cel de-aldoilea - iată că, timp de câţiva ani după 1989, populaţia s-a comportat benevolaproape în acelaşi mod pe care statul s-a străduit să-l impună în anii ’60!).

4 În Târgu Neamţ sunt destul de puţine persoane originare din Vânători-sat, fapt ce nu trebuie pus întotalitate pe seama apropierii dintre cele două localităţi, care, fără discuţie, a facilitat pendulările diurneale populaţiei fără să oblige la adoptarea unei soluţii disjunctive. Însă nu sunt mai mulţi nici orăşenii ce

provin din Lunca sau din Nemţişor, locuitorii acestor sate manifestând o stabilitate teritorială destul demare, iar atunci când, totuşi, au ales calea migraţiei (interne) au optat pentru destinaţii mai îndepărtatedar cu o ofertă atractivă de locuri de muncă în domeniul exploatării şi prelucrării lemnului sau în minerit.




49

Şi între anii 2001 şi 2002 se observă o scădere a divorţialităţii (de la 1,4‰la 1,1‰), regăsită la nivelul fiecărei unităţi administrative, dar ea se datorează nuunor modificări de ultimă oră a unor convingeri sociale, ci aceloraşi migraţii spreoccidentul european, atât de des pomenite şi cu atât de multe şi diverse implicaţii.

Fertilitatea – în cazul populaţiei din Depresiunea Neamţului, între evoluţianatalităţii şi cea a fertilităţii relaţia este în general direct proporţională, excepţiefăcând situaţia comunei Agapia între 1966 şi 1977 şi cea a Petricanilor în acelaşiinterval (tab. 4).

Unitatea administrativă 1966 1977 1992 2002

N F N F N F N F

Târgu Neamţ 16,7 63,8 25,3 94,0 15,8 58,6 9,5 33,0

Agapia 13,2 50,7 12,6 53,3 9,0 36,5 9,0 32,2Bălţăteşti 16,4 66,4 18,8 79,1 14,6 70,2 13,0 61,9

Grumăzeşti 17,5 69,9 19,2 83,8 14,3 63,5 10,5 48,0

Petricani 21,8 91,0 21,5 95,8 17,9 81,9 14,0 64,1

Vânători 16,2 73,3 18,1 81,3 15,0 69,3 10,9 48,3

Depresiunea Neamţului 19,9 68,2 20,6 84,7 15,0 62,1 10,8 42,7

Tab. 4 – Depresiunea Neamţului – o privire paralelă asupra natalităţii şifertilităţii populaţiei (‰)

În toate cazurile acest indicator demografic prezintă o creştere la nivelul

anului 1977 urmată de o scădere destul de accentuată, atât în 1992, cât şi în anul2002. Dacă – în mod aproape firesc - Petr icanii au deţinut supremaţia la acestcapitol pentru întreaga perioadă (valoarea de 95,8‰ din 1977 este remarcabilă)este foarte interesantă şi relevantă evoluţia oraşului care nu depăşeşte medialocală decât în 1977 – de unde se vede încă o dată impactul industrializării urbaneasupra populaţiei din vecinătate. Din motive cunoscute, comunei Agapia î i aparţin întotdeauna cele mai mici valori, dar este posibil ca ea să piardă acest ultim loc în„favoarea” Târgului Neamţ (32,2‰ pentru comună şi 33‰ pentru oraş în 2002 – fig. 7). Celelate unităţi administrative – Bălţăteşti, Grumăzeşti şi Vânători – prezintăpentru perioada postcomunistă tot trasee descendente, mai accelerate acolo unde

migraţiile internaţionale au avut un debut mai rapid şi în consecinţă cote superioare(Grumăzeşti şi Vânători) sau mai lente în cazul în care valorile au fost întotdeaunamai reduse (Bălţăteştii, unde migraţiile interne postbelice au fost cele care auafectat vitalitatea demografică a comunei).

În contextul deja analizat natalitatea populaţiei din Depresiunea Neamţuluiprezintă o caracteristică foarte bine reliefată, dată de repartiţia diferenţiată avalorilor, care depăşesc media locală (de 18‰) la Târgu Neamţ (19,2‰, datorităinfuziei de populaţie rurală tânără) şi mai ales la Petricani (20,7‰, etnicii ţigani deaici, declaraţi sau nu ca atare la recensăminte, conservând un comportamentdemografic natalist, amplificat de preceptele religioase neoprotestante (fig. 8). Esteinteresant şi faptul că, atât anterior cât şi ulterior din perioadei de dezvoltare




50

industrială accelerată, oraşului îi revine o situare sub media depresiunii, la fel cum, în cazul Petricanilor atrag atenţia oscilaţiile destul de ample de după 1977.

În celelalte cazuri valorile sunt foarte puţin sub media intervalului – 17,4‰pentru Vânători, 17,6‰ pentru Bălţăteşti şi 17,7‰ pentru Grumăzeşti – excepţiefăcând, fireşte, Agapia (12,1‰). De altfel, dacă în ceea ce priveşte comunele

Grumăzeşti şi Bălţăteşti scăderea sub media locală se suprapune intervalului detimp în care atracţia urbană a cunoscut incidenţa maximă, Agapia se apropie delinia generală doar conjunctural, în anul 1998, legat probabil de revenirile foştilororăşeni, în situaţia în care migraţiile spre occidentul european nu implicau peatunci un număr apreciabil de persoane.

O altă caracteristică a acestei perioade o reprezintă elaborarea şi intrarea în vigoare a primelor normative centrale cu privire la controlul demografic.Pierderile umane suferite în război şi ca urmare a foametei, precum şi natalitateadestul de scăzută, nu erau în măsură să convină noii conduceri comuniste, astfel încât, urmând modelul sovietic (unde avorturile fuseseră interzise încă din 1936), înanul 1948 are loc revizuirea articolului 482 din Codul Penal, prin care întrerupereaunei sarcini normale devenea un act penal. Cu toate aceste măsuri, la nivelul ţăriinatalitatea a continuat să scadă datorită incidenţei destul de mari a efectuăriiclandestine a avorturilor în condiţiile în care legea prevedea pedepse doar pehârtie, aplicarea lor în fapt fiind totuşi rară. De altfel, tot prin copierea tendinţelorlegislative din Uniunea Sovietică (dar probabil şi pentru a aplana tensiunile socialeapărute în urma mişcărilor de frondă din Ungaria), în 30 septembrie 1957 a fostadoptată o nouă lege, prin care avortul la cerere devenea legal şi doar întreruperilede sarcină efectuate în afara unităţilor medicale continuau să fie pedepsite(prevedere destul de justă, dar nu avem informaţii cu privire la felul în care ea afost pusă în practică).

Următorul pas l-a constituit aprobarea şi intrarea în vigoare a Decretului770/1966 cu privire la interzicerea avorturilor, în scopul stimulării creşteriidemografice. Astfel, conducerea de stat din acele vremuri a optat pentruintroducerea unei politici nataliste, cu observaţia că această orientare – corectă înprincipiu şi de altfel nesingulară în Europa - nu era susţinută de luarea unor măsurisociale şi financiare, ea răsfrângându-se asupra populaţiei doar ca o altămodalitate de trunchiere a libertăţii individuale. În consecinţă, în anii imediaturmători, natalitatea a înregistrat la nivel naţional valori record, de până la 27,4‰ în 1967, dar în privinţa Moldovei acest salt a fost de o mai mică anvergură. Această realitate îşi găseşte explicaţia prin valorile tradiţional mai mari ale

natalităţii din mediul rural moldovenesc, creşterea la nivelul întregii provinciinedepăşind 78,7% faţă de momentul anterior, în timp ce la nivelul întregii ţări acestsalt, dintre 1966 şi 1967, a fost de 91,7%, contribuţia majoră fiind adusă deregiunile sudice (I. Muntele, 1998).

În cazul Depresiunii Neamţului, creşterea natalităţii a fost chiar mai micădecât cea a Moldovei, de doar 65,7%, cu menţiunea că aici nu se observă odiferenţiere prea netă între mediul ur ban şi cel rural, chiar dacă, lucru ştiut, oraşeleau fost cele mai afectate de această creştere. Astfel, în cazul Târgului Neamţnatalitatea a crescut între 1966 şi 1967 de la 16,7‰ la 29,2‰, evoluţie foarteasemănătoare cu cea a comunelor Bălţăteşti (de la 16,4‰ la 29,7‰) sau Vânători(de la 16,2‰ la 25,3‰).

La această situaţie – după cum am văzut oarecum atipică – şi-au adusaportul mai mulţi factori, ponderea cea mai mare deţinând-o comportamentul




51

demografic al populaţiei oraşului Târgu Neamţ cu valenţe mai degrabă rurale pecare s-a grefat acest adevărat şoc indus pe cale legislativă.

Fig. 8

Extinzând această comparaţie a conjuncturii natalităţii şi la nivelul anului1968, se observă că evoluţia ascendentă anterior demarată se menţine, în acest

an atingându-se valorile maxime pentru Depresiunea Neamţului (ca de altfel şipentru alte areale din spaţiul moldav). Afirmaţia anterioară trebuie însă amendată




52

cu menţiunea că, dacă trendul continua să fie ascendent, panta evoluţiei devineceva mai lină, saltul înregistrat între 1967 şi 1968 fiind de 11,4%, mai mic decât celdintre anii 1966 şi 1967. Analizând datele statistice ale anului 1968, se observă cănatalitatea depăşeşte valoarea de 30‰ (maxima aparţine Grumăzeştilor cu36,7‰), rămânând loc, însă, pentru două excepţii: Agapia (21,9‰) şi Petricani –

ultim caz în care natalitatea descreşte comparativ cu anul 1967, de la 30,6‰ la28,6‰, distonanţă survenită pe fondul unor valori anterioare constant mari, astfel încât măsurile legislative pronataliste au avut aici un efect mult diminuat.

La începutul deceniului al şaptelea, această evoluţie galopant ascendentăa fost stopată şi înlocuită cu o regresie fiind vorba de o repliere, de un răspuns alpopulaţiei la măsurile legislative adoptate de către stat, pe fondul unor frustrăricumulate. Această afirmaţie este oglindită de datele statistice , care ne arată pentruDepresiunea Neamţului o scădere semnificativă a natalităţii între anii 1968 şi 1970,de la o medie de 31,2‰ la 24,4‰, sau, în procente, o reducere cu 21,8%. Dacă înperioada de creştere masivă a natalităţii Târgu Neamţ nu s-a diferenţiatsemnificativ ca evoluţie şi comportament demografic de comunele din jur, înaceastă etapă imediată cu caracter regresiv oraşul s-a detaşat, înregistrând odescreştere mai amplă (de la 32,5‰ în 1968 la 23,8‰ în 1970). Afirmaţia estevalabilă şi pentru Vânători (de la 32,4‰ la 22,6‰), populaţia de aici prezentând o apetenţă aparte în ceea ce priveşte copierea modelelor urbane, justificată atât deproximitatea spaţială, cât şi de gradul de dezvoltare economică.

Aceeaşi tendinţă, de scădere a natalităţii (însă ceva mai lentă), a continuatsă se manifeste până în anul 1989, dar Târgu Neamţ se abate de la regulă, înregistrând o creştere uşoară (cu valori care au depăşit întotdeauna 20‰ şi omaximă de 25,3 în 1977) legat de sosirile de populaţie din acei ani (în cea maimare parte din zona rurală învecinate), de transplantarea unor mentalităţi şi a unui

comportament demografic de nuanţă tradiţionalistă. Că originea acestor nou veniţia reprezentat-o proximitatea rurală o demonstrează şi reducerea importantă avalorilor de aici, valabilă pentru toate comunele, anul de ruptură fiind 1977, chiardacă ulterior cifrele au mai crescut, evoluţia având un pronunţat caracter oscilant. Pentru această secvenţă nu trebuie uitat nici faptul că, începând cu data de 28iunie 1984 intrase în vigoare „Programul privind alimentaţia ştiinţifică a populaţiei” prin aplicarea căruia nivelul de trai scăzuse dramatic, afectând în mod certpotenţialul biologic al populaţiei, una dintre modalităţile de răspuns fiind şiajustarea dimensiunii familiei.

După cum se cunoaşte, următorul şi totodată ultimul punct de cotitură l -a

reprezentat prăbuşirea sistemului comunist însoţită de un foarte complex cortegiude consecinţe sociale, economice şi politice. Acum este abrogat celebrului Decret770/1966, acţiune derulată la două zile după căderea regimului comunist (conform

„Monitorului oficial” din decembrie 1989); mijloacele contraceptive s-au banalizat,iar număr ul avorturilor a crescut vertiginos, apreciindu-se că, la nivel naţional, înanul 1991, acesta a depăşit de trei ori numărul naşterilor. În acest cadru, între 1992şi 2002, evoluţia natalităţii a fost una în „dinţi de fierăstrău”, cu uşoare salturipozitive vizibile pentru oraş în anii 1994, 1998 şi 2000, destul de diferită comparativcu cea a comunelor, situaţie în care trebuie făcute unele diferenţieri. Astfel, înunele situaţii, natalitatea a înregistrat un plus la nivelul anului 1990 urmat de oevoluţie foarte sinuoasă dar cu trend descendent (Bălţăteştii şi Grumăzeştii, care

formează un cuplu foarte stabil inclusiv pe planul comportamentului demografic),pentru ca în altele puseul postcomunist să fie mai tardiv, apărând doar în anul




53

1992 (Agapia şi Petricanii), cunoscând apoi mult mai puţine inflexiuni pozitive; dinacest punct de vedere Vânătorii se plasează la mijloc, cu un reviriment caracteristicanului 1991. Evident, aici este vorba de o diferenţiere a reacţiilor populaţiei înraport cu anularea oricărei forme oficiale de control a natalităţii, apărând o foartevizibilă discrepanţă între comunele mai tradiţionaliste (Bălţăteşti şi Grumăzeşti) şi

cele în care contagierea modernistă a fost mai pronunţată (Vânători), în timp cepentru Agapia şi Petricani aprecierile trebuie nuanţate datorită profiluluicaracteristic fiecărui caz în parte, subliniat şi cu alte ocazii.

În fine, nu trebuie uitat nici rolul pe care l-au jucat (şi încă îl mai joacă) înaceastă perioadă migraţiile pentru muncă în străinătate, ele afectând cu intensitatemaximă tocmai grupele tinerilor şi ale adulţilor tineri, scăderea valorilor natalităţii dela nivelul anului 2002 fiind mai mare tocmai acolo unde acest nou fenomen socialprezintă o incidenţă locală superioară – la Grumăzeşti, Petricani, Vânători şibineînţeles la Târgu Neamţ.

III.1.4. MORTALITATEAInfluenţată de progresele medicinii, de gradul de deservire medicală, dar

mai ales de dinamica structurii pe grupe de vârstă, mortalitatea generală apopulaţiei din Depresiunea Neamţului a cunoscut între anii 1966 şi 2002 o evoluţie în general crescătoare destul de accelerată, de la 6,6‰ în anul 1966 la 11,5‰ în2002, valoarea medie fiind de 9,5‰. Distribuţia pe unităţi administrative ilustreazăfoarte exact legătura dintre mortalitate şi îmbătrânirea demografică, valorilesuperioare aparţinând, în primul rând, comunei Agapia (13,4‰), dar şi celor careau fost mai intens şi mai timpuriu afectate de exodul rural – Bălţăteşti (10,4‰) şiGrumăzeşti (9,9‰). Relativa stabilitate teritorială a celor din Vânători a făcut ca

eşaloanele tinere să fie mai bine reprezentate, astfel încât media perioadei să fiede doar 9‰ (dar nu trebuie uitat nici nivelul destul de ridicat al asistenţei medicalede aici), după cum vitalitatea demografică de excepţie a celor din Petricani estereflectată şi pe acest plan (9,1‰). Infuzia de populaţie tânără justifică prezenţacelor mai mici valori în cazul Târgului Neamţ (8,6‰), un rol important revenind şicondiţiilor de trai, organizării diurne a vieţii, oricum mai lejeră şi cu un program delucru mai redus sau măcar mai uniform repartizat în cursul unui an (fig. 9).

La o analiză mai amănunţită se observă că pentru Agapia situarea pestevaloarea depresiunii reprezintă o regulă, doar în anul 1970 mortalitatea generală apopulaţiei din comună fiind ceva mai redusă (8,3‰ faţă de 8,4‰), cel mai probabil

o situaţie conjuncturală, care nu trebuie pusă în legătură cu persecuţiile vieţiimonahale din perioada comunistă. Relevantă este şi evoluţia mortalităţii valabilepentru cei din Târgu Neamţ, de la valori superioare, la valori mai reduse după 1975 când a început firava industrializare a acestui oraş, atragerea forţei de muncătinere de provenienţă rurală punându-şi amprenta şi asupra acestui aspect.

Pentru celelalte unităţi administrative, mortalitatea oscilează în jurulvalorilor generale ale depresiunii, dar cu excepţia Vânătorilor aceste şerpuiri suntdestul de ample. După 1989 situaţia este mai degrabă confuză, cu diferenţe destulde mari între doi ani consecutivi, mai ales acolo unde îmbătrânirea demograficăeste accentuată (de exemplu la Bălţăteşti, unde de la 10,6‰ în 1994 s -a ajuns la15,5‰ un an mai târziu), ultimii cinci ani indicând o creştere lentă a valorilor .

A devenit aproape o cutumă ştiinţifică afirmaţia că mortalitatea infantilă -mult mai sensibilă la schimbările petrecute în domeniul socio-economice – este un




54

bun indicator al nivelului general de trai. În ceea ce ne priveşte, fără a nega fondulacestor atribute de diagnoză, considerăm că lucrurile trebuie privite cu o anumitărezervă, multitudinea variabilelor care compun această ecuaţie şi raporturile lorponderale având aspecte foarte diferite de la caz la caz.

Valoarea medie a Depresiunii Neamţului în intervalul de timp studiat este

destul de mare, de 31,9‰, cu o foarte uşoară tendinţă descendentă (pentrucapetele şirului se consemnează 36,7‰ în 1966 şi 25,2‰ în 2002) identificată pefondul unor variaţii apreciabile de la an la an. Surprinzătoare este, însă, repartiţiaspaţială a valorilor medii în interiorul depresiunii, cele mai mici cifre revenind nuoraşului, ci comunelor Petricani (27,6‰) şi Grumăzeşti (28,6‰) . Cu cât seavansează spre vest valorile cresc: 33,1‰ la Târgu Neamţ, 33,2‰ la Agapia, 32‰la Bălţăteşti şi 34,8‰ la Vânători, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă nu cumva,măcar în parte, această dispunere se datorează unor aspecte climatice, aparentminore, dar vizibile în acest context (fig. 10).

1966 1977 1992 2002Târgu Neamţ 536,5 287,6 353,7 436,1

Agapia 4229,0 4352,0 2178,5 1514,0

Bălţăteşti 3571,0 1880,3 1707,3 1668,8

Grumăzeşti 5381,0 2813,0 1360,5 1360

Petricani 4812,0 4936,0 2545,5 2822,5

Vânători 3769,0 1624,4 2808,3 2206,3

Depresiunea Neamţului 1354,2 700,2 672,1 806,6

Tab. 5 – Depresiunea Neamţului – raportul dintre populaţia totală şinumărul de medici

Faptul că pe acest plan nu întotdeauna elementele socio -economice suntcele care generează argumentele determinante este reliefat şi de raportul dintrepopulaţia totală şi numărul de medici, capitol la care Petricanii prezintă cea mai îngrijorătoare situaţie (tab. 5).

Atrage atenţia şi larga variabilitate a valorilor, cazurile în care mortalitateainfantilă are dimensiuni greu de acceptat (128,7‰ la Vânători în 1969 sau 116,3‰la Agapia în 1985) coexistând cu situaţiile – nu tocmai rare – în care nu s-a înregistrat nici un deces infantil. Între aceste limite, cea mai sinuoasă evoluţieaparţine comunei Agapia, fapt care, dintr -un anumit punct de vedere nu este

nefiresc, aici numărul născuţilor vii fiind întotdeauna mai redus, astfel încât oricedeces are o importanţă ponderală mult mai mare. Reciproca acestei situaţii oreprezintă Târgu Neamţ, unde, pe fondul unor eşaloane mult mai consistente denou-născuţi (în anii '80 aproape jumătate din copii născuţi în depresiune aparţineaupopulaţiei urbane) evoluţia mortalităţii infantile este cea mai apropiată de valoareagenerală.

Interesantă este şi dispunerea valorilor extreme, cu o creştere foarte rapidă între 1969 şi 1972 (când se ajunsese la 71,4‰) şi cu alte două vârfuri, mai puţinproeminente, primul marcat de anii 1984-1985 (în jurul a 36‰) iar cel de-al doileade anul 1995 (când s-a atins nu mai puţin de 42,5‰). De altfel, pentru perioada dedupă 1989 rămân caracteristice aceleaşi zig-zag-uri – de exemplu în cazulBălţăteştilor se înregistra 0 în 1992 şi 60,6‰ un an mai târziu, iar valoarea de




55

43,5‰ care revenea Grumăzeştilor în 1991 era încadrată de absenţe ale deceselorinfantile.

Fig. 9

În ceea ce priveşte cauzele principale ale mortalităţii generale şi infantile,datele existente ne indică un paralelism accentuat între cele două medii, cu toatecă poate ar fi fost de aşteptat o separaţie, dat fiind gradul diferenţiat de îmbătrânire

demografică (tab. 6). Similaritate nu se păstrează şi pentru mortalitatea infantilă,unde a doua cauză din mediul rural este asfixia mecanică, caracteristicile şi




56

structurarea vieţii cotidiene, precum şi disponibilul de spaţiu şi varietatea luimotivând această clasare superioară.

Fig. 10




57

Mortalitatea generală Mortalitatea infantilă

Urban Rural Urban Rural

1. Hipertensiunearterială

1. Hipertensiunearterială

1. Pneumoniehemoragică

1. Pneumoniehemoragică

2. Cardiopatieischemică 2. Cardiopatieischemică 2. Bronhopneumonie 2. Asfixie mecanică

3. Tumori maligne 3. Tumori maligne 3. Asfixie mecanică 3.Bronhopneumonie

4. Boli aleaparatului digestiv

4. Boli aleaparatului digestiv

4. Enterocolităhemoragică

4. Enterocolităhemoragică

5. Boli aleaparatuluirespirator

5. Boli aleaparatuluirespirator

5. Hemoragiemeningo-cerebrală

5. Hemoragiemeningo-cerebrală

Tab. 6 – Depresiunea Neamţului - principalele cauze ale mortalităţii generale şi acelei infantile (2000)5

III.1.5. BILANŢUL NATURAL

În urma acestor evoluţii ale natalităţii şi mortalităţii, bilanţul natural al populaţiei din Depresiunea Neamţului între anii 1966 şi 2002 s-a diminuatsemnificativ, de la o valoare maximă de 22,9‰ caracteristică anului 1968 (la scurttimp după adoptarea măsurilor de „corijare a indicilor demografici”) la una minimă,negativă, întâlnită la finalul şirului, în 2002, de -0,8‰. Pentru întregul intervalvaloarea medie este de 8,5‰, depăşită de oraş (10,7‰), graţie reîntineririi saledemografice şi transplantării unor modele comportamentale de sorginte rurală şimai ales de Petricani (11,6‰), pentru care natalitatea ridicată şi implicit pondereamare a tinerilor este o trăsătură foarte stabilă. Puţin sub medie se situeazăVânătorii (8,5‰), datorită unei structuri pe grupe de vârstă care a fost ferită demodificări majore; în schimb, pentr u Bălţăteşti (7,2‰) şi Grumăzeşti (7,7‰)pierderile de populaţie tânără din perioada de glorie a industrializării comuniste şi-au pus amprenta în mod decisiv şi asupra acestui aspect. Ultima poziţie revinecomunei Agapia (-1,2‰) care nu a mai înregistrat valori pozitive ulterior anului1982, tot aici fiind consemnată şi minima absolută a depresiunii, de -10‰ în 1991(fig. 11).

Cele mai mari cifre aparţin – în mod logic - anului 1967 şi mai ales anului1968, pe baza creşterilor apreciabile ale natalităţii fiind atinse valori de peste 20‰,

cu un record local de 24,5‰ pentru Târgu Neamţ (în 1968), şocul demografic induspe cale legislativă neocolind nici Agapia (acum cu 11,1‰). În ciuda acestor eforturide sorginte centrală, ranforsat tot de evoluţia natalităţii, bilanţul natural a continuatsă scadă – cvazicontinuu pentru mediul rural şi cu o revigorare puternică în cazuloraşului după 1975. Practic, la nivelul depresiunii, anul 1975 are caracterul unuiprag de inversare a evoluţiei între cele două medii de rezidenţă; dacă până atunciparticiparea cea mai consistentă revenea ruralului, de aici înainte oraşul îşiredresează valorile, însoţit până la începutul anilor '80 de Petricani, după care şivitalitatea demografică a acestei comune este intens afectată de atracţia urbană.

5 Sursa: Spitalul Orăşenesc Târgu Neamţ.




58

Fig. 11

Şi după 1989, oraşul continuă să se menţină deasupra liniei generale,chiar dacă în anul 2002 apar şi aici valori negative (-0,1‰). În ceea ce priveştecomunele, pentru acest ultim an bilanţul natural oscila între -6,2‰, cât era la Agapia şi 1,8‰ la Petricani, cu un deficit de -3,9‰ la Grumăzeşti, un uşor surplusla Bălţăteşti (0,4‰) şi o valoare nulă caracteristică Vânătorilor .




59

III.1.6. BILANŢUL MIGRATORIU

Cea de a doua componentă a bilanţului total al populaţiei a avut în cazulDepresiunii Neamţului caracteristici destul de diferite comparativ cu prima, indusemai ales de diferenţierile gradului de dezvoltare economică privite în cadru

provincial şi naţional, capitol la care teritoriul analizat nu a prezentat o atracţiedeosebită nici măcar în anii postbelici, când politica statului avea printre priorităţi„dezvoltarea armonioasă şi uniformă a R. S. România”.

Datorită înregistrărilor statistice defectuoase cu privire la mişcareamecanică a populaţiei am procedat la o cori jare a cifrelor din scriptele oficiale(caietele statistice ale unităţilor administrative) ţinând cont de valorile bilanţului totalşi de bilanţul natural, plecând de la accepţiunea că în aceste ultime două cazuriinformaţiile cantitative sunt mult mai exacte. Ca atare, analiza noastră se va referila perioadele censitare dintre 1966 şi 2002 (fig. 12).

Astfel, trebuie remarcat faptul că pentru intervalul analizat bilanţul

migratoriu al populaţiei din depresiune a fost negativ, de -3,4‰. Acest deficit total are ca sursă de provenienţă mai ales perioada 1966 – 1977, când valorile eraumult mai acute (-7,4‰), afectat suplimentar fiind spaţiul rural, unde repulsivitateadeja existentă a fost accentuată de industrializarea urbană, astfel încât diferenţa depotenţial dintre cele două medii a fost capabilă să pună în mişcare eşaloaneimportante de populaţie. Exodul a caracterizat îndeosebi comunele mai sărace (Petricani, cu -16,7‰) şi cele care până atunci erau profund ancorate în tradiţionalism (Bălţăteşti, cu -11,4‰ şi Grumăzeşti, cu -13,4‰). În schimb, oanumită stabilitate aparţinea Vânătorilor (cu doar -6,6‰) şi mai ales comunei Agapia (-3,9‰), populaţia monastică amortizând mult amploarea plecărilor spreoraşe a civililor.

Cu toate că începând cu jumătatea anilor '70 Târgu Neamţ cunoaşte unproces de industrializare destul de alert, valorile bilanţului migratoriu erau totnegative (-1,1‰), puternic influenţate de deficiturile şi mai mari înregistrateanterior. Pentru oraş, abia în următorul interval (1977 – 1992) devin vizibile statisticinfuziile de populaţie, bilanţul migratoriu profund pozitiv al Târgului Neamţ (13‰)coexistând cu valorile de sens invers ale majorităţii spaţiului rural, unde în primalinie se remarcă acelaşi trio ca în etapa anterioară: Bălţăteşti (-13,2‰), Grumăzeşti(-7,7‰) şi Petricani (-8,3‰). O importantă răsturnare a situaţiei se produce la Agapia, unde surplusul de 3‰ trebuie pus neapărat în legătură cu o anumitărelaxare a ostracizării la care fusese supusă viaţa monahală după cel de -al doilea

Război Mondial. Dar, oricum, stabilirile cu domiciliul în Târgu Neamţ au făcut capentru perioada 1977 – 1992 valoarea totală a depresiunii să fie uşor pozitivă, de0,4‰.

Această reconsiderare a atractivităţii comunei Agapia este şi mai vizibilă între anii 1992 şi 2002, ea deţinând acum recordul local, cu un bilanţ migratoriu de11‰, dar la respectiva situaţie, pe lângă dispariţia oricărei forme de obstrucţionarea aşezămintelor mănăstireşti, au concurat şi apariţia seminarului teologic pentrufete de pe lângă Mănăstirea Agapia, precum şi revigorarea de excepţie aturismului de aici.

Colapsul industriei din perioada comunistă conjugat cu apariţia posibilităţii(foarte atractive) de a munci în ţări din vestul continentului au grevat populaţia

urbană de eşaloane însemnate, valoarea bilanţului migratoriu, de -11,5‰ fiind justificată mai ales de această nouă tendinţă.




60

Fig. 12

Bineînţeles, nu trebuie subestimate nici migraţiile cu destinaţie internă, daracestea ocupă un categoric loc secund. Aceeaşi explicaţie este valabilă pentruGrumăzeşti (-1,1) şi Bălţăteşti (-0,8‰), chiar dacă dimensiunea deficitului nu estela fel de consistentă, însă trebuie ţinut cont de faptul că aceste migraţii au afectatnişte structuri demografice care deja erau destul de îmbătrânite, astfel încâtcontribuţia la fluxurile orientate spre Occident a fost procentual mai redusă. Dealtfel, pentru Vânători, comună cu un debut al migraţiilor internaţionale concomitentcu cel al oraşului şi cu o participare apreciabilă, sosirile de populaţie - determinate




61

de revenirile acasă, la care se adaugă creşterea personalului monastic şi apopulaţiei şcolare seminariste – amortizează pe deplin deficitul extern, bilanţulmigratoriu fiind pozitiv, de 2,4‰.

Tot în sens crescător, dar şi mai accelerat, au evoluat şi Petricanii (4,2‰),pe lângă întoarcerile foştilor muncitori urbani o pondere însemnată având şi ţiganii

nou veniţi din Piatra Neamţ. Este vorba de persoanele care locuiau în câtevablocuri absolut insalubre de la marginea cartierului Dărmăneşti, evacuate,dezafectate şi renovate de primăria din localitate. Stabilirea acestor ţigani înPetricani (mai exact în Ţolici) nu este deloc întâmplătoare ei practicând anterior omigraţie sezonieră, de vară spre acest sat, locuind în corturi amplasate în luncapârâului Ţolici. După evacuare, aceşti ţigani şi-au ridicat locuinţe precare în parteade sud-vest a satului, în lungul drumului nemodernizat care duce la Bodeşti.

Toate aceste tendinţe recente au făcut ca pentru intervalul 1992 – 2002bilanţul migratoriu al populaţiei din Depresiunea Neamţului să devină din nounegativ, de -3,1‰.

III.1.7. DENSITATEA POPULAŢIEI

În ceea ce priveşte evoluţia densităţii generale a populaţiei în intervalul1930 – 2002, trebuie remarcat faptul că Depresiunea Neamţului – ca de altfel întreaga zonă subcarpatică moldavă – a deţinut, cu deosebire în perioadapostbelică, valori superioare Moldovei de la est de Siret, poziţia de contact şicomplementaritatea multiplă pe care o incumbă aceasta păstrându-şi în mod văditcaracterul atractiv.

1930 1941 1948 1956 1966 1977 1992 2002

Târgu Neamţ 217,0 233,8 204,6 237,6 294,9 342,5 510,3 473,1

Agapia 56,7 62,8 61,6 66,2 64,3 66,2 66,2 69,5

Bălţăteşti 87,7 103,1 97,9 112,0 119,2 125,5 114,0 112,1

Grumăzeşti 96,3 113,5 113,4 127 135,4 141,5 136,9 137,1

Petricani 41,1 49,5 49,4 56,2 63,3 64,9 67,0 74,3

Vânători 28,9 34,8 33,9 41,4 47,4 51,0 52,9 55,4DepresiuneaNeamţului 67,6 77,3 73,2 84,1 94,5 102,4 118,0 116,7

Tab. 7 – Evoluţia densităţii populaţiei din Depresiunea Neamţului (loc./km²)

Densitatea populaţiei teritoriului supus analizei (fig. 13 şi tab. 7) acunoscut, în general, o evoluţie ascendentă, deranjată doar de efectele ultimeiconflagraţii mondiale, fenomen valabil, însă, pentru multe regiuni din cadru lMoldovei. Astfel, la nivelul anului 1930, valoarea caracteristică DepresiuniiNeamţului era de 67,6 loc./km², superioară atât celei naţionale (61,1 loc./km²), câtşi celei provinciale (61,4 loc./km²). Eludând valoarea caracteristică oraşului TârguNeamţ (217 loc./km²), obţinem o densitate rurală de 51,5 loc./km², depăşită, însă,cu mult de Grumăzeşti (96,3 loc./km²) şi de Bălţăteşti (89,3 loc./km²), pragul minim – de 28,9 loc./km² - aparţinând, perfect justificat, Vânătorilor, unde întinselesuprafeţe forestiere nu permiteau mari concentrări de populaţie (la acea dată

pădurile reprezentau 52,2% din suprafaţa totală a acestei comune).




62

Fig. 13

Anul censitar 1941 consemnează o creştere destul de diferenţiată avalorilor unităţilor administrative, pentru întreaga depresiune ajungându-se la 77,3loc./km². Cele mai însemnate plusuri faţă de nivelul precedent se consemnau îndreptul Vânătorilor (+20,6%) şi al Petricanilor (+20,3%) mai ales ca urmare a uneivitalităţi demografice peste medie explicată în parte de prezenţa comunităţilor

ţigăneşti. Creşterea era, însă, mult mai redusă în cazul oraşului (+7,7%) şi în cel alcomunei Agapia (+10,6%).




63

Efectele celui de-al doilea Război Mondial sunt vizibile la nivelul anului1948, atât densitatea totală, cât şi cea rurală diminuându-se destul de mult (de la77,3 la 73,2 loc./km² respectiv de la 60,2 la 58,9 loc./km²). Cel mai afectat deaceastă situaţie a fost oraşul, aici valorile scăzând cu 19% faţă de momentulanterior, la celălalt pol remarcându-se printr-o cvazistabilitate comunele

Grumăzeşti (113,4 faţă de 113,5 loc./km² ) şi Petricani (de la 49,5 la 49,4 loc./km²). Este uşor de intuit că diminuarea cea mai consistentă aparţine acum

oraşului (de la 233,8 la 204,6 loc./km²) şi a fost provocată în principal de plecă rilepopulaţiei evreieşti, în timp ce reducerea densităţii Bălţăteştilor (de la 103,2 la 97,9loc./km² ) poate fi pusă pe seama pierderilor umane datorate războiului.

Dar această stare de fapt nu a fost de durată, recensământul din 1956consemnând revenirea rapidă a valorilor, pentru Depresiunii Neamţului cifra fiindmai mare şi decât cea din 1941 – 84,1 loc./km² media generală şi 67,3 loc./km² cearurală (în condiţiile în care acest indicator era de 75,6 loc./km² la nivelul Moldovei şide 73,5 loc./km² la nivelul ţării). Nu se conformau acestei reguli Agapia şi Târgu

Neamţ, unde redresarea a fost mai greoaie (prelungindu-se până în 1966, în cazuloraşului şi până în 1977 pentru comună). Traseul general ascendent al densităţii populaţiei a fost continuat şi în

perioada următoare, tot cu valori peste cele ale Moldovei (94,5 loc./km² în 1966,102,4 loc./km² în 1977, 118 loc./km² în 1992). Mai mult, în ceea ce priveştedensitatea rurală, Depresiunea Neamţului (75,2 loc./km² în 1992) se detaşa clarchiar şi în cadrul Moldovei de la vest de Siret (pentru care valoarea era de 59,8loc./km² - I. Muntele, 1998). Acum apare, însă, o diferenţiere evolutivă foarte clară între cele două medii de locuire, urbanul având valori din ce în ce mai mari (seajunge la 510,4 loc./km² în 1992), în timp ce ruralul îşi însuşeşte o dinamică din ce în ce mai lentă, care se finalizează cu o scădere între 1977 şi 1992 (se trece de la

76,3 la 75,2 loc./km²).Ultimul recensământ aduce o diminuare a densităţii populaţiei din

depresiune (116,2 loc./km² acum), pentru care responsabil este Târgul Neamţ ,care înregistrează un deficit total de populaţie care a făcut ca valoarea să ajungă la469,4 loc./km², fiind însoţit pe acest traseu descendent numai de Bălţăteşti (de la114 la 111,4 loc./km²). Grumăzeştii conservă valoarea anterioară (136,9 loc./km²), în timp ce Vânătorii (de la 52,9 la 55,5 loc./km²) şi mai ales Petricanii (de la 67 la74,3‰) au resimţit şi mai puţin schimbările multiple din această perioadă.

1966 1977 1992 2002

Târgu Neamţ 73,2 47,3 13,1 12,7 Agapia 63,8 49,7 29,1 25,7

Bălţăteşti 90,0 57,6 42,2 45,9

Grumăzeşti 72,7 53,9 49,3 42,8

Petricani 79,9 50,3 39,0 44,8

Vânători 70,0 33,4 13,4 23,5


Tab. 8 – Evoluţia densităţii subzistenţiale a populaţiei dinDepresiunea Neamţului (loc./100 ha teren agricol convenţional)




64

Fig. 14

Un element suplimentar, adjuvant în analizarea distribuţiei spaţiale apopulaţiei îl constituie densitatea subzistenţială, calculată prin raportareapopulaţiei active în agricultură la suprafaţa agricolă convenţională. Legat de acestdin urmă termen este necesar să se opereze o ponderare a fiecărei categorii deteren agricol cu o anumită valoare: 1 pentru terenul arabil, 0,2 pentru păşuni, 0,3

pentru fâneţe, 7 în cazul viilor, 5 în cel al livezilor şi 0,1 pentru păduri. Înconformitate cu datele existente privind structura terenului agricol, analiza a fost




65

efectuată pentru anii 1966, 1977, 1992 şi 2002, ecartul temporal fiind suficient demare pentru extr agerea unor concluzii relevante (fig. 14 şi tab. 8).

Astfel, traseul evoluţiei, cu certe tendinţe descendente până în 1992 (maimult decât o înjumătăţire între 1966 şi 1992) se inversează la nivelul anului 2002,dar nu datorită creşterii numerice a populaţ iei luate în calcul, ci ca urmare a

recompunerilor de esenţă pe care le-a suferit structura terenurilor agricole, în urmarecentelor retrocedări.

După cum se observă, anului 1966 îi revin cele mai mari valori aledensităţii subzistenţiale (75,8 loc./100 ha pentru întreaga depresiune), cuprecădere în cazul Bălţăteştilor (90 loc./100 ha) şi Petricanilor (79,9 loc./100 ha) , întimp ce Târgu Neamţ, cu 73,2 loc./100 ha, avea un profil puţin caracteristic unuioraş, cu atât mai mult cu cât Agapia avea o valoare mai redusă (63,8 loc./100 ha).

Anul 1977 relevă o valoare medie a întregii depresiuni mult mai scăzută,de 49,2 loc./100 ha, urmare a reducerii populaţiei active în agricultură cuaproximativ o treime, în timp ce valoarea terenului agricol convenţional a înregistrat

o uşoară creştere (acum au loc plantări importante de livezi în mai toate unităţileadministrative). Maxima aparţinea tot comunei Bălţăteşti (57,6 loc./100 ha), în timpce oraşul, în ciuda industrializării incipiente, nu reuşea să se diferenţieze de medialocală. Dimpotrivă, şi de această dată tot o unitate rurală înregistra cea maiscăzută valoare, Vânătorii (33,4 loc./100 ha), pe fondul unei înjumătăţiri a activilor(cei de aici au fost primii care au migrat spre oraşe).

Abia în 1992 valoarea Târgului Neamţ (13,1 loc./100 ha) este compatibilăcu statutul de oraş, dar comunele din sudul şi estul depresiunii, pentru careagricultura are o însemnătate suplimentară, se situează în continuare peste medialocală (31,9 loc./100 ha). În acelaşi timp, Vânătorilor le este caracteristică cea maimică densitate subzistenţială din întreg intervalul analizat, doar 13,4 loc./100 ha.

Aşa cum am mai menţionat, anul 2002 aduce o nouă creştere a valorilorpentru întreaga depresiune (33,8 loc./100 ha), motivat de faptul că în aceşti zeceani s-a redus sensibil suprafaţa deţinută de livezi (punctate mai generos în grilanoastră), aceeaşi dinamică fiind caracteristică – dar la o scară mai mică – şiterenurilor arabile. Î n schimb, arealele ocupate de păduri au cunoscut o uşoarăextindere, ca şi cele cu păşuni şi fâneţe. Toate aceste modificări au intervenit caurmare a restituirilor funciare de după 1989 şi statistic se constată o creştere avalorilor pentru tot spaţiul rural, mai ales acolo unde şi creşterea demografică a fostmai substanţială - la Vânători (23,5 loc./100 ha acum) şi Petricani (44,8 loc./100ha). Cu toate acestea, Grumăzeştii (42,8 loc./100 ha) şi Agapia (25,7 loc./100 ha)

îşi continuă traiectoria descendentă, scăderile numerice ale populaţiei active înagricultură conjugându-se cu cele ale terenului agricol convenţional.

III.2. PROBLEMATICA MIGRAŢIILOR INTERNAŢIONALE DIN PERIOADAPOSTCOMUNISTĂ

Renunţarea la ideologia comunistă şi la sistemul de organizare centralizat -planificată a adus multiple schimbări şi în ceea ce priveşte emigraţia românească.S-a trecut destul de brusc de la o circulaţie cvaziinternă, impusă de limitareapolitică a deplasărilor în cadrul unui spaţiu confinat (cu o orientare predominantăsat-oraş), la o structură mai diversă în care principalul element de noutate îl

reprezintă reactivarea fluxurilor cu destinaţii internaţionale. Mai mult, profilareaacestui val de emigraţie s-a realizat cu o forţă superioară oricărui precedent în plan




66

naţional. Odată însuşit, acest tip de comportament migratoriu tinde să devină, maiales după anul 2000, unul dintre cele mai definitorii fenomene social-economicemanifestate în România actuală.

Însă aceste mişcări transfrontalieră implică - pe lângă aspectele pozitive,de natură financiară – şi o serie de consecinţe social-demografice mai puţin dorite,

dar inevitabile, care devin din ce în ce mai caracteristice pentru societateacontemporană românească. Astfel, separarea familială (uneori de foarte lungădurată, fie între soţi, fie între părinţi şi copii), diminuările cantitative pe care lesuportă cu precădere grupele de vârstă ale adulţilor tineri sau scăderea valorilornupţialităţii şi natalităţii sunt fenomene actuale care, pe fondul unei neîncrederisociale generalizate, îşi lasă amprenta – într-un mod mai discret sau mai apăsat,direct sau prin ricoşeu – asupra realităţii prezente şi a evoluţiilor viitoare. Crizademografică declanşată după căderea regimului totalitar îşi găseşte, astfel, o seriede explicaţii şi prin prisma acestui tip de mobilitate spaţială.

III.2.1. GRADUL DE CUNOAŞTERE ŞI METODE DE SUPLIMENTARE AINFORMAŢIILOR PRIVIND MIGRAŢIILE INTERNAŢIONALE

Fără a intra în detalii teoretice, considerăm că un studiu asupra migraţii loractuale se pretează la o analiză multiscalară, demers pe care îl vom pune înpractică ori de câte ori o vor permite datele statistice. În virtutea acestei strategii decercetare fiecare aspect analizabil va fi privit mai întâi la scară naţională (şi chiarregională, dacă este posibil), apoi la nivelul depresiunii, la cel al unităţiloradministrative şi în final la nivel elementar, de localitate. O astfel de decopertaregraduală prezintă avantajul unei observări mai amănunţite în ceea ce priveşteordonarea subsistemelor în cauză, precum şi pe cel al unei interpretări mai corecte

a rezultatelor obţinute.

Oraşul/Comuna Persoane plecate în străinătate

Temporar absente(pentru cel mult 12

luni)

Pentru o perioadă îndelungată (mai mult de12 luni)

Târgu Neamţ 204 242 Agapia 26 27Bălţăteşti 82 24Grumăzeşti 60 23Petricani 24 17

Vânători 28 23TOTAL 424 356

Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Neamţ Tab. 8

Se cunoaşte, astfel de migraţii internaţionale cu resorturi primordialeconomice au mai existat (exemplul italienilor este relevant), în mai toate cazurileproblema cea mai dificilă fiind ridicată de aprecierea cantitativă, de contorizarea câtmai exactă a fluxurilor de populaţie implicate, dublată de identificarea trăsăturilorcalitative ale acestui fenomen. Este destul de greu de stabilit (şi chiar de estimat) lanivel naţional la cât se cifrează numărul tuturor persoanelor plecate pentru muncă în afara ţării, dar informaţii interesante (şi spunem noi mai veridice) se pot obţineatunci când analiza se focalizează asupra unui teritoriu cu dimensiuni reduse, mult




67

mai simplu de gestionat. Este vorba, de fapt, despre ceea ce ne propunem sărealizăm cu privire la populaţia din Depresiunea Neamţului, în condiţiile în caredatele statistice furnizate la acest capitol de ultimul recensământ (tab. 8) suntcriticabile şi - în prezent - destul de puţin utilizabile dat fiind faptul că acest tip demigraţii s-a intensificat mult tocmai ulterior anului 2002.

Parţial, aceste informaţii cantitative se regăsesc şi într -o altă analiză(efectuată tot în cadrul acţiunii de recenzare a populaţiei din anul 2002 – tabelul 9),dar şi de această dată cifrele lasă loc unei doze mari de nesiguranţă şi relativitate,fie şi numai datorită faptului că, în cadrul principalelor categorii luate în vizor nu s-aoperat o atât de necesară separare suplimentară – de exemplu nu putem şti câtedintre persoanele temporar absente din localitate sunt în ţară şi câte în străinătate,ci doar numărul lor total. Oricum, important rămâne faptul că toate aceste minusuritehnice cumulate acţionează asemeni unei lentile care deformează excesiv şimultidimensional realitatea, astfel încât o analiză – fie ea chiar şi impecabilefectuată - ce ar proni de la această bază statistică nu ar putea decât, cel mult, să

conserve eroarea iniţială.

Unitateaadministrativă

Populaţiastabilă (2002)

Persoane temporarabsente din localitate -sub 6 luni în ţară sau

sub 12 luni înstrăinătate (incluse în

populaţia stabilă)

Persoane plecate pentru o perioadă

îndelungată dinlocalitate (neincluseîn populaţia stabilă)

Târgu Neamţ 20.496 366 861 Agapia 4.542 57 71Bălţăteşti 6.675 145 85Grumăzeşti 5.440 81 71Petricani 5.645 67 53Vânători 8.825 48 63TOTAL 51.623 764 1.204


Toate aceste observaţii argumentează necesitatea obţinerii unor datecredibile în legătură cu acest aspect, metoda aleasă în cazul de faţă fiind cea asondajului raţionat (dirijat). Acest tip de sondaj prezintă avantajul că, spre

deosebire de cel aleator, furnizează eşantioane mult mai reprezentative despresubiectul de interes, având la bază un principiu prestabilit, operându-se odiscreditare ce ar e calitatea de a mări considerabil relevanţa informaţiilor prelevate. Astfel, au fost înregistrate pentru Depresiunea Neamţului un număr de 1.388 depersoane care, în intervalul 1990 – 2004 au plecat definitiv sau temporar în afaragraniţelor ţării, mobilul acestor deplasări fiind de natură economico-financiară, încondiţiile în care apreciem că cifra totală a acestor muncitori externi este în prezentde aproximativ 5.000 persoane. Aproape în totalitate (93%) această emigraţie areun caracter temporar (pendulatoriu), cel mai adesea cu reveniri anuale, dar estegreu de spus unde se încadrează (din acest punct de vedere) persoanele plecatede mai mult timp, care au deja un statut legal în ţara de rezidenţă, dar care doresc

să revină în ţară. Migraţiile definitive, aşa cum am văzut subunitare, se regăsescprioritar în cazul celor ce au ales ca destinaţie America de Nord sau Israelul (aici




68

este vorba doar despre etnicii evrei) şi înregistrează o frecvenţă mult mai redusă înrelaţie cu statele europene (situaţie în care predomină căsătoriile cu cetăţeni dinţara gazdă).

Localitatea

Numărul persoanelor care

lucrează în altă ţarăTârgu Neamţ 121

Blebea 3

Humuleşti 15

Humuleştii Noi 0

Agapia 6

Filioara 5

Săcăluşeşti 0

Văratec 3

Bălţăteşti 18Ghindăoani 15

Valea Arini 11

Valea Seacă 4

Grumăzeşti 2

Curechiştea 0

Netezi 0

Topoliţa 7

Petricani 0

Boiştea 3Târpeşti 2

Ţolici 4

Vânători 9

Lunca 1

Mănăstirea Neamţ 0

Nemţişor 5

Depresiunea Neamţului 234


III.2.2. DINAMICA EMIGRAŢIEI ŞI VARIABILELE CARE DETERMINĂCARACTERISTICILE EI

Dar – aşa cum ne-am propus - înainte de a analiza în detaliu dateleobţinute în urma anchetei pentru Depresiunea Neamţului este important de văzutcontextul mai larg, naţional, în care se încadrează această componentă teritorială(fig. 15). Astfel, cifrele oficiale, aşa cum apar în Anuarul Statistic al României (2003)6 ne arată pentru intervalul 1990 – 2002 o evoluţie cu un trend descendental cărui vârf se regăseşte în anul imediat următor renunţării la sistemul comunist,

6 Datele furnizate de această sursă se referă la migraţiile definitive, indiferent de motivaţia lor.




69

cu o „altitudine” cotată la 96.929 persoane (28,7%) – expresie firească arecăpătării dreptului de liberă circulaţie a persoanelor, dar şi un indicator alsimpatiei postr evoluţionare din partea Europei Vestice, concretizată printr -opermisivitate sporită în ceea ce priveşte acceptarea emigranţilor români. Faptul căOccidentul a optat foarte rapid pentru o repliere legislativă pe acest plan este net

evidenţiat de evoluţia ulterioară, cu o scădere drastică a eşaloanelor până în anul1995, când deteriorarea climatului social-economic din ţară - pe fondul deseloraccese ale inflaţiei - a generat un nou puseu migratoriu, dar de această dată cu uncaracter secundar (aproape 26.000 persoane). Acest reviriment a fost însă descurtă durată, până în 2002 (când au mai plecat doar 8.154 compatrioţi) pantadescendentă nemaifiind întreruptă decât la nivelul anului 2000, urmare apermeabilizării frontierelor Schengen. Nu trebuie uitat nici faptul că, datorităcreşterii gradului de permisivitate costurile financiare ale migraţiei au devenit maireduse (au fost eliminate o serie de intermediari, fie ei călăuze sau aşa-zise firmede turism), astfel încât ele au devenit accesibile unor eşaloane mai largi de

populaţie.

0

5

10

15

20

25

30

%

1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004

Sursa: Anuarul Statistic al României (2003)

Fig. 15

Dacă acestea au fost trăsăturile evoluţiei generale (naţionale), observămcă dinamica emigraţiei la nivelul Depresiunii Neamţului este de sens contrar (fig.16), cu certe valenţe ascendente – un adevărat grafic în oglindă faţă de celanterior . Punctele comune ale celor două reprezentări grafice sunt reprezentate decreşterea din 1995, precum şi de detonarea de la nivelul anului 2000, urmată înanul următor de o scădere7 (conformă cu trendul în cazul totalului emigraţieiromâneşti, dar cu caracter de sincopă pentru depresiune).

7

Este interesant de observat că, la nivelul Depresiunii Neamţului, anii electorali 1996 şi 2000 prezintăunele trăsături aparte; dacă în primul caz se înregistrează o scădere a emigraţie urmată de o creştereimediată, în cel de-al doilea avem de-a face cu o creştere urmată de o scădere.




70

0

5

10

15

20

25

30%

1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004

Fig. 16 - Dinamica emigraţiei populaţiei din Depresiunea Neamţului

Departe de a surprinde, această imagine în oglindă este efectuldisparităţilor socio-economice şi culturale din interiorul ţării. Dacă primeledetaşamente postcomuniste de emigranţi au fost furnizate mai ales de regiunileintracarpatice (urmare a imitării comportamentului tradiţional al etniilor alogene),estul României a suferit un proces de dezenclavare mult mai lent, diferenţa de timp

fiind alocată, de fapt, reconstrucţiei sau reajustării spaţiului mental necesardeclanşării şi derulării migraţiei. Altfel spus, această resuscitare postdecembristă aemigraţiei, mai tardivă comparativ cu media ţării este o trăsătură particulară aarealului nostru de interes, vizibilă chiar şi dacă lucrurile sunt analizate în profilregional (cazul judeţelor Bacău şi Neamţ, remarcat de I. Muntele, 2003).

Astfel, în cazul nostru evoluţia nu este spectaculoasă cel puţin până lanivelul anului 1996 (an în care, de altfel, s-a marcat o scădere a eşaloanelorinclusiv la nivel naţional), dar ulterior ea devine din ce în ce mai accelerată,atrăgând atenţia mai ales ultimii doi ani ai seriei, care cumulează 51,8% din totalulpopulaţiei emigrate. Această pantă evolutivă, destul de abruptă, ne arată faptul că

însuşirea acestui tip de comportament, a acestei strategii de viaţă s-a realizat cu orată remarcabilă, subiecţii cei mai conştiincioşi fiind – evident – tinerii.Dintr-un alt punct de vedere, se remarcă faptul că nu există o corelaţie

directă între dimensiunea demografică a fiecărei unităţi administrative şi cota departicipare la emigraţia internaţională (tab. 11), un eventual sincronism pe acestplan fiind deranjat în realitate de o multitudine de factori. Cu toate acestea, o astfelde analiză are calitatea de a ne releva o serie de particularităţi intermediare, întrecercetarea la nivelul întregii depresiuni şi cea la nivel de unitate elementară.




71

0

20

40

60

80

100

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

%Rural

Urban

Fig. 17 – Evoluţia ponderii celor două medii în cadrul emigraţiei din Depresiunea

Neamţului

Plecând de la aceste coordonate prestabilite, dacă oraşul - releu ce preiamai rapid comportamente sociale creionate în cadre mai largi, ulterior distribuite înaria sa de influenţă – îşi revendică cel mai generos segment de participare(55,1%), singura unitate administrativă rurală care însoţeşte urbea în aceastăsuprareprezentare (vizibilă mai ales prin prisma indicelui de participare calculat)este Grumăzeşti. A pune evoluţia oarecum atipică a acestei comune doar peseama apropierii de oraş nu este suficient, populaţia din Vânători fiind cel puţin lafel de predispusă contagierilor de acest gen (fapt ilustrat inclusiv de valoarea coteide participare). Considerăm că, un rol important în adoptarea mai facilă a acestuicomportament l-a avut preopinenţa locuitorilor de aici pentru migraţiile cu motivaţieeconomică (iniţial în scop negustoresc) dublată de o competiţie locală peste medie,cu efecte directe în timp asupra gradului de iniţiativa individuală, precum şi asupramodului în care este perceput spaţiul. De altfel, tot acest tip de iniţiativă - care îndeamnă la o triere cât mai riguroasă a opţiunilor în ceea ce priveşte activităţileproductive - este în măsură se explice diferenţierea, deja remarcată, a celeilalte

comune din proximitatea urbei, Vânători. În acest caz, existenţa unor întreprinderiindustriale de mici dimensiuni (în domeniul prelucrării lemnului, al cauciucului, alprelucrării laptelui, în industria textilă ş.a.) încă dinainte de 1989 a constituit opremisă extrem de favorabilă pentru resuscitarea şi dezvoltarea activităţiloreconomice cu capital privat în perioada postdecembristă, concretizată printr -oofertă mai consistentă în ceea ce priveşte locurile de muncă disponibile (dar careau devenit în timp din ce în ce mai puţin atractive datorită unei salarizări modeste). În ceea ce priveşte Agapia, şi aici se pot lua în calcul, ca argument alsubreprezentării, valenţele turistice ale acestei comune cu tot cortegiul de avantajeca decurg dintr-o astfel de orientare, dar, în primul rând, în acest caz trebuie ţinutcont de existenţa comunităţii monastice (aproximativ 1.000 de persoane), în modlogic neafectată de această categorie de migraţii. În plus – în virtutea aceleiaşi




72

motivaţii - Agapia îşi arogă o cronicizare şi o acutizare a procesului de îmbătrânirea populaţiei (27,6% vârstnici în 1992 şi 29% în anul 2002) 8.

Oraşul/ Comuna

Cota din

populaţia totalăa DepresiuniiNeamţului (P

%)

Cota de

participare laemigraţia

internaţională(Cpe %)

Indicele de

participare laemigraţia

internaţională Ip=Cpe/P

Ponderea populaţieivârstnice(2002)

TârguNeamţ

39,8 55,1 1,4 14,9

Agapia 8,8 6,3 0,7 29Bălţăteşti 12,9 10,0 0,8 27,5Grumăzeşti 10,5 11,5 1,1 26,2Petricani 10,9 7,1 0,6 20,7Vânători 17,1 10,0 0,6 19,6

Tab. 11 – Depresiunea Neamţului - cota de participare a comunelor la emigraţie(1990 – 2003)

0

5

10

15

20

25

30

35

40

%

1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002

DEPRESIUNEA NEAMŢULUIDINAMICA EMIGRAŢIEI URBANE (1990 - 2003)

Fig. 18

Dar, peste toate aceste observaţii social-economice, considerăm cătrăsăturile de mentalitate proprii ţăranului moldovean (puternica legătură cu satulnatal, cu comunitatea locală, dorinţa de a fi „cineva” – dar de preferat la el acasă – exacerbată după 1989, în conformitate cu revigorarea spiritului de proprietar)

8 În ceea ce priveşte această afirmaţie se impun două observaţii. Pe de o parte, în intervalulintercensitar 1992 – 2002 ponderea vârstnicilor la nivelul întregii depresiuni a crescut de la 19,4% la

23%, astfel încât Agapia se află din punctul de vedere al dinamicii sub media locală. Pe de altă parte,creşterile superioare ale procentelor înregistrate în celelalte unităţi constituie (fie şi parţial) indicii asupraintensităţii emigraţiei externe, ele fiind de fapt rezultatul diminuării cantitative ale eşaloanelor adulte.




73

rămân principalele mecanisme care explică această segregare pe medii aemigraţiei internaţionale actuale. Evident, nu poate fi neglijat nici factorul material – ca să pleci trebuie să ai o anumită sumă de bani, nu tocmai mică – însă la acestcapitol, pentru Depresiunea Neamţului, nu există o diferenţiere categorică întrecele două medii. Singura situaţie în care factorul pecuniar pare a deţine o pondere

mai importantă este cel al comunei Petricani, cota de participare redusă (de doar7,1%) corelată cu ponderea demografică (10,9%) fiind explicată de o pauperitatemai accentuată şi cu caracter endemic, inserată pe fondul unei structuri etnice(reale) cu o destul de importantă comunitate ţigănească. Un argument pentruaceastă afirmaţie îl constituie şi faptul că, în Petricani s -au desfăşur at în ultimii anicele mai „profitabile” campanii prozelitiste ale unor culte neoprotestante (10,5% dinpopulaţia totală a comunei în anul 2002, faţă de 6,3% în 1992), succes facilitat şide tentaţiile materiale, de multe ori irezistibile pentru potenţialii aderenţi. Oricum,cert este faptul că, datorită conjugării tuturor acestor dificultăţi, comuna Petricani se înscrie în cadrul fenomenului migratoriu internaţional cu un demaraj întârziat şi

implicit cu efective mai reduse de populaţie.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

%

1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002

DEPRESIUNEA NEAMŢULUIDINAMICA EMIGRAŢIEI RURALE (1990 - 2003)

Fig. 19

Dar dacă, aşa cum am văzut, dimensiunea demografică a comunelor nu îşiarogă vreun rol semnificativ în dimensionarea acestor mişcări transfrontalieră, nuacelaşi lucru se poate afirma despre mărimea demografică a satelor. În acest cazse pare că numărul de locuitori şi participarea la emigraţia internaţională tind săevolueze (în general) direct proporţional, dar enunţul trebuie amendat prinadăugarea în ecuaţie a funcţiei administrative şi a gradului de izolare al satelor, cutoate că, cel puţin pentru Depresiunea Neamţului acest ultim indicator nu are valoriextrem de diferenţiate.




74

Fig. 20

Aşa cum se observă (fig. 18 şi tab. 12), centrele de comună îşi revendicăcele mai mari procente, valoarea maximă din această panoplie aparţinândVânătorilor cu o cotă de participare de nu mai puţin de 86,6%. O abatere de laregulă se constată în cazul satului Grumăzeşti, devansat în plan local de Topoliţa,care în ciuda dimensiunii demografice sensibil mai reduse deţine primul loc,situaţie explicată prin apropierea faţă de Târgu Neamţ. La fel satul Ghindăoani

(devenit comună începând cu data de 22 octombrie 2003) plăteşte tribut poziţieiexcentrice faţă de axele majore de circulaţie şi implicit faţă de oraş, astfel încât




75

rămâne în umbra Bălţăteştilor, sat pe care îl domină însă în ceea ce priveştenumărul de locuitori. De remarcat este şi cota marcată în dreptul satului Ţolici, care în pofida izolării ameninţă întâietatea centrului de comună - efect al unei coagulărisociale superioare indusă de neoprotestantism. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă în cazul localităţilor Mănăstirea Neamţ, Lunca, Nemţişor, Valea Arini sau Boiştea,

unde distanţa spaţială (dar şi cea mentală) faţă de urbe este factorul care dicteazăregula.

Comuna / SatulPopulaţia

totală(2002)

Cota din populaţiatotală acomunei

(P %)

Cota de participare la

emigraţiainternaţională

(Cpe %)

Indicele de participare la

emigraţiainternaţională

Ip=Cpe/P

AGAPIA

Agapia 1902 41,9 55,7 1,3

Văratec 900 19,8 5,1 0,3Filioara 1093 24,1 20,2 0,8

Săcăluşeşti 647 14,2 19 1,3

BĂLŢĂTEŞTI

Bălţăteşti 2144 32,1 48,5 1,5

Ghindăoani 2257 33,8 28,0 0,7

Valea Arini 645 9,7 7,8 0,8

Valea Seacă 1629 24,4 15,7 0,6

GRUMĂZEŞTI

Grumăzeşti 2853 52,4 28,7 0,6Curechiştea 706 13,0 32,0 2,5

Netezi-Brătuleţu 229 4,2 0,1 0,2

Topoliţa 1652 30,4 39,2 1,3

PETRICANI

Petricani 1758 31,1 38,8 1,2

Boiştea 951 16,8 4,1 0,2

Târpeşti 1352 23,9 20,4 0,9

Ţolici 1584 28,2 36,7 1,3VÂNĂTORI-NEAMŢ

Vânatori-Neamţ 5302 60,1 86,6 1,4

Lunca 1282 14,5 2,8 0,2

Mănăstirea Neamţ 614 7,0 2,1 0,3

Nemţişor 1627 18,4 8,5 0,5Tab. 12 – Depresiunea Neamţului - aspecte cantitative ale emigraţiei (1990 -2003)

Dar, deoarece emigraţia este un fenomen dificil de prins în şabloane semai impune o observaţie. Aceasta are în vedere satul Curechiştea pentru careindicele de participare capătă cea mai mare valoare din depresiune – 2,5. Aiciizolarea a acţionat mai degrabă ca un catalizator al emigraţiei, repulsivitateadepăşind acest prag psihologic, aici mentalul şi nevoile financiar - materiale




76

anihilează rolul spaţiul fizic, acţiune realizată nu pe fondul existenţei unei maseneoprotestante (aşa cum este la Ţolici), ci pe o structură confesională purortodoxă. O explicaţie a acestui puternic curent centrifugal cu caracter endemicpoate fi calitatea slabă a terenului agricol, afectat peste media locală detorenţialitate, alunecări de teren şi eroziune areolară. O explicaţie poate fi şi

legătura mai slabă dintre comunitate (indivizi) şi teritoriu, acest sat apărând abiadupă reformele cuziste de împroprietărire.

0

10

2030

40

50

60

70

80

90

100

A g a p

i a

V a r a

t e c

F i l i o a r a

S a c a

l u s e s

t i

B a

l t a t e s

t i

G h i n d a o a n

i

V a

l e a

A r i n

i

V a

l e a

S e a c a

G r u m a z e s

t i

C u r e c

h i s t e a

N e

t e z

i - B r a

t u l e t u

T o p o

l i t a

P e

t r i c a n

i

B o

i s t e a

T î r p e s

t i

T o

l i c i

V â n a

t o r i

L u n c a

M a n a s

t i r e a

N e a m

t

N e m

t i s o r

%

Fig. 18 - Ponderea emigraţiei pe sate (% din emigraţia totală a comunei)

în intervalul 1990 – 2003

Nu este lipsită de importanţă nici parcurgerea unui demers analitic care săia în calcul repartiţia anuală a eşaloanelor de emigranţi corelată cu evoluţia ratei şomajului populaţiei din Depresiunea Neamţului, cea mai incitantă în acest sensfiind secvenţa temporală 1998 – 2003. Justificarea acestei alegeri se bazează – pelângă racordarea la actualitate - pe faptul că, începând cu anul 1998 informaţiileprivind şomajul par a fi mai credibile şi în plus intervalul astfel delimitat cuprindeanul 2000, cu o importanţă aparte în dimensionarea emigraţiei externe româneşti

datorită modificărilor de legislaţie privind accederea în spaţiul Schengen. Dar, aşacum spuneam, această veridicitate a datelor este relativă. Astfel, Direcţia deStatistică a Judeţului Neamţ şi A.J.O.F.M. Neamţ consemnau pentru Târgu Neamţun număr de 2.500 şomeri în anul 1998 şi 2.031 în 1999 în timp ce datele furnizatede Primăria oraşului sunt de 2.659 respectiv 2.516 persoane. Pentru a corija(măcar într -o anumită măsură) aceste cifre considerăm că este oportunăprezentarea evoluţiei numărului de salariaţi între anii 1990 şi 1999 la principaleleunităţi industriale din Târgu Neamţ (cu domenii de activitate diferite), demersulavând calitatea de a caracteriza o perioadă mai mare de timp, aflată chiar înamonte de boom-ul înregistrat în 2000. Altfel spus, această imagine poate să ne înfăţişeze mai exact potenţialul migratoriu efectiv, anterior acestui prag temporal,deoarece mare parte dintre cei 7.772 salariaţi disponibilizaţi de cele şapte




77

întreprinderi în acest interval de timp aşteptau în bloc-starturi data de 1 ianuarie2000 (tab. 14).

Oraşul /

Comuna Anul

Şomeri Emigr anţiPopulaţia

activă

Rata

şomajului(%)

Total

Din

carefemei

Ponderea

în totalul perioadei

Din

carefemei

TârguNeamţ

1998 2.500 - 8,4 34,0 11.391 21,9

1999 2.031 1.164 10,9 39,3 10.723 18,92000 2.724 1.078 14,3 33,3 10.755 25,32001 2.391 1.219 18,3 60,0 10.755 22,22002 1.019 536 21,9 45,9 10.490 9,72003 732 327 26,2 48,6 10.490 7,0

Agapia

1998 177 - 4,1 25,0 1.549 11,41999 311 180 4,8 27,5 1.954 15,92000 274 130 11,6 39,1 1.954 14,0

2001 245 123 13,0 49,6 1.954 12,52002 151 74 27,5 40,0 1.812 8,32003 92 39 35,6 55,4 1.812 5,1

Bălţăteşti

1998 411 - 5,1 22,0 3.396 12,11999 415 265 7,8 25,1 2.976 13,92000 463 160 10,2 36,0 2.981 15,52001 395 179 10,6 37,3 2.981 13,32002 220 105 25,6 30,0 2.794 7,92003 254 96 40,7 39,8 2.794 9,1

Grumăzeşti

1998 326 - 5,1 18,7 1.668 19,51999 416 216 6,8 25,0 2.375 17,5

2000 378 206 14,8 35,3 2.375 15,92001 259 104 16,0 42,1 2.375 10,92002 291 149 24,8 31,0 2.232 13,02003 162 108 32,5 57,9 2.232 7,3

Petricani

1998 383 - 3,0 28,0 2.473 15,51999 330 220 4,0 35,0 1.372 24,02000 399 170 7,5 40,0 1.372 29,12001 252 99 10,4 42,8 1.372 18,42002 167 58 24,4 21,6 2.198 7,62003 102 37 50,7 32,4 2.198 4,6

Vânători

1998 667 - 3,3 25,0 4.061 16,4

1999 666 381 4,2 27,0 3.924 17,02000 802 390 5,6 30,0 3.924 20,42001 666 297 9,8 30,0 3.924 17,02002 421 202 35,3 27,3 3.707 11,42003 447 169 41,8 48,7 3.707 12,1

Sursa: A.J.O.F.M. Neamţ

Tab. 13 – Depresiunea Neamţului – raporturile dintre rata şomajului şidimensiunea emigraţiei




78

Unitatea Domeniul deactivitate

Datarestructurăriiaprobată de

FPS

Numărulsalariaţilor

în 1990

Numărulsalariaţilor

în 1999

Cetatea SAIndustria textilă şi

a confecţiilor 9. X. 1997 3.909 231OzanaMobex SA

Industria mobilei 31. III. 1998 1.639 17

Lefrucart SA

Prelucrarealegumelor şi

fructelor16. X. 1997 88 20

Starforest SA

Exploatarea şiprelucrarea

lemnului15. IX. 1997 148 66

Cautex SA Prelucrareacauciucului

15. XI. 1998 2.000 9

Concia SA Construcţii 3. VIII. 1998 280 9

Montana SA

Prelucrarea laptelui 8. XII. 1998 65 5

TOTAL 8.129 357

Sursa: Primăria oraşului Târgu Neamţ Tab. 14 – Colapsul industriei de stat din Depresiunea Neamţului

Dintr-un alt punct de vedere, se observă faptul că, pentru toate unităţileadministrative se regăseşte (pe parcursul celor şase ani) o creştere continuă anumărului de emigranţi şi chiar dacă la nivelul de plecare exista o diferenţiere clară între cele două medii, ea a fost estompată (măcar parţial) fie în anul 2001 – acolounde, din acest punct de vedere, precocitatea rurală a fost mai mare, exempluldeja subliniat al Grumăzeştilor, fie în anul 2002 - când acest fenomen segeneralizează în întreg spaţiul rural, astfel încât asistăm practic la o uniformizare înceea ce priveşte adoptarea acestei alegeri comportamentale (tab. 13). Pe de altăparte, dacă până în 2001 valorile anuale ale ratei şomajului au evoluat fluctuant – având însă cote considerabile, cu minime de 18,9% pentru Târgu Neamţ şi de11,4% pentru mediul rural (cazul Agapiei, iarăşi atipic datorită statutului profesionalal personalului monastic) – începând cu anul 2002, odată cu congestia emigraţieiinternaţionale, valorile acestui indicator scad foarte mult în mai toate unităţile şi cuprecădere în oraş9. Pentru anul 2003 apare un nou puseu în ceea ce priveştevolumul fluxurilor de emigrare, cu ponderi remarcabile din cifra totală, cuprinse

între 26,2% în cazul oraşului (unde plecările au fost ceva mai echilibrat eşalonatedin motive anterior redate) şi 50,7% pentru Petricani care, iată, recuperează măcar în valori relative o parte din decalajul anterior. Oricum, în acest an, când volumulplecărilor a atins cota maximă (25,3%), şomajul a coborât până la pragul minim alintervalului luat în calcul (7,5%).

Dar dacă Direcţia de Statistică a Judeţului Neamţ şi A.J.O.F.M Neamţoperează cu estimări discutabile, ultimul recensământ al populaţiei ne oferă datemult mai exacte asupra şomajului. În acest caz imaginea este mult mai gravă, cuprecădere pentru Târgu Neamţ (18,8%) şi pentru Vânători (27,6%), procentul

9 Trebuie ţinut cont aici şi de prevederile legislaţiei în vigoare, care includ anularea statutului de şomer,după o anumită perioadă de timp (mai exact după doi ani de le data disponibilizării).




79

bărbaţilor fiind în toate cazurile superior celui al femeilor fără loc de muncă.Importantă este şi cifra şomerilor în căutarea primului loc de muncă – în total 1.510persoane – eşantionul cel mai expus să adopte emigraţia ca metodă de rezolvarea problemelor sociale şi materiale.

Cu toate acestea, a lega în mod absolut direct dinamica emigraţiei de cea

a ratei şomajului nu este în totalitate corect. Fără îndoială, şomajul este o cauzămajoră în luarea acestei decizii, dar nu este nici singura şi – uneori – nici cea maiimportantă dintre ele. Chiar dacă o persoană îşi pierde locul de muncă, ea poatesă aibă în continuare un nivel de trai acceptabil (măcar în plan local), prin munca înagricultură de exemplu. Aici nu neapărat veniturile obţinute sunt cele carecontează, ci imaginea individului în ochii lui şi în cei ai grupului social din care faceparte. Dacă această teză ar fi totalmente falsă, ar trebui ca oamenii cei mai săracisă fie cei care pleacă în proporţia cea mai mare. Ori lucrurile nu stau deloc aşa; celcare este sărac (şi cu precădere cel care şi-a însuşit o mentalitate conformăacestui statut) nu poate nici măcar să se gândească la plecare. La lipsa banilor se

adaugă teama de necunoscut, descurajarea, subestimarea propriei persoane şi(de multe ori) lipsa de demnitate care fac imposibilă alegerea unei astfel derezolvări (pentru o imensă majoritate, în societatea românească de astăzi,demnitatea şi sărăcia nu deţin un loc comun decât pe plan ideatic).

Şi pentru că – aşa cum am văzut – nici incidenţa şomajului nu reuşeşte săexplice pe deplin dinamica şi dimensiunea emigraţiei, o analiză asupra structuriipopulaţiei după nivelul de instruire, fundamentată cantitativ de ultima acţiunenaţională de recenzare (fig. 19). După cum reiese şi din reprezentarea graficăefectuată, situaţia Depresiunii Neamţului la acest capitol nu este deloc îmbucurătoare. Dacă minusul ponderal înregistrat, comparativ cu Regiunea deNord –Est, dar şi cu judeţul Neamţ, în ceea ce priveşte persoanele cu studii

superioare nu este prea mare – şi era, oricum, lesne de intuit – la următoarele treicategor ii (învăţământ postliceal şi de maiştrii, liceal şi profesional şi de ucenici)deficitul marcat este şi mai amplu, reliefând diferenţa reală de dezvoltare asectorului secundar în acest areal. În schimb, situaţia se modifică la paliereleinferioare, unde Depresiunea Neamţului fie depăşeşte media regiunii (pentruabsolvenţii de gimnaziu), fie se ridică peste ambele medii luate spre comparaţie(pentru cei care au absolvit doar şcoala primară sau nici măcar atât) – realitatedestul de îngrijorătoare.

În virtutea afirmaţiilor de mai sus este posibil ca deosebirilor structurale deacest tip să indice un anumit potenţial al migraţiilor internaţionale sau chiar o stare

secvenţială a lor. Se cunoaşte (potrivit unui sondaj CURS din 2003) că profilulemigrantului român include, printre altele, marea reprezentare a calificărilor medii;ori plecând de la această accepţiune este probabil ca gradul cel mai mare dereprezentativitate în cadrul migraţiilor să îl deţină absolvenţii de liceu şi cei aişcolilor profesionale şi de ucenici. În consecinţă - privind graficul – este perfectposibil ca Depresiunea Neamţului să fie un areal cu o incidenţă migratorieinferioară celei judeţene şi celei regionale. Oricum, fără a absolutiza, considerămcă această analiză asupra gradului de instruire a populaţiei este un indicator multmai fidel pentru caracterizarea dinamică a unei emigraţii în raport cu rataşomajului, odată declanşat un astfel de comportament, categoria mediocră şi slabspecializată fiind cea mai expusă adoptării unui str ategii migratorii.




80

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45%

S u p e r i o r

P o s

t l i c e a

l

ş i d e

m a i ş t r i i

L i c e a

l

P

r o f e s

i o n a

l

ş i d e

u c e n

i c i

G i m n a z

i a l

P

r i m a r s a u

f ă r ă ş c o a l ă

a b s o l v i t ă

Depresiunea Neamţului

Jud. Neamţ

Regiunea de Nord - Est

România

Sursa: Recensământul populaţiei şi locuinţelor - 2002

Fig. 19 - Structura comparativă a populaţiei după nivelul de instruire (2002)

Cu certitudine că nici includerea nivelului de instruire în algoritmul cauzal almigraţiilor nu ne poate descifra în totalitate caracteristicile acestui fenomen. Dacăacest indicator ne poate oferi informaţii despre presiunea exercitată asupraindividului activ, dar şi asupra familiei, ca urmare a unei pregătiri profesionale nufoarte bine ţintită, mai există cel puţin încă o variantă a acestei presiuni sociale.Este vorba despre raportul dintre populaţia inactivă şi cea ocupată, aflat (din

motive binecunoscute) într-o creştere continuă în România ultimilor ani.

0

0,5

1

1,5

2

2,5

România Regiunea de

Nord-Est

Judeţul Neamţ DepresiuneaNeamţului

persoane

Fig. 20 - Diferenţieri scalare ale raportului dintre populaţia inactivă şi populaţia

ocupată (2002)




81

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

T g .

N e a m ţ

A g a p

i a

B ă l ţ ă t e ş t i

G r u m ă z e ş t i

P e

t r i c a n

i

V â n ă t o r i

persoane

Fig. 21 - Depresiunea Neamţului – valorile locale ale raportului dintre populaţia

inactivă şi populaţia ocupată (2002)

Analiza comparativă şi multiscalară a acestui raport pentru anul 2002 (f ig.20 şi fig. 21), ne arată o „încărcare” din ce în ce mai mare a activilor ocupaţi, pemăsură ce investigaţia se focalizează pe cadre spaţiale mai reduse. Dacă – aşacum am mai precizat – cifrele sunt destul de îngrijorătoare la nivel naţional (1,6persoane), ele se amplifică în mod constant la nivelul Regiunii de Nord-Est (1,7),apoi la cel al Judeţului Neamţ (1,9), pentru a atinge apogeul în cazul Depresiunii

Neamţului (2 persoane). La nivel de diviziune administrativă a depresiunii, situaţiaeste şi mai gravă, atrăgând atenţia comuna Vânători, unde acest tip de presiunecapătă valori copleşitoare, de aproape 3 persoane (mai exact de 2,6).

%

0

5

1015

20

25

30

35

J u d e ţ u l

N e a m ţ

D e p r e s

i u n e a

N e a m ţ u l u i

T g .

N e a m ţ

A g a p

i a



P e

t r i c a n

i

V â n ă t o r i

Pensionari

Casnice

Întreţinute de altepersoane

Întreţinute de statsau de organizaţii

Sursa: Recensământul populaţiei şi locuinţelor - 2002 Fig. 22 - Diferenţieri spaţiale privind structura populaţiei inactive




82

Departe de a fi enigmatică, această ordonare (cauzată în principal dediferenţierile spaţiale ale ponderii celor vârstnici) este în măsură să explice o partedin trăsăturile migraţiilor economice internaţionale actuale. Astfel, dimensiuneaspor ită a cotei de participare la emigraţie regăsită în cazul oraşului Târgu Neamţ,precum şi în cel al comunelor Bălţăteşti, Grumăzeşti şi mai ales Vânători îşi află

argumentul în această încărcătură substanţială pe care o suportă activii ocupaţi,situaţia comunei Agapia neputând fi luată în calcul datorită acelor caracteristiciproprii evidenţiate şi anterior (cea mai mare parte a personalului monastic esteformată din persoane vârstnice). Aproape întotdeauna, componenţa acestoreşaloane inactive cuprinde în proporţie majoritară pensionari, excepţia fiindreprezentată acum de Petricani, unde ponderea cumulată a celor casnici şi a celor întreţinuţi de alte persoanele se ridică la peste 25%, efect al unei slabe cuprinderi în muncă, caracteristică mai ales pentru cei din Ţolici (fig. 22)10.

Fig. 23 - Depresiunea Neamţului - structura pe grupe de vârstă şi sexe aemigranţilor (1990 – 2003)

O altă serie de informaţii privind segregarea structurală a emigranţilor sepoate obţine prin analizarea grupelor de vârstă şi sexe (figura 23). Din acestpunct de vedere, încă de la început se detaşează cu uşurinţă două caracteristici:piramida obţinută levitează (lipsa primului palier de la bază nu reprezintă osurpriză) şi – în plus - este decapitată, oprindu-se la nivelul etajului de 55 –59 ani(în conformitate cu evoluţia biologică şi psiho-socială a fiinţei umane, mai puţincapabilă şi dispusă după această vârstă la o muncă intensă sau la schimbărimajore ale ritmului de viaţă, ale obişnuinţelor). Dacă dilatările din dreptul grupelorde vârstă de 20–24, respectiv 25 –29 ani (ambele cu o evidentă predominanţămasculină) se înscriu pe deplin în limitele normalului, atrage atenţia în schimb

10 În cadrul acestei analize asupra populaţiei inactive este evident faptul că persoanele întreţinute destat sau de diferite organizaţii nu prezintă importanţă, decât la modul ilustrativ.




83

dimensiunea neaşteptat de mare pe care o deţine, la ambele sexe, nivelul 15–19ani (cumulat, 8,7% din total). Această precocitate, care implică deseori aspecteprofund negative (furturi, prostituţie, trafic de stupefiante) apărută pe fondulhiperdoxiei juvenile11, a unor expectanţe deformate este în realitate un fenomencvasiurban, 75,5% dintre aceşti tineri provenind din oraş - suprareprezentare clară

dacă se ţine cont de faptul că, pentru întreaga depresiune doar 43,9% din totalulacestei grupe de vârstă locuiesc în Târgu Neamţ. Evident, în realitate o parte dintreaceşti tineri îşi urmează părinţii, dar aceste cazuri însumează doar 39% din situaţii,astfel încât diferenţa rămasă continuă să reprezinte un procent semnificativ şidestul de îngrijorător. Latura pozitivă în acest caz este reprezentată de faptul cămigraţiile nu implică un abandon şcolar de proporţii, 94% dintre componenţii grupeifiind absolvenţi de liceu sau de şcoală profesională.

Sursa: Anuarul Statistic al României (2003)

Figura 24 - România - structura pe grupe de vârstă a emigranţilor (1990 – 2002)

Dacă partea mediană a piramidei glisează spre stânga (aşa cum am

văzut), raportul dintre cele două sexe aproape se echilibrează la nivelul grupei devârstă de 40 – 44 ani, pentru ca în următoarele (şi totodată ultimele) trei etaje, săpredomine segmentul feminin, expresie firească dacă ne gândim la specializărileprofesionale ale românilor din Occident (la această vârstă un bărbat nu mai esteacceptat să lucreze în construcţii, de exemplu, pe când o femeie poate activa îndomeniul menajului). Şi pentru că însuşirea acestui tip de comportament reclamăargumente foarte solide (aproape nimeni nu pleacă de acasă decât datoritălipsurilor materiale presante), se remarcă – din punct de vedere motivaţional – două categorii de vârstă: cea a adulţilor tineri, care au ales calea străinătăţii pentrua-şi putea achiziţiona o locuinţă sau diverse bunuri de folosinţă îndelungată şi cea

11 Diluarea sau chiar abandonarea principiilor de viaţă recunoscute ca norme general valabile, acutumelor sociale.




84

a persoanelor ceva mai mature care au ca scop procurarea de mijloace financiarenecesare întreţinerii copiilor, mai ales a celor de vârstă adolescentă, în licee,facultăţi sau în alte forme de învăţământ (lucru dificil pentru o familie cu veniturimodeste).

La acest capitol, datele existente la nivel naţional ne permit doar o

radiografiere pe grupe mai mari de vârste (sub 18, 18-25, 26-40, 41-50, 51-60 şipeste 60 ani) şi neseparate pe sexe, astfel încât o comparaţie nu se poate realizadecât dacă vom cala după acelaşi tipar datele referitoare la DepresiuneaNeamţului (fig. 24 şi fig. 25).

Analiza ne relevă discordanţe evidente: dacă pentru depresiune trăsăturiler emarcate anterior se conservă (fapt normal), la nivel de ţară emigraţia prezintă opiramidă mai bine închegată, cu etaje ceva mai echilibrat repartizate şi fără vreunhiatus. Feminizarea este mai accentuată, acest segment deţinând 52,4% dinemigraţia naţională.

Aceste deosebiri evidenţiază caracterul mai recent al fenomenului pentruarealul supus cercetării noastre, dar şi – aspect important – rolul predominant almotivaţiei economice în ceea ce priveşte declanşarea emigraţiei. Dar aceastăprimordialitate economică nu se datorează unei pauperităţi mai accentuate apopulaţiei (ideea „sărăciei moldoveneşti” este prea uşor vehiculată de unii autori – vezi D. Sandu, 2003), ci existenţei unei surse mai puţin afectate de eterogenitatestructurală comparativ cu întreg ansamblul românesc. Aceste afirmaţii suntargumentate de subdimensionarea eşaloanelor extreme, copii şi vârstnicii, formatedin persoane plecate nu pentru muncă ci, în mare majoritate a cazurilor pe criteriietnice, spre Germania şi Ungaria îndeosebi, în timp ce vârstele medii reprezintă,aşa cum am văzut, partea cea mai substanţială.

Fig. 25 - Depresiunea Neamţului - structura pe grupe de vârstă a emigranţilor (1990 – 2002)




85

Sursa: Caritas di Roma – Dossier statistico immigrazione (2002)

Fig. 26 - Structura pe grupe de vârstă şi sexe a imigranţilor români din Roma

Fig. 27 - Structura pe grupe de vârstă şi sexe a emigranţilor dinDepresiunea Neamţului în Roma (2002)

Dar acest tip de structură se pretează şi la o altă serie de observaţi i,urmare a studiilor efectuate de Primăria Romei asupra imigranţilor domiciliaţi pe

raza oraşului (analiza se referă doar la persoanele cu statut legal, aşa cum au fostele înregistrate la 1 ianuarie 2003, după ultima regularizare). Comparând piramidavâr stelor valabilă pentru românii din Roma (fig. 26) cu cea a persoanelor dinDepresiunea Neamţului emigrate în acest oraş (fig. 27) sunt de notat câtevaobservaţii:

- î n primul rând, în acest caz structura pentru populaţia din depresiune esteşi mai incompletă decât cea globală, etajul de 55-59 ani lipsind acum încazul bărbaţilor. Este posibil ca pentru bărbaţii originari din depresiunespecializarea profesională în domeniul unor munci grele (îndeosebi înconstrucţii) să fie superioară mediei întregii comunităţi româneşti de aici.

- apoi, efilarea substanţială valabilă pentru grupa tânără (0-14 ani) este mai

puţin accentuată în cazul tuturor românilor din Roma, pentru care seremarcă şi existenţa unei succesiuni complete de etaje. Ambele aspecte




86

indică tinereţea emigraţiei din teritoriul nostru de interes în profil naţional,precum şi o motivaţie economică suplimentară.

- pentru depresiune, grupele de 15-19 şi mai ales de 20-24 ani sunt mult maibine reprezentate, pentru ambele sexe. Teoretic, două ipoteze sunt înmăsură să explice această situaţie: fie emigraţia nemţeană se declanşează

la o vârstă mai fragedă, fie aici se înregistrează incidenţa maximă asosirilor ilegale (nu trebuie uitat că italienii au recenzat doar imigranţiilegali). Practic, cercetările de teren ne îndeamnă să considerăm că cea de-a doua variantă este mai aproape de adevăr.

- o altă suprareprezentare în favoarea depresiunii se constată pentrugrupele cuprinse între 35 şi 49 ani, suprapusă pe o comprimare a etajelorde 25-29 şi 30-34 ani faţă de ansamblul emigraţiei romane. Explicaţiapoate să ţină de gradul general de dezvoltare economică a DepresiuniiNeamţului în comparaţie cu alte zone ale ţării. Probabil că pentru opersoană în vârstă de 45 ani din Timişoara sau din Constanţa (deexemplu) emigraţia este mai puţin necesară, şansa şi probabilitatea dereuşită materială acasă fiind mai mari. În acest context ar fi interesant devăzut care sunt caracteristicile regiunilor cele mai sărace ale României(Vaslui, Botoşani, Teleorman ş.a.).

- nu în ultimul rând, se observă faptul că emigraţia romană a depresiuniieste mult mai feminizată – 50,5% femei faţă de 42,7%, conform statisticiiitaliene. Dacă această observaţie se corelează cu repartizarea mult maiuniformă în cadrul piramidei vârstelor (uşor de observat) se poate înţelegemai exact ce consecinţe (reale) au avut disponibilizările efectuate deunităţile industriale din domeniul industriei textile şi a confecţiilor.

Un interes aparte în clarificarea trăsăturilor acestui fenomen prezintă şievoluţia ponderii eşalonului feminin în emigraţia internaţională din aceşti ani(fig. 28), cu valori cumulate pentru fiecare unitate cuprinse între 25% şi 33% până în 2000, după care, în următorii doi ani (odată cu creşterea numărului total alemigranţilor) se înregistrează un salt semnificativ, de până la 60% pentru TârguNeamţ şi 57,9% pentru Grumăzeşti. Motivaţia acestei eşalonări este dublă; pe de oparte este vorba de colapsul acelor unităţi industriale cu capital de stat ce foloseauforţă de muncă predominant feminină, iar pe de altă parte trebuie remarcat faptulcă, multe dintre femeile emigrate în aceşti ultimi doi ani s -au alăturat soţilor, cuexperienţă ceva mai îndelungată în Occident.

În urma acestei evoluţii s-a ajuns ca la momentul derulării anchetei noastrefemeile să reprezinte 44% din volumul emigranţilor, dar cu o diferenţiere destul desemnificativă între cele două medii, cu 46,7% în cazul mediului urban şi 41,3%pentru cel rural – efect (în mod prioritar) al contribuţiei mai modeste adusă dePetricani (34,7%). De notat este faptul că, iniţial, această comună a avut – în ceeace priveşte dinamica segmentului feminin – o evoluţie cu alură mai degrabăurbană, cu o reprezentare consistentă încă de la nivelul anului 1998, amplificatăulterior, în 1999 şi în 2000, dar mult diminuată după 2001, distonanţă clară faţă derestul spaţiului rural. Developarea explicativă a acestei constatări ne îndreaptă, dinnou, spre trăsăturile etnice ale populaţiei de aici – menţionate anterior – acest tipde comportament migratoriu fiind semnalat, în cazul ţiganilor şi pentru alte regiuni

ale României.




87

0

5

10

15

20

25

30

35

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

%

România

Depresiunea

Neamţului

Fig. 28 – O comparaţie privind evoluţia emigraţiei feminine

Dar şi această problemă, a ponderii femeilor în totalul emigraţiei poate fianalizată comparativ cu situaţia existentă la nivel naţional, făcând apel la datelecantitative puse la dispoziţie de Anuarul Statistic al României – 2003. Acestdemers îşi dovedeşte utilitatea încă de la început, prin evidenţierea unei realităţifrapante, vizibile la nivelul anului censitar 2002. Astfel, dacă ponderea segmentuluifeminin în populaţia totală este aproximativ egală între Depresiunea Neamţului(51,3%) şi întreaga ţară (51,2%), o distonanţă considerabilă apare atunci când nereferim la procentele deţinute de femei în cadrul emigraţiei – 44,0% pentrudepresiune şi 52,4% în profil naţional. Această disparitate este indusă de graduldiferit de urbanizare (39,7% faţă de 52,7%), de mărimea demografică redusă aTârgului Neamţ, dar nu este exclus ca acest areal depresionar să se î nscrie într-uncadru mai larg (provincial poate) cu aceleaşi simptome – lipsa datelor statisticeobligându-ne să ne rezumăm doar la o supoziţie. Lipsa de proporţionalitate dintreponderea femeilor în cadrul populaţiei totale şi cea din rândul emigranţilorremarcată anterior se regăseşte la nivelul anului 2002 şi dacă ne referim la oricaredintre unităţile administrative analizate, cu dezechilibre manifeste pentru întregmediul rural (Bălţăteşti – 50,7% şi 35,9% sau Grumăzeşti – 50,4% şi 42% spreexemplu) dar şi pentru cel urban (51,8% şi 46,7%). După cum am subliniat şi

anterior - cel puţin pentru Vânători, Grumăzeşti şi Târgu Neamţ – situaţia s-amodificat radical în decursul unui singur an, când s-au înregistrat suprareprezentărifeminine în cadrul emigraţ iei totale.

De remarcat este şi faptul că, pe când comparaţia dinamicii emigraţiei întreDepresiunea Neamţului şi întreaga ţară ne-a relevat o distonanţă apreciabilă, încazul aplicării aceleiaşi analize numai pentru segmentul feminin rezultatele suntdif erite. Astfel, până la nivelul anului 1996, profilul general al celor două ramurigrafice (trendul) este similar, cu o scădere în intervalul 1990 – 1994 urmată de unvârf în 1995, chiar dacă pentru depresiune amplitudinea sinuozităţilor este întotdeauna mai redusă. Ulterior anului 1996, emigraţia feminină a depresiunii îşipierde caracteristicile proprii şi se dizolvă accentuat în cantitatea totală – faptnormal în condiţiile amplificării substanţiale a acestui fenomen.




88

Vârsta medie a emigranţilor la momentul plecării se situează la nivelul de29,9 ani, dar şi în acest caz media are un grad mare de opacitate, ecranând înprimul rând diferenţierile dintre cele două medii, repulsivitatea sporită exercitată demediul rural putând fi dedusă şi din valoarea acestui indicator – 29,0 ani, încomparaţie cu plecările mai tardive ale urbanilor, în medie la 30,5 ani. Însă nici

această repulsivitate nu este egal distribuită între cele două sexe. Dacă în cazulemigranţilor masculini se constată un echilibru pe medii – 29,2 ani pentru urbani şi29,0 ani pentru rurali, în privinţa populaţiei feminine rurale forţa centrifugă semanifestă mai timpuriu, în medie la 28,9 ani, faţă de 31,7 ani pentru Târgu Neamţ. În această situaţie diferenţa este generată de oferta de locuri de muncă dinindustriile clasic feminine, mai generoasă în cazul oraşului – în special în domeniulconfecţiilor şi tricotajelor unde sunt angajate cu precădere persoane tinere – comparativ cu cea de la sate, mai redusă şi mai puţin diversificată.

Este util ca această vârstă medie a emigranţilor să fie pusă în legătură şicu corespondenta ei privind populaţia totală (a depresiunii, dar şi a fiecărei unităţiadministrative). Comparaţia celor două serii de date (tab. 15) reflectă din nou, darmai detaliat şi în alt mod, faptul că plecările femeilor sunt mai timpurii, cu 7,4 ani înainte de atingerea vârstei medii feminine, în timp ce bărbaţii, chiar dacăemigrează înainte de 30 de ani, sunt mai aproape de media vârstei masculine, cu6,6 ani (cauzele acestei dispuneri ţin mai ales de împărţirea responsabilităţiicreşterii şi îngrijirii copiilor).

Vârsta medie a populaţiei totale

Vârstamedie a

populaţieiadulte

(18-60 ani)

Vârsta medie aemigranţilor

Total Masc. Fem. Total Masc. Fem.Tg. Neamţ 35,5 34,3 36,5 37,9 30,4 29,2 31,7

Agapia 41,6 39,4 43,0 36,7 31,0 30,3 31,5

Bălţăteşti 40,5 39,0 41,9 38,1 29,0 28,9 29,2

Grumăzeşti 39,5 37,9 41,0 37,4 29,3 29,1 29,6

Petricani 35,1 34,2 36,0 36,9 29,1 30,4 26,5

Vânători 35,5 34,3 36,8 36,2 29,0 28,5 30,0Depresiunea

Neamţului 37,0 35,7 38,3 37,4 29,9 29,1 30,9

Tab. 15 – Depresiunea Neamţului – o privire comparativă asupra vârstei

medii a populaţiei totale şi a emigranţilor

Î n ceea ce priveşte vârsta medie a populaţiei totale la nivel de unitateadministrativă se constată aproape întotdeauna existenţa unor cifre mai mari îndreptul segmentului feminin; doar pentru Petricani balanţa se înclină spre celălalttalger, orientare regăsită şi în cazul bărbaţilor emigraţi din această comună (26,5ani pentru femei şi 30,4 ani pentru bărbaţi). Pentru acest ultim caz explicaţia estedată de modul tradiţional ţigănesc de întemeiere a familiilor, caracterizat printr -ovârstă medie coborâtă de încheiere a căsătoriei coroborată cu o vârstă redusă înceea ce priveşte prima naştere12. Este de înţeles faptul că, într -o asemenea

12 Un studiu sociologic serios întocmit, cu privire la populaţia ţigănească din România, publicat în anul1993 de un colectiv coordonat de C. Zamfir şi Elena Zamfir, ne arată faptul că în cazul acestei etnii




89

situaţie, presiunea asupra părinţilor se manifestă mult mai timpuriu şi ca ataredorinţa şi nevoia de emigrare apar mai devreme. În plus, aici şcoala nu reprezintăun obstacol în calea emigrării, nivelul studiilor nedepăşind decât rareori ciclulgimnazial, respectiv vârsta de 14-15 ani.

Dar această vârstă medie globală are dezavantajul de a conserva o serie

de (aşa-numite) erori, neajuns ce poate fi corijat printr-o analiză care să ia în calculdoar populaţia adultă sau, mai exact, populaţia cu vârsta cuprinsă între 18 şi 60 deani – interval în care, aşa cum am văzut, se încadrează în cvazitotalitate aceastăemigraţie. Importanţa şi utilitatea acestui demers este dată, în primul rând, dereliefarea mai fidelă a potenţialului de emigrare al populaţiei. Astfel, acum estevizibil faptul că populaţia adultă a comunei Agapia este în realitate cea mai tânărădin depresiune (36,7 ani – mai puţin şi decât în Petricani!), alături de cea dinVânători (36,2 ani), în timp ce maximul de îmbătrânire al aceluiaşi eşantionaparţine oraşului (37,9 ani) şi comunei Bălţăteşti (38,1 ani). Practic, iată că, de fapt,primele două locuri în acest clasament sunt ocupate tocmai de acele comune care

deţin cele mai semnificative cifre în ceea ce priveşte populaţia monastică.Toate aceste constatări reprezintă, de fapt, un supliment de argumenteprivind ordonarea valorilor cotei de participare la emigraţiei, aşa cum au fost elecalculate în partea de început a acestui studiu.

2,7%

1,3% 4,1%

37,7% 54,2%

Căsătorit

Necăsătorit

Divorţat

Văduv

Nedeclarat

Sursa: Ministerul de Interne al Italiei

Fig. 29 - Starea civilă a imigranţilor români în Italia (2003)

Dintr-un alt punct de vedere, se pot analiza şi o serie de aspecte legate destructura populaţiei emigrate în funcţie de starea civilă la momentul plecării. Astfel,la nivelul general al depresiunii (şi nu numai) predominante sunt plecărilepersoanelor căsătorite (54,6% din total), urmate de cele necăsătorite (42,2%), întimp ce statutul de divorţat (2,6%) şi cel de văduv (0,6%) sunt reprezentate într-un

90,4% din femei se căsătoresc înainte de împlinirea vârstei de 20 de ani, iar 86,6% dau naştere celpuţin unui copil până la vârsta de 22 de ani.




90

mod cu totul subsidiar. Fracţionând datele în funcţie de mediul de locuire, seidentifică aproape o congruenţă în ceea ce priveşte procentul persoanelecăsătorite (cu 55% în cazul emigranţilor urbani şi 54,2% în cel al ruralilor), darecartul se măreşte atunci dacă ne referim la necăsătoriţi (40,8% respectiv 44%),urmare şi a procentelor mai consistente deţinute de orăşeni la celelalte două

categorii – divorţaţi (3,2% faţă de 1,8%) şi văduvi (1,0%, respectiv 0).Comparaţia cu datele furnizate de Ministerul de Interne al Italiei, reflectă o

similitudine aproape perfectă, excepţie făcând apariţia categoriei „nedeclaraţi”; însituaţia ipotetică în care acest segment nu ar fi existat asemănarea ar fi fostprobabil şi mai mare (fig. 29 şi fig. 30).

2,6%

0,6%

54,6%

42,2%

Căsătorit

Necăsătorit

Divorţat

Văduv

Fig. 30 - Starea civilă a persoanelor emigrante din Depresiunea Neamţului în Italia

(2003)

Mai mult, la acest capitol se poate opera o separare suplimentară care sădepartajeze eşantionul de populaţie analizat nu doar în funcţie de starea civilă şide mediul de provenienţă, ci şi în funcţie de structura pe sexe. Executarea acestuidecupaj trilinear are calitatea meritorie de a ne releva informaţii ecranate deanaliza anterioară, mai grosieră, evidenţiindu-se şi mai clar diferenţierile

individualizate între cele două medii. Concret, dacă analizăm (pentru început)emigraţia feminină, se constată o dublă departajare, atât în ceea ce priveşteponderile persoanelor căsătorite în cifra totală (62,6% pentru oraş şi 56,9% pentruspaţiul rural), cât şi legat de procentul deţinut de femeile necăsătorite (28,9%respectiv 39,6%). Referitor la această a doua categorie, situaţia pare întrucâtvasurprinzătoare dacă ne gândim la preceptele tradiţionaliste moldave privitor laorganizarea şi disciplina familială, dar decriptarea acestei realităţi ţine mai mult deactual, de probabilitatea mai redusă (la sat) de a ocupa un loc de muncăconvenabil, aspect remarcat de altfel şi anterior. Diferenţe impuse de modulcotidian de trai se observă însă şi dacă ne referim la celelalte două categorii,femeile divorţate deţinând o provenienţă predominant urbană (6,2% faţă de 2,3%) în timp ce văduvele cu origine rurală sunt nereprezentate (dar cumulează 2,3% din




91

emigraţia feminină urbană) – într-o gospodărie sătească este obligatorie prezenţaunei persoane şi, în plus, controlul social este mai puternic aici.

În schimb, emigraţia masculină este ceva mai omogen repartizată pe mediide locuire, dar trebuie observată inversarea produsă între principalele clasemaritale (căsătoriţi şi necăsătoriţi), în relaţie cu aspectele subliniate anterior în

analiza segmentului feminin. De această dată căsătoriţii urbani devin minoritari încomparaţie cu corespondenţii lor rurali – 49% faţă de 52,4% - o inversare aproporţiilor remarcându-se şi în cazul celor necăsătoriţi – 50,2% din rândulorăşenilor, dar 46,1% pentru cei de la sate. Chiar dacă, aşa cum am văzutdiferenţierile nu sunt mari la nici o categorie, credem că ele exprimă mai fideldeosebirile de mentalitate existente în cadrul binomului sat-oraş, pe lângăaspectele profesionale locale – munca în agricultură, reprezentativă mai alespentru bărbaţii căsătoriţi din mediul rural şi activităţile industriale (prelucrarealemnului îndeosebi) pentru orăşenii cu acelaşi statut familial13.

Este evident faptul că fiecare categorie maritală implicată în emigraţie

prezintă trăsături, explicaţii şi probleme distincte, dar – în virtutea efectelor socialemultiple şi cu risc sporit – cazul separării familiale a persoanelor căsătorite merită oatenţie suplimentară.

În acest sens, rezultatele prelevate ne arată faptul că doar 34,2% dintreemigranţii căsătoriţi sunt însoţiţi în această deplasare de partenerul/partenera deviaţă, restul preferând migraţia singulară; când această opţiune se transformă înstrategie concretă, de regulă cel care ia calea străinătăţii este soţul (în 51,5% dincazuri). Vârsta medie la care se produce această separare este de 34,3 ani, atuncicând - pe de o parte - individul este în plenitudinea forţelor şi posedă o experienţăgenerală suficientă, dar şi când – pe de altă parte – prezenţa copiilor de vârstădestul de mică obligă cuplurile la alegerea acestei separări.

La acest capitol, modulările faţă de valoarea medie se dovedesc a fideosebit de intense şi interesante, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativşi este foarte probabil ca această categorie a persoanelor căsătorite tinere să aibăcel mai bine tuşat atributul unei clase etalon, cu fiabilitate ridicată în ceea cepriveşte diagnoza de stare a emigraţiei. Dacă anduranţa socio-materială (situatăpeste medie) a acestei clase este depăşită, înseamnă că dificultăţile cotidiene suntdificil de suportat. Pe când în cazul tinerilor necăsătoriţi se mai poate vorbi despreo anumită doză de teribilism, de un gust suplimentar pentru aventură, nivelulacestei coroziuni nucleare reflectă mai fidel intensitatea pe care o capătă în planlocal nevoia de emigrare (necesitatea emigrării).

Aşa cum am menţionat anterior, multitudinea trăsăturilor particulare neobligă la o analiză (aproape) individuală; faptul nu trebuie să ne mire, aceastăsituaţie este absolut firească, ea fiind în realitate rezultanta unor plieri (adaptări)foarte fine ale comunităţilor la condiţiile socio-economice locale.

Pentru început atrage atenţia coroziunea nucleară sub medie a populaţiei urbane (63,8% dintre cei căsătoriţi sunt emigranţi solitari), cu o repartiţie pe sexedestul de echilibrată pe fondul unei uşoare dominanţe feminine (53,3%) explicabilăprin ponderea mai mare marcate în cadrul populaţiei locale, dar şi prin falimentarear amurilor industriei uşoare (tab. 16). Similitudini aproximative cu Târgu Neamţ

13

Afirmaţie valabilă şi pentru populaţia masculină din Vânători, comuna cu cea mai mică participare înceea ce priveşte ponderea bărbaţilor în cadrul emigraţiei totale (49,5%), justificată de atractivitatea pecare o mai exercită (încă) activităţile de exploatare şi prelucrare a lemnului.




92

prezintă doar Agapia, cu un grad de separare familială de 64% şi cu opredominanţă şi mai pregnantă a femeilor căsătorite emigrate, de 56,2%.Principala diferenţă dintre aceste două cazuri este dată de vârsta medie la care seproduce separaţia – 35,8 ani pentru orăşeni şi 36,9 ani pentru cei din Agapia, faptce poate fi pus (în primul rând) pe seama îmbătrânirii demografice rurale, mai

accentuate. Un alt punct comun: vârsta mai mare (cu aproape un an) a soţiilor carese dislocă prin emigrare de restul familiei.

Localitatea

Ponderea emigranţilor solitari încadrul celor căsătoriţi (%)

Vârsta medie a separaţieifamiliale datorată emigraţiei

Total Din care femei Total Femei Bărbaţi Târgu Neamţ 63,8 53,3 35,8 36,4 35,3

Agapia 64,0 56,2 36,9 37,2 36,4Bălţăteşti 75,7 32,0 32,3 33,1 31,6Grumăzeşti 62,8 42,6 33,7 32,9 34,3Petricani 69,2 22,2 32,9 27,5 34,4

Vânători 75,3 50,9 34,4 34,8 34,0Tab. 16 – Depresiunea Neamţului – Emigranţii solitari şi separaţia familială

Cu totul alte trăsături prezintă, însă, emigranţii căsătoriţi din Bălţăteşti,argumentat mai ales de procentul superior deţinut de aceştia sub aspectulsolitudinii, caracteristică pentru 75,7% dintre ei, dar şi de ponderea mult mai mică afemeilor implicate în acest proces (32,0%). Se pare că acesta este un exemplu decaz (rar) în care tradiţionalismul mai puţin erodat al celor din Ghindăoani şimodernismului relativ al satului Bălţăteşti nu se mai află în opoziţie, ci în conjuncţie.Cifra redusă a femeilor familiste regăsite ca emigrante solitare justifică prima parte

a aserţiunii de mai sus, în timp ce firavul supliment de locuri de muncă dinBălţăteşti-sat se dovedeşte a fi capabil să frâneze într -o anumită măsură emigraţiafeminină (afirmaţie care este valabilă – atenţie! – doar pentru femeile mai în etate,idee bazată pe observaţia că aici incidenţa separării este maximă la o vârsta foarteredusă, de doar 32,3 ani). Dacă gradul separaţiei familiale este aproximativ la felde ridicat şi pentru comuna Grumăzeşti (62,8%), elementul disimetriei îl constituiede această dată predominanţa masculină în cadrul emigraţiei familiştilor solitari – 57,4%. Şi această situaţie poate fi supusă unei decriptări individuale prin gradientuldiferit al experienţei actului migratoriu – bărbaţii de aici prezintă aptitudinisuplimentare pentru deplasările negustoreşti (consemnate chiar şi în amintirile luiIon Creangă). Dar un anumit conservatorism comportamental se remarcă aici fie şi

numai prin prisma faptului că vârsta medie de emigrare solitară a bărbaţilorcăsătoriţi este mai mare decât cea a femeilor aflate în aceeaşi situaţie (tab. 16).

Tot printr-o separaţie mare a emigranţilor căsătoriţi (75,3%) se distinge şicomuna Vânători, dar în acest caz cele două sexe sunt reprezentatecvaziechivalent (50,9% femei), pe fondul unei vârste medii de producere a rupturiide 34,4 ani, foarte aproape de media pe depresiune. În plus, această vârstăprezintă diferenţieri pentru cele două sexe – 34,0 ani pentru bărbaţi şi 34,8 anipentru femei. Aceste caractere - ce par a fi (la o primă vedere) mai „urbane” decâtcele ale urbei – sunt, de fapt, o consecinţă a echivocului generalizat pentru întreaga populaţie a comunei (indiferent de sex), o egalizare locală a posibilităţilor

de propăşire materială (este la fel de rău pentru ambele „tabere”), ilustrată deincidenţa uniformă a fenomenului migratoriu asupra acestui segment demografic.




93

Comuna Petricani merită (din nou) un tratament analitic individualizat nuatât prin cota deosebită a separaţiei (69,2%), cât datorită unei discrepanţe fărăprecedent privind ponderea singularităţii femeilor căsătorite, de numai 22,2%. Această observaţie, coroborată cu cea conform căreia vârsta medie de plecare aacestor f emei este de 26,5 ani ne evidenţiază din nou particularităţile etnice aparte

ale unei părţi însemnate a locuitorilor de aici. În cadrul acestei analize asupra emigraţiei nu trebuie neglijată nici

structura confesională14 a populaţiei implicate (fig. 31). Din acest punct devedere, comparând datele furnizate de ultima acţiune de recenzare cu celeobţinute în urma anchetei efectuate se constată diferenţe procentuale mici, darimportante măcar prin prisma faptului că ele ne oferă informaţii despredimensiunile şi potenţialul real al emigrării în funcţie de confesiunea participanţilor.

96%

3%

1%

Ortodocşi

Neo-protestanţi

Alte religii

Fig. 31 - Depresiunea Neamţului - structura confesională a emigranţilor (2003)

Astfel, se constată că beneficiarii subreprezentării înregistrate de populaţiaortodoxă, dar şi de cea de altă religie (în cazul de faţă creştină de stil vechi,creştină de rit vechi şi romano-catolică) sunt neoprotestanţii, cu o participare triplăcomparativ cu procentul deţinut în cadrul populaţiei totale, dar aici nu este vorba deo dispoziţie suplimentară pentru emigrare, ci doar despre existenţa unoroportunităţi mai numeroase şi mai lesne de materializat. Este foarte probabil ca ,

alături de ajutoarele materiale, această tentaţie a emigrării să constituie unul dintreargumentele forte privind înregimentarea indivizilor în rândul credincioşilor neo-protestanţi.

Cu toate acestea, datele oferite de sursele de documentare statistică dinRomânia şi din Italia, ne prezintă o situaţie destul de diferită (fig. 32). Pe fondulunei conservări remarcabile a procentului deţinut de ortodocşi (86,8% atât pentrupopulaţia ţării, cât şi pentru cei emigraţi în Italia), dar şi legat de reducerile drastice înr egistrate de protestanţi şi neoprotestanţi, emigranţii romano-catolici marchează

14 O analiză a structurii etnice în acest caz nu ar fi prea relevantă, datorită omogenităţii accentuate a

populaţiei din Depresiunea Neamţului (98,9% români), dar şi ca urmare a apariţiei unor „scurt -circuite”(obiective) la nivelul ultimului recensământ (când, spre exemplu, ţiganii aproape dispar din peisajul etnical acestui teritoriu).




94

o creştere ponderală remarcabilă (4,7 la nivelul României, dar 11,4% din totalulromânilor din Italia), fapt explicabil prin congruenţa religioasă existentă, dar şi prinincluderea operată de oficiile italiene a emigranţilor greco-catolici în aceastăcategorie (0,9% din populaţia ţării noastre).

%

0

25

50

75

100

R o m â n i a

I m i g r a n ţ i i

r o m â n i d i n

I t a l i a

D e p r e s i u n e a

N e a m ţ u l u i

I m i g r a n ţ i i d i n

I t a l i a o r i g i n a r i

d i n

D e p r e s i u n e a

N e a m ţ u l u i

Ortodocşi

Catolici

Protestanţi

Neo-protestanţi

Sursele:Caritas di Roma – Dossier statistico immigrazione (2002)

Recensământul populaţiei şi locuinţelor (2002)

Fig. 32 - Structuri confesionale comparative privind românii din Italia

Modificând cadrul de comparaţie, cu privire la procentul deţinut de neo-protestanţi, se observă o discrepanţă majoră între datele italienilor şi înregistrărileefectuate asupra populaţiei din Depresiunea Neamţului. Explicaţia acestei realităţise regăseşte în faptul că, emigranţii neoprotestanţi români în ansamblul lor s-auorientat spre Spania şi Franţa (Dana Diminescu -1999, D. Sandu – 2000), astfel încât pentru ei Italia reprezintă o destinaţie oarecum secundară sau - în orice caz -mai recent activată.

III.2.3. DESTINAŢIILE

Dar toate aceste deplasări peste hotare au - evident - şi un punct final. Lanivelul României, geometria acestor destinaţii evidenţiază fluxuri importanteorientate spre Germania şi Ungaria, consecinţă a plecărilor ce au afectat acestedouă grupuri etnice, fiind posibil ca şi o parte din emigraţia spre Austria să fiecompusă tot din membrii ai comunităţii germane din ţara noastră (fig. 35). Totresorturile etnice animă şi plecările spre Israel, evreii căpătând în ţara noastră dince în ce mai mult statutul unei comunităţi reziduale. Motivele economice dublate deun miraj mediatic agresiv stau la baza conturării fluxurilor transatlantice, cufinalitate nord-americană, cel mai probabil părăsiri definitive ale ţării sau pentruperioade mai îndelungate. Centrele de atracţie europene (mai noi, mai vechi sau




95

reactivate) sunt reprezentate de Italia şi Franţa, dar în ceea ce priveştecontinentului nostru fărâmiţarea destinaţiilor este mult mai mare iar dinamicaschimbărilor cantitative şi calitative mai accentuată, încă nesedimentată.

Fig. 33

Din acest punct de vedere, emigraţia populaţiei din Depresiunea Neamţului(fig. 33 şi fig. 34) prezintă un pronunţat caracter european (efect conjugat alatractivităţii sporite şi al distanţelor relativ reduse), argumentat de faptul că 94,1%

din volumul total al acestor mişcări sunt intracontinentale, diferenţa fiind absorbităde Asia (3,2%) şi America (2,7%).




96

0

10

20

30

40

50

60

70

%

I t a l i a

S p a n i a

M a r e a

B r i t a n i e

G r e c i a

G e r m a n i a

I s r a e l

F r a n t a

S U A

C i p r u

B e l g i a

C a n a d a

A l t e s t a t e

Fig. 34 - Destinaţiile emigranţilor din Depresiunea Neamţului

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

%

G e r m

a n i a

U n g a r i a

S U A

C a n a d a

A u

s t r i a

I t a l i a

F r a n ţ a

I s r a e l

S u

e d i a

G r e c i a

A u s t r a l i a

A l t e s

t a t e

Sursa : anuarul statistic al României (2005)

Fig. 35 - Destinaţiile emigranţ ilor din România în perioada 1990 - 2004

În cazul de faţă principala linie de forţă a acestui adevărat câmp magneticse direcţionează spre Roma, punct terminus pentru 47% dintre persoaneleoriginare din depresiune, capitala deţinând pentru întreaga perioadă cea maiputernică atracţie, manifestată în mod egal asupra emigranţilor, indiferent demediul de provenienţă. Comune di Roma (2003) ne arată pentru anul 1998 şi odistribuţie pe zone urbanistice a românilor rezidenţi în Roma: 16,4% în zona




97

centrală (Esquillino şi Trastevere), 6,5% în cele pericentrale (Prati), 36,1% înzonele externe (Trullo, Centocelle, Val Cannuta şi Primavalle) în timp cemajoritatea - 41% - se regrupează în zonele periferice (Torre Angela, Ostia Nord,Ostia Sud, La Storta). Spre comparaţie, repartiţia corespunzătoare comunităţiipoloneze (conform aceleiaşi surse) era următoarea: centru – 13,9%, pericentru –

33,3%, zona externă – 29,1% şi în periferii – 23,7%. Dar în pofida acestordiferenţieri zonale pentru ambele comunităţi se remarcă o preferinţă pentrucartierele periferice - Ostia Nord şi Ostia Sud în cazul polonezilor şi Torre Angela încel al românilor (dar cu o diluţie spaţială mult mai mare)15.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

%

Fig. 36 - Italia – dinamica emigranţilor originari din Depresiunea Neamţului

Sectorul Imigranţii români (%)

Imigranţii dinDepresiunea Neamţului

(%)

Agricultură, vânătoare,pescuit

3,7 2,8

Construcţii 67,8 55,4

Industrie 4,4 1,1

Servicii 16,9 40,6din care : Comerţ 42,8 4,1Hoteluri şi restaurante 7,8 6,5 Activităţi imobiliare, închirieri, informatică

27,1 0

Alte servicii 22,3 89,4Alte domenii 7,2 0,1

Sursa: Ministerul de Interne al Italiei Tab. 17 - Sectoarele de activitate economică ale românilor din Italia (2003)

15 Un eşalon important al originarilor din judeţele Neamţ şi Bacău sunt rezidenţi în zona Tor Vergata.




98

Secundar apar două grupări nordice, la Padova (10,4% - cu precăderepentru cei din Târgu Neamţ şi din Grumăzeşti) – cea mai veche de aici – şi laTorino (9,1%), destinaţie preferată mai ales de cei din Târgu Neamţ şi Vânători. Laacestea se adaugă şi alte centre urbane nordice de atracţie, dar cu ponderi maimici: Verona (4,1%), Milano şi Florenţa (ambele cu câte 3,6%).

Însă, mai ales în ultimii doi ani asistăm la conturarea unor grupări sudice -atractive îndeosebi datorită existenţei unui disponibil de locuri de muncă înagricultură şi ca atare cu dispunere teritorială mai difuză – dar având ca localizareprioritară tot oraşele - Bari (4,1%) şi Palermo (1,7%). Tabloul general al acesteidistribuţii italiene este completat de o serie de comunităţi mai puţin numeroase aşacum sunt cele din Ancona, Napoli, Parma, Vicenza, Veneţia sau Genova.

România 240.000 Peru 49.000

Maroc 227.000 India 48.000

Albania 224.000 S.U.A. 48.000Ucraina 127.000 Egipt 46.000

China 98.000 Iugoslavia 46.000

Filipine 74.000 Sri Lanka 43.000

Polonia 69.000 Rep. Moldova 38.000

Tunisia 61.000 Bangladesh 34.000

Senegal 51.000 Macedonia 32.000

Ecuador 49.000 Pakistan 32.000

Sursa: Dossier Statistico Immigrazione Tab. 18 – Dimensiunea principalelor grupuri de imigranţi (legali) din Italia după

regularizarea Bossi – Fini (2003)

În marea lor majoritate, emigranţii ajunşi în peninsulă au – cel puţin iniţial -un statut ilegal; în anul 2000 doar 81.896 cetăţenii români de aici aveau permisede şedere în bună regulă, dar în acelaşi an intraseră în Italia 44.244 per soaneplecate din România16. După ultimele regularizări17, operate cu începând cu datade 1 ianuarie 2003 românii constituiau primul grup de emigranţi (legali) din Italia cu240.000 persoane, devansându-i pe marocani (227.000) şi pe albanezi (224.000).

După cum se observă, ea s-a făcut prioritar în activităţi de construcţii, nişăsocio-profesională cu mari posibilităţi de absorbţie (aici activează 67,8% dintreemigranţii români) şi în servicii (16,9%), fără să lipsească de pe această panoplieactivităţile industriale (4,4%). Importante sunt şi diferenţierile care apar între acestedate ale oficiilor italiene şi cele colectate pe parcursul cercetării, evidenţiindu -seurmătoarele aspecte:

- diferenţa, destul de mare, privind activii în construcţii între totalulromânilor (67,8%) şi cei din depresiune (55,4%), în condiţiile în care – aşacum am văzut când am tratat structura pe sexe – ponderea bărbaţilor este

16

Conform Caritas di Roma, 2003 (www. caritas.it)17 Aceste regularizări au fost operate (în ordine cronologică) prin Legea Dini (1996), Legea Napolitano – Turco (1998) şi Legea Bossi - Fini (2002).




99

mai mare în cazul emigranţilor de pe teritoriul analizat în studiul de faţă.Este posibil ca acest sector să atragă suplimentar forţa de muncămasculină prin venituri peste medie, în pofida condiţiilor dificile de muncă;

Fig. 37

- subreprezentarea emigranţilor din depresiune în domeniul industriei (1,1%faţă de 4,4%), apărută ca urmare a debutului mai tardiv al emigraţiei încomparaţie cu alte regiuni ale României;

- acest ultim minus este compensat de ponderea mult mai mare înscrisă în

dreptul „depresionarilor” la capitolul servicii, caracteristică indusă denumărul mare de femei care activează în domeniul menajului – este foarte




100

posibil ca această orientare să fie tipică pentru populaţia feminină aMoldovei;

- categoria „alte domenii” pare să fie inabordabilă pentru emigranţii dinDepresiunea Neamţului, probabil şi datorită nivelului de instruire, mediusau submediu.

Fig. 38




101

0

5

10

15

20

25

30

35

40

1 9

9 0

1 9

9 1

1 9

9 2

1 9

9 3

1 9

9 4

1 9

9 5

1 9

9 6

1 9

9 7

1 9

9 8

1 9

9 9

2 0

0 0

2 0

0 1

2 0

0 2

2 0

0 3

%

Fig. 39 - Spania – dinamica emigranţilor originari din Depresiunea Neamţului

Următoarea destinaţie în ordinea importanţei - mai recentă, mult mai puţinconsistentă (coagulată după anul 2000)18, dar foarte activă - o reprezintă Spania,care absoarbe 7,2% din volumul emigranţilor din depresiune (fig. 39). Şi aici seremarcă aceeaşi preopinenţă pentru capitală, unde se localizează 48,8% din totalulcelor ce aleg această ţară, identificându-se aceeaşi preponderenţă a celor plecaţidin Târgu Neamţ şi din Vânători, cuplu care – iată – optează încă o dată pentru

mediul urban, pentru activităţi industriale (de regulă mici fabrici, ateliere). Restulemigranţilor rurali (din Petricani, Bălţăteşti sau Grumăzeşti) se localizează prioritar în Andaluzia, receptor clasic de muncitori agricoli. Poate frapa slaba reprezentare aBarcelonei (oraş-port puternic industrializat, cu o ofertă de locuri de muncă celpuţin la fel de consistentă şi de tentantă ca cea a capitalei), dar trebuie ţinut contde car acterul mai agresiv al naţionalismului catalan care diminuează calitateacondiţiilor de inserţie socială a imigranţilor, la care se mai pot adăuga şi dificultăţilesuplimentare de ordin lingvistic.

În cazul Spaniei interesantă este şi dispunerea grafică anuală aeşaloanelor de migranţi, în dinţi de fierăstrău, mult mai proeminenţi după anul2000, explicată (pe lângă tinereţe) de distanţa mai mare dar şi de veniturile mai

reduse, ambele privite comparativ cu cele caracteristice Italiei.Dacă cele două destinaţii analizate până acum prezintă o serie de puncte

comune – o legislaţie permisivă a statului gazdă, obţinerea relativ facilă a unui locde muncă - nu la fel stau lucrurile cu fluxul orientat spre Marea Britanie (fig. 40),cu un debut mai tardiv (efectul rigorii acordării vizelor) şi cu o structură maieterogenă în ceea ce priveşte originea emigranţilor, totuşi pe un fond de dominanţăa celor originari din Târgu Neamţ şi din Curechiştea. Punctul comun cuprecedentele situaţii îl reprezintă localizarea emigranţilor în capitală, dar şi aici seimpune faptul că, de această dată, ponderea lor în Londra este mult mai mare

18

Importante au fost modificările legislative operate de statul spaniol la 1 ianuarie 1999 şi la 23 ianuarie2001 cu privire la statutul cetăţenilor străini, prin care obţinerea permiselor de muncă sau de rezidenţă adevenit mai facilă.




102

decât în cazul oraşelor Roma şi Madrid, ajungând la 88%. Datorită aspectelorparticulare emigraţia de aici are deocamdată un caracter ceva mai elitist, măcar şiprin prisma veniturilor materiale obţinute.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

%

Fig. 40 - Marea Britanie – dinamica emigranţilor originari din Depresiunea

Neamţului

Şi în acest caz se observă o anumită specializare profesională aemigranţilor, cu cote superioare de participare în domeniul alimentaţiei publice(barmani, chelneri, bucătari) şi în hotelărie – similitudine perfectă cu situaţia dinIrlanda. Dintr-un alt punct de vedere, această emigraţie, alături de cea hispanică secaracterizează prin cea mai redusă vârstă medie a persoanelor implicate, de doar27 de ani – destinaţiile noi sau cele mai dificil de abordat fiind explorate într -oprimă fază de adulţii tineri, în majoritate necăsătoriţi (aici ponderea familiştiloratinge doar 43%).

Dinamica acestei emigraţii, cu începuturi situate (pentru DepresiuneaNeamţului) la nivelul anului 1996 prezintă asemănări destul de frapante cu cea astatelor membre ale Uniunii Europene – puseul din 2000 şi creşterile puternice dedupă 2002. Chiar dacă în Marea Britanie nu s-au operat în aceşti ani modificări

legislative care să încurajeze imigraţia (ci dimpotrivă), se pare că permisivitateasporită a frontierelor Schengen a fost suficientă pentru ca spaţiul britanic - supus şiel unui asediu mai viguros – să cedeze măcar de facto acestor intruziuni depopulaţie est-europeană.

Grecia – debuşeu mai vechi, activat la începutul anilor '90 – continuă săatragă emigranţi din zona noastră de interes (3,6%), dar cu un eşantion mai redus în ceea ce priveşte preferinţa pentru capitală (41%), în relaţie directă şi cu accesulmai direct spre aria oraşului Salonic, ce reţine un sfert din masa totală aemigranţilor (fig. 41). Faţă de alte situaţii, aici eşaloanele de emigranţi sunt cevamai uniform repartizate pe parcursul celor treisprezece ani (1991 – 2003), pe

fondul unei evoluţii oarecum sinusoidale remarcându-se un trend uşor crescător.De menţionat este şi revigorarea acestei destinaţii odată cu anul 2003, legată




103

probabil de dificultăţile mai mari de inserare pe piaţa muncii din statele cu sa lariimai atractive (Italia îndeosebi).

0

5

10

15

20

25

30

35

40

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

%

Fig. 41 - Grecia – dinamica emigranţilor originari din Depresiunea Neamţului

În altă ordine de idei, cazul elen este cel în care segregarea pe medii aemigranţilor se conservă cel mai bine şi la destinaţie – cei de provenienţă rurală seorientându-se prioritar spre sate unde activează ca muncitori agricoli.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

%

Fig. 42 - Germania – dinamica emigranţilor originari din


Tot printr-un demaraj rapid după 1989 se remarcă şi deplasările spreGermania, dar, spre deosebire de statele anterioare, perseverenţa şi intransigenţa




104

cu care s-au aplicat aici legile cu privire la statutul şi obligaţiile emigranţilor au făcutca aceştia să nu poată rezista fără să îndeplinească o serie de prevederi, destul de stricte (fig. 42). Bineînţeles, această afirmaţie nu exclude prezenţa episodică şiperiodică (de regulă pentru o lună sau două) a unor persoane cu îndeletnici nutocmai onorabile (afirmaţie valabilă şi pentru Austria de altfel), strategie identificată

şi în cadrul anchetei de faţă. Oricum, pulverizarea teritorială a emigranţilor dinDepresiunea Neamţului în această ţară este apreciabilă, singurul pol mai bineconturat fiind München, care focalizează 28% din volumul total (toţi fiind originaridin Târgu Neamţ), Berlinul, cu 15,2% rămânând pe un loc inferior.

Totuşi, atracţia constantă pe care a exercitat-o Germania asupraemigranţilor români a reuşit să depăşească prevederile legale, astfel încâtdinamica migratorie anterioară anului 2002 este destul de echilibrată. Creşterilecaracteristice ultimilor doi ani au fost posibile datorită noilor amendamente alepoliticii germane din domeniul imigraţiilor (deoarece aceste deplasări nu pot fistăvilite în totalitate, Berlinul a hotărât ca măcar să opereze o triere a imigranţilorprin oferirea unor contracte de muncă în domeniile considerate ca fiind deficitare – mecanică auto, hotelărie, asistenţă medicală ş.a.). Un argument al acestei afirmaţii îl constituie şi creşterea semnificativă a vârstei medii a imigranţilor în aceşti ultimidoi ani – 31,5 ani (faţă de doar 27,8 ani cât era până la acel moment) – decipersoane tinere, dar care au avut timp să-şi însuşească o anumită calificareprofesională.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

%

Fig. 43 - Israel – dinamica emigranţilor originari din Depresiunea Neamţului

Dacă până acum am avut de-a face cu migraţii amorsate de motiveeconomice, plecările spre Israel (2,2% din total) se abat oarecum de la regulă,incluzând şi un anumit număr de evrei la care, în mod cert a contat şi criteriuletnic19 (în 11,5% din cazuri). Mai întotdeauna cu orientare urbană, legat în primulrând de necesarul de forţă de muncă existent în domeniul construcţiilor, emigranţii

19 Această motivaţie este pe cale de dispariţie, la ultimul recensământ evreii din Depresiunea Neamţuluimai numărau doar 12 persoane, faţă de 34 în 1992 şi 101 în 1997.




105

de origine română se regrupează majoritar în Tel Aviv (61,5%, cu precădere înzona autogării şi în partea de sud a oraşului), diferenţa de până la 100% fiinddistribuită aproape egal între Ierusalim (zona pieţei centrale), Beersheva şi Haifa;89% dintre aceşti emigranţi provin din Târgu Neamţ (dar în anul 1992, 57,7% dintreactivii în construcţii pe întreaga depresiune domiciliau în oraş). De altfel, românii

constituie aici principala naţie imigrantă (pe locul al doilea se situează thailandezii);sursele oficiale israeliene notează pentru anul 1997 prezenţa unui număr de24.394 muncitori români, în scădere faţă de 1995 când se cifrau la 28.400persoane. Caracteristic acestei emigraţii este faptul că majoritatea celor implicaţideţin permise legale de muncă. În plus, aici migraţia în cuplu este cvaziinexistentă,majoritatea persoanelor fiind bărbaţi căsătoriţ i - munca grea, condiţiile climaticesolicitante şi riscurile sporite legate de securitate (românii lucrează şi dincolo deLinia Verde) nefiind prea atractive pentru tinerii adulţi, fapt demonstrat şi de nivelulvârstei medii – cel mai ridicat dintre toate cazurile analizate – de 37,5 ani.

Din punct de vedere dinamic, această destinaţie marchează creşteri şi

descreşteri, legate atât de ultimele manifestări ale regrupărilor cu caracter etnic aleevreilor din Depresiunea Neamţului, cât şi de oscilaţiile privind cererea de forţă demuncă din această ţară.

Departe de a fi o destinaţie prioritară, Franţa concentrează totuşi 1,8% dinfluxul total al plecărilor, mai ales din Târgu Neamţ şi din Petricani (la nivel naţionalsunt de notorietate emigrările ţiganilor spre Franţa, chiar de dinainte de 1989),atracţia economică a capitalei fiind şi aici bine ilustrată de aglomerarea în Paris a65,9% dintre emigranţi proveniţi din teritoriul noastru de interes.

Continentul nord-american – tărâm al făgăduinţei, măcar din punct devedere al percepţiei mentale – concentrează 2,7% din totalul emigraţiei, aproapedouă treimi dintre aceştia optând pentru Statele Unite. Evident, în acest caz

probabilitatea reîntoarcerii este minimă (practic, acest gest are atribut de tabu),după cum şi posibilitatea apariţiei unor grupări teritoriale este nulă. Cel maiadesea, repartiţia este individuală (excepţie fac cei plecaţi împreună cu familiile),de la Montreal la Vancouver şi de la New York la Los Angeles.

În rest, emigraţia externă a populaţiei din Depresiunea Neamţului se maiface remarcată - dar cu cote ce nu depăşesc 1% - în Cipru (ca lucrători îndomeniul industriei hoteliere), Belgia (conturată imediat după 1989), Irlanda (recent şi exclusiv în Dublin), Serbia (reminiscenţă a emigraţiei mai consistente dela începutul anilor '90), nelipsind nici unele destinaţii exotice, precum Ecuador sau Martinica (fig. 34).

În fine, trebuie remarcată şi lipsa Turciei din partea superioară a aceastuiclasament, prima ţară capitalistă ce a luat contact (masiv) cu emigraţiaromânească din perioada postcomunistă prin acel cunoscut „comerţ cu valiza” aflatdincolo de limita legalităţii, care a afectat eşatioane considerabile de populaţie dinMoldova, Dobrogea şi Bucureşti. În prezent aici se mai regăsesc doar 0,8% dintotalul celor plecaţi peste graniţe, localizaţi în Istanbul şi în Tracia turcească,aproape în totalitate bărbaţi (singuri) ce activează în fabrici din domeniul textilelor,panificaţiei sau ca lucrători în mici magazine. Scăderea amintită s-a conturat începând cu anul 2000, când Turcia a demarat o politică mai drastică în domeniulmuncii clandestine şi s-a amplificat odată cu criza economică declanşată înfebruarie 2001. Mai ales datorită modificărilor legislative amintite, bine aplicate în

practică (dar şi datorită existenţei unei forţe de muncă româneşti ieftine), întreprinderile turceşti din industria confecţiilor au preferat să-şi delocalizeze o




106

parte importantă din activităţi în România – probabil singura ţară creştină dinBalcani în car e nu sunt manifeste sentimente de ostilitate faţă de turci/musulmani.Dar lovitura decisivă care a determinat această basculare de proporţii a fost dat demodificarea regimului acordării vizelor pentru români de către statele UniuniiEuropene. Astfel, atractivitatea migratorie a Turciei a pălit considerabil, legat şi de

nivelul slab de salarizare al imigranţilor (250 – 300 euro/lună).

Nu este lipsit de interes ca, la finalul acestei analize secvenţiale, să tuşăm(oarecum suplimentar) orientarea fluxurilor migratorii luând în calculoraşul/comuna de provenienţă. Din acest punct de vedere atrage atenţia mai alescuplul Italia – Spania, prioritar pentru cei plecaţi din Târgu Neamţ, Bălţăteşti şiVânători, dar cu diferenţieri impuse de decalajele de declanşare a plecărilor. Astfel,pentru Târgu Neamţ se constată ponderi ceva mai mari în ceea ce priveşteemigraţia spre Italia (68,6%) – prima destinaţie activată de populaţia de aici, în timpce procentele celor ce au ales Spania sunt superioare în cazul celor două comune(Vânători cu 14,5% şi Bălţăteşti cu 14,1%) – în conformitate cu un debut mai tardiv,dar care a beneficiat de o plajă mai amplă de alegeri. Dezechilibrul cel mai evidenteste revendicat de Agapia unde cuplul Italia - Israel basculează puternic spreprimul talger – 82,3% din emigranţi se regăsesc în peninsulă şi doar 7,6% în Israel.

Altă situaţie cu trăsături distincte aparţine Grumăzeştilor, comună în care,pe fondul „italian” (74,1%) se inserează – caz singular în arealul nostru – MareaBritanie cu 13% din totalul participanţilor, în timp ce pentru Petricani se observăprezenţa unui terţet format de Italia (70,4%) – Grecia (7,1%) – Franţa (6,1%) – posibil argument pentru o emigraţie de dată mai recentă, cu preferinţe deocamdatănesedimentate, dar şi pentru o frenezie sporită privind adoptarea principiului „ ibibene ubi patria”.

În tot acest cadru, statutul de pionier (de avangardist) este arogat deoraşul Târgu Neamţ, dar nu singur, ci în duet cu comuna Vânători. Afirmaţiaaceasta este certificată de caracterul compozit peste medie în ceea ce priveştedestinaţiile; doar cei de aici emigrează spre ţări mai recent intrate în circuit (Irlanda)sau cu o legislaţie mai drastică în privinţa imigranţilor est-europeni (Olanda, Austria).

III.2.4. REŢELELE

Dar, spre deosebire de migraţiile definitive, migraţiile temporare (şi mai

ales cele internaţionale) sunt în cvazitotalitate un fenomen comunitar, în care seactivează numeroase reţele sociale. Fiecare potenţial emigrant doreşte să deţinăunul sau mai multe puncte de sprijin (rude, prieteni, vecini) care să-i facilitezeinserarea la destinaţie, să-i ofere o oarecare siguranţă în incertitudinea generatăde noua lui condiţie. Practic, fiecare persoană care are în intenţie să plece lamuncă în străinătate caută să intre într -o astfel de reţea20 care să-i asigure (fie şi

20 În literatura de specialitate, atât din ţară, cât şi din străinătate, se utilizează pentru desemnareaacestor agregate sociale fie termenul de reţea, fie cel de filieră de emigrare (cel mai frecvent).Considerăm că aici se impune o corijare teoretică; pe când orice reţea este şi o filieră, nu orice filierăeste şi o reţea – de exemplu, o firmă de „turism” fără prea multe scrupule sau o organizaţie de călăuze

sunt filiere dar nu sunt şi reţele. În plus, reţeaua acordă asistenţă şi o anumită perioadă după ceemigrantul a ajuns la destinaţie. Astfel, optăm pentru utilizarea termenului de reţea, mult mai nimeritpentru denominarea acestei realităţi.




107

teoretic) succesul. Reţeaua dispune de informaţii vitale privitoare la căile deparcurs – legale şi mai ales ilegale – la oferta de locuri de muncă, la posibilităţilede cazare şi la o sumedenie de alte aspecte (cum să trimiţi bani acasă, deexemplu); reţeaua este asigurarea minimală a zilei de mâine. Acest abecedar, pecare imigrantul novice trebuie să şi-l însuşească rapid şi temeinic, este extrem de

important, de util, îndeosebi atunci când individul nu cunoaşte limba ţării dedestinaţie, fază în care tot reţeaua intermediază contactul cu exteriorul. În plus, unalt avantaj: în general reţeaua îţi oferă acest ajutor mutual fără să-ţi pretindăobedienţă (ci doar loialitate) sau recompensă; ea nu obligă la nimic.

Însă aceste reţele, uneori discrete21, dar cu certitudine funcţionale, sedepartajează structural în funcţie de liantul care le cimentează. Astfel, la o analizămacroscopică, se detaşează reţelele etnice - nu neapărat cele româneşti, cât maiales cele ale minorităţilor conlocuitoare. În Moldova, cazul ţiganilor pare să fie celmai uşor de identificat22, dar a stabili o regulă general valabilă este cel puţinriscant. Se afirmă de multe ori faptul că ţiganii români au manifestat o precocitat e

sporită şi o preopinenţă aparte în ceea ce priveşte emigraţia internaţională, astfel încât astăzi ei deţin ponderi considerabile la acest capitol. Departe de a negafondul acestei afirmaţii, considerăm că se impun câteva nuanţări, aducând încalitate de argument cazul comunităţii de ţigani din Petricani (centrată prioritar pesatul Ţolici) unde nu se regăseşte acel puseu postcomunist remarcat de alţi autoripentru spaţii mai largi, fluxurile dilatându-se aici abia după anul 2002. Explicaţiaacestei defazări ţine de istoricul acestei comunităţi – foşti robi mănăstireşti, care,după eliberare (în lipsa altei opţiuni) au rămas ca lucrători pe domeniile monahale într-un teritoriu puţin atractiv, fără resurse naturale deosebite23 şi fără a fi împroprietăriţi cu teren arabil. Izolarea teritorială dar şi mental-socială a celor dinŢolici, chiar şi în comparaţie cu restul satelor din comună, a fost acutizată de o

foarte slabă deservire în planul educaţiei – prima şcoală s-a înfiinţat aici abia înanul 1914, la distanţă de o jumătate de secol faţă de Târpeşti (1859) sau Petricani – Răbâia (1865). Această precaritate multiplă a fost consecvent însoţită de opauperitate endemică, astfel încât într -o primă etapă aceşti locuitorii au fost lipsiţide resursele financiare necesare pentru participarea la migraţie (fapt evidenţiat şianterior). În consecinţă, reţelele cu resort etnic s-au închegat aici mult mai greucomparativ cu cele similare din Transilvania sau chiar din Culoarul Siretului.Evident, contează şi mărimea comunităţii, greu de estimat în cazul de faţă (laultimul recensământ o singură persoană de aici a declarat că este de etnie rromă),precum şi legăturile cu alte comunităţi similare – firave şi absolut întâmplătoare, în

condiţiile în care în mod oficial aici nu mai există o astfel de comunitate.O altă teză cu apariţie frecventă în lucrările de specialitate este ceaconform căreia în cadrul grupurilor cu eterogenitate confesională sporită dinamicaemigraţiei este mai alertă, cu precădere acolo unde există o pondere notabilă acultelor neo-protestante. Şi aici baza de raportare a discursului nostru estereprezentată tot de comuna Petricani, unde astfel de credinţe erau împărtăşite înanul 2002 de 10,5% din populaţia totală (dar procentul urcă până la 33,5% în cazul

21 Din acest punct de vedere există un oarecare sincretism datorat tinereţii fenomenului migratoriu, maiales dacă privim fenomenul la nivelul întregii ţări..22 D. Sandu, 200323

Valorificarea pe scară mai largă a lemnului este interzisă celor de aici deoarece pădurile din apropiereaparţin domeniului de stat, astfel încât localnicii sunt nevoiţi să se rezume la confecţionarea artizanală şicomercializarea unor obiecte din lemn cu utilitate casnică.




108

satului Ţolici). Chiar dacă aceste culte s-au inserat recent aici (după 1970), elesunt în măsură să asigure un anumit grad de coeziune, de etanşeizare a grupuluimai ales prin interzicerea mariajelor cu persoane din exterior şi prin obligativitateafrecventarii slujbelor religioase24. Această filieră neoprotestantă este destul deactivă şi de dinamică, reuşind să asigure solicitanţilor locuri de muncă, mai ales în

nordul Italiei, în domeniul ceramicii sau în mici ateliere de sculptură în lemn(orientare justă şi pragmatică, emigranţii nu învaţă o meserie nouă ci o practică pecea cunoscută de acasă). Cu toate acestea, tinereţea comunităţii şi implicit aconexiunilor fragile cu fraţii întru credinţă din Occident sunt trăsături care impun înstudierea unui anumit teritoriu amendarea tezei iniţiale, privind emigraţia selectivă în plan confesional. Considerăm că acest plus de circumspecţie este util şi învirtutea faptului că mai toţi autorii cu preocupări în domeniul migraţiilor uită faptulcă aceste reţele pot fi categorisite doar în faza lor iniţială, etapele ulterioare aleevoluţiilor fiind în realitate mult mai complexe; majoritatea reţelelor, indiferent degeneză, devin în scurt timp nişte reţele mai degrabă familiale, ele se intersectează,se nuanţează cameleonic şi se conectează la altele sinapse, cu origini în exteriorulregiunii analizate25. Dacă procedura metodologică de decupare a acestor reţeleeste avantajoasă din punct de vedere tehnic, totuşi „vocea sângelui” este cea carese impune în final, ea reprezintă catalizatorul metamorfozei spre formulărisimbiotice de genul reţea confesional-familială sau etnic-familială (există – nu-iaşa? – familii mixte), mult mai apropiate de realitate.

În consecinţă, cel mai nimerit este să apelăm la o convenţie, după cumurmează: - reţelele familiale vor fi considerate ca fiind doar acelea care cuprind persoane

din aceeaşi familie restrânsă (părinţii şi copii); - cunoscând situaţia din teren, vom considera orice reţea familială cu religie

diferită de cea ortodoxă ca fiind reţea confesională (în Depresiunea Neamţuluiortodocşii reprezintă 97%);

- reţelele etnice sunt cele mai dificil de identificat datorită faptului că larecensământ etnia se declară pe propria răspundere. În trecut, foarte puţinepersoane se declarau ca fiind ţigani, dar în prezent acordarea unor ajutoaremateriale şi sociale claselor defavorizate a făcut ca, pentru DepresiuneaNeamţului, de exemplu, la recensământul din 1992 să apară 0,3% dinpopulaţia totală ţigani, iar la cel din 2002, 10%.

Lăsând la o parte toate aceste consideraţii teoretice, în fapt reţelele

confesionale neoprotestante cumulează doar 3,2% din totalul emigranţilor dindepresiune, dar acest procent redus este compensat printr-o obedienţăsuplimentară (individuală şi de grup), printr -o disciplină, o eficienţă şi un randamentsituate la cote superioare. Focalizând analiza pe alte cadre, această cifră nutrebuie considerată ca fiind neglijabilă, măcar dacă ţinem cont de ponderea

24 Aici se poate adăuga şi invidia consătenilor ortodocşi în relaţie cu spiritul de întrajutorare comunitarăa neoprotestanţilor, sentiment capabil să dezvolte un liant social destul de important, dar şi săfractur eze grav un grup altădată mai unit. 25 Trebuie spus că analizarea reţelelor de emigrare pentru un teritoriu confinat presupune acceptareaunei oarecare doze de incertitudine, legat tocmai de faptul că este inevitabil ca unele persoane să nu fie

conectate la reţele din afara depresiunii. Dar astfel de abateri – inevitabile în anchete de acest gen – se înscriu cu valori întru-totul tolerabile, caracteristicile şi concluziile reliefate la final nefiind grav afectate.




109

acestor credinţe în rândul populaţiei de aici – 1,45% la ultimul recensământ. Daratributele de coeziune şi consistenţă ale acestor reţele sunt demonstrate (iarăşi)cel mai bine de exemplul satului Ţolici care îşi revendică jumătate din reţelele închegate în Petricani, la o populaţie ce cumulează doar 28,1% din totalulcomunei. La rândul lor, alte două cifre ilustrează această realitate – gradul de

cuprindere în astfel de reţele a emigranţilor din Ţolici se ridică la 83,3% iardimensiunea medie a reţelei atinge altitudinea maximă pentru toată depresiunea şianume 3,75 persoane.

Însă reţele confesionale, chiar mai rapid formate, se identifică şi în mediulurban, unde, în ciuda faptului că ponderea şi dinamica acestor credinţe religioasesunt mai reduse (92 persoane în 1992 şi 108 în 2002), fondul de implantare es tecaracterizat în general printr-o sărăcie comunitară mai puţin presantă. Aiciaderenţii, în majoritate covârşitoare de naţionalitate română, au dezvoltat reţele deemigraţie incipiente spre Spania şi îndeosebi spre Statele Unite ale Americii (avândca punct terminus favorit oraşul Chicago).

Oarecum colateral se observă faptul că şi acele credinţe care nu suntracordate la vestul european generează astfel de încrengături, liantul şi coeziuneafiind elementele determinante şi nu sinapsele externe – exemplul comunităţii decreştini de stil vechi din satul Curechiştea este relevant în acest sens.

Plecând de la aceste observaţii preliminare care demonstrează rolulsubsidiar (cel puţin deocamdată) jucat în cazul populaţiei din DepresiuneaNeamţului de filierele animate de resorturi etnice sau confesionale, ne vom îndrepta atenţia asupra reţelelor cu consistenţă maximă atât în ceea ce priveştenumărul, cât şi gradul de încărcare – reţelele familiale. Predominanţa clară aacestui tip de reţea este un indicator care certifică şi caracterizează cu fidelitatestadiul primar de dezvoltare în care se află emigraţia unei populaţii; este

axiomatică afirmaţia că legăturile de rudenie dintre indivizi sunt întotdeauna maiputernice decât cele etnice sau decât cele confesionale, astfel încât ele suntactivate cu rapiditate şi intensitate maximă şi în cadrul acestor acţiuni 26. Dar, dinpunct de vedere evolutiv, cel mai probabil este ca pe măsură ce fenomenulmigratoriu se amplifică şi capătă o vechime mai mare, devansul reţelelor familialesă se reducă în favoarea altor tipuri, vizate fiind în primul rând reţelele devecinătate şi de amiciţie. Această mutaţie se realizează fie – aşa cum am văzut – prin metamofozare, fie pur şi simplu ca urmare firească a creşterii volumetrice afluxurilor implicate.

Fără îndoială, ar fi interesant de urmărit şi evoluţia reţelelor de vecinătate,

dar analizarea acestui tip de agregat ridică dificultăţi insurmontabile în ceea cepriveşte decupajul şi stabilirea limitelor. Mai exact, pentru o zonă d e vechepopulare, aşa cum este cea a Subcarpaţilor Moldovei, vecinătatea şi înrudirea au osuprapunere frecventă iar oamenii îşi cunosc (şi recunosc) cu exactitate inclusivrudele foarte îndepărtate (de sânge sau prin alianţă). În plus, nu putem dispune deun criteriu corect de apreciere a vecinătăţilor, fie ele imediate sau cu o rază maimare. Nu se pot separa străzi (uliţe) şi chiar dacă am proceda astfel, cum tratăm,

26 Facem precizarea că în acest studiu vor fi analizate doar reţelele bazate pe înrudiri directe şiapropiate, excluzând înrudirile prin alianţă – care fără îndoială au şi ele un rol important, dar datorită

marii lor diversităţi sunt mult mai dificil de cuantificat corect. De altfel, această metodă are un caracterde cutumă ştiinţifică, aşa cum o demonstrează şi cercetările altor autori (Dana Diminescu – 1996, D.Sandu -1999, Swanie Potot – 2000).




110

de exemplu intersecţiile? Vecinătăţile apropiate se juxtapun, dar se şi suprapun,astfel încât decupajul nu poate fi decât artificial; comunitatea rurală de aici nuconţine clivaje. Singura modalitate valabilă de departajare a acestor reţele seregăseşte în cazul trupurilor mai izolate ale unor sate, dar tocmai datorită vechimiiprocesului de populare acest gen de situaţii este aproape absent în teritoriul nostru

de interes.Se observă că primatul reţelelor familiale este demonstrat, în mod obiectiv,

de faptul că, în conformitate cu rezultatele anchetei noastre, 48,1% dintrepersoanele implicate apelează la asemenea relaţii în vederea plecării, stabiliriitemporare şi a obţinerii unui loc de muncă în străinătate. Această valoare generalănu suferă modificări substanţiale nici atunci când analiza ţine cont de cele douămedii – se înregistr ează 48,6% în cazul Târgului Neamţ şi 47,7% pentru spaţiulrural (tab. 18). Explicaţia acestei similitudini este dată de dimensiunile reduse aleoraşului, cu relaţii interumane mai degrabă de tip tradiţional – sătesc, decongruenţa de mentalitate şi nu în ultimul rând de desfăşurarea aceloraşi ocupaţiieconomice productive27.

Oraşul/comuna Emigranţi cuprinşiîn reţele familiale

(%)

Emigranţi cuprinşi înreţele confesionale

(%)

Emigranţi solitarisau cuprinşi în altetipuri de reţele (%)

Târgu Neamţ 48,6 1,5 49,9 Agapia 48,1 0 51,9Bălţăteşti 53,1 0 46,9

Grumăzeşti 55,1 0 44,9Petricani 39,7 30,6 29,7Vânători 42,5 0,5 57,0

DepresiuneaNeamţului 48,0 3,4 48,6

Tab. 18 – Depresiunea Neamţului – ponderea pe categorii a reţelelor de emigrare

Inter esantă este şi repartiţia pe comune a celor înregimentaţi în reţele îngeneral, şi în cele familiale în particular (tab. 19). Concluzia care se desprinde înurma analizării datelor din tabelul 10 se enunţă astfel: cu cât o comună este maidezvoltată, mai bogată, cu atât procentul emigranţilor cuprinşi într -o reţea familialăeste mai mic. Altfel spus, acolo unde nu este nevoie să emigreze mai mult de unmembru din familie sărăcia nu este absolut presantă; există modalităţi prin care şi

cei rămaşi acasă pot să-şi aproprieze venituri mulţumitoare. Această teorie este înmăsură să explice – pe de o parte - valoarea de doar 42,7% înscrisă în dreptulcomunei Vânători, pe cea de 48,1% revendicată de Agapia sau – pe de altă parte – cifra comunei Petricani, de 70,3%. În cazul Grumăzeştilor valoarea mare, de55,1%, nu este un indicator al sărăciei generale, ci o reflexie a sărăciei endemicedin satul Curechiştea, identificată şi anterior şi al ponderii mari a populaţiei inactive(dar poate şi a mercantilismului suplimentar al celor din Topoliţa şi din Grumăzeşti – sat).

27

Psihologii afirm faptul că mentalitatea - atât cea individuală, cât şi cea colectivă - reprezintă or ezultantă a experienţelor de viaţă (proprii sau cumulate). Pe acest plan, comuniunea se realizează maiaccentuat în arii omogene din punct de vedere al condiţiilor naturale şi social – istorice.




111

Însă acest caracter de tip turnesol privind dinamica emigraţiei este deţinut (în coproprietate) şi de un alt indicator: dimensiunea medie a reţelei. Aceeaşi logică – a numărului minim de persoane plecate la muncă în străinătate necesar familieipentru dobândirea resurselor financiare dorite – ne conduce la identificareaaceleiaşi dihotomii: sărăcia (concretă) de acasă versus bogăţia (relativă) de peste

hotare (tab. 19). Dar nu trebuie uitat faptul că slaba încărcătură pe unitatea dereţea ne poate indica totodată şi stadiul incipient (juvenil) în care se află emigraţiade aici în acest moment, media generală de doar 2,3 persoane/reţea reclamândmai degrabă utilizarea titulaturii de regrupare familială decât cea de reţea. Demnede remarcat sunt şi caracteristicile compozite ale acestor reţele familiale, deoarece,pe când în cazul oraşului predomină autoritar cuplul soţ – soţie, pentru mediul ruralsunt mai frecvente cele de tip tată – fiu, frate – frate ş.a., ponderea familieinucleare fiind aici mai redusă. Această trăsătură se explică prin faptul că, dincolode rentabilitatea economică, într -o gospodărie sătească prezenţa măcar a unuisingur individ este absolut obligatorie (aceasta este necesitatea, dar şi mentalitatea

colectivă peste care nu este dispus să treacă aproape nimeni).

Oraşul/comuna Dimensiunea medie a

reţelelor familiale (nr. pers.)

Dimensiunea medie areţelelor confesionale

(nr. pers.)

Târgu Neamţ 2,3 2,2 Agapia 2,23 0Bălţăteşti 2,12 0

Grumăzeşti 2,53 0Petricani 2,2 3,7Vânători 2,2 0

DepresiuneaNeamţului 2,3 3,2

Tab. 19 – Depresiunea Neamţului – dimensiunea medie areţelelor familiale şi a celor confesionale

Evident, analizarea singulară a dimensiunii medii a unei reţelei nu este înmăsură să releve în totalitate caracteristicile structurale interne, un plus deinformaţii putând fi adus prin ordonarea ponderală a reţelelor în funcţie de numărulde componenţi (tab. 20 şi fig. 44).

2 persoane 3 persoane 4 persoane ≥ 5 persoane

Târgu Neamţ 63,3 24,7 6,3 5,7 Agapia 82,4 11,8 5,9 0,0Bălţăteşti 87,5 12,5 0,0 0,0Grumăzeşti 62,5 28,1 6,3 3,1Petricani 57,1 28,6 4,8 9,5Vânători 68,2 22,7 0,2 8,9DepresiuneaNeamţului 65,8 23,7 5,3 5,3

Tab. 20 - Ponderea reţelelor de emigrare în funcţie de gradul de încărcare

Din acest punct de vedere, aşa cum se observă - şi cum, de altfel, era de

aşteptat – ponderea reţelelor este invers proporţională cu dimensiunea lor, celealcătuite din două persoane cumulând aproape două treimi din total. Faţă de




112

această valoare medie abaterile nu pot fi explicate printr -o logică general valabilă;aşa cum am mai procedat şi anterior, fiecare caz reclamă o analiză individuală.

0

20

40

60

80

100

T g .

N e a m

ţ

A g a p i a

B ă l ţ ă t e ş

t i

G r u m ă z e ş

t i

P e t r i c a n i

V â n ă t o r i

%

2 persoane

3 persoane

4 persoane

≥ 5 persoane

Fig. 44 - Ponderea reţelelor de emigrare din Depresiunea Neamţului

în funcţie de gradul de încărcare

Astfel, dispunerea relativ mai echilibrată a reţelelor în funcţie de mărimeremarcată pentru Târgu Neamţ - cu ponderi mai mari pentru reţelele consistente -indică un debut migratoriu timpuriu (în profil local), această dispunere, cu aceeaşi

explicaţie regăsindu-se doar în cazul comunei Grumăzeşti. O similaritateinteresantă - şi fără precedent în studiul de faţă – este vizibilă între Petricani şiVânători, în ambele situaţii reţelele cu patru componenţi fiind inferioare ca ponderecelor cu echipaj de cinci sau mai multe persoane. Pentru aceste două unităţipunctul comun îl constituie prezenţa comunităţilor de ţigani (102 la număr înVânători în anul 2002), dar dacă în cazul comunei Petricani ei se înscriu şi înreţelele confesionale, este posibil ca în Vânători să avem de-a face cu reţele etnice pure deoarece aici ponderea neoprotestantismului este insignifiantă (0,4% dintotalul populaţiei). Agapia şi Bălţăteşti formează la rândul lor un cuplu - doar primadeţinând reţele mai mari de trei persoane - efect al unei anumite emancipări social-

economice (pentru cea dintâi) dar şi a unui tradiţionalism mai accentuat (pentrucea de a doua), care, prin cumulare au frânat într-o oarecare măsură dinamicaemigraţiei.

Dar, spre deosebire de alte tipuri, reţelele familiale au o caracteristicătehnică deosebit de utilă unei analize de acest gen: pot fi raportate la un întregcare ne parvine graţie înregistrărilor oficiale (fig. 45). În acest caz, ele se preteazăa fi puse în relaţie cu numărul mediu de persoane pe familie, alegerea noastrăoprindu-se asupra anului 1997, cu poziţie centrală în cadrul şirului nostru de date.Din acest punct de vedere contează în primul rând raportul dintre numărul demembrii pe familie şi numărul de membrii pe reţea, rezultatul obţinut indicândmăsura în care sunt afectate familiile de această formă de separare autoimpusă(cu consecinţe sociale lesne de anticipat). Astfel, valoarea maximă aparţinecomunei Grumăzeşti, unde, atunci când apar, aceste reţele atrag în medie 77,4%




113

dintre membrii unei familii, altfel spus trei din patru componenţi aleg caleaemigraţiei, dar aici aportul suplimentar adus de satul Curechiştea afectează media în sens crescător. Cu valori mai mici, dar care depăşesc totuşi 70% urmează Agapia şi Vânători, aceste trei comune manifestând un anumit modernismcomportamental. În acest cadru, oraşul Târgu Neamţ ocupă un loc intermediar, cu

o participare medie pe familie de 69,1%, cel mai probabil procentul fiind moderatde existenţa unei oferte locale de muncă ceva mai diverse şi mai consistente. Înfinal, arpegiul este completat de Bălţăteşti (66,7%) şi Petricani (65,5%), incidenţamai mare a tradiţionalismului, dar şi a sărăciei explicând (consecutiv) aceastăpoziţionare. Toate aceste procente se pot raporta la rândul lor la o mediedepresionară de 70,1%, în condiţiile în care numărul mediu de persoane pe familieeste de 3,28.

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5pers.

T â r g u N e a m

ţ

A g a p i a

B ă l ţ ă t e ş t

i

G r u m ă z e ş t

i

P e

t r i c a n

i

V â n ă t o r

i

Pers./familie

Pers./reţea familială

Fig. 45 – Depresiunea Neamţului - dimensiunea medie a familiilor şi a

reţelelor de emigrare familiale

Însă, în afară de cantitate şi calitate, reţelele sunt caracterizate şi de timp,mai exact de timpul necesar închegării lor. În acest sens, o primă observaţie are în

vedere faptul că distanţa dintre doi paşi consecutivi nu depinde atât de mult dereuşita financiară a predecesorului (sau a predecesorilor), cât de dobândirea unuistatut legal de rezidenţă şi de muncă. Şi cum aceste deziderate nu pot fi atinsedecât atunci când cadrul legislativ este permisiv, se reliefează constatarea căgeneza reţelelor este în strânsă legătură cu modificările prevederilor privindacceptarea şi inserţia imigranţilor; identificarea acestui amendament funcţional neobligă astfel să tratăm diferit reţelele mai vechi, cu rădăcini dinainte de anul 2000 şireţelele recente, implementate într -un cu totul alt cadru. În plus este de aşteptat cadimensiunea unui astfel de ansamblu să depindă de gradul lui de maturitate.Ipoteza aceasta se verifică: toate reţelele ce cumulează sau depăşesc cincimembrii sunt anterioare anului cheie 2000, fondatorii lor fiind în majoritate

covârşitoare bărbaţi cu vârste cuprinse între 25 şi 40 ani emigraţi în perioada 1993 – 1999. În cadrul acestui interval germinativ reţelele s-au completat rareori cu noi




114

membrii, astfel încât ecartul temporal între primii doi paşi es te destul de mare, de la3 până la 7 ani, aceasta fiind mai degrabă o etapă a emigraţiei singularecondiţionată nu doar de incertitudinea rezidenţei, ci şi de dimensiunea apreciabilăa costurilor financiare ale emigrării. Un alt factor, experienţa de migraţie, nu înregistra atunci cote spectaculoase, teama de necunoscut era mai mare decât

dorinţa unei reuşite materiale28

. Dar a minimaliza rolul acestui stadiu incipient ar fio eroare; chiar dacă nu s-a remarcat prin fluxuri importante, el a fost unul deacumulare a informaţiilor atât pentru pionieri, cât şi pentru receptorii de acasă – unadevărat stagiu de formare al următorilor migranţi care astfel au putut achiziţiona oimagine mentală a spaţiului vest-european mai puţin idilică, mai reală şi înconsecinţă mai utilă.


Târgu Neamţ 60,0 26,4 5,5 8,2 Agapia 82,4 11,8 5,9 0Bălţăteşti 83,3 16,7 0 0Grumăzeşti 56,0 32,0 8,0 4,0Petricani 56,3 25,0 6,3 12,5Vânători 58,8 29,0 2,2 10,0DepresiuneaNeamţului 62,4 25,4 5,1 7,1

Tab. 21- Ponderea reţelelor „italiene” în funcţie de gradul de încărcare

0

20

40

60

80

100

T g .

N e a m ţ

A g a p i a

B ă l ţ ă t e

ş t i


P e t r i c

a n i

V â n ă t

o r i

%

2 persoane

3 persoane

4 persoane

≥ 5 persoane

Fig. 46 - Depresiunea Neamţului - ponderea reţelelor „italiene”


Această ultimă afirmaţie poate fi şi ea disecată dacă ţinem cont decalitatea umană a acestor fluxuri iniţiale – desigur, un demers neilustrat de cifre şi

28 Afirmaţie valabilă pentru populaţia din Depresiunea Neamţului, în cadre naţionale sau chiar regionalesituaţia fiind, bineînţeles, mult mai nuanţată.




115

în consecinţă expus criticilor. Practica ne arată faptul că primii expuşi contagieriimigratorii sunt indivizii înzestraţi cu calităţi bune (seriozitate, hărnicie ş.a.), dar şicei situaţi la cealaltă extremă, certaţi cu legile juridice şi morale ale societăţii. Înaceastă primă fază mediocritatea este slab reprezentată, ea are – deocamdată -doar un simplu rol expectativ. Ca atare, pe baza acestui val informativ pionier s-au

conturat despre Occident două imagini mentale absolut diferite: a reuşitei(potenţiale) prin muncă cinstită şi a „reuşitei” (riscante dar rapide) prin activităţi celpuţin neonorabile - însă mult mai precoce şi mai vizibil s-a manifestat caracteruloportunist al celei de-a doua tabere, aspecte ilustrate din plin de mass-mediaeuropeană de la începutul anilor '90.


Târgu Neamţ 70,1 30,0 9,9 0 Agapia 0 0 0 0Bălţăteşti 100 0 0 0Grumăzeşti 100 0 0 0Petricani 0 0 0 0Vânători 100 0 0 0DepresiuneaNeamţului 73,3 20,0 6,7 0

Tab.22 - Ponderea reţelelor „spaniole” în funcţie de gradul de încărcare

Dar, după ce primii doi paşi din perioada de formare a unei reţele au fostparcurşi (cum am văzut, destul de încet), pasul trei este mult mai rapid şi nu atâtdatorită fortifierii reţelei, cât mai ales ca urmare a faptului că – cel puţin în cazulpopulaţiei din Depresiunea Neamţului – el se realizează foarte frecvent la nivelul

anului 2000 sau imediat ulterior. Concomitent, se constată profilarea unei noigeneraţii de reţele cu o trăsătură distinctă uşor de sesizat – este vorba despreapariţia tot mai frecventă a migraţiilor în cuplu, dar care, de această dată, nu maibeneficiază întotdeauna la destinaţie de avantajul unui cap de pod foarte stabil(acel individ pionier al familiei). Explicaţia acestor acţiuni aparent hazardate ţine dedinamica acestor reţele - aşa cum am văzut glisantă şi într -o continuă schimbare – între timp activându-se substanţial noi tipuri de filiere, cele de amiciţie şi cele devecinătate, care preiau acum o parte din încărcătura reţelelor familiale. Evident,reţelele bazate pe legături de rudenie nu dispar şi mai ales după anul 2002 seconstată în cadrul lor debutul unui alt pas evolutiv – sosirile multiple, de regulă adouă (mai rar trei) persoane concomitent s-au într-un interval foarte scurt de timp.

Dar această nouă etapă are încă un caracter secundar, predominând în continuarecompletările prin sosiri individuale, cel mai adesea cu ritmicitate anuală.

Însă toate aceste consideraţii tratează doar dinamica şi caracteristicilereţelelor de emigrare în ansamblul lor, fără să ţină cont de locaţia lor externă. Această lacună poate fi radiată prin analizarea situaţiilor extreme, ţinând cont devechimea activării destinaţiilor, precum şi de gradul de permisivitate al legislaţiei înceea ce priveşte imigraţia.

Astfel, într-o primă fază, vom analiza reţelele închegate în Italia, mai vechi(tab. 21 şi fig. 46) şi pe cele din Spania (tab. 22 şi fig. 47), mai recente, formate înmedii cultural-sociale asemănătoare (popoare-gazdă latine, fervent catolice) şi pe

fondul unor legislaţii a imigranţilor mai îngăduitoare, cel puţin în raport cu celesimilare din Germania, Franţa sau Marea Britanie.




116

De remarcat este şi faptul că aceste două state cu mari disponibilităţi dereceptare a fluxurilor migratorii internaţionale sunt în realitate destinaţii destul derecente inclusiv la nivel european (sau mondial), în ambele cazuri detonareaacestui fenomen uman-geografic declanşându-se cu adevărat abia dupădezintegrarea lagărului comunist29. La celălalt pol se află ţări care fie se

aprovizionează de mai demult din alte surse şi care au experienţa evitării abraziuniisocial-economice exercitată de astfel de valuri (Franţa, Marea Britanie, Ţările deJos), fie au preferat – prin recalibrări legislative - o relativă impermeabilizaredatorită problemelor generate de o serie de regrupări recente ale conaţionalilor depeste hotare (Germania, Austria).

0

20

40

60

80

100

T g . N e a m ţ

A

g a p i a


G r u m

ă z e ş t i

P e t r i c a n i

V â n ă t o r i

%

2 persoane

3 persoane

4 persoane

≥ 5 persoane

Fig. 47 – Depresiunea Neamţului - ponderea reţelelor „spaniole” în

funcţie de gradul de încărcare

Revenind la excursul pe care ni l-am propus, se remarcă faptul cădeosebirile induse de gradul diferit de maturizare (de „coacere”) al celor douăsubsisteme analizate se dovedesc a fi clar conturate, vizibile chiar şi la un survolanalitic superficial. Era de altfel de aşteptat ca „rădăcinile” italiene - mai vechi, mai

bine ancorate şi mai extinse - să genereze o ramificare superioară, vizibilă atât înceea ce priveşte dimensiunea reţelelor, cât şi în reprezentarea lor la nivel delocalitate. Pentru întreg arealul radiografiat gama volumetrică a reţelelor estecompletă, cu o dispunere în general descrescătoare, depresiunea marcată îndreptul reţelelor de trei persoane fiind o consecinţă a suprareprezentării înregistrată la categoria imediat superioară (de cinci sau mai multe persoane) dePetricani şi Vânători (indiciu al rolului jucat de factorul etnic în această ultimăunitate administrativă). Aceeaşi situaţie este caracteristică şi pentru Târgu Neamţ,dar aici debutul mai timpuriu şi în consecinţă „gestaţia” mai îndelungată afenomenului migratoriu explică pe deplin o astfel de ordonare ponderală. Această

29 Va fi interesant de urmărit şi evoluţia similară a Irlandei, cu multe caracteristici congruente celoritaliene şi spaniole, dar şi mai recent activată.




117

ordonare a reţelelor „italiene” urbane nu se regăseşte în analiza efectuată înprealabil asupra tuturor reţelelor formate de emigranţii din oraş, observaţie care nedovedeşte încă o dată primordialitatea temporală al deplasărilor persoanelor deaici spre Italia.

0

20

40

60

80

100

T g .

N e a m ţ

A g a p i a



P e t r i c a n i

V â n ă t o r i

%

2 persoane

3 persoane

4 persoane

≥ 5 persoane

Fig. 48 – Depresiunea Neamţului - ponderea reţelelor „britanice”


Dispunerea sincopată remarcată anterior la nivel general este explicată şide o altă faţetă a realităţii – lipsa locală a coronamentului superior al reţelelor. Astfel, diferenţa de potenţial tradiţionalist existentă între satele componente alecomunei Bălţăteşti se face remarcată şi de această dată, atât prin ponderea pestemedie a reţelelor duale (83,3%), cât şi prin lipsa celor mai consistente (mai mari depatru persoane), ambele situaţii fiind regăsite atât în Bălţăteşti-sat cât şi înGhindăoani, dar cu explicaţii diferite (evidenţiate de mai multe ori pe parcursulanalizei noastre).

Absenţa ultimei categorii (cea maximă) regăsită şi în cazul Agapiei estemotivată, cel mai probabil, de paleta mai diversificată a oportunităţilor economice

locale.Dar peste toate aceste notificări, pentru reţelele „italiene” se constată în

linii mari un anumit echilibru în repartizarea claselor de mărime, atribut ce ar puteapărea echivoc, dar care îşi găseşte justificar ea dacă privim – comparativ – grupările spaniole similare. Reţelele iberice au la nivelul întregii depresiuni oconstituţie fragilă (anemică) şi nu sunt încărcate cu mai mult de patru persoane, iarla o analiză particulară ele pot lipsi (cazul comunelor Petricani şi Agapia) sau potavea o apariţie filiformă (pentru Bălţăteşti, Grumăzeşti şi Vânători unde portanţareţelelor duale este maximă). Şi de această dată, vârful de lance îl reprezintăemigraţia urbană, cea care a „descoperit” şi a popularizat destinaţia spaniolă în

proximitatea rurală. Doar pentru Târgu Neamţ reţelele sunt reprezentate prin trei




118

clase, cu dimensiuni invers proporţionale gradului lor de încărcare – demonstraţierelevantă a modului (de altfel logic) de formare şi evoluţia a unor astfel de reţele.

Dar dacă acestea sunt datele problemei pentru statele cu o legislaţieoarecum mai laxă în privinţa imigranţilor, este necesar să analizăm şicaracteristicile reţelelor de emigrare închegate în ţările ceva mai reticente faţă de

aceste deplasări.

0

20

40

60

80

100

T g .

N e a m ţ

A g a p i a



P e t r i c a n i

V â n ă t o r i

%

2 persoane

3 persoane

4 persoane

≥ 5 persoane

Fig. 49 – Depresiunea Neamţului - ponderea reţelelor „germane”


Dintr-o gamă mai largă am ales cazul Marii Britanii (fig. 48) şi pe cel alGermaniei (fig. 49), ambele cu restricţionări în domeniu sever aplicate, dar şi cuvalori mai mari în ceea ce priveşte numărul imigranţilor din Depresiunea Neamţului. Aşa cum reiese din cele două reprezentări grafice, aici condiţiile aspre de inserţiesocială nu permit decât arareori apariţia unor reţele de emigrare şi acelea aflate într-un stadiu primar (embrionar) de dezvoltare, fără să depăşească douăpersoane. Şi într -un caz şi în celălalt există hiatusuri, singura asemănare dintrecele două situaţii fiind dată de prezenţa oraşului, la care se raliază fie Grumăzeşti,

Petricani şi Vânători (cazul reţelelor „britanice) fie Bălţăteşti (în cazul reţelelor„germane). Persistenţa acestui sincretism în evoluţia reţelelor, în ciuda explorăriitimpurii a acestor destinaţii (afirmaţie valabilă în primul rând pentru Germania),denotă - încă o dată – importanţa suplimentară a factorului legislativ comparativ cucel material/economic în fondarea unor astfel de agregate funcţionale.

Această logică explică, de altfel, gradul semnificativ de cuprindere în reţelea emigranţilor ajunşi în Cipru (49%), în timp ce valorile mai mari marcate în dreptulFranţei (40%) şi chiar al Belgiei (18,2%) necesită developări individuale. Astfel, pecând emigraţia spre Franţa se compune în mare parte din persoane originare dinŢolici, reţelele „belgiene” au rădăcini mai vechi, anterioare anului 1989 (faptconfirmat de cercetările de teren efectuate).




119

În concluzie, aprecierea calitativ – cantitativă a migraţiilor internaţionalerecente este dificilă, complexă şi aproape imposibil de tipizat; ne-o demonstreazămultitudinea variabilelor ce compun caracterul/comportamentul fiecărei comune înparte. Multitudinea diferenţierilor etnice, confesionale, profesionale şi economice(uneori minore) – reflectate de mentalitatea şi obişnuinţele locale – se mojarează în

proporţii variabile, astfel încât din combinarea aceloraşi elemente rezultă mai întotdeauna substanţe diferite. Alteori, similaritudinea binomului cauză – efect estedoar un caracter de faţadă, drumul parcurs între aceste două puncte având traseediferite şi mai ales explicaţii funcţionale care spulberă orice urmă de sinonimie. Înacest labirint, şablonizarea en-gros este interzisă, iar apelul la o serie de schemelogice mai generale nu se poate face decât până la un anumit nivel, după care„zgomotul” perturbă nepermis de mult demersul analitic. Astfel, identificarea unuinumitor comun este un deziderat destul de riscant, obstrucţionat de faptul că elpare să gliseze permanent de la caz la caz şi de la analiză la analiză, încât demulte ori singura (şi cea mai corectă) soluţie rămâne decriptarea individuală.

Deocamdată, la nivel naţional, recensământul populaţiei din 2002 şi Anuarul Statistic al României (2003) ne permit să cunoaştem (dar numai într -omăsură relativă) de unde se pleacă şi unde anume se ajunge. Însă aceste bornenu sunt suficiente pentru o înţelegere exactă a fenomenului, între ele există maricantităţi de material faptic şi motivaţional rămas absolut opac. Doar prin sondajedirijate se pot afla şi alte răspunsuri, pentru alte întrebări (cum se pleacă? sau cineşi când anume pleacă?). În parte, golurile acestea sunt umplute de datele cifrice pecare ni le oferă diferite instituţii occidentale (mai ales cele din Italia) cu preocupări în domeniul migraţiilor, dar şi utilitatea acestora este limitată de faptul că referirilese fac doar pentru ansamblul imigraţiei româneşti (legale) dintr -un anumit stat – demers util şi suficient pentru guvernul respectivei ţări, dar care maschează în

totalitate diferenţierile induse de personalitatea istorică, economică şi culturală aspaţiului de origine.

III.3. STRUCTURA POPULAŢIEI

III.3.1. STRUCTURA POPULAŢIEI PE MEDII DE REZIDENŢĂ

Cu toate că la o primă vedere această structură pare a fi uşor de analizat –

datorită unei delimitării presupuse a fi clară şi fără de tăgadă – în realitate, cel puţinpentru Depresiunea Neamţului, lucrurile sunt ceva mai complicate datorităexistenţei unor sate/cartiere incluse din punct de vedere administrativ la oraşulTârgu Neamţ (Blebea, Humuleşti şi Humuleştii Noi). Mai mult, departe de a fiunitare, aceste aşezări semirurale au trăsături de personalitate diferite, foarte bineindividualizate şi remarcabil de stabile în timp. Astfel, dacă Humuleştii secaracterizează prin stabilitate (demografică, dar şi a nivelului de trai, a locului pe care îl ocupă în reţeaua locală) şi printr -o ancorare în tradiţional încă destul deprezentă, Humuleştii Noi prezintă atribute oarecum antonimice, istoria mult mairecentă şi dinamismul economic imprimând o alură cu atribute de modernism. Înschimb, Blebea se erijează într -un exemplu ilustrativ de periferie abandonată, lipsa

unor căi de comunicaţie modernizate – ca de altfel a celor mai multe dintre dotărileedilitare - şi potenţialul demografic slab făcând ca acest cartier al urbei să semene




120

mai degrabă cu o aşezare rurală pauperă, angajată pe un traseu cu certitudinedecadent.

DEPRESIUNEA NEAMŢULUI - EVOLUŢIA

S T R U C T U R II P O P U L AŢIE I PE ME DI I DER EZI D ENŢĂ

0

20

40

60

80

100

1 7 7 5

1 8 0 0

1 8 3 5

1 8 6 0

1 8 9 9

1 9 1 2

1 9 3 0

1 9 4 1

1 9 4 8

1 9 5 6

1 9 6 6

1 9 7 7

1 9 9 2

2 0 0 2

%

Rural

Cartiere periurbane

Urban

Fig. 50

Toate aceste remarci ne determină să optăm pentru un decupaj trilinear, încare să fie individualizat şi acest mediu cu trăsături intermediare (fig. 50). De altfel,aşa cum se observă, acest teritoriu „gri” îşi păstrează destul de consecventdimensiunea ponderală (8,8% în 1775 şi 9,5% în 2002), ceea ce justificăsuplimentar atributul de zonă tampon, identificat anterior.

Pentru populaţia urbană, creşterile şi descreşterile din secolul al XIX-leasunt motivate de sosirile evreilor, amploarea acestor plusuri demografice făcând caponderea orăşenilor din depresiune să se tripleze în decursul a şase decenii(10,7% în anul 1800 şi 31,3% în 1860). Ulterior, până la cel de-al doilea RăzboiMondial, valorile oscilând în jurul a 25%. Emigraţia populaţiei evreieşti a fost destulde repede compensată, într -o primă fază de bilanţul natural, iar apoi de celmigratoriu, astfel încât, la nivelul anului 1992 orăşenii din Depresiunea Neamţuluiating cifra maximă, de 33,5%. Scăderea marcată între ultimii doi ani recenzali

(30,2% în 2002) este o expresie statistică a unei realităţii atât de definitorii înprezent, migraţia temporară pentru muncă în ţări ale Occidentului european, cu undebut şi o incidenţă peste medie în cazul oraşului.

Evident, aceste pulsaţii şi replieri demografice ale urbanului se regăsesc – uneori cu caracteristici contrare, dar compensatorii – şi în cazul populaţiei rurale. Astfel, până la debutul industrializării comuniste din anii '70 ponderea ruralilor s-amenţinut întotdeauna peste 2/3 din populaţia totală, cu o tendinţă în generaldescrescătoare, cu o valoare maximă regăsită la nivelul anului 1800 (80%, cândafluxul de populaţie stabilită în oraş a imprimat noi caracteristici acestui raportbinar) şi cu o dimensiune minimă corespunzătoare anului 1992 (57,5%, însuşită,de fapt, în perioada finală a guvernării comuniste, când atractivitatea urbană erairezistibilă, dar vizibilă statistic abia după schimbarea de regim politic din 1989).Ultimii ani (1992 şi 2002) aduc un uşor reviriment al populaţiei rurale (de la 57,5%




121

la 60,3%), urmare a defazării - deja menţionate - în privinţa startului emigraţiilorpeste hotare, dar şi a revenirilor foştilor muncitori urbani, acum şomeri.

III.3.2. STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ ŞI SEXE

Cu o valoare de diagnoză demografică recunoscută, acest tip de structurăse pretează la o analiză cu diferite scări de detaliere, prima abordare fiind cea astructurii pe grupe mari de vârstă.

În acest sens, principala dificultate – menţionată şi recunoscută ca atare demulţi alţi cercetători – se referă la delimitarea grupelor de vârstă, atât limita dintretineri şi adulţi, cât şi cea dintre adulţi şi vârstnici oscilând în funcţie de autor.Departe de a fi neapărat teoretică şi conceptuală, această inconsecvenţă (care areconsecinţe neplăcute lesne de anticipat) are la bază mai degrabă argumentetehnice, ea oglindind, în realitate, lipsa de continuitate metodologică a acţiunilor derecenzare a populaţiei. Nici împărţirea grosieră a grupelor de vârstă din 1930 şi nici

limitarea destul de pripită la vârsta de 65 de ani din 1966 sau la cea de 75 de anidin 1977 nu sunt aspecte pozitive ale respectivelor recensăminte. Evident, se potaduce în discuţie unele motivaţii cu caracter mai complex - cum ar fi creştereaduratei medii a vieţii din această perioadă, dar ele nu disculpă în totalitate oanumită stângăcie tehnică. Am putea vorbi aici chiar şi despre o anumităreconsiderare socială faţă de populaţia vârstnică, ale cărei caracteristici cantitativeinterne nu erau socotite a fi foarte importante până în 1989. Aşa cum se deducedin toate aceste remarce, doar ultimele două recensăminte au reuşit să ne ofere oinformare statistică la un nivel foarte mulţumitor, inclusiv la scară elementară, desat (ceea ce nu se poate spune despre recensământul din anul 1977, de exemplu).

Drept urmare, vom opera cu următoarele grupe mari de vârstă: tineri (0-19

ani), adulţi (20-64 ani) şi vârstnici (peste 65 de ani).

1930 1966 1977 1992 2002

Târgu Neamţ 46,7 39,9 37,5 34,9 27,2 Agapia 44,0 29,8 27,1 24,3 20,5Bălţăteşti 49,2 39,3 36,0 28,1 22,9Grumăzeşti 51,4 38,1 35,4 28,5 23,8Petricani 49,4 41,0 37,9 32,6 31,1Vânători 47,0 40,1 37,5 33,2 29,7

Depresiunea Neamţului 47,8 38,7 36,0 32,0 26,6Tab. 24 - Dinamica ponderii populaţiei tinere (1930-2002)

În urma calculelor efectuate pentru Depresiunea Neamţului (tab 24, tab. 25şi tab. 26) se conturează o primă (şi generală) observaţie: între anii 1930 şi 2002 s-a produs o importantă rearanjare ponderală, mai ales între extreme, prin scădereadrastică a procentului de tineri (cu 44,4% în aceşti 72 de ani) şi prin creşterea şimai semnificativă a vârstnicilor (cu 222,9%), aceştia din urmă fiind însoţiţi - ca sensal evoluţiei - de populaţia adultă, dar cu o ascensiune mult mai puţin spectaculoasă(de doar 22,1%). Departe de a fi surprinzătoare, această evoluţie este un exemplu

particular (dar nu şi cel mai relevant) al unor tendinţe de îmbătrânire demograficămanifeste în cadre mult mai ample – provincial, naţional şi chiar european. Pentru




122

a mări gradul de detaliere a analizei este necesară o abordare secvenţială, la nivelde localitate, între cele două capate ale şirului de date importanţă sporită având valorile cu caracter de reziduu (fig. 51).

1930 1966 1977 1992 2002

Târgu Neamţ 48,9 53,2 54,3 58,4 60,6 Agapia 47,3 58,6 57,6 55,6 56,7Bălţăteşti 46,4 53,2 53,7 57 56,8Grumăzeşti 45,3 54,6 53,3 56,5 56,5Petricani 45,6 52,8 52 54,9 54,4Vânător i 48,4 52,7 52,8 55,8 56Depresiunea Neamţului 47,4 53,8 53,9 57,0 57,9

Tab. 25 – Dinamica ponderii populaţiei adulte (1930-2002)

1930 1966 1977 1992 2002Târgu Neamţ 4,4 6,9 8,2 6,8 12,2

Agapia 8,6 11,5 15,3 20,1 22,8Bălţăteşti 4,4 7,5 10,3 14,9 20,3Grumăzeşti 3,4 7,2 11,3 15 19,6Petricani 5,1 6,2 10,1 12,5 14,5Vânători 4,6 7,2 9,6 11 14,3Depresiunea Neamţului 4,8 7,5 10,1 11,0 15,5

Tab. 26 – Dinamica ponderii populaţiei vârstnice (1930-2002)

Tinerii – faţă de scăderea medie înregistrată (şi care este valabilă mai alespentru o serie de localităţi mari sau medii – Vânători, Petricani sau Nemţişor),scăderile cele mai considerabile aparţin fie aşezărilor pentru care situareaexcentrică a dus la formarea unor fluxuri centrifugale puternice (Ghindăoani,Curechiştea,Târpeşti), fie celor care – situate în apropierea urbei – au preluat mairapid şi mai intens elemente ale unui comportament demografic modern (Topoliţa,Săcăluşeşti, chiar şi Grumăzeşti), fie celor pentru care personalul monastic deţineponderi importante (Văratec). În afara tiparelor este dinamica înregistrată la Ţolici(unde scăderea este de doar 4,9% - efect al particularităţilor etnice, confesionale şisocio-economice) şi la Mănăstirea Neamţ (unde tinerii cresc procentual cu 49,7% -

în conformitate cu dezvoltarea seminarului teologic de aici). Adulţii – pentru care abaterile de la creşterea medie sunt şi mai

numeroase, fie în sens pozitiv (la Topoliţa, Bălţăteşti, Vânători sau Săcăluşeşti – unde, după cum am văzut, modernismul a fost adoptat de mai mult timp – şi la cotemai reduse la Lunca şi la Nemţişor – pe acest plan, ultimele bastioane aletradiţionalismului), fie în sens negativ (la Ţolici şi la Mănăstirea Neamţului).

Vârstnicii – cu creşteri de excepţie în primul rând la Curechiştea (847,6% între 1930 şi 2002), dar şi la Săcăluşeşti (626%), la Ghindăoani (539,4%) sau laTopoliţa (518,6%). Creşterile mai mici decât media aparţin oraşului (175,5%),satelor din compartimentul estic cu o populaţie încă tânără (Ţolici – 135,2%,

Petricani – 133,9%), la care se adaugă Văratec (cu 43,8%), pe fondul uner ponderia vârstnicilor constant ridicată, astfel încât şi masa de diluţie a fost mai mare. Şi




123

aici întâlnim un caz atipic, satul Mănăstirea Neamţ, unde procentul bătrânilorscade, cu 8,3%.

-100

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

T g .

N e a m ţ

A g a p i a

F i l i o a r a

S ă c ă l u ş e ş t i

V ă r a t e c


G h i n d ă o a n i

V a l e a A r i n i

V a l e a S e a c ă


C u r e c h i ş t e a

T o p o l i ţ a

P e t r i c a n i

B o i ş t e a

T â r p e ş t i

Ţ o l i c i

V â n ă t o r i

L u n c a

M - r e a N e a m ţ

N e m ţ i ş o r

%

Tineri Adulţi Vârstnici

Fig. 51 – Dinamica grupelor mari de vârstă între 1930 şi 2002 (%)

Dar, plecând de la dimensiunea claselor de vârstă extreme se poatecalcula şi indicele de îmbătrânire a populaţiei , ca raport dintre grupa vârstnică şicea tânără (tab. 27), creionându-se următoarele tipuri dinamice:

- îmbătrânire lentă – caracteristică Târgului Neamţ (a cărui atractivitate este,totuşi, peste media locală), cartierului Humuleştii Noi (cu un dinamismaparte, subliniat şi cu alte ocazii), precum şi Ţolicilor (din mot ive dejaidentificate);

- îmbătrânire medie – valabil pentru unele localităţi mari şi bine racordate laoraş (Vânători, Bălţăteşti, Humuleşti) sau pentru cele în care modernismuldemografic a avut un start întârziat (Petricani, Lunca, Boiştea şi Nemţişor);

- î mbătrânire accentuată – cu incidenţă mare la periferia depresiunii(Filioara, Valea Arini, Valea Seacă, Curechiştea, Târpeşti), unde bilanţulmigratoriu a fost mai întotdeauna negativ, dar regăsită şi la Topoliţa, faptce demonstrează rapiditatea cu care acest sat şi-a însuşit uncomportament demografic mai degrabă urban, aici îmbătrânirea nefiind unefect al plecărilor definitive, ci realizându-se cu precădere pe cale naturală,prin reducerea natalităţii;

- îmbătrânire galopantă – caracteristică localităţilor cu comunităţi monasticeimportante (Agapia, Văratec), dar şi pentru Grumăzeşti, Ghindăoani,

Blebea ori Săcăluşeşti, în toate aceste cazuri ponderea vârstnicilorajungând să depăşească 20% în anul 2002;




124

- reîntinerire uşoară – vizibilă între ultimele două recensăminte pentruMănăstirea Neamţului, unde în 2002 tinerii deţineau 47,1% din total.

Unitateaadministrativă/Localitatea 1930 1966 1977 1992 2002

TÂRGU NEAMŢ 0,09 0,21 0,30 0,23 0,44Târgu Neamţ - 0,21 - 0,26 0,31

Blebea - 0,10 - 0,55 3,00

Humuleşti - 0,22 - 0,33 0,57

Humuleştii Noi - 0,34 - 0,40 0,62

AGAPIA 0,21 0,40 0,82 0,84 1,11

Agapia 0,16 0,48 - 0,87 1,17

Filioara 0,09 0,22 - 0,53 0,82

Săcăluşeşti 0,06 0,30 - 1,02 1,11

Văratec 0,58 1,00 - 1,41 2,02BĂLŢĂTEŞTI 0,09 0,24 0,40 0,52 0,94

Bălţăteşti 0,10 0,27 - 0,55 0,70

Ghindăoani 0,08 0,24 - 0,66 1,30

Valea Arini 0,09 0,13 - 0,51 0,74

Valea Seacă 0,09 0,20 - 0,52 0,70

GRUMĂZEŞTI 0,07 0,20 0,43 0,51 0,80

Grumăzeşti 0,08 0,24 - 0,68 0,90

Curechiştea 0,04 0,11 - 0,45 0,74

Netezi - 0,11 - 0,89 1,02Topoliţa 0,05 0,23 - 0,52 0,77

PETRICANI 0,10 0,23 0,41 0,42 0,53

Petricani 0,13 0,11 - 0,45 0,55

Boiştea 0,11 0,27 - 0,54 0,75

Târpeşti 0,09 0,24 - 0,62 0,86

Ţolici 0,08 0,15 - 0,20 0,20

VÂNĂTORI 0,10 0,23 0,30 0,30 0,54

Vânători 0,08 0,21 - 0,37 0,50

Lunca 0,09 0,21 - 0,44 0,50Mănăstirea Neamţ 0,33 0,32 0,33 0,20

Nemţişor 0,08 0,21 - 0,45 0,72DEPRESIUNEANEAMŢULUI 0,10 0,20 0,45 0,32 0,63

Tab. 27 – Evoluţia indicelui de îmbătrânire a populaţiei (1930 – 2002)

Trebuie făcută o menţiune aparte cu privire la situaţia satului Ţolici, care nuieşea în evidenţă în anul 1930 printr -o populaţie peste medie de tânără, dar care,odată cu trecerea timpului, se diferenţiază din ce în ce mai mult comparativ cucelelalte aşezări din depresiune. Observaţia aceasta este foarte importantă,deoarece s-ar putea ca aici să găsim răspunsul cu privire la existenţa (sauinexistenţa) unui factor precumpănitor – etnic, confesional sau economic - care să




125

justifice natalitatea de excepţie a celor de aici. Dar compoziţia etnică şi precaritateamaterială au fost şi în 1930 şi în 2002 destul de comparabile, astfel încât estefoarte probabil ca diferenţierea survenită mai ales după cel de-al doilea RăzboiMondial să fie efectul schimbărilor de structură confesională (de nuanţă neo-protestantă) care au intervenit între timp. Pe de altă parte, nu este exclus ca

explicaţia să fie dată de faptul că Ţolicii, datorită izolării, conservă o mult mai bineun comportament demografic tradiţionalist; la fel, scăderea indicelui de îmbătrânire între 1992 şi 2002 poate fi motivată şi de participarea mai tardivă şi mai redusă lamigraţiile internaţionale a locuitorilor de aici.

Aşa cum am anticipat, structura pe grupe de vârstă elementare estetributară modului în care s-a r ealizat decupajul, singura neconcordanţă majoră fiindcea indusă de recensământul din 1930.

Uniformizarea artificială pe care a operat-o acestă acţiune interbelică, maiales pentru grupa adulţilor (20-64 ani) duce la ecranarea unor aspecte importante -

cum ar fi unele efecte ale primului Război Mondial şi ale Războiului deIndependenţă, privind diminuarea etajelor combatante - şi face ca alura generală apiramidelor să fie una grosieră, asemănările dintre acestea (neconforme curealitatea) fiind frecvente; forma obişnuită a acestor piramide are un grad apreciabilde efilare (fig. 52). Singurele distonanţe mai evidente aparţin localităţilor cuamprentă monahală, unde aspectul reprezentărilor grafice este cel de „drapel”,orientat fie spre segmentul masculin (Mănăstirea Neamţ), fie spre cel feminin(Agapia şi mai ales Văratec).

De altfel, cu privire la populaţia monastică feminină, trebuie spus faptul căşi aceasta a participat la cele două războaie amintite anterior, ca personal medicalşi de îngrijire la ser viciul de Ambulanţe de Cruce Roşie şi în spitalele de campanie,

de fiecare dată ca urmare a îndemnului venit de la Mitropolia Moldovei. Numai dela Mănăstirea Agapia au participat la Războiul de Independenţă 47 de călugăriţe,un număr destul de mare care trebuie pus în legătură şi cu faptul că sorageneralului Cerchez, Elisabeta Cerchez, era în acele timpuri stareţaaşezământului. Pentru primul Război Mondial am contabilizat ca activând în spitaleşi orfelinate 97 de călugăriţe, dar este posibil ca numărul lor să fi fost chiar maimare30.

De strangularea de la nivelul 7-12 ani este responsabilă (în parte) primaconflagraţie mondială, dar aici apar unele diferenţieri, în sensul că aceastăcontracţie este mai puţin vizibilă la Târpeşti, Boiştea, Săcăluşeşti şi Topoliţa, dar

mai pronunţată la Filioara, la Nemţişor şi la Lunca, unde se suprapune peste unetaj iniţial (de 0 – 6 ani) mai bine reprezentat. Este posibil şi ca această contracţiesă aibă o anumită legătură cu strategia de recrutare a rezerviştilor din acel timp,astfel încât anumite sate (mai exact cele cu o populaţie mai tânără) să fi avut maimult de suferit de pe urma acestui eveniment.

Ultimul etaj, cel de 64 de ani şi peste, capătă în general o dimensionaresuperioară în partea de sud-vest a depresiunii (la Filioara, Valea Seacă,Ghindăoani şi Bălţăteşti), dar şi în cazul oraşului şi în cel al satelor care includmănăstiri, în timp ce valorile mai reduse aparţin compartimentului estic (Târpeşti,

30

Toate aceste informaţii au ca sursă lucrarea monografică „Mînăstirea Agapia” a monahiei EustochiaCiucanu, precum şi Dosarele de corespondenţă din arhiva mănăstirii.






127

satului Mănăstirea Neamţ, pentru ca în cazul Vânătorilor să se remarce unechilibru accentuat între cele două sexe, la această localitate fiind inclusă şipopulaţia unor aşezăminte mănăstireşti din apropiere (Secu, Sihla, la care seadaugă şi altele mai mici).

Din păcate, pentru anul r ecenzal 1977 (fig. 54) nu dispunem de date decât

la nivel de unitate administrativă, impediment care reduce semnificativ calitatea şipermisivitatea analizei, astfel încât putem efectua doar o serie de observaţii cucaracter mai general. În primul rând, se evidenţiază foarte clar efectele Decretului700/1967, prin dimensiunea suplimentară caracteristică grupei de 5–9 ani, fiindvizibil totodată şi răspunsul populaţiei faţă de această politică natalistă (nesusţinută în plan social şi material), prin restrângerea considerabilă a primului palier (0–4ani) regăsită în toate cazurile. Apoi, pentru mediul rural efilarea impusă denatalitatea redusă din timpul celui de-al doilea Război Mondial se acutizează şicuprinde cel mai frecvent două etaje – cel de 25 –29 ani şi cel de 30–34 ani, cauzaacestei evoluţii fiind legată de creşterea repulsivităţii spaţiului rural, în relaţie

directă cu creşterea atractivităţii vieţii urbane şi a muncii în industrie. Că aceastaeste realitatea, se poate deduce şi din relativa estompare a aceleiaşi efilări valabilăpentru Târgu Neamţ, cu toate că destinaţiile sătenilor din depresiune au fostdiverse, după cum şi acest aport suplimentar are în parte originile în exteriorularealului studiat.

De cele mai multe ori, subţierea cauzată de valorile mici ale natalităţii dinperioada primei conflagraţii mondiale şi de pierderile de vieţi omeneşti din celurmătorul conflict armat este încă uşor de identificat la nivelul grupei de 55 – 59 ani(mai ales pentru Bălţăteşti), însă acolo unde sporul natural a fost viguros aceastăamprentă a trecutului a fost ştearsă din punct de vedere al exprimării statistice şigrafice (cazul Petricanilor).

Etajele care aparţin populaţiei vârstnice sunt acum dispuse mai ordonat, însensul că nu mai apar glisări spre una sau alta dintre laturi, excepţie făcând doarcomuna Agapia; pentru Vânători, luarea în calcul a întregii unităţi administrative,dar şi numărul mai redus al personalului monastic face ca predominanţa masculinădin cadrul etajelor superioare să fie mai puţin evidentă, cu toate că ea continuă săexiste.

Desfăşurat în cu totul alte condiţii social –politice, recensământul populaţieidin anul 1992 marchează un plus semnificativ pe plan tehnic şi metodologic prinprelungirea delimitării grupelor mici de vârstă până la nivelul de 85 ani şi peste,ceea ce face ca, în partea superioară, piramidele să prezinte o efilare suplimentară

(fig. 55). Acum simptomele îmbătrânirii demografice sunt şi mai bine relief ate, fărăca acest proces să atingă, în general, cote alarmante. Parterul piramidelor scadefoarte mult şi la Săcăluşeşti, Blebea, Boiştea, Valea Arini, Curechiştea şi laGhindăoani, în timp ce satele monastice – Agapia, Văratec şi Mănăstirea Neamţmarchează o creştere a acestui prim etaj faţă de cel imediat superior . Această situaţie este regăsită şi în cazul unor sate care au recepţionat o infuzie recentă dedinamism (Humuleştii Noi, Grumăzeşti, Bălţăteşti), în cel al unor aşezări undepreceptele tradiţionale funcţionează peste medie (Târpeşti şi Petricani), dar şiacolo unde caracteristicile etnice şi confesionale sunt mai deosebite (Ţolici). În altesituaţii se conservă cu aproximaţie starea precedentă, piramidele căpătând un

aspect de turn, evident la Topoliţa, Vânători şi Humuleşti, unde şi dinamismuleconomic are valori maxime.




128

Aspectul oarecum dezordonat al piramidelor populaţiei din Humuleştii Noişi din Netezi – regăsit şi mai devreme – devine acum o caracteristică şi pentru altesate, intens afectate de plecările definitive din anii ´80 (Blebea, Curechiştea).Gâtuitura anterioară aplicării normelor politicii nataliste capătă şi ea o dimensiunesuplimentară, întinzându-se în mod frecvent pe parcursul a patru nivele, între 25 şi

45 ani, strangularea fiind de excepţie în cazul Ghindăoanilor unde adulţii tineri suntfoarte slab reprezentaţi, efect al unei letargii generalizate şi cronicizate.

O altă remarcă: dacă profilul de drapel al piramidelor satelor care deţinimportante comunităţi monastice s-a conservat, apar o serie de modificări care ţinde structura internă a acestor sectoare disproporţionate. Astfel, pentru MănăstireaNeamţ, în comparaţie cu anul 1966, segmentul masculin de vârstă adultă nu maieste la fel de bine reprezentat, dar creşte în compensaţie procentul tinerilor cuvârsta de 15 -19 ani şi cel al adulţilor tineri (20–24 ani), evoluţie motivată, pe de oparte, de plusul de importanţă căpătat de seminarul teologic de aici în condiţiiledemocratizării societăţii, iar pe de altă parte de o anumită întinerire a personaluluimonastic. În schimb, pentru satul Văratec efilarea părţii mediane a segmentului depopulaţie feminină – cu o reprezentare consistentă a etajelor de peste 55 ani, darşi a celor de 15–24 ani – ne indică mai degrabă un hiatus important în ceea cepriveşte adaosurile de personal monastic, obstrucţionate uneori sever în perioadacomunistă. În linii mari, acelaşi fenomen este valabil şi pentru Agapia, dar aiciopacitatea este mai mare, în legătură cu caracteristicile raportului ponderal dintrepopulaţia laică şi cea mănăstirească, mai echilibrat decât în cazul anterior.

Chiar dacă intervalul de timp scurs între ultimele două momente este celmai scurt din şirul nostru de date, recensământul din anul 2002 aduce şi elschimbări destul de spectaculoase, pe un fond socio-economic care pentru primadată nu mai aparţine sistemului de organizare centralizat - planificată.

În primul rând, asistăm acum la o reducere continuă şi cvazigeneralizată aetajelor noi care se adugă la baza piramidei, îmbătrânirea demografică avansândşi mai mult (dar, în general, ea nu este prea gravă), pe măsură ce natalitateascade ca urmare a scăderii nupţialităţii şi a liberalizării întreruperilor de sarcină; înaceastă ecuaţie creşterea duratei medii de viaţă deţine cu certitudine un rolsecundar (fig. 56). Atrage atenţia şi amploarea cu care se diminuează etajeletinere, localităţi care în urmă cu zece ani aveau piramide cu o baze largiprezentând acum aspecte total diferite. În acest sens Târgu Neamţ prezintă cel mairelevant exemplu, pentru oraş grupa de 0 – 4 totalizând în 2002 doar 4,6% dintotalul populaţiei, spre deosebire de 9,6% în anul 1992 (aproape o înjumătăţire), la

fel şi Humuleştii Noi – de la 10% la 5,7%. O evoluţie asemănătoare, dar nu la coteatât de mari este proprie şi pentru Petricani, Bălţăteşti, Grumăzeşti, Topoliţa,Humuleşti sau Vânători. Bazele piramidelor au suferit, însă, un proces de extinderedimensională la Curechiştea, Boiştea, Valea Seacă, Târpeşti şi chiar laGhindăoani, motivat în parte de reîntoarcerile acasă ale foştilor muncitori dinindustria urbană. Pentru Filioara şi Săcăluşeşti piramidele prezintă tendinţeaccentuate de evoluţie spre un profil tip turn, indicând un proces de îmbătrâniredemografică mai timpuriu şi cu o derulare mai rapidă.

Tot acum fragmentarea „drapelului” satelor cu amprentă monastică,anterior identificată, se accetuează, pentru Agapia şi Mănăstirea Neamţsuprareprezentările de la nivelul populaţiei vârstnice – feminine în primul caz şi

masculine în cel de-al doilea – reducându-se extrem de mult. Nu acelaşi lucru se




129

poate spune despre Văratec, unde chiar dacă trendul este identic, rata de scădereeste mult diminuată.

Fig. 52




130

Fig. 53




131

Fig. 54




132

Fig. 55




133

Fig. 56




134

Localitatea 1930 1966 1992 2002

Târgu Neamţ - 31,9 29,8 35,8

Blebea - 29,9 38,0 41,8

Humuleşti - 30,0 35,2 36,9

Humuleştii Noi - 33,1 34,3 36,8 Agapia 31,7 38,3 41,2 42,1

Filioara 26,7 31,4 37,8 40,2

Săcăluşeşti 25,6 35,0 43,4 43,9

Văratec 36,7 45,5 46,0 45,7

Bălţăteşti 28,4 33,8 37,3 39,5

Ghindăoani 27,5 30,9 41,0 44,5

Valea Arini 27,7 30,1 37,8 39,8

Valea Seacă 27,0 30,5 38,2 39,2

Grumăzeşti 27,2 33,1 39,6 40,7Curechiştea 25,3 28,2 35,8 38,1

Netezi - 29,8 50,9 42,1

Topoliţa 26,0 31,9 37,3 40,7

Petricani 28,5 30,4 36,1 37,4

Boiştea 28,1 31,6 38,0 39,6

Târpeşti 27,6 32,4 39,3 40,7

Ţolici 27,7 25,7 28,9 28,3

Vânatori 27,2 29,8 33,6 36,6

Lunca 27,9 30,6 35,5 36,1Mănăstirea Neamţ 36,9 36,9 33,4 31,0

Nemţişor 28,2 30,6 36,4 38,2

DEPRESIUNEA NEAMŢULUI 28,3 31,8 34,6 37,9

Tab. 28 – Evoluţia vârstei medii a populaţiei din Depresiunea Neamţului

Dar, plecând de la structura pe grupe de vârste se poate calcula şi unindicator cu un grad mai mare de sintetizare – vârsta medie a populaţiei (tab. 28,fig. 57). La acest capitol, valorile pentru întreaga depresiune (între anii 1930 şi2002) se dispun cu consecvenţă crescător, fie că este vorba de populaţia

masculină (tab. 29), fie de cea feminină (tab. 30) demonstrând încă o dată procesulde îmbătrânire demografică sesizat anterior .Cu toate acestea, la nivel de unitate administrativă dispunerea deja

identificată a valorilor este caracteristică doar ruralului, în timp ce oraşulmarchează o întinerire vizibilă în anii 1977 şi 1992, efect al industrializării din aceaperioadă. Dar şi aici ultimul recensământ dovedeşte o creştere de proporţii – de la31,0 la 36,2 ani – urmare a reducerii bilanţului natural, dar şi a migraţiilor externecare au afectat cu precădere populaţia tânără. În cazul comunelor evoluţia estecontinuă şi mai puţin spectaculoasă, demonstrând ecartul temporal în ceea cepriveşte debutul migraţiilor recente, dar şi aici apar diferenţieri, în cazul Vânătorilorşi al Grumăzeştilor, comune ai căror locuitori au copiat mai rapid această nouă

strategie de viaţă.




135

Localitatea 1930 1966 1992 2002

Târgu Neamţ - 30,0 29,1 34,6

Blebea - 29,7 37,2 41,1

Humuleşti - 29,5 34,3 36,1

Humuleştii Noi - 31,9 33,0 35,4 Agapia 27,9 33,3 38,0 39,2

Filioara 26,7 30,3 37,2 39,9

Săcăluşeşti 26,3 33,8 44,0 43,8

Văratec 30,0 35,4 42,5 40,1

Bălţăteşti 28,2 32,2 35,4 38,3

Ghindăoani 27,2 29,9 39,8 41,8

Valea Arini 27,1 29,2 36,8 39,2

Valea Seacă 26,9 29 36,9 38,4

Grumăzeşti 26,8 30,8 38,1 39,4Curechiştea 25,8 27,6 35,0 37,4

Netezi - 30,6 41,5 37,7

Topoliţa 25,4 30,7 36,3 39,0

Petricani 28,1 29,9 35,4 36,5

Boiştea 28,0 29,5 37,2 37,2

Târpeşti 27,3 30,2 38,3 39,5

Ţolici 27,4 24,8 27,4 27,5

Vânatori 26,3 28,7 32,6 35,2

Lunca 28,1 30,0 34,7 36,0Mănăstirea Neamţ 38,8 38,2 32,7 29,0

Nemţişor 28,0 29,6 34,9 37,3


Tab. 29 – Evoluţia vârstei medii a populaţiei masculine din Depresiunea Neamţului

Satele monastice deţin în mod obişnuit valori mari ale vârstei medii, însăaceastă afirmaţie nu exclude apariţia unei relative întineriri – la Văratec, de la 46ani în 1992 la 45,7 ani în 2002; în schimb Mănăstirea Neamţ devine, după cădereacomunismului, localitatea cu cea mai tânără populaţie, trecând de la 33,4 ani la 31

ani între ultimele două recensăminte. În ceea ce priveşte satele laice, situaţia ceamai îngrijorătoare se regăsea în 2002 la Ghindăoani (44,5 ani), la Netezi (42,1 ani)şi la Blebea (41,8), în toate aceste cazuri debutul îmbătrânirii fiind situat după1966. Acest proces avea, însă origini mai vechi, interbelice, pentru Târpeşti, Grumăzeşti (ambele cu 40,7 ani în 2002) şi Săcăluşeşti (43,9 ani). Demnaă desubliniat este şi scăderea valabilă pentru Ţolici între 1930 şi 1966, de la 27,7 la25,7 ani, în legătură directă – cel mai probabil – cu modificările structuriiconfesionale din această perioadă.

Dacă analiza ia în calcul şi structura pe sexe a populaţiei apar o serie dedeosebiri legate în primul rând de caracteristicile biologice ale fiinţei umane, cu unplus de 1 –3 ani în favoarea femeilor, indiferent de anul recenzal la care ne

raportăm. Această separare este necesară şi importantă, ea permiţându-ne seobservăm că pentru Târgu Neamţ atât întinerirea din anii ´70, cât şi îmbătrânirea




136

postcomunistă au avut la bază populaţia feminină, întotdeauna mai afectată deschimbările – pozitive sau negative – din industrie.

Dacă localităţile anterior identificate ca având o populaţie îmbătrânită(Săcăluşeşti, Blebea, Ghindăoani plus cele monastice) îşi menţin caracterele, potsă apară şi situaţii atipice, aşa cum este cazul satului Netezi unde vârsta medie a

bărbaţilor a scăzut între ultimele două recensăminte (de la 41,5 la 37,7 ani), în timpce pentru femei ea a evoluat în sens invers (de la 45,2 la 47,3 ani), incidenţamigraţiilor peste hotare având pentru populaţia de aici grade de cuprindere foartediferite.

Localitatea 1930 1966 1992 2002

Târgu Neamţ 33,9 30,4 36,8

Blebea - 30,0 38,8 42,5

Humuleşti - 30,5 36,1 37,7

Humuleştii Noi - 34,0 37,0 38,3

Agapia 34,0 41,8 43,2 43,9

Filioara 26,7 32,5 38,4 40,4

Săcăluşeşti 25,0 36,1 42,9 44,0

Văratec 38,6 49,9 47,1 47,5

Bălţăteşti 28,7 35,4 37,6 40,7

Ghindăoani 27,7 31,8 42,6 47,2

Valea Arini 28,2 31,0 38,8 40,4

Valea Seacă 27,1 31,8 39,4 39,9

Grumăzeşti 27,6 35,2 40,9 41,8

Curechiştea 24,9 28,7 36,7 38,8

Netezi - 29,0 45,2 47,3

Topoliţa 26,6 32,9 38,4 42,4

Petricani 29,0 30,8 36,7 38,4

Boiştea 28,1 33,6 38,9 41,9

Târpeşti 27,8 34,7 40,2 41,8

Ţolici 28,0 26,6 30,6 29,1

Vânatori 28,0 30,9 33,9 38,0

Lunca 27,8 31,1 36,9 36,2

Mănăstirea Neamţ 27,5 30,4 35,8 37,4Nemţişor 28,3 31,5 37,7 39,0


Tab. 30 – Evoluţia vârstei medii a populaţiei feminine din Depresiunea Neamţului

Structura populaţiei pe sexe – datorită modificărilor survenite pe plan socialşi economic poate înregistra abateri importante de la valorile clasice, foarte binecreionate prin intermediul indicelui de masculinitate

31 (tab. 31). Din acest punct devedere, dacă ne referim la întreaga depresiune se constată după 1966 ofeminizare continuă a populaţiei, această evoluţie fiind strâns legată de oferta

31 Numărul de bărbaţi raportat la 100 de femei.




137

locală de locuri de muncă, întotdeauna mai generoasă în domeniul industrieiuşoare.

Fig. 57

Cu toate acestea, trebuie ţinut cont de gradul în care dimensiuneademografică a Târgului Neamţ influenţează analiza de faţă. Astfel, dacă luăm în

calcul doar capetele şirului de date – anii 1930 şi 2002 – se observă de multe ori lanivel elementar o tendinţă inversă, de masculinizare, chiar şi pentru satele cu




138

comunităţi monastice feminine importante (Agapia şi Văratec); cauzele acesteievoluţii sunt reprezentate tot de migraţii, aceste mişcări implicând pentru arealulnostru proporţii mai mari de femei, indiferent dacă este vorba de exodul urban dinanii comunismului sau de recentele plecări la muncă în străinătate.

Unitateaadministrativă/Localitatea 1930 1966 1977 1992 2002

TÂRGU NEAMŢ 93,0 100,5 94,6 94,8 92,9

Târgu Neamţ - 104,1 - 93,9 91,2

Blebea - 96,8 - 98,2 98,9

Humuleşti - 97,0 - 98,8 98,4

Humuleştii Noi - 77,2 - 93,6 98,1

AGAPIA 62,8 74,6 70,2 66,1 65,9

Agapia 61,2 71,8 - 62,9 64,8

Filioara 92,0 99,6 - 98,1 92,6Săcăluşeşti 96,6 96,2 - 87,6 90,0

Văratec 29,0 45,2 - 33,6 33,3

BĂLŢĂTEŞTI 90,7 90,6 96,6 96,2 97,2

Bălţăteşti 86,7 91,9 - 89,4 97,7

Ghindăoani 93,6 91,7 - 97,0 98,2

Valea Arini 89,2 88,6 - 95,0 96,9

Valea Seacă 90,5 87,8 - 100,0 95,1

GRUMĂZEŞTI 98,3 98,8 91,6 96,5 98,5

Grumăzeşti 97,0 94,7 - 91,5 92,8

Curechiştea 96,6 93,5 - 101,9 113

Netezi - 108,7 - 120,0 118,1

Topoliţa 101,6 93,5 - 100,7 100,5

PETRICANI 94,1 100,0 97,1 101,1 99,3

Petricani 96,2 99,6 - 97,3 99,1

Boiştea 88,2 89,7 - 99,8 99,6

Târpeşti 96,3 102,3 - 102,9 96,8

Ţolici 94,2 104,1 - 105,4 101,7

VÂNĂTORI 104,9 110,9 113,0 107,9 111,3

Vânători 96,5 92,2 - 100,8 108,8

Lunca 101,5 89,4 - 101,7 96,6

Mănăstirea Neamţ 500,0 489,7 - 371,2 320,5

Nemţişor 81,5 86,9 - 93,8 94,0DEPRESIUNEANEAMŢULUI 91,1 96,6 95,2 94,9 94,8

Tab. 31 – Evoluţia indicelui de masculinitate al populaţiei dinDepresiunea Neamţului

De altfel şi între ultimele două recensăminte mutaţiile au fost apr eciabile,aceste două momente marcând pentru o jumătate dintre localităţile depresiunii ofeminizare demografică, iar pentru cealaltă jumătate – evident – o masculinizare.




139

Aceleaşi migraţii cu destinaţie externă explică acest fenomen, feminizarea valabilăpentru Târgu Neamţ, Topoliţa şi Lunca fiind motivată de colapsul unităţilorindustriale care folosesc forţă de muncă predominant masculină, în timp ceevoluţiile similare identificate pentru Filioara, Târpeşti, Boiştea şi Blebea ţin maidegrabă de o conservare peste medie a structurilor tradiţionale în cadrul cărora

bărbatul este cel care trebuie să asigure necesităţile materiale ale familiei. În afaracomunităţilor clasice această opinie este regăsită şi în cazul Ţolicilor, aşa cum odemonstrează evoluţia recentă a raportului de masculinitate – de la 105,5 la 101,7 în ultimii zece ani – pe fondul unei suprareprezentări a bărbaţilor marcată şi derecensământul din 1966.

În acelaşi interval de timp, masculinizarea a fost caracteristică pentruVânători, Nemţişor (unde mai ales locurile de muncă din industria lemnului sunt încă tentante), Bălţăteşti, Ghindăoani, Grumăzeşti, Curechiştea şi Petricani (adică în compar timentele de sud şi de est ale depresiunii, unde ponderea terenurilorarabile este peste medie).

Şi de această dată localităţile monastice merită o tratare analitică specială,mai ales datorită faptului că pentru ele se observă conturarea unor tendinţe diferite, în funcţie de specificul mănăstirilor – de maici sau de călugări.

Astfel, pentru Mănăstirea Neamţ raportul de masculinitate are valoriapreciabile (nu mai puţin de 500 în anul 1930) dar se află într -o evidentă şicontinuă scădere (320,5 în 2002), în ciuda revirimentului înregistrat de seminarulteologic de aici după 1989, ceea ce ne face să credem că scăderea a fostdeterminată tocmai populaţia monastică propriu-zisă. În cazul satelor Agapia şiVăratec valorile cresc până la nivelul anului 1966 (persecuţiile din anii ´50 sunt denotorietate) după care, în 1992, se revine în linii mari la cifrele anterioare. Uşoaracreştere vizibilă pentru Agapia la ultimul recensământ este legată de atractivitatea

acestei localităţi, de intensitatea revenirilor foştilor muncitori urbani şi dedezvoltarea turismului rural.

III.3.3. STRUCTURA POPULAŢIEI ÎN FUNCŢIE DE STAREA CIVILĂ

De-a lungul perioadei analizate, acest tip de structură a suferit cea maimare neglijare oficială (recenzală), nefiind surprinsă ca atare decât arareori. Nucunoaştem motivele pentru care ea a fost considerată neinteresantă, dar opinămcă, dintr -un anumit punct de vedere, structura în funcţie de starea civilă este ceamai relevantă şi mai edificatoare dintre structurile populaţiei, cu atribute de sinteză

a tuturor celelalte. Argumentele care susţin această afirmaţie ţin de faptul cădepartajarea în funcţie de acest criteriu ne oferă informaţii complexe, atât dinspectrul geografic, cât şi din cel social, economic, al evoluţiei mentalităţilor ş.a.,după cum urmează:

- informaţii generale referitoare la structura pe grupe de vârstă – prin valorilecorespunzătoare claselor „necăsătoriţi” şi „văduvi”;

- informaţii generale referitoare la structura profesională – cel puţin înMoldova, procentul persoanelor divorţate fiind strâns legat de gradul deindustrializare, de dezenclavare a societăţilor tradiţionale32.

32

Mulţi cercetător i pun în relaţie cota divorţurilor cu mediul de locuire, modalitate de abordare simplistăşi incompletă cu care nu putem fi de acord. Nu contestăm faptul că rolul controlului social este mult maimare la sat, dar, pe acest plan, cel puţin la fel de importantă este şi dezvoltarea industriei, care obligă la




140

- informaţii generale referitoare la structura etnică – prin unele aspectecaracteristice anumitor etnii, cum ar fi incidenţa mare a uniunilorconsensuale în rândul unor comunităţi etnice;

- informaţii generale referitoare la structura confesională – ştiut fiind faptulcă toate religiile militează în favoarea căsătoriei şi a familiei33 se pot face

observaţii cu privire la gradul de laicizare al populaţiei (văzut prin prismacreşterii ponderale a uniunilor consensuale, dar şi a celor necăsătoriţi);

- informaţii generale cu privire la structura în funcţie de nivelul de instrucţie – cu cât perioada de instrucţie durează mai mult, cu atât creşte şi vârstamedie de încheiere a căsătoriei;

- informaţii generale asupra stării de sănătate a economiei – un nivel de traiscăzut face ca numărul căsătoriilor să scadă;

- informaţii generale privind modificarea unor convingeri sociale (mulţi dintre contemporanii noştri nu mai consideră divorţul sau uniunea consensualăca fiind decizii riscante ori neconvenabile, care să atragă un vot de blamdin partea grupului social din care fac parte);

- informaţii generale cu privire la anumite modificări legislative, cu ecou peplan demografic – mai ales în ceea ce priveşte facilitatea obţineriidivorţului, dar şi - mai recent – legat de succesiunea bunurilor materiale încazul cuplurilor care trăiesc în uniune consensuală.

În ciuda acestor argumente, din motive mai mult sau mai puţin obiective,nici geografii şi nici sociologii nu au acordat acestei structuri o atenţie deosebită, înmod particular, ea lipsind din cele mai multe studii de geografie umană.

Pentru Depresiunea Neamţului, analiza se bazează pe datele oferite derecensămintele din anii 1930, 1992 şi 2002, dar şi acestea sunt destul de

criticabile. În primul rând – probabil dintr-un fel de pudoare socială, dintr -un anumitpuritanism – nici în 1930 şi nici în 1992 nu a fost departajată categoria persoanelorcare trăiau în uniune consensuală; apoi, ambele acţiuni au luat în calcul populaţiatotală, fără să se ţină seama de vârsta minimă de încheiere a căsătoriei legaladmisă - opţiune nerealistă, chiar dacă pentru unele grupuri etnice există autorităţiparalele care consfinţesc mariajele. Referitor la această ultimă chestiune, într -unstudiu dedicat ţiganilor din România, sociologii Elena şi Cătălin Zamfir (1993) ajungla concluzia că doar 58,9% dintre căsătoriile acestor etnici sunt legalizate, fără săexiste vreo diferenţă semnificativă de la o generaţie la alta, tinerii având faţă decăsătorie o atitudine foarte asemănătoare cu cea a predecesorilor lor.

Între 1930 şi 2002 se remarcă pentru Depresiunea Neamţului o evoluţiedestul de surprinzătoare: pe baza reducerii ponderii persoanelor necăsătorite (dela 57,5%, la 41,5% şi la 39,2%) toate celelalte categorii marchează creşterisubstanţiale (tab. 32, tab. 33 şi tab. 34). Este în mod cert o evoluţie cifrică destulde neconformă cu realitatea, care se explică prin luarea în calcul a populaţieitotale, aflată în acest interval într -un manifest proces de îmbătrânire (iată încă unargument care certifică eroarea recenzală identificată mai devreme). Pentru acorija parţial această situaţie, se poate apela la indicele de îmbătrânire a populaţiei

o disjuncţie între casă şi locul de muncă, precum şi la separări (diurne, săptămânale, lunare) între soţi şi în general între membrii familiei, spre deosebire de societăţile agricole, structurate tradiţional. 33

Respectând adevărul, trebuie spus faptul că aici intervin şi motive mult mai lumeşti. Căsătoria înseamnă întemeierea unui cadru favorabil apariţiei copiilor, astfel încât este foarte probabil ca număruladerenţilor unei anumite religii să crească, fapt deloc neglijat de diferitele biserici.




141

(fig. 58, fig. 59 şi fig. 60), observându-se faptul că cele mai reduse scăderiprocentuale ale persoanelor necăsătorite corespund unităţilor administrativepentru care acest indice are valori inferioare – Petricani (unde cei necăsătoriţi scadde la 55,3% la 40,1%) şi Vânători (de la 55,4% la 44,1%). În parte, pentruinflexiunile pozitive de la nivelul anului 1992 este responsabilă neluarea în calcul a

celor care trăiau în uniune consensuală.

Fig. 58




142

În cazul persoanelor necăsătorite se constată şi o anumită masculinizare,de 55% în 1930, de 52% în 1992 şi de 53,2% în 2002, ea fiind - în parte – şi efectulcaracteristicilor biologice ale fiinţei umane (prin cunoscuta preponderenţămasculină a noilor născuţi).

Fig. 59

Evident, deficienţa tehnică sesizată s-a repercutat şi asupra categoriei persoanelor căsătorite, dar de această dată în sens crescător, astfel încât în anul




143

2002 ponderea lor a ajuns la 48,6% din total. Şi acum, departajarea se face înfuncţie de indicele de îmbătrânire – pe de o parte Vânători şi Petricani (unde îmbătrânirea este mai lentă), iar pe de altă parte Agapia, Bălţăteşti şi Grumăzeşti(cu valori mult mai mari). În schimb, pentru Târgu Neamţ - care, pe fondul uneipopulaţii mai tinere deţine evoluţii ample, atât pentru cei necăsătoriţi, cât şi pentru

cei căsătoriţi – se constată mai degrabă o modificare a comportamentului şi apreceptelor cu privire la căsătorie, un model modernist preluat mai rapid de oraş.

Fig. 60




144

Tot o evoluţie ascendentă a înregistrat şi ponderea persoanelor divorţate (de la 0,4% în 1930, la 1,6% în 1992 şi la 2,9% în 2002), dar această nu mai este în totalitate o consecinţă a metodei de recenzare, concepţia generală asupraacestei opţiuni abandonând între timp, încetul cu încetul, linia tradiţionalistă, multmai puţin permisivă. După cum era de aşteptat, aici oraşul a înregistrat cele mai

spectaculoase creşteri, de la 0,4% la 3,8%, în timp ce evoluţia cea mai lentă, cea aVânătorilor, ascunde aspecte interne foarte diferite – pentru localitatea MănăstireaNeamţ ponderile corespunzătoare bărbaţilor au fost întotdeauna mult mai mari, de5,9% în 1930 şi de 6,5% în 2002 (fapt care nu este caracteristic satelor care includmănăstiri de maici). De altfel, pe fondul unei predominanţe a femeilor divorţate(58,5%), diferenţierile la nivel de unitate administrativă sunt mari. Astfel, pentruTârgu Neamţ şi pentru Vânători se constată o predominanţă feminină mult pestemedie (de 65,1% respectiv de 56,2%), pentru Bălţăteşti balanţa se înclină sprecelălalt talger (53,2% dintre persoanele divorţate fiind bărbaţi), în restul cazurilorechilibrul fiind nota caracteristică. Pentru oraş şi pentru Petricani se constată între1992 şi 2002 o accelerare suplimentară în ceea ce priveşte evoluţia ponderală acelor divorţaţi, de la 2,1% la 3,8%, respectiv de la 0,7% la 2,2%.

Asupra procentului persoanelor văduve (de la 7,2% în 1930 s-a trecut la7,4% în anul 2002), efectele erorii de recenzare deja semnalate sunt estompate decreşterea duratei medii a vieţii, cu diferenţele cunoscute între sexe, astfel încât laacest capitol bărbaţii reprezintă doar 20,4% (18,2% în cazul oraşului). Faţă de întreaga depresiune, valorile regresive care apar înscrise în dreptul Târgului Neamţ(de la 7,9% la 6,7%) şi în cel al Vânătorilor (de la 7,4% la 6,8%) sunt şi un efect al îmbunătăţirii peste medie a deservirii medico-sanitare, în timp ce stagnarea vizibilăpentru Petricani (7,3%) este un reflex al unei îmbătrâniri demografice mai lentderulate.

Persoanele care trăiesc în uniune consensuală – înregistrate doar laultimul recensământ (1,8% din populaţia depresiunii), prezintă o echivalenţăperfectă (şi explicabilă) între sexe, având cele mai mari ponderi nu în Târgu Neamţ(1,8%), ci acolo unde etnicii ţigani (recunoscuţi sau nu ca atare) sunt mai binereprezentaţi – în primul rând la Petricani (3,1%) şi apoi la Vânători (2,5%).Reversul îl reprezintă comunele cu o structură etnică aproape pur românească (şiortodoxă), mai bine ancorate în tradiţionalism – Bălţăteşti (1,1%) şi Grumăzeşti(0,9%).

III.3.4. STRUCTURA POPULAŢIEI ÎN FUNCŢIE DE GRADUL DE INSTRUCŢIE.

ANALFABETISMULDe multe or i evitată în cadrul studiilor uman-geografice, departajarea

structurală în funcţie de gradul de instrucţie este incontestabil utilă, ea avândcalitatea de a ne furniza informaţii care, prin ricoşeu, pot ajuta la înţelegereamecanismelor care stau la baza adoptării unor comportamente şi atitudini sociale,demografice şi economice. Aceste argumente nu sunt noi şi se bucură de o largăconfirmare, interesul scăzut manifestat de majoritatea cercetătorilor fiind motivată, înprimul rând, de lipsa datelor statistice de după 1930 (astfel încât nu putea fisurprinsă o dinamică, ci doar o stare de moment), dar şi de modificările profundecare au afectat societatea românească postbelică. Această ultimă observaţie

motivează şi larga variabilitate a categoriilor structurale, unele dintre ele dispărând între timp (instrucţia extraşcolară, de exemplu), locul lor fiind luat de altele (cum ar fi




145

învăţământul superior de scurtă durată). În plus, pentru recensământul din 1930 afost luată în calcul populaţia în vârstă de 7 ani şi peste, pentru cel din 1992 cea de12 ani şi peste, iar cel efectuat în anul 2002 a operat cu un eşantion mai larg, de 10ani şi peste – alegeri nu tocmai fericite, dat fiind faptul că, această structură ar trebuisă surprindă nu indivizii în curs de instruire, ci pe cei care şi-au finalizat pregătirea

şcolară şi profesională.

1930

România 8,1

Moldova 6,4

Judeţul Neamţ 2,4

Depresiunea Neamţului 3,2Tab. 32 – Raportul multiscalar dintre intelectuali şi populaţia totală (‰)

Localitatea 19301992

2002Tg. Neamţ 8,1 42,5 68,6

Agapia 1,6 18,1 28,8

Bălţăteşti 1,3 8,3 15,3

Grumăzeşti 0,3 9,9 12,9

Petricani 0,6 7,1 8,9

Vânători 1,1 8,9 16,9

Depresiunea Neamţului 3,2 23,8 37,0

Tab. 33 – Raportul dintre intelectuali şi populaţia totală a Depresiunii Neamţului (‰)

Deoarece această incongruenţă tehnică nu poate fi îndepărtată, suntemnevoiţi să prezentăm, de fapt, trei situaţii secvenţiale, fără să putem formulaconsideraţii bine fundamentate asupra dinamicii, excepţie făcând segmentul depopulaţie cu studii superioare – singurul care nu a fost afectat de decupajelerecenzale, persoanele licenţiate depăşind în toate cele trei cazuri plafonul minim devârstă. În acest sens, este utilă o raportare la populaţia totală (şi nu la cea delimitatăde recensământ), astfel încât, în final, să obţinem o cifră care să ne indice pondereaintelectualilor la 1.000 de locuitori (fig. 61, fig. 62 şi fig. 63). Şi încă o precizare: amconsiderat util şi conform cu realitatea socială românească să cumulăm la categoria intelectuali câte două clase recenzale pentru fiecare recensământ – pe cei cu

instrucţie universitară şi pe absolvenţii altor şcoli superioare, pentru anul 1930 şi pecei care au finalizat studiile universitare de scurtă şi de lungă durată, pentru anul2002 ( în 1992 a existat o singură categorie).

Punerea în fapt a acestui demers pentru cadre mai largi (la nivelul anului1930), ilustrează diferenţieri teritoriale însemnate, periferia moldavă însuşindui-şiacest atribut cu atât mai mult cu cât arealul de raportare este mai restrâns (tab. 32). Astfel, Depresiunea Neamţului se regăseşte în urma întregului judeţ şi deţine doar jumătate din cota de intelectuali specifică Moldovei (3,2‰ faţă de 6,4‰), în timp cecomparaţia cu întreaga ţară este – nici o surpriză – şi mai defavorabilă.

Privind lucrurile la un nivel mai detaliat (tab. 33), dacă pentru Târgu Neamţstatutul urban şi consistenta comunitate evreiască din perioada interbelică justificauo valoare egală cu cea a României (de 8,1‰), spaţiul rural era mult mai „sărac”. Însate mari şi importante, precum Grumăzeşti, Ghindăoani, Petricani şi chiar Vânători




146

nu exista la acea vreme nici măcar o persoană cu studii superioare – mediciilipseau, iar preoţii şi cadrele didactice aveau un nivel mediu de pregătire. Încontrapondere, localităţile monastice deţineau ponderi mult mai ridicate – 1,5‰ Agapia, 4,3‰ Văratec şi nu mai puţin de 13,4‰ pentru Mănăstirea Neamţ – deunde se vede faptul că această remarcabilă aşezare a continuat să reprezinte un

centru de iradiere culturală şi după ce perioada ei de glorie a apus. De altfel,legătura directă dintre existenţa mănăstirilor şi ponderea intelectualilor estedemonstrată şi de structura pe sexe a celor cu studii superioare din aceste localităţi – în Văratec 75% dintre intelectuali erau femei, iar în Mănăstirea Neamţului bărbaţiireprezentau la acest capitol 100%. Dar această suprareprezentare masculină apopulaţiei instruite era evidentă pentru întreaga depresiune, chiar dacă femeilereprezentau 52,3% din populaţia totală (fig. 64). Diferenţierile cele mai notabile erauconsemnate în dreptul categoriilor cu instrucţie superioară, bărbaţii însumând 67,1%dintre persoanele absolvente de universitate şi 84,2% dintre cele licenţiate la alteşcoli superioare (probabil cu profil tehnic).

Această predominanţă masculină în ceea ce priveşte instrucţia populaţieidin depresiune era net mai redusă comparativ cu cea provincială, dar şi cu ceanaţională – oare se poate vorbi despre o repartiţie geografică a unui anumitmisoginism social, cu valori superioare în sudul şi vestul ţării? Mai mult, pentruaceste două cadre largi, femeile nu reprezentau majoritatea la nici o categorie (fig.65 şi fig. 66).

La distanţă de 62 de ani, în 1992, situaţia se prezenta mult schimbată (şi)pentru Depresiunea Neamţului, fapt argumentat mai ales de creşterea semnificativăa ponderii celor cu studii superioare, care se cifrează acum la 23,8% (fig. 2). Şiacum oraşul concentrează un procent mult mai generos de intelectuali (42,5%),efect al industrializării şi al îmbunătăţirii calitative a serviciilor, dar ascensiunea este

caracteristică întregii depresiuni. De altfel, în funcţie de intensitatea acestor factoricreşterile s-au făcut diferenţiat, cele mai consistente aparţinând tot comunelor cuamprentă monastică (Agapia şi Vânători), în timp ce Petricanii au devenit cea mai îndepărtată periferie şi din acest punct de vedere.

Legat de realităţile deja enunţate, în Târgu Neamţ ponderea persoanelor cuinstrucţie medie (includem aici absolvenţii de liceu, de şcoli postliceale şi de maiştrii,precum şi pe cei ai şcolilor profesionale şi de ucenici) era peste media locală, pentruca ultimele categorii (studiile gimnaziale şi cele primare) să aparţină ruralului, elefiind parţial motivate şi de îmbătrânirea mai pronunţată a populaţiei.

Chiar dacă intervalul delimitat de ultimele două recensăminte este mult mai

scurt comparativ cu cel anterior, schimbările suferite de această structurădemografică sunt tot spectaculoase, mai ales în ceea ce priveşte pondereaintelectualilor , care ajung să reprezinte acum 37% din populaţia totală. Aceastăevoluţie este – în primul rând - rezultatul modificărilor survenite în ceea ce priveşteadmiterea în învăţământul superior, dar şi al scăderii importante a natalităţii.

Interesantă este şi evoluţia ponderală a absolvenţilor de învăţământ primar(tab. 34), în scădere uşoară, de la 23,7% la 21,2% între 1992 şi 2002 justificată deaccentuarea recentă a îmbătrânirii demografice prin aceeaşi reducere a natalităţii.Dacă pentru oraş modificările sunt aproape insesizabile (de la 17,5% la 17,3%),ruralul îşi revendică amplitudini mult mai mari, cu o valoare maximă pentru Agapia – de la 31,4% la 18,8%. Singura creştere din depresiune aparţine Vânătorilor, de la

19,1% la 20,5%, evoluţie care considerăm că se datorează nu atât centrului de




147

comună, cât mai ales satelor Lunca şi Nemţişor, mai tradiţionaliste şi ca atare cuvariaţii comportamental – demografice mai reduse.

Fig. 61




148

Fig. 62




149

Fig. 63




150

DEPRESIUNEA NEAMŢULUI - STRUCTURA PE

S E X E A P O P U L AŢIE I INS TR UI TE ÎN ANU L 1 9 3 0

0

20

40

60

80

100

i n s t r u c ţ i e

e x t r a s c o l a r ă


p r i m a r ă


s e c u n d a r ă


p r o f e s i o n a l ă


u n i v e r s i t a r ă

a l t e ş c o l i

s u p e r i o a r e

%

Femei

Bărbaţi

Fig. 64

MOLDOVA - STRUCTURA PE SEXE APOPULAŢIEI INSTRUITE ÎN ANUL 1930

0

20

40

60

80

100




p r i m a r ă


s e c u n d a r ă





a l t e ş c o l i

s u p e r i o a r e

%

Femei

Bărbaţi

Fig. 65

1992 2002

Târgu Neamţ 17,5 17,3

Agapia 31,4 18,8

Bălţăteşti 33,7 29,7

Grumăzeşti 28 24,2

Petricani 30 25,7

Vânători 19,1 20,5

Depresiunea Neamţului 23,7 21,2

Tab. 34 – Evoluţia recentă a ponderii absolvenţilor de învăţământ primar (%)




151

ROMÂNIA - STRUCTURA PE SEXE A POPULAŢIEIIN S T R U IT E ÎN A N U L 1930

0

20

40

60

80

100




p r i m a r ă


s e c u n d a r ă





a l t e ş c o l i

s u p e r i o a r e

%

Femei

Bărbaţi

Fig. 66

Analfabetismul – a înregistrat o evoluţie descendentă, pe măsură cesistemul de învăţământ din ţara noastră s-a dezvoltat din punct de vedere aldeservirii populaţiei (prin construirea de noi şcoli la sate), dar şi ca urmare a unormăsuri cu caracter legislativ privind obligativitatea frecventării unui număr minim declase.

În conformitate cu datele cantitative disponibile, analiza se va orienta asupraanilor recenzali 1930 şi 1948, la care se adaugă şi o serie de informaţii valabilepentru anul 1999, provenite tot din surse oficiale34. Raportarea acestei categorii la

populaţia totală (fig. 67, fig. 68 şi fig. 69) şi nu la populaţia în vârstă de 13 ani şipeste (cum ar fi fost mai relevant) a fost dictată de motive obiective, privind lipsastructurii pe grupe de vârstă pentru anul 1948.

Pe parcursul perioadei luate în calcul, scăderea ponderii analfabeţilor a fostaccelerată (pentru Depresiunea Neamţului, de la 28,3% în 1930 la 1,3% în 1999),cu observaţia că diferenţierile în ceea ce priveşte incidenţa mai mare sau mairedusă a acestui aspect social negativ se conservă foarte bine între cei doi aniextremi. Astfel, situaţia mai puţin îmbucurătoare existentă în anul 1930 în comuneprecum Grumăzeşti (35,8%), Bălţăteşti (33,8%) sau Petricani (33,3%) rămânespecifică şi anului 1999, când aceste unităţi administrative se situează tot pestemedia locală; în plus corelaţia acestei situaţii cu observaţiile făcute în cadrul analizeipopulaţiei instruite este evidentă.

Dar în acest compartiment sudic al depresiunii (să fie oare o legătură întrestructura terenului agricol şi analfabetism?) existau în 1930 situaţii mult mai grave,satele Ţolici (51,9%), Ghindăoani (40,5%) şi Grumăzeşti (39,1%) situându-se înfruntea acestei ierarhii. Incidenţa cea mai redusă era caracteristică nu oraşului, cilocalităţilor cu amprentă monastică puternică – Mănăstirea Neamţ (19,8%), Agapia(20,6%) şi Văr atec (16,9%) – valorile fiind dispuse invers proporţional cu raportulnumeric dintre populaţia monahală şi populaţia totală.

În fine, şi în cazul analfabetismului se remarcă o diferenţiere clară în funcţiede sexe, în sensul că ponderea femeilor a fost întotdeauna mai mare – de 68,3%

34 Direcţia de Statistică a Judeţului Neamţ




152

din total în 1930 şi de 55% în 1948 – dar, după cum se observă, ele reuşesc sărecupereze destul de mult pe parcursul a doar 18 ani. Din păcate, pentru anul 1999nu deţinem date privind această structură, dar probabil că diferenţierea este încontinuare în favoarea bărbaţilor.

Fig. 67




153

Fig. 68




154

Fig. 69




155

III.3.5. STRUCTURA PROFESIONALĂ A POPULAŢIEI

Aşa cum s-a întâmplat cu mai toate structurile demografice şi aceasta afost afectată de inconsecvenţa metodologiei de recenzare, dar de această datăponderea principală nu o mai deţin factorii disturbatori de natură subiectivă, ci

motivele de inspiraţie obiectivă. Este vorba despre modificările profunde survenitedupă 1989 (însoţite, printre altele, de o serie de elemente noi, mai cu seamă cuprivire la statutul profesional) şi evoluţia generală a sistemului socio-economic, cuo fragmentare din ce în ce mai măruntă a spectrului de profesiuni (fapt vizibil şi înplan continental sau chiar mondial). Cu toate acestea, ingerinţa politicului sau alipsei de profesionalism nu sunt absente, dar aici – mai mult decât în alte cazuri – se observă o separaţie distinctă indusă de acelaşi an 1989, cele două etape astfeldelimitate ridicând probleme diferite şi implicând, ca atare, rezolvări diferite; deaceastă dată nu mai există erori care să afecteze în mod consecvent întregul şir dedate.

Trecând peste aceste observaţii, structura profesională a populaţiei dinDepresiunea Neamţului poate fi analizată pe baza informaţ iilor statistice furnizatede recensămintele efectuate în anii 1966, 1977, 1992 şi 2002.

Pentru început, se impune să identificăm trăsăturile dinamice aleeşalonului principal din cadrul acestui tip structural – populaţia activă (fig. 70). Dinacest punct de vedere, datele cifrice ne prezintă o separaţie destul de clară întrecele două medii de locuire, mai ales pentru perioada economiei centralizat -planificate, cu proporţii ale activilor în creştere constantă pentru oraşul TârguNeamţ (care părăseşte starea de letargie economică însuşită după cel de-al doileaRăzboi Mondial), de la 43,7% în 1966, la 48,6% în 1992. Disjuncţia evolutivă dintreoraş şi mediul rural al depresiunii – pentru care valorile se ordonează în majoritate

descrescător – sugerează faptul că sursa care a generat creşterea urbanăidentificată este reprezentată de ruralul apropiat, cu menţiunea că la acest capitolinterferenţele sunt multiple, aşa încât este greu de apreciat care a fost destinaţiapersoanelor plecate din comunele depresiunii sau originea fluxurilor ca au avut cadestinaţie Târgu Neamţ (dar aportul populaţiei din satele situate în exteriorul nord -estic al Depresiunii Neamţului este incontestabil). Cert rămâne faptul că, încvazitotalitate, acest spaţiu rural a înregistrat de-a lungul întregii perioade minusuri în ceea ce priveşte ponderea activilor, însă descreşterea s-a derulat cu gradediferite de intensitate. Astfel, între 1966 şi 1977 ruralul pierde în medie 9,3% din populaţia activă, cu o

valoare maximă ce aparţine comunei Agapia (-11,5%), unde revigorarea vieţiimonahale s-a resimţit şi pe acest plan. Tot peste medie se situau Petricanii (-9,9%), comună cu o repulsivitate endemică, indiferent de perioada la care nereferim. Pe acest fond negativ, bilanţul cel mai puţin dezechilibrat reveneacomunelor din imediata apropiere a Târgului Neamţ – Grumăzeşti cu -5,9% şiVânători cu -6,3% - pentru care navetismul diurn reprezenta o soluţie convenabilă.Şi pentru că raportul repulsivitate/atractivitate nu se manifestă doar la nivel deunitate administrativă, ci şi la scări inferioare, se evidenţiază şi situaţii în caremedia comunei se realizează de fapt prin însumarea unor termeni fundamentaldiferiţi. Este cazul Bălţăteştilor, unde pierderea de populaţie activă între 1966 şi1977, de -8,1%, nu reflectă discrepanţa existentă între cele două aşezări

principale, cu importanţă comparabilă din punct de vedere demografic – Bălţăteşti-sat şi Ghindăoani – deficitul fiind, foarte probabil, superior în cel de-al doilea caz,




156

pentru care situarea excentrică, accentuată de starea căilor de comunicaţie impunela un mod mai presant adoptarea unei decizii radicale privind emigraţia. Aşa cumam anticipat, pe parcursul acestor unsprezece ani doar oraşul îşi lărgeşteeşaloanele de activi, cu 2,6%.

Fig. 70

În consecinţă, cumularea (dar nu însumarea) acestor dinamici locale afăcut ca, în ansamblul ei, Depresiunea Neamţului să înregistreze o scădere destulde drastică a ponderii activilor, de la 54,2% în 1966 la 49,3% în 1977. Evident,




157

acest deficit nu poate fi pus doar pe seama mişcării mecanice a populaţiei,măsurile din domeniul politicii demografice adoptate în anul 1967, dar şi creştereaduratei medii a vieţii accentuând mult tendinţa remarcată în cadrul analizei.

Dacă ingerinţa factorilor politici amprentează puternic acest prim interval,anul 1992 aduce în prim plan o altă serie de cauze care fac ca evoluţia procentuală

a populaţiei active să aibă un grad superior de eterogenitate. Astfel, faţă de anul1977, în 1992 ponderea activilor din Depresiunea Neamţului era mai redusă cudoar 0,1%. Cu valori pozitive se distingeau, însă, Târgu Neamţ (2,3%) şi mai alesGrumăzeşti (6,9%) - caz explicat de apetenţa sporită pentru activităţile comercialeşi de cota ridicată a iniţiativei individuale, care au făcut ca în această comună întreprinderile cu capital particular să aibă un debut timpuriu şi cu o mareamploare. Chiar dacă aceste caracteristici psiho-sociale se regăsesc la un niveldestul de asemănător şi în cazul Vânătorilor, aici se înregistra în anul 1992 oscădere a ponderii populaţiei active, de -2,1%, în comparaţie cu 1977. În acest caz,startul postcomunist a fost mai lent sau altfel spus existenţa unei structuri socio -

economice mai complicate (cu o industrie care era şi anterior mai bine dezvoltată)a solicitat un timp mai îndelungat de recalibrare. Dar principalul factor de separaţie în această situaţie îl reprezintă retrocedarea proprietăţilor agricole, predominantarabile pentru cei din Grumăzeşti şi forestiere pentru vânătoreni, astfel încâtscăderea populaţiei active ocupate în agricultură a fost mai lentă în primul caz; aicireîmproprietăririle au determinat într -o măsură mult mai mare întoarcerile acasă alefoştilor muncitori industriali.

Pentru Agapia dispariţia barierelor de manifestare a vieţii monahale s-areflectat în anul 1992 printr-o nouă reducere a ponderii populaţiei active faţă de1977, cu 8,2%, diminuări induse de creşterea procentuală a populaţiei vârstnice – dar mult mai reduse – remarcându-se şi la Petricani (-2,1%) sau la Bălţăteşti (-1%).

Cu toate că între 1992 şi 2002 ponderea vârstnicilor nu a crescut foartemult (de la 10,1% la 11%), scăderea natalităţii şi implicit a procentului populaţieitinere (de la 36% la 32%) combinată cu decolajul migraţiilor internaţionale cu r esorteconomic au fost suficiente pentru ca populaţia activă a depresiunii să înregistrezeo nouă şi foarte importantă diminuare, de -9,6%. Acum deficitul este generalizat,astfel încât separaţia se poate efectua doar în funcţie de amploarea pierderilor,clasament în care conduce detaşat comuna Grumăzeşti (cu -15,8%), categoric unefect prioritar al plecărilor la muncă în străinătate. Se pare că locuitorii de aici suntcei care dau în plan local tonul unor comportamente şi atitudini economico -financiare, ei sunt cei care sesizează primii direcţia din care bate vântul, declasând

oraşul din acest punct de vedere. De altfel, cota generală a pierderilor nu mai estedepăşită de nici o altă unitate, însă valori apreciabile revin şi pentru activii dinTârgu Neamţ (-9,1%) şi Vânători (-9,4%), diminuarea fiind mai lentă în cazulPetricanilor (-8,5%), fără ca acest lucru să însemne o reajustare a repulsivităţii, cidoar o retardare în ceea ce priveşte startul emigraţiei.

Pentru Agapia, întinerirea şi creşterea numerică a populaţiei monastice adeterminat de această dată o anumită frânare a scăderii ponderii activilor, cu doar7,9% mai puţini decât în 1992, în timp ce valoarea cea mai mică ( -7,6%) revinecomunei Bălţăteşti şi este justificată de o atractivitate economică ceva mai mareindusă de existenţa staţiunii balneoclimaterice, de unele activităţi industriale şi deretrocedarea terenurilor agricole. În plus, aici îmbătrânirea demografică, de dată

mai veche, nu a permis scăderi ample ale procentului de activi.




158

Nu putem încheia această analiză secvenţială fără a mai nota un fapt:situarea constantă a Târgului Neamţ sub valoarea corespunzătoare întregiidepresiuni, în ciuda faptului că – aşa cum am văzut – de cele mai multe ori oraşula înregistrat plusuri procentuale ale populaţiei active. Explicaţia acestei ordonăriinferioare este dată de structura populaţiei active urbane, cu un procent mult mai

mic în cazul activităţilor agricole, dar şi cu o reprezentare peste medie apensionarilor.

Unitateaadministrativă

1966 - 1977 1977 - 1992 1992 - 2002

Populaţiatotală

Populaţiaactivă

Populaţiatotală

Populaţiaactivă

Populaţiatotală

Populaţiaactivă

Tg. Neamţ 13,7 19,1 26,9 30,3 -8,3 -28,7

Agapia 2,7 -15,2 0,01 -11,2 4,2 -15,2

Bălţăteşti 4,4 -9,3 -6,2 -7,6 -2,3 -19,3Grumăzeşti 4,1 -5,7 -2,2 6,0 -0,04 -30,6

Petricani 2,2 -13,7 2,1 -1,7 10,4 -9,1

Vânători 7,3 -3,6 2,1 -0,9 4,6 -17,3DepresiuneaNeamţului 7,4 -1,2 9,4 9,2 -1,5 -22,8

Tab.35 - O privire comparativă - ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei totaleşi cel al populaţiei active la nivel de unitate administrativă (‰)

Însă analizarea evoluţiei ponderale a populaţiei active nu este suficientă;ea reprezintă un segment dinamic al unui întreg - la rândul lui - dinamic. Dacădescifrarea logicii de ordonare procentuală este un demers oarecum sacadat,perspectiva includerii în ecuaţie şi a ritmului mediu anual de evoluţie nu poate fidecât benefică, acest indicator fluidizând informaţia statistică (tab. 35). Apoi,comparaţia cu valorile corespunzătoare populaţiei totale ne permite să observămmai amănunţit schimbările structurale survenite în acest caz.

Astfel, într-o primă etapă (intervalul 1966–1977), pe fondul unor valori alepopulaţiei totale rurale întotdeauna pozitive, se suprapun cu aceeaşi consecvenţăvalori negative ale populaţiei active, ecartul cel mai mare al acestor ritmuriaparţinând Agapiei (-17,9‰), urmare a faptului că cea mai afectată deintransigenţa ideologică a acelor vremuri a fost populaţia monastică de vârstă

tânără şi adultă. Parţial, această explicaţie e valabilă şi pentru Vânători (-10,9‰),dar aici populaţia totală are valori mai mari iar cea monastică mai mici decât încazul anterior, astfel încât scăderea activilor motivată de acest tip de opresiuneeste mai puţin semnificativă. Însă şi comunele „laice” se înscriu pe aceeaşi linie, cu amploare mare pentru Petricani (-15,9‰) şi Bălţăteşti (-13,7‰), dar mai redusă încazul Grumăzeştilor (-9,7‰), unde caracterul întreprizător şi voluntar peste medieal populaţiei active a făcut ca exodul rural să nu constituie o necesitate imperioasă.

Este foarte probabil ca, în acei ani, cea mai mare parte a activilor care aupărăsit spaţiul rural al depresiunii să fi avut ca destinaţie prioritară Târgu Neamţ,industrializarea incipientă a acestui oraş fiind cea care argumentează situarearitmului mediu anual de evoluţie al populaţiei active peste cel al populaţiei totale(cu un plus de 5,4‰). Aceeaşi atracţie urbană asupra activilor rurali, însă la o cotă




159

ceva mai redusă, de 3,4‰, este caracteristică şi perioadei 1977 – 1992, dar lanivelul întregii depresiuni se constată de această dată o apropiere semnificativă acelor două ritmuri luate în calcul. Acum plecările anterioare induc o îmbătrânire maiaccentuată a populaţiei, iar diferenţierile evolutive dintre populaţia totală şi ceaactivă sunt mult mai reduse, dar ele se inserează pe un fond ceva mai eterogen.

Din acest punct de vedere atrage atenţia mai ales situaţia Grumăzeştilor, undechiar dacă tendinţa generală de evoluţie este regresivă, populaţia activă înregistrează valori pozitive (6,0‰) – fapt remarcat şi anterior, în cadrul analizeievoluţiei ponderale a activilor.

Localitatea Populaţia totală Populaţia activă

Tg. Neamţ -11,8 -30,1

Blebea -7,6 -44,5

Humuleşti 6,0 -20,1

Humuleştii Noi 4,4 -8,1 Agapia 4,4 3,0

Filioara 2,9 -41,3

Săcăluşeşti 3,8 -25,6

Văratec 5,6 -16,5


Ghindăoani -10,6 -34,7

Valea Arini -69,5 -86,2

Valea Seacă 6,3 -2,5

Grumăzeşti -0,9 -39,7Curechiştea -5,4 -24,8

Netezi 14,7 -14,7

Topoliţa 1,9 -20,2

Petricani 7,8 -25,9

Boiştea 0,8 19,4

Târpeşti 3,0 -17,4

Ţolici 27,3 -3,2

Vânători 6,4 -11,4

Lunca 6,5 -8,6Mănăstirea Neamţ -6,4 -38,9

Nemţişor 2,0 -37,8

Depresiunea Neamţului -1,5 -22,8

Tab. 36 - O privire comparativă - ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei totaleşi cel al populaţiei active la nivel de localitate (1992 – 2002) - ‰

Dar între 1992 şi 2002, scăderea accelerată a activilor în comparaţie cupopulaţia totală devine o regulă, chiar dacă acum ultima înregistrează schimbărinotabile de sens. În ciuda faptului că la nivel de depresiune ambele ritmuri sunt

negative, evoluţia descendentă a activilor din Agapia, Petricani şi Vânători serealizează pe fondul unor valori pozitive ale populaţiei totale. Atracţia monastică,




160

sporul natural peste medie şi un anumit dinamism economic motivează,consecutiv, acest gen de situaţie. În restul cazurilor, mirajul Occidentului sedovedeşte a fi irezistibil şi în consecinţă ritmul mediu anual de evoluţie al populaţieiactive scade cu valori impresionante, ajungând la -30,6‰ pentru Grumăzeşti şi la -28,7‰ pentru Târgu Neamţ.

Dacă aceasta este situaţia la nivel de comună, ultimele două recensămintepermit ca analiza să fie extinsă şi la nivel de sat (tab. 36), având astfel posibilitateaidentificării unor caracteristici mai discrete. În acest sens, se contureazăurmătoarele situaţii:

- populaţie activă aflată în scădere accentuată (cu un ritm mediu anual de peste -3%) – aici se înscriu în primul rând localităţile afectate cel maitimpuriu de migraţiile internaţionale actuale, aşa cum sunt Târgu Neamţ,Grumăzeşti, Ghindăoani sau Blebea. Dacă în toate aceste cazuridescreşterea activilor o însoţeşte, de fapt, pe cea a populaţiei totale,pentru Filioara şi Nemţişor scăderea activilor contravine evoluţiei generale,unde se constată firave valori pozitive. Pare cel mai probabil ca aceastăsituaţie să fi fost generată de o îmbătrânire ceva mai avansată a populaţiei,pe fondul unei anumite stabilităţi teritoriale. Tot aici se încadrează şiMănăstirea Neamţului, deficitul suplimentar de activi survenind nu atâtdatorită personalului monahal vârstnic, cât mai ales aportului de populaţieşcolară tânără de la seminarul teologic de aici (băieţii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani reprezintă 35,2% din populaţia totală a localităţii);

- populaţie activă aflată în scădere moderată (cu un ritm de -3 - -1%) – unde se încadrează majoritatea aşezărilor din Depresiunea Neamţului, cudimensiune demografică medie, cu un ritm mediu anual de evoluţie alpopulaţiei totale uşor pozitiv, dar cu certe tendinţe de îmbătrânire

(Humuleşti, Săcăluşeşti, Topoliţa, Netezi, Petricani, Târpeşti dar şiVăratec, unde probabil vârsta medie a personalului monahal este înscădere). Estimăm că tot aici se includ şi Bălţăteştii, însă reconsiderarealimitei administrative dintre acest sat şi Valea Arini (cele două fiind juxtapuse) interzice orice argument cifric. Doar în Curechiştea scădereaactivilor o însoţeşte pe cea a populaţiei totale, efect al intensităţii mari pecare o au aici migraţiile internaţionale.

- populaţie activă aflată în scădere lentă (cu un ritm de sub -1%) – dar defiecare dată pe fondul unui ritm pozitiv al populaţiei totale. Toate localităţilecuprinse în acest eşalon sunt animate de un oarecare dinamism

demografic, fie cu resort etnic-confesional (Ţolici), fie vag economic(Humuleştii Noi), fie tradiţionalist (Valea Seacă şi Lunca). Este foarteposibil ca la acestea să se adauge şi Valea Arini - cu amendamentul maisus formulat.

- în fine, populaţie activă aflată în creştere, la fel ca şi populaţia totală – categorie cu un singur reprezentant, Boiştea, unde noile particularităţiconfesionale suprapuse peste un fond caracterizat de izolare relativă(drumurile care duc spre acest sat au fost mai întotdeauna foarte prost întreţinute) şi de pauperitate, par a fi cauzele care au determinat o astfelde dinamică, după cum am văzut unică în depresiune.

Dar, lucru ştiut, populaţia activă nu este unitară, astfel încât se impune oanaliză şi mai amănunţită, cu privire la ce i doi termeni principali care compun




161

respectivul eşalon: populaţia ocupată şi şomerii. Şi pentru că anterior anului 1989noţiunea de şomer nu exista decât în dicţionare, demersul nostru se v-a sprijini pedatele furnizate de ultimele două recensăminte (fig. 71 şi fig. 72).

După cum era de aşteptat, aceşti zece ani marchează şi pentruDepresiunea Neamţului o puternică reducere a populaţiei ocupate (de la 94,4% în

1992 la 83,7% în 2002) determinată de colapsul industriei locale, în paralel cucreşterea ponderii şomerilor (de la 5,6% la 16,3% în acelaşi interval). Evident, înacest cadru general evoluţiile individuale sunt diverse, astfel încât se pot reliefaurmătoarele situaţii:

- populaţie ocupată aflată în scădere drastică (cu peste 15%) – caracteristică fie unor localităţi rurale care şi-au însuşit în perioadacomunistă un grad de industrializare peste medie (Vânători), fie unoraşezări mai mici, dar cu proporţii mari de lucrători industriali navetişti(Săcăluşeşti, Humuleşti, Humuleştii Noi, Blebea şi Lunca). În prezent,aceste sate se remarcă prin valorile cele mai mari ale şomajului, ce

afectează peste 30% din populaţia activă (34% pentru Blebea, valoareamaximă). - populaţie ocupată aflată în scădere medie (5 – 15%) – categorie în care

se înscrie oraşul Târgu Neamţ, unde falimentul vechilor unităţi industriale afost parţial suplinit de înfiinţarea altora noi cu capital privat, dar şi sateleBălţăteşti şi Nemţişor – pentru populaţia de aici staţiunea balneoclimatericăşi fabrica de conserve de fructe şi legume, respectiv micile unităţi deprelucrare a lemnului reprezentând, încă, soluţii acceptabile.

- populaţie ocupată aflată în scădere lentă (sub 5%) – dar unde şomajul seapropie uneori în 2002 de valoarea de 15% din populaţia activă. Aceastăcategorie are cea mai largă reprezentare, cu localităţi de mărime

demografică diferită, pentru care numitorul comun îl reprezintăpredominanţa activităţilor agricole, secondate de cele industriale (Topoliţa,Grumăzeşti, Ghindăoani, Netezi, Filioara, Valea Arini şi Valea Seacă). Totaici se includ şi satele cu puternică amprentă monastică – Agapia, Văratecşi Mănăstirea Neamţ.

- populaţie ocupată aflată în creştere – categorie în care se regăsesclocalităţile cu populaţia cel mai puternic ancorată în agricultură – Petricani,Boiştea, Curechiştea şi Ţolici – toate situate în estul depresiunii, undeponderea terenurilor arabile este superioară mediei. Cu toate acestea, laaceastă creştere procentuală au contribuit şi unele mici unităţi locale din

domeniul prelucrării lemnului sau al laptelui.

Această dinamică a populaţiei ocupate nu a afectat doar componentelecantitative, ci şi pe cele calitative, mai precis pe cele structurale. În conformitate cutendinţele manifestate în plan naţional sau provincial şi pentru DepresiuneaNeamţului cele trei mari sectoare de activitate au suferit în ultimele patru decenii oserie de redimensionări, atât în contextul economiei dirijiste, cât şi în cel recent, aleconomiei liberale de piaţă (fig. 73 şi fig. 74).

Astfel, sectorul primar – în cazul nostru centrat în cvazitotalitate peagricultură – a înregistrat o consecventă reducere a ocupării populaţiei active,afirmaţie valabilă cel puţin până la momentul anului recenzal 1992 (fig. 75).

Această evoluţie nu reprezintă neapărat rezultatul unei alegeri voluntare dintr-opanoplie mai largă de opţiuni, ci are mai degrabă un caracter impus de prefacerile




162

survenite în sistemul economic românesc. Întotdeauna agricultura a fost ultimavariantă aleasă, cea mai puţin atractivă, datorită dificultăţii efective a muncii, a unei„ruperi” de oraş – şi deci de modernitate, a nivelului veniturilor obţinute, modeste şinesigure indiferent de perioada la care ne referim. Munca în agricultură a constituitrefugiul celor care, dintr-un motiv sau altul, nu au reuşit să-şi aproprieze în anii

comunismului atât de râvnitul statut de muncitor industrial sau pe cel de funcţionar,dar şi pentru o parte dintre cei care, ulterior anului 1989, au pierdut acest statut.Deoarece acest tip de structură împrumută în totalitate caracterul unui bilanţcompensatoriu este obligatoriu ca analiza să se deruleze în aceşti termeni, privindvariabilitatea temporală a binomului atractivitate - repulsivitate pentru un sector saualtul.

Pentru sectorul primar, descreşterea cea mai accentuată a aparţinut – firesc –populaţiei urbane, ponderea celor ocupaţi în această activitate scăzând cuaproape 90% între 1966 şi 1992 (de la 34% la 3,6%), anul 2002 marcând o uşoarăcreştere (de până la 4%). Ar fi prea mult spus dacă am considera această micăinflexiune pozitivă ca fiind un debut al unei reprofilări profesională, ea reflectândmai degrabă o situaţie conjuncturală înscrisă pe un trend bine însuşit. Singurul caz în care descreşterea populaţiei ocupate în sectorul primar este continuă îlreprezintă Agapia (de la 64,7% în 1966 la 37,5% în 2002), unde linia generală afost accentuată de existenţa populaţiei monastice, fără a fi exclusă nici influenţaunei anumite specializări agroturistice (dar care este puţin vizibilă la nivelul dateloroficiale).

Însă şi mai categorică este tendinţa de reconsiderare a sectorului primarulterioară anului 1989 pentru restul comunelor, odată cu retrocedarea terenuriloragricole şi cu falimentul multor întreprinderi industriale. De altfel, forţa acestui tipdinamic poate fi dedusă şi din faptul că el este cel care dictează pentru întreaga

depresiune linia de evoluţie postcomunistă (24,9% ocupaţi în sectorul primar în1992 şi 23,3% în 2002)Reîntoarcerea la „primar” s-a realizat, însă, diferenţiat – căpătând valori maximeacolo unde terenul arabil este predominant, iar activităţile industriale au odezvoltare submedie (un plus de 13,3% pentru Petricani şi altul de 10% pentruGrumăzeşti); de remarcat este şi cazul Vânătorilor, undechiar dacă cifra anului 2002 este mult mai mică decât în exemplele anterioare,totuşi, faţă de 1992 se înregistrează o dublare, de la 12% la 24,6% (aici activităţile din domeniul silviculturii sunt mai bine reprezentate).

Localitatea 1992 2002Târgu Neamţ 2,8 3,5

Agapia 1,1 2,5


Grumăzeşti 1,5 1,6

Petricani 2,4 1,1

Vânători 1,8 1,6


Tab. 37 – Ponderea populaţiei ocupate în construcţii în perioada postcomunistă




163

Aşa cum am anticipat, creşterile deja remarcate au fost efectul restrângeriinumerice şi ponderale a populaţiei ocupate în sectorul secundar (49,5% în 1992 şi23,3% în 2002), în trecut cu cea mai accelerată dinamică (fig. 76). Dar această înjumătăţire generală este doar efectul decadenţei industriei de prelucrare – undeactivau 11.853 persoane în 1992 şi doar 4.079 zece ani mai târziu – deoarece

pentru celelalte subcategorii scăderile sunt mult mai mici, de la 283 la 251persoane pentru cei din domeniul producţiei şi distribuţiei de energie electrică,termică, apă şi gaze sau de la 183 la 251 persoane pentru cei ocupaţi înconstrucţii. De altfel, această ultimă categorie, considerată de economiştiiamericani ca fiind indicatorul cel mai fiabil privind dezvoltarea economică (înconformitate cu principiul „dacă domeniul construcţiilor merge bine, întreagaeconomie merge bine”) este singura din întreg spectrul „secundar” care înregistrează o creştere firavă în valori absolute, la Agapia, de la 19 la 37 persoane în ultimii zece ani. Aplicarea riguroasă a principiului de inspiraţie nord-americanămai sus enunţat – dar prin luarea în calcul a valorilor relative obţinute prin

raportarea la totalul populaţiei ocupate – poate fi un demers util de aplicat, darnumai pentru anii postcomunişti când putem considera că evoluţia a fost dictată deregulile unei pieţe libere (tab. 37). Chiar dacă nu este un indicator de diagnozăinfailibil (principalul minus fiind acela că nu este neapărat ca persoanele respectivesă-şi desfăşoare activitatea în localitatea de domiciliu), cifrele obţinute ne arată oanumită tendinţă a dezvoltării economice, cu caracter general. Dacă înjumătăţirearemarcată pentru Petricani nu poate să surprindă (Ţolici este singurul sat dindepresiune în care nu exista nici un activ în construcţii în 2002), atrage atenţiaslaba evoluţie ascendentă valabilă pentru Grumăzeşti şi mai ales descreştereaVânătorilor, fiind posibil să existe o migraţie suplimentară spre Occident amuncitorilor din construcţii de aici (sau poate că avem de-a face într-adevăr cu o

involuţie economică generată nu atât de colapsul unităţilor industriale, cât denivelul slab al salarizării indiferent de domeniul de activitate şi acest fapt es te maivizibil în comunele tradiţional mai bogate).

Bălţăteştii îşi datorează ascendenţa în primul rând reanimării staţiuniibalneoclimaterice, dar şi dezvoltării marcate de Valea Seacă, sat dinamic în ciudaunei situări excentrice faţă de căile principale de comunicaţie, în timp ce pentruGhindăoani criza se resimte şi din acest punct de vedere.

La acest capitol creşterea înregistrată de Agapia este ceva maispectaculoasă în valori relative şi de remarcat este faptul că ea se regăseşte lanivelul fiecărui sat din comună – cauzele acestei situaţii fiind deja creionate.

Dar principalul beneficiar al scăderii ponderii celor ocupaţi în activităţi alesectorului secundar îl reprezintă terţiarul, prin toate ramurile sale (în ciudadiferenţelor de nomenclatură, motivate de cauze mai mult sau mai puţin obiective). Această terţializare a populaţiei ocupate este constant regăsită pentru majoritateacomunelor cu valori de patru sau de cinci ori mai mari în 2002 faţă de anul 1966.Pentru Grumăzeşti, Bălţăteşti şi Petricani ordonarea ascendentă se realizează lent,fără ca postcomunismul să inducă „rupturi de pantă”; singurele exemple rurale încare această regulă a dispunerii calme nu se respectă sunt Vânători (undebascularea secundar-terţiar a fost foarte amplă) şi Agapia (unde, după o scăderemarcată de anul 1977, anul 2002 prezintă valori aproape duble faţă de 1992, efectal aceleiaşi revigorări monastice, atât de des invocată). Doar Târgu Neamţ mai

cunoaşte acest decolaj terţiar postcomunist, în realitate fiind vorba de o




164

reterţializare – oraşul îşi recâştigă statutul comercial, ecranat înainte de 1989 prindezvoltarea industrială decisă la nivel central (fig. 77).

Fig. 71




165

Fig. 72




166

Fig. 73




167

Fig. 74






169

Fig. 76




170

Fig. 77




171

LocalitateaAdministraţie

publică Învăţământ Sănătate Comerţ

1992 2002 1992 2002 1992 2002 1992 2002

Târgu Neamţ 1,5 5,2 6,9 12,4 6,5 9,1 8,4 20,7

Blebea 4,5 7,0 2,3 5,6 2,3 7,0 3,6 7,0

Humuleşti 1,6 5,7 3,6 7,6 5,0 5,7 9,6 18,9

Humuleştii Noi 0 3,7 3,9 3,7 1,1 1,5 9,5 19,3

Agapia 2,7 2,4 3,8 5,6 3,4 2,9 5,5 6,7

Filioara 1,9 2,1 2,1 3,9 0,2 2,4 1,9 7,2

Săcăluşeşti 1,2 3,7 3,9 8,1 2,0 6,2 1,6 16,1

Văratec 1,0 1,7 2,4 3,0 0,3 1,3 0,7 4,3

Bălţăteşti 3,3 2,8 5,1 4,9 2,0 6,5 4,3 9,5

Ghindăoani 2,3 0,4 1,0 1,5 0,5 1,1 1,3 2,3

Valea Arini 1,6 0,8 2,3 0,8 2,2 1,6 2,3 8,3

Valea Seacă 0,2 2,9 2,2 2,0 1,5 3,2 3,3 6,1

Grumăzeşti 2,4 2,4 1,7 2,5 0,7 2,3 1,8 5,5

Curechiştea 1,4 0,3 0,9 0,6 0 0,3 0,9 1,4

Netezi 2,3 1,8 0,8 1,8 0,8 2,7 1,5 2,7

Topoliţa 1,9 1,6 2,9 3,3 0,9 1,7 1,9 8,2

Petricani 2,6 5,0 3,3 6,7 1,6 2,8 4,0 6,9

Boiştea 3,2 2,0 1,5 1,2 0,7 0,8 3,5 3,2

Târpeşti 2,1 0,4 3,5 6,0 0,5 0,6 2,0 3,2

Ţolici 0,8 0 0,6 1,2 0 0,4 0,6 1,2Vânatori 2,2 1,6 2,0 5,7 1,5 3,5 4,5 9,3

Lunca 0,6 2,6 1,1 2,3 0,2 3,5 2,3 6,6

Mănăstirea Neamţ 0,7 0 1,8 6,4 0,4 0 7,7 7,6

Nemţişor 1,3 2,4 1,0 3,1 0,6 1,7 4,1 8,7DepresiuneaNeamţului 1,8 3,2 3,9 6,6 3,2 4,7 5,2 11,6

Tab.38 – Evoluţia postcomunistă a activităţilor terţiare ascendente (%)

Datorită faptului că separaţia diferitelor categorii terţiare a fost întotdeaunaglisantă35, dar şi din dorinţa ancorării depline în prezent, analiza noastră se vaorienta şi asupra modificărilor survenite între 1992 şi 2002 în cadrul activităţilorterţiare (bineînţeles, prin prisma evoluţiei ponderii populaţiei ocupate), perioadămai unitară din punctul de vedere al metodologiei utilizate. Şi tot ca urmare aimposibilităţii efectuării unei juxtapuneri perf ecte vom preleva – într-o primă fază -acele categorii care au impus dinamica susţinută acestui sector, în condiţiile încare o serie de categorii dispar între cele două recensăminte („cercetare” şi„cultură”) iar altele apar („tranzacţii imobiliare”). Astfel, în categoria cu o dinamică

35

Un singur exemplu: categoria „alte activităţi” înregistrată ca atare la recensământul din anul 1977 afost inclusă la sectorul terţiar, această procedură fiind, dacă nu cea mai corectă, măcar cea careasigură un grad minim de eroare, evident cu motivaţie obiectivă.




172

pozitivă sunt cuprinse activităţile comerciale, învăţământul, sănătatea şiadministraţia publică, toate cu creşteri ponderale (dar şi absolute) importante lanivelul Depresiunii Neamţ ului (tab. 38).

Administraţia publică – cu o creştere procentuală însemnată a populaţieiocupate în cei zece ani, de 77,8% pentru întreaga depresiune (de la 1,8% la

3,2%). Teoretic, era de aşteptat ca această gonflare a aparatului birocratic să fiafectat în mod aproape exclusiv centrele unităţilor administrative, mai ales a celorrurale, fapt care nu se confirmă întotdeauna. Doar în cazul oraşului regula esterespectată, dar atât pentru urbea propriu-zisă (de la 1,5% la 5,2%), cât şi pentrumajoritatea ruralului asimilat – Humuleşti (de la 1,6% la 5,7%), Humuleştii Noi (dela 0 la 3,7%) şi Blebea (de la 4,5% la 7%). Această creştere prioritară a centruluise mai regăseşte doar la Petricani-sat (de la 2,6% la 5%), Ţolicii pierzând firavareprezentare la acest capitol. În rest, centrele de comună concentrează în 2002valori mai mici ale persoanelor din administraţie comparativ cu 1992, în cel mai buncaz înregistrându-se o stagnare (aşa cum s-a întâmplat la Grumăzeşti). Atrageatenţia şi scăderea drastică marcată de Ghindăoani, sat foarte slab reprezentat peacest plan (doar 0,4% în 2002, scădere de la 31 la 4 persoane), observaţie care justifică, în parte, secesiunea acestei localităţi de restul comunei şi înfiinţarea uneinoi unităţi administrative (în octombrie 2002).

Beneficiarele pierderilor remarcate – motivate probabil şi de modificărilesistemului electoral românesc – au fost unele sate mai dinamice din punct devedere demografic şi economic (şi cu un număr apreciabil de alegători ?!?), cumsunt Valea Seacă, Topoliţa (dar aici în valori absolute evoluţia are sens contrar),Lunca, Nemţişor ori Săcăluşeşti.

Învăţământul – înscris şi el în rândul activităţilor terţiare ascendente, cuvalori ceva mai mici pentru întreaga depresiune decât în cazul precedent, dar care

rămân apreciabile - un plus de 69,2%, de la 3,9% la 6,6% din totalul populaţieiocupate. O caracteristică importantă a acestui segment o reprezintă prezenţa unorevoluţii accelerate, mai ales în sens pozitiv, dar care survin de cele mai multe oripe fondul reducerilor numerice ale populaţiei ocupate, învăţământul (aici întotalitate de stat) menţinându-şi, în general, eşaloanele existente anterior. Nutrebuie subapreciat nici rolul modificărilor de legislaţie şi de regulamente din învăţământ, care au favorizat creşterea numărului de persoane ocupate în acestdomeniu de activitate (diminuarea normei didactice, reducerea numărului de elevipe clasă36 etc.).

Variabilitatea locală a combinaţiilor de elemente face ca, uneori, creşterile

relative semnificative să nu fie însoţite de evoluţii absolute la fel de spectaculoase,afirmaţie valabilă cu precădere pentru o serie de aşezări rurale mici sau medii – Blebea, cu o creştere de la 2,3% la 5,6% (dar cu un plus de doar o persoană),Săcăluşeşti, de la 3,9% la 8,1% (însă cu un bilanţ absolut de trei persoane) sauFilioara (unde adăugarea a două persoane a făcut să se ajungă de la 2,1% la3,9%). Trebuie spus şi faptul că aceste creşteri – fie absolute, fie relative - survinpe fondul unor reduceri ale populaţiei tinere între 1992 şi 2002, de până la -12,6% în cazul satului Blebea. Evident, acest segment delimitat pe criteriul vârstei nu esteechivalent cu populaţia şcolară, dar el constituie sursa de provenienţă apotenţialilor elevi; în plus incidenţa abandonului şcolar marchează un avans

36 Conform datelor furnizate de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ, între anii 1970 şi 2002 numărul

de elevi ce revenea unui profesor în Depresiunea Neamţului a scăzut, de la 20,7 la 13,5.




173

incontestabil, astfel încât se poate discuta, cel puţin în unele situaţii, despre ocreştere numerică a persoanelor ocupate în învăţământ nesusţinută de argumenteveridice.

Dar aceste realităţi nu explică în totalitate evoluţiile ascendente, în unelecazuri fiind vor ba despre creşteri justificate de o anumită insuficienţă a personalului

din învăţământ, cu origini în perioada anterioară. Cele mai însemnate recuperări deacest gen se remarcă în sectorul estic al Depresiunii Neamţului, la Petricani,Târpeşti şi Ţolici, unde chiar dacă procentul deţinut de populaţia tânără se află înscădere (mai puţin la Ţolici), populaţia ocupată în domeniul educaţional sporeştesemnificativ (de exemplu, pentru Petricani, de la 23 la 36 de persoane). Cu toatecă, la o primă vedere, se tinde către o stare de normalitate, realitatea actuală este încă departe de acest deziderat – în ciuda ameliorării în Ţolici existau în 2002 doarşase persoane angajate în acest domeniu.

Mai dificil de apreciat este situaţia comunei Vânători, unde ponderea celorocupaţi în învăţământ a crescut cu mai mult de 100% pentru fiecare sat. Dacă în

cazul localităţii Mănăstirea Neamţului valoarea record a creşterii (pentru întreagadepresiune), de 255,6%, se explică prin revalorizarea învăţământului vocaţional cuprof il teologic, pentru Nemţişor (+210%), Lunca (+109,1%) şi chiar Vânători-sat(+185%) aceste adevărate salturi – vizibile şi în valori absolute – sunt rezultatulmodificărilor normative deja amintite.

Mai mult, dacă plecăm de la premisa că aceste schimbări de legislaţie auprodus efecte mai ample în structurile demografice caracterizate printr-un numărmai mare de copii, se evidenţiază cu claritate cauza care a făcut ca aceste douăcomune extreme ale depresiunii – Vânători şi Petricani – să deţină pe acest planimportante similarităţi. Ţinând cont de dimensiunea medie a familiei se constatăfaptul că Vânătorii şi Petricanii ocupă primele locuri în profil local, cu 3,44,

respectiv 3,36 persoane/familie.Există şi situaţii în care procentul celor care lucrează în învăţământ s-a

redus între 1992 şi 2002, dar de multe ori această evoluţie ponderală estedistonantă faţă de cea absolută, schimbarea de sens fiind efectul indus deprezenţa unor ramuri terţiare mult mai dinamice. Acest tip este caracteristic doarpentru unele localităţi cu număr de locuitori peste medie şi cu un potenţialeconomic dacă nu mai mare, cel puţin mai divers – Agapia şi Bălţăteşti, ambele cucreşteri reale, dar care nu se regăsesc şi în valori relative.

Sănătatea – cu o creştere mai puţin spectaculoasă în comparaţie cusubsectoarele analizate anterior (dar care rămâne notabilă), de 48,9% pentru

întreaga depresiune în cei zece ani luaţi în calcul. Şi acest domeniu a beneficiat deo anumită stabilitate, nefiind afectat de restrângeri ale personalului angajat, astfel încât creşterea menţionată (de altfel reală, de la 783 la 811 persoane) fiind maidegrabă un efect al rearanjărilor ponderale care au intervenit în structura populaţieiocupate.

Cu toate acestea, difuzia postcomunistă a serviciilor medicale în spaţiulrural al Depresiunii Neamţului este o realitate care umple golul sau după caz,insuficienţa anterioară. Pe acest plan, dinamica ascendentă a populaţiei ocupate îndomeniu este diferită, cu valori foarte mari pentru Bălţăteşti (de la 2% la 6,5%) – justificate mai ales de reanimarea activităţilor balneare, Vânători (de la 1,5% la3,5%), Petricani (de la 1,6% la 2,8%) sau Ghindăoani (de la 0,5% la 1,1%. Însă

creşterile sunt caracteristice nu doar satelor mari (şi cu un număr superior depotenţiali pacienţi), ci şi celor cu dimensiuni demografice mai reduse, care au




174

resimţit în trecut şi mai intens lipsa unor astfel de servicii. Aşa sunt Filioara (de la0,2% la 2,4%), Văratec (de la 0,3% la 1,3%) şi Lunca (de la 0,2% la 3,5%), pentrufiecare localitate menţionată existând anterior doar câte un singur cadru medical.La o primă vedere tot în această categorie ar trebui încadraţi şi Săcăluşeştii, cu ocreştere însemnată, de la 2% la 6,2%, dar această localitate tinde să devină mai

degrabă una de rezidenţă a personalului superior calificat şi cu venituri materialesubstanţiale, care activează îndeosebi în Târgu Neamţ (afirmaţie valabilă îndeosebi pentru partea vestică a acestei aşezări, din lungul şoselei care leagăTârgu Neamţ de Piatra Neamţ). Există şi cazuri în care creşterile procentuale înregistrate nu sunt susţinute de o evoluţie absolută identică, îndeosebi acolo undedeservirea medicală nu reprezenta o problemă presantă - la Târgu Neamţ (cu ocreştere de la 6,5% la 9,1% din populaţia ocupată, dar cu o scădere de 66persoane) şi la Humuleşti (de la 5% la 5,7%, dar cu un minus real de 15 persoane) – evoluţii generate în cea mai mare parte de migraţia spre occidentul european acadrelor calificate în acest domeniu.

Faţă de exemplele de mai sus, situaţiile cele mai grave erau în trecut laCurechiştea şi la Ţolici, unde cei aproximativ 2.000 de locuitori din fiecare sat nubeneficiau până în 1992 de servicii medicale, fiind arondaţi circumscripţiilor dinlocalităţile învecinate (Grumăzeşti, respectiv Târpeşti). Şi aici anul censitar 2002consemnează apariţia timidă a serviciilor sanitare, în ciuda relativei izolări şi apauperităţii.

Departe de a fi unitară, dinamica populaţiei ocupate în sănătate înregistrează la nivel elementar şi minusuri, afirmaţie valabilă indiferent demodalitatea de exprimare cifrică - absolută sau relativă. Această situaţie estecaracteristică pentru localităţile care poartă cea mai evidentă amprentă monastică – Agapia (de la 3,4% la 2,9%, pierdere de 3 persoane) şi Mănăstirea Neamţ (de la

0,4% la 0) – scăderi minore dar dificil de explicat. Includerea satului Valea Arini înaceastă categorie (de la 2,2% la 1,6%, cu un minus de 11 persoane) ar fi ogreşeală, argumentată din punct de vedere statistic, dar nu şi faptic, defor mareafiind indusă de reajustarea limitei cu Bălţăteştii, amintită şi cu alte ocazii.

Însă, dincolo de aceste creşteri considerabile remarcate până acum,principalul motor al evoluţiei sectorului terţiar din Depresiunea Neamţului l -auconstituit comerţul şi activităţile hoteliere. Înregistrat statistic în mod unitar (1992)sau separat (2002), acest domeniu a cunoscut o dinamică deosebit de accelerată în aceşti zece ani, de 123,1%, revendicând la ultimul recensământ 11,6% dintotalul populaţiei ocupate. Creşterile sunt diferenţiate în primul rând în funcţie de

mediul de locuire, oraşul propriu-zis fiind cel care îşi însuşeşte în 2002 atribute decentru comercial, activitate în care acum îşi desfăşoară activitatea 20,7% dinpopulaţia ocupată, acelaşi caracter căpătându-l şi cartierele cu alură rurală, darmai dinamice – Humuleştii Noi (de la 9,5% la 19,3%), Humuleşti (de la 9,6% la18,9%). Cu toate acestea, cea mai spectaculoasă evoluţie aparţine unui sat,Săcăluşeşti, unde ponderea corespunzătoare anului 1992 este depăşită de pestezece ori de cea înregistrată în 2002 (de la 1,6% la 16,1%) şi vine să compensezeun deficit anterior. De altfel, toate localităţile care deţineau în 1992 proporţii redusela acest capitol (Curechiştea, Ţolici, Netezi, Văratec) au înregistrat creşterisubstanţiale, chiar dacă valorile absolute nu sunt la fel de spectaculoase (a contatfoarte mult nivelul redus de plecare).




175

Localitatea

Transporturi, depozitare,comunicaţii (%)

1992 2002

Târgu Neamţ 4,8 3,6

Blebea 5,5 2,8

Humuleşti 5,1 2,1

Humuleştii Noi 4,5 5,2

Agapia 2,8 1,6

Filioara 1,9 2,7

Săcăluşeşti 5,5 1,2

Văratec 0,3 0,4


Ghindăoani 0,8 0,6

Valea Arini 3,6 0,4

Valea Seacă 6,6 2,9

Grumăzeşti 2,1 0,7

Curechiştea 0,7 0,6

Netezi 0,8 1,8

Topoliţa 2,3 1,3

Petricani 5,9 2,6

Boiştea 4,2 0,6

Târpeşti 5,7 1,6

Ţolici 0,4 2,1

Vânatori 1,7 1,7

Lunca 2,3 2,0

Mănăstirea Neamţ 0,4 0

Nemţişor 1,9 0


Tab.39 – Dinamica postcomunistă a activităţilor terţiare descendente

Dacă ne referim doar la activităţile din domeniul hotelurilor şi alrestaurantelor – totuşi Depresiunea Neamţului are şi o dimensiune turistică destul

de importantă – se constată că, în afară de oraş, destul de bine reprezentat dinacest punct de vedere (3,4% din populaţia ocupată), puţine localităţi depăşesclimita a două procente – Bălţăteşti (2,5%), Humuleşti (2,5%), Săcăluşeşti (2,5%) şiVăratec (2,2%). Lipsa din această înşiruire a unor sate precum Agapia sau Filioara,unde turismul rural este o opţiune economică demnă de luat în calcul (şi de altfelpusă în practică de mult timp), poate fi explicată doar prin faptul că de foarte multeori aceste activităţi se sustrag cadrului legal, derulându-se într-o zonă „gri” sau„neagră”, ferită de impozite.

Aşa cum am văzut, decolajul înregistrat de activităţile comerciale a permisunor aşezări rurale periferice să recupereze parţial handicapul neglijăriiprecedente, însă, în acelaşi timp, avem şi exemple de cazuri în care numărul celor

ocupaţi în comerţ scade - la Mănăstirea Neamţului şi la Blebea. Aceste două sate(unul cu situare excentrică şi altul foarte slab deservit de căile de comunicaţii) se




176

sustrag regulii generale, de terţializare avansată a economiei, păstrându -şi statutulanterior, favorizat şi de faptul că în ambele cazuri îmbătrânirea demografică estefoarte avansată.

Fig. 78

Şi dacă până acum analiza s-a preocupat doar de sectoarele terţiareascendente în ultimul deceniu censitar, la fel de importantă este aplicarea aceluiaşidemers şi pentru acele ramuri care au marcat deficit în respectiva perioadă. Defapt, activităţile cu aceste caracteristici se grupează într -o singură categorie




177

recenzală, a transporturilor, depozitării şi comunicaţiilor , fapt destul de regretabil,deoarece nu putem cunoaşte ponderea fiecărei subramuri şi nici dacă aceastăscădere este generală (tab. 39). Dacă evoluţiile din domeniul transporturilor şi dincel al comunicaţiilor par a fi mai uşor de estimat (ambele au înregistrat scăderi motivate consecutiv de reformare şi restructurare, respectiv de îmbunătăţirile

tehnice şi tehnologice din ultimul timp), cel al depozitării este mai etanş, mai puţinvizibil, astfel încât aprecierea dinamicii între anii 1992 şi 2002 este mai dificilă. Astfel, în conformitate centralitatea anterioară a acestor servicii, scăderi importanteau afectat populaţia ocupată urbană, atât pe cea a oraşului propriu -zis (cu opierdere de 1,2%, dar mult mai relevant, cu o reducere de la 408 la 195 persoane),cât şi pe cea a Humuleştilor (de la 5,1% la 2,1%, de la 69 la 19 persoane). Nu s-ausustras acestei evoluţii descendente nici unele aşezări rurale cu o bunăreprezentare în trecut: Săcăluşeşti (de la 5,5% la 1,2%), Petricani (de la 5,9% la2,6%), Valea Seacă (de la 6,6% la 2,9%) sau Târpeşti (de la 5,7% la 1,6%), întoate cazurile fiind vorba de scăderi reale, regăsite şi în valori absolute. Dacă în

ceea ce priveşte oraşul responsabile de aceste minusuri sunt în primul rândtransporturile37, pentru sate cel mai probabil pare ca reducerile să fie propriifiecăr ui segment în parte.

În ceea ce priveşte rarele creşteri ale populaţiei ocupate în aceste domenii – la Humuleştii Noi, Filioara, Văratec şi Netezi – ele sunt valabile doar dacă analizaia în calcul valorile relative, pe celălalt plan, al cifrelor absolute, înregistrându-seaceleaşi scăderi, dar care, în caleidoscopul total apar cu semn contrar; doar pentruŢolici creşterea este reală şi ne arată aceeaşi tendinţă de dezenclavare remarcatăşi cu alte ocazii.

Cu toate minusurile semnalate pe parcursul acestei analize, recensământuldin 2002 are calitatea meritorie de a ne oferi informaţii cantitative cu privire la unele

structuri recente ale populaţiei ocupate. Datorită schimbărilor petrecute însocietatea românească în ultimii ani, constatările privind dinamica acestorcaracteristici este interzisă, penultimul recensământ făcând de multe ori abstracţiede respectivele modificări, din punctul de vedere al delimitării claselorasemănându-se mai degrabă cu acţiunile recenzale din perioada comunistă. Cutoate acestea, analizarea unei singure secvenţe este compensată, în parte, defaptul că datele disponibile sunt la nivel de sat, astfel încât gradul de detaliere esteapreciabil.

Din rândul acestor noi informaţii statistice se evidenţiază structura profesională a populaţiei ocupate (fig. 78), în cadrul căreia au fost delimitate cinci

clase, după cum urmează: - salariaţii – aşa cum era de aşteptat au cele mai mari ponderi în cazuloraşului privit ca unitate administrativă, depăşind 75% pentru orice aşezareasimilată urbanului. Valoarea maximă (inclusiv pentru întreagadepresiune), de 93,2%, aparţine localităţii Blebea şi dovedeşte faptul cănavetismul diurn spre oraş al celor de aici rămâne destul de important(facilitat în parte şi de localizarea principalelor unităţi industriale din TârguNeamţ în partea de est a oraşului, relativ aproape de acest cartier). În rest,puţine localităţi rurale reuşesc să depăşească media depresiunii (de61,8%), suprareprezentarea fiind motivată fie de existenţa unor întreprinderi noi din domeniul industriei textile (Agapia, Văratec), din cel al

37 Numai între anii 1989 şi 1990 populaţia urbană ocupată în transporturi s-a redus cu 268 persoane.




178

exploatării şi prelucrării primare a lemnului (Lunca, Nemţişor, MănăstireaNeamţ 38), al industriei mobilei (Săcăluşeşti) sau cu o structură industrialăceva mai compozită (Vânători). De cealaltă par te, valorile cele mai reduseaparţin periferiei, care îşi defineşte foarte clar statutul şi pe această cale:Ghindăoani (15%), Netezi (13,5%), Curechiştea (10,8%) şi mai ales Ţolici

(cu doar 5,8%), toate situate în partea de sud – sud est a DepresiuniiNeamţului, la poalele Masivului Corni.

- patronii – a căror pondere este un indicator al adaptării la noile realităţi alesocietăţii comuniste, dar şi al discrepanţelor economice – derularea uneiafaceri solicitând un anumit capital iniţial, un cadru local favorabil, dar şi oclientelă in situ (mai ales dacă ţinem seama de faptul că marea majoritatea întreprinderilor cu capital privat este formată din unităţi comerciale).Toate aceste variabile prezintă cele mai bune valori în mediul urban, astfel încât şi aici dominaţia oraşului este autoritară, noul statut (de patron) fiindapropriat de 7,6% din populaţia ocupată a Târgului Neamţ şi de 7,7%pentru cea din Humuleşti. Săcăluşeştii dovedesc şi acum faptul că olocalizare centrală, dublată de proximitatea urbei este o premisă favorabilă unei dinamici accelerate, valoarea de 4,8% având caracter de record ruralal depresiunii (care are o medie de 4,2%), cu valori apreciabile înscriindu-se şi vechile sate de negustori de la sud de Târgu Neamţ – Topoliţa (cu3,6%) şi Grumăzeşti (3%). Cum era de aşteptat, localităţile în carepopulaţia salariată este subreprezentată deţin acelaşi atribut şi pe acestplan, Curechiştea (cu 1,1%), Ghindăoani (cu 0,5%) sau Ţolici (cu 0,2%)dovedind că inerţia este greu de înfrânt, chiar dacă, uneori, mărimeademografică a aşezării este apreciabilă (cazul Ghindăoanilor). Căobişnuinţele, moştenirea şi o anumită educaţie economică sunt cele care

dictează regula o demonstrează şi faptul că Netezi, cea mai mică aşezaredin depresiune - dar care este situată în imediata apropiere aGrumăzeştilor - deţine un procent de patroni (1,8%) mai mare decâtBălţăteştii (1,2%), Petricanii (1,5%) sau Târpeştii (0,6%) unde mentalulcolectiv este ancorat pe plan economic de cu totul alte tradiţii şi repere.Valorile reduse remarcate pentru Văratec (1,8%) şi Mănăstirea Neamţ(1,2%) sunt în măsură să ne arate gradul mare de implicare, dirijare şigestionare a resurselor jucat de aşezămintele monastice prospere în viaţacomunităţilor laice locale.

- lucrătorii pe cont propriu – categorie ce reuneşte meseriaşii şi meşteşugarii

săteşti, proprietarii de maşini şi utilaje mecanice agricole sau de atelaje cutracţiune animală, dar şi muncitorii ocazionali, zilieri în domeniulagriculturii. Pentru Depresiunea Neamţului ponderea acestui segmentstructural creşte de la vest la est, dinspre contactul cu zona montană sprecel cu Podişul Moldovei, astfel încât, în final, este uşor de dedus legăturadirectă cu structura terenului agricol. Dar această regulă nu are un caracterfoarte ferm şi drept urmare proporţia cea mai mare a lucrătorilor pe contpropriu aparţine satului Ţolici (48,2%), unde absenţa sau dimensiunea

38 Ponderea apreciabilă a salariaţilor de aici, de 85,8% în anul 2002, se datorează şi fabricii de

prelucrare a lemnului „Sf. Troiţă”, proprietate a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. În prezent, aceastăunitate industrială a devenit falimentară, astfel încât realitatea surprinsă de recensământ este multdiferită de cea actuală.




179

redusă a proprietăţii funciare este generalizată, iar populaţia esteconstrânsă să se orienteze spre ocupaţii. Însă această valoare maximă nudistonează în compartimentul depresionar estic unde valorile caredepăşesc media generală (de 11,1%) sunt ceva obişnuit – la Boiştea(37,6%), Târpeşti (35,3%), Netezi (27%) sau Grumăzeşti (23,9%). În ceea

ce priveşte partea dinspre munte a depresiunii, ponderea acestor lucrătorieste mult diminuată, de 4,2% la Vânători, 4,2% la Filioara, sau de 1,6% laMănăstirea Neamţ, pentru toate aceste localităţi suprafeţele arabile fiindrestrânse. Pentru oraş este de notat discrepanţa indusă de Humuleştii Noi,cu o pondere mult peste restul unităţii administrative, această suburbiecăpătând în ultimii ani o anumită specializare în domeniul reparaţiilor şi întreţinerii autoturismelor, activităţi care justifică situarea peste medie.

- lucrătorii familiali în gospodăria proprie – sunt continuatorii moduluitradiţional de organizare a activităţilor productive, prezenţa lor peste medialocală (de 21,3%) fiind în condiţionată atât de ponderile mai mari ale

terenului arabil din sudul Depresiunii Neamţului, cât şi de o anumitălocalizare periferică a satelor. Astfel, ei reprezintă 68,8% din totalulpopulaţiei ocupate la Grumăzeşti, 68% la Curechiştea, 44,9% la Ţolici şi40,9% la Târpeşti, singurele cazuri în care valorile rurale se situează submedie fiind reprezentate de localităţile cu comunităţi monastice importante. Aşa cum era de aşteptat, mediul urban concentrează ponderi foarte reduseale acestei categorii, nici măcar periferiile nedepăşind 10%.

Tot caracter de noutate are şi structura populaţiei ocupate în funcţie desituarea locului de muncă, ce separă patru categorii: salariaţi în aceeaşi localitate,în altă localitate din judeţ, în alt judeţ şi în altă ţară (fig. 79). Deoarece ultimul

segment – foarte discutabil din punctul de vedere al sincerităţii declaraţiilor (deexemplu, într-o localitate precum Săcăluşeşti nu există nici o persoană carelucrează în afara ţării) - a fost deja analizat în cadrul capitolului de migraţii, ne vomconcentra atenţia asupra primelor trei.

Fapt deloc de neglijat, această analiză are calitatea de a evidenţiadimensiunea şi raportul forţelor centripete şi centrifuge care acţionează asuprapopulaţiei ocupate, dar nu într -un cadru teoretic şi aseptic – aşa cum procedeazămulţi cercetători din domeniul geografiei umane, prin compunerea complicată adiferitor indicatori, în final cu utilitate îndoielnică (chiar şi pe acel plan de lucruteoretic) deoarece, practic, se obţine ceea ce se măsoară – ci într-un cadru real.

Studiile cu privire la zonele de influenţă forţează de multe ori aducerea laacelaşi numitor a unor realităţi extrem de diferite plecând de la considerentul(declarat sau nedeclarat) că fenomenele au o evoluţie liniară (totul creşte saudescreşte în funcţie de distanţă, conform principiilor newtoniene), uitându-se uneorifaptul că ideea conform căreia extremele se atrag reprezintă o certitudine. Numai în aceşti termeni ai faptelor concrete, nedeformate de o anumită prestidigitaţiastatistică, poate fi explicată şi înţeleasă similaritatea comportamentală a unoraşezări foarte diferite, aşa cum sunt (în cazul de faţă) Săcăluşeşti şi Topoliţa, pe deo parte şi Curechiştea şi Ghindăoani, pe de altă parte. Pentru ambele tabereponderea celor care lucrează în localitate este mult sub media depresiunii, în timpce procentul salariaţilor cu locul de muncă în afara satului de reşedinţă depăşeşte,

la rândul lui, valoarea medie. Dacă pentru Topoliţa şi Săcăluşeşti - situate înapropierea oraşului şi bine deservite de căile de comunicaţie – această dispunere




180

a eşaloanelor populaţiei ocupate nu este neaşteptată, pentru Curechiştea şiGhindăoani, beneficiare ale unor calităţi cu caracter antonimic, congruenţacomportamentală este efectul apariţiei unui prag de răsturnare şi inversare. Înacest caz, rămânerea acasă este frustrantă şi puţin rentabilă, astfel încât barieraimpusă de distanţă şi timp devine de o permeabilitate psiho-socială extremă. Cu

intensitate asemănătoare, acelaşi fenomen este vizibil şi la Boiştea, la Netezi, laŢolici sau la Filioara.

Fig. 79




181

Însă, nici în acest caz generalizarea nu este o metodă de abordareinfailibilă, dat fiind faptul că există o serie de aşezări rurale cu economie maiprosperă care îşi arogă calitatea unor relee locale. Astfel, procentul mare al celorcare muncesc în afara localităţii este explicat şi de o anumită atracţie exercitată deBălţăteşti (pentru cei din Ghindăoani şi Valea Seacă), de Agapia (pentru locuitorii

din Filioara) sau de Vănători (pentru cei din Lunca). Din motive lesne de înţeles,satele cu reprezentare monastică importantă se sustrag acestor reguli, în Agapia, în Văratec şi în Mănăstirea Neamţ predominând cei care lucrează în localitate(peste 75% în toate cazurile), în timp ce lucrătorii externi sunt subreprezentaţi.

Repulsivitatea relativă a unor sate poate ajunge până acolo încâtprocentele ce revin populaţiei care lucrează în alte judeţe să fie apreciabile, multpeste media locală (de 2,3%), fapt constatat mai ales pentru Ghindăoani (15,8%),Valea Arini (5,9%), Valea Seacă (5,3%) şi chiar Bălţăteşti (3,7%), locuitorii dinaceastă comună având o propensiune aparte pentru aceste deplasări la distanţă(de cele mai multe ori punctul terminus îl reprezintă judeţele Bacău şi Suceava); la

fel Ţolicii, unde ponderea acestor lucrători este de 10%. Valorile reduse aleangajaţilor în exteriorul judeţului Neamţ aparţin localităţilor monastice, dar şi celorsituate în proximitatea urbei (Topoliţa, Grumăzeşti, Săcăluşeşti, Vânători).

Structura populaţiei ocupate după timpul efectiv de lucru în activitatea principală – interesantă şi utilă, cu atât mai mult cu cât este prima dată când se facmăsurători recenzale asupra acestui aspect. O constatare pozitivă: împărţireaoperată pe intervale orare pare să fie corect efectuată, ţinând cont de principalelecategorii profesionale la nivel naţional, aglomerările şi efilările evidenţiate dereprezentarea grafică (fig. 80) având o dispunere logică.

Astfel, dacă primul interval (sub 11 ore) uneori lipseşte (la Bălţăteşti) saueste slab reprezentat – angajaţii forfetari au fost întotdeauna o minoritate aproape

insignifiantă – cel secund, de 11-20 ore este mult mai evident (valorile extremefiind de 3,5% pentru Târgu Neamţ şi 15,5% pentru comuna Vânători), reunindpersoanele ce lucrează în domeniul învăţământului, dar şi pe cele care activeazăcu jumătate de normă în industrie sau în alte categorii de servicii. Însă compoziţiaacestei grupe este mai eterogenă decât ar părea la o primă vedere, faptdemonstrat de valoarea foarte mare pe care o capătă la Ţolici - 41,2% - legat deactivităţile artizanale specifice acestei localităţi sau de cea a satului Nemţişor(25,7%) motivată prin ziua de lucru redusă din domeniul exploatărilor forestiere.

De cealaltă parte, Boiştea îşi revendică valoarea minimă a depresiunii,0,6% sau altfel spus trei persoane (cadre didactice), dar repulsivitatea motivată de

accesibilitatea redusă şi de dificultatea efectuării navetismului face ca o parte dinprofesorii localnici să presteze un număr mare de ore suplimentare, astfel încât eise includ categoriei orare imediat superioare (parţial, această situaţie este valabilăşi pentru Ţolici). Dacă în această clasă dominanţi par a fi angajaţii din învăţământ, în cea următoare, de 21-30 ore cadrele didactice ocupă un loc secundar, pondereaprincipală fiind deţinută de persoanele ocupate în activităţi de servicii comerciale,de reparaţii şi întreţinere, de meseriaşi săteşti şi prestatori de activităţi sezoniere îndomeniul agriculturii.

Următoarele trei intervale orare (31-35 ore, 36-37 ore şi 38-39 ore), suntslab reprezentate şi totodată se succed mai rapid, ideea operării acestei fărâmiţărifiind, probabil, evidenţierea statistică a persoanelor care au un program de lucru de

sub opt ore zilnic (este posibil ca aici ponderea pensionarilor reangajaţi să fieimportantă). Dacă în acest caz valorile ce nu depăşesc 1% sunt frecvente, pentru




182

Valea Arini surprinde procentul mare (de 16,9%) al celor care lucrează 31-35 oresăptămânal, neexistând un motiv real care să explice această expandareendemică (fapt ce ne determină să credem că avem de-a face cu o eroare aoperatorilor recenzali).

Fig. 80




183

Fig. 81




184

Fig. 82




185

În conformitate cu programul obişnuit de lucru, cea mai bine reprezentatăsecvenţă temporară este cea de 40 ore/săptămână, cu valoar e maximă pentruoraş (privit ca unitate administrativă), de 48,9%, determinată de lucrătoriiindustriali, la care se adaugă cei din administraţie, comerţ (parţial) şi sănătate. Cutoate acestea, şi pentru mediul rural apar se întâlnesc situaţii în care acest interval

are valori considerabile, acolo unde industria este ceva mai bine dezvoltată sauunde navetismul este încă activ (Săcăluşeşti – 47,2%, Vânători – 35,8%, Topoliţa – 32,2%). Valoarea record a întregii depresiuni nu este însă legată de activităţileeconomice moderne, ci de cele agricole şi apare la Netezi (86,5%), tot factorii denatură subiectivă stând la baza acestei situaţii, cu atât mai probabil cu cât aceastăvaloare succede nu mai puţin de patru intervale vide şi este urmată de alte douăde acelaşi gen (astfel încât asistăm la o uniformizare artificială a realităţii).

Ponderi apreciabile prezintă şi lucrătorii cu program săptămânal de 46-50ore (care activează inclusiv sâmbăta), însă aici nu oraşul deţine primul loc (23%),fiind depăşit de sate, pentru care agricultura constituie principala ocupaţie

productivă – Boiştea (cu 42,9%), Văratec (36,8%), Valea Seacă (35,6%) sauCurechiştea (33%). Lipsa proprietăţii agricole face ca un sat precum Ţolici - aflat înarealul de maximă incidenţă a valorilor superioare – să aibă ponderi mult maireduse – 16,1%. Celelalte cazuri sunt explicate fie de ponderea redusă a terenuluiarabil (Lunca, Mănăstirea Neamţului), fie de deplasările diurne spre locurile demuncă (cu program normal) de la oraş sau din satele vecine (Filioara, Topoliţa,Grumăzeşti).

Intervalul următor, de 51-60 ore de muncă săptămânal (probabil căpredominant este programul de 12 ore pe zi, timp de cinci zile în cazul angajaţilordin industrie, la care se adaugă cel de 10 ore pe zi, timp de ş ase zile pentru cei dinagricultură) se regăseşte acolo unde industria textilă şi alimentară au o prezenţă

peste medie (Târgu Neamţ, Humuleştii Noi, Vănători, Lunca) sau acolo undeterenurile arabile deţin cele mai mari ponderi (la Petricani şi la Boiştea) , valorileminime grupându-se, de regulă, spre contactul cu zona montană (Agapia, Filioara,Văratec, Valea Seacă). Cu toate acestea, abaterile nu lipsesc, ele cuprinzândŢolicii (din motive deja identificate), dar şi Mănăstirea Neamţului unde 47,7% dinpopulaţia ocupată are un program de muncă foarte extins (deosebire clară,comparativ cu localităţile ce includ populaţie monastică feminină).

Ultimul interval privind timpul alocat muncii, de 61 ore şi peste, prezintă odispunere a valorilor destul de bizar ă. Astfel, dacă procentele mici regăsite pentrucomunele Agapia şi Vânători erau previzibile (2,2% respectiv 2,7%), cifra foarte

asemănătoare înscrisă în dreptul Petricanilor (2,2%) este dificil de explicat. Legattot de această ultimă comună, este cunoscut faptul că locuitorii din Ţolici şi-au însuşit o anumită specializare ca zilieri agricoli, mai ales pe moşia Târpeştilor, faptoglindit şi de statisticile oficiale - 3,5% din populaţia ocupată a Ţolicilor munceştepeste 61 ore săptămânal, în timp ce pentru Târpeşti valoarea este doar de 0,4%.Unitatea administrativă cu cele mai mari procente înscrise în acest interval esteBălţăteşti (12,3%) şi în acest caz o valoare precum cea a Ghindăoanilor, de 21,4%,fiind cel puţin surprinzătoare.

Plecând de la aceste date cu garanţie recenzală, se poate calcula şi durata medie a zilei de lucru (tab. 40), indicator care se erijază într -o sinteză a celorprezentate mai sus şi care ne arată atât numărul de ore rezervat ocupaţiilor

productive, cât şi disparităţile spaţiale ale randamentului muncii – afirmaţie valabilădacă se admite faptul că, în realitate, necesităţile de bază ale fiinţei umane în plan




186

financiar şi material sunt comparabile şi că, într -un fel sau în altul, fiecare individalocă pentru muncă intervalul de timp care îi permite să acopere acest necesar(diurn sau de perspectivă).

Localitatea

Durata medie a zilei de lucru

(ore/zi)Târgu Neamţ 7,2

Agapia 6,1

Bălţăteşti 6,5

Grumăzeşti 6,4

Petricani 6,7

Vânători 6,5

Depresiunea Neamţului 6,8

Tab. 40 – Durata medie a zilei de lucru pentru populaţia ocupată din Depresiunea Neamţului

Astfel, pe acest plan primul loc îl ocupă oraşul, valoarea superioară medieipe depresiune (7,2 faţă de 6,8 ore/zi) fiind justificată de extensia sporită aprogramului de lucru standard (de opt ore/zi) din industrie şi servicii. Ruralul deţine în toate cazurile cifre mai mici, iar dispunerea lor spaţială este explicată (pentruextreme) de structura terenului agricol - cea a Petricanilor, de 6,7 ore/zi – sau dedimensiunea apreciabilă a comunităţilor mănăstireşti, aşa cum se întâmplă la Agapia (6,1 ore/zi).


Târgu Neamţ 1,3 1,2 1,2 2,4

Agapia 0,6 0,9 1,4 2,0

Bălţăteşti 0,7 1,0 1,2 1,8

Grumăzeşti 0,7 0,9 0,8 1,5

Petricani 0,6 0,9 1,2 1,5

Vânatori 0,8 1,0 1,3 2,5


Tab. 41 – Indicele de portanţă economică a populaţiei ocupate

Dar, plecând de la valorile populaţiei ocupate se poate calcula şi un indice privind portanţa economică a populaţiei ocupate care să ne arate „încărcătura” pecare o suportă cei ce muncesc39. După cum se observă (tab. 41 şi fig. 81),valoarea acestui indice se ordonează în crescător la nivelul Depresiunii Neamţului, în timp ce la cel al unităţilor administrative pot să apară mici sinuozităţi, ca în cazulTârgului Neamţ, unde industrializare de la începutul anilor '70 a redus uşorvaloarea anterioară sau cel al Grumăzeştilor (în intervalul 1977–1992). Pentru aexplica valorile mari corespunzătoare anului 1977 se pot introduce în ecuaţie şiefectele politicii demografice nataliste anterior demarate, în timp ce, pentru anii

39 Calculat prin raportarea la populaţia ocupată a restului populaţiei.




187

următori este cert că rolul principal în creşterea încărcării l-a deţinut procesul de îmbătrânire a populaţiei. Ca şi în cazul altor analize şi aici se observă existenţaunui gradient vest – est de-a lungul căruia valorile cresc, în legătură directă custructura terenului agricol. Este posibil ca această încărcare superioară a celordinspre munte să constituie şi un indiciu al unui randament al muncii peste medie,

astfel încât, în realitate, portanţa mare remarcată aici să fie mai uşor de suportat.De notat este şi media Depresiunii Neamţului din 1977, de 1,0, precum şi faptul cătoate unităţile administrative se situează foarte aproape de această valoare.


Târgu Neamţ 0,61 0,67 0,62 0,52

Agapia 0,69 0,80 0,76 0,77

Bălţăteşti 0,78 0,80 0,69 0,79

Grumăzeşti 0,73 0,89 0,67 0,79

Petricani 0,77 0,88 0,70 0,83Vânători 0,73 0,70 0,67 0,66


Tab. 42 - Raportul de dependenţă a populaţiei din Depresiunea Neamţului

Dar, în afara dependenţei materiale (economico-financiare), fiinţa umanăse caracterizează şi printr -o dependenţă biologică, reclamată, în primul rând, degr upele de vârstă extreme (tab. 42 şi fig. 82). În mod logic cu valori mai mici decâtcele ale indicelui de portanţă economică, raportul de dependenţă are şi o cu totulaltă ordonare temporală, el fiind influenţat în mod direct de dinamica natalităţii şi –

pe termen mai lung - de modificările care survin în privinţa duratei medii a vieţii. Astfel, dacă între 1966 şi 1977, la nivelul întregii depresiuni, îmbătrânirea

este cea care dictează regula - în ciuda accentuării controlului demografic - pentruultimele două recensăminte scăderea natalităţii a indus (printre altele) o basculareponderală importantă în favoarea grupelor vârstnice, fapt vizibil şi în raportulcalculat. Cu toate acestea, de cele mai multe ori evoluţia la nivel de unitateadministrativă a fost sinuoasă, anul 2002 marcând creşteri valorice pentru Agapia,Bălţăteşti, Grumăzeşti şi Petricani pe un fond dublu, al unei noi basculări întreextremităţi, dar şi al unei reduceri ponderale a populaţiei cu vârsta cuprinsă între15 şi 59 ani. Pentru Târgu Neamţ descreşterea raportului de dependenţă este

continuă încă din 1977 – ceea ce demonstrează o tendinţă de îmbătrânire bine însuşită – dar în cazul Vânătorilor scăderea este şi mai veche, din 1966, cu oderulare lentă, dar sigură, indiciu al unui modernism demografic cu debut şi maitimpuriu. Ca şi în cazul anterior şi pentru aceste ultime două unităţi administrativese remarcă în anul 2002 o creştere a ponderii persoanelor adulte.

Populaţia inactivă – a constituit la recensământul din 2002 obiectul unorinvestigări statistice mai atente, astfel încât avem posibilitatea efectuării uneianalize cu privire la structura acestui eşalon demografic (fig. 83).

Pensionarii – cu 38,7% reprezintă principalul grup constituient al populaţieiinactive din Depresiunea Neamţului, valorile care depăşesc această cifră generalăaparţinând fie localităţilor cu reprezentare monastică consistentă (Văratec – 52,1%,

Agapia – 49,4%), fie celor situate în apropiere de Târgu Neamţ şi cu un navetismactiv spre Târgu Neamţ (Blebea – 45,6%, Săcăluşeşti – 50,8%, Topoliţa – 42,9%),




188

fie satelor mai izolate, dar cu o considerabilă mărime demografică, pentru populaţiacărora migraţiile la distanţe mai mari a reprezentat o soluţie convenabilă(Ghindăoani – 57,3%). Cu totul alta este, însă, situaţia aşezărilor rurale cu situareexcentrică, slab deservite de reţeaua de căi de comunicaţie şi cu un număr redusde locuitori, mult mai enclavate, ele având ponderi reduse ale pensionarilor, aşa

cum se întâmplă la Ţolici (cu doar 13,4%), la Boiştea (33,4%) sau la MănăstireaNeamţ (cu 21,1%) – ultim caz în acest situaţia este influenţată şi de prezenţanumeroasă a inactivilor cu statut de elev. Tot această pondere peste medie a celorcuprinşi în sistemul şcolar, dar şi o anumită întârziere a îmbătrânirii demograficeface ca pentru Târgu Neamţ pensionarii să reprezinte numai 32,9% din totalulpopulaţiei inactive.

Localitatea Populaţia în vârstăde 57 ani şi peste

PensionariRaportul dintre pensionarişi populaţia în vârstă de

57 ani şi peste (%)

Târgu Neamţ 2.349 2.987 127,2

Blebea 572 236 41,3

Humuleşti 811 863 106,4

Humuleştii Noi 122 130 106,6

Agapia 555 527 95,0

Filioara 313 328 104,8

Săcăluşeşti 212 224 105,7

Văratec 359 339 94,4

Bălţăteşti 550 542 98,5

Ghindăoani 879 718 81,7

Valea Arini 180 124 68,9

Valea Seacă 465 483 103,9

Grumăzeşti 866 761 87,9

Curechiştea 198 127 64,1

Netezi 78 61 78,2

Topoliţa 459 393 85,6

Petricani 419 467 111,5

Boiştea 266 144 54,1

Târpeşti 407 290 71,3

Ţolici 226 137 60,6

Vânători 1.096 1.319 120,3

Lunca 292 331 113,4

Mănăstirea Neamţ 84 90 107,1

Nemţişor 428 445 104,0DepresiuneaNeamţului 12.186 12.066 99,0

Tab. 43 – Raportul dintre pensionari şi totalul populaţiei în vârstă de 57 ani şi peste(2002)

Dar pentru această categorie de populaţie – legată destul de strict destructura pe grupe de vârstă – se pot obţine informaţii suplimentare şi prin




189

raportarea la eşalonul în etate de 57 ani sau peste, departajare foarte apropiată derealitate, chiar dacă legislaţia din domeniul pensionării a suferit (şi suferă încontinuare) modificări importante în ultimii ani. Calculele efectuate în baza acesteiproceduri metodologice ne arată că pensionarea este cvazigeneralizată dupăvârsta de 57 ani, nu mai puţin de 99% dintre aceşti locuitor i ai Depresiunii

Neamţului deţinând acest statut – situaţie care ar putea fi caracterizată ca îmbucurătoare, în condiţiile în care şi nivelul pensiilor ar fi decent. Marea majoritatea pensionarilor de la sate sunt însă foşti lucrători în cadrul C.A.P. şi – în plus – media rurală este mai redusă, de 92,3% (tab. 43).

La nivel elementar atrag atenţia, în primul rând, valorile care depăşesc100%, justificate de regulamentele în vigoare privind pensionarea pentru domeniilede activitate cu risc sporit (poliţie, armată ş.a.), de cele cu toxicitate ridicată (dinindustria chimică) sau cu condiţii foarte grele de muncă (minerit, exploatăriforestiere); la acestea se adaugă bineînţeles şi pensionările înainte de termen, pecaz de boală. Este evident faptul că toate aceste amendamente cantitative fac ca

numărul pensionarilor să-l depăşească pe cel al populaţiei delimitate pe criteriulvârstei. Aceeaşi logică explică valorile mari ce revin tuturor satelor componente ale

comunei Vânători (120,3% pentru Vânători-sat, de exemplu) unde bărbaţiiactivează prioritar în domeniul exploatării lemnului şi secundar în cel al industrieiextractive (mai ales înainte de 1989, cei din Lunca sau din Nemţişor angajându-sedeseori ca mineri la exploatările din judeţul Suceava), tot muncile grele dinsilvicultură motivând şi suprareprezentarea pensionarilor din Filioara (104,8%) şiValea Seacă (103,9%). La fel, Petricanii, cu 111,5%, unde revenirile determinatede colapsul postcomunist al bazinelor carbonifere din Valea Jiului au avut însemnătate maximă. Referitor la acest ultim aspect, trebuie spus faptul că, în

parte, atât pentru Târgu Neamţ, cât şi pentru Humuleşti fluxurile de revenire justifică prezenţa valorilor peste medie (127,2% respectiv 106,6%), dar aicistructura mai diversă a activităţilor productive şi a serviciilor fac imposibilă oapreciere mai exactă a situaţiei.

Cele mai reduse ponderi ale pensionarilor în cadrul populaţiei de 57 ani şipeste sunt caracteristice localităţilor rurale mici sau cel mult medii ca mărimedemografică şi lipsite de funcţie administrativă, pentru care agricultura reprezintăaproape singura sursă de venit. Aici valorile sunt reduse, uneori, cu mai mult de jumătate comparativ cu exemplele anterioare, de doar 41,3% la Blebea, 54,1% laBoiştea sau de 64,7% la Curechiştea. Mai în detaliu, se observă şi faptul că pentru

satele care deţin trăsăturile mai sus enunţate, dar care au dimensiuni demograficesuperioare, valorile sunt ceva mai mari (chiar dacă ele se situează mult sub mediadepresiunii) – 81,7% pentru Ghindăoani, 71,3% pentru Târpeşti sau 87,9% pentruGrumăzeşti. Datorită unor particularităţi cu multiple faţete – deseori menţionate – Ţolicii prezintă atributul unei mediane între cele două subcategorii, cu un procentde 60,6%.

Elevii şi studenţii – au fost înregistraţi cumulat, ceea ce reduce multcalitatea şi utilitatea informaţiei. Ponderea lor în cadrul populaţiei inactive estedictată, în primul rând, de particularităţile structurii pe grupe de vârstă, astfel încâtlocalităţile pentru care îmbătrânirea demografică este accentuată deţin la acestcapitol procente reduse – Văratec (9,4% elevi şi studenţi şi doar 15,3% tineri),

Ghindăoani (cu 15,8% respectiv 19,2%). Dar acest argument al dimensiunilorclaselor de vârstă nu explică întotdeauna valorile populaţiei în curs de instruire,




190

afirmaţie valabilă pentru Ţolici, unde, chiar dacă tinerii reprezintă 45,5% din total,elevii şi studenţii au o pondere mult mai redusă, de 28,2%.

Fig. 83

Însă, nu mai puţin de 83,3% dintre localităţi se situează sub mediadepresiunii, de 28,4%, fapt care constituie un indiciu clar al existenţei unor centrelocale cu o reprezentare mult superioară, capabile să contracareze aceste valorireduse, în această categorie este inclus Târgu Neamţ, unde, pe fondul unei




191

populaţii ceva mai tinere, elevii şi studenţii reprezintă 37,5% din totalul inactivilor,dar şi Mănăstirea Neamţ, cu un procent de 67,7% argumentat de existenţa şiprestigiul seminarului teologic ortodox de aici.

Aşa cum deja am precizat, la acest capitol inconvenientul principal îlreprezintă lipsa unei segregări între două categorii destul de diferite. De pildă,

cunoaşterea exactă a numărului de studenţi ne-ar fi permis să facem o serie deaprecieri cu privire la gradul de bunăstare economică a comunităţilor sau laimportanţa care se acordă unei şcolarizări superioare, la dorinţa de a fi instruit.Pentru a suplini întrucâtva această nejustificată discreţie putem recurge, însă, la unpaleativ statistic, la numărul de elevi care învaţă în şcolile din DepresiuneaNeamţului. Parţialitatea acestor date - obţinute cu sprijinul Inspectoratului Şcolar alJudeţului Neamţ - este reprezentată de faptul că se ţine seama doar de locul încare învaţă elevii, astfel încât nu pot fi separaţi navetiştii rurali care frecventeazăcursurile şcolilor din Târgu Neamţ şi nici nu putem şti ponderea celor care audomiciliul stabil în afara depresiunii. Cu toate acestea, excluderea din analiză a

acestui segment de populaţie care participă efectiv şi multiplu la viaţa economică şisocială a oraşului sau a unor aşezări rurale ar fi echivalentă cu o amputare liberconsimţită a pachetului de informaţii – şi aşa destul de deficitar.

EVOLUŢIA RECENTĂ A NUMĂRULUI DE ELEVI CARE ÎNVAŢĂ Î N T Â R G U N E A M Ţ Ş I Î N D E P R E S I U N E A N E A M Ţ U L U I

4000

5000

6000

7000

8000

9000

10000

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

n r . e l e v i Târgu Neamţ

DepresiuneaNeamţului

Fig. 84

Reprezentările grafice întocmite pe baza acestor date (fig. 84 şi fig . 85)consemnează o variabilitate destul de largă a numărului de elevi, mai ales în cazulunităţilor administrative în care există învăţământ liceal, postliceal sau profesional. Astfel se explică inflexiunile negative vizibile pentru Târgu Neamţ şi Vânător i,reorganizarea şi modificarea reglementărilor privind nivelul studiilor obligatorii fiindresponsabilă de scăderea continuă a numărului de elevi, până în 1992 pentru oraşşi până în 1994 pentru Vânători. Acest deficit a fost recuperat în scurt timp, darulterior, în anii 1996 şi 1997 se observă o nouă scădere, motivată de valorilereduse ale natalităţii din primii doi ani postcomunişti. Singurul caz în care o unitateadministrativă care deţine învăţământ liceal nu prezintă aceste oscilaţii este

Agapia, seminarul teologic din cadrul mănăstirii omonime compensândrespectivele scăderi. Cu toate acestea şi aici se remarcă, după 1996 o reducere a




192

numărului de elevi, dar mult mai lentă decât în primele două cazuri. O evoluţieinteresantă au şi cele două comune puternic ancorate în tradiţional, Grumăzeşti şiBălţăteşti, cu o dinamică foarte asemănătoare între 1990 şi 1996, după care primase remarcă printr -o creştere lentă dar continuă, în timp ce secunda înregistreazăun traseu sinuos, finalizat printr-o cădere destul de bruscă după anul 2000, legat

de îmbătrânirea foarte accelerată a populaţiei de aici (vârstnicii reprezentau 14,9% în 1992 şi 20,3% în 2002), dar probabil şi de schimbarea regimului acordării vizelorpentru români de către Uniunea Europeană.

Singur a situaţie de evoluţie calmă şi cu traseu general ascendent este ceaa Petricanilor, dar şi aici după anul 2000 se observă, dacă nu o scădere, cel puţino anumită plafonare a numărului de elevi.

EVOLUŢIA RECENTĂ A NUMĂRULUI DE ELEVI CARE ÎNVAŢĂ Î N Ş C O L I L E R U R A L E D I N D E P R E S I U N E A N E A M Ţ U L U I

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1 9

9 0

1 9

9 1

1 9

9 2

1 9

9 3

1 9

9 4

1 9

9 5

1 9

9 6

1 9

9 7

1 9

9 8

1 9

9 9

2 0

0 0

2 0

0 1

2 0

0 2

n r . e l e v i

Agapia

Bălţăteşti

Grumăzeşti

Petricani

Vânători

Fig. 85

Cu toate acestea, raportarea studenţilor şi a elevilor la totalul populaţieiinactive nu este suficientă, informaţii suplimentare şi utile putând fi obţinute dacăluăm în calcul doar eşalonul de populaţie din care se „aprovizionează” segmentultinerilor în formare şi anume cel cuprins între 7 şi 24 ani (fig. 86). Considerăm căaceastă delimitare corespunde atât tendinţelor şi regulamentelor privind vârsta de începere a şcolii, cât şi prelungirii duratei medii de şcolarizare prin apariţiacursurilor postuniversitare (master, studii aprofundate ş.a.) sau a practicii - din ce

în ce mai r ăspândite - de obţinere a două sau chiar mai multe licenţe. În acestsens, se observă faptul că, faţă de valoarea întregii depresiuni (66,4%) cele maibine situate – alături de Târgu Neamţ (cu 78%) – sunt o serie de sate destul deprospere din punct de vedere economic şi de mărime medie: Lunca (68,8%),Topoliţa (68,1%) şi Valea Seacă (67,6%). Cu totul altfel stau lucrurile în cazulsatelor cu localizare excentrică, mai ales dacă şi procesul de îmbătr âniredemografică este accentuat; aici ponderea cumulată a elevilor şi studenţilor estemult sub media amintită, ajungând la 42,7% la Văratec, la 45,1% la Ghindăoani, la48,6% la Curechiştea şi la 54,3% la Valea Arini. Situaţia unor sate mici şi aflate într-un evident declin dar care, în ciuda acestui fapt, deţin valori mari, nu trebuie să

surprindă, deoarece aici segmentul de populaţie cu vârsta de 20-24 ani este foarteredus, astfel încât procentele valabile pentru Blebea (63%), Netezi (62%) sau




193

Boiştea (56,7%) sunt alcătuite, de fapt, aproape exclusiv din elevi – ceea cedemonstrează, de altfel, ponderea redusă a celor care îşi continuă studiile şi dupăgimnaziu.

Fig.86

Nu trebuie uitat nici faptul că această populaţie în curs de instruire este

dependentă material şi financiar de populaţia ocupată, astfel încât este de aşteptatca între aceste două eşaloane (între cei care câştigă banii şi cei care îi consumă)




194

să existe o corelaţie strânsă. Dar ceea ce părea la o primă vedere a fi o relaţiedirect proporţională se dovedeşte a fi exact contrariul; ponderea celor ocupaţi încadrul populaţiei totale este redusă pentru Lunca (27%), Valea Seacă (27,1%),Mănăstirea Neamţ (28%) sau Târgu Neamţ (42,3%) şi mult mai mare laCurechiştea (49,7%), Ghindăoani (42,1%) sau Valea Arini (39,4), ordonarea

părând a fi dictată mai degrabă de modul de utilizare al terenului agricol, cudiferenţieri mari în ceea ce priveşte necesarul de forţă de muncă (lucru precizat încadrul analizei şi cu alte ocazii). Situaţiile care contrastează faţă de această regulăse explică fie prin situarea în imediata apropiere a oraşului (Topoliţa, undeponderea ocupaţilor este mult mai mare, de 42,3%), fie prin existenţa comunităţilormonastice (Văratec, unde acelaşi procent este de doar 25,7%).

Persoanele casnice – reprezintă pentru Depresiunea Neamţului 14,5% dinpopulaţia inactivă, cu largi diferenţieri locale, a căror logică nu mai este dirijatăneapărat de structura terenului agricol sau de cea pe grupe de vârstă. Valori foartemari apar la Văratec (27%), la Târpeşti (23,1%) sau la Valea Arini (20,3%), în timpce sate precum Lunca (10,3%), Mănăstirea Neamţ (3,3%) şi mai ales Netezi(0,9%) se află mult sub medie. Lipsa vreunui criteriu capabil să explice oasemenea ordonare ne determină să ne îndoim de sinceritatea declaraţiilor, cu atâtmai mult cu cât statutul de casnic nu este înscris într-un act oficial şi ca atare nupoate fi verificat; el este autoasumat. Este posibil ca munca la negru să joace unanumit rol aici, a te declara casnic fiind o modalitate destul de convenabilă deevitare a unor ulterioare întrebări indiscrete. Un alt argument care vine să sprijineaceastă presupunere îl constituie şi puternica masculinizare a casnicilor (fig. 87),cu ponderi ale bărbaţilor ce oscilează între 94,4% (Humuleştii Noi) şi 100% ( numai puţin de 45,8% dintre localităţile depresiunii) şi tocmai acolo unde femeile suntceva mai bine reprezentate în rândul persoanelor casnice – la Târgu Neamţ,

Humuleştii Noi, Humuleşti sau la Bălţăteşti – industria uşoară este mai dezvoltată(fie că este vorba de fabrici de confecţii, de tricotaje sau de conserve), astfel încâtaici creşte probabilitatea ca incidenţa muncii la negru să fie mai mare în rândulfemeilor. Fără îndoială, există şi persoane casnice veritabile, dar este greu deapreciat care este ponderea lor reală într -o categorie recenzală – după cum amvăzut – pasibilă să deţină în plan practic un caracter mult mai heteroclit decât celprevăzut teoretic.

Cei întreţinuţi de alte persoane, de stat sau de organizaţii private – reprezintă 15% din populaţia inactivă a depresiunii, dar această clasă este foartedependentă de modificările legislative cu privire la protecţia socială - şi mai ales la

protecţia şi adopţia copiilor - dar şi de bugetele locale (de exemplu, într-oconjunctură financiară favorabilă, un cămin de bătrâni poate mări numărul celorasistaţi social). Valorile superioare – Ţolici (34,2% sau altfel spus, 22,1% dinpopulaţia totală a acestui sat), Boiştea (22,5%) - pot ajuta la identificarea polilorlocali ai sărăciei, fără însă ca acest criteriu să fie infailibil. Marea majoritate alocalităţilor înregistrează ponderi apropiate de cea a depresiunii (ceea cedemonstrează importanţa factorului pecuniar), situaţia fiind diferită doar în cazullocalităţilor monastice, pentru care, fără excepţie, aceste procent este mult mairedus – 12,9% la Agapia, 11,5% la Văratec şi 5,6% la Mănăstirea Neamţ (aici rolulstatului sau al unor organizaţii umanitare este preluat, în parte, de mănăstiri).

Din acest punct de vedere, o situaţie aparte este caracteristică Târgului

Neamţ, care, chiar dacă deţine o pondere mai redusă (12,5%) beneficiază deexistenţa unui cămin pentru bătrâni, a unei şcoli ajutătoare pentru copii cu




195

deficienţe recuperabile şi a opt fundaţii filantropice, înfiinţate fie de Primăriaoraşului, fie de persoane particulare, fie – mai ales – de parohiile ortodoxe dinlocalitate; tot aici sunt cei mai numeroşi asistenţi maternali profesionişti.

Fig. 87

Persoanele cu altă situaţie economică (chirii...) – cea mai puţin

reprezentată ramură a inactivilor, cu doar 3,4% pentru întreaga depresiune şi cuvalori maxime care revin oraşului propriu-zis (4,8%) sau cartierelor rurale (7,9%




196

pentru Humuleşti şi 6,2% pentru Blebea). Maximul atins în acest caz, de 10,5% laNemţişor pare să fie justificat de veniturile obţinute de locuitorii acestui sat în urmadării spre folosinţă a terenurilor agricole pe care le deţin spre Valea Moldovei,nefiind exclusă nici existenţa unui anumit procent de persoane care se bazează dinpunct de vedere financiar pe sume provenite din depozite bancare.

Dar, având un caracter mai puţin precizat, se impune ca cifrelecorespunzătoare acestei categorii să fie privite cu un plus de circumspecţie, putândsă apară interpretări greşite (sau mai bine zis personale) ale normativelor derecenzare.

III.3.5.1. Populaţia monastică

Această categorie este dificil de încadrat într -un studiu de geografieumană, însă rolul multiplu (social şi economic) al aşezămintelor mănăstireşti esteincontestabil, indiferent de perioadă şi indiferent de unghiul de abordare al acesteiproblematici. De altfel, în conformitate cu scopul lucrării, dar şi legat de datele pecare le deţinem (prin bunăvoinţa serviciilor de statistică din mănăstiri) ne vomrezuma doar la evidenţierea dinamicii numerice populaţiei monastice40.

1000

1050

1100

1150

1200

1250

1300

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

2 0 0 4

nr. pers.

Fig. 88 – Evoluţia numerică recentă a personalului monastic din


Ceea ce atrage atenţia în primul rând este oscilaţia numerică destul delargă a acestei populaţii, între un maxim de 1.255 persoane în 1996 şi un minim de1.047 înregistrat în anul 1991 (fig. 88)41. Sunt dificil de explicat inflexiunile negativede la nivelul anilor 1991 şi 1993, după cum greu de motivat este şi scădereaulterioară anului 1996, în condiţiile în care mănăstiri precum Agapia şi Văratec potgăzdui cu uşurinţă câte 1.000 de maici. Probabil că ritmul de reîntinerire al

40 Din păcate nu deţinem şi date cifrice referitoare la schitul Brădăţel, de stil vechi, dar din surse paralelede informare (Primăria Comunei Grumăzeşti) cunoaştem că aici îşi desfăşurau activitatea în anul 2002aproximativ 110 maici.41

D. Frundzescu consemnează pentru anul 1872490 călugăriţe la Agapia,614 la Văratec, 130 călugărila Secu şi 500 la Mănăstirea Neamţ, dar cel mai probabil acestea sunt nişte aproximări, destul deinexacte, cifrele fiind în realitate mai reduse.




197

personalului monastic este destul de redus - poate că şi acesta este un indiciu allaicizării societăţii contemporane. În plus, între anii extremi ai şirului de date seconstată şi o anumită masculinizare, rezultat nu al unei creşteri sau reducericomune, dar diferenţiate ca ritm, ci ca urmare a scăderii numerice a populaţieifeminine însoţită de o creştere a celei masculine (fig. 89). Dacă bărbaţii

reprezentau în 1990 doar 14,3% din total, în anul 2004 ei îşi revendicau un procentde 22,8% - aproape dublu. Ar fi interesant de ştiut dacă această evoluţiestructurală nu este, în realitate, o consecinţă a unei presupuse oprimări diferenţiatedin perioada comunistă, derulată cu o intensitate sporită în cazul mănăstirilor decălugări. În eventualitatea în care această ipoteză este corectă, atunci ceea ce se întâmplă în prezent este, de fapt, doar o revenire la normalitate.

0

100

200

300

400

500

600

1

9 9 0

1

9 9 1

1

9 9 2

1

9 9 3

1

9 9 4

1

9 9 5

1

9 9 6

1

9 9 7

1

9 9 8

1

9 9 9

2

0 0 0

2

0 0 1

2

0 0 2

2

0 0 3

2

0 0 4

nr. pers.

Agapia

Văratec

Neamţ

Secu

Sihăstria

Fig. 89 – Evoluţia numerică recentă a personalului principalelor mănăstiri

din Depresiunea Neamţului

III.3.6. STRUCTURA ETNICĂ A POPULAŢIEI

Cu un loc bine precizat în cadrul studierii uman-geografice a populaţiei,acest tip de structură prezintă pentru Depresiunea Neamţului o compoziţie maidegrabă simplă chiar şi pentru perioadele mai vechi, cu o prezenţă românească cea depăşit întotdeauna 90% din total.

Mai mult, cu precădere pentru intervalul cuprins între anii 1930 şi 1992 seremarcă o tendinţă vădită de omogenizare pe fond majoritar, dar nu atât prinasimilare, cât prin cvazidispariţia unor grupuri etnice altădată mult mai vizibile înpeisajul local (fig. 90). Ultimul recensământ marchează însă o abandonare aacestui tip de evoluţie care părea a fi bine însuşit; plecând de la o proporţie aromânilor de 91,2% în 1930 s-a ajuns la 99,5% în 1992 şi la 98,9% în anul 2002. Aşa cum se observă din reprezentarea grafică întocmită, „ruptura” sau rearanjareaponderală a etniilor s-a produs cu intensitate maximă în intervalul delimitat derecensămintele efectuate în 1941, respectiv 1948, când eterogenitatea şi

cosmopolitismul structurii au fost mult diluate ca urmare a binecunoscutelorturbulenţe sociale şi politice ale epocii. În ceea ce priveşte scăderea amintită,




198

identificată în ultimii zece ani, considerăm că ea constituie rezultanta combinării adoi factori recenţi de sorginte socială şi economică. Prima faţetă a acestui tandemo reprezintă o anumită revitalizare (reanimare) postdecembristă a etnicităţii unorminorităţi, în timp ce secunda este reprezentată de intensitatea mult mai mare pecare o au migraţiile internaţionale în rândul etnicilor români.

Doar o singură comună – Grumăzeşti - a reuşit în cei 72 de ani analizaţisă-şi menţină în mod constant o integritate etnică românească, fapt remarcabil şinemaiîntâlnit în restul depresiunii decât la o scară inferioară, în cazul unor satemici sau cu situare excentrică faţă de căile principale de comunicaţie şi implicit faţăde principalele interese economice – Blebea, Valea Seacă, Lunca şi Săcăluşeşti(la care se adaugă Humuleştii Noi, dar cu o istorie mult mai recentă). Chiar dacăprezintă aceste atribute, o altă serie de sate nu au conservat o structură purromânească, urmare a intervenţiei unor factori de decizie locali, mai ales dinmediul religios-monastic (aşa cum s-a întâmplat în satul Mănăstirea Neamţ, undecei opt polonezi care apar la recensământul din 1930 erau angajaţi ai mănăstirii îndomeniul prelucrării lemnului, mai precis pentru întreţinerea utilajelor industriale).

91,1

92,1

97,7

99,4 99,5 99,598,9

90

91

92

93

94

95

96

97

98

99

100

1 9 3 0

1 9 3 5

1 9 4 0

1 9 4 5

1 9 5 0

1 9 5 5

1 9 6 0

1 9 6 5

1 9 7 0

1 9 7 5

1 9 8 0

1 9 8 5

1 9 9 0

1 9 9 5

2 0 0 0

%

Fig. 90 - Depresiunea Neamţului - evoluţia ponderii populaţiei româneşti

În ceea ce priveşte evoluţia ponderală şi structurală a etniilor alogene, oanaliză individuală este în măsură să evidenţieze aceste particularităţi. Evreii , stabiliţi aici mai ales de-a lungul secolului al XIX-lea, constituiau în

trecut principala etnie alogenă din Depresiunea Neamţului punându-şi amprentaapăsat asupra multor aspecte social-economice (fig. 91). Comunitate cu caractereminamente urban, evreii au determinat în acel secol o suită de oscilaţiidemografice ale populaţiei oraşului Târgu Neamţ. Astfel, cifra destul deimpresionantă de 7.398 locuitori înregistrată la recensământul din 1860 nu sepoate justifica altfel, în timp ce scăderea ulterioară, din anul 1930, a populaţieitotale la 6.834 persoane (faţă de 7.450 în 1912) este argumentată, în parte, dereorientarea membrilor acestei comunităţi spre destinaţii mai atractive, interne sauinternaţionale, în condiţiile în care Târgu Neamţ îşi dovedise deja o anumitălimitare economică (lipsa unei căi ferate a contribuit din plin la această stare de




199

lucruri în epocă). Sinuozităţile demografice îşi demonstrează amorsarea etnică maiales dacă ţinem cont de faptul că ele nu se regăsesc în ruralul înconjurător decâtarareori, incidenţa cazurilor fiind minimă inclusiv pentru satele mari din apropiereaoraşului, mai pasibile (într -o situaţie simplificată teoretic) să adopte uncomportament cu tentă urbană.

Oricum, cert r ămâne faptul că, datorită caracteristicilor sale funcţionale,Târgu Neamţ a constituit un mediu prielnic pentru stabilirea evreilor (fig. 92).Recensământul din 1930 nota existenţa în oraş a unui număr de 2.479 evrei(26,2% din populaţia totală), în timp ce pentru restul depresiunii înregistrărileconsemnează un număr de doar 15 persoane din respectiva etnie (8 înGhindăoani, 6 în Bălţăteşti şi 1 în Petricani). Logica inserării evreilor în spaţiul rurala ţinut atât de deciziile administrative ale unor mari proprietari locali cât şi deinexistenţa sau de slaba organizare a băncilor populare şi a cooperativelor săteşti. Astfel, conform datelor prelevate de la Arhivele Statului din Piatra Neamţ, în anul1934 la Bălţăteşti nu fiinţa nici o asemenea bancă, în timp ce la Ghindăoani ea

avea un capital cel mult modic şi - în consecinţă - o activitate pe măsură, ce lăsaloc unei concurenţe în domeniu.

8,3

2,8

0,50,2 0,06 0,02

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1 9 3 0

1 9 3 5

1 9 4 0

1 9 4 5

1 9 5 0

1 9 5 5

1 9 6 0

1 9 6 5

1 9 7 0

1 9 7 5

1 9 8 0

1 9 8 5

1 9 9 0

1 9 9 5

2 0 0 0

%

Fig. 91 - Depresiunea Neamţului – evoluţia ponderii etnicilor evrei

Că anterior celui de-al doilea Război Mondial structura etnică a populaţieidin Depresiunea Neamţului avea o compoziţie pronunţat binară, o dovedeşte şirecensământul din 1930, pentru arealul studiat atât românii cât şi evreii fiind la acelmoment suprareprezentaţi, indiferent de scara de comparaţie utilizată – naţională,provincială sau judeţeană. Evident, migraţiile ulterioare cu resort etnic au modificatmult această trecută realitate, în 2002 respectivul atribut menţinându -se doarpentru populaţia majoritară.

De altfel, intensitatea plecărilor populaţiei evreieşti în acea perioadă agitatădin punct de vedere politic şi armat poate fi urmărită şi pe baza unor informaţiistatistice obţinute de la Arhivele Statului din Piatra Neamţ care au permis analizastructurii etnice pentru întreaga depresiune la nivelul anului 1948, iar în cazul




200

Târgului Neamţ şi pentru 1939. Datele respective par a fi pe deplin credibile şi neilustrează pentru oraş o diminuare rapidă a numărului de evrei, dar care semanifestă abia ulterior anului 1939, an în care această comunitate înregistra omajorare comparativ cu 1930, de la 2.479 la 2.840 persoane, argument al faptuluică descreşterea numerică a populaţiei evreieşti de aici s-a făcut doar ulterior

angajării efective a României în ultima conflagraţie mondială. În acelaşi interval detimp şi românii cresc numeric, de la 6.876 la 7.611 persoane - totuşi în procentemajoritarii înregistrează un minus, de la 72,6% la 71,6%.

26,2 26,7

12,3

2,21

0,2 0,08

0

5

10

15

20

25

30

1 9 3 0

1 9 3 4

1 9 3 8

1 9 4 2

1 9 4 6

1 9 5 0

1 9 5 4

1 9 5 8

1 9 6 2

1 9 6 6

1 9 7 0

1 9 7 4

1 9 7 8

1 9 8 2

1 9 8 6

1 9 9 0

1 9 9 4

1 9 9 8

2 0 0 2

%

Fig. 92 - Evoluţia ponderii etnicilor evrei din Târgu Neamţ

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1930 1966 1977 1992 2002

%

România

Moldova

Judeţul Neamţ


Fig. 93 - Ponderea multiscalară a evr eilor în anii censitari

Cert este însă faptul că, odată declanşate, plecările evreilor sunt

impresionante din punct de vedere cantitativ, oraşul pierzând pentru totdeaunastatutul de centru iudaic important în plan regional. Astfel, în 1948 se mai găse au






202

sigură şi cea mai eficientă între sistemele sociale în cauză, aflate pe trepte diferitede ierarhizare şi în relaţie de subordonare consecutivă. Evident, pe lângăperspectiva în orizontală această metodă ne oferă şi o panoramă pe verticală, înprofunzimea temporală.

1930-1966 1966-1977 1977-1992 1992-2002

România -63,1 -49,0 -64,3 -44,4

Moldova -66,2 -60,5 -79,0 -51,1

Judeţul Neamţ -77,1 -42,3 -61,2 -48,0DepresiuneaNeamţului -69,0 -55,2 -70,1 -99,0

Tab. 45 - Ritmul mediu anual de repliere al evreilor (‰) – o privire mutiscalară

Prima observaţie este aceea că, dacă în perioadele anterioare (secoleleXVIII-XIX) Moldova a reprezentat teritoriul românesc în care s-au stabilit cei mai

mulţi evrei, după cel de-al doilea Război Mondial repulsivitatea relativă a acesteiprovincii în cadru naţional (generată şi de o gestiune centrală cu multe erori) s -areflectat fidel şi asupra acestei populaţii. Dacă la scară naţională evreii moldovenisunt ceva mai bine reprezentaţi (1.165 persoane în 2002, respectiv 20,1% dintotalul lor pe ţară), ei au un ritm mediu de repliere superior celor din vestulRomâniei şi mai ales din Bucureşti (unde se află 42,9% din total). În acest eşichierDepresiunea Neamţului se remarcă printr -o „inconsecvenţă„ destul de accentuată,valorile ei fluctuând fie peste, fie sub media Moldovei, dar cu o situare frecventă între media provincială şi cea judeţeană. Doar la ultimul recensământ evreii de aicimarchează o scădere ritmică mult mai drastică decât în celelalte teritorii luate în

calcul fiind foarte posibil ca, pe fondul unor eşaloane foarte reduse, populaţiaevreiască din depresiune să fie mai îmbătrânită decât corespondenta la nivel judeţean, provincial, etc. (în legătură şi cu situaţia socio-economică destul deprecară a Târgului Neamţ). Bineînţeles această explicaţie nu poate fi probată şiargumentată în mod statistic; chiar dacă vârsta medie înaintată a evreilor de aicieste o realitate nu putem şti cu exactitate cum se caracterizează în rapor t cusimilarele din alte cadre.

Ţiganii (rromii)43 – constituie o altă etnie care a suferit unele obstrucţii în

plan social-politic (fig. 94).Comunităţile actuale sunt formate din urmaşii foştilor robi mănăstireşti44

care, după eliberare, în lipsa unei alternative mai atractive, au preferat să rămână

pe fostele domenii, mai ales ca muncitori agricoli, formând sate distincte în zone derelativă izolare, mai puţin atractive pentru populaţia majoritară (Ţolici) saustabilindu-se la marginea satelor deja existente (Vânători, Humuleşti). Atunci cândsatul a avut o dinamică accelerată arealele ocupate de ţigani, altădată periferice,au fost înglobate în interiorul aşezării formând adevărate insule etnice careamintesc fosta margine, aşa cum s-a întâmplat la Drehuţa - Vânători. Dimpotrivă,

43 Considerăm ca fiind nu tocmai potrivită titulatura de rromi (rromanes), aşa încât, în cadrul studiului defaţă pentru denominarea acestei comunităţi etnice se va folosi titulatura de ţigan(i), cuvânt românescvechi şi cu care se autoidentifică şi componenţii acestui interesant popor. Cuvântul rrom este maidegrabă o invenţie a intelectualităţii ţigăneşti în ideea unei anumite (şi foarte relative) disocieri faţă de

unele aspecte sociale mai puţin favorabile; probabil este o etapă în construirea pe baze moderne a uneianumite etnicităţi.44 Olga Cicanci, 1967




203

când evoluţia s-a realizat în cadre teritoriale distincte populaţia majoritară asubliniat această disjuncţie etnică inclusiv prin aplicarea unor oiconime cu unanumit caracter peiorativ (Ţolici, de exemplu – expresie a unei stări materiale nutocmai fericite).

0,0

0,5

1,0

1,5

2,0

2,5

3,0

1930 1966 1977 1992 2002

%

România

Moldova

Judeţul Neamţ


Fig. 94 - Ponderea multiscalară a populaţiei ţigăneşti în anii censitari

1930 1939 1948 1966 1977 1992 2002

Depresiunea

Neamţului

34 0 0 13 102 147 516

Tab. 46 - O dinamică a relativităţii – evoluţia numerică a populaţiei ţigăneşti dinDepresiunea Neamţului

0,1 0 0,03 0,22 0,3

10

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1 9 3 0

1 9 3 5

1 9 4 0

1 9 4 5

1 9 5 0

1 9 5 5

1 9 6 0

1 9 6 5

1 9 7 0

1 9 7 5

1 9 8 0

1 9 8 5

1 9 9 0

1 9 9 5

2 0 0 0

%

Fig. 95 - Depresiunea Neamţului – evoluţia ponderii etnicilor ţigani

(1930 – 2002)




204

Consecutiv, dar uneori şi concomitent, această comunitate a fost supusăunei oprimări, unei discriminări şi unei marginalizări (sociale, dar după cum amvăzut şi teritoriale), toate grefate pe fondul unei pauperităţi cu un caracter etnico -endemic extrem de bine conservat. Lipsa terenului agricol – cauză uneoriobiectivă, alteori subiectivă, deoarece mulţi ţigani care au fost împroprietăriţi şi-au

vândut terenurile45

- şi nivelul slab de instruire a făcut ca ţiganii să se orientezespre un mod de viaţă simbiotic, speculând de multe ori nişele profesionaleconsiderate nu tocmai onorabile de către majoritari: executanţi ai unor mărunteobiecte de uz casnic (lingurarii de la Ţolici), lăutari, căldărari, colectori de materialereciclabile, etc.46. Alteori, ţiganii s-au orientat spre o exploatare marginală acolectivităţii prin diverse metode, de la cerşit şi ghicit la furturi mărunte şi mici înşelătorii.

Ceea ce frapează în primul rând în cazul acestei comunităţi este evoluţiasa numerică şi ponderală la nivelul Depresiunii Neamţului, pe alocuri cu accentehalucinante sau, oricum, absolut particulare (tab. 46 şi fig. 95). Analizând aceastăstare de lucruri se observă nivelul redus pe care această etnie îl înregistra la 1930 – doar 0,1% din totalul populaţiei. Şi pentru această comunitate Târgu Neamţ aconstituit o variantă acceptabilă în plan local, astfel încât la acea dată ţiganii seaf lau regrupaţi arhimajoritar în oraş (97% din reprezentanţii acestei etnii dindepresiune). Dacă recensământul din anul 1941 practică o discreţie absolută înprivinţa ţiganilor, pentru o mai bună informare se poate apela la înregistrărilestatistice din 1939 utilizate şi în alte situaţii. Acest demers este cu atât mai corect şimai convenabil cu cât, aşa cum am observat, respectiva comunitatea deţinea laacea dată o repartiţie teritorială aproape exclusiv urbană. Dar, respectivele înregistrări nu consemnează la acea dată pentru Târgu Neamţ prezenţa nici unuireprezentant al acestei etnii, situaţie similară cu cea ilustrată de recensământul din

1948, de această dată pentru întreaga depresiune47. Deoarece modalitatea de înregistrare a etniei se bazează (şi ea) pe propria declaraţia a cetăţeanului, estecert faptul că de această dată avem de-a face cu o „camuflare” a populaţieiţigăneşti dictată de instinctul de conservare individual, mult mai ascuţit în aceaperioadă în care statul român a adoptat o politică defavorabilă etniilorconlocuitoare. Departe de a fi originală, această tehnică de dizolvare temporarăvoluntară în masa majorităţii a funcţionat pe areale mult mai extinse, practic întoată ţara. O subevaluare a efectivelor acestei populaţii se constată şi la recensământul din 1966 (doar 0,3% din populaţia ţării, 0,05% din cea a Moldovei şi0,03% pentru Depresiunea Neamţului). Se vede faptul că h ipersensibilizarea

instinctului de conservare, anterior însuşită, s-a menţinut şi la distanţă de mai binede două decenii, însă de această dată pare mult mai probabil ca ea să fi fostdictată de o altă raţiune motivaţională; dacă efectul statistic este acelaşi, cauzarezidă de această dată în importanţa deosebită pe care conducătorii comunişti oacordau „originii sociale” a cetăţenilor, impediment sau – dimpotrivă – avantajpersonal considerabil în acea epocă.

Spre deosebire de momentul anterior (1930), în 1966 ţiganii dinDepresiunea Neamţului nu mai aveau o localizare cvaziurbană. Acum 84,6% dintre

45 Totuşi şi această renunţare voluntară la pământ poate avea o motivaţie obiectivă - modul de viaţăanterior, tradiţional nomad şi statutul ulterior, de robi mănăstireşti au produs, probabil, o inhibare

accentuată a instinctului de proprietar de mijloace fixe, niciodată aflat la cote impresionante. 46 C. Zamfir, Elena Zamfir, 199347 Această etnie a fost, însă, trecută în respectivul formular de recenzare.




205

ei locuiau în mediul rural, mai exact în Humuleşti, războiul şi tot cortegiul deevenimente şi mutaţii social-politice determinând în acest caz o dislocare teritorialăşi o regrupare într -un sat considerat din punct de vedere administrativ ca fiind uncartier periferic al or aşului. La o primă vedere această basculare spre rural acomunităţii de ţigani din Depresiunea Neamţului pare să se fi acutizat în anii

următori, lucru dovedit de recensământul din 1977 (când se ajunge la 88,2%). Înrealitate este foarte probabil ca această imagine să fie o iluzie statistică indusă defaptul că, începând cu anii '70 se înregistrează (nu numai în România ci şi la niveleuropean) o revigorare a etnicităţii ţigăneşti. În consecinţă, creşterea disproporţieipe medii poate fi pusă în legătură mai degrabă cu o acceptare mai largă a etnicităţii în rândul ţiganilor rurali, dar şi cu o dorinţă suplimentară de integrare, de asimilare în masa românilor manifestată de cei ce locuiau în Târgu Neamţ. Considerăm că oanumită contribuţie în ceea ce priveşte această segregare a avut-o şi populaţiaromânească prin faptul că în mediul rural controlul social şi heteroidentificareaetnică exercită o presiune mai mare asupra minoritarilor, obligându-i să-şi asume

aproape necondiţionat o etichetă aplicată de majoritari. Evident, aceste mecanismepsihologice şi sociale nu sunt în măsură să creeze un cadru foarte favorabilasimilării, dar ele nici nu pot fi interpretate ca având caracter opresiv saudiscriminatoriu; este vorba doar de marcă de identificare etnică regăsită nu numai în cadrul societăţii româneşti.

Cu toate acestea este posibil şi ca modificările din domeniul politiciidemografice operate în 1967 la nivel central să fi afectat în mod mai substanţialpopulaţia ţigănească - apreciere care, în lipsa unor date cantitative, nu îşi poatedepăşi caracterul pur teoretic.

1930-1966 1966-1977 1977-1992 1992-2002

România -36,0 122,2 40,5 27,3

Moldova -76,5 229,3 54,0 50,2

Judeţul Neamţ -78,1 213,1 47,4 43,3DepresiuneaNeamţului -26,1 206,3 25,1 134,0

Tab. 47 - Ritmul mediu anual de evoluţie (de vizibilitate?) a populaţiei ţigăneşti – oprivire comparativă (‰)

Dar, trecând peste aceste consideraţii, cert rămâne faptul că între 1966 şi1977 evoluţia numerică a ţiganilor a fost cu totul remarcabilă, această etniemultiplicându-se la nivelul României de 3,5 ori. Pentru Moldova dinamica a fost încă şi mai accelerată ajungându-se la un număr mai mare decât cel anterior de9,7 ori, valoare diminuată, însă, în cazul judeţului Neamţ (8,3) şi mai ales în cel alDepresiunii Neamţului (7,8). Evident, la fel de spectaculoase sunt şi ritmurile mediianuale care au imprimat aceste creşteri, de 122,2‰ pe ţară şi de peste 200‰ încazul în care analiza se focalizează pe oricare dintre coordonatele moldoveneştiluate în calcul (206,3‰ pentru depresiune – tab. 47). S-ar părea că putem vorbi înplan naţional de o fracţiune a ţiganilor moldoveni, cu trăsături distincte din punct devedere al comportamentului demografic, similare cu cele caracteristice românilorde aici (natalitate peste medie, populaţie tânără, etc...). Această pliere (similaritate)

demografică este în măsură să demonstreze o anumită congruenţă a mentalităţilor




206

în profil provincial; tranzitând structur a etnică, adaptarea la realităţile sociale şieconomice moldoveneşti este aceeaşi .

Recensământul din 1992 marchează pe plan statistic o debutul uneiperioade de prefaceri profunde în ceea ce priveşte conturarea conştiinţei etniceţigăneşti, legat mai ales de dispariţia sistemului social-politic anterior anului 1989.

Pe baza unor ritmuri anuale de creştere ce nu depăşesc decât în cazul Moldovei50‰ (şi doar 25,1‰ pentru depresiune) etnicii ţigani îşi dublează procentul deţinut în cadrul populaţiei totale a Moldovei comparativ cu anul 1977 (de la 0,4% la0,8%), salturi semnificative remarcându-se şi în cazul întregii ţări (de la 1,1% la1,8%) sau al judeţului Neamţ (de la 0,4% la 0,7%). Acest tipar nu este însă valabilşi în ceea ce priveşte Depresiunea Neamţului - dacă trendul crescător se menţine, în schimb aici panta este mai puţin abruptă, de la 0,2% la doar 0,3%. Pentruaceastă situaţie există două explicaţii: prima o reprezintă creşterea ponderalădiferenţiată a ţiganilor, care în cadre mai largi s-a realizat, în realitate, prinreducerea mai drastică a dinamicii demografice a populaţiei majoritare, dar şi aaltor minoritari (germanii, maghiarii), fapt mai puţin caracteristic pentru populaţiadin depresiune; apoi, trebuie ţinut cont de faptul că zona noastră de interesreprezintă o periferie inclusiv la nivel provincial, astfel încât difuzia unor idei şi aunor comportamente sociale cu caracter de noutate, de modernitate se realizează într-un ritm mai lent şi cu o evidentă retardare faţă de centru. Astfel, şi propagareaetnicităţii ţigăneşti a avut de surmontat acest handicap suplimentar, chiar dacă lapenultimul recensământ apar consemnaţi statistic şi ţiganii din comuna Vânători(35 de persoane, în condiţiile în care comunitatea de aici avusese un caracteraproape invizibil, cu doar un reprezentant în 1977, la fel ca în 1930). Dar pentruDepresiunea Neamţului această decopertare oficializată este primul rezultat alexploziei postcomuniste a etnicităţii ţigăneşti.

În condiţiile în care bilanţul natural al populaţiei româneşti s-a acutizat, darşi ca urmare a amplorii pe care au căpătat-o migraţiile internaţionale în cazulmajoritarilor, anul 2002 aduce o accelerare a ritmului mediu de evoluţie al ţiganilor,afirmaţie valabilă, însă, doar în cazul depresiunii studiate (unde se trece de la25,1‰ la nu mai puţin de 134‰). La scări superioare această evoluţie nu seregăseşte, valorile fiind mai mici decât pentru intervalul anterior, cu precăderepentru întreaga ţară (de la 40,5‰ se ajunge la 27,3‰, responsabile fiind, în primulrând, migraţiile ţiganilor din Transilvania spre Europa Occidentală).

1930-1966 1966-1977 1977-1992 1992-2002

Rurali -75,1 147,5 13,2 393,3Urbani 69,3 214,1 26,1 134,4

Tab. 48 - O dinamică a clivajelor interne – ritmul mediu anual de evoluţie alţiganilor rurali şi a celor urbani din Depresiunea Neamţului (‰)

Că valul afirmării etnicităţii ţigăneşti, profilat încă din 1992, afectează (maitardiv) şi teritoriul Depresiunii Neamţului o demonstrează cu adevărat datelefurnizate de ultimul recensământ. Suprapunerea lui peste un fond favorabil, for mat(aşa cum am văzut) de funcţionalitatea rurală a cuplului heteroidentificare – autoidentificare, a dus la conturarea unor comunităţi de ţigani destul de bine

reprezentate atât la Târgu Neamţ (302 persoane), cât şi la Humuleşti (265persoane) sau la Vânători (213 persoane). Ca argument cifric pentru localizarea




207

prioritar rurală a renaşterii etnicităţii ţigăneşti aducem valorile remarcabile aleritmului de vizibilitate dintre anii 1992 şi 2002, cu 393,3‰ pentru mediul rural şi cu„doar” 134,4‰ pentru cel urban (tab. 48 şi fig. 96).

Această repersonalizare etnică este mult mai puternică în DepresiuneaNeamţului afirmaţie demonstrată şi de faptul că, dacă în 1992 aici se localiza doar

3,8% din populaţia ţigănească a judeţului, în 2002 s-a ajuns la 12,9% - un adevăratdecolaj care nu poate fi susţinut de nici un argument demografice (cum ar fi oexplozie endemică a bilanţului natural sau o imigraţie cu valori peste medie).

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

1930 1966 1977 1992 2002

%

Urban

Rural

Fig. 96 - Depresiunea Neamţului – distribuţia pe medii de locuire a ţiganilor

în anii censitari

Dar cum – de regulă - o refulare etnică nu poate fi completă decât dacăeste însoţită de un act similar în plan lingvistic, asupra acestui fenomen se potculege informaţii suplimentare prin analizarea structurii populaţiei după limbamaternă pentru ultimele două recensăminte (însă doar la nivel de unitateadministrativă, în conformitate cu datele statistice avute la dispoziţie). Şi la acestcapitol evoluţia este fulminantă – se pare că limba ţigănească s-a conservat bine, în ciuda faptului că are doar caracter colocvial – cel puţin aşa ne arată scripteleoficiale. Astfel, dacă în 1992 doar 4,8% din ţigani (0,01% din populaţia totală a

depresiunii) se declarau ca având drept limbă maternă ţigăneasca, saltul înregistratpeste un deceniu este absolut remarcabil, cu o creştere de peste doisprezecenouă ori, ajungându-se la 58,2% (respectiv 0,88% din populaţia totală). Ca şi încazul declarării etnicităţii, şi de această dată revirimentul este mai puternic înmediul rural, unde de la 5,7% dintre ţigani ce recunoşteau ţigăneasca drept limbămaternă în 1992, s-a trecut la 100% în 2002, toţi fiind locuitori ai comunei Vânători.Dar şi în cazul celor din Târgu Neamţ se observă aceeaşi traiectorie abruptă – dela nici un vorbitor de ţigănească, în decursul a zece ani s-a ajuns ca aceasta săreprezinte limba maternă pentru 42,5% dintre ţiganii de aici.

La nivelul judeţului Neamţ această creştere a fost ceva mai puţin

impresionantă datorită existenţei unei etnicităţi ţigăneşti mult mai bine conservate,cu reprezentanţi cantonaţi în special în oraşul Roman. Pentru întreg judeţul în anul




208

2002, ţigăneasca era considerată limbă maternă de 40,4% dintre ţigani, creştereafaţă de 1992 fiind de doar 7,3%.

Ceea ce pentru Depresiunea Neamţului părea a fi – din punct de vederestatistic – o asimilare ireversibilă, a fost în realitate doar o camuflare etnică, fie că afost vorba de o acţiune autoimpusă, fie că a fost impusă de autorităţi.

În mod inevitabil, masa majoritară a populaţiei exercită o anumită presiuneasupra minoritarilor legat de impunerea unor modele culturale considerate ca fiind juste şi avizate favorabil de societate. Minoritarii pot accepta sau nu aceastăimpunere difuză, nu neapărat voluntară şi conştientă; unii doresc aceastăasimilare, echivalentă unui mod de viaţă modern. Legat de aceste afirmaţiisurprinde oarecum absenţa ţiganilor din peisajul etnic al comunei Petricani,comunitate centrată pe satul Ţolici, unde formează majoritatea populaţiei(aproximativ două treimi, în aprecierea noastră). Doar ultimul recensământconsemnează prezenţa aici a unei singure persoane de această etnie. Evident, înscrierea etniei în scriptele oficiale se realizează pe propria răspundere, dar esteinteresant faptul că grupul din acest sat constituie obiectul celei mai vehementeheteroidentificări venită din partea majoritarilor la nivelul întregii depresiuni. Niciţiganii din Humuleşti şi nici cei din Drehuţa - după cum am văzut declaraţi ca atarela recensăminte - nu au o marcă atât de bine stabilită în profil local. Mai mult, pecând în celelalte comunităţi limba ţigănească este încă limba maternă a unei părţiimportante a grupului, în Ţolici nu există nici măcar un singur vorbitor de rromanes,din 1930 şi până în prezent. Cu toate că cifrele – şi într -o anumită măsură şirealitatea din teren48 – confirmă o asimilare avansată a locuitorilor de aici în masaromânească, ea nu se regăseşte ca atare în crezul colectiv. Probabil că relativaizolare teritorială, dar şi dimensiunea mai mare a comunităţii au făcut ca aceastăetichetă etnică să rămână atât de bine lipită; sau poate că respectiva etichetă se

datorează mai degrabă stării materiale a celor din Ţolici, mult timp etalon alsărăciei în plan local. Oricum ar fi, în acest caz autoidentificarea se opune păreriimajoritar ilor, asimilarea este dorită. De altfel, această asimilare se manifestă şi princopierea unor comportamente sociale şi demografice caracteristice majoritarilor(lucru demonstrat de analiza datelor statistice – cazul nupţialităţii, de exemplu),chiar dacă tendinţa de calchiere este încă subunitară în raport cu o altă serie decomportamente demografice tipice pentru această comunitate etnică (aşa cumsunt valorile mari ale natalităţii).

Este evident faptul că explozia etnicităţii ţigăneşti se află totuşi într -unstadiu incipient, astfel încât ea este greu de analizat din punct de vedere calitativ.

Însă lucrurile nu trebuie privite doar din perspectivă etno-culturală, cauzele realeale acestei decopertări fiind mult mai prozaice. N. Georgescu–Roetgen (1979)susţine faptul că scopul esenţial (declarat sau nedeclarat) al oricărui grup uman îlreprezintă accederea cât mai facilă la patrimoniul resurselor de entropie joasă;simplificând lucrurile, această expresie ştiinţifică şi oarecum ezoterică se poateechivala cu cea de resurse materiale. Acesta pare a fi nivelul de unde esteamorsată şi instrumentată recenta etnicitate ţigănească – ajutoarele materiale,finanţarea prin diferite programe cu ţintire precisă şi nu în ultimul rând o serie deavantaje social-materiale (cum ar fi subvenţionarea unui număr consistent de locuri în învăţământul superior) cântărind greu în această devenire. Astfel, este posibil ca

48 De exemplu, ţiganii din Ţolici nu practică cerşetoria, aşa cum o fac cei din Rădeni, sat situat ceva maila est (în comuna Păstrăveni), cele două comunităţi având origine şi istorie comună.




209

reanimarea etnicităţii să fie în acest caz o iluzie, motive mult mai concrete stând înspatele creşterii numerice a ţiganilor în ultimul deceniu. Dar, oricum ar fi, certrămâne faptul că, în prezent ţiganii devin o minoritate din ce în ce mai vizibilă dinpunct de vedere statistic.

Celelalte grupuri etnice (polonezii, grecii, cehii, armenii, ucrainenii, bulgarii,

sârbii) au avut doar prezenţe episodice, secundare, cu reprezentări numericeinsignifiante, fără să-şi pună amprenta în vreun fel asupra aspectelor legate deevoluţia structurală a populaţiei din Depresiunea Neamţului. Doar germanii , maiexact saşii, au avut un rol social - economic ceva mai proeminent, ei sosind aici, deregulă, în grupuri mici atunci când erau solicitaţi ca lucrători în domenii tehnice - înconstrucţii şi mai ales în domeniul instalaţiilor industriale (fig. 97). De altfel, legat deaceastă orientări profesionale localizarea lor a fost întotdeauna majoritar urbană,fără să fie exclusă nici prezenţa izolată, în diferite perioade, a câtorva indivizi înmediul rural.

0,1

0,3

0,030,005 0,009

0,020,006

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3

1 9 3 0

1 9 3 5

1 9 4 0

1 9 4 5

1 9 5 0

1 9 5 5

1 9 6 0

1 9 6 5

1 9 7 0

1 9 7 5

1 9 8 0

1 9 8 5

1 9 9 0

1 9 9 5

2 0 0 0

%

Fig. 97 - O etnie alogenă cu caracter rezidual – evoluţia ponderii germanilor

în populaţia totală

În trecut, din punct de vedere al rangului, germanii au constituit cel de-altreilea grup din peisajul etnic al Depresiunii Neamţului, situaţie ce s-a menţinut

până la recensământul din 1966 (exclusiv), chiar dacă ponderea lor în populaţiatotală (sau talia altfel spus) a fost în mod consecvent modestă: 0,1% în 1930,0,03% în 1948. În conformitate cu datele valabile pentru Târgu Neamţ, germanii aurealizat un salt semnificativ între 1930 şi 1939, de la 39 la 142 persoane, creşte reafiind explicată de adăugarea de noi reprezentanţi sosiţi de peste munţi lasolicitarea autorităţilor, în vederea reamenajării staţiunii Băile Oglinzi. În sfârşit,după 1966 prezenţa germană din depresiune a mai fost constituită doar dintr -unnumăr absolut simbolic de reprezentanţi – 2 în 1966, 4 în 1977, 12 în 1992 şi 3 în2002 – urmaşi ai celor stabiliţi mai demult aici sau nou veniţi prin jocul întâmplării.

Destul de interesantă este şi evoluţia altui grup etnic, şi el minoritar chiar şi

între minorităţile din depresiune – maghiarii (fig. 98). Prezenţa lor la cote reduseeste semnalată aici în mod constant; dacă numeric maghiarii au reuşit să




210

depăşească după 1966 etnicii germani din depresiune, din punct de vedere social – economic ponderea lor a fost mult mai discretă. Însă nota distinctă în acest cazulacestei comunităţi este dată de o repartiţie teritorială foarte consecvent respectată,cel puţin până în perioada în care autorităţile statale comuniste s-au implicat (prinsistemul de repartiţii) în rearanjarea minorităţilor. Concret, această distribuţie

interbelică a conturat doi poli, cei drept dezechilibraţi din punct de vederedimensional – Târgu Neamţ şi comuna Vânători (în Vânători – sat şi la MănăstireaNeamţ), balanţa înclinându-se întotdeauna spre oraş. Ca şi în cazul altor minorităţişi pentru maghiari se observă o reducere drastică în perioada imediat următoareultimei conflagraţii mondiale, urmată de o revigorare în perioada comunismuluitriumfant, cu un punct culminant consemnat de recensământul din 1977. Tot acum,factori artificiali, de sorginte centrală, duc la o anumită diseminare teritorială în planlocal a acestei firave comunităţi, până în 2002 etnici maghiari apărând meteoric şi în Filioara, Bălţăteşti, Grumăzeşti sau Boiştea. La fel ca şi germanii, maghiariicapătă pe eşichierul etnic al Depresiunii Neamţului statutul unor pioni răsfiraţi.

0,07

0,02

0,003

0,03

0,05

0,04

0,03

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

0,06

0,07

0,08

1 9 3 0

1 9 3 5

1 9 4 0

1 9 4 5

1 9 5 0

1 9 5 5

1 9 6 0

1 9 6 5

1 9 7 0

1 9 7 5

1 9 8 0

1 9 8 5

1 9 9 0

1 9 9 5

2 0 0 0

%

Fig. 98 - Minoritari între minoritari – evoluţia ponderală a maghiarilor din


Dar schimbările sociale şi economice din România au dus la o declararestrategică a etniei nu numai în cazul ţiganilor. Ultimul recensământ consemneazăprezenţa în depresiune a trei persoane de origine italiană, dar nu este vorba depeninsulari stabiliţi aici recent pentru afaceri, ci de o familie localnică veche ce areo astfel de ascendenţă. Interesant este faptul că aceştia au declarat ca limbămaternă italiana, pe care în realitate au învăţat-o recent, respectivii muncind încapitala Italiei de la sfârşitul anilor '90.




211

Structura etnică mai poate fi analizată şi la un mod integrat, prin calculareaunui indice de diversificare (de eterogenitate) care să ţină cont şi de fragmentareaetnică a unei populaţii (tab. 49)49. Utilitatea acestui demers este dată de faptul că,prin introducerea în ecuaţie a numărului de etnii componente se obţine o imaginemai clară privind mozaicarea etnică, o evidenţiere mai pregnantă a situaţiilor de

simplificare sau – dimpotrivă – de complicare a acestui tip de peisaj uman-geografic. Mai mult, ordonarea ce rezultă în urma aplicării acestei formule permitedepartajarea unor categorii tipologice, după cum urmează: - tipul I (omogenitate perpetuă) – caz identificat şi anterior fie pentru o serie de

sate periferice (Blebea, Valea Arini, Valea Seacă, Lunca), fie atunci cândaşezarea este de vârstă recentă (Humuleştii Noi), fie când unitatea de grupeste sporită, formând un cadru mai puţin permisiv intrziunilor alogene (sateledin comuna Grumăzeşti);

- tipul II (cvaziomogenitate) – aici se încadrează cu precădere sate din categoriamijlocie în ceea ce priveşte dimensiunea demografică, dar şi cu o atractivitate

generală de factură medie (Petricani, Târpeşti, Nemţişor, Săcăluşeşti, Boiştea). Însă, cu atribut de subtip de tranziţie spre categoria următoare, aici suntcuprinse şi unele localităţi care nu se situează în nici un caz în această „zonăgri” dintre periferie şi centru – Agapia, Văratec şi Filioara – având un caractermai dinamic, mai atractiv, bazat în mare parte pe imaginea de marcăimprimată de aşezămintele monastice din apropiere. Pentru toate acesteaşezări etniile alogene sunt consemnate doar la unul sau două dintre celeşapte recensăminte luate în calcul;

- tipul III (omogenitate oscilantă, în „dinţi de fierăstrău”) – cuprinde localităţileBălţăteşti, Ghindăoani şi Mănăstirea Neamţ, unde omogenitatea etnică este înlocuită în mod frecvent de o foarte slabă eterogenitate. Aceste iviri alogene

sporadice nu au avut întotdeauna un caracter pur incidental, ele fiind de multeori rezultatul unor decizii mai degrabă economice, dictate de deficitul depersonal calificat în unele domenii tehnice;

- tipul IV (omogenitate consecvent destructurată) – întâlnit în două dintresituaţiile analizate – Vânători şi Humuleşti – este legat în mod direct deoscilaţiile gradului de vizibilitate a populaţiei ţigăneşti;

- tipul V (eterogenitate puternic diluată) – unde se încadrează doar oraşul TârguNeamţ, care, fără se atingă vreodată stadiul de omogenitate, marchează valoripostbelice ale indicelui de diversificare mult mai mici faţă de cele anterioare. Această evoluţie sincopată nu exclude, însă, revirimente ale eterogenităţii, aşa

cum este cel consemnat de ultimul recensământ, indus de reafirmareaetnicităţii ţigăneşti. Dintr -un alt punct de vedere se observă că valorile urbaneale acestui indice influenţează foarte mult alura generală a DepresiuniiNeamţului – fapt normal dacă ţinem cont de eşalonul important din populaţiatotală ce revine oraşului, dar şi cantonarea preferenţial urbană a unor etnii.

49 Acest indice a fost obţinut prin înmulţirea numărului total al etniilor cu ponderea medie a etniiloralogene. Valoarea 0 (zero) indică omogenitatea etnică.




212

Fig. 99




213

Fig. 100




214

Fig. 101




215

Fig. 102




216

Fig. 103




217

Fig. 104




218

Fig. 105




219

III.3.7. STRUCTURA CONFESIONALĂ A POPULAŢIEI

Chiar dacă la nivel european traversăm - cu certitudine - o perioadă desecularizare (sau de „defermecare”, cum o numea sociologul german Max Weber),

particularităţile confesionale continuă să deţină o importanţă majoră în studiuluman-geografic al populaţiei, măcar şi datorită faptului că identificarea lor ne ajutăsă explicăm o serie de comportamente şi atitudini sociale manifeste pe multipleplanuri.

Articulată prin numeroase sinapse la structura etnică (fără casuprapunerea să fie perfectă) şi de multe ori cu un caracter statistic la fel de volatilşi de cameleonic, structura confesională se remarcă printr -o multiplicare aproblemelor, a dificultăţilor cu caracter obiectiv, determinate în primul rând defaptul că informaţiile cifrice lipsesc pentru o perioadă de timp destul de lungă.Intervalul 1930 –1992 are în acest caz statutul unui adevărat vacuum informaţ ional,

al unei „cutii negre” pentru care nu putem caracteriza şi cuantifica decât intrările şiieşirile. Dar de această dată dezinteresul nu a fost doar aparent - menit sămascheze o serie de trăsături reale dar mai puţin convenabile puterii, aşa cum s -a î ntâmplat cu structura etnică - ci efectiv, dictat de orientarea ideologică ateist-comunistă pentru care religia (incluzând aici şi particularităţile sale compozite)prezenta importanţă doar ca element social retrograd, neconcordant cu „omul detip nou” şi drept urmare demn de combătut. Aplicarea consecventă a respectiveiideologii politice şi pe plan social face ca imaginea acestui tip structural să sepoată creiona doar pe baza datelor furnizate de recensămintele populaţieiefectuate în anii 1930, 1992 şi 2002.

91,27

0,03 0,23 0,01 0,02 0,00 0,02 0,018,41

0

20

40

60

80

100

o r t o d o c ş i

g r e c o -

c a

t o l i c i

r o m a n o -

c a

t o l i c i

r e f o r m a ţ i

c a

l v i n i

e v a n g

h e

l i c i

l u t e r a n

i

u n

i t a r i e n

i

a d v e n t i ş t i

b a p t i ş t i

m o z a

i c i

%

Fig. 106 - Depresiunea Neamţului – structura confesională a populaţiei (1930)

În primul rând trebuie remarcat faptul că Depresiunea Neamţului s-acaracterizat întotdeauna printr-o netă dominanţă ortodoxă, religie îmbrăţişată de91,3% dintre locuitori în 1930, pentru ca, la nivelul anului 1992 această pondere să

crească, ajungând la 97,4%. Uşoara scădere marcată de ultimul recensământ, dedoar 0,5% faţă de nivelul anterior (până la 96,9%) nu ştirbeşte cu nimic afirmaţia




220

de mai sus, acest areal putând fi considerat un adevărat bastion al ortodoxismului,beneficiind de o astfel de recunoaştere inclusiv în plan naţional (fig. 106, fig. 107,fig. 108).

97,39

0,18 0,02 0,08 0,02 0,43 0,07 0,41 0,002 0,08 1,31 0,01 0,0060

20

40

60

80

100

o r t o d o c ş i

r o m a n o - c

a t o l i c i

g r e c o - c

a t o l i c i

c r e ş t i n i d e r i t v e c h i

b

a p t i ş t i

p e n t i c o s

t a l i

a d v e n t i ş t i

c r e ş t i n i d u p ă

E v a n g h e l i e

a r m e n

i

m

o z a

i c i

o r t o d o c ş i d e s t i l v e c h i

a l t e

r e l i g i i

f ă r ă

r e l i g i e

%

Fig. 107 - Depresiunea Neamţului – structura confesională a populaţiei (1992)

96,94

0,14 0,01 0,3 0,01 0,02 0,05 0,9 0,11 0,4 0,02 0,01 1,1 0,02 0,02

0

20

40

60

80

100

o r

t o d o c ş i

r o m a n o - c a t o l i c i

g r e c o - c a t o l i c i

c r e ş t i n i d e r i t v e c h i

r e f o r m a ţ i

e v a

n g h e l i c i

b a p t i ş t i

p e n t i c o s t a l i

a d

v e n t i ş t i

c r e ş t i n i d u p ă E v a

n g h e l i e

m o z a i c i

m u s u l m a n i

a l ţ i i

f ă r ă r e l i g i e

n e d

e c l a r a ţ i

%

Fig. 108 - Depr esiunea Neamţului – structura confesională a populaţiei (2002)

Dar creşterea procentuală a ortodoxismului înregistrată în interval de şasedecenii (între 1930 şi 1992) nu se datorează unei atrageri sporite de aderenţi cireducerii drastice înregistrate de unele comunităţi confesionale, altădată importantedin punct de vedere numeric (cazul binecunoscut al mozaicilor care deţineau




221

8,46% în 1930 şi doar 0,08% în 1992). Departe de a fi singulară, schema generalăa acestui tip evolutiv se regăseşte cu consecvenţă indiferent de scara focalizare aanalizei – naţională, provincială ori judeţeană. Astfel, creşterile marcate într -oprimă (şi lungă) etapă au fost cu atât mai semnificative cu cât reducerile numericeale altor culte au fost mai ample, panta corespunzătoare întregii ţări având –

previzibil – traseul cel mai abrupt. Faptul că următoarele două cadre – celprovincial şi cel judeţean – se sustrag de la această regulă şi îşi revendică înacelaşi interval o ascensiune mai lină demonstrează puternica influenţă pe care auavut-o celelalte provincii asupra alurii naţionale a acestei structuri. PentruDepresiunea Neamţului, însă, panta marchează o creştere peste valorileintermediare, evidenţiindu-se astfel foarte clar ponderea peste medie pe care auavut-o aici alte credinţe religioase.

1930 1992 2002

România 69,95 86,81 86,79Moldova 88,17 92,06 91,38

Judeţul Neamţ 83,40 86,84 86,62

Depresiunea Neamţului 91,27 97,39 96,94a.

1930 1992 2002

România 69,95 86,96 86,79

Moldova 88,17 92,55 91,38

Judeţul Neamţ 83,40 88,12 86,62

Depresiunea Neamţului 91,27 98,70 96,94b.

Tab. 49 - O realitate bidimensională – dinamica ponderii populaţieiortodoxe:

a. fără includerea credincioşilor de stil vechi pentru anul 1992 şib. cu includerea acestora

Al doilea segment temporal prezintă cu totul alte caractere, mai puţinspectaculoase, datorită intervalului mai mic de timp scurs între borne, dar tot la felde interesante. De această dată ponderea ortodocşilor scade la toate nivelurile cutoate că, la recensământul din 2002 ortodocşii de stil vechi nu au mai constituit ocategorie distinctă, ci au fost incluşi (din punct de vedere tehnic) la ortodoxismul„clasic”.

Referitor la această lacună metodologică trebuie spus faptul că, dacăimportanţa ei în plan naţional este minimă, dar pe măsură ce analiza sefocalizează pe cadre estice diferenţele devin din ce în ce mai semnificative, chiardacă, în valori relative ele nu sunt spectaculoase (tab. 49). Astfel, scăderea de0,45% înregistrată de ortodoxism în dreptul Depresiunii Neamţului în 2002 esteargumentată şi de faptul că acest areal se încadrează în fieful ortodocşilor de stil




222

vechi (1,31% din populaţia totală în 1992), prin apropierea faţă de Mitropolia de laSlătioara şi prin existenţa aici a unor aşezăminte monastice recunoscute, cum esteSchitul Brădăţel, la sud de satul Grumăzeşti.

Revenind la fondul problemei, reculul populaţiei ortodoxe între ultimeleacţiuni censitare este evident. Diferenţieri apar doar în ceea ce priveşte

dimensiunea pierderilor – insesizabilă la nivelul României (un minus de doar0,02%) dar mult mai ample la scară provincială, de până la 0,68%. Această ultimăcifră, coroborată cu cele similare valabile pentru judeţul Neamţ (0,22%) şi pentruDepresiunea Neamţului (0,45%), ilustrează o erodare suplimentară a ortodoxieimoldoveneşti, fenomen ce pare să iradieze dinspre nord-vest, dinspre judeţulSuceava, în condiţiile în care arealele sudice şi estice ale Moldovei manifestă laacest capitol o anduranţă crescută, devenită tradiţională. Intensitatea peste media judeţeană remarcată în cazul depresiunii se poate explica şi prin situarea ei înimediata apropiere a acestui epicentru local de fragmentare confesională pe bazeneoprotestante.

1992 2002

România 55.592 89.196

Moldova 5.445 22.712

Judeţul Neamţ 217 6.342

Depresiunea Neamţului 6 562Tab. 50 - „Altă religie” – o categorie glisantă

Însă ar fi eronat să considerăm că ortodocşii de stil vechi au fost înscrişi/s-au înscris în totalitate în fişele ultimului recensământ la rubrica „ortodocşi ”. Acest

amendament se bazează pe valorile foarte mari pe care le înregistrează categoria„altă religie” în 2002, cel mai probabil fiind ca expandarea ei faţă de 1992 (de la 6la 562 persoane) să fie provocată tocmai de adăugările celor de stil vechi (tab. 50).Chiar dacă centrul de decizie care a stabilit principiile şi a ghidat derularea ultimuluirecensământ a considerat congruenţa dogmatică şi rituală ca fiind elementehotărâtoare pentru cumularea celor două categorii, s-a trecut cu vederea faptul căexistă o identitate de grup bine fundamentată, care nu poate fi însumată. Aceastălogică strict aritmetică ce consideră oamenii doar nişte cifre (care pot fi adunate,scăzute sau raportate în mod satisfăcător utilizându-se reguli matematice) îşidovedeşte limitele şi reprezintă o eroare ştiinţifico-metodologică majoră. Problemanu ar fi fost încă foarte gravă dacă toţi credincioşii de stil vechi s-ar fi inclus lacategoria „altă religie”; în această situaţie ipotetică ar fi fost posibil să se opereze oserie de estimări apropiate de realitate. O parte dintre ei – greu de apreciat capondere – s-au declarat a fi ortodocşi, astfel încât lucrurile se complică foarte mult.

Plecând de la aceste constatări este evident faptul că ar fi foarte utilă oaducere la acelaşi numitor , care să înlăture măcar în parte minusurile evidenţiate. În acest sens, se poate aplica o ajustare a datelor oficiale dacă se acceptă faptulcă raportul ponderal dintre populaţia de stil vechi şi cea ortodoxă consemnat larecensământul din 1992 este foarte apropiat celui din anul 1930 şi mai ales celuidin 2002. Este foarte probabil ca evoluţia demografică a celor două ramuriortodoxe să fi fost în acest interval de timp cvaziidentică - reajustarea dimensiunii

medii a familiei, creşterea vârstei medii de încheiere a căsătoriei sau migraţiile




223

pentru muncă în străinătate afectând în măsură similară cele două grupuri; totcomparabilă este şi importanţa redusă a prozelitismului (tab. 51).

Localităţilecu populaţie

ortodoxă destil vechi ort odocşi1930 ortodocşi1992 ortodocşi2002

ortodocşide stil

vechi 1930(estimare)

ortodocşi destil vechi

1992(recensământ)

ortodocşide stil

vechi 2002(estimare)

Tg. Neamţ 4.251 17.160 15.194 45 138 120Humuleşti 1.993 3.407 3.596 17 28 29Săcăluşeşti 591 613 631 7 7 7Grumăzeşti 2.161 2.727 2.705 116 146 145Petricani 883 1.600 1.758 3 6 7Vânători 2.529 4.650 5.032 170 312 336Lunca 683 1.179 1.276 8 14 15MănăstireaNeamţ 362 617 614 22 37 37Depresiunea

Neamţului 13.453 31.953 30.806 388 688 696

Tab. 51 – Depresiunea Neamţului – Estimarea numărului ortodocşilor destil vechi pentru anii recenzali 1930 şi 2002

Chiar dacă este vorba de estimări, se pot identifica unele trăsături evolutiveconfirmate de cercetările de teren şi – de altfel – de o logică mai generală. DuetulVânători – Grumăzeşti domină destul de autoritar la acest capitol, rolulaşezămintelor monastice din apropiere (populaţia Schitului Brădăţel a fost inclusăla satul Grumăzeşti) şi conservatorismul rural motivând această poziţionarefruntaşă. Dacă pentru celelalte localităţi cifrele absolute nu sunt însemnate,creşterea numerică (pentru intervalul 1992 – 2002) este mult mai consistentă în

cazul Târgului Neamţ fiind de fapt un efect secundar al bilanţului migratoriu pozitivdin perioada de maxim a industrializării, când oraşul a atras populaţie din exteriorularealului subcarpatic, din Răuceşti, Brusturi-Drăgăneşti şi Boroaia, unde aceastănuanţă ortodoxă este în mod tradiţional bine reprezentată. Dar spre deosebire deprincipalul centru de stil vechi din depresiune (Vânători) care a reuşit în ultimuldeceniu să-şi lărgească eşaloanele de aderenţi (probabil datorită unei natalităţipeste medie), pentru Târgu Neamţ acest segment confesional înregistrează undeclin, rolul cel mai important în acest proces jucându-l rearanjarea teritorialărecentă a populaţiei în tandem cu migraţiile internaţionale.

Dar evoluţia unui anumit segment confesional poate fi studiată şi prinprisma ritmului mediu anual de evoluţie, mai ales dacă demersul pe care îl

propunem este însoţit de o comparaţie cu indicatorul similar caracteristic populaţieitotale. Utilizând o astfel de tehnică se poate reliefa, într -un mod ceva mai aparte,rolul şi aportul diferitelor grupuri religioase în ceea ce priveşte dinamica populaţiei,dar afirmaţia trebuie să ţină seama - pe lângă factorii clasici ce determină acestritm - şi de faptul că între diferitele culte au loc uneori adevărate migraţii, soldate cupierderi sau câştigări de aderenţi de o parte şi de alta.

Pentru populaţia de religie ortodoxă (exclusiv cei de stil vechi) aplicareaacestei proceduri de analiză pentru intervalul 1930 - 1992 ilustrează în mod foarteevident prezenţa unui aport suplimentar la constituirea cifrei totale, fapt vizibil maiales în plan naţional unde se remarcă cea mai mare diferenţiere a valorilor – de

75‰ pentru populaţia întregii ţări, dar de 11‰ dacă luăm în calcul doar ortodocşii(tab. 52). Departe de a fi surprinzătoare, această supracontribuţie reprezintă




224

efectul cumulat al diminuării cantitative a altor culte (soldată cu creştereaprocentuală a ortodocşilor) dar şi a unei natalităţi superioare în comparaţie cuaderenţii altor religii, aici incluzându-se în principal romano-catolicii şi reformaţii dinvestul şi sud-vestul României. Că regiunile vestice sunt cele ce dictează prioritaraceastă realitate este dovedit şi de diferenţierile mult mai reduse care se regăsesc

între aceste două faţete la nivelul Moldovei şi al judeţului Neamţ – în ambele cazuriortodocşii „plusând” aproape nesemnificativ, cu mai puţin de 1‰ (mai exact cu0,7‰ respectiv 0,6‰). În schimb, pentru Depresiunea Neamţului ecartul este cevamai mare (de 0,1%) şi poate fi explicat nu neapărat printr -o natalitate peste medie,ci prin ponderea mai mare pe care a avut-o aici comunitatea mozaică – 8,3% dintotalul populaţiei, comparativ cu 6,7% pentru Moldova şi 5,9% pentru întreg judeţul.

1930-1992 1992-2002

România 7,5 -5,1

Moldova 11,0 -2,2

Judeţul Neamţ 8,6 -4,2Depresiunea Neamţului 9,1 -1,5

a.

1930-1992 1992-2002

România 11,0 -5,1

Moldova 11,7 -3,0

Judeţul Neamţ 9,2 -4,4

Depresiunea Neamţului 10,2 -2,0b.

Tab. 52 – O privire paralelă între ritmul mediu anual de evoluţieal populaţiei totale (a) şi cel al populaţiei ortodoxe (b)

Urmărind acelaşi tip de relaţie pentru intervalul cuprins între anii 1992 şi2002 atrage atenţia în primul rând suprapunerea perfectă a celor două ritmuri lanivel naţional, pe fond negativ (-5,1‰), reflex al adoptării unui modernismdemografic la scară mare (combinat însă, într -o anumită proporţie şi cu pierderilesuferite de ortodoxie în detrimentul neo-protestantismului). Dar caracteristiciledevin cu totul altele atunci când analiza se focalizează pe cadre mai mici; pentruacest ultim deceniu ritmurile evolutive ale ortodocşilor se îndepărtează în sens

descrescător de cele generale, fenomen cu atât mai vizibil (mai amplu) cu câtcercetarea se derulează mai în amănunt, cu un maxim revendicat de Moldova ( -2,2‰ ritmul total şi -3‰ cel ortodox). Depresiunea Neamţului îşi conservăcaracterul de medie, dobândit anterior, cu o situare intermediară, între valorileprovinciale şi cele judeţene (având un „deficit ortodox” de -0,5‰).

Însă calcularea diferenţiată a ritmurilor medii anuale de evoluţie poate fioperată şi pentru ortodocşii de stil vechi, aşa cum au fost estimaţi anterior (tab. 53).Din acest punct de vedere apare cu claritate aportul adus de acest eşalon laconstituirea mediei, cu precădere atunci când privim situaţia în ansambluldepresiunii. Astfel, dacă valorile generale a le intervalului 1930 – 1992 au fost uşorinfluenţate în sens pozitiv şi de valorile particulare ale celor de stil vechi (9,3‰ faţăde ritmul total, de 9,0‰), următoarea perioadă prezintă caractere fundamentalschimbate. Pe fondul unui regres mediu anual de -1,5‰ pentru populaţia totală şi




225

de -2,0‰ pentru ortodocşi, credincioşii de stil vechi au o cu totul altă dinamică, încare elementul de referinţă este reprezentat de valoarea pozitivă (1,2‰). La scaraunităţilor elementare aceşti indici au mai degrabă valoare ilustrativă, urmare afaptului că uneori mediile sunt rezultatul evoluţiei unor comunităţi reduse din punctde vedere numeric, în care chiar şi atunci când apar perturbări foarte mici în valori

absolute, reflectarea în valori relative este mult mai mare.

1930-1992 1992-2002

Târgu Neamţ 18,2 -13,9

Humuleşti 8,1 3,5

Săcăluşeşti 0 0

Grumăzeşti 3,7 -0,7

Petricani 11,2 15,5

Vânători 9,8 7,4

Lunca 9,1 6,9Mănăstirea Neamţ 8,4 0


Tab. 53 – Depresiunea Neamţului - Ritmul mediu anual de evoluţie (estimat) alortodocşilor de stil vechi (‰)

La o analiză mai detaliată putem privi contribuţia particulară a ortodocşilorinclusiv la nivel de localitate, dar nu comparativ (brut), ci prin scăderea valoriicorespunzătoare populaţiei totale (net). Astfel, acolo unde (şi când) valorile suntpozitive, populaţia ortodoxă marchează o supracontribuţie la constituirea ritmului

mediu anual, iar atunci când devin negative avem de-a face, evident, cu ocontribuţie deficitară sau, altfel spus, cu o evaziune a contribuabililor (tab. 54).Când diferenţa este zero populaţia localităţii este în întregime ortodoxă sau situaţiaaltor confesiuni între cele două momente este stagnantă. Este însă obligatoriu caacest demers să ţină cont de valorile cifrice corijate ale populaţiei ortodoxe (din1930 şi 2002) prin eliminarea din ecuaţie a ortodocşilor de stil vechi; nerespectareaacestei condiţii ar putea provoca miraje importante, inclusiv în ceea ce priveştesensul evoluţiei (imagini în oglindă), în condiţiile în care este de aşteptat caechilibrul să fie destul de fragil. Avantajul acestui tip de perspectivă este dat defaptul că ea poate individualiza cu o acurateţe sporită situaţiile de regres sau deprogres ale populaţiei confesional - majoritare prin raportarea la un nivel de bazălocal.

În primul rând trebuie remarcat procesul de repliere a populaţiei ortodoxiedin Depresiunea Neamţului se desfăşoară cu o dinamică destul de accelerată(rata anuală a fost de 3,8‰ între 1930 şi 1992 şi de -0,9‰ î n perioada 1992-2002)şi cu o certă extindere teritorială. Deficitul de contribuţie la totalul ritmului mediuanual de evoluţie al populaţiei, regăsit pentru primul interval temporal în 30,4% dincazuri devine valabil ulterior pentru 54,2% dintre localităţ i, astfel încât se poatevorbi, de fapt, de o eroziune areolară a acestei confesiuni, cu efecte aproapeinsesizabile în profunzime, dar mult mai vizibil în suprafaţă50. Această constatare

50 Tot un argument al acestei eroziuni îl reprezintă faptul că numărul satelor pur ortodoxe a scăzut de la16 în 1930 la 3 în 1992, cu o stagnare la această ultimă cotă şi în 2002.




226

nu exclude însă apariţia unor forme mai spectaculoase, a unor „ravene”, acolounde panta este mai accelerată şi substratul este friabil (altfel spus, unde existăfalii şi frustrări, ambele de natură etnică şi socială). În acest sens, exemplul cel maielocvent este dat de satul Ţolici, pur ortodox la 1930, dar cu o destructurareremarcabilă mai ales după 1992 (-17,6‰), atât prin remanieri, cât şi datorită unei

natalităţi peste medie a celor de altă religie. Lipsa datelor statistice nu ne îngăduiesă delimităm în timp momentul ruptur ii, dar cercetările de teren ne arată că aic ineo-protestantismul s-a făcut simţită prezenţa abia după 1970 (printr-un „tir încrucişat”, cu misionari veniţi dinspre Transilvania, din părţile Sucevei, dar şi demai aproape, din Bodeşti).

LocalitateaRitmul mediu anual deevoluţie al populaţiei

ortodoxe

Diferenţa dintre ritmulmediu anual de evoluţie alpopulaţiei ortodoxe şi cel

al populaţiei totale

1930-1992 1992-2002 1930-1992 1992-2002

Târgu Neamţ 22,9 -12,1 7,6 -0,3

Blebea 3,2 -8,8 0 -1,2

Humuleşti 8,8 5,4 0 -0,6

Humuleştii Noi - 4,2 - -0,2

Agapia 5,5 4,0 0 -0,4

Filioara 6,2 2,5 -0,1 -0,4

Săcăluşeşti 0,8 2,9 -0,1 -0,9

Văratec -1,3 5,2 0 -0,4

Bălţăteşti 1,0 39,3 0 0,4

Ghindăoani 1,6 -10,4 0 0,2

Valea Arini 14,7 -69,5 0 0,1

Valea Seacă 5,9 6,3 0 0

Grumăzeşti 4,7 -0,8 0 0,1

Curechiştea 9,8 -6,8 0 -1,4

Netezi 4,5 14,7 0 0

Topoliţa 6,1 2,0 0 0,1

Petricani 9,7 9,1 -0,2 1,2

Boiştea 4,0 0,4 -0,6 -0,4

Târpeşti 3,3 3,0 0 0Ţolici 11,4 9,7 -4,1 -17,6

Vânatori 11,0 5,0 0,1 -1,5

Lunca 9,0 6,7 -0,1 0,3

Mănăstirea Neamţ 9,7 -6,7 0,5 -0,2

Nemţişor 7,3 0,2 -0,2 0DepresiuneaNeamţului 10,4 -2,0 3,8 -0,9

Tab. 54 – Depresiunea Neamţului - Contribuţia populaţiei ortodoxe la constituirea ritmului mediu anual de evoluţie al populaţiei totale (1930 – 2002)




227

Cu caracteristici destul de asemănătoare se identifică şi Vânătorii, însă aicieroziunea debutează mai tardiv (dar la un mod accelerat), abia în perioadapostcomunistă; la fel Humuleştii, aşezare rurală mai atipică, mai heteroclită încomparaţie cu celelalte sate din depresiune. De notat este şi faptul că pentruaceste două localităţi bilanţul general al populaţiei a avut în ultimul deceniu valori

pozitive.O anumită fragilitate a ortodoxiei, consecvent regăsită în cei 72 de ani este

valabilă şi pentru unele aşezări rurale de mărime mijlocie care au în prezentponderi peste medie în ceea ce priveşte populaţia vârstnică. Aici rolul factoruluiexogen este jucat fie de creştinii de rit vechi (Săcăluşeşti), fie de neoprotestantism(Filioara, Boiştea). Ţinând cont de caracteristicile structurale ale populaţiei dinaceste sate, pare foarte probabil ca prozelitismul noilor culte să fi avut succes maiales asupra tinerilor şi a adulţilor.

Dar această tendinţă erozivă are (la fel ca în natură) şi un reversacumulativ - ce-i drept mult mai rar întâlnit – care acţionează pe fondul unei

anumite transgresiuni a tradiţionalismului. Astfel poate fi explicată şi înţeleasăsituaţia satului Petricani, unde încercările timide de aplicare ale unor grefe de neo-protestantism s-au soldat cu un eşec clar. Este adevărat, dimensiunea implantuluinu a fost foarte mare – 19 creştini după Evanghelie în 1992 care dispar în 2002 – însă chiar şi aşa acest proces merită o menţiune expresă. Un caz asemănător sesemnalează şi pentru Lunca, progresul ritmului ortodox realizându-se tot îndetrimentul creştinilor după Evanghelie.

Aşa cum am mai precizat, există şi situaţii în care diferenţa dintre celedouă ritmuri luate în calcul este nulă, fapt ce indică o totalitate ortodoxă sau ostagnare numerică a populaţiei de altă confesiune. Pe parcursul celor şaptedecenii doar în cel mai mic sat din depresiune – Netezi – ortodoxismul a fost unica

religie, celelalte două cazuri în care diferenţa calculată este zero în modconsecvent – Târpeşti şi Valea Seacă – având un număr infim şi constant de alţicredincioşi.

Un alt tip evolutiv este cel care grupează localităţile ce erau până în 1992pur ortodoxe, pentru ca apoi, pe fondul unei eterogenizări incipiente a structuriiconfesionale, valoarea corespunzătoare populaţiei ortodoxe să gliseze uşor de oparte sau de alta a cifrei zero. În acest sens, se observă că situaţiile în care ritmulmediu al populaţiei ortodoxe scade după 1992 sub zero sunt generate depătrunderea recentă şi deocamdată la un nivel minor a unor culte neoprotestante -la Curechiştea (creştini după Evanghelie), Agapia şi Văratec (incluşi la categoria

„alte religii”) sau a creştinilor de rit vechi (Blebea). La celălalt pol, cu evoluţiiortodoxe pozitive în al doilea interval de timp se află singurele sate din depresiunecare au revenit în 2002 la o structură pur ortodoxă – Bălţăteşti şi Valea Arini51. Osuprapunere perfectă a celor două ritmuri este valabilă acum şi pentru Nemţişor,dar aici congruenţa se realizează pe fondul stagnării numerice a neo-protestanţilor. În fine, pentru Târgu Neamţ explicaţiile schimbării de sens se regăsesc înemigraţiile populaţiei mozaice şi în eterogenirazea structurală identificată şi încelelalte cazuri.

51

Valorile foarte mari ale ritmului mediu anual de evoluţie al ortodocşilor din Bălţăteşti şi Valea Arini(regăsite în tabel) se datorează reconsiderărilor administrative privind limita dintre aceste două sate juxtapuse.




228

Romano-catolicii – nu au deţinut niciodată în Depresiunea Neamţuluiponderi care să se apropie măcar de 1%, dar cu toate acestea în 1930 ocupaulocul al treilea în cadrul structurii confesionale; în condiţiile în care cele maigeneroase eşaloane erau revendicate atunci de ortodocşi şi de mozaici iar neo -protestantismul nu exista decât la un mod simbolic, un total de 0,2% din populaţie

permitea o astfel de clasare (un exemplu de caz în care talia şi rangul sunt îndezechilibru). Dacă mai bine de şase decenii romano-catolicii au reuşit să-şiconserve acest procent (au avut un ritm anual de evoluţie foarte asemănător cu celal ortodocşilor), în 2002 valoarea lor relativă scade ajungând la 0,14%, efect alschimbărilor postcomuniste (tab. 55). Această tendinţă descrescătoare pentruultimii zece ani se regăseşte şi în cadre naţionale şi provinciale, dar la nivelul judeţului Neamţ se constată o uşoară creştere, însă doar în valori relative ceea cedenotă faptul că bilanţul natural al catolicilor din zona oraşului Roman este încontinuare superior celui al populaţiei totale.

1930 1992 2002România 8,2 5,1 4,7

Moldova 4,5 5,3 5,2

Judeţul Neamţ 10,7 10,8 10,9

Depresiunea Neamţului 0,23 0,2 0,14Tab. 55 - Dinamica ponderii populaţiei romano-catolice

1930-1992 1992-2002

România -0,2 -12,3

Moldova 13,5 -3,6


Depresiunea Neamţului 5,5 -23,6Tab. 56 - Ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei romano-catolice (‰)

Pentru Depresiunea Neamţului este interesant faptul că, dacă în perioadainterbelică repartiţia teritorială a acestui cult creştin era legată în cvazitotalitate de cea a etnicilor maghiari, germani, cehi şi polonezi, ulterior, o dată cu dispariţia sau – după caz – cu reducerea numerică semnificativă a acestor alogeni, pondereaprincipală revine din ce în ce mai mult românilor. Evident, acest lucru nu esteconsemnat ca atare în statisticile oficiale, dar el poate fi dedus din context.

La o privire de ansamblu, atât evoluţia ponderală, cât şi cea a ritmuluimediu anual indică o scădere drastică a catolicismului din depresiune, aproapedublă comparativ cu cea naţională şi de aproximativ opt ori mai mare decât cea judeţeană, observându-se faptul că, exceptând valorile caracteristice întregii ţări,aceste reduceri ale populaţiei catolice din ultimii zece ani sunt precedate de evoluţiipozitive în intervalul 1930-1992 (tab. 56). Dacă pentru credincioşii romano-catolicidin vestul şi sud-vestul ţării adoptarea modernismului demografic s-a realizat înainte de 1989, pentru cei din Moldova bilanţul natural cu valori pozitive a permis înregistrarea unor ritmuri medii anuale superioare celor ale populaţiei totale – 13,5‰ faţă de 11‰. O analiză efectuată în cadre mai generoase ne arată faptul că

această evoluţie ascendentă a mediei provinciale a fost imprimată în alte cadredecât cele ale judeţului Neamţ (unde cele două ritmuri erau extrem de apropiate),






230

acestor mariaje. Acesta este în cazul de faţă elementul disturbator pentru că, înrestul spaţiului rural între ultimele două recensăminte s-au adăugat la populaţiacatolică numai două persoane. Însă, oricum am privi lucrurile, pentru aceastăconfesiune rămâne ca trăsătură importantă antagonismul de sens evolutivsemnalat anterior fracţionat pe criteriul de mediului de locuire.

Greco-catolicii – au o provenienţă transilvană şi o prezenţă foarte redusă, cu o valoare maximă de 11 persoane, în 1992 (tab. 56). O similitudine cu populaţiaromano-catolică o reprezintă preopinenţa localizării urbane. Evident, pe baza unoreşaloane reduse numeric oscilaţiile pot fi însemnate, motiv pentru care şidescreşterea ponderală în cadrul populaţiei totale pentru perioada 1930-1992 s-arealizat pe baza unor valori pozitive ale ritmului mediu anual de evoluţie, în timp cescăderea de după 1992 (egală ca valoare procentuală cu cea din intervalulprecedent) a fost susţinută de valori ritmice profund negative, ajungând la -96,2‰(tab. 57).

1930 1992 2002

România 9,95 0,98 0,88

Moldova 0,10 0,07 0,07


Depresiunea Neamţului 0,03 0,02 0,01Tab. 56 - Dinamica ponderii populaţiei greco-catolice

1930-1992 1992-2002

România -29,5 -15,2

Moldova 4,5 0Judeţul Neamţ -1,1 12,9

Depresiunea Neamţului 1,5 -96,2Tab. 57 - Ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei greco-catolice (‰)

Recensământul din 2002 notează o creştere absolut de excepţie acreştinilor de rit vechi 52 . Marcată pe un fond ponderal ce nu depăşeşte niciodată o jumătate de procent, ritmul mediu anual de evoluţie al acestei confesiuniexpandează în aceşti ultimi zece ani, înregistrând, de altfel, cele mai mari valoridintre toate cultele din România. Dacă cifrele corespunzătoare întregii ţări şi întregii

provincii sunt apreciabile, cele valabile pentru depresiune şi mai ales pentru judeţulNeamţ sunt de-a dreptul terifiante (140‰ respectiv 184,1‰). Evident, nu poate fivorba decât de un (nou) scurtcircuit al metodologiei de recenzare, iar elementulcare a indus deformarea îl constituie, cu certitudine, ortodocşii de stil vechi (tab.58). Această metodologie defectuoasă, la care se adaugă incompetenţarecenzorilor şi deruta ortodocşilor de stil vechi (mai mult sau mai puţin îndreptăţită) – toate pe fondul confuziei provocate de o anumită omofonie a titulaturilor – creează, din păcate, probleme aproape insurmontabile în ceea ce priveşteinterpretarea datelor oficiale.

52 Din nefericire, creştinii de rit vechi nu au fost înregistraţi ca o categorie distinctă la recensământul din1930.




231

Că astfel au stat lucrurile o dovedeşte şi imaginea ritmurilor anuale deevoluţie la nivel de judeţ, cu valori dispuse de multe ori ilogic, ce pot depăşi 500‰(valoarea maximă aparţine judeţului Mehedinţi, cu 746‰). De notat este şivaloarea scăzută corespunzătoare judeţului Suceava care îşi găseşte cel maiprobabil explicaţia într -o interferenţă censitară foarte redusă între creştinii de rit

vechi şi ortodocşii de stil vechi; în fieful naţional al acestora din urmă, conştiinţabine fondată de grup confesional distinct nu a permis apariţia erorilor de declarareşi înregistrare (sau, oricum, greşelile sunt la o cotă acceptabilă). Dar pentru foartemulte judeţe confuziile sunt frecvente, vizibile uneori şi din faptul că numărulortodocşilor de rit vechi din 2002 este un rezultat al însumării valorii lor din 1992 cucea a creştinilor de rit vechi din acelaşi an (bineînţeles, o însumare aproximativădatorită caracteristicilor dinamice locale ale bilanţului natural).

Judeţul

Ritmul mediu anualde evoluţie al

creştinilor de ritvechi (1992-2002) Judeţul

Ritmul mediu anualde evoluţie al

creştinilor de ritvechi (1992-2002)

Alba 201,8 Hunedoara 91,7

Arad 189,4 Ialomiţa 520,7

Argeş 77,1 Iaşi 66,1

Bacău 194,7 Maramureş 22,1

Bihor 32,9 Mehedinţi 746,0

Bistriţa-Năsăud 0 Mureş 160,3

Botoşani 115,5 Neamţ 184,1

Braşov 80,5 Olt -1000,0

Brăila 59,7 Prahova 55,4Buzău 82,0 Satu Mare 62,5

Caraş-Severin 59,9 Sălaj 19,0

Călăraşi 74,7 Sibiu 81,8

Cluj 24,3 Suceava 11,2

Constanţa 23,8 Teleorman -77,9

Covasna 3,1 Timiş 197,0

Dâmboviţa -67,0 Tulcea -19,3

Dolj 11,0 Vaslui 269,6

Galaţi 266,4 Vâlcea 41,4Giugiu -96,8 Vrancea 161,5

Gorj -170,7 Bucureşti 82,8

Harghita 27,8 Ilfov 148,7Tab. 58 - Ritmul mediu anual de evoluţie al creştinilor de rit vechi (1992-2002) - ‰

Faptul că acest cult înregistrează în ultimul timp o creştere destul de însemnată a numărului de aderenţi este o certitudine, dar din motive obiective(după cum am observat) ea nu poate fi probată la nivel naţional pe baza unor cifreoficiale. Însă, pentru Depresiunea Neamţului – având în vedere suprafaţa redusă şi

mai simplu de gestionat - o corectare a datelor este posibilă (tab. 59, tab. 60 şi tab.61). Astfel, dacă pentru Târgu Neamţ creşterea numerică semnificativă a creştinilor




232

de rit vechi este o realitate, în cazul satelor Săcăluşeşti şi Vânători avem de -a facecu o eroare de înregistrare, cei înscrişi la respectiva categorie fiind de faptortodocşi de stil vechi. În schimb este corectă apariţia recentă a acestui cult laŢolici, precum şi datele corespunzătoare localităţilor Blebea şi Humuleşti.

1992 2002

România 0,12 0,18

Moldova 0,12 0,28

Judeţul Neamţ 0,04 0,21Depresiunea Neamţului (valori oficiale) 0,08 0,29Depresiunea Neamţului (valori corectate) 0,08 0,16

Tab. 59 - Dinamica ponderii creştinilor de rit vechi

1992-2002România 30,9

Moldova 84,8

Judeţul Neamţ 184,1Depresiunea Neamţului (valori oficiale) 140,0Depresiunea Neamţului (valori corectate) 71,8

Tab. 60 - Ritmul mediu anual de evoluţie al creştinilor de rit vechi (‰)

În consecinţă, numărul creştinilor de rit vechi din Depresiunea Neamţuluieste în realitate doar pe jumătate faţă de cel ma rcat oficial, ritmul mediu anual deevoluţie al acestei populaţii reducându-se la 7,18%.

Localitatea

Date oficiale

Date corectate(2002)

creştini de rit vechi (1992)

creştini de ritvechi

(2002)

Târgu Neamţ 30 57 57

Blebea 2 11 11

Humuleşti 2 10 10Humuleştii Noi 3 - -

Săcăluşeşti - 10 -

Ghindăoani 1 - -

Grumăzeşti 3 - -

Ţolici - 4 4

Vânători - 60 -

Depresiunea Neamţului 41 152 82

Tab. 61 – O corectare numerică a creştinilor de rit vechi dinDepresiunea Neamţului




233

Cultul mozaic – deoarece congruenţa acestei religii cu etnicii evrei(analizaţi în cadrul structurii etnice) este de notorietate, nu vom insista prea multasupra ei. Vom menţiona însă uşoara discrepanţa ce apare în 1930 între etniciievrei şi cei de cult mozaic, când 99,2% dintre mozaici se declarau evrei (98,9%pentru Târgu Neamţ). Cei opt evrei stabiliţi atunci în Ghindăoani erau creştini

ortodocşi, botezul fiind cea mai lesnicioasă cale legislativă de obţinere a cetăţenieiromâne (destul de tentantă din punct de vedere material – scutire totală deimpozite, cadouri băneşti din partea statului la botez, posibilitatea achiziţionării deproprietăţi funciare etc...). Pe parcurs, odată cu replierea numerică a evreiloraceastă incongruenţă s-a amplificat, ajungând la 15% în 1992. Pentru 2002 seconsemnează o suprapunere perfectă a celor două cifre, pe fondul unei populaţii îmbătrânite peste medie.

Musulmanii – o prezenţă mai exotică pe teritoriul nostru, sunt surprinşistatistic doar de ultimul recensământ (4 persoane), cetăţeni de etnie turcă originari

din judeţul Constanţa (mai exact din Eforie Sud) şi stabiliţi în Târgu Neamţ. Protestanţii – cu rol şi reprezentare absolut simbolice pentru populaţia din

Depresiunea Neamţului apar consemnaţi în scriptele din 1930, numai în TârguNeamţ, fiind vorba de adepţi ai cultelor reformat-calvin (4 persoane), evanghelic deconfesiune augustană (6 persoane) şi unitarian (o persoană). După o întreruperede 72 de ani, anul 2002 marchează, tot pentru oraş prezenţa a doi reformaţi şi a 3evanghelici.

1930 1992 2002

România 0,38 2,01 2,72Moldova 0,10 1,70 2,42


Depresiunea Neamţului 0,03 0,93 1,42Tab. 62 - Dinamica ponderii populaţiei neoprotestante

1930-1992 1992-2002

România 35,1 25,6

Moldova 59,0 33,6

Judeţul Neamţ 52,2 19,1Depresiunea Neamţului 68,5 41,9

Tab. 63 - Ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei neoprotestante (‰)

Neoprotestantismul în ansamblul său, se remarcă pe parcursul celor 72 deani printr-o dinamică accelerată, indifer ent de scara de analiză (tab. 62 şi tab. 63).Dacă – aşa cum am mai observat – aceste culte s-au inserat iniţial (în perioadainterbelică) în satul Vânători, ulterior ele s-au extins astfel încât în anul 1992 legăsim reprezentate în toate unităţile administrative, pentru ca în 2002 ofensiva săfie şi mai accentuată, de această dată la nivel de sat (acum în 10 din cele 23 desate există o astfel de reprezentare, cât de mică). Pe fondul secularizării europene,

aceste culte au avansat pe teritoriul Moldovei fie de la vest la est (de peste munţi,cel mai frecvent caz, având ca releu local comuna Bodeşti), fie de la nord la sud




234

(dinspre Bucovina), fie dinspre marile oraşe spre cele mai mici şi spre mediulrural53.

Romano-catolici

Neo- protestanţi

Romano-catolici

Neo- protest anţi

Buruieneşti 99,9 0 Tupilaţi 13 0 Adjudeni 99,8 0 Dochia 7,6 0,05

Rotunda 99,7 0 Boteşti 5 0

Pildeşti 99,5 0,1 Piatra Neamţ 3 1

Tămăşeni 99,5 0 Dodeni 1,8 0,7

Săbăoani 99,3 0,1 Bicazu Ardelean 1,3 4,6

Nisiporeşti 99,2 0 Gorun 1,1 24,7

Teţcani 98,8 0 Boiştea 0,2 3,4

Barticeşti 98,6 0 Pângărăcior 0,2 4,7

Breaza 98,1 0 Bistriţa 0,2 2,3Buhonca 97,1 0 Bicaz-Chei 0,1 3,7

Traian 93 0 Straja 0,1 2,8

Gherăeşti 90,5 0,2 Piatra Şoimului 0,1 1,4

Corhana 89,8 0 Oşlobeni 0,1 3,3

Bărgăoani 77,7 0 Ştefan cel Mare 0,1 2,7

Sagna 77,6 0,2 Bodeşti 0,1 9,4

Slobozia 68,9 0 Păstrăveni 0,1 3,9

Gherăeştii Noi 65,4 0 Urecheni 0,1 9,8

Rediu 58,8 0 Petricani 0,1 1,2Talpa 58,5 0 Ivaneş 0 3,8

Băluşeşti 56,1 0 Bodeştii de Jos 0 5,5

David 53,8 0 Corni 0 5,8

Boghicea 26,3 0,5 Pârâul Cârjei 0 3,5

Chilia 25,4 0 Pietrosu 0 11,6

Bâra 22,5 1,5 Solca 0 10,6

Roman 14,7 0,5 Valea Enei 0 6,9

Recea 13,8 0,6 Ţolici 0 22,3

Tab. 64 - Ilustrarea unei antonimii (?) confesionale – raporturile ponderal-teritorialedintre populaţia romano-catolică şi cea neoprotestantă

53 Între expresiile secularizare şi avans neoprotestant nu este o relaţie de antinomie, aşa cum ar păreala o primă vedere. Din punct de vedere etimologic, termenul de secularizare se referea iniţial doar latrecerea proprietăţilor mobile, imobile şi funciare din proprietatea unei biserici în cea a statului; ulterior,el a început să devină din ce în ce mai sinonim cu o laicizare spirituală a societăţii . În prezent,secularizarea desemnează mai degrabă o destructurare a unei biserici vechi ; ori, la un mod strictmatematic, această acţiune se realizează prin pierderea de aderenţi fie în favoarea ateismului, fie în

favoarea unor ramuri mai puritane (cazul creştinilor de rit vechi), fie în cea a altor culte, mai recente şimai dinamice (cele neoprotestante). Astfel, atunci când utilizăm termenul de secularizare avem învedere mai ales destructurarea ortodoxiei româneşti, în contextul actual.




235

0,0

0,2

0,4

0,6

0,8

1,0

1,2

1,4

1,6

România Moldova JudeţulNeamţ

DepresiuneaNeamţului

%

adventişti

baptişti

a.

0,0

0,2

0,4

0,6

0,8

1,0

1,2

1,4

1,6

România Moldova Judeţul Neamţ DepresiuneaNeamţului

%

adventişti

penticostali

baptişti

creştini după Evanghelie

b.

0,0

0,2

0,4

0,6

0,8

1,0

1,2

1,4

1,6

România Moldova Judeţul

NeamţDepresiunea

Neamţului

%

adventişti

penticostali

baptişti

creştini după Evanghelie

c. Fig. 109 - Ponderea populaţiei neoprotestante – o perspectivă în plan orizontal(România, Moldova, judeţul Neamţ, Depresiunea Neamţului) şi în plan vertical

(a. 1930; b. 1992; c. 2002)

Chiar dacă nu deţinem argumente cifrice, cercetările de teren ne arată

faptul că, cel puţin pentru Depresiunea Neamţului, dinamica neoprotestantă a înregistrat un puseu notabil mai ales după 1975, când situaţia social–economică a




236

ţării începuse să se înrăutăţească mult. De altfel, în ansamblul său,neoprotestantismul a înregistrat cele mai mari creşteri în perioada comunistă,ponderea acestor credincioşi în cadrul populaţiei totale fiind din ce în ce mai mare,indiferent dacă ne referim la întreaga ţară, la Moldova sau la judeţul Neamţ.

Dar întrebarea cea mai incitantă este legată de avântul mult mai mare al

acestor culte în depresiune comparativ cu ceea ce se întâmplă la nivel judeţeanmai ales după 1989 (în condiţiile în care, aşa cum am spus şi mai devreme,Depresiunea Neamţului are o personalitate ortodoxă greu de contestat, inclusiv lascară naţională). Ce anume poate face ca această depresiune să distoneze atât deputernic faţă de cadrul administrativ care o include?

Decriptarea acestei situaţii destul de enigmatice ne obligă să extindemanaliza la întreg teritoriul judeţului Neamţ, rezultatele sintetice ale acestorobservaţii fiind redate în tabelul de mai jos.

Concluzia care se desprinde din analizarea acestor cifre este una clarexprimată: probabilitatea implantării neoprotestantismului în peisajul confesional alunei localităţi este invers proporţională cu existenţa unei comunităţi romano-catolice relativ bine reprezentate. Se pare că pragul de inversare şi răsturnare îlreprezintă valoarea de 1-1,5% catolici în populaţia totală; de o parte şi de alta aacestui prag sistemul are evoluţii absolut diferite (tab. 64). Trebuie precizat faptulcă au fost selectate doar acele localităţi în care ponderea neo-protestanţilor saucea a romano-catolicilor depăşeşte 1% din populaţia totală54.

Astfel, devine clar faptul că extinderea teritorială şi numerică a neo-protestanţilor s-a realizat în cvazitotalitate pe seama ortodoxiei şi că, în realitate,pentru Depresiunea Neamţului inexistenţa unei comunităţi romano-catolice cu rolde barieră este cauza discretă ce a făcut ca ritmul de propagare al neo-protestantismului să fie net superior celui judeţean. Această observaţie intră însă

într-o oarecare contradicţie cu opiniile unor teologi ortodocşi care considerăatitudinea romano-catolicismului faţă de prozelitismul neoprotestant ca fiind maidegrabă ambiguă55. Argumentele aduse acestei teze se referă în special la o seriede aspecte de ordin dogmatic (pe care nu avem căderea să le discutăm), dar artrebui luată în calcul şi psihologia minoritarilor, existentă şi funcţională chiar şiatunci când pe plan local respectivul grup este majoritar. În plus, viaţademonstrează că întotdeauna când apare un fenomen social nou, el caută săopereze breşe de inserţie nu în sectoarele mai puţin reprezentative, ci în spaţiulmajoritar – după principiul absolut lumesc ce spune că o suprafaţă întinsă este maigreu de apărat, mai vulnerabilă, decât una restrânsă (nu întotdeauna se poate

aplica formula Zidului Chinezesc). Fapt este că, în ciuda distanţei dogmatice maireduse (totuşi) faţă de catolicismul romanic, cultele neoprotestante par a ocolilocalităţile în care această religie creştină deţine eşaloane importante, darmanifestă o apetenţă deosebită pentru destinaţiile ortodoxe. Este foarte posibi l caprozelitismul neo-protestant să înregistreze un ricoşeu la contactul cu o comunitate(cea romano-catolică) ce utilizează o strategie de dezvoltare asemănătoare, dar săaibă o aderenţă sporită acolo unde o asemenea atitudine are caracter de noutate sau de excepţie.

54 În conformitate cu informaţiile statistice pe care le avem la dispoziţie, această analiză a fost efectuată

la nivelul anului 1992; dar în ciuda faptului că datele nu sunt de ultimă oră, mecanismele logice şifuncţionale implicate şi implicit concluziile nu pot fi mult diferite (poate doar şi mai vizibile). 55 Gh. Petreanu – „Ortodoxie şi prozelitism”, Ed. Trinitas, Iaşi, 2000.




237

Dar aceste culte neoprotestante mai au o trăsătură foarte personală, eleprezintă un caracter caleidoscopic al fracţiunilor componente, cu apariţii, dispariţiişi metamorfozări multiple ale unor ramuri, consemnate în cazul mai multor localităţirurale. Lăsând la o parte apariţiile (pe care le-am analizat anterior şi asupra căroravom mai reveni), vom acorda atenţie celorlalte două forme dinamice. Chiar dacă

dispariţiile şi transformările unor astfel de culte se realizează îndeobşte pe fondulunor eşaloane de populaţie foarte reduse – uneori un singur individ – suntimportante de semnalat deoarece ele indică o intenţie şi o atitudine. Între 1992 şi2002 cele mai multe volatilizări de acest gen aparţin penticostalilor (din Bălţăteşti,Valea Arini, Valea Seacă, Văratec, Vânători şi Lunca) la care se adaugă cazul dejamenţionat al creştinilor după Evanghelie din Petricani (19 persoane în 1992 şi 0 în2002). Transformările sunt mai puţin numeroase (dar trebuie ţinut cont de faptul cănu cunoaştem decât capetele şirului – 1992 şi 2002) şi seamănă mai degrabă cu opreluare de ştafetă sau cu o rocadă. Astfel, în Filioara penticostalii cedează loculcreştinilor după Evanghelie, în timp ce în Grumăzeşti transformarea se face în

sens invers. Aşa cum am mai spus numărul elementelor implicate în acestcaleidoscop este foarte restrâns, fiind probabil să avem de-a face cu predicatorimisionari ai acestor culte consemnaţi în cadrul acţiunilor censitare.

Cu toate că originea şi modul de propagare îndreptăţeşte includereaacestor credinţe recente într -o singură categorie tipologică, din punct de vedereteologic, dogmatic, dar şi uman-geografic este mult mai util ca ele să fie analizateseparat (Fig. 109 – a, b, c). Pe ambele planuri, diferitele ramuri ale acestei fracţiuniau caracteristici proprii bine individualizate. Totuşi, în pofida acestor deosebiri,baptiştii, adventiştii, creştinii după Evanghelie şi penticostalii au fondat la 4 august1948 „Federaţia reprezentativă a cultelor evanghelice” recunoscute în România,fiecare cult având statut propriu de organizare. De notat că, anterior, la 30

decembrie 1942, toate asociaţiile religioase fuseseră desfiinţate, fiind considerate în afara legii.

Baptiştii 56 – creştinii înscrişi în acest cult au ca dogmă principală şi distinctă

credinţa că botezul trebuie administrat doar la o vârstă adultă, când individul poatesă realizeze într -un mod mai conştient importanţa acestui act. Înfiinţată oficial înanul 1612, în Anglia (de inspiraţie anabaptistă şi menonită), această biserică asuferit în patria de origine aspre persecuţii, astfel încât, după 20 de ani, baptiştii auemigrat în masă în Statele Unite ale Americii unde a cunoscut consacrarea.Revenirea în Europa s-a produs abia în secolul al XIX-lea (mai exact din anul1834) când baptiştii s-au inserat pe seama comunităţilor protestante din Germania,

Elveţia, Ţările de Jos şi Ungaria, cu un puternic sprijin financiar venit de pesteocean. În România, baptismul a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, adus de

românii tr ansilvăneni reveniţi din Lumea Nouă (dar şi de maghiarii localnici) fiindcel mai vechi cult neoprotestant semnalat pe teritoriul ţării noastre. Prima menţiuneatestă prezenţa acestei religii în anul 1884 în comuna Rohani din judeţul Bihor,pentru ca în perioada interbelică extinderea să se realizeze la nivelul întregii ţări(dar 27% din reprezentanţi erau cantonaţi în 1930 tot în Bihor). Din punct de

56

Informaţiile privind trăsăturile dogmatice, istoricul şi răspândirea neo-protestantismului au ca sursă„Istoria bisericească universală” - I. Rămureanu, M. Şesan şi T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1985 – 1993.




238

vedere social, principala trăsătură a baptiştilor o constituie promovarea autonomieicomunităţilor locale faţă de stat şi faţă de orice structură eclesială.

1930 1992 2002

România 0,29 0,48 0,58

Moldova 0,01 0,12 0,16


Depresiunea Neamţului 0,01 0,02 0,05Tab. 65 - Dinamica ponderii populaţiei baptiste

1930-1992 1992-2002

România 15,9 14,7

Moldova 51,6 29,9

Judeţul Neamţ 80,1 14,0

Depresiunea Neamţului 19,6 96,0Tab. 66 - Ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei baptiste (‰)

În Moldova, baptismul a fost întotdeauna subreprezentat (tab. 65),ponderea la nivelul anului 1930 fiind absolut simbolică (0,001%), afirmaţie valabilăşi pentru judeţul Neamţ sau pentru depresiune, chiar dacă pe aceste ultime cadrevalorile sunt de zece ori mai mari faţă de cele ale palierului imediat superior(0,01%). Dacă situarea moldavă sub media naţională este o caracteristică marcatăşi de ultimele două recensăminte, apar în schimb o serie de modificăriinfraprovinciale, repartiţiile ordonându-se foarte clar în funcţie de extinderea

teritoriului reprezentat. Astfel, Depresiunea Neamţului nu deţine eşaloanebaptiste importante, prima localitate unde a fost semnalată această confesiune (în1930) fiind Ţolici, dar, pe parcurs, principalul centru a devenit Târgu Neamţ undese regăseau în 2002 nu mai puţin de 72% din adepţii acestui cult în p lan local.

În schimb, Moldova recuperează minusul ponderal prin ritmul mediu anualde creştere al populaţiei de confesiune baptistă, cu valori ce depăşesc de câtevaori cifra naţională (tab. 66). Liderii acestui clasament s-au succedat în timp: pentruintervalul 1930-1992 judeţul Neamţ conducea autoritar cu o rată de 80,1‰ pe an – ascensiunea a fost atunci foarte puternică în Piatra Neamţ şi Bicaz, secundar înRoman – pentru ca, între 1992 şi 2002, decolajul înregistrat de DepresiuneaNeamţului să instaleze acest sector subcarpatic moldav pe locul întâi cu un ritm

mediu anual de 96,0‰ (obţinut totuşi pe baza unui număr modest de aderenţi).Consemnaţi în Depresiunea Neamţului încă din 1930, baptiştii au

abandonat locaţia iniţială (satul Vânători), reorientându-se mai ales spre TârguNeamţ, dar şi spre Ţolici, aceste două aşezări cumulând în prezent nu mai puţin de96% din totalul aderenţilor. Pentru 1992 cea mai mare reprezentare o aveau Ţolicii(90% din numărul total), în timp ce anul 2002 marchează o basc ulare de amploarespre oraş, unde se aflau cantonaţi 72% din populaţia baptistă a depresiunii.

Adventiştii de ziua a şaptea (denumiţi şi sâmbetişti, sâmbătari sausabatişti ) – reprezintă principala ramură a adventismului, apărută în 1846 înS.U.A., având drept crez central iminenta revenire a lui Iisus Hristos pe Pământ

(adventus, lat. = venire). Şi adventiştii au adoptat rapid un prozelitism orientatasupra protestanţilor europeni, mai uşor de convertit datorită asemănărilor




239

dogmatice, tot spaţiul germanic constituind capul de pod, după care extinderea s-afăcut prioritar spre estul continentului. La noi în ţară adventismul a fost introdus deMihail Czechowski, fost preot romano-catolic care a predicat mai ales la Piteşti,zona de sud a României fiind şi în prezent principalul centru de iradiere (mai ales judeţele Teleorman, Prahova şi Dâmboviţa). Printre altele, acest cult se remarcă

printr-un radicalism etic promovat cu insistenţă şi prin atenţia acordată sănătăţiiindividuale.

1930 1992 2002

România 0,09 0,34 0,43

Moldova 0,09 0,31 0,39


Depresiunea Neamţului 0,02 0,07 0,11Tab. 67 - Dinamica ponderii populaţiei adventiste

1930-1992 1992-2002

România 28,9 19,1

Moldova 32,2 21,9


Depresiunea Neamţului 31,9 50,0Tab. 68 - Ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei adventiste (‰)

La fel ca în cazul cultului baptist, adventiştii nu înregistrează în estul ţăriiponderi remarcabile (ca număr de aderenţi pe primul loc în 2002 era judeţul

Mureş), remarcându-se şi o dispunere teritorială a ponderii similară, cuDepresiunea Neamţului aflată la sfârşitul clasamentului – 0,11% din populaţiatotală în anul 2002 (tab. 67). Congruenţa se menţine şi în ceea ce priveşte evoluţiaritmică anuală, cu valori ale depresiunii ce depăşesc de două ori pe celeprovinciale (tab. 68).

Întâietatea temporală aparţine şi de această dată satului Vânători(adventiştii sunt prezenţi aici încă din 1930), dar în 1992 centrul local al acestui cultdevenise Târgu Neamţ, unde se aflau mai bine de jumătate din totalul aderenţilor(51,4%). La distanţă de zece ani se produce o schimbare de lider, satul Ţolicicantonând în anul 2002 36,8% din populaţia adventistă a Depresiunii Neamţului57.Comunităţi mai puţin importante se remarcă în Humuleşti (8 persoane în 1992 şi 12 în 2002) şi în fostul fief – Vânători (în scădere în ultimul deceniu, de la 5 la 4persoane).

Penticostalii – desprinşi din cultul baptist în Statele Unite ale Americii (maiexact în California şi Texas) în anul 1904, au cunoscut o răspândire teritorială şimai fulminantă decât cele anterioare, iniţial în Europa - Norvegia (1906), ŢaraGalilor (în rândul minerilor) şi Germania – iar apoi în Africa şi America Latină (maiales în Brazilia). În România această religie este semnalată pentru prima dată în1910, în judeţul Arad, adusă direct de la sursă de aceeaşi emigranţii transilvăneni(principalul promotor fiind Pavel Budeanu, revenit acasă din Akron – Ohio).

57 Practic, între 1992 şi 2002 baptiştii şi adventiştii de ziua a şaptea au făcut au adevărat schimb delocuri (o rocadă) între Ţolici şi Târgu Neamţ, ambele abandonând o locaţie în schimbul celeilalte.




240

Fig. 110




241

Fig. 111




242

Fig. 112






244

Biseric a creştină după Evanghelie, uniune menţinută până în anul 1989 cândrespectivii disidenţi ortodocşi s-au retras, devenind independenţi sub titulatura deBiserica Evanghelică Română.

După prăbuşirea comunismului, creştinii după Evanghelie marchează lanivel naţional un puternic recul – de la 49.963 aderenţi în 1992, la 44.476 în 2002 –

fenomen unic în cadrul neoprotestantismului românesc. Pentru cadrele luate încalcul (tab. 71 şi tab. 72), această tendinţă generală este urmată de judeţul Neamţşi de Depresiunea Neamţului, unde ponderea acestui cult a scăzut între 1992 şi2002, cei drept cu puţin (0,03%) dar pe fondul unei reprezentări de ordinul câtorvasute de persoane (216 în 1992 şi 195 în 2002). Scăderea în cifre absolute poatepărea puţin semnificativă, dar este posibil ca ea să reprezinte o tendinţă aflată într -un stadiu incipient, mai ales prin comparaţie cu ceilalţi confraţi neoprotestanţi. Cutoate acestea, descreşterea numerică din aceşti zece ani se suprapune peste ouşoară extindere teritorială – creştinii după Evanghelie erau prezenţi în 11 localităţi în 1992 şi în 12 în 2002. Şi de această dată creşterea minoră poate să indice ostrategie prozelitistă, în aşa fel încât în realitate să avem de-a face, de fapt, doarcu o remaniere teritorială, cu o rearanjare strategică pe poziţii considerate a fi maiconvenabile.

1992 2002

România 0,22 0,21

Moldova 0,32 0,34



Tab. 71 - Dinamica ponderii populaţiei creştine după Evanghelie

1992-2002

România -11,6

Moldova 5,5

Judeţul Neamţ -3,0

Depresiunea Neamţului -10,2

Tab. 72 - Ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei creştine după Evanghelie(‰)

Pentru Depresiunea Neamţului se constată o perpetuare a duetului Ţolici –

Târgu Neamţ care îşi revendica în 1992 70,8% din totalul acestor credincioşi şi68,2% în anul 2002. Apare astfel foarte clar faptul că aceste două centre localesunt responsabile pentru scăderea generală remarcată, afirmaţie valabilă mai alespentru Târgu Neamţ, unde de la 65 de reprezentanţi se ajunge la 48 în cei zeceani. Localizarea prioritar urbană a deficitului ne determină să ne întrebăm dacă nucumva regresul numeric al creştinilor după Evanghelie este doar aparent, fiind multmai probabil ca pierderile din dreptul oraşului să fie provocate nu de o reorientareconfesională, ci de o incidenţă peste medie a migraţiilor internaţionale.

Este dificil de spus care sunt resorturile care stau la baza difuziunii acestor

culte în teritoriu, fiind, probabil, vorba despre o sumă de factori favorizanţi – contagierea mentală postmodernistă, cu fundament desacralizant, apartenenţa




245

etnică, situaţia economică, poziţia socială şi chiar nivelul de educaţie – factori carese combină în proporţii variabile, de la caz la caz. Cele mai importante cauze par afi mai degrabă non-geografice - frustrarea individului sau a grupului având un roldeosebit de important dar imposibil de contabilizat.

Localitatea T/V Localitatea T/V

Târgu Neamţ 2,14 Grumăzeşti 0,84

Blebea 0,31 Curechiştea 1,01

Humuleşti 1,42 Netezi 0,77

Humuleştii Noi 1,31 Topoliţa 1,01

Agapia 0,74 Petricani 1,27

Filioara 1,01 Boiştea 1,02

Săcăluşeşti 0,72 Târpeşti 0,89

Văratec 0,41 Ţolici 3,62

Bălţăteşti 1,01 Vânatori-Neamţ 1,5Ghindăoani 0,56 Lunca 1,54

Valea Arini 1,03 Mănăstirea Neamţ 3,61

Valea Seacă 1,06 Nemţişor 1,1Tab. 73 - Un posibil termen al ecuaţiei neo-protestante – raportul dintre

tineri şi vârstnici în anul 2002

Şi pentru că ortodoxia şi neoprotestantismul sunt, de fapt, o transpunerepe tărâm confesional a dihotomiei tradiţie – modernitate, un alt factor important îndecriptatea mecanismului de implementare al acestor noi culte îl constituie raportul

dintre grupele de vârstă extreme – tinerii şi vârstnicii (tab. 73). Ipotetic, cu cât acestraport se înclină în favoarea tinerilor, cu atât probabilitatea de contagiere neo-protestantă a unei localităţi este mai mare. În realitate, această premisă nu serespectă întotdeauna, ponderea acestui factor nefiind mereu esenţială(determinismul social este exclus şi de această dată). Dar în ciuda unei doze maireduse de rigurozitate trebuie ţinut cont şi de acest raport, în măsură săargumenteze o anumită evoluţie (prezentă dar şi viitoare); el exprimă vitalitatea,dinamismul biologic al unei populaţii. Gradul de fertilitate al unui teren are, totuşi,un rol foarte important în procesul de germinaţie al culturilor sau al cultelor.Neoprotetantismul este o problemă dificil de abordat şi care necesită alte proceduri

analitice şi alte unităţi de măsură decât religiile clasice. Aceste culte modifică foarteprofund sistemul social. Astfel, dacă anterior pătrunderii neo-protestantismuluicomunitatea de ţigani din Ţolici era separată de restul populaţiei majoritare prin faliide natură etnică şi socială, ulterior s-a adăugat şi această barieră confesională, cuatât mai eficace cu cât este mai recentă şi mai originală58. În plus, pe când primeledouă limite erau formulate şi fundamentate de către majoritari (în ciuda dorinţeicelor aflaţi dincolo de ele), această ultimă frontieră este fixată de minoritari, prinvoinţă proprie. Dar nici după ridicarea celei de-a treia bariere situaţia nu a stagnat,datorită migraţiilor economice internaţionale de după 1989, statutul ţiganilor dinŢolici începând să sufere modificări fundamentale. Treptat, această comunitate

58 Este important de menţionat şi faptul că prima biserică ortodoxă din Ţolici a fost construită ab ia înanul 1934.




246

etnică şi religioasă tinde să devină din ce în ce mai bogată pe plan material, astfel încât bariera socială a fost încă o dată consolidată. Dacă până acum ziduldespărţitor era „înălţat” şi „întreţinut” de vecinii români, în prezent el începe să fie„tencuit” şi „întărit” cu contraforturi şi de cealaltă tabără, până mai ieri pauperă şimarginalizată. Iată cum un grup etnic care părea să-şi urmeze – mai rapid sau mai

lent, voit sau nu – destinul implacabil de asimilare, de dizolvare în masa majorităţiireuşeşte să-şi impermeabilizeze graniţele şi să-şi fondeze o nouă identitatepsihologică şi socială, în principal pe fundament confesional.

Fig. 113




247

Nu trebuie uitat încă un aspect: analiza unei populaţii definite printr -untriplu profil (etnic, social şi confesional) presupune să determinăm sursa uneia saualteia dintre caracteristicile ei. Dacă o natalitate peste medie poate fi – în cazulŢolicilor – efectul etnicităţii şi al sărăciei, eliminarea primilor doi factori ai ecuaţiei şi înlocuirea lui cu factorul confesional nu schimbă cu nimic rezultatul final. Chiar

dacă sărăcia începe să dispară şi asimilarea etnică este - totuşi - dorită, îmbrăţişarea credinţelor neoprotestante, pronataliste, face ca numărul de copii pefamilie să rămână în continuare ridicat.

În totalitatea lor, cercetările uman-geografice anterioare nu analizează (dinmotive mai degrabă obiective) o categorie structural-confesională cu caracteristicifoarte deosebite şi cu o dinamică cel puţin interesantă. Este vorba de segmentulpopulaţiei desacralizate în totalitate, regăsită în recensăminte sub trei titulaturi – atei, persoane fără religie şi liber-cugetători (fig. 114 – a, b, c).

Studierea acestor clase ridică o serie de dificultăţi, plecând de la etimologie

şi semantică şi ajungând până la aspecte dogmatice şi filozofice. Dacă ultimeledouă acţiuni de recenzare au conservat tipologia şi metodologia entităţilor luate încalcul (fără religie şi atei ), în cazul recensământului din 1930 cel mai probabil pareca sub titulatura de liber-cugetători să se înţeleagă de fapt ateii . În timp ceseparaţia ateilor poate fi efectuată mai ceva simplu (ateii au o dogmă care seopune prin negare celei religioase, indiferent de coloratura ei), celelalte douăcategorii dau dovadă de o sinonimie accentuată pe toate planurile. Dar, dincolo deaceste aprecieri teoretice existenţa categoriilor non-confesionale în cadrul structuriiconfesionale a populaţiei rămâne o realitate. Privind lucrurile dintr -un alt unghi,aceste crezur i şi sisteme filozofice au existat dintotdeauna (sub o formă sau alta),dar evoluţia lor este strâns legată de accelerarea procesului de secularizare, de

dezvoltarea alterităţii postmoderniste, dar şi de convingerile dictate de teoriacomunistă.

Şi de această dată prima etapă a analizei este reprezentată derecensământul efectuat în anul 1930, când – cuprinşi într -o singură categorie – ponderea celor ce trăiau în afara oricărei religii era infimă atât la scară naţională(0,04% din total), cât mai ales la niveluri subiacente. Astfel, pentru Moldova cifra se înjumătăţeşte (0,02%), la fel pentru judeţul Neamţ (0,01%), iar în cazul DepresiuniiNeamţului această categorie este absentă (tab. 74). Departe de a fi enigmatică,logica de ordonare a valorilor ne arată cu exactitate modul şi direcţia de difuzare aacestui tip de opinie aflat atunci într-un stadiu mai degrabă incipient.

În conformitate cu evoluţia sistemelor sociale şi filozofice, recensămintelede după 1989 au apelat la fracţionarea (deja amintită) a acestei categoriistructurale, demers destul de criticabil pe plan teoretic şi conceptual, dar utilcercetării deoarece ne oferă posibilitatea să analizăm şi unele aspecte interne alefenomenului care altfel ar fi rămas opace. Cumulând cele două faţete ord ineaanterior remarcată se menţine în 1992, în timp ce anul 2002 aduce o egalizare avalorilor corespunzătoare Moldovei şi judeţului Neamţ (0,03%). Pe tot parcursulperioadei analizate, Depresiunea Neamţului şi-a rezervat din acest punct devedere ultimul loc.

Dar ceea ce atrage cel mai mult atenţia este evoluţia ritmică anuală aindiferentismului religios, ce prezintă o cu totul altă ordonare (tab. 75). Dacă pentru

primul interval temporal populaţia din estul şi nord-estul ţării a aderat cu o ratăpeste medie la aceste convingeri, între 1992 şi 2002 abandonarea lor s-a realizat




248

cu o viteză sporită în cazul Moldovei (-51,0‰) în timp ce judeţul Neamţ urmeazătendinţa naţională şi provincială cu un entuziasm mult mai moderat (-9,7‰).

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

România Moldova JudeţulNeamţ DepresiuneaNeamţului

% fără religie, liber-

cugetători

a.

0,00

0,02

0,04

0,06

0,08

0,10

0,12


NeamţDepresiunea

Neamţului

%fără religie

atei

b.

0,00

0,02

0,04

0,06

0,08

0,10

0,12


NeamţDepresiunea

Neamţului

%fără religie

atei

c.

Fig. 114 - Un indicator structural al desacralizării: a. – 1930; b. – 1992; c. – 2002




249

Pentru depresiune ritmul mediu anual de evoluţie al desacralizării între anii1930 şi 1992 este o imposibilitate matematică, dar aplicarea acestei formule pentruultimul deceniu delimitat censitar ne relevă o evoluţie de excepţie, cifra de 148,7‰fiind impresionantă, chiar şi pe fondul unei creşteri absolute mai puţinspectaculoase (de la 2 la 8 persoane). Însă nici de această dată, ca şi în cazul

analizării populaţiei neoprotestante, nu trebuie să neglijăm aceste cifre mici; ele potconstitui germenii unui trend viitor.

1930 1992 2002

Nr.

pers.

Procentdin

populaţiatotală

Nr.

pers.

Procentdin

populaţiatotală

Nr.

pers.

Procentdin

populaţiatotală

România 5.587 0,04 34.645 0,15 21.349 0,1

Moldova 406 0,02 2.684 0,06 1.590 0,03

Judeţul Neamţ 22 0,01 162 0,03 147 0,03

Depresiunea Neamţului 0 0 2 0,004 8 0,02

Tab. 74 - Atei, fără religie, liber -cugetători – numărul şi ponderea lor în aniicensitari

1930-1992 1992-2002

România 29,9 -47,3

Moldova 30,9 -51,0


Depresiunea Neamţului - 148,7Tab. 75 - Ritmul mediu anual de evoluţie al populaţiei desacralizate (‰)

Aşa cum am procedat în cazul analizei structurii etnice (utilizând acelaşialgoritm) şi pentru structura confesională se poate calcula un indice de diversificare(tab. 76), prin prisma căruia se evidenţiază următoarea tipologie:

- tipul I (omogenitate consecvent destructurată) – cel mai frecvent întâlnit(50% din cazuri), cu plecare de la situaţii de omogenitate ortodoxă în 1930.Reuneşte o varietate largă de sate, atât din punct de vedere al dimensiuniidemografice, cât şi din cel al atractivităţii economice sau al compoziţieietnice;

- tipul II (omogenitate anterior destructurată, în curs de refacere) – aici se înscriu localităţi pentru care indicele de diversificare înregistrează valorimaxime la nivelul anului 1992, anterior acestui an eterogenitatea fiindexclusă (Valea Arini, Valea Seacă, Lunca şi Topoliţa) sau nu (Bălţăteşti,Ghindăoani, Petricani, Vânători, Nemţişor şi Mănăstirea Neamţ);

- tipul III (omogenitate perpetuă) – cu un singur reprezentant – satul Netezi –

care conservă astfel pe parcursul celor şapte decenii o populaţie întotalitate românească şi ortodoxă;




250

- tipul IV (eterog enitate oscilantă) – în care se înscrie doar Târgu Neamţ, cuo puternică tendinţă de omogenizare postbelică, dar şi cu o recrudescenţăa eterogenităţii în perioada postcomunistă.

Localitatea 1930 1992 2002 media

Târgu Neamţ 44,09 2,45 2,73 16,42

Blebea 0 0,50 3,00 1,17

Humuleşti 0 1,41 2,07 1,16

Humuleştii Noi - 1,23 1,57 0,93

Agapia 0 0,11 0,56 0,22

Filioara 0 0,94 1,65 0,86

Săcăluşeşti 0 2,41 3,09 1,83

Văratec 0 0 0,89 0,30

Bălţăteşti 0,87 0,51 0 0,46

Ghindăoani 0,08 0,60 0,46 0,38

Valea Arini 0 0,15 0 0,05

Valea Seacă 0 0,20 0,18 0,13

Grumăzeşti 0 6,99 7,78 4,92

Curechiştea 0 0 2,83 0,94

Netezi 0 0 0 0

Topoliţa 0 0,28 0,12 0,13

Petricani 0,23 2,13 0 0,79

Boiştea 0 4,81 5,33 3,38

Târpeşti 0 0,15 0,15 0,10

Ţolici 0 29,75 38,09 22,61

Vânatori – Neamţ 0,47 7,58 5,94 4,66

Lunca 0 2,39 0,94 1,11

Mănăstirea Neamţ 4,42 8,70 0 4,37

Nemţişor 0,20 2,26 2,05 1,50


Tab. 76 – Depresiunea Neamţului – Evoluţia indicelui dediversificare confesională (1930 – 2002)




251

Fig. 115




252

Fig. 116




Documents

Depresiunea Neamţului – studiu de geografie umană.Partea_I