Curs de Politologie.[Conspecte.md]

8/18/2019 Curs de Politologie.[Conspecte.md]

http://slidepdf.com/reader/full/curs-de-politologieconspectemd 1/89

1. OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI

– DOMENIUL POLITICÎn cadrul stiintelor politice, Politologia ocupa un loc important prin problematica pe care o abordeaza.Politologia reprezinta una dintre cele mai vechi stiinte despre societate,aparitia si dezvoltarea ei fiind strâns legate de afirmarea politicului ca sistem si,îndeosebi, a statului. Însasi denumirea de "Politologie" provine de la doua cuvintegrecesti: "polis" - care înseamna stat, cetate, si "logos" stiinta, semnificând stiintadespre stat, despre cetate, respectiv stiinta politica.!ub aceasta denumire, de "stiinta politicii", s-a dezvoltat de-a lungultimpului pâna în deceniul al #-lea al secolului al $$-lea, când a capatat titulaturade Politologie. %ermenul de "politologie" a fost lansat în perioada postbelica decatre germanul &ugen 'ischer (aling si francezul)ndr* %h*rive pentru a denumi stiinta politica si a fost folosit pentru prima data în1+ de catre ert von &/nern.Problematica politologiei, comple0a si diversificata, impune elucidareaunor probleme, precum: sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice,democratia, regimurile politice, societatea politica socie-tatea civila, cultura si

actiunea politica, doctrine politice privind organizarea si conducerea societatii etc.!tudiul acestor teme, precum si al altora, asigura un minimum decunostinte de cultura politica, necesare în formarea tuturor specialistilor din diferitedomenii de activitate, cât si pentru întelegerea fenomenului politic de catre cetateniîn general.1.1 Domeniul politic – obiect de tudiu !l Politolo"iei# $!po$tul

dint$e domeniul politic i celel!lte domenii !le %ietii oci!le

!ocietatea, într-o abordare sistemica, reprezinta un sistem global de un feldeosebit. În raport cu celelalte sisteme globale, acest sistem are anumite trasaturispecifice care, într-un fel, îl face unic în univers. )stfel, societatea privita ca sistemglobal are la baza gândirea si actiunea omului care, pe de o parte, îi da posibilitatea sa se autoreflecte si reflectându-se pe sine, reflecta întregul univers,iar pe de alta parte îi da posibilitatea sa se dezvolte pe linia progresului istoric.ezulta prin urmare ca societatea este singurul sistem global din univers care arecapacitatea de a se autoreflecta si dezvolta.Pentru ca sa e0iste si sa se dezvolte, societatea îsi specializeaza anumitedomenii, carora le încredinteaza activitati specifice care, împreuna, concura lascopurile urmarite de e0istenta si progres social.2n prim domeniu pe care societatea îl specializeaza îl constituie domeniulOBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI

– DOMENIUL POLITIC Politologie

economic caruia îi sunt încredintate activitati privind producerea, circulatia si

desfacerea bunurilor materiale fara de care societatea n-ar putea sa e0iste si sa sedezvolte.2n alt domeniu specializat de societate este cel al vietii spirituale a careimenire se refera la autoreflectare si la reflectarea întregului univers pe baza carora,oamenii actioneaza în mod constient pentru asigurarea dezvoltarii sociale.&0istenta si dezvoltarea sociala reclama totodata si un alt domeniu al vietiisociale, domeniul politic caruia îi sunt încredintate activitati privind organizarea siconducerea de ansamblu a societatii, prin intermediul carora se asigura



functionalitatea comple0ului social al unei comunitati umane.Între domeniile vietii sociale 3economic, spiritual, politic4 e0ista legaturiorganice de conditionare si potentare reciproca în sensul ca unul fara celelalte nu poate e0ista si, în acelasi timp, cu cât fiecare dintre ele este mai bun si societatea,în ansamblul ei, functioneaza mai bine.5egat de locul si rolul domeniilor sociale în ansamblul societatii suntformulate puncte de vedere diferite.

)stfel, unii sustin ca domeniul economic ar constitui domeniul hotarâtor alvietii sociale, în sensul ca fara de el n-ar putea e0ista societatea si ca, în acelasitimp, acesta ar determina e0istenta si viabilitatea celorlalte domenii.2n astfel de punct de vedere îsi are sorgintele înca din antichitate, dupae0presia latina "primum bibere de inde filosofare", adica "întâi sa mâncam sa bemsi apoi sa filosofam". În prezent acest curent de gândire, se bucura de mareraspândire, curent la care s-au raliat si mar0istii cu nuantari diferite. )stfel, 6ar0,în "7apitalul", sustine fara echivoc ca domeniul economic este cel hotarâtor, de eldepinzând celelalte domenii. 5a aceasta teza a lui 6ar0, 5enin face o nuantare cuvadit scop ideologic. !ustinând ca si 6ar0, rolul determinant al economicului,5enin adauga o noua teza si anume ca în epoca contemporana, când, dupa

parerea lui se punea problema creierii unei societati noi, socialiste, politicul ar capata un rol de factor prim, în sensul ca acesta ar prefigura economicul fara sa-isuprime rolul hotarâtor. )stfel, 5enin sustinea ca trebuie mai întâi preluata puterea politica sub forma dictaturii proletariatului careia îi revine rolul de a crea bazaeconomica a noii societati prin mi8loace de deposedare si reprimare a vechiiorânduiri sociale.)ceasta teza nu se 8ustifica din punct de vedere stiintific si este periculoasa sub aspect politic. Prin intermediul acestei teze mar0ist-leninistiiîncercau sa formuleze o baza teoretica regimurilor totalitare, politicii de reprimarefolosita pe scara larga în societatea socialista, societate pe care au urmarit s-oimpuna omenirii.În fapt, domeniile vietii sociale 3economic, spiritual, politic4 sunt absolut

necesare, fiecare dintre ele având rolul bine definit în dezvoltarea societatiiomenesti.Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

9oi consideram ca nu este bine sa se faca o ierarhizare a domeniilor vietiisociale, întrucât nu se 8ustifica din punct de vedere stiintific, în sensul ca fiecaredintre ele este absolut necesar pentru e0istenta si dezvoltarea societatii, lipsa unuiadintre acestea ar duce la disparitia respectivelor comunitati umane.%oate aceste domenii constituie obiectul studiului anumitor stiinte stiintele sociale.efinirea obiectului unei stiinte, în general, si, în mod deosebit, al uneistiinte sociale, este o problema comple0a care impune precizarea mai multor elemente precum: domeniul strict pe care îl studiaza si din ce unghi de vedere;

categoriile, procesele sociale si legile specifice; locul stiintei respective în sistemulstiintelor sociale în general si în cadrul sistemului stiintelor din domeniul deactivitate respectiv. Prin urmare, definirea obiectului de studiu al "Politologiei"evidentiaza locul si trasaturile caracteristice ale acesteia în raport cu celelaltestiinte politice.<biectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemuluisocial global. Politicul reprezinta acel domeniu al vietii sociale în care sedesfasoara activitatea constienta a oamenilor pentru promovarea anumitor



interese ce se manifesta sub o multitudine de forme precum: interese individuale,generale, de grup social, nationale, internationale, economice, spirituale, politiceetc. !ervirea si promovarea diversitatii de interese, atunci când se realizeaza înmod constient, prin activitati organizate si programate, se constituie în domeniul politic.omeniul politic se prezinta sub trei aspecte: sistem politic, actiune politica si gândire politica, între acestea e0istând o strânsa interdependenta.

În legatura cu momentul aparitiei domeniului politic, în lumea politologilor e0ista pareri controversate.2nii politologi considera ca domeniul politic e0ista de la începutul vietiisociale, de când e0ista societatea, motivând ca activitatile constiente, de promovare a unor interese, au e0istat de la început. În cele mai primitive forme deorganizare umana 3ginta, trib4, au e0istat si anumite activitati ce promovauconstient diferite interese. !eful unei ginti sau al unui trib stabilea, pe baza unei politici, cum si în ce masura urma sa-si satisfaca trebuintele fiecare membru algruparii sociale.)lti politologi considera ca în acea perioada este greu de vorbit deactivitati politice pentru ca acestea presupuneau anumite structuri, institutii etc.,

pentru a putea promova organizat interesele. În epoca respectiva acestea lipseauîn mod complet. !igur ca seful unei cete sau unui trib, prin firea lucrurilor, era maiapropiat de bunul dobândit si putea sa-si ad8udece o parte mai însemnata dinacesta. 9umai ca, acelasi lucru se putea referi la oricare membru al comunitatiirespective, pentru ca oamenii nu puteau obtine decât un minimum de bunuri caresa le asigure e0istenta biologica, în acea perioada lipsind surplusurile pentru cares-ar fi ivit necesitatea unei politici de ad8udecare.

Politologie

Pornind de la aceste considerente, multi politologi considera ca domeniul politic apare o data cu diferentierea sociala, cu proprietatea privata, cu aparitia desurplusuri care necesitau o activitate constienta si organizata privind modalitatilede repartitie si de însusire a acestor surplusuri, iar de aici un întreg sistem de

organizare, gândire si activitate politica. e aceea, se considera ca domeniul politic a aparut în momentul trecerii spre orânduirea sclavagista, când îsi facaparitia institutiile politice, în special statul.!e poate aprecia, fara sa ne pronuntam categoric pentru un anumit punctde vedere, ca domeniul politic a aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale,în perioada de trecere spre sclavagism, având înca forme incipiente, necristalizateîn comunitatile umane anterioare.)paritia domeniului politic a condus la o dezvoltare sociala constientacare a accelerat progresul istoric. upa cum se stie, dezvoltarea sociala din toatetimpurile se realizeaza sub doua forme: spontana si constienta. ezvoltareaconstienta, spre deosebire de cea spontana, presupune o activitate programata,organizata în concordanta cu cerintele progresului istoric care sa conduca la o

concordanta între scopurile propuse si rezultatele activitatii desfasurate. Politiculeste elementul care a dat posibilitatea oamenilor sa-si organizeze activitatea în asafel încât sa realizeze într-o masura cât mai mare o dezvoltare constienta.!i dezvoltarea spontana are la baza o activitate constienta a oamenilor,dar aceasta activitate nu realizeaza o concordanta între scopurile propuse sirezultatele obtinute, fie datorita insuficientei cunoasteri, fie promovarii unor interese ce contravin mersului înainte al societatii. ezvoltarea constienta are la baza o activitate bazata pe o anumita cunoastere corecta a realitatii, care atesta



posibilitatea realizarii unor obiective în concordanta cu progresul istoric mult mairapid si cu pierderi mai putine decât în cazul dezvoltarii spontane.)paritia domeniului politic a creat necesitatea organizarii unui sistem politic menit sa asigure functionarea de ansamblu a societatii. < caracteristica adomeniului politic, în afara de faptul ca el reprezinta activitatea constienta pentru promovarea unor interese, consta în aceea ca, pe masura dezvoltarii sociale, aînaintarii societatii pe noi trepte, acesta a capatat o însemnatate tot mai mare.

'iecare orânduire sociala a marcat si o sporire a importantei domeniului politic înviata sociala. În prezent, în lumea contemporana, rolul domeniului politic este totmai mare în functionalitatea societatii, în dezvoltarea comple0elor probleme cucare se confrunta omenirea.&poca contemporana se caracterizeaza printr-o interdependenta a tuturor fenomenelor si care, de fapt, a creat probleme cu caracter global precum:dezvoltarea generala a întregii societati umane care sa elimine subdezvoltarea, problemele pacii si razboiului, problemele mediului ambiant, problema materiilor prime si energetice si, legat de toate acestea, promovarea unui curs democratic alîntregii organizari politice care sa asigure libertatea, bunastarea, independenta siObiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor.)ceasta realitate reclama ca sistemul politic, structurat, de regula, pecriterii nationale, sa asigure promovarea progresului pentru fiecare natiune si, printr-o colaborare între state, sa contribuie la rezolvarea problemelor cu caracter global e0istente în epoca contemporana. &0plicatia o gasim în faptul ca problemele globale afecteaza viata tuturor popoarelor, decurgând din aceastanecesitatea rezolvarii lor prin efortul concret al întregii comunitati umane.!e poate aprecia ca omenirea se afla în prezent la un moment derascruce. <ri reuseste ca, prin eforturi comune a tuturor popoarelor, sa rezolvesau cel putin sa gestioneze în mod corespunzator problemele pacii si razboiului,ale apararii mediului ambiant, ale dezvoltarii generale a societatii prin eliminareasubdezvoltarii, ale organizarii democratice a societatii si în acest caz societatea

omeneasca supravietuieste si se poate dezvolta, ori daca nu se reuseste acestlucru, e0istenta omenirii este pusa sub semnul întrebarii.Problemele globale ale omenirii, nu pot fi rezolvate decât prin implicareaferma si în mod corespunzator a factorului politic, în speta a tuturor guvernelor, a partidelor politice, cum si a diferitelor organizatii internationale în scopul triumfuluifortei argumentului, ci nu a argumentului fortei.)ceasta se impune cu atât mai mult cu cât astazi în activitatea politica suntatrase categorii tot mai mari de oameni care, pentru a actiona cât de câtcorespunzator, trebuie sa beneficieze de programe politice atâtîn plan national cât si în plan international care sa concorde cu nevoile de progresale omenirii, de pace si stabilitate în lume.)sertiunea gânditorilor antici ca omul este, în primul rând, un "zoonpoliti=on"

îsi capata astazi mai mult ca oricând, adevaratele sale dimensiuni.!pre deosebire de trecut, în prezent nu e0ista problema mai mare sau maimica ce confrunta omenirea, care sa nu aiba si aspect politic si care sa nu necesiteo rezolvare politica. aca în trecut politica era apana8ul unor grupuri restrânse deoameni, de regula a celor ce faceau parte din organele de conducere sociala,astazi actiunea politica cuprinde categorii sociale tot mai largi. În lumina acestor realitati, apare importanta stiintelor politice în general si a politologiei în special,care sa ofere un fundament stiintific factorilor de decizie politica, dar si o cultura



politica tuturor cetatenilor pentru a participa în cunostinta de cauza la viatasocietatii.Pe masura dezvoltarii sociale, oamenii simt nevoia tot mai mult a uneiactivitati politice comple0e, care presupune o organizare riguroasa cu institutiicorespunzatoare, menite sa asigure buna functionare a societatii si, în ultimainstanta, a satisfacerii trebuintelor umane.omeniul politic trebuie sa slu8easca, în primul rând, economicului, dar si

societatii în ansamblu, pentru ca acesta sa-si realizeze finalitatea sa de satisfacerea trebuintelor umane în conditii cât mai bune. )sadar, domeniul politic estenecesar pentru viata sociala în care oamenii actioneaza constient pentru ca

Politologie

problemele lor vitale sa fie rezolvate în concordanta cu cerintele obiective ale progresului istoric.1.& Le"ile "ene$!le i c!te"o$iile politolo"iei

)vând ca obiect de studiu domeniul politic, politologia studiazacategoriile, procesele si legile specifice acestui domeniu sub aspectele sale celemai generale. Pentru aceste considerente, politologia poate fi definita ca stiintacelor mai generale legi ale domeniului public si a modalitatilor în care acesteaactioneaza, în functie de conditiile concret istorice. 5egile pe care le studiaza politologia se manifesta ca tendinte deoarece actioneaza prin intermediuloamenilor, deci al unor factori subiectivi. )ceasta caracteristica creeaza maridificultati în descoperirea si formularea legilor domeniului politic care sunt mult maimari decât în cazul descoperirii si formularii legilor naturii.%inând cont de specificul domeniului si de dificultatile pe care le implica,multi politologi au descris si analizat fenomenul politic sub diverse aspecte, fara saformuleze însa si legi sau daca le -au formulat, au facut-o insuficient, limitându-se prin a e0emplifica doar prin câteva legi. )ltii, cei mar0isti mai ales, au formulat oserie de legi ale societatii socialiste, legi declarate imuabile, obligatorii pentru toti,dându-le o formulare rigida, dogmatica, mergându-se pâna acolo încât senumerotau si ierarhizau. !unt cunoscute în aceasta privinta consfatuirile partidelor

comuniste si muncitoresti de la 6oscova din anii 1+> si 1+?@, care au decretatca e0ista 1A legi generale ce guverneaza procesul construirii socialismului, pe carele-au declarat obligatorii pentru toti, într-un fel ca cele 1A porunci.< asemenea abordare a problemelor este improprie investigatiei stiintificesi, ca atare, fara sa tagaduim posibilitatea descoperirii si formularii unor legi careguverneaza domeniul politic, trebuie sa manifestam, în aceasta privinta, precautie, prudenta, elasticitate, inventivitate si, mai ales, relativitate.În literatura de specialitate, înca de la aparitia politologiei ca stiinta si,îndeosebi, în epoca contemporana, se gasesc referiri la anumite legi propriidomeniului politic.aca plecam de la premisa ca o lege reprezinta ceea ce este comun, si serepeta cu necesitate în cadrul fenomenelor din domeniul respectiv, atunci putem

considera ca politologia studiaza legile domeniului politic, legi pe care le prezentam sub forma unor principii generale precum:organizarea unui sistem politic bine articulat si structurat în relatii, institutii siconceptii, prin intermediul caruia societatea îsi asigura functionalitatea si progresul. &ste un fapt stabilit de realitatea istorica, relevat de literatura despecialitate, ca, fara un sistem politic, societatea n-ar putea functiona. În fapt,nu e0ista societate, comunitate umana, fara un sistem politic;organizarea si conducerea democratica a societatii. &0perienta istorica a



Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

dovedit ca, de regula, numai în conditiile unei organizari si conduceridemocratice sunt posibile progresul social, bunastarea si prosperitateacetatenilor;armonizarea intereselor tuturor cetatenilor, grupurilor si categoriilor sociale.Promovarea progresului istoric nu se poate realiza decât în conditiilesatisfacerii intereselor tuturor, atât a celor generale, cât si a celor de grup sau

individuale. )ceasta îsi poate gasi e0presia numai prin armonizarea unor asemenea interese în concordanta cu cerintele progresului general alsocietatii;unitatea organica între libertate si responsabilitate. 2nitatea dintre libertate siresponsabilitate constituie un principiu de baza, deoarece progresul social nu poate fi asigurat decât prin manifestarea libertatii în mod responsabil de catremembrii societatii, indiferent de pozitia lor pe scara ierarhiei sociale;unitatea organica dintre organizarea si conducerea democratica a societatii si bunastarea si prosperitatea tuturor cetatenilor. < organizare si conduceredemocratice sunt probate în primul rând de capacitatea lor de a asigura bunastarea si prosperitatea cetatenilor, la rândul lor, bunastarea si prosperitatea nu-si pot gasi rezolvarea favorabila decât în conditiile unuicadru de organizare democratica.'ormulând asemenea principii, trebuie sa avem permanent în vedere caacestea nu sunt singurele si ca important este modul în care factorii politici lecunosc si tin cont de cerintele acestora în activitatea lor.#nstitutiile politice, factorii politici la nivel national si international simt totmai mult nevoia unor studii de amploare si a unor concluzii pertinente, cu caracter stiintific, pentru a le avea în vedere în politica ce o promoveaza.)ceasta împre8urare a determinat si determina multe institutii si multifactori de decizie politica sa faca comenzi sociale privind cercetarea fenomenului politic, a8ungându-se chiar la organizarea unor institute de cercetari specializate pedomenii 3stat, partid, sistem, doctrine etc.4 si chiar pe tari, asa cum se prezinta

realitatea în !2), Baponia, ermania etc. 7hiar mai mult, institutiineguvernamentale, organizatii apartinând societatii civile din diferite tari, îndeosebidin <ccident, au preocupari constante în studierea fenomenului politic,concretizate în studii de amploare, cum sunt rapoartele 7lubului de la oma etc.În tara noastra, dupa revolutia din decembrie 1+@+, se constata oefervescenta politica, o atractie spre acest fenomen, e0primata fie si prindiscutarea si comentarea lui, în cercuri tot mai largi.Paralel cu aceasta realitate, se constata o preocupare mai sustinuta pentrustudierea fenomenului politic, în care se circumscrie si introducerea politologiei caobiect de studiu în învatamântul superior.

Politologie

)vând în vedere continutul, importanta si sfera sa de cuprindere,

politologia reprezinta o stiinta de ma0ima generalizare a domeniului politic, care seocupa cu studierea legilor si modalitatilor concrete în care acestea se manifesta, înfunctie de conditiile istorice ale dezvoltarii sistemului politic.7ategoriile studiate de politologie sunt si ele de ma0ima generalizare si serefera la sistem politic, stat, putere politica, partidism, democratie, regimuri politice, doctrine politice, actiune politica etc. 7a si legile, categoriile politologieiau un caracter obiectiv, impuse de progresul istoric si aflate într-o relatie decauzalitate si interdependenta.



1.' Politolo"i! (n itemul tiintelo$ politice. )unctiile politolo"iei

Prin continutul si scopurile sale, politologia este o stiinta despre domeniul politic. omeniul politic, ca domeniu al vietii sociale, constituie obiectul de studiual mai multor discipline politice. )laturi de politologie, domeniul politic este studiatde stiinta dreptului, stiinta statului, stiinta partidelor 3stasiologia4, istorie politica,filosofie politica, sociologie politica etc. 'ata de toate acestea, politologiastudiaza, dupa cum s-a mentionat, domeniul politic sub aspectele sale cele mai

generale, în timp ce celelalte stiinte politice sunt, într-un fel, stiinte particulare, însensul ca fiecare dintre acestea are în studiu un anumit segment al politicului, si nuansamblul sau.)ceasta realitate a determinat pe multi politologi sa considere gresit politologia ca stiinta fundamentala a politicului. Politologia reprezinta într-adevar teoria generala a politicului, care se ocupa cu studierea legilor generale aleacestuia, dar aceasta împre8urare nu este un motiv ca politologia sa fie declaratastiinta fundamentala. !tudiind politicul, sub aspectul sau cel mai general,Politologia nu poate fi considerata mai importanta decât alta stiinta care studiazaun fenomen politic particular, dar mai în detaliu. Prin urmare, fiecare dintre stiintele politice are obiectul propriu de studiu bine delimitat, motiv pentru care este greu

sa se vorbeasca despre o ierarhizare a acestora de genul fundamentala,secundara, principala, au0iliara etc.!e poate vorbi despre alt gen de delimitare, referitor la aria de cuprinderea fenomenelor si gradul de generalizare. in acest punct de vedere, putem vorbide stiinta ca o teorie generala a domeniului, cum este politologia pentru domeniul politic si de stiinte particulare, cum sunt celelalte stiinte politice. &ste adevarat caunii politologi, vorbind despre politologie si alte stiinte ale politicului, pun de multeori semnul egalitatii între ele, însa ma8oritatea dintre ei apreciaza, dupa parereanoastra în mod corect, politologia ca stiinta distincta în sistemul stiintelor politice.7a stiinta generala despre domeniul politic, politologia are anumite functii:cognitiva, deosebit de importanta pentru ca prin aceasta functie se realizeazacunoasterea si întelegerea fenomenului politic, si, de aici, interpretarea cât

mai corecta a acestui fenomen conducând la o atitudine si un comportamentObiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

corespunzatoare, valabile pentru societatea politica cât si pentru societateacivila;normativa, întelegându-se prin aceasta caile, mi8loacele, metodele privindorganizarea si conducerea politica cât mai eficienta a societatii; prospectiva, care se refera la previziunea politica pe baza unor investigatii deamploare, menita sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile cesurvin în cadrul raporturilor sociale pe plan national si international si a noilor cerinte de progres ale societatii;educativa, care sa vizeze implicarea responsabila a fiecarui cetatean înactivitatea politica în cadrul careia sa primeze spiritul patriotic, democratic,respectarea valorilor general umane.1.* Momente impo$t!nte (n contitui$e! i de+%olt!$e! politolo"iei

Politologia, ca stiinta, a aparut si s-a dezvoltat pe masura evidentierii totmai pregnante a politicului în viata sociala si a dezvoltarii celorlalte stiinte despresocietate. )ceste împre8urari au facut ca politologia sa nu apara de la început ca ostiinta distincta în raport cu alte stiinte sociale si, în mod deosebit, cu alte stiinte politice. e aceea, o perioada îndelungata de timp, politologia se regaseste subdenumirea de stiinta politicii sau ca parti ale altor stiinte. &0ista si situatii în care



obiectul sau de studiu se confunda cu alte stiinte politice.aca avem în vedere etimologia cuvântului politologie, de la cuvintelegrecesti din antichitate 3polis - cetate, stat si logos - stiinta4, respectiv stiintadespre stat, aceasta era o denumire aproape de adevar, pentru ca subliniacaracterul de stiinta politica. ar, dupa cum se cunoaste, politologia nu este numaio stiinta despre stat, ci o stiinta despre domeniul politic în ansamblul sau care nuse limiteaza numai la stat.

%ot din perioada antichitatii si pâna în vremurile moderne unii învatati auconsiderat ca politologia se ocupa doar de studiul puterii politice, care include sistatul, teorie sustinuta de la Cerodot, )ristotel pâna în zilele noastre, întâlnindu-sesi la politologii 6arcel Prelot, uverger, aimond )ron, ultimul incluzând înobiectul politologiei si autoritatea politica.%oate aceste preocupari au însemnat pasi importanti pe calea acumulariide cunostinte, care au dus la constituirea politologiei ca stiinta distincta, cestudiaza politicul sub aspectele sale generale. < confirmare a acestei realitati oconstituie faptul ca însusi termenul de politologie a aparut si s-a impus târziu, îndeceniul al ?-lea al secolului $$, fiind lansat de &ugen 'ischer (aling în ermaniasi %h*rive în 'ranta, fiind folosit pentru prima data în 1+ de catre ert von

&/nern.) înfatisa momentele de constituire si dezvoltare a politologiei, ca stiintadistincta, înseamna, de fapt, a reda întreaga gândire politica din antichitate pâna în prezent, a e0pune deci o istorie a gândirii politice care nu intra în obiectul Politologie

demersului nostru.e aceea, ne vom limita la înfatisarea unor momente mai semnificative alegândirii politice, menite sa îngaduie întelegerea modului în care a aparut si s-adezvoltat politologia ca stiinta.6omentele importante ale aparitiei si dezvoltarii politologiei se leaga dediferitele trepte de progres social precum pe$io!d! !ntic,it!tii,cu diferitele sale centre 3<rientul antic, recia antica, oma antica4, caracterizata

prin aparitia elementelor constitutive ale politologiei; pe$io!d! -eud!l!caracterizata prin dominatia fenomenului religios asupra celui politic; pe$io!d!en!te$ii de care se leaga punerea bazelor politologiei ca stiinta politicamoderna; epoc! mode$n!, în care se largeste sfera de cuprindere a politologieica stiinta; pe$io!d! contempo$!n!, când politologia cunoaste o larga dezvoltaresi când se contureaza clar ca stiinta politica distincta.A/ Pe$io!d! !ntic,it!tii, în care fenomenul politic devine evident atât casistem cât si sub forma gândirii si actiunii politice. )cest fapt a determinat preocupari constante pentru studierea fenomenului politic si a constituirii diferitelor stiinte politice care, la început, au fost denumite cu termenul generic de "stiintadespre stat, despre cetate", "stiinta politicii" etc.a4 Primele preocupari de gândire politica si, deci, de elemente ale stiintei

politice, le întâlnim în O$ientul !ntic, unde, prin secolul al $$-lea î.Cr., seremarca primele consemnari cu referire la organizarea si conducerea politica asocietatii, îndeosebi, a organizarii statului si a e0ercitarii actului de guvernare.În perioada respectiva, statul îmbraca formele monarhiei despotice, si primele preocupari în domeniu au fost legate de aceasta forma de stat,concretizate în elaborarea unor coduri si învataturi privind legitimitatea siautoritatea monarhului, caruia i se atribuia origine divina.2n reprezentant de seama al acestor teorii din vremea respectiva a fost



Pt!,0,otep, care recomanda norme si principii pentru aristocratia egipteana, înorganizarea si conducerea statului, fundamentate pe argumente religioase, princare trebuia ca cei "inferiori" sa se supuna celor "superiori", considerati ca fiind predestinati cu aceasta conditie sociala.%ot pentru &giptul antic este semnificativa o scriere intitulata"Cu%nt!$e! lui Amenem,!t", ce reprezinta un îndrumar de sfaturi politicomorale, prin care faraonul îsi initia fiul în arta guvernarii, în alegerea demnitarilor, în

organizarea si conducerea armatei.)semanator îndrumarului egiptean de sfaturi, întâlnim în Meopot!mi!

codul lui 2!mmu$!bi, de la sfârsitul secolului al $###-lea î.Cr. 3descoperit în1+A1 la !usa4, ce reprezinta un cod de reguli si legi privind organizarea statului, adreptului de proprietate si a raporturilor dintre diferite categorii sociale, fiind celmai vechi cod de legi cunoscut pâna în prezent.2n alt moment de referinta în evolutia gândirii politice a <rientului antic îlObiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

întâlnim în C,in!. &ste vorba mai întâi de secolele $##-$## î.Cr., perioada încare a circulat o lucrare însemnata, "S(t+in" 37artea cântarilor4, în care suntcuprinse DA ode continând note de protest împotriva rânduielilor e0istente si princare se e0primau îndoieli fata de binefacerile oferite de divinitate. &ste vorba apoide doctrina filosofului chinez Con-uciu 31->+ î.Cr.4, care cuprinde elementesi reguli privind relatiile dintre clase, dintre conducatori si supusi, opinându-se pentru regulile unei bune guvernari si îndemnând la resemnare.e asemenea, doctrina d!oit! reprezentata prin L!o0T+( 3secolul al #leaî.Cr.4, potrivit careia în natura si în viata sociala actioneaza legea universala"ao", care, independent de vointa si constiinta oamenilor, realizeaza un procesrational si ordonat, recomandând oamenilor calea non-actiunii.)vem apoi doctrina lui Mo0T+( 3>+-D@1 î.Cr.4 care, pornind de la principiul "iubirii universale", milita pentru înlaturarea inegalitatii si stabilirea unuiregim de dreptate pentru toti oamenii, indiferent de pozitia lor în societate.Indi! !ntic! ne ofera, de asemenea, elemente importante în gândirea

politica si deci în constituirea politologiei ca stiinta. )stfel, în secolul al ###-leaî.Cr., se înscrie lucrarea "A$t,!!t$!", atribuita lui 3!util4!, în traducere"!tiinta politica", în care erau formulate sfaturi si principii calauzitoare regilor înactivitatea de conducere a statului.%ot pe aceasta linie se înscrie si lucrarea "Le"ile lui M!nu", pastrataîntr-o versiune din secolul al ##-lea î.Cr., care se refera la regimul politic de castasi la datoria monarhului de a veghea la aceasta ordine sociala.&lemente importante referitoare la politic, la modul de organizare siconducere a societatii, contine si Bibli!, carte sacra a mozaismului si acrestinismului, alcatuita din "echiul testament" si "9oul testament", al doilea fiindrecunoscut numai de crestini. (iblia prezinta politicul ca emanând de la putereadivina. )tât autoritatea cât si puterea regelui erau considerate ca provenind de la

divinitate. 7oncludent în acest sens este decalogul 3"cele 1A porunci"4, relevate decatre umnezeu, pe muntele !inai, lui 6oise, conducatorul si legislatorul mitic al poporului evreu, fondatorul mozaismului, figura cea mai proeminenta a "echiuluitestament".Potrivit relatarilor din (iblie, umnezeu i-a cerut lui 6oise sa nu adaugenimic la cele 1A porunci, sa le pazeasca asa cum au fost transmise. <riceîmpotrivire fata de lege sau de putere era considerata o împotrivire fata dedivinitate. esi autoritatea politica era legitimata de divinitate, în (iblie se cere o



legitimitate si prin personalitatea si competenta conducatorului, afirmându-se ca:"cetatea sporeste prin întelepciunea mai marelui sau", dupa cum "un rege neînvatatva pierde pe poporul sau". b4 G$eci! !ntic!

În gândirea politica si, ca atare, în constituirea si dezvoltarea politologieica stiinta, recia antica detine un loc de prim ordin. &ste perioada în care s-auformat si lansat idei politice de importanta deosebita, a caror valoare este si în

Politologie prezent de actualitate. atoram valorile gândirii antice grecesti unor mari învatati precum Comer, Pitagora, emocrit, Ceraclit, !ocrate, Protagoras, Platon,)ristotel etc.2ome$ 3probabil între secolele $## si ###4, poet epic grec, a carui operamarcheaza nasterea culturii grecesti si anticipeaza asupra întregii sale dezvoltari. Încontinutul operei homerice, "#liada" si "<diseea", se întâlnesc multe elemente politice valoroase care depasesc pe cele e0puse în tratatele propriu-zise. )stfel,e0ista referiri privind conducerea cetatii pe timp de pace si razboi, se mentioneazatrei forme de guvernamânt ca firesti - monarhia, aristocratia, democratia - si treiforme corupte - tirania, oligarhia si demagogia. Comer înclina spre monarhie.2n loc de seama în gândirea politica îl detine 2e$odot 3secolulal -lea d.Cr.4 care, dupa unii politologi, de e0emplu 6arcel Prelot, ar trebuiconsiderat nu numai parinte al istoriei, ci si al politologiei. Cerodot definesteformele de guvernamânt: democratie, oligarhie si monarhie, analizând totodata cuargumente virtutile si nea8unsurile fiecarei forme de guvernamânt.Pit!"o$! 3c. @A-AA î.Cr.4, matematician, om politic si filosof grec. !eremarca si printr-o serie de idei legate de organizarea si conducerea politica asocietatii, îndeosebi, privind forma de guvernamânt. Pitagora gasea forma deguvernamânt aristocratica cea mai corespunzatoare.2e$!clit 3c. A-> î.er.4, filosof materialist. 7onceptia politica a luiCeraclit se referea la faptul ca guvernarea trebuie sa fie e0ercitata de catre celemai bune persoane pentru ca acestea cunosc adevarul. 7onducerea societatii,

considera Ceraclit, trebuie sa se bazeze pe legi scrise care sa fie respectate decatre toti.Democ$it 3c. ?A-D>A î.Cr.4, filosof, reprezentant al materialismului siateismului. eferitor la politic, argumenteaza necesitatea statului si dreptului, caresa fie concepute si organizate pe baze democratice.În perioada clasica a reciei antice 3secolul -# î.Cr.4, s-a afirmatgruparea sofistilor. !ofistii au formulat o serie întreaga de metode si mi8loace privind organizarea si conducerea statului, unii sustinând aristocratia, altiidemocratia.P$ot!"o$! 3c. @-1 î.Cr.4 este considerat cel mai de seamareprezentant al sofistilor. 'inalitatea practica a rationamentului lui Protagorasdespre politica conduce spre o conotatie democratica: toti cetatenii trebuie sa

participe în masura egala la rezolvarea treburilor politice.Soc$!te 3?+-D++ î.Cr.4, filosof si mare gânditor politic. !e numara printre primii cugetatori care considera politica o arta, o arta regeasca prin care ominoritate de întelepti si învatati comanda oamenii pe calea autoperfectionarii.Pl!ton 3E>-D> î.Cr.4, filosof, unul dintre cei mai mari gânditori aiantichitatii, discipol al lui !ocrate. 7onceptia filosofica a lui Platon constituiefundamentul unei utopii sociale aristocratice. !tatul ideal imaginat de PlatonObiectul de studiu al politologiei - domeniul politic



trebuia sa fie împartit în trei caste: 14 "filosofii" - conducatorii;E4 "gardienii" - aparatori ai statului; D4 agricultorii si meseriasii. !clavii nu faceau parte din stat. Platon a ramas celebru prin lucrarile sale: "!tatul", "epublica" si"5egile". Platon considera politica drept arta de a-i conduce pe oameni cuconsimtamântul acestora. )ceasta arta politica, sustinea el, poate fi practicatanumai de oameni initiati. !tatul trebuie sa aiba la baza actiunilor sale interne si araporturilor din e0terior politica, apreciata ca stiinta.

A$itotel, numit si !tagiritul 3D@-DEE î.Cr.4, savant si filosof, discipol allui Platon. &ste considerat ca întemeietor al stiintei politice, punând bazele si altor discipline noi precum etica, logica, economia politica etc. )ristotel a facut dinetica o ramura a politicului în masura în care prima ca stiinta a conduiteiindividuale, este înglobata în a doua ca stiinta a conducerii colective. (inelecomunitatii, considera )ristotel, este un lucru mai important de realizat, de aceeaetica este o parte a politicii. !copul cel mai înalt apartine politicii, stiinta "cea maistapânitoare si conducatoare în cel mai înalt înteles". Politica este, asadar, cea maiînalta dintre toate stiintele 3)ristotel, Politica, cartea a ###-a4. În operele lui)ristotel, cunoscute ca "!istematizarea stagiritului", e0ista o legatura intima întrecele trei principale stiinte: economia - serveste nevoile naturale, etica - pe cele

individuale, iar politica - serveste nevoile comunitatii, facând posibila realizareacelorlalte pentru ca omul este, prin natura sa, o fiinta politica.)ristotel este cel care instaureaza observatia premeditata ca metodastiintifica în studiul formelor de guvernamânt, întreprinzând o analiza comparata adiferitelor tipuri de constitutii. Prin toate acestea, )ristotel contribuie lainaugurarea unui studiu pozitiv al politicii, la introducerea fenomenelor politice însfera cercetarii stiintifice.c4 om! !ntic!

În ceea ce priveste gândirea politica romana, se apreciaza, aproapeunanim, ca romanii au e0celat în drept, în administratie si strategie, dar nu si înteoria politica. !e subliniaza ca, "la oma, politica practica a fost stralucita, dar stiinta politica negli8ata". În gândirea politica romana

se remarca:M!$cu Iulliu Cice$o 31A?-D î.Cr.4 om politic, orator, filosof siscriitor. iscursurile sale politice, pledoariile 8uridice, tratatele de retorica prezintainteres deosebit pentru stiinta politica. Potrivit opticii lui 7icero, forma ideala deguvernare ar constitui-o colaborarea dintre monarhie si aristocratie, situatie în cares-ar a8unge la o echilibrare a puterilor în stat pe baza promovarii dreptatii.<perele sale mai importante sunt "e republica" si "e legibus".B/ Epoc! -eud!l!

În orânduirea feudala, gândirea politica se dezvolta sub semnul dominatieinete a ideologiei religioase. 5ocul central în gândirea politica îl ocupa problemaraportului dintre stiinta statului si biserica, considerându-se ca adevarata stiinta

Politologie

politica este teologia, iar stiinta statului laic trebuie sa se subordoneze acesteia.Perioada feudala are ca reprezentanti de seama trei mari gânditori, alecaror concluzii conduc la ideea ca statul pamântesc este cel laic, si bisericesc, celdivin. !tatul laic trebuie sa se supuna celui divin.Au$eliu Au"utinu 3D-DA4, filosof, teolog si scriitor roman,considerat parinte al bisericii, canonizat de biserica romano-catolica. ) încercatsa concilieze crestinismul cu neoplatonismul. 7onceptia lui )ugustinus, oglindita înlucrarea "7etatea lui umnezeu", opune statului pamântesc considerat "imperiu al



diavolului", statul divin alcatuit din alesii lui umnezeu.Tom! d5A6uino 31EE-1E>4, filosof si teolog, este apreciat ca fiindreprezentantul cel mai de seama al ideologiei politice clericale, fondatorul doctrineireligioase a catolicismului, ca rezultat al sintezei între aristotelism si gândireacrestina, între ratiune si credinta. <pera sa de seama este "!umma %heologiae".D!nte Ali",e$i 31E?-1DE14, scriitor italian, autor al mai multor lucrari, printre care amintim lucrarea polemica "espre monarhie" îndreptata împotriva

puterii temporale a papei. În "ivina comedie", cu cele trei parti ale sale -"#nfernul", "Purgatoriul" si "Paradisul" - sunt incluse si unele elemente de politica.5a începutul feudalismului, profetul 6ahomed - în araba 6ohammed F"7el laudat" 3>A-?DE4, a fondat islamismul - religie monoteista 3)llah4, bazata pe preceptele 7oranului. )vând ca principale curente sunnismul si susmul, islamismul3sau mahomedanismul4 cunoaste o larga raspândire în )sia si )frica, având mariimplicatii în sfera politicului.C/ en!te$e!

Perioada enasterii 3secolul $#-$#4 a însemnat o cotitura pe toate planurile vietii spirituale, marcând si în domeniul dezvoltarii politologiei, ca stiinta,un pas important. eprezentantii de seama ai acestei perioade în planul stiintei

politice au fost 6achiavelli si (odin.Niccolo M!c,i!%elli 31?+-1E>4, om politic si istoric italian, adept alnecesitatii realizarii în Peninsula #talica a unui stat national unitar sub egidamonarhiei absolute. În opera sa fundamentala "Principele", dedicata lui 7ezare(orgia , a zugravit cu luciditate epoca, aratând ca în politica dicteaza interesele siforta, nu considerentele morale. ) contribuit hotarâtor la despartirea teoriei politice de morala si de teologie. 6achiavelli este considerat, pe buna dreptate,întemeietorul stiintei politice moderne. <pera sa, "Principele", poate fi considerataun veritabil tratat de politologie, care indica anumite reguli si principii deorganizare politica si guvernare precum: necesitatea previziunii politice care sa permita initierea masurilor corespunzatoare; necesitatea unei conduceri ferme bazate pe abilitate si forta; formularea unor obiective nobile care sa determine si

caracterul nobil al mi8loacelor folosite; separarea puterii laice de cea bisericeascasi iesirea politicului de sub incidenta fenomenului religios.Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

7e!n Bodin 31DA-1+?4, 8urist si economist francez. )dept al uneimonarhii absolutiste controlate de starile generale. Principala sa lucrare, în care îsidezvaluie conceptiile politice, se intituleaza "espre republica". (odin esteconsiderat fondatorul stiintei politice moderne în 'ranta. ) pus în circulatiee0presia "stiinta politica", a proclamat principiul suveranitatii statului, a sustinutmonarhia ca forma de guvernamânt. !-a pronuntat împotriva farâmitarii statelor feudale si suprematiei papale asupra puterii laice.D/ Epoc! mode$n!

Perioada moderna se caracterizeaza prin largirea sferei de cuprindere a

politologiei. &ste perioada revolutiilor burgheze, a înlaturarii monarhiilor absolutiste si instaurarii principiilor statului de drept.Printre reprezentantii de seama ai perioadei de început a epocii modernes-au remarcat în mod deosebit iluministii francezi - 6ontesGuieu, oltaire, B. B.ousseau.C,!$le Monte6uieu 31?@+-1>4, scriitor, 8urist si filosof iluministfrancez. !e remarca prin fundamentarea principiului legitatii care trebuie sareglementeze raporturile dintre guvernanti si guvernati în functie de conditiile



concrete ale fiecarui popor. )nalizeaza formele de guvernamânt republican,monarhic, despotic. 'undamenteaza principiul separarii puterilor în stat siconceptul de libertate ca fiind dreptul de a face tot ce îti îngaduie legea. În eseurilesale prezinta statul ca o institutie naturala. !e pronunta pentru monarhiaconstitutionala. În lucrarea "!piritul legilor", intuieste legitatea obiectiva a proceselor sociale si o defineste în general ca "raporturi necesare care deriva dinnatura lucrurilor.

8olt!i$e 31?+-1>>@4, scriitor si gânditor francez. ) sustinut calibertatea individuala, a gândirii sunt drepturi naturale. ) atacat institutiile învechitefeudale. ) fost adept al despotismului luminat. Pentru îndreptarea relelor dinsocietate propune o alianta între despoti si filosofi, care sa conduca societatea.7e!n 7!c6ue oue!u 31>1E-1>>@4, gânditor iluminist, scriitor simuzician francez. 5anseaza ideea contractului social în celebra sa lucrare cuaceeasi denumire. 7onsidera ca puterea de stat este legitima atâta vreme cât seîntemeieaza pe întelegerea creata între indivizi. )preciaza ca statul a a8uns saserveasca numai intereselor celor bogati. Pentru îndreptarea relelor din societate preconiza o republica a micilor proprietari egali în drepturi. 7ondamna inegalitateaeconomica si politica, despotismul absolut. 'ormuleaza principiul suveranitatii

poporului, subliniind ca suveranul nu poate fi decât poporul, totalitatea cetatenilor uniti printr-o vointa comuna 3contractul social4. 'undamenteaza principiullegitimitatii înlaturarii puterii de stat când guverneaza despotic, stabileste principiulunitatii organice între libertate si egalitate. octrina politica a lui ousseau adevenit platforma democratiei radicale iacobine.În prelungirea iluministilor se înscriu în )merica de 9ord Ben9!min

Politologie

)$!n:lin 31>A?-1>+A, fizician, economist, filosof, om politic4 si T,om!7e--e$on 31>D-1@E?, om politic4 care au introdus în câmpul de cercetare al politicului noi elemente legate, mai ales, de independenta nationala a statului sidrepturilor individuale ale cetateanului. &i nu s-au limitat numai la abordareateoretica a problemelor politice, ci au actionat practic pentru dobândirea

independentei !2), fiind si autorii celebrei eclaratii de independenta a !2),din iulie 1>>?, unul din documentele de baza care proclama drepturileindividuale si ale popoarelor.2n loc aparte în evolutia gândirii politice îl detin gânditorii socialismuluiutopic precum: T,. Mo$u 31>@-1D4, cu lucrarea sa "2topia", Tomm!o

C!mp!nell! 31?@-1?D+4, cu celebra utopie "7etatea soarelui", scrisa înînchisoare, G!b$iel M!bl4 31>A+-1>@4, Mo$ell4 3sec. $###4, )$!ncoi

B!beu- 31>?A-1>+>4, S!int Simon 31>?A-1@E4, C,!$le )ou$ie$ 31>>E-1@D>4 si obe$t O;en 31>>1-1@@4.Principalele idei ale gânditorilor socialismului utopic s-au referit laegalitatea deplina a membrilor societatii, fara discriminare, care sa se realizeze prin înlaturarea proprietatii private si guvernarea societatii de catre oamenii muncii,

instaurarea acestei guvernari printr-o lupta politica care nu e0clude violenta,organizarea de comploturi si conspiratii, dupa principiul ca vechii guvernanti auuzurpat prin forta si înselaciune drepturile cetatenilor si deci tot prin forta trebuierasturnati.În a doua 8umatate a secolul al $#$-lea s-a afirmat curentul mar0ist degândire politica si ideologica. Principalul e0ponent al acestuia,Harl 6ar0, a gândit societatea ca un sistem bazat pe interdependenta dintrefortele si relatiile de productie, fortele productive fiind determinante. %oate



elementele suprastructurii societatii 3subsistemele 8uridic, politic, artistic, religios4se fundamenteaza în baza economiei, având o anumita autonomie fata de ea.!ocietatea se transforma atunci când infrastructura intra într-o opozitieireconciliabila cu relatiile de productie e0istente. 7onflictul între fortele de productie noi, reprezentând germenii unei clase sociale noi si vechile relatii de productie se rezolva prin revolutie care, e0cluzând vechea clasa dominanta,impune relatiile de productie proprii noii clase dominante.

aca teoretic, proiectia în perspectiva a societatii gândita de 6ar0 poatefi luata în calcul, concluziile ei privind realizarea unei societati fara conflicte, încare, printr-o planificare riguroasa, fiecare va munci dupa posibilitati si va primidupa nevoi, sunt utopice.!pre sfârsitul secolul al $#$-lea, politologia a cunoscut nu numai odezvoltare legata de elaborarea unor noi principii, ci si prin înfiintarea unor scolisuperioare de stiinte politice, urmarind pregatirea unor specialisti pentru aparatulde stat si administratie. )stfel, în 'ranta, în 1@>E, s-a înfiintat !coala de stiinteObiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

politice, institute similare luând fiinta si în !2), în 1@@A; în )nglia, în 1@+, înermania dupa primul razboi mondial etc.!pre sfârsitul secolului trecut si în primele decenii ale secolului nostru, s-auremarcat, în diferite tari europene si nord-americane, politologi de prestigiu careau impulsionat dezvoltarea politologiei. În 'ranta îl amintim pe Pie$$e 7!net care,într-o lucrare aparuta în anul 1@>E, considera stiinta politica ca o stiinta a statului,a legilor si principalelor sale forme de manifestare. În ermania se remarca M!<

=ebe$ 31@?-1+EA4, sociolog, filosof, economist si C. Sc,mitt, care considerauca esenta politicului consta în e0ercitarea dominatiei unui om, sau a unui grup deoameni asupra societatii. 6. Ieber a introdus notiunea de "fuhrer - democratie",care, de fapt, înseamna o dictatura a conducatorului.5a începutul secolul al $$-lea, în !2) se remarca A$. Bentle4, caredefineste obiectul de studiu al politologiei ca fiind politicul.E/ Epoc! contempo$!n!

&ste epoca în care politicul capata o e0tindere si o însemnatate tot maimari si când abordarea acestuia se face atât sub aspectele sale generale cât si acelor particulare, diferentiindu-se cu claritate stiintele care studiaza acest domeniu.Politologia devine o stiinta distincta care reprezinta teoria generala a politicului si al carei obiect de studiu este definit cu precizie, aparând si pentru prima data, asa cum s-a mai aratat, denumirea de politologie.< alta caracteristica a acestei epoci o constituie faptul ca de studiul politologiei se preocupa atât anumite personalitati stiintifice cât si grupuri mari decercetatori de la institute de specialitate din diferite tari, politologia devenindobiect de studiu în institutele de învatamânt superior din lume.Printre politologii de seama ai epocii contemporane, în afara deE. ). B!llin" si T,>$i%e, de ale caror nume se leaga si atribuirea termenului de

politologie ca stiinta distincta, mai amintim pe M!$cel P$elot care se remarca prin studii comparate ale diferitelor etape din gândirea politica, considerând peCerodot si parinte al politologiei nu numai al istoriei. )mintim, de asemenea, peDu%e$"e$, !4mond A$on, To--le$,=. obon, 2. L!;il, M. G$!;it+ etc., care au importante contributii la progresul stiintei politologiei.%oti oamenii de stiinta cu un larg spectru de preocupari pentru viatasociala au acordat atentie deosebita si politicului.



În epoca contemporana putem include si curentul de gândire mar0ist curadacini asa cum s-a aratat înca din secolul al $#$-lea, care a acordat domeniului politicului o atentie deosebita, intuind corect cresterea rolului acestuia pe masuraevolutiei sociale si necesitatea ca el sa se implice mai mult în viata întregii societati.in pacate, datorita scopurilor instaurarii unor regimuri totalitare, reprezentantiimar0isti au mers pe linia subordonarii si chiar limitarii politologiei la o singura

Politologie

doctrina pusa în slu8ba represiunii, abuzurilor si denaturarilor.Privite prin prisma istoriei, principiul dictaturii proletariatului, al înlaturariisepararii puterilor în stat, tagaduirea si chiar suprimarea pluripartidismului,subordonarea intereselor particulare celor generale sustinute de mar0isticonstituie, de fapt, elemente de involutie în gândirea si ridicarea unor serioase piedici în calea dezvoltarii politologiei ca stiinta. estramarea sistemului socialist înmulte tari ale lumii probeaza ne8ustetea acestor idei si caracterul lor nociv.ealitatile epocii contemporane, sensul evolutiei evenimentelor atesta cacercetarea politicului se afla pe un fagas sanatos, ale carei concluzii devin tot mai benefice pentru progresul social.1.? Cont$ibuti! "ndi$ii politice $omneti l! de+%olt!$e!politolo"iei c! tiint!

7a si în alte tari, o data cu evidentierea sistemului politic mai ales prininstitutionalizarea sa legata de organizarea statala si în tara noastra, gândirea politica din cele mai vechi timpuri a formulat elemente valoroase care au intrat întezaurul de idei ale politologiei ca stiinta.ândirea politica româneasca, are anumite trasaturi specifice care oindividualizeaza de gândirea politica din alte tari.)stfel, gândirea politica româneasca are la baza o valoroasa mostenire dela stramosii sai daci si romani care, în perioadele istorice respective erau uneledintre cele mai înaintate gândiri politice. &ste cunoscuta, de pilda gândirea politicaromana care a constituit unul dintre cele trei mari centre de gândire ale antichitatii3orientala, greaca si romana4 si care s-a materializat în organizarea politica cu cel

mai înalt grad. )laturi de gândirea politica romana, s-a afirmat si gândirea politicadaca, materializata la rândul sau într-o organizare politica cu un grad destul deînalt pentru vremea respectiva, sub forma statului centralizat dac.e remarcat, în perioada antica, ar fi întelepciunea politica a luiromichaites care aseaza la baza consolidarii statului în raporturile cu vecinii nurecurgerea la forta, la actiuni militare, ci rationamentul politic al legaturilor pasnicede colaborare.) ramas, de asemenea, legendara gândirea politica a lui (urebista,eceneu, ecebal, care s-au dovedit a fi si mari politicieni ai vremii respective.< alta trasatura a gândirii politice românesti o constituie aceea ca eae0prima specificul în care poporul român s-a format, precum si problemele cucare s-a confruntat în devenirea sa istorica, legate, mai ales, de necesitatea

apararii în fata actiunilor de cotropire straina, de pastrare si aparare a fiintei statalesi de neam, de eliberare sociala si nationala, de faurire a statului national unitar, dedezvoltare a unor relatii cu alte popoare si state, în mod deosebit cu cele vecine,care, de-a lungul istoriei, au promovat o politica e0pansionista pe seamateritoriului românesc, mai ales din partea celor trei mari imperii: otoman,Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

habsburgic si tarist.%ot ca o trasatura distincta poate fi considerata aceea ca gândirea politica



româneasca, în multe momente din evolutia sa a avut o dimensiune nu numainationala ci si europeana. Înca din perioada medievala s-au impus rationamentele politice ale marilor nostri voievozi 6ircea cel (atrân, !tefan cel 6are, #ancu deCunedoara, lad %epes, 6ihai iteazul etc., privind modul de organizare siconducere politica si militara, de mentinere a fiintei statale românesti, deneatârnare si aparare a tarii în conditii e0tremde vitrege, %arile omâne constituind în acelasi timp un scut de aparare pentru

civilizatia si crestinatatea europeana. imensiunea europeana a gândirii politiceromânesti se regaseste si la 9eagoe (asarab, a carui cunoscuta lucrare "Învataturicatre fiul sau %eodosie", apreciata pe buna dreptate ca fiind primul manualromânesc de politologie, este comparabila cu celebra lucrare "Principele" a lui 9iccolo 6achiavelli, ambele lucrari aparând aproape concomitent, la începutulsecolului al $#-lea.6entionam în mod special ca, lucrarea lui 9eagoe (asarab are o valoaredeosebita prin principiile formulate în legatura cu organizarea si conducereastatului privind mai ales, criteriul meritelor si calitatilor personale în selectarea persoanelor cu functii de conducere, ci nu pe baza de clientelism politic sauînrudire, problema de mare actualitate si în zilele noastre.

În galeria marilor gânditori politici din perioada feudala se încadreaza sicronicarii %arilor omâne: rigore 2reche 31+A-1?>4, 6iron 7ostin 31?DD-1?+14 si #on 9eculce 31?>E-1>4. În lucrarile lor sunt avansate idei privindorganizarea si conducerea societatii fundamentate pe elemente democrate care pentru epoca respectiva aveau o valoare inclusiv europeana.rigore 2reche, de pilda, bazându-se pe realitati ale traditiei românesti,vedea organizarea statului sub forma unei monarhii elective si care sa se conduca pe baza unor legi scrise însumate într-un anumit cod, anticipând, astfel, constitutiilede mai târziu. În prelungirea acestor idei, 6iron 7ostin preconiza o monarhiecare, în deciziile adoptate sa tina cont si de !fatul domnesc, iar în politica sa setina cont de împre8urarile e0istente, considerând ca "vremurile sunt de-asupraomului, ci nu omul de-asupra vremurilor". )bordând, la rândul sau, o serie de

aspecte din sfera politicului, #on 9eculce, luând în calcul prime8diile la care eraue0puse %arile omâne, se pronunta pentru cresterea autoritatii omnului si,implicit a sporirii autoritatii statale.5a toti marii cronicari se întâlnesc idei deosebit de importante privindoriginea, continuitatea si unitatea de neam pe vatra stramoseasca.< mare dimensiune europeana a avut si gândirea politica a lui imitrie7antemir, al carui ideal era realizarea unui stat autoritar, centralizat, bazat pedreptate, legi scrise si principii morale. 7unoscut în epoca prin eruditia sadeosebita, membru al mai multor academii de stiinte din &uropa, imitrie7antemir a lasat posteritatii, lucrari de valoare deosebita privind organizarea si

Politologie

conducerea politica a %arilor omâne, originea, istoria si geografia acestora, dar

si lucrari de mari dimensiuni privind statele europene. )ceasta realitate i-a adusvoievodului si omuluide cultura român aprecieri deosebite de catre personalitatile si forurile stiintificeatât din epoca respectiva cât si din perioadele ulterioare. imitrie 7antemir aramas în gândirea româneasca si universala prin vasta sa opera care are un largspectru al vietii sociale, abordând o diversitate de probleme istorice, politice,economice, geografice, demografice, etnografice etc. Printre cele maisemnificative lucrari a caror valoare stiintifica a sporit în timp, fiind considerate



lucrari de referinta în domeniile abordate si în prezent, amintim: "escrierea6oldovei", "#storia cresterii si descresterii" Portii <tomane", "âlceavaînteleptului cu lumea", "#storia ieroglifica" etc.in continutul operei sale se dega8a o profunda gândire politica, apreciataîn epoca prin analiza si profunzimea ideilor avansate valabile pâna în zilele noastre.2n loc aparte, pentru perioada moderna româneasca îl au, în legatura cugândirea politica, corifeii !colii ardelene, precum: !amuil 6icu

31>-1@A?4, Petru 6aior 31>?1-1@E14, heorghe !incai 31>-1@1?4,#oan (udai-eleanu 31>?D-1@EA4.!coala ardeleana s-a impus îndeosebi ca o puternica miscare stiintifica privind originea, unitatea si continuitatea poporului român pe vatra stramoseasca,combatând argumentat teoriile nestiintifice speculative ale reprezentantilor dominatiei straine, care denaturau adevarul în legatura cu devenirea istorica a poporului român.În gândirea reprezentantilor !colii ardelene se regasesc idei politice cusemnificatie deosebita, precum organizarea românilor într-o structura statala în perimetrul geografic stramosesc, cu forme de guvernare democratice republicaneîn strânsa legatura cu interesele cetatenilor, fundamentate pe lege ca principiu

calauzitor.Prin gândirea si vasta lor cultura reprezentantii !colii ardelene seîncadreaza în dimensiunea iluminista europeana, deschizatoarea formelor deorganizare si conducere democratica a societatii, de instituire a statului de drept.2n rol aparte în gândirea politica moderna româneasca îl detine #onita%autu care a publicat la 7onstantinopol în 1@E> un "%ratat de politica",inspirându-se în aceasta privinta din gândirea lui 6ontesGuieu siB. B. ousseau cât si din miscarea carbunarilor italieni.)tât o dimensiune nationala cât si europeana a avut-o si gândirea pasoptista româneasca. eneratia anului 1@@ a creat si în %arile omâne o mare bogatie de idei si de doctrine politice progresiste. În conceptia sa despre politica,Ion 2eli!de !dulecu, urmând traditia aristotelica, defineste politica "!tiinta ce

se ocupa despre binele material si moral al societatii". 7artile de valoare, afirmael, nu se ocupa decât de adevarata politica. În perspectiva umanismului,Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

adevarata valoare a unei natiuni este adevarata ei politica, caci erorile, chiar sicele fara voie, trag înapoi popoarele si le ruineaza, pentru ca "greseala în literaturasau în politica atinge natiuni întregi".Pentru #on Celiade adulescu, nu acei care intra în 8ocul partidelor tulburând mintile si dezbinând societatea fac adevarata politica, ci aceia care "seocupa de stiinta spre a ameliora societatea sau politica, studiind trecutul ei,conducând prezentul, spre a prepara un viitor mai fericit". În viziunea lui #onCeliade adulescu, stiinta politica are, asadar, ca obiect binele comun "mântuireasocietatii" prin respectarea consecventa a valorilor morale, slu8irea idealurilor

umaniste, sociale si nationale înaintate.Simion B!$nutiu, alt reprezentant ilustru, îsi fundamenteaza ideile saledespre stiinta politica, mai ales, în lucrarea "#ntroducere la dreptul natural si politic", insistând asupra dreptului natural sau rational si, mai ales, pe ideealibertatii. &l sublinia ca stiinta politicii, ca stiinta a statului, este produsul epociimoderne. (arnutiu considera, deci, ca epoca noua a stiintei politice începe în adoua 8umatate a secolului al $###-lea, cu iluministii si enciclopedistii francezi, cu principiile revolutiei americane. (arnutiu concepe finalitatea stiintei politice în a



servi libertatea, republica democratica, iar pe de alta parte, afirma convingerea catrebuie sa contribuie la iluminarea politica a natiunii pentru ca aceasta sa poatadecide în problemele politice, constitutionale în cunostinta de cauza "pentru canimeni - spune el - nu poate sa faca 8udecata despre lucrurile si raporturilenecunoscute". 7onceptii politice importante privind organizarea si conducereastatului national modern întâlnim si la 9. (alcescu,6. Hogalniceanu, )l. #. 7uza etc.

9. (alcescu, se enumera printre marii revolutionari si gânditori politici atâtdin miscarea pasoptista româneasca cât si a celei europene. &l a militat prinîntreaga sa activitate si opera pentru drepturile nationale ale tuturor românilor inclusiv a celor din %ransilvania. În acelasi timp s-a încadrat în întreaga miscarerevolutionara europeana, fiind alaturi de unele dintre marile personalitati aletimpului care actionau în scopul afirmarii drepturilor si libertatilor popoarelor, pentru eliberare sociala si nationala.6ihail Hogalniceanu, istoric, om politic si patriot român s-a implicat printr-o participare activa în toate cele trei mari momente care au marcatdevenirea istorica a natiunii române în perioada moderna - revolutia româna de la1@@; 2nirea de la 1@+ si constituirea statului national român modern si

cucerirea independentei depline a omâniei 31@>>-1@>@4. În convingerile sale politice, idealul 2nirii %arilor omâne, constituia "cheia de bolta fara de care s-ar prabusi întregul edificiu national", ideal afirmat în întreaga gândire europeana.Printre marii revolutionari si oameni politici români, de dimensiuneeuropeana, se înscrie si )le0andru #oan 7uza, unul dintre fondatorii statuluinational român modern, primul omnitor al acestuia. În calitatea sa de sef alstatului român 3ianuarie 1@+ - februarie 1@??4, a initiat si realizat reforme

Politologie

structurale în toate sferele de activitate, punând si bazele statului de drept român.În constiinta nationala româneasca )l. #. 7uza ramâne simbolul 2nirii politice dela 1@+.6aturitatea gândirii politice românesti de la mi8locul sec. al $#$-lea îsi va

gasi relevanta în crearea în perioada urmatoare a tuturor institutiilor statului dedrept, inclusiv a partidelor politice care se vor afirma pe arena vietii politice.&ste cunoscut faptul ca în a doua 8umatate a secolului al $#$-lea siînceputul secolului al $$-lea, viata politica româneasca este dominata în vechiulregat de Partidul liberal si Partidul conservator, iar în %ransilvania de Partidul 9ational omân si Partidul social democrat transilvanean, partide care în parteîntr-o forma sau alta vor activa si în perioada interbelica.În ultimele decenii ale secolului al $#$-lea si la începutul secolului al $$lea,s-au afirmat gânditori politici de valoare deosebita cu rezonanta europeana.intre acestia, un loc aparte îl ocupa 6ihail &minescu, care, pe lânga faptul caeste cel mai mare poet al neamului, 5uceafarul poeziei românesti, s-a distins si caun mare gânditor politic, a carui opera legata mai ales de articolele publicate în

ziarul "%impu", realizeaza o reusita fresca a realitatilor politice ale societatiiromânesti din acea vreme, de mare actualitate si în prezent.%rainicia gândirii politice a lui 6. &minescu rezida în afirmarea unor idei perene precum: libertate si independenta nationala, libertate sociala, aparareavalorilor democratice, respect pentru personalitatea umana, responsabilitatea politica pentru destinele poporului si ale cetateanului.)mintim, de asemenea, pentru vremea respectiva, gândirea politica a lui%itu 6aiorescu, activitatea sa de om politic, cu mari implicatii în consolidarea



omâniei moderne si a desavârsirii unitatii sale statale.intre gânditorii politici de nuanta socialista ale acelor vremi, îl mentionam pe 7-tin obrogeanu-herea, care prin lucrarea sa "9eoiobagia" incearcaintroducerea ideilor socialist-mar0iste în gândirea politica româneasca. Pe bazaacestei gândiri se fundamenteaza ideologic primul partid al muncitorilor dinomânia creat în 1@+D sub denumirea de Partidul !ocial emocrat al6uncitorilor din omânia 3P.!..6..4.

În omânia preocuparile pentru stiinta politica se afirma cu putere sporitadupa primul razboi mondial datorita noilor cerinte aparute în urma realizarii statuluinational unitar, preocupari care s-au înscris în ansamblul gândirii politiceeuropene.Printre problemele ma8ore care au preocupat gândirea politica si ca atarestiinta politica s-au înscris cele referitoare la afirmarea statelor nationale unitare, larelatiile dintre acestea, la mentinerea noii ordini internationale consfiintita prinsistemul tratatelor de la ersailles, la stabilirea si mentinerea pacii în planeuropean si mondial legate în mod e0pres de respectarea suveranitatii si integritatiiteritoriale a tuturor statelor.Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

Printre gânditorii si oamenii politici de marca români, de recunoastereeuropeana si chiar mondiala mentionam în mod deosebit pe marele istoric sisavant 9icolae #orga, cum si pe marele diplomat 9icolae %itulescu, a caror preocupari au vizat si dezvoltarea stiintei politice. asta opera a lui 9icolae #orgainclude si studii de mare valoare referitoare la doctrinele si partidele politice încare sunt dezvoltate idei ce îmbogatesc continutul stiintei politice. e asemenea, înopera lui 9icolae %itulescu e0ista numeroase studii atât cu privire la realitatile politice din omânia, cât si la cele europene si mondiale. )stfel, întâlnim formulateidei de mare valoare teoretica si practica precum: afirmarea statelor nationale si participarea lor activa la politica mondiala, relatii între state bazate pe principiiledreptului international, rezolvarea diferendelor dintre state pe cai pasnice,realizarea unei securitati colective în &uropa si în lume, inclusiv prin intermediul

unor organisme internationale de genul 5igii 9atiunilor a carei presedentie a fostdetinuta în doua mandate de 9icolae %itulescu, drept e0presie a valorii lui cagânditor si om politic. Principala sa deviza în întreaga sa activitate teoretica, politica, diplomatica, a constituit-o triumful fortei dreptului si nu a dreptului forteiîn relatiile internationale dintre state.7ontributii la dezvoltarea stiintei politice au avut-o în perioada interbelicasi alti mari intelectuali precum: heorghe (ratianu, . raghicescu, . usti, P.)ndrei, P. heata, 6. 8uvara etc.heorghe (ratianu, mare istoric si om politic român, a avut preocupari deseama si în analiza fenomenului politic legat îndeosebi de etnogeneza si perenitatea poporului român, de situatia geopolitica a omâniei, de importanta si rolul partidelor politice în viata tarii. imitrie raghicescu, ca sociolog si sociopsiholog,

abordeaza si problema stiintei politice. În opinia sa, stiinta politica ar trebui sa realizeze un studiu obiectiv si critic, o analiza sincera a aspiratiilor multiple si schimbatoare ce stapânesc vremea noastra.În viziunea lui . usti, care uneori identifica stiinta politica cu politicastiintei, stiinta politica cerceteaza realitatea politica, o e0plica, dar se si pronuntaasupra valorii si eficientei actiunii politice analizate. upa usti "politica în mâna luiPericle a fost arta, pe când în mâna lui )ristotel a fost stiinta", acestea nu see0clud pentru ca teoria este o practica virtuala. "Politica este stiinta creatiei



valorilor sociale totale, nationale, în directia apropierii lor de idealul etic al personalitatii sociale capabila de creare", sublinia imitrie usti în "!ociologiamilitans" 3p. @4. 2neori, la . usti, conceptele de teorie, doctrina si stiinta politica se suprapun.7itând din teoriile constitutionale ale lui 5oc=e, 6ontesGuieu, ousseau,usti afirma ca, spre deosebire de stiintele naturale, teoria politica are vesnictendinta de a se înfaptui; teoria politica tinde sa devina realitate, sa modifice sa

modeleze realitatea pe care o cerceteaza. Pentru. usti, cercetarile monografice trebuie sa aiba ca rezultat final "stiinta politica si

Politologie

etica natiunii". 'ara îndoiala, în conceptia lui . usti, daca sociologia si stiintelesociale e0plicative arata ceea ce este, etica prescrie ceea ce trebuie sa fie, iar politica, mi8loace prin care ceea ce este se poate transforma în ceea ce trebuie safie. Prin urmare - afirma el -, politica si etica se ocupa de aceasta lume sociala")sa cum ea în mod necesar trebuie sa fie".În conceptia lui Pet$e And$ei, despre obiectivul si natura stiintei politice, politica reprezinta o stiinta particulara. <biectul ei, spune el, îl constituie "statul,adica forma de organizare a autoritatii constrângatoare si legiuitoare". Prin urmare,aceasta este o stiinta e0plicativa, si nu normativa, dar care are în vedere numai"valorile stabilite de stiinta politica".Pet$e G,i!t!, mai ales, prin lucrarea ")rta politica", s-a apropiat deaspectele teoretice ale domeniului politicii, abordând probleme privind statul sifunctiile stiintei politice. Pe alocuri, formularile sale nu sunt riguros consecvente. &lscrie: politica - ca orice stiinta, fara a avea rigurozitatea stiintelor e0acte - e0plicaceea ce este, deducând cauza, succesiunea fenomenelor". eci, stiinta politicaînregistreaza si e0plica prin cauze, prin descifrarea succesiunilor cauzale, dar nua8unge la formularea legilor, de aceea "probabilitatile" previziunii ne apar destul denecesare.Pentru M. D9u%!$! 38urist4 obiectul stiintei politice îl reprezinta actiunea politica, actiune prin e0celenta colectiva, sociala, care se realizeaza în cadrul ideii

de stat. "!tiinta politica trebuie sa dega8e regulile generale ale unei asemeneaactiuni politice - afirma el - cunoscând ca ea presupune si are ca obiect realitatilesociale, cu care lucreaza si pe care cauta sa le înteleaga".6erita subliniat si faptul ca 6. 8uvara remarca cu amaraciune ca în timpce în alte tari se acorda o mare importanta e0tinderii catedrelor speciale de politica generala, în universitatile noastre, aceasta disciplina se preda doar incidental, în legatura cu alte ramuri ale stiintelor 8uridice si ale sociologiei.< alta trasatura a gândirii politice românesti este aceea ca ea s-a afirmatcu idei valoroase si în perioada regimului comunist, chiar în pofida acestui regimrepresiv. Pe aceasta linie trebuie mentionata în mod deosebit, mai ales duparetragerea armatei sovietice de ocupatie din omânia 31+@4, reafirmarea unor idei din gândirea si politica traditionala româneasca, combaterea unor deformari

privind adevarul istoric în legatura cu devenirea poporului român cât si afirmareaunor idei recunoscute ca atare în epoca, vizând relatiile între state, pastrarea unuiclimat de pace si securitate în lume, rezolvarea pe cai pasnice a unor conflictedintre state, cresterea rolului politic al omâniei pe arena internationala,dezvoltarea legaturilor sale cu statele lumii pe baza principiilor egalitatii în drepturi,a respectarii suveranitatii, independentei si integritatii teritoriale, neamestecul întreburile interne ale altor state, a cresterii rolului <.9.2. în pastrarea ordinei,Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic



stabilitatii si pacii în lume.atorita cenzurii si represiunii comuniste, cercetarea domeniului politic nus-a putut materializa în studii de amploare cu referire e0presa la sfera politicului,aparând doar lucrari singulare sau în cadrul unor lucrari legate de alte discipline desociologie, istorie etc. &ste de remarcat si faptul ca problematica politicului cuconcluzii de rigoare a fost oglindita în literatura beletristica din perioadarespectiva. %rebuie mentionat ca în timpul regimului totalitar comunist, în pofida

interdictiilor de libera e0primare, s-a reusit realizarea, în ansamblu, unei literaturi beletristice dintre cele mai bune din &uropa, literatura care în mare parte a slu8itomul.%ema politicului în literatura îsi gaseste 8ustificare în conditiile în careindivizii erau sistematic agresati de sistemul institutional comunist si ca atareslu8irea omului nu se putea realiza pe deplin de o literatura autentica decât prinabordarea de catre aceasta si a problemei confruntarii cetatenilor cu politicul.elevanta în acest sens este opera lui 6arin Preda în care, în mod realistsi riguros, cu mi8loacele specifice literare a aratat tot ce i s-a întâmplat si ar fi pututsa i se întâmple poporului român, în conditiile unor regimuri dictatoriale. 7a lucrariconcludente în acest sens mentionam: "6orometii", "elirul", "7el mai iubit dintre

pamânteni" etc.Prin intermediul acestor opere ca si ale altora, politicul a fost facutcunoscut publicului larg, tot asa de bine ca si cum ar fi fost prezentat prinintermediul unor studii de specialitate.upa cum se stie, în anii regimului totalitar, politologia nu s-a bucurat deatentie, ceea ce a constituit un lucru cu totul negativ, aceasta fiind denaturata sisubordonata unei singure doctrine. )bia dupa victoria revolutiei din decembrie1+@+, s-a constituit în omânia un #nstitutde !tiinte Politice, facultate de profil, iar disciplina de politologie a fost introdusaca materie de studiu în învatamântul superior. Încep sa apara diferite studii de politologie, cursuri universitare, eseuri etc.7a o trasatura a gândirii politice postdecembriste o constituie faptul ca au

aparut numeroase studii despre politic, inclusiv lucrari memorialistice realizate înmare masura de persoane care au fost implicate direct în vâltoarea acestor evenimente. )ceste lucrari însa trebuie privite cu rezerve, deoarece au caracter partizan. !tudiile de amploare, cu caracter stiintific înca nu s-au realizat, ceea cee0plica în mare parte si faptul ca în perioada de tranzitie în care se afla omânia,nu s-a a8uns la o conceptie de ansamblu, coerenta privind politica de urmat înaceasta perioada.7onsideram ca rezolvarea acestor probleme nu se va lasa prea multasteptata, fiind imperios ceruta de nevoile de progres ale tarii.

E. SISTEMUL POLITIC

< data cu aparitia domeniului politic, a aparut si necesitatea pentrucomunitatile umane a8unse la un anumit nivel de dezvoltare sa se organizezeîn sistem politic, fara de care functionarea acestora n-ar mai fi posibila. efapt, politicul, în ultima instanta, se regaseste în viata sociala în esenta subforma de sistem bine articulat, care asigura functionalitatea de ansamblu asocietatii.&.1 Sitemul politic – concept@ t$!!tu$i "ene$!le

)naliza aprofundata a sistemului politic ca parte a sistemului socialglobal, având menirea de a asigura organizarea si conducerea societatii,



presupune cu necesitate studierea, fie chiar si numai succinta a structuriicomponentelor si relatiilor specifice care alcatuiesc configuratia itemului

oci!l "lob!l în miscarea lor istorica, în strânsa legatura cu finalitatileactivitatii indivizilor si grupurilor sociale.Între sistemul politic si sistemul social global e0ista un raport de la o parte la întreg, sistemul politic reprezentând o parte a sistemului socialglobal, si anume, acea parte care se refera la elementele de organizare si

conducere de ansamblu a vietii sociale.upa cum se stie, societatea, privita printr-o abordare sistemica,constituie un sistem social global, adica un ansamblu de relatii, procese siactivitati umane aflate în interactiune dinamica, având ca finalitate crearea bunurilor materiale si valorilor spirituale menite sa asigure e0istenta si progresul social.!ocietatea este un sistem social global, deoarece omul, ca elementfundamental al societatii, este în primul rând o fiinta sociala, care comunicasi intra în relatii interumane cu semenii sai: fie printr-un cadru organizatcaruia indivizii îi apartin prin nastere, cum sunt comunitatile umane3familia, etnia, poporul, natiunea4; fie prin activitati comune în cadrul unor

grupuri sociale 3muncitori, tarani, intelectuali, patroni, anga8ati, liber profesionisti4, fie prin libera adeziune la diferitele organizatii politice,culturale, profesionale. elatiile interumane, indiferent de natura sispecificul lor, au ca finalitate asigurarea e0istentei umane si a progresuluisocial.SISTEMUL POLITIC

Politologie

În literatura de specialitate, desi societatea este privita ca un sistemsocial global, multi o considera mai mult decât un sistem social global, sausocial global de un anumit fel, si anume, un sistem social global care sereflecta pe sine si întregul univers si care are posibilitatea de perfectionarecontinua. )ceasta specificitate este determinata de faptul ca sistemul social

global, spre deosebire de alte sisteme globale , are la baza celula vie caregândeste si care îi confera posibilitatea de a se reflecta pe sine si întreguniversul si de a se perfectiona.<mul ca fiinta care gândeste nu este un element pasiv, ci unul activ,care actioneaza în functie de motivatiile si interesele sale personale, decapacitatea sa de orientare si apreciere, de scopurile sale individuale sigenerale, cuprinzând în unitatea sa totul, întregul univers.Prin urmare, chiar daca - pe buna dreptate - mai multi analisti îndomeniu considera ca societatea umana are o configuratie cu o arhitecturamai bogata decât cea a unui sistem, reprezentând un arhem14, totusi, faptulca, în mod necesar, societatea umana cuprinde si o structura sistemica facenu numai posibila, ci si pe deplin 8ustificata folosirea adecvata a teorieigenerale a sistemelor, demonstrând ca perspectiva sistemica asupra vietiisociale nu reprezinta nici pe departe o transpunere mecanica a unei teoriivalabile în alt domeniu, ci, dimpotriva, promovarea consecventa a spirituluistiintific necesar pentru a depasi granitele artificiale dintre diferitelecomponente ale realitatii, inevitabile în cercetarile fragmentare. În acelasitimp, luarea în considerare si a caracterului arhemic al unor componente3subsisteme4, dar si al sistemului social în ansamblu, invita la o nuantare,singura în masura sa evite erorile.



7uprinzând ansamblul relatiilor, proceselor si activitatilor umane,societatea ca sistem global include modul de organizare a acestora, înfunctie de specificul activitatii umane, în procesul de creare a bunurilor materiale si spirituale necesare e0istentei si dezvoltarii societatii, înconcordanta cu progresul istoric.7a orice sistem, si cel macrosocial reprezinta un ansamblu deelemente aflate în cone0iune si interactiune rec iproca, alcatuind un întreg cu

functii si caracteristici proprii, calitativ distinctive. <rdinea launtrica aoricarui sistem este data de natura si dinamica relatiilor dintre parti si întreg,ca raporturi dintre sistem si subsisteme. 7oeziunea legaturilor interne aleunui sistem este mult mai puternica decât aceea a legaturilor sistemului cue0teriorul. %otodata, orice sistem este în subsistem al unui sistem maicuprinzator.14 arhem F ansamblu de relatii cu o arhitectura mai bogata decât a unui sistem

Sistemul politic

eprezentând rezultatul activitatii domeniilor desfasurate în cadrule0istentei lor comunitare si sociale, al procesului de perfectionare asocietatii si a omului, sistemul social global, asa cum ni se înfatiseaza astazi pe baza unui îndelungat proces de dezvoltare, atesta înfaptuirea unor

transformari fundamentale prin trecerea de la comunitatea arhaica3primitiva4 la comunitatea contemporana cu activitatile ei comple0e,dinamice si diversificate. În strânsa legatura cu mutatiile din sfera productiva s-au produs transformari si în celelalte subsisteme, inclusiv în privinta structurilor de organizare si conducere sociala.)bordata din diferite unghiuri de vedere, societatea ca sistem globaleste alcatuita din mai multe subsisteme care, luate fiecare în parte, constituiesisteme de sine statatoare, cu specific, relatii, dinamica si activitati proprii.)stfel, societatea omeneasca, ca sistem social global mondial, estealcatuita, în primul rând, din subsisteme nationale care se afla în strânsainterdependenta si care se dezvolta de sine statator.

!istemul national, ca sistem social global, la rândul sau, este alcatuitdin mai multe subsisteme precum: subsistemul economic care se refera lasfera productiei, consumului si schimbului, subsistemul structurii sociale,care e0prima raporturile dintre categoriile si grupurile sociale e0istente la unmoment dat în societate; subsistemul vietii spirituale si subsistemul politic,care reprezinta ansamblul relatiilor politice, institutiilor si organizatiilor politice, cât si conceptiile politice privind modul de conducere si organizarea societatii. 'iecare dintre aceste subsisteme poate fi luat în modindependent si privit ca sistem: sistem economic, sistem cultural, sistem politic etc.În mod cert, societatea omeneasca, privita ca sistem social global, nu poate fi redusa la nici una din componentele sale si nici nu reprezinta doar

suma acestora. !istemul social, ca sistem comple0, este deschis, capabil nunumai de autoreglare, ci si de autoperfectionare. În acelasi timp, fiecarecomponenta a sistemului social global constituie un subsistem al acestuia,astfel încât miscarea sistemului social în ansamblu se manifesta atât prinactiunea întregului asupra partilor componente, cât si prin interactiuneasubsistemelor. 7orelatia de interdependenta între sistemul social global sisistemul politic este esent iala prin faptul ca sistemul politic ca subsistem alunui sistem social global, mai ales prin componenta sa - puterea politica -,



constituie liantul necesar al dinamismului tuturor subsistemelor carealcatuiesc societatea globala, asigurând organizarea si conducerea la nivelulîntregii societati.Sitemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului socialglobal care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu asocietatii, functionalitatea ei.

Politologieiferitele comunitati umane, a8unse la o anumita treapta dedezvoltare, nu mai pot e0ista si functiona fara sa fie organizate într-unsistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege generala a progresuluiistoric.7onstituindu-se ca un sistem de organizare si conducere deansamblu a societatii, sistemul politic slu8este si trebuie sa slu8easca atâtsocietatea în întregul ei, cât si fiecare subsistem în parte, interesele generaleale societatii, cât si cele individuale.&0perienta istorica a dovedit si dovedeste ca numai organizareacomunitatilor umane în sisteme politice puternice, bine structurate, le -aasigurat acestora viabilitatea.6a8oritatea politologilor lumii contemporane înteleg prin sistem politic ansamblul relatiilor politice, al institutiilor politice, al conceptiilor politice si al raporturilor dintre ele, e0istente la un moment dat într-osocietate. efinitia conceptului de sistem politic s-a emis relativ târziu înliteratura de specialitate, în speta dupa al doilea razboi mondial, atât înliteratura occidentala, cât si în cea din &uropa de &st. În legatura cuconceptul de sistem politic, se mai fac unele confuzii, dintre care cel mai desîntâlnite sunt cele care identifica sistemul politic cu sistemul social global.&ste adevarat ca sistemul politic are ca principala menire asigurareafunctionarii societatii în ansamblu, dar aceasta nu înseamna ca el poate fiidentificat cu sistemul social global.

Printre primii autori care s-au preocupat de problematica sistemului politic se remarca D!%id E!ton, care, în mai multe lucrari 3prima aparutaîn 1+D si intitulata "!istemul politic", alta în 1+?, având ca titlu "< analizasistemica a vietii politice"4, avanseaza elemente valoroase pentru întelegereaconceptului mentionat, printre care acela ca sistemul politic este un sistemdeschis cu autoreglare. 7eva mai târziu, 7. =. L!pie$$e în lucrarea")naliza sistemelor politice" defineste sistemul politic drept "ansamblul proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societati globale".6entionam faptul ca pâna în prezent nu e0ista o definitie unanim acceptataa sistemului politic, dupa cum am vazut ca nu e0ista o asemenea definitienici pentru conceptul de sistem global, precum si faptul ca sfera notiunii desistem si chiar demersul sistemic difera de la un autor la altul. e pilda, '.

6. (urlat=i întelege prin sistemul politic "un sistem relativ închis, careasigura integrarea tuturor elementelor societatii si a însasi e0istentei acesteiaca organism integrat, condus în mod centralizat de puterea politica al carei pivot îl constituie statul. &l include în sine, în primul rând, institutiile politice - statul, dreptul, partidele si organizatiile politice s.a. -, ca sisistemul comunicatiilor care leaga membrii societatii si grupurile sociale cucentrul - puterea politica".

Sistemul politic



T. P!$on , în legatura cu sistemul politic, afirma: "7onceptulnostru cheie de orientare este politica definita ca un subsistem primar functional al societatii, strict paralel cu statusul teoretic, cu economia".upa cum apreciaza mai multi politologi, pentru definireaconceptului de sistem politic trebuie avute în vedere atât perspectivastructurala, cât si cea functionala. in perspectiva structurala, sistemul politic reprezinta un subsistem al sistemului social global, fiind alcatuit din

relatiile politice, institutiile politice, conceptiile politice, precum si forme simi8loace ale actiunii politice, normele si valorile politice corespunzatoare.Privit însa în perspectiva functionala, sistemul politic asigura organizarea siconducerea societatii, a sistemului social în ansamblu. 7a parte componentaa sistemului social global, sistemul politic reprezinta ansamblul structural derelatii specializate, de laturi care se conditio neaza reciproc, asigurândfunctionarea, în raport cu e0igentele ce decurg din relatiile sale cu sistemulglobal, cu celelalte subsisteme, ca si din propriul mecanism de autoreglare.!tructura sistemului politic, natura si configuratia relatiilor, institutiilor,conceptiilor politice, formelor de actiune, normelor si valorilor politicedetermina rolul specific în viata sociala, concretizat în functii adecvate

cerintelor asigurarii stabilitatii si prosperitatii societatii în fiecare etapaistorica data. )prof undând componentele sistemului politic, vom mentiona,în primul rând, relatiile politice, respectiv acele legaturi, raporturi care sestabilesc între diferite categorii si grupuri sociale în calitatea lor de agenti aiunor actiuni vizând satisfacerea intereselor lor în raport cu puterea de stat. Înaceasta perspectiva, relatiile politice sunt raporturi între grupuri de indivizi,între partide si organizatii politice, între acestea si puterea politica, în primulrând puterea de stat. elatiile politice e0prima, de asemenea, legaturi,raporturi dintre natiune si nationalitati, respectiv relatii interetnice.Împreuna, toate aceste legaturi, desfasurându-se pe plan intern, se regasescsub denumirea de relatii nationale, spre deosebire de relatiile interstatale,care sunt relatii politice între tari. aca, în mod cert, relatiile politice

internationale nu pot e0ista în afara natiunilor si statelor nationale, epocacontemporana consemneaza o crestere fara precedent a interdependentelor si posibilitatilor de conlucrare dintre state. 7ontinutul si interconditionariledintre relatiile nationale 3interne4 si relatiile internationale 3e0terne4constituie o sfera de mare importanta a politicului.&.& St$uctu$! i -unction!lit!te! itemului politic

Pentru a întelege specificul si functionalitatea sistemului politic,trebuie analizate structura si, respectiv, componentele sale: relatiile politice,institutiile politice si conceptiile politice, precum si interactiunea dintre ele.

Politologie

a4 el!tiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale în careindivizii, grupurile sociale si comunitatile umane intra deliberat pentru a se

implica în organizarea si conducerea societatii în ansamblul ei.elatiile politice se deosebesc, prin urmare, de restul relatiilor sociale, prin anumite caracteristici: au un caracter programatic, în sensul caele reprezinta numai acea parte a relatiilor sociale în care indivizii sicategoriile sociale intra în mod deliberat pentru realizarea scopurilor privindorganizarea si conducerea societatii; au un caracter organizat, manifestânduse prin intermediul institutiilor politice, al unor programe si platforme politice privind organizarea si conducerea societatii. Prin urmare, relatiile



politice sunt acele relatii care se stabilesc în raport cu puterea politica prinintermediul unor institutii si organizatii politice. elatiile politice sunt între partide, între diferite institutii politice, care e0prima vointa si intereselediferitelor grupuri de cetateni privind organizarea si conducerea societatii;relatii între cetateni si puterea de stat; relatii între partide si stat, care sunt deguvernamânt sau de opozitie; relatii între state etc.În general, relatiile politice, deci si institutiile politice prin care

acestea se materializeaza, sunt în raport direct cu gradul de cultura siconstiinta politica a cetatenilor. b4 Intitutiile politice constituie o alta componenta a sistemului politic, indicând gradul de organizare politica a societatii la un moment dat.Principala si cea mai veche institutie politica este statul cu întregansamblul componentelor sale, e0istând, de asemenea, partidele politice,grupurile de presiune etc. %rebuie avut în vedere ca nu orice organizatie dinsocietate este si organizatie politica, ci numai organizatiile care se implica în problema puterii politice.e regula, institutiile politice 3stat, partide, alte organizatii4 seconstituie în cadrul unui sistem national, al unor natiuni. În epoca

contemporana însa, unele institutii politice au capatat si un caracter international pe fondul interdependentei si colaborarii între state si popoare,si chiar un caracter superstatal, prin înfiintarea de asemenea organisme politice la nivelul unor comunitati regionale sau mondiale.#nstitutiile politice, atât pe plan mondial cât si pe plan international,se pot afla în relatii de alianta sau opozitie.c4 Conceptiile politice , o alta componenta a sistemului politic,constituie reflectarea în viata spirituala a modului de organizare siconducere a societatii. &lementul esential al conceptiilor politice îlconstituie doctrinele politice. octrinele politice e0prima o anumitaconceptie de organizare si conducere a societatii, pe baza unui principiu sau

Sistemul politic

unghi de vedere propriu precum: democratic, dictatorial, conservator,liberal, socialist, social democrat, tehnocrat etc. aloarea conceptiilor politice se oglindeste, de fapt, în programele si platformele partidelor politice, în natura organizarii si conducerii politice a societatii.%oate cele trei componente ale sistemului politic se afla intr-ostrânsa legatura, asigurând, în parte si împreuna, functionalitatea sistemului politic în calitatea sa de reglator al vietii sociale, al organizarii si conduceriiacesteia. 'unctiile sistemului politic de reglare, organizare si conducere asocietatii se manifesta contradictoriu, întrucât ele reprezinta o e0presie a pluralitatii intereselor individuale, grupurilor sociale, comunitatilor umanecare trebuie oglindite în mod corespunzator si armonizate, în scopul gasiriicelor mai adecvate solutii. 'unctionalitatea sistemului politic presupune si

contradictia între competenta procesului stiintific de fundamentare adeciziilor si nivelul redus de cunoastere, specific formelor institutionalizateale democratiei. 7resterea comple0itatii problemelor solicita o competentasporita a persoanelor implicate în procesul informarii, analizei, diagnozei, prognozei. 7ontradictia manifestata între scientizarea procesului deconducere si democratie nu trebuie înteleasa ca fiind o opozitie fatala.!olutia problemei se afla într-o conlucrare activa între puterea politica sistiinta.



!ituatii contradictorii se manifesta si datorita devierii unitatii dintredrepturi si îndatoriri la nivelul civismului. &0ista tendinta ca unii indivizi sale ia în seama numai drepturile si sa desconsidere îndatoririle ce revincetateanului, din constitutie si legile tarii respective.olul reglator al politicului în societate este perturbat si de altemanifestari: fenomenele de bloca8 a democratiei, de birocratism, deformalism, de alienare politica, de aparitie a unor regimuri dictatoriale.

Privit în ansamblu, politicul reprezinta elementul de coagulare, deorganizare si conducere a societatii, constituind un factor indispensabil pentru e0istenta si dezvoltarea diferitelor comunitati umane, a societatiiomenesti în general.&.' Sitemul politic 0 $e"im politic

egimul politic constituie una dintre cele mai importante problemecare au facut obiectul preocuparilor atât ale cetatenilor, cât si ale oamenilor politici si politologilor.2n prim aspect al acestei probleme îl constituie conceptul de regim politic. &0ista si în legatura cu conceptul de regim politic anumitecontroverse. 2nii considera ca regimul politic trebuie definit numai prin

referire la modul de organizare a statului; altii considera ca regimul politic Politologie

trebuie privit si definit în legatura cu organizarea întregului sistem politic,varianta spre care înclinam si noi. În literatura de specialitate e0istanumeroase preocupari pentru definirea întelesului de regim politic.eferindu-se cu deosebire la regimurile politice occidentale, 6. uverger defineste regimul politic ca fiind "un ansamblu coerent si structurat, alecarui parti sunt interdependente si reactioneaza global la modificarilemediului"E4. 2n alt autor, . (urdeau, considera ca "regimul politic poate fidefinit ca modul de anga8are a raporturilor politice, ca e0presie a adecvariistatului la scopurile puterii si la menirea e0ercitarii ei"D4. in perspectivarealizarii eficientei procesului de guvernare, B. I. 5apierre considera

regimul politic o "modalitate de a raspunde problemelor de ordinorganizatoric ce se pun guvernarii, problemelor de amena8are a sa pentru arealiza o eficienta ma0ima"4.Pornind de la aceste considerente, prin regim politic se poateîntelege modul concret de organizare si functionare a sistemului politic, deconstituire a organelor de conducere în societate în raport cu cetatenii.ezulta din definitie ca regimul politic e0prima un raport între organele deconducere din societate si cetateni, organele de conducere nefiind legatenumai de stat, ci de întregul sistem politic. aca organele de conducere însocietate se constituie si actioneaza prin consimtamântul cetatenilor, cae0presie a vointei si intereselor lor, regimurile sunt democratice. acaorga nele de conducere ale societatii se constituie si actioneaza fara

consimtamântul cetatenilor, fara ca acestia sa fie consultati, fara a li see0prima vointa si interesele, regimurile politice sunt dictatoriale. Paletalarga în care se constituie si evoluea za regimurile politice, de la cele cucaracter democratic la cele totalitare, este în strânsa legatura cu gradul deoglindire a vointei si intereselor cetatenilor în instituirea acestor regimuri.eseori, regimul politic este conceput ca fiind legat de or ganizareastatului, deoarece statul reprezinta principala institutie politica, iar organelede stat apar ca principalele organe de conducere în societate.



'ie ca este legat de organizarea întregului sistem politic, fie de cea astatului, importanta este natura regimului politic: democratica saudictatoriala. ezulta, prin urmare, ca regimul politic ocupa un rol esential însistemul politic, în viata societatii în general.&0perienta istorica a demonstrat ca regimurile democratice au dus lao viata libera, demna si prospera a popoarelor, pe când cele dictatoriale ducla stagnare, involutii, privatiuni si opresiuni politice.E4 6. uverger, Iannus. Les deux faces de l'Occident , 'a/ard, Paris, 1+?+, p. 1D4 . (urdeau, Les regimes politiques , 1+>A4 B. I. 5apierre, La pouvoir politique

3.Puterea politica

Puterea politica reprezinta un atribut esential al sistemului politic decare depinde în mare masura functionarea întregului angrena8 social.%ocmai de aceea, elucidarea raporturilor de putere si a mecanismelor salecapata o importanta deosebita.'.1 Pute$e oci!l! 0 concept@ t$!!tu$i i -o$me de m!ni-et!$e

!ocietatea omeneasca, ca sistem global de un tip deosebit, are

capacitatea de a se oglindi pe sine si întregul univers, de a se dezvolta si perfectiona în permanenta, pe baza unor legi obiective care au drept particularitate faptul ca se manifesta, prin intermediul oamenilor, ca tendintegenerale. 6i8locul prin care societatea se regleaza si autoregleaza si careasigura desfasurarea tuturor activitatilor umane, functionarea de ansamblu,îl constituie puterea sub forma sa cea mai generala - puterea sociala.Prin putere sociala se întelege capacitatea pe care o are sau odobândeste un om sau un grup de oameni de a-si impune vointa altora învederea efectuarii unor activitati cu o anumita finalitate, privind diri8areasocietatii spre anumite scopuri.Potrivit acestui concept, puterea sociala apare ca elementul care pune în miscare întregul angrena8 social pe linia progresului istoric.

Puterea izvoraste din capacitatea omului de a gândi, de a reflectalumea, si legat de aceasta, de a actiona pentru transformarea acesteia înconformitate cu vointa sa. ândind, reflectând lumea, omul îsi manifestatotodata vointa de a realiza activitati potrivit intereselor sale.!e poate spune deci ca puterea sociala reprezinta forta motrice princare se realizeaza dezvoltarea sociala în conformitate cu raporturileurmarite, având la baza o anumita ordine.eprezentând capacitatea unui om sau a unui grup de oameni de a-siimpune vointa altora, puterea apare sub forma unor relatii între oameni saugrupuri de oameni, de regula relatii de subordonare de la conducatori lacondusi, în care unii îsi impun vointa altora în vederea înfaptuirii unor

PUTEEA POLITICA Politologie

actiuni, cât si relatii de conlucrare între diferite centre ale puterii, în scopulde realizare de interese comune.Prin urmare, puterea este o relatie sociala caracteristica oricareicomunitati umane, indiferent de dimensiunile ei 3familie, trib, popor,natiune4, atât la scara nationala, cât si la scara internationala.Puterea sociala se manifesta sub diferite forme, în functie dedomeniul de activitate 3putere economica, spirituala4, de specificul



comunitatii umane 3puterea familiala, de clasa, nationala, internationalaetc.4, precum si în functie de valoarea unor indivizi sau grupur i de indivizide a-si e0ercita puterea, de scopurile urmarite, de mi8loacele folosite etc.in acest punct de vedere, puterea se prezinta ca un fenomengradual, cu intensitati diferite, aflându-se pe o anumita scara ierarhica, asistemului social.Puterea sociala reprezinta liantul întregului comple0 de structuri si

forme sociale, pe care le ordoneaza si ierarhizeaza. &a are rolul de aorganiza si diri8a viata sociala în conformitate cu scopurile urmarite.Privita prin prisma rolului pe care îl detine în comple0ul vietiisociale, puterea constituie un atribut al fiecarui individ, al fiecarui grup deindivizi, în afara acestora neputând sa e0iste activitate ordonata.7a element de organizare si reglare a vietii sociale, puterea fi0eazascopurile activitatii umane, mi8loacele pentru realizarea acestor scopuri sigândirea dupa care sa se actioneze. Pe aceasta cale, puterea asigura punereaîn valoare a energiilor umane prin actiuni sociale organizate. Putereaimpune ordinea sociala, iar la rândul ei ordinea sociala genereaza putere,cele doua elemente aflându-se într-o relatie directa.

'iind un fenomen comple0 al vietii sociale, puterea sociala areanumite trasaturi, dintre care mentionam:constituie un element esential si permanent al relatiilor sociale, prinintermediul caruia se asigura functionarea normala a societatii;se prezinta sub forma unor centre, nuclee ale puterii ierarhizate peansamblul vietii sociale, în raport de pozitia sociala si resursele celor care o e0ercita, precum si de domeniul de activitate;reprezinta unitatea organica a doi factori: conducatori si condusi,indiferent de natura societatii, de raporturile care se formeaza pe bazaunor convingeri sau constrângeri. educem de aici ca societatea, atât înansamblul ei, cât si pe segmente, este alcatuita de conducatori sicondusi, relatie ce devine tot mai comple0a si cuprinzatoare pe masura

dezvoltarii sociale. elatia dintre conducatori si condusi se afla într-un Puterea politica

continuu proces de fluctuatii sau chiar de schimbari spectaculoase. eaici, concluzia ca puterea ne apare sub forma unor relatii de dominatiesi subordonare;îmbraca o diversitate de forme în functie de natura domeniului vietiisociale, de specificul activitatilor si comunitatilor umane, de specificulsistemului social concret etc. )stfel, puterea se poate manifesta ca putere: familiala, economica, politica, civila, precum si ca putere pe plan national si international etc.'.& Pute$e! politic!. Concept@ t$!!tu$i@ -unctii

i -o$me de m!ni-et!$e

Puterea politica constituie un subs istem al puterii sociale cu roldeterminant în reglarea si functionarea vietii sociale, ea reprezentândcapacitatea unor grupuri de oameni de a-si impune vointa în organizarea siconducerea de ansamblu a societatii.Puterea politica are anumite trasaturi care o indivizualizeaza fata dealte forme de putere din societate, precum:se manifesta la nivelul cel mai general al societatii, asigurândorganizarea si conducerea ei la nivel global;



prin forta de care dispune, detine capacitatea de a coordona celelalteforme ale puterii, pe care le slu8este, în scopul asigurarii concertariiacestora spre o conducere unitara cu caracter suveran;se e0ercita, de regula, pe baza unei legislatii asigurate prin constitutie sialte legi;se manifesta în mod organizat, prin intermediul unor institutii politice3stat, partide etc.4.

)sadar, puterea politica asigura organizarea societatii în ansamblulsau, constituind elementul integrator, liantul principal de legatura a tuturor structurilor sociale, ducând la o conducere unitara a societatii.6anifestându-se în mod organizat, în sfera puterii politice intra: puterea suverana a statului, prin capacitatea sa de a organiza si conducesocietatea în interesul comunitatii umane respective si de a o reprezentaîn raporturile cu alte comunitati. e aceea, statul, cu principalele salestructuri 3legislativa, e0ecutiva, 8udecatoreasca4, reprezinta pivotul puterii politice; partidele si alte organizatii politice care, prin elaborarea unor optiuni deorganizare si conducere a societatii, pot sa asigure e0ercitarea

guvernarii în stat; Politologie

mi8loacele de informare care, prin capacitatea lor de influentare, au unmare rol în adoptarea unor atitudini si impunerea unor pozitii înconducerea societatii.Pentru îndeplinirea rolului sau, puterea are mai multe functii:functia programatica, decizionala care consta în elaborarea unor programe, a liniilor directoare în care elementul esential îl constituiedecizia, în conformitate cu care trebuie sa se actioneze. ecizia, asacum noteaza (urdeau, "anga8eaza colectivitatile într-un mod ireversibil,trasându-le sarcini a caror realizare le afecteaza în întregime"14.Prin efectul lor, deciziile conditioneaza succesul daca sunt

corespunzatoare, dar pot sa conduca si la insucces daca blocheaza evolutia.Prin pozitia centrala a grupului conducator în mecanismul puterii, deciziile politice devin obligatorii pentru societate, ele luând de regula forma legilor,decretelor, hotarârilor. 7u cât programul de actiune, deciziile luate concordacu cerintele generale ale progresului, cu atât mai mult puterea câstiga încredibilitate si autoritate;functia organizatorica consta în capacitatea puterii de a stabili formeleorganizatorice cele mai adecvate si de a mobiliza grupurile socialeasupra carora îsi e0ercita puterea pe ntru a actiona în conformitate cu programul adoptat;functia ideologica, de educare a oamenilor în spiritul valorilor cedecurg din programul stabilit si prin care se încearca obtinereaadeziunii indivizilor la decizia adoptata;functia coercitiva, de constrângere prin diferite mi8loace, fie pentru adetermina pe oameni sa actioneze în conformitate cu cele adoptate, fie dereprimare a împotrivirii celor ce se opun;functia de control, de urmarire a modului în care linia stabilita esterespectata si a masurilor ce se impun, în conformitate cu legea; pregatirea de specialisti care sa se ocupe în e0clusivitate de organizareavietii sociale în conformitate cu vointa puterii politice, îndeosebi în



e0ercitarea guvernarii.eoarece puterea se e0ercita într-un cadru organizat, prinintermediul unor institutii, organizatii, functiile puterii sunt e0ercitate întrunmod specific, de fiecare organism în parte. !i, ca atare, le vom întâlni,într-o forma sau alta, la institutiile politice, îndeosebi la stat.14 . (urdeau, Traité de Science politique, Paris, 1+??, p. ?AD

Puterea politica

Puterea politica se e0ercita prin diferite mi8loace politice,economice, ideologice, 8uridice, militare etc., aflate într-o strânsainterdependenta.În corelatie cu puterea politica se afla puterea civila, respectivcapacitatea acesteia ca, prin mi8loace de care dis pune 3organizatii, mi8loacede informare, opinia publica4, sa impuna puterii politice îndeplinireamisiunii ce i-a fost încredintata, de a slu8i societatea.Prin modul în care actioneaza în societate, puterea politica se prezinta sub forma democratica sau dictatoriala.Puterea democratica e0ista atunci când aceasta se constituie ca unrezultat al consultarii si consimtamântului cetatenilor si ale carei deciziiconcorda cu aspiratiile si interesele de progres ale societatii.

Puterea dictatoriala 3sau alie nata4 este aceea care nu emana de la popor, aparând ca o forta straina si ostila si care nu tine cont de optiunile politice ale cetatenilor. Puterea dictatoriala foloseste mi8loace de represiune,îngradind accesul la actul decizional al membrilor societatii, a caror vointaeste ignorata si anihilata prin mi8loace coercitive.În epoca contemporana puterea dictatoriala îsi dovedeste tot maimult incapacitatea de a se mentine, de a-si îndeplini functia publica deconducere a societatii, fiind nevoita, sub presiunea maselor, sa cedeze totmai mult puterii democratice. Puterea dictatoriala recurge la mitul politic,adica la promovarea unor mistificari ale realitatii sociale, la anomie, în carenormele de convietuire sociala nu se mai respecta, conducând la o sit uatie

confuza si de degradare sociala. alorile politice pe care se spri8ina putereadictatoriala devin tot mai anacronice, ducând la degradarea si înlaturarea ei.7a forma spirituala de alienare a puterii, mitul politic probeazafaptul ca valorile politice pe care se spri8ina puterea au devenit anacronice,iar ideologia "trebuie" sa recurga la mistificari pentru a bloca întelegereaincompatibilitatii între valorile puterii devenite mituri si aspiratiilegrupurilor sociale cele mai largi. În mod cert, 8ustificarea structurilor si practicilor puterii alienate constituie functia fundamentala a oricarui mit politic.În ceea ce priveste violenta, ca ipostaza fundamentala de manifestarea puterii alienate, aceasta semnifica o asemenea reducere a resurselor decare dispune puterea politica încât ea este "obligata" sa recurga consecvent

la constrângerea psihologica si fizica pentru a obtine o anumita supunere si pentru a mentine stabilitatea. În realitate, violenta constituie instrumentulcare ameninta stabilitatea sociala, anticipând începutul sfârsitului.

Politologie

9otiunea de anomie e0prima absenta sau nesocotirea normelor încadrul unei societati, a unor colectivitati, starea unei societati dereglate,farâmitate. În lucrarea "!ocial %heor/ and !ocial !tructure", . 6erton facedeosebirea între anomia simpla, pe care o identifica cu starea de confuzie si



anomia acuta, care duce, în cele din urma, la "dezintegrarea valorilor sisistemelor".7onstituind o problema centrala a sistemului politic, puterea politicaare capacitatea de a asigura ordinea, progresul social, bunastarea cetatenilor,acest lucru fiind însa conditionat de caracterul democratic al elementelor cucare opereaza.'.' Auto$it!te! politic! 0 concept@ t$!!tu$i

În e0ercitarea rolului sau în cadrul societatii, puterea politicautilizeaza o serie de mi8loace economice, sociale, politice, ideologice,folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de constrângere pentru a-siimpune propria vointa.7apacitatea puterii de a-si impune vointa sa în societate printr-odiversitate de mi8loace, pentru a-i asigura stabilitatea si functionalitatea,constituie autoritatea politica.)utoritatea politica este o ipostaza a puterii politice reprezentândmodalitatea concreta de manifestare a puterii.'orta puterii politice este cu atât mai mare cu cât autoritatea politicase realizeaza, mai ales, prin convingere, prin adeziunea maselor la

activitatea puterii politice. )sadar, adevarata autoritate politica este aceea prin care puterea se impune preponderent prin convingere. 7ea mai simpladefinitie a autoritatii politice ar putea fi capacitatea puterii de a obtineascultare fara constrângere. 7oncludent în aceasta directie este faptul caînsusi cuvântul de "autoritate" provine de la latinescul "auctoritas" - forta deconvingere, desemnând capacitatea unor persoane, grupuri de persoane sauinstitutii de a obtine, în virtutea unor calitati sau împuterniciri, respect siascultare fata de actiunile promovate. !tabilitatea societatii este legata înmod direct de forta puterii ca autoritate politica. În vorbirea curenta, când nereferim la putere politica avem, de fapt, în vedere autoritatile politice,întrucât autoritatea politica este modul concret de manifestare a puterii, unalter ego al acesteia.

7u alte cuvinte, autoritatea politica este ipostaza puterii când se bazeaza pe forta argumentelor, si nu pe argumentul fortei. e fapt, orice putere politica, atunci când are ca suport numai forta, îsi pierde treptatautoritatea, ceea ce marcheaza momentul declinului, realitate care duceinevitabil, mai devreme sau mai târziu, la pieirea sa. #ndiferent de conte0tul

Puterea politica

în care se e0ercita, sensul central al autoritatii este acela de a fi un fenomen politic, o ipostaza a puterii. "Puterea", afirma . (ierstedt, "este cea careconfera autoritate unui ordin, dar o putere autorizata, institutionalizata"E4.)utoritatea politica, fiind un drept recunoscut puterii, este e0presiaunor relatii sociale si se distinge de celelalte forme de autoritate prinmodalitatile sale de constituire, cauzele apa ritiei, functia speciala si aria de

manifestare - societatea globala. < trasatura caracteristica a autoritatii oreprezinta prezenta acesteia în cadrul oricarei organizari sociale, inclusiv alcelei politice. upa cum observa Petre )ndrei în lucrarea "!ociologiagenerala", elementul fundamental care serveste drept reglator al relatiilor dintre indivizi este o autoritate cu forme si aspecte foarte diferite, dupagradul de dezvoltare a societatii.)profundând relatia de autoritate politica, P. )ndrei considera caaceasta are o mare influenta asupra oamenilor si un mare rol în organizarea



sociala. ")utoritatea politica - scrie el - indiferent daca este o persoana sausunt mai multe, are câteva caracteristici care o deosebesc de cea religioasa si prin care ea îsi poate îndeplini rolul sau. )utoritatea politica, în primul rând,are putere de constrângere e0terioara, recurgând chiar la mi8loace brutale si putând negli8a cu totul conceptiile si vointa proprie a unui individ atuncicând sunt în 8oc interesele tuturor"D4. )sadar, autoritatea politica, pe lânga puterea de convingere care trebuie sa fie determinanta, are si putere de

constrângere îndreptata împotriva actelor antisociale si antinationale.&0perienta arata ca autoritatea politica nu este nelimitata. &a seschimba daca vine în conflict cu vointa ma8oritatii, pentru ca autoritatea careînabusa personalitatea omului nu poate duce decât la declin, mai ales,spiritual, moral si deci nu poate fi de durata. )stfel, autoritatea politicaapare ca vointa grupurilor sociale aflate la conducere, vointa e0tinsa la scarasocietatii globale, fiind prezentata ca "vointa a tuturor", deci legitima. Prinurmare, autoritatea politica se refera la cadrul institutional în care folosirea puterii politice este organizata si legit ima.'.* Le"itimit!te! politic! 0 concept i -o$me de m!ni-et!$e

!trâns legata de putere si, respectiv, de autoritate politica e0ista

legitimitatea politica. 7uvântul legitimitate provine din latinescul "legitimus- conform cu legea".5egitimitatea polit ica reprezinta capacitatea puterii de a se revindecaE 4 . (ierstedt, Power and Progress !ssa" on Sociological T#eor", 9eJ Kor=,6craJ Cill, 1+>, p. EDD4 Petre )ndrei, Sociologie general$ , (ucuresti, &ditura )cademiei, 1+>A, p. D?

Politologie

de la ceva, de la un anumit fapt care s-o 8ustifice. &a constituie un principiuconform caruia un sistem de guvernamânt, puterea politica, se e0ercita pe baza unui anumit drept conferit, de regula, de guvernanti, pe baza unor întelegeri legiferate. 7onstituind recunoasterea de catre cetateni a unui dreptde guvernare al puterii politice, legitimitatea politica confera puteriiautoritatea politica. < putere cu cât este mai legitima, cu atât autoritatea ei

politica este mai mare.7onstituind o întelegere între conducatori si condusi, legitimitatea politica, ca si puterea politica, are un caracter istoric. in acest punct devedere, istoria înregistreaza doua forme de manifestare a legitimitatii:legitimitate divina si legitimitate civila.#deea legitimitatii divine a puterii politice o întâlnim înca dinantichitate, când puterea monarhului era considerata divina. )ceasta situatiese mentine si în perioada medievala a monarhiilor absolutiste si, chiar maitârziu, în perioada monarhiilor constitutionale sau a altor forme deguvernamânt, când, cel putin în parte, puterea este considerata de esentadivina. esi puterea politica se legitima prin natura divina a monarhului,

fara consultarea maselor, cel putin în perioadele sclavagista si feudala,aceasta avea temei datorita faptului ca, pentru asigurarea organizariisocietatii, se impunea e0istenta unei puteri politice care, în acele conditii alenivelului limitat de cunoastere, pentru a e0ista si functiona, conducatorulstatului trebuia sa aiba o legitimitate.5egitimitatea civila a puterii politice poate fi considerata formasuperioara de legitimitate, pentru ca are la baza acordul si vointa cetatenilor,în legatura cu e0ercitarea puterii.5egitimitatea civila a puterii politice include doua conditii de baza:



pe de o parte, formularea unor obiective în dezvoltarea societatii, înconcordanta cu cerintele progresului istoric, iar pe de alta parte, prinobtinerea acordului cetatenilor în e0ercitarea puterii în realizarea scopurilor propuse.e regula, legitimitatea civila a puterii se realizeaza prin alegerilibere pe baza de vot cu caracter universal, direct si secret, prin referendum,sonda8 de opinie si alte modalitati.

5egitimitatea puterii trebuie sa se realiz eze în permanenta prinactiuni, care sa probeze valoarea ei data de consensul dintre aceasta sicetateni.Prin consens se e0prima o stare de consimtamânt general, fie cu privire la o anumita problema importanta, fie în legatura cu întregulansamblu privind organizarea si conducerea societatii.

Puterea politica

7onsimtamântul puterii politice se poate realiza 3într-o anumita problema4 si prin unanimitate de pareri, fie si numai prin supunerea la vot,în timp ce consensul se realizeaza printr-un acord scris sau tacit, care poatesa însemne si anumite compromisuri. 7onsensul reflecta e0istenta uneivirtuale unanimitati de opinii în legatura cu modul de actiune al puterii, deregula, în problemele fundamentale si care se refera la ceea ce-i uneste peoameni, si nu la ce îi deosebeste.7onsensul politic se poate realiza pe o scara mai larga între maimulte organisme politice asupra unor probleme fundamentale ale vietii politice din cadrul unui stat.!e poate conchide ca prin consens politic desemnam vointasubiectilor politici de a asigura functionarea globala a societatii, pe bazaunor decizii inspirate nu de ceea ce îi deosebeste, ci de ceea ce îi uneste. Înacest fel, realizarea consensului politic devine o proba de maturitate si decultura politica, de responsabilitate civica ma8ora.!trâns legate de legitimitatea politica sunt notiunile de forta politica

si, respectiv, influenta politica.'.? )o$t! politic! i in-luent! politic!

Prin forta politica se poate întelege capacitatea puterii de a folosi înmod corespunzator si la momentul potrivit, mi8loacele de care dispune.&0perienta istorica arata ca, diferite puteri politice, desi dispuneau de toatemi8loacele adecvate nu au avut capacitatea de a le folosi, sau de a le folosicorespunzator.'ara îndoiala, în manifestarea ei sociala, puterea este o "fortalatenta". )ltfel spus, forta este "puterea în actiune". Întrucât "putereasimbolizeaza forta" ce poate fi aplicata în orice situatie sociala, rezulta ca puterea nu este nici forta si nici autoritate, dar ea conditioneaza e0is tentaambelor fenomene. Prin urmare, puterea este abilitatea de a folosi forta nu

folosirea reala a acesteia. in aceasta perspectiva se poate afirma ca putereaeste capacitatea de a introduce forta într-o anumita situatie.&0ista situatii în care unii politologi identifica puterea 3politica4 cuforta 3politica4, considerând ca forta ar fi o componenta, o ipostaza a puterii.!pre e0emplu, în unele doctrine politice puterea este identificata cu forta lor,aceasta din urma fiind redusa la forta militara.e aceea, trebuie subliniat ca forta politica trebuie sa dispuna de omultitudine de mi8loace politice, economice, militare, diplomatice, culturale



etc., accentul trebuind sa cada pe mi8loacele de convingere, pe utilizareaadecvata a tuturor mi8loacelor.

Politologie

În strânsa legatura cu forta politica se manifesta influenta politica.%ermenul "influenta" 3lat. "influere - a curge, a penetra, a se strecura în..."4semnifica o actiune pe care o persoana, un grup, o institutie o e0ercitaasupra alteia 3altora4, modificându-i3-le4 starea, comportarea fata de cea

anterioara. 6ulti politologi identifica influenta cu puterea, concep influentaca fiind o componenta principala a puterii. e e0emplu, C.). !imonconsidera conceptele de influenta si de putere drept sinonime,H. #. 'riederich afirma ca influenta este o putere indirecta si nestructurata. Înacelasi timp, C. . 5assJell pune conceptul de influenta la baza stiintei politice, afirmând ca studiul politicii reprezinta de fapt studiul influentei.%otusi, în lucrarea "PoJer and !ociet/", scrisa împreuna cu ). Haplan,5assJell recunoaste ca de fapt "conceptul de influenta se refera mai mult lavalori politice decât la putere". Prin urmare, influenta politica reprezinta uncomple0 de actiuni politice, întreprinse mai mult sau mai putin deliberat, pentru a forma sau a modifica comportamentele politice ale unor indivizi,grupuri s.a.)sadar, influenta reprezinta un mi8loc de a e0tinde, argumenta sau aobtine consimtamântul fata de puterea e0istenta, ea neputând fi identificatacu puterea însasi. #nfluenta este însotitorul firesc al puterii, mi8locul saunormal de actiune, un substitut sau efect al puterii, dar nu puterea însasi.7onceputa ca o relatie între persoane, între grupuri de indivizi, princare cel care e0ercita influenta reuseste sa determine din partea celor influentati o comportare dorita de primul, influenta politica se manifesta încomple0ul unor interese si relatii de grup pentru putere prin recurgerea ladiferite mi8loace economice, politice si psihologice, vizând cucerirea saumentinerea puterii politice.)cceptiile cele mai frecvente oferite de autorii care abordeaza

problematica influentei politice 3dintre care le mentionam pe cele ale lui. (ierstedt4 considera influenta ca pe o actiune de deviere 3faraconstrângere4 de la tipul prevazut de comportament al unui individ saumecanism politic. "#nfluenta - afirma autorul mentionat - poate fi maiimportanta decât puterea, dar este ineficace daca nu este transformata în putere". 2n alt autor, Parsons %alcott, apr eciaza ca influenta poate fi definitaca un mecanism generalizat de convingere.

Puterea politica

Întrucât influenta politica se e0ercita, în principal, prin intermediul puterii, ea reprezinta un comple0 de interese si relatii anga8ate în lupta pentru puterea politica.În strânsa legatura cu puterea politica, autoritatea politica si

legitimitatea politica se mai afla si prestigiul politic. !intagma "prestigiu politic" desemneaza o apreciere pozitiva de care se bucura o persoana, unorganism politic, un grup în virtutea valorilor si actiunilor promovate. 'iindstrâns legat de sistemul de valori acceptat si promovat într-o anumita etapaistorica, prestigiul politic este definit ca influenta e0ercitata, ca o ipostaza aautoritatii unei persoane, în care precumpanitoare sunt elementele de ordinmoral, afectiv, si nu puterea si mi8loacele de influentare.esi puterea politica si prestigiul politic nu coincid, ci se manifesta



direct, totusi, prin faptul ca uneori prestigiul este legat de putere, unelegrupuri puternice actioneaza pentru a deveni prestigioase, iar altele prestigioase, pentru a deveni puternice.7hiar atunci când actiunile de influentare din partea puterii vizeazamodificarea comportamentului obiectului influentei, prestigiul nu aparedecât accidental ca fiind lega t de putere.%otusi, prestigiul politic desemneaza si o apreciere pozitiva a puterii

în raport direct cu sistemul de valori promovat de aceasta.Între putere si prestigiul politic e0ista si o relatie directa, în sensul caforta puterii este cu atât mai mare cu cât se bucura de un prestigiu sporit. Înmod cert însa, nu în toate cazurile, prestigiul confera în mod automat siforta.&0ercitarea democratica a puterii politice ramâne o problemaesentiala ale carei mecanisme trebuie mai profund cunoscute pentru adetermina sa actioneze cât mai bine în interesul societatii.Prin urmare, referindu-se cu deosebire la calitati strict individuale,el, prestigiul, nu trebuie confundat cu puterea si nici cu autoritatea politica, pentru ca prestigiul nu poate fi, în nici un caz, suficient pentru a crea putere,

el fiind numai un însotitor firesc al puterii. "În genere, prestigiul - scria Petre)ndrei - este lipsit de temeiul rational al superioritatii. 7el ce are numai prestigiu nu este considerat ca o putere obiectiva, supraindividuala, ci arenumai o superioritate momentana careia i se supune cineva usor, dar care se poate desface tot asa de repede"4.4 Petre )ndrei, Sociologia generala, &ditura )cademiei, (ucuresti, 1+>A

Politologie

7onstituind o problema centrala a sistemului politic, puterea politicaare capacitatea de a asigura ordinea, progresul social, bunastarea cetatenilor,acest lucru fiind însa conditionat de caracterul democratic, înaintat, alelementelor cu care opereaza.

. STATUL – INSTITUTIE CENTALAA SISTEMULUI POLITIC

!tatul reprezinta principala institutie a sistemului politic, deoarece, prin intermediul sau, se realizeaza elementele esentiale ale organizarii siconducerii societatii. atorita acestui fapt, problematica statului ocupa oimportanta pondere în aria de investigatie a fenomenului politic.*.1 Conceptul de t!t. Ap!$iti! i e%oluti! t!tului

Problema definirii statului a constituit o preocupare a politologilor sia altor oameni de stiinta înca din antichitate si care continua si în prezent.&0ista o mare diversitate de pareri privind definirea statului, având fiecare,luate în parte, elemente rationale care contribuie la elaborarea unei definitii

cât mai corespunzatoare a conceptului de stat. 9otiunea de stat provine de la latinescul "statius" care, initial,desemna o "stare de repaus". omanii mai foloseau si termenul "civitas",semnificând "cetate, stat", precum si "res publica" apro0imativ cu acelasiînteles. espre "polisul" grecesc s-a aratat de8a ca el desemneaza cuvântul"stat", "cetate". ermanii au interpretat notiunea de "statius" în sensul de"land", cu semnificatia de "stat", "tara", vizând organizarea politica statala.&0presia "statio" apare pentru prima data în lucrarea lui 9. 6achiavelli



"#l Principe", în strânsa legatura cu faurirea unitatii statale. )bia în secoluluial $##-lea aceasta idee este larg admisa, termenul începând sa patrunda întoate limbile.iversitatea de pareri privind conceptul de stat se e0plica prinnivelul de cunoastere propriu momentului istoric dat, împre8urarilor istoriceîn care s-a gândit, diversitatea de criterii de la care s-a plecat etc. )stfel, înantichitate, statul era considerat o forta de origine divina, conceptie care se

va regasi si în urmatoarele formatiuni sociale. În optica lui Platon, statulrepreze nta o organizare de tip aristocratic bazata pe caste, în care era inclusaîntreaga populatie, cu e0ceptia sclavilor. 7onducatorii erau filosofii,înteleptii, gardienii erau cei care îndeplineau rolul de paznici, iar mestesugarii si agricultorii asigurau baza sociala.În perioada enasterii s-a remarcat în aceasta privinta 9. 6achiavelli, care considera statul o organizatie politica nationala,subegida monarhiei absolutiste, înscrisa în limitele unui anumit teritoriu.STATUL – INSTITUTIE CENTALA

A SISTEMULUI POLITIC Politologie

În epoca luminilor, 6ontesGuieu1 4 prezinta statul ca o institutiecentrala bazata pe legi si structurata pe trei elemente ale puterii: legislativa,e0ecutiva si 8udecatoreasca. B.B. ousseau E4 defineste statul ca o puterecontractuala, legitimata printr-un contract social, adica o organizatie politicaseparata de societate, careia i se cedeaza o parte din drepturile comunitatii, pentru a slu8i comunitatea. #mmanuel Hant întelege statul ca o grupare aoamenilor supusi regulilor de drept, ceea ce este adevarat dar nu complet, pentru ca nu se e0plica scopul gruparii respective de oameni. &l avea învedere, prin urmare, numai latura 8uridica, dar nu si cea politica a statului.#nteresanta apare definitia data de <ppenheimer care, într-o lucrare intitulata"!tatul, originile sale si aparitia sa", în 1+1D, concepe statul ca un organism politic impus de catre un grup de învingatori, pentru a se apara de revoltele

interioare si atacurile din afara, urmarind e0ploatarea economica aînvinsului de catre învingatori.În conceptia mar0ista, statul reprezenta un instrument de dominare aunei clase sociale asupra alteia.intre teoriile care s-au formulat în legatura cu geneza si continutulstatului, si care au o larga circulatie, mentionam urmatoarele: teoc$!tic!, înlumina careia statul apare ca o creatie divina, respectul su supunerea fata deaceasta fiind apreciate ca o îndatorire religioasa. )stfel de teorii întâlnim în perioada antica, în feudalism si chiar în conditiile de astazi când, în uneleconstitutii, se formuleaza ideea ca monarhul domneste din mila luiumnezeu; p!t$i!$,!l!, care sustine ca statul ar fi luat nastere direct din

familie, iar puterea monarhului, din puterea parinteasca. &lemente aleacestei conceptii se întâlnesc, de asemenea, în antichitate, la )ristotel, dar siîn epoca moderna, de e0emplu, la politologul obert 'ilmer, care 3într-olucrare intitulata "Patriarhul", aparuta în 1+D4 dezvolta aceasta teorie,sustinând ca monarhul detine puterea ca mostenitor al lui )dam, care a primit prin bunavointa lui umnezeu aceasta putere, ca si puterea parinteasca 3conceptie combatuta de Bohn 5oc=e4; cont$!ctu!l!, potrivitcareia statul a aparut pe baza unei întelegeri între putere si cetateni, ca onecesitate naturala, teorie sustinuta din antichitate, dar dezvoltata în epoca



luminilor, în mod deosebit la 7h. 6ontesGuieu si B.B. ousseau; %iolentei, potrivit careia statul a aparut ca rezultat al starilor conflictuale dintreoameni, în care tribul învingator îsi subordona tribul învins. 7areprezentanti ai acestei teorii pot fi considerati &ugen Lhring,<ppenheimer etc. În cadrul acestei conceptii poate fi inclusa si teoriamar0ista, care sustine ca statul este rezultatul luptei de clasa; o$"!nicit!,14 7h. 6ontesGuieu, %espre spiritul legilor , &ditura !tiinMificM, (ucuresti, 1+?

E4 B. B. ousseau, &ontractul social , &ditura !tiinM ificM , (ucuresti, 1+> Statul – institutie centrala a sistemului politic

care transpune mecanic situatia din natura în societate, în care statul ar reprezenta anumite celule specializate pentru a asigura functionalitateaorganismului social; $!it!, ca varianta a teoriei violentei, în care o rasatrebuie sa domine o alta rasa; pi,olo"ic!, care e0plica e0istenta statului prin factori de ordin psihologic si care se poate rezuma la faptul ca însocietate e0ista doua categorii de oameni care, din punct de vedere psihic,unii sunt destinati sa conduca, si altii sa fie condusi; 9u$idic!, potrivit careiaraporturile dintre oameni nu pot e0ista decât pe baza unor reglementari 8uridice.6a8oritatea acestor teorii contin un anumit adevar, dar sufera prin

unilateralitate, data atât de conte0tul istoric al elaborarii, cât si de mobilurileideologice.'ara a opera o analiza minutioasa a tuturor acestor teorii, vom preciza ca, din punct de vedere stiintific, statul este considerat de catre maimulti analisti ca forma de organizare politica a societatii aflate pe diferitetrepte de dezvoltare, elementele cadru ce conditioneaza e0istenta statuluifiind: teritoriul, populatia si caracterul de organizare politica. În viziuneafrancezului )rmand 7uvillier "!tatul este un ansamblu de organisme politice, administrative si 8udecatoresti, care se concretizeaza în societateaa8unsa la un anumit nivel de diferentiere, conducere si putere decons trângere a societatii"D4.upa 6. uverger, statul este si un mi8loc de a asigura o anumitaordine sociala, o anumita integrare a tuturor în colectiv pentru binelecomun4. 9oi consideram ca statul poate fi definit ca principala institutie princare se e0ercita puterea politica în societate, în limitele unui anume teritoriu,de catre un grup organizat de oameni care îsi impun vointa membrilor societatii privind modul de organizare si conducere a acesteia.!tatul, ca principala institutie politica, a aparut pe o anumita treaptaa evolutiei istorice, raspunzând nevoilor de dezvoltare si progres alesocietatii. În general, aparitia statului este situata în perioada de trecere de laorganizarea gentilica a societatii spre orânduirea sclavagista. 9ecesitateaaparitiei statului este legata de nevoia comunitatii umane evoluate de a-si

asigura functionalitatea printr-o organizare politica.Printre factorii care au determinat aparitia statului se pot include:atingerea unui înalt grad de evolutie a triburilor si uniunilor tribale, princresterea lor numerica dar si calitativa, prin tendinta de a se transformaîn popoare si de a deveni sedentare, în care functionalitatea comunitatiiD4 )rmand 7uvillier, &urs de sociologie, P2', Paris, 1++4 6. uverger, Introduction dans la sociologie politique, P2', Paris, 1+?

Politologie

nu se mai putea realiza doar pe baza legaturilor de sânge, prin



supunerea copiilor fata de parinti, ci prin altfel de relatii - superioare -oferite de organizarea statala, în care apare o noua relatie conducatori -condusi;diviziunea sociala a muncii, legata îndeosebi de aparitia agriculturii3viata comunitatii începând sa capete un caracter sedentar4 a generatnecesitatea de a organiza comunitatea pe un anumit teritoriu, pe bazaunor structuri politice;

diferentierea sociala, ca rezultat al aparitiei plusprodusului, carereclama o armonizare a intereselor privind productia, circulatia si, maiales, distribuirea si redistribuirea produselor, ceea ce ducea, totodata, lanecesitatea e0istentei unei autoritati politice cu mi8loace de impunere avointei proprii.!tatul a aparut si s-a dezvoltat în strânsa legatura cu specializareaunei anumite parti din societate, careia i s-au încredintat anumite functii deconducere, organizare, aparare etc., pentru asigurarea functionalitatii socialeîn conditiile comple0e în care au început sa se dezvolte anumite comunitatiumane: tribul, uniuni tribale, popoare, natiuni.) devenit o a0ioma, de pilda, ca, în zilele noastre, natiunea nu poate

e0ista si, mai ales, nu se poate dezvolta fara o organizare politica asiguratade stat.upa cum se observa, statul a aparut legat de evolutia unor comunitati umane care, pentru a functiona, aveau nevoie de o organizare politica data de stat. 5a început, statul era o organizare politica a triburilor siuniunilor tribale, iar apoi, o data cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare politica a acestora, situatie ce o întâlnim atâtîn perioada sclavagista cât si în cea feudala.'iecare dintre popoarele e0istente în sclavagism si feudalism areclamat, pentru dezvoltarea sa, o organizare statala proprie, desi aceastaorganizare era grefata pe modurile de productie respective. e pilda, însclavagism, n-a e0istat stat sclavagist, în general, ci stat al unei comunitati

umane din sclavagism precum: statul egiptean, statul chinez, statul indian, persan, grec, roman, celt, dac etc.În feudalism, au e0istat, de asemenea, statele legate de popoareleacestei formatiuni sociale ca: statele germane, statul francez, englez, arab,spaniol, italian, rus, român, grec, bulgar etc.< data cu trecerea la capitalism, în epoca moderna se desfasoara procesul de transformare a popoarelor în natiuni, care va conduce laconstituirea statelor nationale unitare. e remarcat ca în zona occidentalaeuropeana, acest proces a avut loc mai devreme.

Statul – institutie centrala a sistemului politic

Putem afirma, cu deplin temei, ca statul devine pentru natiune nu osimpla trasatura, cum sustin mar0istii, ci însusi modul de organizare politica.Procesul de constituire a statelor nationale a fost si ramâne un procesfoarte comple0 si dificil, dar ine0orabil. 9atiunile dezvoltate din punct devedere economic, politic, cultural s-au realizat, ca atare, în cadrul statelor nationale unitare. 7u cât acest proces s-a produs mai devreme, cu atât viatanatiunilor respective a înflorit si a prosperat mai repede. În timp ce acolounde acest proces a întârziat, din diferite motive, s-a constatat o ramânere înurma pe calea dezvoltarii natiunilor respective.



)paritia si e0istenta în unele cazuri, adevarat putine, a statelor multinationale vine sa confirme aceasta regula, si nicidecum sa o infirme.!tatele multinationale au aparut ca urmare a faptului ca procesul de formarea natiunilor în viata unor popoare a avut loc în conditiile în care acestea seaflau sub stapânirea unor imperii din evul mediu. in aceste considerente, popoarele respective nu au putut sa se organizeze de la început în statenationale de sine statatoare, ceea ce a constituit o serioasa frâna în calea

dezvoltarii lor.Pe masura evolutiei istorice, adâncirii procesului de formare aconstiintei nationale, tendinta natiunilor de a se constitui într-o viata politicade sine statatoare a devenit atât de puternica încât a actionat ca principalulfactor de destramare a imperiilor, pe ruinele carora s-au format statenationale. )stfel, s-au dezagregat imperiile: otoman, habsburgic, german sialtele.Printre marile imperii s-a numarat si cel tarist, care, în timpul primului razboi mondial, a primit o puternica lovitura, ducând la eliberareaunor natiuni. upa revolutia socialista din octombrie 1+1>, imperiul rusesca reusit în mare parte sa se salveze, devenind stat sovietic multin ational. În

prezent, se desfasoara însa un accentuat proces de transformariinfrastructurale, republicile unionale constituindu-se în state nationaleindependente si suverane. 'enomene asemanatoare se constata si în cadrulfostei 7ehoslovacii si fostei #ugoslavii, desi în situatiile respective procesulîmbraca aspecte deosebite.În epoca actuala asistam la tendinta de manifestare a unei vietinationale de sine statatoare prin constituirea de state nationale, iar uniunilede state - daca se vor mentine si vor e0ista pe perioade mai lungi sau maiscurte - se vor fundamenta, potrivit sensului evolutiei situatiei prezente, pe baza de independenta, egalitate si suveranitate, în care statul sa constituiemodul principal de organizare politica a fiecarei natiuni.

Politologie

*.& Tipu$i i -o$me de t!t&lucidarea tipului si formei de stat constituie, de asemenea, o problema de baza a teoriei statului, ea lamurind, pe de o parte, esentastatului într-o anumita perioada, iar pe de alta parte, forma lui concreta demanifestare.!tatul, ca manifestare a vointei tuturor cetatenilor de a se organiza politic pe baza de lege, a cunoscut doua tipuri; unul de esenta dictatoriala,absolutista, care a aparut ca e0presie a unor comandamente istorice, dar prinnesocotirea vointei cetatenilor sau printr-o presupusa legitimitate de ordindivin si altul de tip democratic care, indiferent de forma, constituie oe0presie a vointei cetatenilor, materializata prin consimtamântul dat.in aceasta perspectiva, este complet eronata conceptia mar0ista în

care se formuleaza teza ca tipurile de stat sunt legate de natura orânduiriisociale, având o esenta de clasa, ignorându-se prin aceasta faptul ca, pe de o parte, statul apare ca o e0presie a vointei generale a tuturor cetatenilor sislu8este ca atare în treaga societate, iar pe de alta parte, faptul ca în cadrulaceleiasi orânduiri sociale pot e0ista state care se deosebesc prin modul deformare si e0ercitare a puterii: stat dictatorial si stat democratic.ealitatea istorica a dovedit ca statele fasciste si cele comuniste auavut mai multe trasaturi comune, fiind ambele de tip dictatorial.



Pentru a întelege pe deplin statul ca institutie politica, trebuiestudiata si problema formelor de stat. &senta statului, adica tipul de statrespectiv, se manifesta prin mai multe forme în raport cu conditiile concreteale epocii si tarii respective. 'orma de stat are în vedere modul deorganizare a puterii de stat si, în special, structura si functionarea organelor supreme de conducere. ezulta ca forma de stat, indiferent de esenta, estedata de trei elemente: forma de guvernamânt, structura statului si regimul

politic.)o$m! de "u%e$n!mnt este un raport între organele de stat în procesul de constituire si e0ercitare a puterii. aca ne referim la statelee0istente astazi în lume, din punctul de vedere al formei de guvernamânt,e0ista: monarhii constitutionale, republici parlamentare si republici prezidentiale. #ndiferent de esenta statului, care poate fi democratica saudictatoriala, forma de guvernamânt poate sa fie una din cele enuntate maisus. )ceasta nu înseamna ca între esenta statului 3democratica saudictatoriala4 si forma de guvernamânt nu e0ista legaturi. impotriva, e0ista,si înca una foarte strânsa. e pilda, un stat democratic se poate mai binerealiza printr-o forma de guvernamânt ca republica parlamentara


sau prezidentiala, în care toate organele sunt alese, decât prin monarhieconstitutionala, în care seful statului, monarhul, nu este ales. amâne totusica o realitate dovedita de e0perienta istoric a faptul ca esenta statului,democratica sau dictatoriala, nu depinde hotarâtor de forma deguvernamânt, întrucât viata a aratat ca pot e0ista dictaturi, în cazul unor republici, dupa cum e0ista democratii în cadrul unor monarhii.St$uctu$! t!tului reprezinta un raport între organele centrale silocale ale statului. !ub acest aspect, putem distinge: state national-unitare,state federative si confederatii statale. !tatul federal constituie o comunitatea statelor nesuverane, care presupune un stat central cu competenta si personalitate distincte de cele ale statelor membre. <rganizarea statala de tip

federal este însarcinata cu rezolvarea problemelor comune. 'unctiile statalesunt împartite între statul federal si statele membre. 7a urmare, în statelefederale se întâlnesc, paralel, organe ale puterii si ordinii de drept federale siorgane ale puterii si ordinii de drept a statelor membre. În statul federal,statele membre participa la legiferarea federala, în conditiile e0istentei uneidelimitari a competentelor în realizarea sarcinilor statale.În cadrul confederatiilor de state suverane, statale membre îsi pastreaza suprematia si independenta în mod integral, competentele statuluifederal referindu-se la luarea unor decizii în comun în domeniul relatiilor internationale. 7onfederatia poate cunoaste si forme mai evoluate, cu organecomune, cum sunt: adunarea reprezentativa, seful de stat, organelediplomatice, armata, finantele, mentinându-se fiinta statala distincta care

este reprezentata de parlamente si guverne separate. #storia a cunoscut maimulte e0emple de confederatii care, treptat, au încetat de a mai e0ista caatare.e"imul politic reprezinta pentru multi politologi un element alformei de stat, pentru altii, un element al sistemului politic. )vând în vedereca statul reprezinta institutia centrala a sistemului politic, este neîndoiosfaptul ca regimul politic este legat, în primul rând, de stat, constituind unelement al formei de stat, si anume elementul hotarâtor, pentru ca el



e0prima un rapor t între organele de stat si cetateni. aca organele de stat seconstituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor, ca e0presie a vointeiacestora, avem de-a face cu un regim politic democratic si, invers, dacaorganele de stat se constituie si actioneaza fara consimtamântul cetatenilor,ignorând vointa acestora, regimul politic pe care acestea îl promoveaza esteunul de factura dictatoriala. e aceea, în analizele politologice, când seurmareste elucidarea esentei statului, se vorbeste despre regimul politic.

Politologie*.' T$!!tu$ile i -unctiile t!tului

a4 T$!!tu$ile t!tului. in continutul definitiei se desprind principalele trasaturi ale statului precum:este institutia politica cu cel mai înalt grad de organizare si structurare.!ub acest aspect, statul are trei componente bine conturate si strictorganizate: puterea legislativa, puterea e0ecutiva si puterea 8udecatoreasca, toate acestea fiind organizate atât la nivel central, cât silocal si se slu8este de un aparat specializat, constituit în diferite institutii3parlament, guvern, tribunal, ministere, armata, politie etc.4. Prin gradulde organizare si institutionalizare, diversificat pe orizontala si verticala,statul asigura e0ercitarea, în principal, a puterii politice în societate;constituie o organizatie politica a unei comunitati umane pe raza unuiteritoriu delimitat prin frontiere stricte. e regula, statul reprezintamodul de organizare politica a natiunilor în cadrul frontierelor respective, sub forma statelor nationale;are caracter suveran, prin faptul ca reprezinta organizarea politica aunei comunitati în cadrul unei frontiere, ca e0presie a vointeicetatenilor;este o institutie specializata, care asigura functionalitatea sociala princontributii financiare ale cetatenilor, prin impozite;are caracter istoric, aparitia sa fiind impusa de nevoile dezvoltariisociale, de faptul ca o comunitate umana, ca sistem social global, nu

poate sa e0iste si sa functioneze fara organizarea politica asigurata prinintermediul statului;are, de regula, caracter national cel putin pentru epocile moderna sicontemporana, reprezentând organizarea politica a unei natiuni.Prin trasaturile sale, prin modul sau de organizare, prin scopul pentrucare a aparut, statul constituie principala institutie a sistemului politic,caruia îi da contur si consistenta.!e poate conchide ca, si cronologic si ca rol, statul constituie oinstitutie politica de cea mai mare importanta în cadrul vietii sociale. b4 )unctiile t!tului. olul statului ca principala institutie deorganizar e si conducere politica a societatii se realizeaza prin anumitefunctii:le"il!ti%!, în care statul, prin organismele sale specializate, adoptaîntreaga legislatie din societate, inclusiv constitutia, prin care sereglementeaza activitatea din toate sferele vietii sociale si prin care sunt prevazute drepturile si îndatoririle cetatenilor. Principalul organism prin care statul modern îsi realizeaza aceasta functie este puterealegislativa, care îsi e0ercita autoritatea atât pe plan central cât si local.


5egile se adopta de catre puterea legislativa, la initiativa, de regula, a



puterii e0ecutive;o$"!ni+!to$ic! , care are în vedere transpunerea în viata a legilor sialtor decizii adoptate, cât si organizarea întregii activitati pe diferitedomenii de activitate, pentru asigurarea desfasurarii normale a vietiisociale; 9udec!to$e!c!, prin care se supravegheaza aplicarea corecta a legilor si sanctionarea încalcarilor acestora;

economic!, ce consta, pe de o parte, în faptul ca statul esteorganizatorul direct al productiei, al activitatii economice în cadrul proprietatii de stat, publice si, pe de alta parte, asigura întreg cadrul politico-organizatoric prin care agentii economici independenti sa -sidesfasoare activitatea, vizând armonizarea intereselor generale învederea unei activitati eficiente;oci!l!, prin care se asigura conditiile ca toti cetatenii tarii, independentde pozitia sociala, sa duca o viata decenta prin organizarea unui sistemde protectie sociala, asigurari sociale, sanatate etc.;!dminit$!ti%!, prin care se asigura servicii catre populatie pentrudesfasurarea normala a tuturor activitatilor precum: energie, apa,

salubritate, servicii publice etc.;cultu$!l!, prin care se asigura conditii de instruire si educatie a tuturor cetatenilor prin institutii specializate, de cercetare stiintifica,învatamânt, cultura etc.;-uncti! de !p!$!$e a ordinii sociale si asigurarea convietuirii normalecare are o latura preventiv-educativa si alta coercitiva, prin care sesanctioneaza actele antisociale, savârsite de anumite elemente3diversionisti, spioni, delapidatori, hoti, crima organizata etc.4;ecolo"ic!, prin care se apara si se conserva mediul ambiant, biologic, prin masuri îndreptate împotriva tuturor surselor sau agentilor de poluare;!p!$!$e! t!$ii, a independentei si suveranitatii statale, a integritatii

teritoriale si a ordinii de drept;o$"!ni+!$e! col!bo$!$ii cu statele lumii pe diferite planuri: politic,economic, stiintific etc.;!p!$!$e! p!cii (n lume , a mentinerii unui climat de liniste si întelegereîntre popoare.

Politologie

*.* St!tul de d$ept# p$incipii de b!+!

e-a lungul evolutiei istorice, organizarea politica a societatii,îndeosebi prin principala sa institutie - statul -, s-a realizat tot mai mult pe baza perfectarii structurii statale în raport cu cetatenii si a unor legiriguroase, care stabileau atât drepturile si libertatile cetatenilor, cât siobligatiile organelor de stat de a actiona în spiritul legilor. Însasi denumireade stat de drept indica faptul ca statul îsi e0ercita puterea sa politica pe bazalegilor, folosind forta argumentului, si nu argumentul fortei.2n stat de drept în forma incipienta a e0istat chiar în antichitate,unde, în cadrul democratiilor din perioada respectiva, au e0istat organizatiistatale întemeiate pe lege, asigurându-se alegerea conducatorilor de catrecetateni.!tatul de drept, în forma sa clasica, îl întâlnim, însa, începând cuepoca moderna, când s-au impus o serie de principii în viata sociala, care



asigurau functionalitatea ca atare. Însasi denumirea de stat de drept a fostsugerata de catre 6ontesGuieu, în lucrarea "espre spiritul legilor", careformuleaza cerinta ramasa celebra "9imeni sa nu fie constrâns sa facalucrurile pe care legea nu-l obliga si sa nu le faca pe cele pe care legea i leîngaduie". %ot din perioada respectiva statul începe sa se legitimeze prinsocietatea civila si nu prin emanatia divina. În conceptia noua, superioara,statul a aparut, dupa cum se e0prima B.B. ousseau, ca un contract între

cetateni si autoritatea politica.)firmarea statului de drept se fundamenteaza înca de la începutule0istentei sale pe principiul separatiei puterilor. Politologul francezaimond )ron afirma ca pentru constituirea unui stat de drept este nevoie safie ales un parlament, sa fie alese organele constitutionale, sa fie investiti cuautoritate legitima functionarii 4, iar legea sa guverneze relatiile sociale înansamblul lor. !tatul de drept constituie în epoca contemporana o problemade cea mai mare importanta teoretica si practica, care face obiectul nu numaial unor studii ample, ci si al unor legiferari în conventii internationale."eclaratia universala a drepturilor omului", adoptata de )dunarea eneralaa <92 la 1A decembrie 1+@; "7onventia &uropeana asupra drepturilor

omului", adoptata la noiembrie 1+A de catre 7onsiliul &uropei si intrataîn vigoare la D septembrie 1+D; cele doua pacte interna tionale adoptate de)dunarea enerala a <92 la 1? decembrie 1+??, respectiv "Pactulinternational cu privire la drepturile politice si civile" si cel "cu privire ladrepturile economice, sociale si culturale", ambele ratificate de statul român,cât si documentele <rganizatiei pentru securitate si cooperare în &uropa,4 . )ron, %emocratie si totalitarism, allimard, Paris, 1+?


respectiv )ctul final de la Celsin=i 31+>4 si documentele finale alereuniunilor generale europene de la 6adrid 31+@D4, iena 31+@+4,7openhaga 31++A4, Paris 31++14 etc., se constituie nu numa i într-o amplacarta internationala a drepturilor omului, ci si într-una de drept ca principal

cadru politic institutional de e0ercitare a acestor drepturi si libertati.În strânsa concordanta cu prevederile din documentele enumerate sicu practica internationala, statul de drept îsi e0ercita puterea în conformitatecu legea, si are la baza activitatii sale o serie de trasaturi precum:un cadru legislativ adecvat, care sa reglementeze raporturile înansamblul lor, iar toti cetatenii, indiferent de pozitia lor sociala sau politica, sa fie egali în fata legii, sa respecte legea ca element suprem înstat. Prin urmare, suprematia legii se constituie într-un principiu de baza al statului de drept.)cest principiu are mai multe aspecte:a4 sa nu e0iste vid legislativ în sensul ca toate raporturile socialedintre cetateni, dintre acestia si stat sau alte organisme politice ori civile,

întreaga activitate din diferite domenii 3economic, politic, cultural-spiritualetc.4, sa fie reglementate prin lege în asa fel încât sa nu fie nimic lasat înafara cadrului legal. <rice vid legislativ creeaza posibilitatea unor nereguli,abuzuri, fraude etc., afectând dezvoltarea social-economica a tarii; b4 toti cetatenii sa fie egali în fata legii în sensul de a nu e0ista niciun fel de discriminare pe criterii etnice, sociale, religioase, se0 etc.!uprematia legii trebuie sa functioneze în egala masura pentru toti cetatenii,iar respectarea legilor trebuind sa constituie o obligatie fundamentala a



tuturor membrilor societatii;c4 legile trebuie sa prevada drepturile si libertatile fundamentale aleindividului, cunoscute în epoca si cuprinse în diferite documente nationale siinternationale. !a fie prevazut prin lege un sistem de garantare a drepturilor si libertatilor;d4 sa se prevada prin legi obligatiile si îndatoririle cetatenilor, precum si sanctiuni în cazul nerespectarii lor, inclusiv a nerespectarii

legilor;e4 prevalarea reglementarilor internationale, fata de cele nationale încazuri de litigiu. )ceasta prevedere poate sa functioneze numai în anumiteconditii: tara respectiva sa fie membra în organismele carora un cetatean, cese considera neîndreptatit li se poate adresa; tara respectiva sa fi semnatconventiile care privesc cauza respectiva; cetateanul în cauza sa fi epuizattoate posibilitatile oferite de instantele în ordine ierarhica din tara sa;organele puterii de stat 3centrale si locale4 sa fie alese de cetateni, prinvot universal, direct si secret, pe baza unor optiuni ale pluralismului politic; Politologie

alternanta democratica la guvernare impusa din mai multe considerente.Primul ar consta în faptul ca daca o grupare politica se afla pe uninterval prea mare de timp la guvernare, îsi poate crea conditii de adeveni prea autoritara, care deschide calea alunecarii spre dictatura. 5aaceasta se adauga faptul ca în astfel de conditii se creeaza mari posibilitati de coruptie si abuzuri. 2n alt considerent consta în aceea caîntreaga clasa politica, pentru a se maturiza, trebuie sa treaca prinambele ipostaze atât de guvernare cât si opozitie. 2n om politic nu se poate considera cu adevarat competent, daca nu face dovada calitatilor sale în ambele posturi 3putere si opozitie4. ezulta de aici ca alternantademocratica la guvernare constituie o adevarata scoala pentru întreagaclasa politica care trebuie sa absolve cu bune rezultate atât e0ercitiul

guvernarii cât si cel al opozitiei.2n considerent, de asemenea, important în legatura cu alternantademocratica la guvernare, se refera la faptul ca cetatenii de al caror votdepinde formarea grupurilor de guvernanti, trebuie sa verifice întreaga clasa politica în ambele situatii 3guvernanti si opozitie4, pentru ca în alegeri sa fieîn masura de a se pronunta în cunostinta de cauza. )lternanta democratica laguvernare nu înseamna automat venirea la putere a unei grupari politicevaloroase. %rebuie verificata aceasta grupare în postura de guvernare, pentrua putea fi apreciata ca atare.Principiul alternantei democratice la guvernare este asadar important pentru ca el ofera posibilitatea de a se realiza "schimbarea schimbarii" ceconstituie dovada unei maturitati democratice.În regimurile democratice din trecutul tarii noastre, principiulalternantei democratice la guvernare a functionat doar partial, în sensul caau putut fi schimbate democratic numai parlamentul si guvernul, ci nu siseful statului care era monarhul. !e cunosc alternante la guvernare si în perioada regimurilor dictatoriale, care sunt realizate prin cai nedemocratice.)lternanta democratica la guvernare care a vizat toate organismele puterii,s-a petrecut la noi, pentru prima data, cu prile8ul alegerilor din noiembrie1++? când au fost schimbati parlamentul, guvernul si seful statului.



Principiul alternantei democratice la guvernare functionând pentru prima data în 1++?, ofera garantia repetarii lui si în viitor.separatia puterilor în stat, parlamentul trebuind sa constituie puterealegislativa, guvernul puterea e0ecutiva 3ca emanatie, de regula, a parlamentului, fiind responsabil în fata acestuia sau a corpului elector4si puterea 8udecatoreasca, veghind la respectarea legilor si sanctionareaîncalcarii lor, 8udecatorii actionând independent si impartial;

Statul – institutie centrala a sistemului politicdatoria guvernului si autoritatii politice de a se conforma constitutiei side a actiona conform legii;delimitarea clara între stat si partidele politice;fortele militare si politia sa fie plasate sub controlul autoritatii civile, înfata careia sunt raspunzatoare;circulatia libera a informatiei si persoanelor, dreptul la libera e0primaresi organizare politica si profesionala a tuturor cetatenilor, înconformitate cu legea, care sa faca posibil controlul puterii politice însocietatea civila;respectarea drepturilor omului în conformitate cu prevederileinternationale consacrate.În epoca contemporana, statul de drept reprezinta tot mai multelementul esential al puterii politice din diferite tari, constituind un factor de baza al progresului general, de înflorire si prosperitate a natiunilor. %arile cutraditie în statul de drept sunt în acelasi timp cele mai dezvoltate, prospere,din punct de vedere economic, stabile din punct de vedere politic si cu oviata spirituala bogata.*.? E%oluti! t!tului l! $omni

%inând cont de zona geografica si conditiile istorice în care s-aformat si dezvoltat poporul român si, respectiv, natiunea româna, problemaorganizarii sale statale a avut, în toate timpurile, o importanta deosebita.!e stie ca poporul român s-a format ca rezultat al simbiozei celor

doua civilizatii: daca si romana. !tramosii nostri, dacii si romanii, aucunoscut o organizare statala din cele mai evoluate pentru acea vreme.)stfel, romanii au oferit, pentru multe secole, institutia statala cea mai puternica, temeinic organizata si structurata, care s-a distins si printr-olegislatie avansata ce a stat ulterior la baza organizarii statale a multor popoare, fiind si în prezent un pretios izvor de inspiratie legislativa siadministrativa. 5a rândul lor, geto-dacii au avut o veche si importantaorganizare statala atestata pe baza de izvoare scrise înca din secolul # î.Cr.,când geto-dacii "cei mai vite8i si mai drepti dintre traci" au fost singura fortadin aceasta parte a lumii care a opus rezistenta persilor ?4. <ri, dupa cum s-aapreciat de catre istorici competenti, o astfel de actiune în fata celei maitemute puteri din acel timp nu putea sa fie întreprinsa decât de un popor organizat statal. %emeinica organizare statala a geto-dacilor a atins apogeulîn vremea marilor regi daci: (urebista 3sec. # î.Cr.4 "cel dintâi si cel mai?4 7.7. iurescu, inu 7. iurescu, Istoria romnilor , vol. #, &ditura !tiintifica, (ucuresti,1+>, p. EA

Politologie

mare dintre regii din %hracia" >4, dupa cum se consemneaza în inscriptiadescoperita la ion/sopolis si, respectiv, ecebal 3@>-1A? d.Cr.4 care"...foarte priceput la planurile de razboi... bun luptator... multa vreme a fost undusman de temut pentru romani..."@4, potrivit relatarilor lui io 7assius.



7ea mai mare forta statala de la începutul mileniului # d.Cr. -#mperiul roman - a trebuit sa duca grele si sângeroase razboaie împotrivadacilor.upa ocuparea unei parti a aciei de catre romani si a transformariiacesteia în provincie impe riala romana, s-a instituit o administratie statalaromana în care au fost incluse si elemente autohtone, ducând la crearea unor puternice centre urbane, care au atins un înalt grad de civilizatie, pe fondul

careia s-a desfasurat simbioza daco-romana, care a dat nastere poporuluiromân si limbii sale.etragerea aureliana, survenita în a doua 8umatate a sec. al ###-leae.n., determinata, în principal, de presiunile populatiilor migratoare asupragranitelor imperiului roman din aceasta parte a lumii, valurile migratoarecare s-au succedat, pentru o perioada si peste teritoriul tarii noastre auîngreuiat, dar nu au putut întrerupe procesul organizarii statale românesti. !estie ca retragerea romana a constat în retragerea administratiei romane, aunei parti din armata, a elementelor aristocratice, în timp ce ma8oritatea populatiei a ramas statornica pe vatra strabuna, continuându-si neîntrerupte0istenta si implicit procesul de organizare statala în noile conditii istorice

deosebit de vitrege.În fata valurilor populatiilor migratoare, poporul român a rezistat prin forme specifice de organizare social-economica, respectiv prin obstilesatesti si prin nuclee de organizare politica 3numite de 9icolae #orga"omanii populare"4, care vor conduce la constituirea formatiunilor stataleromânesti de tipul voievodatelor, cnezatelor, 8upanatelor, despotatelor,tarilor etc., care acopereau, spre sfârsitul mileniului # si începutul mileniului## e.n., întregul teritoriu românesc.<rganizat în astfel de structuri politico-statale, având continuitate pevatra strabuna si un nivel de civilizatie superior celui atins de populatiilemigratoare, poporul român a rezistat în fata tuturor valurilor migratoare,continuându-si neîntrerupt viata pe pamântul stramosesc, pastrându-si fiinta,

limba, obiceiurile si specificul organizarii sale politice. În acest conte0t seînscrie si rezistenta dârza a formatiunilor politico-statale românestiîmpotriva patrunderii ungurilor în %ransilvania, începând cu secolul>4 !tefan Pascu, 5iviu 6aior, &ulegere de texte pentru istoria (omniei, vol. #, &P,(ucuresti, 1+>, p. +@4 I)idem , p. 1-1?


al $-lea, dupa cum o atesta însesi izvoarele istorice maghiare precumcronica lui )nonimus de la curtea regelui maghiar, probabil (ela al ##-lea, prin care se releva ca atunci când ungurii, asezati la sfârsitul sec. al #$-lea în7âmpia Panonica, au declansat atacurile împotriva %ransilvaniei, s-au izbitde rezistenta dârza a românilor condusi de 6enumorut, elu si lad+4 etc.

În lumina acestor fapte istorice peremptorii, apare ca total falsateoria asa-zisului vid, care ar fi fost pe teritoriul românesc la patrundereaungurilor în )rdeal.În conditiile grele determinate de permanentele presiuni din afara,formatiunile politico-statale românesti s-au constituit în state feudalestructurate pe provincii istorice cunoscute: %ransilvania, 6untenia, 6oldovasi obrogea.<rganizarea statului român pe zonele geografice amintite, din cauzaconditiilor istorice vitrege, nu a afectat unitatea poporului român care s-a



manifestat prin unitate de limba, de origine, de traditii, prin comunitateteritoriala si permanentele legaturi economice, politice, culturale, precum siîn structuri identice sau asemanatoare de organizare statala care au favorizatlupta tuturor românilor împotriva asupritorilor, pentru apararea pamântuluistrabun. Pe temeiul acestor elemente de unitate a poporului român s-amanifestat ca o componenta ma8ora a politicii %arilor omâne nazuinta deunire politica, de realizare a unitatii statale.

Pentru prima data, acest deziderat ma8or al românilor a fost înfaptuitde 6ihai iteazu, care realiza, la hotarul secolelor $#-$##, unirea politica a celor trei tari române: 6untenia, )rdealul si 6oldova 1A4. esiactul unificator realizat de 6ihai iteazu nu a durat, datorita împre8urarilor istorice nefavorabile, el a ramas în istorie mereu viu, cu o covârsitoareînsemnatate, ca e0presie a vointei ine0orabile a românilor de a-si realizaunitatea statala în cadrul fruntariilor teritoriului, pe care s-au plamadit sie0istat ca popor.7u toate ca asupra %arilor omâne s-au e0ercitat permanente presiuni si actiuni de cotropire din partea imperiilor otoman, habsburgic sitarist, ele au reusit, prin lupte de aparare, dublate de o diplomatie înteleapta,

sa-si mentina independenta sau autonomia statala si, implicit, posibilitatearealizarii în perspectiva a unitatii statale.Împre8urarile istorice au determinat ca dezideratul unitatii siindependentei statale românesti sa se înfaptuiasca în etape, ceea ce, de fapt,nu a constituit o e0ceptie, procese similare având loc în cazul italienilor,+4 7f. 6arin Popescu -!pineni, (omnia *n i+voare geografice si cartografice, &ditura!tiintifica si &nciclopedica, (ucuresti, 1+>@, p. 1A+-11A1A4 !tefan Pascu s.a., op.cit., p. +A-1A1

Politologie

germanilor etc. %rebuie subliniat însa ca, atât înfaptuirea cât si evolutiastatului national român, spre deosebire de alte cazuri, s-a realizat numai pe baze democratice.)stfel, ca un rezultat firesc al luptei de eliberare nationala,

independenta si unitate statala, s-a reusit, în 1@+, constituirea statuluinational român modern, prin unirea 6oldovei cu 6untenia. )tât pregatireaactului 2nirii din 1@+, cât si dubla alegere a lui )l. #. 7uza ca domn alPrincipatelor omâne si constituirea organelor puterii de stat s-au realizat înmod democratic114.În anul 1@?? a fost adoptata 7onstitutia omâniei, care a luat locul!tatului dezvoltator al 7onventiei de la Paris statornicind un regim politicdemocratic 3cu anumite limite, desigur4 iar ca forma de guvernamântmonarhia constitutionala, statuând separarea puterilor în stat, libertatea deorganizare politica si profesionala 1E4.7ucerirea independentei de stat, în 1@>>-1@>@, precum si revenirea

obrogei, eltei unarii si #nsulei !erpilor la patria strabuna au contribuitla consolidarea statului national român modern, înscriindu-se, totodata, caun nou si important pas pe calea desavârsirii unitatii statale românesti1D4.6emorabilul an 1+1@ marcheaza momentul de apogeu al înfaptuiriiunitatii statale românesti, când (asarabia, (ucovina, %ransilvania si (anatuls-au unit cu %ara, înfaptuindu-se omânia 6are - patria tuturor românilor 14,având o suprafata de E+.A+ =m E.!tatul national unitar român s-a consolidat prin adoptarea7onstitutiei din 1+ED, care definea statul român ca stat national unitar si



indivizibil, iar teritoriul sau inalienabil, întarind regimul politic democratic,având ca forma de guvernamânt monarhia constitutionala, legiferând votuluniversal si alte drepturi si libertati democratice.Pe fondul con8uncturii internationale din perioada interbelica si alunor slabiciuni manifestate în rândul factorilor politici interni, în februarie1+D@ s-a instaurat dictatura regala a lui 7arol al ## -lea, caracterizata prinsuprimarea 7onstitutiei din 1+ED si promovarea unui regim politic

cvasitotalitar.În urma presiunilor e0ercitate asupra statului român de catre2niunea !ovietica si ermania hitlerista, ca urmare a întelegerii dintreCitler si !talin, concretizata prin pactul ibbentrop-6olotov, s-a produs, în1+A, sfârtecarea unitatii teritoriale românesti prin ane0area (asarabiei114 I)idem, p. 1+A-EEA1E4 I)idem, p. EEE-EED1D4 I)idem, p. EE-ED>14 I)idem, p. E@?-D1>, D1+-DE


3.EE =mE4 si a nordului (ucovinei 3?.DAA =mE4 si tinutului Certei de catre2!!, a partii de nord a %ransilvaniei 3D.+E =mE4 de catre 2ngariahort/sta si a 7adrilaterului dobrogean de catre (ulgaria, afectându-se gravinteresele nationale ale românilor.În septembrie 1+A, dictatura lui 7arol al ##-lea a fost înlocuita dedictatura antonesciana, care a inclus si participarea legionarilor, pâna înianuarie 1+1, când au fost înlaturati de la conducerea statului.5a ED august 1+, dictatura antonesciana a fost înlaturata, iar omânia a iesit din coalitia hitlerista, alaturându-se aliantei 9atiunilor 2nitesi aducând o importanta contributie la victoria asupra hitlerismului.&liberata de sub dominatia ungaro-hort/sta, partea de nord a %ransilvaniei afost reintegrata statului român. În tara s-a revenit la un regim constitutionalmonarhic, prin repunerea în vigoare a 7onstitutiei din 1+ED.atorita faptului ca omânia, pe baza împartirii sferelor de influenta

între marile puteri 32!!, !2), 6area (ritanie - 1+4, a ramas în zonasovietica, întreaga evolutie a statului român în perioada postbelica a fostmarcata de aceasta nefasta împre8urare istorica.În martie 1+, s-a instaurat un guvern cu ma8oritate comunista, ce aevoluat spre un stat totalitar, de factura comunista, care a devenit realitateîncepând cu 1+@, mentinându-se pâna în decembrie 1+@+.evolutia populara din decembrie 1+@+ a distrus vechile structuri alestatului dictatorial, creându-se conditiile pentru realizarea statului de drept,fundamentat prin noua 7onstitutie a tarii, adoptata de Parlamentul omânieiîn 1++1, si aprobata prin plebiscit national.*. Doct$ine politice contempo$!ne p$i%ind t!tul

În literatura contemporana e0ista o multitudine de doctrine privindesenta, menirea si forma de manifestare a statului, ca principala institutie aorganizarii politice a societatii.octrina politica de cea mai mare circulatie si cu cea mai largaaderenta în practica sociala privind statul o constituie doct$in! t!tului de

d$ept. eneza acestei doctrine îsi are punctul de plecare legat de începutulepocii moderne, în perioada iluminista, având ca principali protagonisti pe6ontesGuieu si ousseau. În epoca contemporana, aceasta doctrina esteîmpartasita de ma8oritatea politologilor, dar si a oamenilor politici care



actioneaza în practica prin materializarea ei. (azându-se pe separarea puterilor în stat, pe alegerea libera a organelor puterii politice în conditiile pluralismului politic, pe libertatea de e0primare si organizare, fundamentatetoate pe lege, statul de drept reprezinta astazi cea mai trainica si popularainstitutie politica, având un rol de prim ordin în asigurarea unei vieti prospere si civilizate. Politologie

În ultimele decenii, în <ccident, pornindu-se de la doctrina si practica statului de drept, a capatat o larga raspândire doct$in! t!tului

bun!t!$ii "ene$!le !u !l !bundentei. )ceasta doctrina reprezinta oorientare importanta, plasând statul deasupra claselor sociale; sustine caaparatul de stat din tarile occidentale dezvoltate si-ar fi asigurat potentialitatile stabilizatoare, care devin un factor al echilibrului sidezvoltarii întregii societati, al reglementarii si armonizarii sociale. )paratulde stat apare în aceasta doctrina ca arbitru animator si integrator al vointelor de dezvoltare economica si sociala, devenind agentul însusi al dezvoltarii.)preciindu-se ca fiind prezent în !2), Baponia, &uropa <ccidentala etc.,"statul bunastarii generale" se caracterizeaza prin deplasarea activitatiisectoarelor principale ale economiei spre servicii, cresterea venitului real pelocuitor la nivelul unui consum care depaseste necesarul de hrana, locuintasi îmbracaminte, modificarea structurii fortei de munca, cresterea populatieiurbane, a celei care lucreaza în in dustrii de vârf si în servicii, alocarea unor sume importante pentru asistenta si securitate sociala. 6ai multi autori3printre care B. albraith, .7. 9eill, I.). obson etc.4 afirma ca îndomeniul social se au în vedere gri8a pentru sanatatea cetatenilor, asigurarilesociale, iar în domeniul redistribuirii venitului national, dezvoltareaserviciilor sociale si aplicarea impozitelor progresive.< doctrina care si-a gasit materializarea în practica prin constituireastatelor socialiste o constituie doct$in! m!$<it! dep$e t!t. Potrivitacestei doctrine, statul reprezinta un instrument de dominatie a unei clase

sociale asupra altei clase sociale, fiind, în esenta, o dictatura de clasaspecifica orânduirii sociale respective, precum: statul sclavagist cu dictaturastapânilor de sclavi, în feudalism, dictatura feudalilor, în capitalism,dictatura burgheziei, în socialism, dictatura proletariatului. ictatura proletariatului este considerata ca fiind superioara celorlalte, deoarece ea ar reprezenta dictatura ma8oritatii împotriva minoritatii. În mod frecvent,mar0istii 3îndeosebi 5enin si !talin4 denumeau statul "un aparat aldominatiei de clasa", "o forta speciala de reprimare", "o organizatie afortei", "o organizatie a violentei în vederea reprimarii anumite i clase" sau"o masina pentru mentinerea dominatiei unei clase asupra alteia". 9esocotind normele de drept, !talin, de pilda, definea dictatura proletariatului ca "o dictatura care se manifesta în cadrul si în afara legii".

octrina mar0ista mai sustine ca , o data cu edificarea unei societati faraclase, statul ar disparea. Punerea în practica a acestei doctrine a dus, dupacum se stie, la instaurarea unor regimuri politice dictatoriale, fapt care aavut grave consecinte în viata popoarelor respective. < da ta cu schimbarilesurvenite în &uropa de &st care, practic, au dus la prabusirea acestor regimuri, doctrina mar0ista despre stat a pierdut teren, dovedindu-si nunumai ineficienta sa teoretica si practica, dar si caracterul sau vicios.



.P!$tidele politice

&0istenta partidelor politice, partitismul, ca fenomen politic,

reprezinta un element esential al unei vieti democratice. Între partitism si

democratie e0ista o relatie directa, biunivoca, în sensul ca democratia începesa se manifeste cu adevarat o data cu aparitia dezvoltarii partidelor cainstitutii politice, acestea putând sa desfasoare o activitate sistematica si deamploare numai într-un climat democratic autentic.?.1 Conceptul de p!$tid politic. T$!!tu$i i -unctii

)preciat ca "una dintre cele mai sugestive si mai interesante personalitati colective" 1 4, partidul politic apare ca element si factor alsistemelor si actiunilor politice, sub înfatisari variate si originale.Preocuparile pentru întelegerea si tratarea partidului au sporit pemasura evolutiei istorice a acestuia si a dezvoltarii gândirii social-politice.În acelasi timp, specialistii care se apleaca asupra studierii partidelor politicereleva atât vastitatea temei, cât si dificultatile în realizarea unei lucrari

e0haustive în legatur a cu acest fenomen, datorita diversitatii sale. 6auriceuverger, de pilda, apreciaza în cunoscuta sa lucrare "Partidele politice" cadefinirea partidului nu poate fi decât "vaga, con8uncturala, apro0imativa".aspunzând unor tendinte ostile institutionalizarii partidelor politice si pledând pentru necesitatea lor ca o conditie sine -Gua-non a afirmariidemocratiei, uverger subliniaza ca ") le refuza 3partidele politice - n.n.4înseamna a refuza sa actioneze. aca ar fi adevarat ca democratia esteincompatibila cu ele, aceasta ar însemna ca democratia este incompatibila cuconditiile epocii noastre"E4.Pentru întelegerea clara a partitismului ca fenomen politic, o mareimportanta o are conceptul de partid politic. Încercarile privind definirea14 . usti, Partidul politic , Sociologia unui sistem al partidului politic, în <pere, vol. #,&ditura )cademiei, (ucuresti, 1+ >A, p. +E4 6. uverger, Les partis politiques, 5ib. )rman 7olin, Paris, 1+?>, p. ?@

PATIDELE POLITICE Politologie

partidelor politice au în vedere e0istenta lor ca sisteme grupale, careconcentreaza mase de indivizi polarizati prin interese comune si factoriidentici comuni, a caror rezultanta este o cauza politica unitara raportata la puterea de stat e0istenta, la regimul politic din cadrul comunitar dat.ificultatea elaborarii conceptului "partid" consta, în mare masura,în faptul ca e0ista o mare varietate de partide cu o diversitate de programe siorientari, care sustin ca principalul lor scop îl constituie servirea interese lor poporului, ale democratiei, libertatii. Însesi denumirile diferitelor partidesugereaza ca ele sunt în slu8ba poporului. &0ista, de pilda, partide careimplica în denumirile lor termeni ca: democrat, national, muncitoresc,taranesc, popular, republican, al dreptatii sociale etc. 5a acestea se adaugafaptul ca, în unele situatii, între programele partidelor si modul cum sunttranspuse ele în practica e0ista serioase discrepante. &0perienta istorica adovedit ca multe partide, afirmând ca tel slu8irea poporului, au dus, practic,o politica antipopulara, contrara intereselor fundamentale ale cetatenilor.În literatura de specialitate au e0istat si e0ista preocupari permanente



pentru definirea conceptului "partid politic", preocupari care au condus laconturarea unei definitii cuprinzând trasaturile esentiale ale partidului.Prin partid politic se întelege o grupare de oameni constituita pe bazaliberului consimtamânt care actioneaza programatic, constient si organizat pentru servirea intereselor unor clase , grupuri sociale, comunitati umane3popoare, natiuni4, pentru dobândirea si mentinerea puterii politice învederea organizarii si conducerii societatii, în conformitate cu idealurile

proclamate în platforma program.in definitie rezulta o serie de trasaturi specifice partidului si care îldeosebesc de alte institutii politice:caracterul constient pronuntat, deoarece partidul se constituie prinliberul consimtamânt al cetatenilor care adera la o conceptie, un program, o ideologie. 2n partid uneste deci oameni care împartasescacelasi crez politic, doritori sa -l slu8easca si capabili s-o faca;caracterul de grupare sociala - uneori declarat - în sensul ca partideleservesc, în primul rând, interesele unei categorii sociale. e regula, partidele politice nu-si declara deschis slu8irea intereselor anumiteiclase, ma8oritatea afirma ca servesc interesele tuturor, dar, în practica,

în mod tacit, iar uneori chiar deschis, se spri8ina mai mult pe anumitecategorii sociale. În principal însa, orice partid - actionând în directia preluarii puterii - se adreseaza, prin programul sau, tuturor cetatenilor tarii;caracter istoric, partidele aparând o data cu organizarea politica asocietatii si evoluând împreuna cu aceasta. )sadar, geneza partidelor politice este legata de momentul istoric al afirmarii modului de Partidele politice

productie sclavagist, de momentele în care societatea în acea perioada aadoptat si forma democratica de conducere.olul partidelor în organizarea si conducerea democratica asocietatii se manifesta prin anumite functii precum:

potentarea procesului de constientizare privind interesele fundamentaleale unor grupuri tot mai largi de cetateni si atragerea acestora spre oactivitate politica constienta. )ceasta functie se realizeaza prin programele si platformele partidelor, care înscriu afirmarea unor idealuri de libertate si progres, pe care le vor propaga în rândurilemaselor;organizarea cetatenilor pe temeiul unor principii si reguli care asiguradesfasurarea unei actiuni constiente, diri8ate spre un anumit scop.7etatenii pot fi grupati atât în partide si alte formatiuni politice,actionând pe baza platformelor - program ale acestora, cât si înorganizatii profesionale de tip sindical;formarea si pregatirea cadrelor în scopul asigurarii personaluluicalificat pentru aparatul de stat în vederea guvernarii atunci când partidul a8unge sa preia puterea politica de stat;asigurarea guvernarii, în perioada e0ercitarii puterii politice în stat, prinelaborarea unor programe, norme si orientari de dezvoltare, înconcordanta cu interesele tarii respective, atât pe plan intern, cât sie0tern.)paritia si dezvoltarea partidelor politice au constituit si constituieun factor necesar, obiectiv, cu caracter progresist, deoarece ele, pe de o



parte, au rolul de a atrage largi categorii sociale la o activitate constienta, iar pe de alta parte, asigura mai multe variante în realizarea progresului social,fiind un element decisiv în conducerea democratica a societatii.7reate si dezvoltate în conte0tul realitatilor social economice si politice ale orânduirilor în care actioneaza, partidele sunt atestate dee0perienta sociala ca o categorie de baza a miscarii istorice a societatii,confruntarilor politico-ideologice, e0primând, prin activitatile si

manifestarile lor, devenirea istorica a societatii. !istemele social-politice alenatiunilor, în desfasurarea lor, sunt marcate de diferite forme de organizaresi de activitate, de functionare si de institutionalizare a partidelor politice, demanifestarea sistemelor partidiste. e aceea , partidul politic, fiind factor alsistemelor si actiunilor politice, apare în ipostazele sale concrete subînfatisari variate si originale. 7a urmare a determinarilor sale obiective sisubiective, fiecare partid poarta în mod evident marca unei identitatidistincte, individualizate prin factura si fizionomia organizatorica

Politologie

si ideologica, valoarea morala politica si comportamentul social-istoric.'iind considerat factor responsabil pentru actele actiunilor în care se cuprindfaptele si ideile sale, si rezultatele politice ale militantilor si aderentilor sai,ale fortelor sociale pe care le reprezinta si le anima, orice partid apare în fatainstantelor de 8udecata ale istoriei si a opiniei publice ca un agent pozitiv saunegativ în câmpul e0istentei sociale , pe drumul devenirii umanitatii.?.& Gene+! i e%oluti! ito$ic! ! p!$tidelo$ politice

7u toate ca partidele politice îsi au originea în antichitate, ele nu auavut aceeasi pondere si semnificatie în toate orânduirile sociale. În prezent,ma8oritatea politologilor se situeaza pe pozitia unei delimitari nete între partidele care s-au manifestat în viata social-politica a orânduirilor sclavagista si feudala si cele a caror e0istenta este legata de dezvoltareasocietatii moderne. e aceea, unii dintre ei acorda partitismului, ca forma deactiune politica, o vechime doar de apro0imativ doua secole D4 considerând

ca partidele din perioadele istorice sclavagista si feudala trebuie sa fiecalificate ca factiuni, societati secrete, clici, camarile, con8uratii etc. !eapreciaza ca aceste grupari au o natura e0trinseca si un rol incidental înraport cu fratiile, sfaturile, comunele, ghildele si altele, care s-au constituit - prin caracterul lor institutionalizat - în elemente fundamentale ale vietiisociale, încadrându-se în sistemul politic al comunitatii umane din epocilerespective.ruparile politice concentrate în "partide" e0istente în cetatile antice,cu precadere în cele ateniene si romane, dar si luptele factionale si dinasticedin cadrul imperiilor sclavagiste, iar apoi, confruntarile partidiste din principatele, ducatele si orasele medievale sau cele care au e0primat, înipostaze diferite, lupta dintre partea clericala si cea laica, dintre aristocratie

si monarhie în cursul epocii medievale sau gruparile polit ice de laconfluenta dintre orânduirile sociale feudala si capitalista se constituie,fiecare dintre acestea, în precursoarele unor forme de organizare si actiune politica care s-au cristalizat ca factorii cei mai activi si e0presivi ai politicului în epoca contemporana.eferindu-se la razboiul peloponeziac 3D1-A î.Cr.4 %ucidideevoca discordia luptelor civile, a luptei dintre partidele care, potrivit opinieisale, "nu se alcatuiau în armonie cu legile pentru binele general, ci alaturi





statala. ")gora" a ramas în traditia istorica principalul loc al confruntarilor dintre forte, în cadrul carora s-a afirmat ca factor dinamic în lupta dintre partidele politice >4.Pe vremea legiuitorului !olon 3secolul al #-lea î.Cr.4, apreciat ca primul reformator democratic al )tenei, polisul grecesc era de8a împartit încele doua partide 3eupatrizii si demosul4, ce corespundeau în plan socialunor grupari sociale antagoniste distincte @4. upa !olon, )tena s-a divizat,

potrivit relatarilor lui )ristotel, în trei partide politice ce reflectauaccentuarea stratificarii sociale: pedienii 3partidul celor de la câmpie,reprezentând aristocratia funciara4, paralienii 3partidul celor de pe tarmulmarii, reprezentând negustorii, comerciantii etc.4 si diacrienii 3partidul celor de la munte, agricultorii si pastorii nevoiasi etc.4 +4. 'iecare partid milita pentru o forma de guvernare a polisului, care corespundea intereselor grupului social pe care îl reprezenta 3primul tindea spre oligarhie, al doilea,spre o forma moderata, iar al treilea, spre democratie4. in raporturile dintreaceste partide a rezultat democratia ateniana, ca o forma a puterii de stat siun sistem de guvernare în orânduirea sclavagista. În cadrul regimului declasa sclavagist, fortele sociale dominante si-au faurit din partide

instrumente de organizare si lupta pentru propria lor cauza, în cadrulsistemului social-politic respectiv. Politicul a 8ucat în viata ateniana dinultima 8umatate a mileniului # î.Cr. un rol în care functiile, legile si formelesale specifice de manifestare au fost realizate la mare nivel, constituindu-seîn componente ale valorilor clasice lasate mostenire posteritatii de catrecivilizatia antica.?4 )ristotel, Statul -tenian , &d. 7asa scoalelor, (ucuresti, 1+, passim>4 I)idem , p. >1->E@4 I)idem , p. D++4 I)idem , p. A

Partidele politice

2ltima faza de mare ecou a epocii partidiste a reciei antice aconstituit-o lupta dintre partidul macedonean si cel antimacedonean 3a doua

8umatate a secolului al #-lea î.Cr.4, atunci când 6acedonia, a8unsa larangul de prima putere între statele sclavagiste balcanice, a început o puternica actiune e0pansionista facilitata de slabiciunea politica si militara a polisurilor din &lada.)dversarul cel mai aprig al macedonenilor si acolitilor lor a fostmarele orator al antichitatii emostene, fruntas al partidului democrat, care, prin celebrele "'ilipice" a creat un adevarat model de oratorie politica.oma antica a înregistrat, la rândul sau, în decursul tumultuoaseisale istorii, miscari si grupari de partide a caror lupta a influentat viatasocial-politica romana, mai ales, în perioadele sale de criza.#storia politica a omei, dominata de ample confruntariinterpartitiste care au a8uns la razboaie civile, furnizeaza importanteelemente pentru ilustrarea formelor de partidism în primele sale manifestari.e pilda, în cadrul conflictelor sociale declansate între patricieni si plebei,având ca forma de e0primare cunoscutele "secesiuni", s-a conturat curentulreformator al plebeilor care a devenit o miscare sociala cu revendicari politice si tactica proprie, în directa confruntare cu conservatorismul patrician reprezentat politiceste prin !enat.7onflictul între cele doua grupari sociale, care a îmbratisat cae0presie politica forma rivalitatii între doua "partide", s-a soldat cu



obtinerea unor drepturi de catre plebei, printre care figurau: dreptul de a ficetateni romani, dreptul de a alege magistrati 3cei mai importanti fiindtribunii poporului, cu autoritate e0ceptionala4, elaborarea 5egii celor $## table 3considerata actul fundamental al dreptului public si civil roman4,îngaduinta casatoriilor între plebei si patricieni etc. eformele respective nuau condus la anihila rea puterii patricienilor, ci au reprezentat o formulaoriginala politica si 8uridica de dezagregare a vechilor relatii gentilice si de

integrare a celor doua tabere într-un sistem social sclavagist. În mare, însa,gruparea patricienilor a continuat sa fie nucleul marilor proprietari funciari,iar paturile avute ale plebeilor au închegat o puternica aristocratiecomerciala si funciara, devenind centrul puterii economice si politicesclavagiste romane. În acelasi timp, masa plebeilor s-a stratificat în categorii precum: mestesugari, agricultori si comercianti, militari de profesie,functionari administrativi. &0istau, de asemenea, numerosi saraci, denumiti proletari, a caror singura avere erau copiii 3lat. proles F urmas4. Politologie

eosebirile de conditii social-economice si ciocnirile de interesesi-au gasit reflectarea în plan politic într-un sistem de relatii si institutiispecifice, devenit ulterior principiu politic al diviziunii puterii.7orespunzator, s-au instituit forme de afirmare a puterii: senat 3alcatuit dinsenatori4, treptat constituindu-se magistraturi reprezentate prin edili,chestori, tribuni, un rol important avându-l adunarile populare.În acest cadru s-a desfasurat o acerba lupta de partide, în anumite perioade vorbindu-se de partidul senatului si partidul poporului. isputeleîntre magistrati au avut la baza diferitele interese si opinii de partid, care audegenerat în razboaie civile.În perioada republicana, corpul elector se compunea din categoriisociale de oameni liberi, care aveau calitatea de cetateni romani si drepturilecare decurgeau din ea. %reptat, s-a a8uns în perioada republicana lastructurarea social-politica a omei în trei mari grupari, denumite si partide:

nobilitas 3aristocratia de origine patriciana si plebiana, magistrati,comandanti militari4; eGuestris 3cavaleri4; populis 3plebei4, alcatuita dinmicii proprietari, negustori, mestesugari etc. )ceste grupari au avut ofactura partidista, problemele interne si e0terne generând puternicecontradictii, curente si factiuni polit ice în rândurile fortelor dominante.7arierismul, demagogia au luat amploare pe masura ce oma s-a ridicat larangul de mare putere. %recerea de la o pozitie de partid la alta deveniseceva obisnuit la oamenii politici romani, e0emple oferind în acest sens numecelebre: 7atilina, 7icero, Pompei, 7aesar, (rutus etc.Problema fundamentala social-economica, care a generat si întretinutîn întreaga perioada republicana lupta de partide, a constituit-o problemaagrara. 5upta plebeilor pentru pamânt, împotriva marilor proprietari de

sclavi, a condus la conturarea unui cerc ce includea personalitati ca: !cipio)emilianus, fratii raccus etc., sustinatori ai cauzei plebei. 5umea romanas-a scindat astfel pe la mi8locul secolului al ## î.Cr. în doua partide politice: populares - partidul democrat al poporului si optimates - partidularistocratiei latifundiare. )ntagonismului dintre cele doua partide i sesuprapuneau contradictiile de interese si opinii manifestate de diferitegrupuri si curente e0istente în interiorul fiecaruia. upa o durata deapro0imativ cinci secole, regimul republican îsi încheia e0istenta printr-o



dramatica perioada de rascoale ale sclavilor, razboaie civile, miscariantiromane în provincii si colonii.În epoca imperiului 3E> î.Cr. - >? d.Cr.4 a început procesul defeudalizare a sistemului social. În aceste conditii, partidele îsi pierdcaracterul si sensul functional pe care l-au avut în perioada republicana.Pe fondul conflictelor dintre imperialitate si senat 3care devine e0presia

Partidele politice

unei oligarhii seniorale ce cauta sa dispuna de pârghiile puterii supreme4,s-au conturat, în perioada imperiului, "partidul senatorial" si "partidulîmparatului", între care se ducea lupta pentru putere.Ndruncinate de convulsii si antagonisme economico-sociale,ireconciliabile, marile ansambluri ale civilizatiei antice 3imperii sclavagiste,despotii orientali, monarhi si uniuni politico-militare4 s-au prabusit înrazboaie si rascoale distrugatoare. !-a dezlantuit un puternic val de migratiicare au pus în miscare uriase populatii europene, asiatice, africane.ezultatul acestui proces haotic, dar si demiurgic, ce s-a întins pe o duratade secole, a constat în structurarea unor noi alcatuiri comunitare siconfiguratii sociale pe baze economico-sociale feudale.!pre deosebire de antichitate, în epoca medievala, în toate etapeleacestei orânduiri, partidele politice nu au beneficiat de ambiante comunitaresi institutionale favorabile unor manifestari politice, cum au fost cele din polisurile mediteraneene. În conditiile specifice medievale, monarhia aaparut si s-a dezvoltat, fiind în acel moment cea mai raspândita forma deorganizare a puterii supreme, reunind comunitatile medievale în formatiunistatale, cu grade diferite de cuprindere, putere si autoritate.7ontradictiile si rivalitatile dintre monarhiile feudale, precum sicontradictiile dintre autoritatea monarhica si cea ecleziastica, care îsidisputau suprematia si suveranitatea în cadrul luptei pentru putere, auacoperit întreg evul mediu european, îmbracând forme specifice demanifestare socio-politica în viata altor popoare, din )sia si )frica.

#storia luptelor pentru constituirea si consolidarea statelor feudaleare în principiul monarhic un element esential în care istoricul si savantul).. $enopol descifra momentul initial al genezei partidelor politicemedievale. $enopol denumeste în cunoscuta sa lucrare "#storia partidelor politice în omânia", aceste în8ghebari partitiste, cu un caracter instabil,"partide personale", care îsi vor schimba treptat atât structura cât si facturadintr-una personala, familiala, de clan, într-una dinastica, capatând uncaracter mai statornic prin legatura lor de interese de stapânire si conducerea statului. În omânia, aceasta realitate poate fi e0emplificata prin gruparile partidiste ale "(asarabestilor", "ragosestilor" si "(ogdanestilor" sau înfeudalismul târziu cele ale "7antacuzinilor" si "(alenilor" ori"7ostinestilor" si "usatestilor".

7ivilizatia medievala poarta pecetea ideologica a marilor religiiuniversale: crestinismul, islamismul, budismul, hindusismul. ogmelereligioase au devenit a0iome politice si norme 8uridice, toate formeleideologiei fiind ane0ate si subordonate teologiei.

Politologie

În &uropa, în conditiile consolidarii orânduirii feudale si ale absenteiunei autoritati statale puternice, biserica 3si în mod deosebit cea romanocatolica4a a8uns la situatia de a fi forta suprema a guvernarii. in punctul de



vedere al teologiei catolice, societatea se ierarhizeaza în trei stari: clerul,nobilimea si taranimea. )ristocratia ecleziastica si nobilimea îsi disputauîntre ele primatul conducerii, al guvernarii. Prin lupte si compromisuri s-aimpus si starea a treia, care a dobândit si ea un statut politic propriu, fiindreprezentata în organele puterii. Partidele se confundau adeseori cu ordinile,ghildele, corporatiile etc., înauntrul carora se formau.În perioada de apogeu a dezvoltarii orânduirii feudale, în care încep

sa se iveasca si germenii decaderii acestei orânduiri, starile conflictuale întrediferite for te sociale devin tot mai acute. Împotriva papalitatii, ca ocomponenta a catolicismului conservator si a imperialitatii, ca o forta deaparare a tiparelor rigide, închistate, feudale, se ridica toate starile socialeale poporului: bLrgerii, taranii, plebeii, precum si o buna parte a nobilimii,adepta a primenirilor sociale. )ceste forte s-au închegat politiceste în partide, care purtau amprenta gruparii sociale pe care o reprezentau.&0emple concludente în acest sens ofera ermania, unde partida nobilimiiavea ca reprezentant pe 2lrich von Cutten, fondatorul protestantismuluigerman. Purtator de cuvânt si reprezentant al taranimii si saracimiiorasenesti va fi %h. 6Lntzer, conducator al acestor grupari sociale în timpul

razboiului taranesc german.În a8unul marilor revolutii burgheze, care vor semna actul de decesal feudalismului, în 'ranta s-a distins, cu merite incontestabile în pregatireaideologica si politica a noilor forte revolutionare, asa numitul "partidfilosofic". 9ucleul acestui partid l-au constituit 6eslier, oltaire, ousseau,6ontesGuieu, iderot, O)lambert, Colbach, fondatori ai unei ideologii,e0presie a constiintei de sine apartinând unei puternice miscari revolutionarenationale. !e apreciaza ca "partidul filosofic" încheie etapa medievala a partitismului. evolutiile burgheze vor deschide noua etapa istorica deformare si afirmare a partidelor politice.in aspectele relatate mai sus, rezulta ca în orânduirea sclavagista,ca de altfel si în feudalism, partidele politice nu erau bine conturate,

organizate si nici nu aveau programe clare, o orientare practica. &le nu auavut activitate permanenta, ci una sporadica, ceea ce a facut, de fapt, ca, înaceste etape de dezvoltare sociala, forma predominanta de organizare siconducere sa fie una dictatoriala, respectiv absolutista. 6entionam, deasemenea, ca în epocile respective si în situatia când partidele au e0istat siau desfasurat o activitate democratica, ele nu au atras categoriile largi

Partidele politice

ale poporului 3cu unele mici e0ceptii din feudalism4. )ceasta pentru ca însclavagism, de pilda, sclavii nu erau considerati cetateni, fiind lipsiti dedrepturi politice, iar în feudalism, iobagii, legati de pamânt, nu puteaudesfasura o activitate politica de sine statatoare.?.' E%oluti! p!$titimului (n epocile mode$n! i contempo$!n!.

Siteme p!$tititePartidele, în acceptiunea lor moderna, ca institutii politice bineconturate, cu statute si programe clar fundamentate, cu activitate permanenta la care au acces toate categoriile sociale, apar în conditiilesocietatii capitaliste unde concurenta pe plan economic este asigurata decompetitia politica a mai multor partide care, o data cu înlaturareaabsolutismului, trec la forme democratice de conducere. Prin urmare, partidismul în forma evoluata este strâns legat de epocile moderna si



contemporana, în care el devine un fenomen general, caracteristicstructurilor si sistemelor politice ale societatilor dezvoltate sau în curs dedezvoltare. 'ormele concrete si durata proceselor de constituire a partidelor si sistemelor partitiste îsi au particularitatile lor, izvorâte din conditiilor specifice procesului de afirmare a orânduirii burgheze, de instaurarea puteriide stat a acesteia si a democratiei, de închegare a natiunilor moderne. e-alungul dezvoltarii istorice a societatii capitaliste, sistemul partidelor politice

cunoaste de la o tara la alta modalitati variate. #ndiferent de modalitatileconcrete pe care le îmbraca partitismul, pentru capitalism si, în general, pentru întreaga dezvoltare sociala ulterioara partidele politice devin onecesitate pentru progresul social1A4.5ibera circulatie a fortei de munca, statornicita de relatiilecapitaliste, care impun si libera circulatie a ideilor, e0primarea libera aconceptiilor privind modalitatile concrete ale de zvoltarii, constituie, alaturide libera initiativa, temeiurile economice ale libertatii politice, sub forma eievoluata - e0istenta partidelor.e fapt, înlaturarea absolutismului nu s-ar fi putut rezolva fara luptafortelor sociale progresiste, a maselor populare în special, atrase la o

activitate politica constienta tocmai de catre partidele politice.Partidele politice nu au constituit numai un factor de înlaturare aabsolutismului, ci si unul de instaurare a unei societati moderne, cu structuriorganizate si conducere democratica, conditie sine-Gua-non a progresuluiistoric.1A4 6. uverger, op.cit.

Politologie

Partitismul s-a manifestat si se manifesta în lumea moderna sicontemporana sub mai multe sisteme: unipartitism, bipartitism si pluripartitism.e regula, unip!$titimul, adica e0istenta unui singur partid în viata politica a unei tari, se întâlneste în împre8urari foarte diferite si având

activitati diverse.)stfel, e0istenta unui singur partid a fost posibila în anumite tari, laînceputul dezvoltarii capitalismului, când era nevoie de coalizarea celor mailargi forte sociale în lupta împotriva absolutismului feudal, creându-se un partid care dobândea, de obicei, un caracter national. În omânia, în perioada premergatoare revolutiei de la 1@@, s-a constituit "partidanationala" 11 4, singurul partid politic în activitate, care era purtatorulidealurilor de libertate sociala, nationala si unitate statala.!istemul unipartitist este cunoscut si în unele tari în curs dedezvoltare, care actioneaza atât în faza luptei de eliberare de sub dominatiacoloniala, cât si în perioada luptei pentru pastrarea independentei economicesi politice, pentru lichidarea subdezvoltarii si a decala8elor ce le separa de

restul statelor lumii, pentru a asigura unitatea fortelor sociale în lupta pentruatingerea obiectivelor propuse. În aceste situatii, însa, unipartitismul este osolutie de moment care nu trebuie permanentizata, pentru ca, asa cum adovedit e0perienta istorica, mentinerea pe o perioada mai îndelungata aunipartitismului duce în mod inevita bil la regim dictatorial.e asemenea, trebuie subliniat faptul ca unipartitismul se întâlneste,de regula, în perioada de criza ale societatii, când fortele conservatoare, prinintermediul unipartitismului, adopta o conducere dictatoriala. În acest sens,



în perioada interbelica, sunt cunoscute situatiile din #talia, ermania si altetari în care - prin intermediul unui singur partid - partidul fascist, s-a a8uns laregimuri dictatoriale, cu consecinte nefaste pentru omenire.)ceeasi situatie se întâlneste si în tarile cu regimuri comuniste, unde,la baza dictaturii, a stat e0istenta unui singur partid. !-ar putea adauga ca, însituatia creata la începutul si dupa al doilea razboi mondial, ca urmare, maiîntâi, a întelegerii !talin -Citler si apoi a coalitiei antihitleriste dintre englezi,

americani si rusi s-a înlesnit e0portul unui asemenea regim dictatorial pecalea fortei din 2niunea !ovietica în alte state.2nipartitismul care a generat regimuri dictatoriale a e0istat si înomânia, situatie favorizata atât de factorii interni cât, mai ales, de ceie0terni. #nstaurarea dictaturii regale, în 1+D@, a fost însotita de interzicerea114 ). . $enopol, op.cit. , p. > passim

Partidele politice

activitatii partidelor 3la care, din pacate, si-au dat consimtamântul si unele partide de traditie4 si impunerea activitatii unui singur partid - 'rontulenasterii 9ationale - care a luat ulterior denumirea de Partidul 9atiunii. Înurma evenimentelor tragice din 1+A, când teritoriului românesc i s-au adusgrave mutilari, con8unctura internationala deschizând calea amestecului

brutal al hitlerismului în viata politica a statului român, s-a instauratdictatura antonesciana care si-a asociat la conducere - pentru o perioada - unsingur partid, cel al legionarilor, ceea ce a împins omânia spre o situatiedezastruoasa. esi legionarii au fost înlaturati, regimul dictatorial prohitlerists-a mentinut, iar cursul evenimentelor care conducea omânia spreo situatie grava nu s-a oprit. )derarea omâniei la )0a si intrarea trupelor germane în tara se produsesera, iar continuarea razboiului început în 1+1,alaturi de ermania hitlerista, dincolo de granitele firesti ale omâniei,împinge tara spre dezastrul national. #esirea omâniei din aceasta situatie, prin actul de la ED august 1+, a fost posibila prin activitatea partidelor politice care au a8uns la o anumita întelegere în realizarea acestuia, ca una

din variantele preconizate în legatura cu desprinderea omâniei de coalitiahitlerista.in nefericire, omânia nu a putut sa se bucure de noua con8uncturadin cauza, pe de o parte, ca 6arile Puteri 32niunea !ovietica, )nglia, !2)4n-au recunoscut aportul omâniei la înfrângerea hitlerismului, iar pe de alta parte, pe baza întelegerilor anterioare între aceste puteri1E4, tara a fost plasataîn sfera de influenta a 2!! care, cu toata opozitia interna româneasca, aimpus instaurarea regimului comunist dictatorial, bazat pe e0istenta unuisingur partid.)sadar, unipartitismul poate fi acceptat numai în situatiile în care elcoalizeaza fortele ma8oritatii natiunii în scopul atingerii unor obiective cucaracter national, constituindu-se ca punct de plecare pentru crearea

conditiilor în care sa fie posibila si aparitia altor partide.În ziua de astazi ne-ar fi greu sa ne închipuim viata politica farainterventia partidelor politice. Însasi e0istenta lor si distinctia între pluripartitism si regim cu partid unic sunt deseori considerate ca fiindconte0tul fundamental al democratiei.Bip!$titimul, un alt sistem al partitismului, este întâlnit în aproapetoate fazele dezvoltarii democratice a societatii. (ipartitismul îsi are izvorulistoric din perioada luptei maselor populare, având în frunte burghezia,



pentru înlaturarea absolutismului feudal, când fortele politice progresiste1E4 9. (aciu, op.cit., p. 1>@-1+A passim

Politologie

se constituiau într-un partid al afirmarii noii societati, iar forteleconservatoare într-unul de aparare a vechilor stari de lucruri sau de adaptarea acestora la noile conditii istorice. eneza acestui sistem de partitism oîntâlnim sub forma clasica în )nglia, care se înscrie printre primele tari în

care au avut loc revolutii burgheze. Înca din secolul al $### -lea se afirmauîn )nglia cele doua mari curente politice "conservator si liberal" 3respectivJhig-ii si tor/-ii4, care, la începutul secolul al $#$-lea, se constituie în celedoua mari partide politice: conservator si liberal, dominând scena politica a)ngliei aproape tot secolul al $#$-lea, alternând la guvernare si asigurândîn acest fel o viata politica democratica în aceasta tara. 5a începutul secolulal $$-lea, locul liberalilor îl ia partidul laburist care, împreuna cuconserva torii, domina si astazi scena politica a )ngliei.eferitor la bipartitism, trebuie facuta urmatoarea remarca, cele douamari partide pot sa fie partide care reprezinta interesele aceleiasi gruparisociale, în speta burghezia, sau ale unor grupari sociale diferite, care, de peaceste pozitii, abordeaza organizarea si conducerea politica a tarii.

!istemul clasic al bipartitismului, care reprezinta cu apro0imatieinteresele aceleiasi forte sociale, îl întâlnim în !2), unde partidelerepublican si democrat, de ale caror origini este legata lupta de independentaa coloniilor engleze din )merica de 9ord, guverneaza prin alternanta în!2) de peste doua secole. !e pune în acest fel întrebarea de ce o gruparesociala, cum este burghezia, îsi creeaza doua partide pentru guvernare si nuunul, asa cum ar parea firesc la prima vedereM)ceasta situatie se datoreaza faptului ca nici o clasa sociala nu estealcatuita în e0clusivitate din grupuri cu interese omogene, ci în mod curentdin grupari cu interese opuse, cum ar fi: burghezia industriala, financiara, bancara, agrara etc. În consecinta, pentru oglindirea diversitatii de interese

este nevoie de mai multe partide, respectiv de cel putin doua. &0istenta adoua partide asigura o conducere de catre forta sociala respectiva prin care partidul aflat la putere sa poata fi controlat de opozitie, pentru a nu fi comisegreseli sau abuzuri. Pe baza e0perientei istorice, burghezia a înteles ca unguvern puternic trebuie sa beneficieze de o opozitie la fel de puternica, ceeace deschide calea perfectionarii activitatii social-politice si a stabilitatii. În prezent, cele doua partide din !2) 3republican si democrat4 se deosebesc prea putin în platforma-program, astfel încât în campania electorala nuconteaza atât programul, cât si personalitatile care candideaza fie pentru7ongres, fie pentru functia de presedinte al !2). 7u toate acestea, partidelerespective se perpetueaza, pe temeiul politicii lor creându-se un sistem deautoreglare în conducere si de mentinere a democratiei.

Partidele politiceÎn fapt, si în alte tari în care e0ista un sistem clasic de bipartitism, seconstituie doua mari curente care asigura guvernarea democratica. )ceastasituatie se întâlneste frecvent în tarile vest-europene, unde democratiicrestini au guvernat si guverneaza prin alternanta cu social-democratii, polarizând în 8urul lor gruparile politice mai mici.(ipartitismul a fost cunoscut si pe scena politica româneasca, înca dela începuturile dezvoltarii democratice a tarii din a doua 8umatate a secolului



al $#$-lea. În perioada respectiva s-au constituit Partidul 7onservator 31@>14 si Partidul 9ational 5iberal 31@>4 care au dominat scena politicaromâneasca pâna la 6area 2nire din 1+1@1D4, asigurând în aceasta perioada, prin alternanta, guvernarea tarii. Prin e0istenta celor doua mari partide s-auasigurat pasi importanti pe calea democratizarii, inclusiv stabilirea unuicadru legislativ adecvat prin 7onstitutia din 1@??, cu modificarile survenite pe parcurs.

eoarece, dupa 6area 2nire, prin înfaptuirea reformei agrare31+E14, gruparea sociala care constituia baza Partidului 7onservator 3mosierimea4 a fost puternic afectata, Partidul 7onservator a disparut de pearena vietii politice.5a începutul perioadei interbelice, se afirma în configuratia politicaromâneasca un nou partid - Partidul 9ational %aranesc 14 -, care, împreunacu Partidul 9ational 5iberal, vor constitui principalele partide deguvernamânt. !e poate aprecia ca sistemul principal al partitismului înomânia pe o perioada îndelungata de timp a fost bipartitismul, desi seimpune precizarea ca, alaturi de acest sistem, au e0istat si alte partide politice care, de regula, intrau în coalitia de guvernare. Pe fondul

pluralismului s-a afirmat, asadar, un bipartitism sui-generis.Plu$ip!$titimul, sub forma lui cea mai cunoscuta, se întâlneste,mai ales, dupa primul si al doilea razboi mondial, în tarile occidentale, undediversele categorii sociale îsi au propriile partide.Pluripartitismul contemporan poate fi împartit în trei mari grupari:gruparea partidelor de dreapta, cu nuantele respective: de centrudreaptasau de e0trema-dreapta. În aceasta categorie intra partideleconservatoare si liberale, care pot fi de dreapta sau centru-dreapta si partidele fasciste sau neo-fasciste de e0trema -dreapta;1D4 ). . $enopol, op.cit., p. EDA-ED; !t. Neletin, urg#e+ia romna originea si rolul ei

istoric, 7ultura 9ationala, (ucuresti, 1+E, p. 1?E14 P9% a rezultat din fuziunea, în 1+E?, a Partidului 9ational omân din %ransilvania cuPartidul %aranesc

Politologie

gruparea partidelor de stânga, de asemenea, cu nuantele de stânga,centru-stânga si e0trema-stânga. În aceasta categorie intra partidelesocialiste, social-democrate, comuniste, radicale etc., iar din e0tremastânga, partidele comuniste de tip mar0ist-leninist;gruparea partidelor de centru cuprinde, în general, partidele democratcrestine,social crestine etc.7onceptele de "dreapta", "centru" si "stânga" au aparut în perioadarevolutiei franceze când aveau o semnificatie conventionala. În 7onstituantafranceza din acea perioada, membrii acesteia care erau adeptii mentineriimonarhiei se asezau în partea dreapta a salii, cei care erau împotrivamonarhiei, ocupau locurile din stânga salii de sedinta, iar moderatii ocupaucentrul salii, încât cei din prezidiu, în dialogul cu deputatii, foloseaue0presiile de: "voi din stânga", "voi din dreapta" sau "voi din centru".7u timpul, aceste denumiri au capatat o anumita consacrare cu uncontinut politic specific, implicate în departa8area partidelor politice,continutul respectiv dobândind în timp noi elemente.aca la începutul epocii moderne, partidele de dreapta, prin doctrinalor, se pronuntau pentru conservarea cât mai mult cu putinta, a vechilor structuri si institutii, inclusiv a monarhiei, partidele de stânga militau pentru



schimbari radicale politice printre care figurau abolirea monarhiei siinstaurarea republicii ca forma de guvernamânt.2lterior, de prin secolul al $#$-lea, partidele de dreapta sustineaumarele capital, iar cele de stânga - munca.in a doua 8umatate a secolului al $#$-lea, partidele de stângasocial-democrate si muncitoresti si-au inclus în doctrina si platformaprogram,elemente noi precum trecerea la o noua orânduire sociala - cea

socialista, pozitie care s-a mentinut pâna la prabusirea sistemulu i socialistdin centrul si estul &uropei.În prezent partidele de dreapta îsi mentin pozitia de conservare astarilor de fapt pe baza unei economii de piata libera, iar partidele de stânga,care si-au reconsiderat pozitia dupa prabusirea comunismului în & uropa, aurenuntat total la ideea socialismului, militând în schimb în continuare, pentru schimbari democratice si promovarea unei politici de protectiesociala a categoriilor defavorizate.)tât partidele de dreapta care sustin, în general, capitalul, cât si celede stânga ce sustin munca, îsi gasesc pe deplin 8ustificare într-o democratieautentica pentru ca activitatea productiva ce sta la baza progresului nu poate

sa aiba loc decât prin conlucrarea dintre capital si munca, acestea trebuindsa fie spri8inite în egala masura de activitatea partidelor politice. Partidele politice

Partidele de centru se caracterizeaza, în general, prin adoptarea unor pozitii de echilibru între diferitele spectre politice, în vederea prevenirii saueliminarii unor tensiuni care pot aparea pe fondul unei lupte politice acerbe.)ceste partide îsi afirma, îndeosebi, rolul atunci când nici partidele dedreapta si nici cele de stânga nu sunt suficient de puternice, sau nu au osuficienta claritate în politica promovata.Partidele e0tremiste sunt acele partide care prin doctrina si politicalor încearca sa acapareze puterea politica si sa o mentina prin violenta,ocolind caile democratice, în special votul cetatenilor.

Partidele de e0trema dreapta sunt acele partide care actioneaza pe caiviolente pentru acapararea si mentinerea puterii, de regula în numelecapitalului, iar cele de e0trema stânga, folosesc aceleasi mi8loace violente,însa în numele muncii. )tât capitalul cât si munca - factori indispensabili aiactivitatii productive -, nu au nevoie sa fie sustinuti prin forta, ci numai princai democratice care corespund cel mai bine nevoilor de progres alesocietatii. Încercarea de a fi sustinuti prin forta de catre partidele e0tremiste,a adus daune celor doi factori si societatii în general.)tât partidele fasciste de e0trema dreapta cât si partidele comunistemar0ist-leniniste de e0trema stânga au condus, prin politica si practicile lor,la instaurarea unor regimuri totalitare care au lovit în egala masura, atât încapital cât si în munca, având consecinte dezastruoase pentru societate.

egimurile totalitare atât cel fascist cât si cel comunist au comis crime sirepresiuni sângeroase fara precedent în istorie, provocând totodata, sidezechilibre si regres în toate domeniile vietii sociale, inclusiv în celeconomic.În prezent, se observa o restrângere si, deci, o scadere a influentei partidelor e0tremiste, atât de dreapta cât si de stânga. )ceasta realitate see0plica prin aceea ca fascismul a condus omenirea la cel de al doilea razboimondial, cu toate consecintele lui nefaste, iar comunismul s-a dovedit



ineficient economic, iar din punct de vedere politic s-a manifestat ca odictatura asemanatoare celei fasciste.atorita acestor stari de lucruri, în democratiile traditionaleguvernele se a0eaza pe grupari de centru, centru-dreapta sau de centrustânga,care s-au dovedit în practica cele mai viabile.&ste, de asemenea, de mentionat ca, între cele doua razboaiemondiale, si pe scena vietii politice românesti s-au manifestat organizatii

atât de e0trema dreapta, cât si de e0trema stânga care au dus o politica cucaracter antinational: gruparea legionara, cu practici teroriste si ideologiefascista, racordând tara 3când aceasta se afla în momente de mare

Politologie

dificultate4, politicii ermaniei hitleriste: partidul comunist, ca partid dee0trema stânga, care a instaurat, dupa al doilea razboi mondial, subobladuirea sovietica, un regim totalitar, cu grave consecinte pentru poporulromân.upa înlaturarea regimului comunist totalitar, în decembrie 1+@+, sadeschis calea instaurarii unei vieti democratice, a carei garantie oconstituie pluralismul politic, sub forma sa cea mai dezvoltata - pluripartidismul. !e releva înca o data ca dupa o e0plozie revolutionara apar un numar mare de partide. În omânia s-a a8uns la peste 1AA de partide: dedreapta, de stânga, de centru, de centru-dreapta, de centru-stânga etc.)legerile din mai 1++A, ca si cele care le -au urmat, s-au constituit ca probade cristalizare a partidelor si formatiunilor politice, a principalelor orientariîn viata acestora si consacrarea unui numar mai redus de partide. )cest proces apare firesc în astfel de situatii, ele constituind calea de maturizare ademocratiei.?.* Doct$ine politice p$i%ind p!$titimul

)vând în vedere importanta partitismului în cadrul unei vietidemocratice, au e0istat diverse doctrine politice care, din unghiuri diferite,se refera la acest fenomen. Primele doctrine politice referitoare la partitism

se întâlnesc în perioada de ascensiune a capitalismului si au glorificatfenomenul partitist, considerând ca acesta constituie sumumul unei vietidemocratice reale dintr -o tara. )ceste doctrine îsi aveau geneza în avântuleconomic din acea etapa a capitalismului, când se considera ca liberaconcurenta în economie este dublata, în mod fericit, prin libera concurentaîn domeniul politic prin intermediul pluripartitismului.5a începutul si în cursul secolului al $$-lea au aparut însa si teorii,doctrine ale unor politologi care criticau partitismul, considerându-l, în celemai multe c azuri, ca fiind sursa unor fenomene de criza din viata unor state.e pilda, în perioada interbelica, faptul ca unele tari cu traditii democraticen-au putut sa se opuna unor curente si grupari e0tremiste s-ar fi datorat partidismului, care era, în concept ia politologilor, însotit de demagogie,

manipulare, politicianism, lupta factionala etc. )stfel de conceptii au e0istatsi dupa al doilea razboi mondial, când marea fluctuatie de guvernare si oanumita instabilitate politica erau puse pe seama fenomenelor negative provocate de partitism.)semenea conceptii au e0istat si în omânia spre sfârsituldeceniului patru al secolului al $$-lea, când regele 7arol al ##-lea a pregatit

Partidele politice

si apoi a instaurat regimul de dictatura, declarând inoportunitatea partidelor



politice si a recurs la formatiunea politica proprie, ca mi8loc de sustinere adictaturii personale.În mare masura, si #on )ntonescu a împartasit o asemenea conceptie,considerând ca nepregatirea tarii în fata situatiei grave cu care se confrunta poporul român în 8urul anilor OA se datora politicii negative a partidelor,care, împinse de interese înguste de grup, avide de putere politica, au ignoratinteresele fundamentale ale tarii. (lamând politica partidelor politice din

acea perioada, ca fiind principala cauza a marilor dificultati cu care seconfrunta tara, generalul #on )ntonescu, instaurând un regim dictatorial, si-aasociat la putere gruparea legionara, înlaturata în urma rebeliunii dinianuarie 1+1. upa aceasta data, regimul antonescian n-a acceptatspri8inirea politicii sale de nici o formatiune sau partid politic.!e poate deci aprecia ca doctrinele politice care tagaduiau rolul pozitiv al partitismului sub forma sa evoluata - pluripartitismul - au devenit,în unele situatii, chestiuni de practica politica, prin instaurarea unor regimuritotalitare.eneza doctrinelor politice care criticau sau chiar tagaduiau pluripartitismul se afla într-o anumita masura si în fenomenele negative care

însotesc activitatea si viata partidelor politice precum: demagogia,manipularea, politicianismul, interese înguste de grup, egoism, sete de putere etc. )ceste fenomene negative au e0istat si în trecut si se manifesta siîn prezent în viata si activitatea partidelor politice, dar ele nu sunt de naturasa eclipseze laturile pozitive ale pluripartitismului, care au o importantamult mai mare decât laturile negative. Problema care se pune este ca printr-oconfruntare deschisa de pareri, pe baza unui dialog principial si civilizat, purtat cu argumente si respect reciproc, fara denigrari si etichetari, laturilenegative sa fie cât mai mult diminuate, iar cele pozitive, reliefate si puse câtmai mult în valoare.Politicianismul este un comportament politic bazat pe practiciimorale, pe înselatorii, pe masinatiuni politice. )numiti lideri politici

folosesc abuziv pozitia lor în sistemul puterii pentru realizarea unor interese personale. 2neori, abilitatea, viclenia, manipularea sunt utilizate de uniioameni politici, chiar în drumul spre obtinerea unor functii politice.emagogia este o actiune de flatare a sentimentelor si starilor despirit ale oamenilor prin promisiuni false, prin inducerea lor în eroare, cuscopul de a obtine avanta8e politice. !unt oameni politici care propunanumite programe politice, de a caror irealizare sunt ei însisi convinsi,

Politologie

dar o fac în speranta obtinerii spri8inului poporului pentru înfaptuireaobiectivelor lor. Prin metode demagogice se urmareste obtinereaatasamentului emotional al indivizilor fata de un conducator sau un partid politic, astfel încât acestia sa gaseasca sustinatori pentru realizarea

scopurilor lor. esi este o metoda folosita frecvent de partidele de e0tremadreapta sau e0trema stânga, si alte partide recurg la demagogie, mai ales, încampaniile electorale.iversiunea politica presupune distragerea atentiei oamenilor de laanumite probleme dificile ale vietii sociale si deturnarea acesteia spre alte probleme, mai putin spinoase. iversiunile folosite în perioada crizelor economice sau politice se bazeaza pe supralicitarea fricii nedeslusite cauzatede eventualitatea unui pericol. aspândirea unor zvonuri nefavorabile



adversarilor politici, urmarindu-se îndepartarea simpatizantilor acestora,învra8birea unor grupuri etnice, recurgerea la anumite promisiuni suntmodalitati diversioniste folosite de unele partide.<portunismul este un comportament schimbator, oscilant, care semodeleaza în functie de circumstante. # se reproseaza oportunismului lipsarigorii logice în înlantuirea ideilor, iar pe plan moral, absenta sinceritatii.<portunistii sunt dispusi la tranzactii, acomodari, manevrari, replieri

strategice impuse de împre8urari.6anipularea politica este o actiune de inducere în eroare care, prindiferite procedee, contribuie la diri8area comportamentului indivizilor în asafel încât le lasa impresia ca actioneaza conform propriilor vointe si interese,ca îsi formeaza ei însisi modalitatea de a gândi si actiona. 6anipularea prin persuasiune urmareste încorporarea în mentalitatea si comportamentuloamenilor a principiilor, valorilor si normelor corespunzatoare intereselor partidului respectiv, precum si manevrarea gândirii si actiunii în sensul doritde acesta.Prin astfel de metode, unele partide dezorienteaza si înseala masele,le influenteaza si le folosesc pentru realizarea scopurilor lor, care nu sunt

întotdeauna nobile.7auza principala care a dat nastere doctrinelor ce neaga rolul benefical partidelor o constituie aparitia gruparilor e0tremiste cu tendinte evidentede monopolizare a puterii politice precum: gruparile de e0trema dreaptasau de e0trema stânga. Politica prime8dioasa a acestor partide e0tremiste, cugrave consecinte negative, a determinat pe multi politologi sa tagaduiascafenomenul partitist ca atare.

Partidele politice

În prezent, doctrinele politice care se ridica împotriva partitismuluisi-au pierdut din importanta în fata e0perientei istorice ce a dovedit, fara putinta de tagada, ca partitismul este un fenomen pozitiv, o conditie sineGua-non a unei vieti democratice. %rebuie mentionat însa ca e0ista înca

doctrine si, din pacate, practici politice care accepta partitismul, sub formaunipartitismului, doctrine care se spri8ina pe conceptia mar0ista a conduceriisocietatii de catre un singur partid. )semenea doctrine si practici politice, înurma evenimentelor care au avut loc în ultima vreme, s-au doveditfalimentare. )colo unde se mai mentin regimuri bazate pe monopartitism37hina, 7oreea de 9ord, unele tari în curs de dezvoltare din )sia si )frica4,se constata actiuni evidente de a înlatura aceasta situatie devenita ana cronicasi de a trece la o viata democratica bazata pe pluralism democratic, subforma sa superioara - pluripartitism.!e poate concluziona ca partitismul constituie un element de baza,fara de care nu se poate concepe si asigura viata democratica a unei tari.?.? T$!!tu$ile p!$titimului (n omni! (n pe$io!d! de t$!n+itie

În perioada de tranzitie de la regimul totalitar comunist la un regimdemocratic si de la o economie centralizata la una de piata libera, partitismula capatat dimensiuni noi, având anumite caracteristici.Prima dintre acestea o constituie e0istenta plu$ip!$titimului cudiferite orientari doctrinare si ideologice. În baza programului în 1A puncteal noului organ al puterii politice - '.!.9. si a legii nr. + din decembrie 1+@+s-a asigurat cadrul legal înfiintarii si functionarii partidelor. Pe aceasta bazaau luat fiinta într-un termen relativ scurt, de câteva luni, un numar de circa



1A de partide. 7rearea unui numar mare de partide s-a datorat, pe de -o parte faptului ca dupa o e0plozie revolutionara, asemenea fenomene suntfavorizate, dupa cum o atesta realitatea istorica si a altor tari aflate în situatiisimilare 3!2), Baponia, ermania, în primul caz pentru o perioada scurtadupa razboiul de independenta, iar în celelalte doua tari, dupa primul razboimondial; situatii similare se întâlnesc, de asemenea, în toate tarile în care aufost înlaturate regimurile totalitare comuniste4. Pe de alta parte, crearea în

tara noastra a unui numar atât de mare de partide 3mult mai mare decât înalte tari aflate în situatie similara cu a omâniei4, îsi gaseste e0plicatia si înlarghetea legii din decembrie 1+@+, care prevedea un numar foarte micde semnaturi 3E14, ce se puteau obtine cu destula usurinta. 5a aceasta

Politologie

s-a adaugat si subventiile de la stat atribuite partidelor care se înfiintau,constând în sume consistente de bani si spatii pentru sedii. )cest lucrua facut ca înfiintarea partidelor sa fie însotita, în multe cazuri, nu deconvingeri si scopuri politice, ci de realizarea unor afaceri si profiturimateriale, sumele repartizate, potrivit prevederilor legii, fiind cheltuite înalte scopuri. 9umarul mare de partide a fost facilitat si de pragul scazut deintrare în parlament - de numai D, e0istent pâna în vara anului EAAA, care permitea supravietuirea unor partide cu mai putina relevanta în viata politicaa tarii.'aptul ca dupa decembrie 1+@+, s-a a8uns în tara noastra la un pluripartitism a constituit un element benefic, acest lucru fiind o conditieesentiala pentru e0istenta unei vieti democratice. %rebuie însa remarcat caun numar e0agerat de mare de partide politice ce se mentine pe o perioadaîndelungata în tara noastra, duce la consecinte negative constând mai alesîn: dezorientarea electoratului care este pus în imposibilitatea de a cunoaste programele si politica tuturor partidelor pentru a putea vota în cunostinta decauza; dificultati întâmpinate în formarea de guverne bazate pe o ma8oritate parlamentara stabila; amplificarea fenomenelor negative ce însotesc

partitismul 3demagogie, oportunism, politicianism, manipulare, diversiune, birocratie, coruptie etc.4; greutati în închegarea atât a gruparii ce detine la unmoment dat puterea, cât si a unei opozitii autentice care sunt afectate derivalitatile politice.Într-o reala democratie spre care tinde si tara noastra, firesc ar fi sae0iste un numar rezonabil de apro0imativ ?-> partide a0ate pe marilecurente ideologice 3liberalism, social-democrat, crestin -democrat, socialistetc.4. 'iecare dintre aceste curente ar trebui sa îsi gaseasca sustinere în câteunul sau cel mult doua partide. 9oua lege de înfiintare a partidelor politice adoptata în 1++?, care a premers alegerile parlamentare si prezidentiale din anul respectiv, lege princare s-a urmarit si reducerea numarului partidelo r politice, impunând,

printre altele, necesitatea unui numar de 1AAAA de membri fondatori pe bazade semnaturi, necesari pentru constituirea unui partid si-a atins în foartemica masura tinta datorita mai ales formalismului practicat si care esteimposibil aproape de tinut sub control. !olutia de ridicare a praguluielectoral la , ar putea constitui o masura eficienta pentru a se a8unge si înomânia la un numar rezonabil de partide politice.< alta caracteristica a partitismului din aceasta perioada consta înfaptul ca e0prima principalele orientari doctrinare: partide de dreapta,



Partidele politice

de centru si de stânga cu anumite nuantari de centru dreapta si centru stânga.5egat de aceste orientari doctrinare, includerea partidelor într-o orientaresau alta este dificil de facut dupa formula clasica, datorita faptului ca aceste partide se confrunta cu o situatie inedita în istorie, de tranzitie de lasocialism la capitalism.În programele tuturor partidelor si partial, chiar în doctrinele lor sunt

prevazute politici de privatizare, restructurare, de liberalizarea preturilor, deintegrare a omâniei în structurile euro-atlantice etc., politici caracteristice perioadei de tranzitie.)numite nuantari sunt legate de proprietate în sensul ca unele partide 3declarate de dreapta4 sustin principiul "restitutio in integrum", iar altele declarate de stânga, se pronunta pentru "restitutio" în masura posibilitatilor, fara ca acest lucru sa produca alte nedreptati.eparta8area dintre partide si includerea lor într-o orientare sau altase poate face în buna masura în raport cu mesa8ele si declaratiile facute decatre liderii politici. În mare masura se accepta includerea unui partid saualtul într-o anumita orientare dupa declaratiile liderilor, ci nu dupa programesi politici, aceasta modalitate nefiind lipsita de o anumita doza desubiectivism.!e poate vorbi, de asemenea, tot ca o caracteristica, despre faptul ca partidele politice din tara noastra n-au reusit sa-si creeze înca o identitate proprie, oglindita în mod corespunzator într-o ideologie, doctrina, platformasi program de guvernare proprii. )sa se face ca la întrunirile de vârf ale partidelor, desi au trecut atâtia ani de la revolutie, se discuta înca despredefinirea identitatii proprii, discutii care produc mari tensiu ni în interiorul partidelor, care în anumite cazuri, se soldeaza cu desprinderea unor gruparidin partidele respective.%ot ca o caracteristica este si faptul ca lupta din partide, lupta politica, în general, nu este întotdeauna o lupta de idei bazata pe argumente,

ci una neprincipiala, în care se recurge la etichetari, denigrari etc.În dese cazuri partidele se privesc între ele, nu ca adversari politici,competitori în viata politica, ci ca dusmani, ceea ce provoaca daune tarii.Înca nu s-a statornicit în viata politica a tarii dialogul bazat pe argumente cami8loc de competitivitate între partide, în care sa câstige cel mai bun 3sau ceimai buni4.< caracteristica a partitismului din omânia din aceasta perioada, oconstituie si faptul ca s-a înfiintat o grupare politica pe criterii etnice -

Politologie

26, ceea ce nu concorda, în general, cu principiile si criteriilede formare a partidelor. &ste un caz particular si trebuie luat ca atare pentru perioada de tranzitie.

Partitismul din omânia din perioada de tranzitie, cu toateminusurile sale, constituie, ca si în alte parti, un factor important înasigurarea unei vieti democratice.

?.emocratia

emocratia reprezinta una dintre cele mai comple0e probleme aleorganizarii politice din lumea contemporana careia i se acorda o importanta



deosebita de catre analisti si politologi..1 Conceptul de democ$!tie. P$incipiile i no$mele democ$!tice

emocratia - termen de origine greaca, provenind de lademos F popor si =ratos F putere, înseamna puterea poporului si dateaza dinantichitate, când au e0istat si primele forme de organizare democratica, ceeace a facut pe multi politologi sa defineasca democ ratia ca forma deorganizare politica a societatii în care conduce poporul. )stfel de definitii le

întâlnim curent si în literatura actuala din tara noastra.!e impun însa câteva lamuriri. ) considera ca democratia reprezintaconducerea de catre popor sau mase populare duce la neclaritati siinterpretari. in afirmatiile "conduce poporul" sau "conduc masele" nurezulta cu claritate "cine conduce" si "care sunt cei condusi". Pentru ca, înlumina definitiilor de mai sus, înseamna ca poporul si conduce si este sicondus. e altfel, e0perienta istorica arata ca în toate timpurile a fostspeculata vointa poporului, vointa nationala. )ceasta realitate este subliniatasi de )le0is de %ocGueville, care arata ca "... vointa nationala este una dinlocutiunile de care intrigantii din toate timpurile si despotii din toate epocileau abuzat cel mai mult"14.

e aceea, definirea cât mai e0acta a democratiei a constituit o preocupare de seama a politologiei din antichitate pâna în prezent.< definitie a democratiei pe care o consideram mai apropiata derealitate ar fi urmatoarea: democratia este o forma de organizare siconducere politica a societatii de catre cei care detin puterea princonsultarea cetatenilor, tinând cont de vointa acestora, de interesele siaspiratiile de progres ale tarii.7a forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti: conducatori si condusi, pe baza unor alegeri libere.14 )le0is de %ocGueville, %espre democratie *n -merica , vol. #, &ditura Cumanitas,(ucuresti, 1++E, p. >A

DEMOCATIA

Politologie< întreaga e0perienta istorica evidentiaza faptul potrivit caruia democratia,conducatorii, detinatorii puterii politice, indiferent de apartenenta lor degrup social, trebuie sa reprezinte vointa ma8oritatii poporului.Pentru ca, în mod real, societatea sa se bazeze pe o organizare siconducere politica democratica, în mod obligatoriu trebuie sa se respecteanumite reguli sau principii de baza, luate ca un tot unitar, care pot saîmbrace forme concrete, în functie de etapa respectiva si conditiile istoriceale fiecarei tari.Printre aceste principii mentionam:e0istenta unui cadru legislativ, inclusiv o lege fundamentala3constitutia4, în care sa fie prevazute drepturile si libertatile

fundamentale ale omului si popoarelor, egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor în a gândi si a se organiza în mod liber, a-simanifesta pozitiile fata de conducatori, cu garantii legislative ca acestedrepturi si libertati sa poata fi e0primate si e0ercitate liber;întrucât, de -a lungul evolutiei societatii omenesti, s-a impus, cainstitutie politica de prim ordin, statul, care asigura, în principal, din punct de vedere politic, organizarea si conducerea societatii, trebuie sase înfaptuiasca separatia puterilor în stat; pute$e! le"il!ti%! care, în



totalitatea ei, în mod obligatoriu, atât pe plan local cât si central, saapartina unui for ales în mod liber de catre toti cetatenii. e regula,aceasta putere este reprezentata în parlament si foruri similare pe planlocal; pute$e! e<ecuti%!, a administratiei de stat care, obligatoriu,trebuie sa emane de la puterea legislativa, sau partial sa fie aleasa directde popor precum seful e0ecutivului; pute$e! 9udec!to$e!c!, înfunctie de conditii, poate sa emane de la forul legislativ sau sa fie

aleasa direct de cetateni. !epararea puterilor în stat a aparut ca onecesitate si ca o garantie împotriva totalitarismului;e0istenta unui mecanism politic menit sa asigure conditii pentrue0ercitarea libera de catre toti cetatenii a dreptului de a alege si a fialesi în organele de conducere centrale si locale ale statului precum: votuniversal direct si secret, un regim politic garantat de lege 3parlament,functii de conducere etc., care sa fie alese4;dreptul de organizare profesionala si politica libera, ce trebuie saasigure cel putin posibilitatea cetatenilor de a se organiza în asociatii profesionale cu caracter independent fata de puterea de stat si în partide politice, prin care sa se garanteze alternativele reale de conducere a

tarii. Pluralismul politic constituie o conditie sine-Gua-non ademocratiei, deoarece numai acesta poate cere si garanta ca cei careconduc au mai multa responsabilitate, putând fi înlocuiti atunci când nucorespund;

Democratia

e0istenta unor mi8loace de informare 3mass-media4, care sa semanifeste liber. Prin manifestarea libera trebuie sa se înteleaga faptul caun organ de informare îsi e0ercita în mod independent pozitia ce oadopta, fara ca puterea de stat, îndeosebi, sa impuna o anumita linie pe baza unei cenzuri. )ceasta nu înseamna ca mi8loacele de informare suntîn totalitate independente si fata de partide sau formatiuni politice.&sentialul, însa, consta în afisarea deschisa a acestor pozitii si

transmiterea unor informatii corecte, adevarate.6i8loacele de informare au mare rol în formarea unei culturi politicea maselor, în stabilirea unor platforme si pozitii, a unor convingeri. oluldeosebit de mare pe care îl are mass-media în viata politica a unor state adeterminat pe unii politologi sa considere presa scrisa si vorbita ca a patra putere în stat.e aici decurge obligatia morala a mi8loacelor de informare, samanifeste multa responsabilitate si onestitate morala fata de opinia publica.in aceste considerente, în cadrul unui regim democratic presa scrisa sivorbita are un statut special, de regula, legiferat, care, pe de o parte, sa o prote8eze de eventualele ingerinte din partea fie a puterii de stat, fie a unor grupuri de presiune, iar pe de alta parte, s-o faca responsabila în ceea cedifuzeaza.În conformitate cu legea, fiecare slu8itor al presei scrise si vorbiteraspunde pentru veridicitatea celor transmise.)ici trebuie facuta diferenta între convingeri, care nu trebuieimputate nimanui si adevarul informatiei transmise. ) transmite un lucrufals, cu buna stiinta, constituie într-o societate democratica o infractiune siintra sub incidenta legii. 7onfruntarea diferite lor pozitii politice privindorganizarea si conducerea tarii, cât si alte probleme trebuie sa se faca pe



baza unui dialog deschis, sincer si argumentat, fara incriminari reciproce,fara atacuri la persoana sau denigrari, in8urii, amenintari, sa permita unclimat politic sanatos si în care masele sa aiba posibilitatea sa se informezecorect în legatura cu diferitele pozitii si sa se evite astfel confuziile,dezorientarile, care pot conduce la favorizarea unor elementedestabilizatoare.ialogul trebuie sa aiba la baza principiul ca, si în cazul unei pozitii

diferite de cea proprie, în dezacord cu aceasta, partenerii de dialog trebuie salupte, totusi, ca cel care o sustine sa si-o poata e0prima liber;valorificarea, cu discernamânt, a traditiilor democratice , cât si a unor valori democratice din e0perienta altor popoare;dezvoltarea unei vieti democratice trebuie sa aiba drept scop un climatde viata politica sanatoasa, în care aceasta sa constituie suportulde ridicare a vietii materiale si spirituale a poporului, a întaririi

Politologie

independentei si suveranitatii tarii, stiut fiind, din e0perienta istorica, cao societate înfloreste si prospera numai în cadrul unei democratiiautentice. )ceeasi realitate istorica a demonstrat ca lipsa de democratiea deteriorat atâ t viata materiala, cât si pe cea spirituala a popoarelor;un raport 8ust între drepturi si libertati, între obligatii si îndatoriri, întrelibertate si responsabilitate, în sensul ca e0ercitarea drepturilor silibertatilor trebuie sa se faca prin respectarea stricta a legilor în cadrulunei ordini de drept;organizarea si conducerea democratica a societatii sa cuprinda toatesferele vietii sociale, atât la nivel macrosocial cât si la nivelmicrosocial..& E%oluti! ito$ic! ! democ$!tiei

În viziunea noastra, formele de organizare democratica a societatiiau e0istat din cele mai vechi timpuri, strâns legate de primele comunitatiumane, ceea ce ne poate conduce la ideea ca democratia a fost si este un

factor care a însotit progresul social.emocratia, ca forma de organizare si conducere politica a societatii,o întâlnim în orânduirea sclavagista, strâns legata de aparitia statului, ca principal instrument politic de organizare si conducere a societatii. 'ormeleclasice de e0primare a democratiei în perioada respectiva au constat înelaborarea unei legislatii care prevedea anumite drepturi si libertaticetatenilor, încercarea de a situa dreptul la baza organizarii statale, creareaunui mecanism care sa asigure alegerea libera a unor organisme ale puteriide stat sau a unor conducatori la nivelul puterii de stat centrale si locale, cue0tinderea chiar si în armata. !unt cunoscute, în acest sens, formeledemocratice de organizare ale reciei si omei antice.În epoca homerica 3secolul $##-### î.Cr.4, organele de conducereerau: bazileul - cu puteri limitate, sfatul - ca for consultativ al bazileului siadunarea poporului 3demosul4 - ca putere suprema E4. În secolul al ###-leaî.Cr. regalitatea 3bazileii4 a fost înlaturata, conducerea ateniana fiind luatade + arhonti 3conducatori4, alesi în fiecare an din rândul eupatrizilor 3aristocratia gentilica4 D4.7ele mai înalte forme ale democratiei ateniene au fost atinse însecolele # si î.Cr. si, în mod deosebit, în vremea lui 7listene si Periclecare au introdus drepturi egale de participare la conducere pentru toti



cetatenii atenieni, iar participarea demosului la conducerea statului a primitE4 . !. !ergheev, Istoria /reciei antice, &ditura de stat, (ucuresti, 1+1, p. >-@D4 I)idem , p. 11E

Democratia

numele de democratie 4.)stfel, în timp ce !parta s-a constituit, ca urmare a legilor lui 5icurg,într-un stat sclavagist, oligarhic, prin organizarea într-o clasa militarist -aristocratica a polisului, dominând în mod absolut peste masa periecilor 3poporul de rând4, a ilotilor si a sclavilor, )tena a cunoscut de la !olon laPericle un comple0 proces social-politic, înscriind în istorie paradigmademocratiei.7onceputa ca forma de organizare în care puterea de stat apartineaoamenilor liberi, democratia ateniana a reprezentat o forma de guvernaresclavagista, fiind în esenta statul proprietarilor de sclavi. Potrivit traditieiistorice, Pericle ar fi definit aceasta democratie prin urmatoarele relatari:"%raim sub o rânduiala politica ce nu are de râvnit legile altora; departe dea-i imita, suntem mai degraba o pilda pentru unii. 9umele sau e democratie,fiindca orânduirea statului, nu se reazema pe putini, ci pe cât mai multi. Înafacerile lor personale, toti cetatenii sunt egali în fata legilor; drumul la

onoruri în viata politica este deschis fiecaruia în masura în care opinia publica îi apreciaza talentele dupa merit mai mult decât dupa clasa sociala".În împre8urarile istorice respective, democratia - guvernarea poporului - sioligarhia - guvernarea aristocratilor, au devenit doua alternative politicefundamental opuse cu privire la organizarea si conducerea polisului grecesc.emocratia care s-a afirmat pe )cropole în urma cu doua milenii si 8umatate constituie o componenta de seama a civilizatiei grecesti ce s-atransmis peste secole, având o importanta contributie la progresul culturiiuniversale4.eferitor la statul roman, în perioada regalitatii 3>D-A+ î.Cr.4,oma era condusa de un rege a8utat de senat, rolul superior avându-l initialadunarea poporului, care alegea pe rege, declara razboi etc.escendenta a unei democratii militare, republica romana aconstituit forma de stat sclavagista prin care doua caste de origine gentilicaau fuzionat sub impulsul relatiilor economice întemeiate pe proprietatea privata si e0ploatare si au determinat o noua structura a comunitatii, înfunctie de relatiile de clasa formate pe aceasta baza. În perioada republiciiromane 3A+-E> î.Cr.4, puterea civila si militara era încredintata la doimagistrati, numiti consuli, alesi pe timp de un an dintre patricieni sidetinând puterea suprema în stat. %reptat, pe masura perfectionarii regimuluidemocratic al republicii romane, au fost înfiintate noi magistraturi care aucondus la separarea puterilor în stat 3pretori, cenzori, chestori4.4 I)idem , p. 11>-1E>4 I)idem , p. 1E-1?

Politologie

#nstitutia suprema de conducere a republicii era senatul, alcatuit dinDAA de patricieni alesi pe viata.5ipsa de drepturi, inclusiv politice a plebei, a determinat declansarealuptei acesteia pentru participarea la viata politica, lupta care s-a soldat cuobtinerea mai multor drepturi ca: plebeii sa aiba doi tribuni pentru aparareaintereselor lor, cu putere de veto; dreptul ca unul din cei doi consuli sa fie plebeu; dreptul ca plebeii sa poata fi alesi cenzori, chestori, pretori etc.



În felul acesta, lupta dintre patricieni 3aristocratie4 si plebei 3producatoriivalorilor materiale4 a condus la lichidarea inegalitatilor politice si civiledintre cele doua categorii sociale.5egislatia romana si institutiile sale democratice sunt apreciate si în prezent ca elemente autentice de democratie la care se fac referiri frecvente.Pe baza organizarii democratice din acea perioada, societatea a atins unasemenea grad de civilizatie si cultura încât valorile respective sunt greu de

egalat si în zilele noastre.atorita bazei de clasa a societatii, care era alcatuita din stapâni desclavi si sclavi, democratia acelei perioade avea limitele sale istorice. )stfel,democratia în acel timp nu a fost un fenomen permanent, ea alternând cuforme dictatoriale de organizare politica, realitate care va persista mult timpîn istorie si care, dupa cum se stie, se întâlneste si în epoc a contemporana.e asemenea, democratia în sclavagism cuprindea numai o parte asocietatii, conducerea se realiza într -adevar, cu consimtamântul cetatenilor, prin consultarea acestora, dar cetatenii cuprindeau numai stapânii de sclavisi oameni liberi, sclavii nefacând parte din rândul cetatenilor. Prin urmare,era o democratie care se limita la o parte a societatii, ma8oritatea membrilor

ei, sclavii, fiind e0clusi de la viata politica.'actorul determinant care a impus aceasta limita a democratiei a fostconstituit din raporturile de proprietate, e0primate în proprietatea absoluta astapânului asupra sclavului. În pofida acestui fapt, democratia din acea perioada s-a dezvoltat, afirmându-si o serie de valori perene care se vor regasi în sistemele democratice ulterioare.În perioada feudala, desi raporturile de proprietate si sociale seschimba, feudalul e0ercitând drepturi partiale asupra iobagului, organizareademocratica a societatii marcheaza un mare regres fata de antichitate, ceeace se va rasfrânge în sfera întregii vieti economice, sociale, politice sispirituale. egimurile absolutiste se constituie într -o caracteristica aorganizarii si conducerii politico-sociale, omenirea intrând într-un con de

umbra pe coordonatele devenirii sale, din care va ie si cu mare dificultate.Puterea absoluta a monarhului emana, în conceptiile politice de atunci, de laumnezeu, iar demosul era complet ignorat. 7u toate acestea, si înfeudalism se întâlnesc forme de organizare democratica la nivel de localitati

Democratia

si anumite comunitati. e pilda, în anumite orase, si în cadrul unor unitatimestesugaresti au aparut forme de organizare democratica, care se vor dezvolta mai târziu, în perioada enasterii si a trecerii spre capitalism, înadevarate centre de cultura si civilizatie, ce vor genera starea a treia, ca fortamotrice a revolutiilor burgheze.7a e0emplu, amintim breslele mestesugaresti organizate pe principii profesionale sau ghildele ca organizatii ale negustorilor, având la baza

regulamente riguros alcatuite. !e pot da e0emple de organizare democraticaîn cazul unor orase sau în cadrul unor formatiuni statale. !unt cunoscute, înacest sens, orasele-republici care, fara a detine o pondere mare, reprezentauadevarate oaze ale democratiei, asa cum au fost orasele republicii italiene:enetia 3unde, desi în fruntea republicii se afla un doge, conducerea propriu-zisa revenea senatului4, eneva, 6ilano, Pisa, 'lorenta. În cadrulacestor orase-republici a e0istat o permanenta stare tensionala, de lupta pentru adâncirea vietii democratice, între patriciat si populatia de 8os - ce



alcatuia starea a treia. 2n caz concludent în aceasta directie ni-l ofera'lorenta, unde populatia era împartita în "poporul gras" si "poporul marunt",unde intrau si ciompii?4. 5ipsa de drepturi pentru a doua grupare a condus îna doua 8umatate a secolului al $#-lea la puternice miscari soldate cuimpunerea, în mod temporar, a unui guvern 3signioria4 alcatuit în ma8oritatedin ciompi si mici meseriasi.Pe aceasta linie pot fi mentionate si %arile omâne, în a caror

organizare statala se descifreaza elemente democratice ca - adunarea tarii,oastea cea mare, sfatul domnesc - caracterul electiv al domnitorului, pelânga cel ereditar etc.!e poate spune ca rezistenta românilor fata de cotropitori, cât si permanenta fiintei statale, care vor duce mai târziu la 6area 2nire, au fost posibile tocmai datorita unor elemente democratice în structurile deorganizare statala. )ceasta realitate conduce la concluzia e0istentei uneiadevarate vocatii democratice a românilor.În perioada de trecere de la feudalism la capitalism si mai departe, înconditiile capitalismului se realizeaza un mare progres si pe caleaorganizarii democratice a societatii, progres ce nu a fost înca egalat de alte

perioade de dezvoltare sociala.)cest progres pe calea statornicirii unui sistem democratic a fostgenerat de însesi caracteristicile orânduirii capitaliste care, fata deorânduirile sociale anterioare, a asezat dezvoltarea economica pe criteriistrict economice de eficienta si rentabilitate, de libertate a fortei de muncacare a impus si libertatea politica a individului si a organizarii democratice a?4 7iompii - nume dat muncitorilor de la prelucrarea lânii

Politologie

vietii sociale. 7oncurentei din domeniul economic i-au corespuns mai multeoptiuni privind organizarea si conducerea sociala. )cest lucru a permis odezvoltare democratica a societatii, care a constituit conditia sine-Gua-non a permanentei dezvoltari si consolidari a capitalismului.

În felul acesta, capitalismul a pus politicul în slu8ba economicului,lucru ce a permis o dezvoltare fara precedent a vietii economice, a graduluide civilizatie materiala si spirituala a omenirii. În aceasta privinta,orânduirea capitalista, prin înlaturarea masurilor e0traeconomice sireasezarea întregii activitati pe criterii de eficienta si rentabilitate, a facut cafortele de productie sa se dezvolte mai mult decât în toate orânduirile precedente la un loc. )stazi, acest lucru este cu atât mai evident cu câtasistam la un înalt grad de dezvoltare în toate planurile vietii sociale în tarilecapitaliste a vansate.În conditiile contemporane, conceptul de democratie este indisolubillegat de notiunea de pluralism. !e considera ca nu poate e0ista democratiefara pluralism politic. 9otiunea de pluralism vine de la latinescul

pluralis F "compus" din mai multe elemente, prin urmare semnifica o unitateîn diversitate, ceea ce îsi gaseste concretizarea în multitudinea de partide siorganizatii care se interpun între indivizi si stat si care urmaresc sastapâneasca mecanismul social. < asemenea diversitate pe care o implica unsistem politic pluralist, precum si practica politica prin care se manifesta ea,asigurând ca nici o forta politica si nici o categorie sociala sa nu poatae0clude celelalte forte sau categorii, sa nu poata sechestra societatea pentrusine, se dovedeste a fi singura modalitate de dezvoltare democratica a



societatii. 5a rândul sau, doar o societate democratica poate garantaafirmarea pluralismului politic.În consecinta, notiunile de pluralism si de democratie se dovedesccorelative, se presupun si se conditioneaza reciproc, neputând e0istademocratie autentica fara pluralism politic si nici invers, pluralism politicfara democratie. Pe aceasta baza se considera, în mod 8ustificat, ca pluralismul politic este un principiu dupa care functionarea democratica a

societatii, garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti sunt conditionatede e0istenta si actiunea mai multor forte politice si sociale aflate încompetitie. Prin instituirea pluralismului politic drept câmp de manifestare ademocratiei, puterea politica nu mai troneaza deasupra societatii, ci seintersecteaza cu toate segmentele structurii sociale într-un mecanism chematsa functioneze pe baza legalitatii, libertatii. )stfel, societatea apare înstructura sa autentica dezvaluindu-si întreaga diversitate cantitativa sicalitativa depasind uniformitatea si inertia, promovând inovatia sociala.Pluralismul presupune, de asemenea, competitia între toate formelede e0primare a spiritului, aceasta devenind - tot mai mult - un mi8loc deafirmare a valorilor.

Democratia

)supra pluralismului dintr-o tara sau alta îsi pun amprenta factoricum sunt: starea istorica a societatii respective, specificul national, traditiile,gradul de cultura si civilizatie, institutii, nivelul de educatie etc.Progresul realizat de capitalism pe linia dezvoltarii democratieiconsta, în principal, în urmatoarele:o data cu pregatirea si înfaptuirea revolutiilor burgheze au fost proclamate, pentru prima data în istorie, drepturile si libertatilefundamentale ale omului si popoarelor, egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor la o viata libera si demna, înscrise în proclamatii si legi."Proclamatiile" drepturilor omului au constituit elemente de baza ale

platformelor-program privind dezvoltarea democratica a soc ietatii, care îsi pastreaza actualitatea si în prezent. !unt bine cunoscute în aceasta directie:eclaratia drepturilor din )nglia 31?@@4, eclaratia de independenta a!tatelor 2nite ale )mericii 3 iulie 1>>?4, eclaratia drepturilor omului siale cetateanului din 'ranta 31>@+4, la care se adauga, în mod firesc,drepturile omului prevazute în 7arta <92, în eclaratia universala adrepturilor omului elaborata de <92 31+@4, precum si în declaratiile privind drepturile omului, mai ales, de la Celsin=i 31+>4 si iena 31+@+4ale <!7&. )stfel, sunt prevazute drepturi si libertati precum: egalitatea îndrepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor fara nici un fel de discriminare;organizarea si e0primarea libera a tuturor cetatenilor; posibilitati egale deinstruire si pregatire, de a munci, de a circula liber, de a-si stabili domiciliul

în tara unde doreste; dreptul la e0istenta decenta si la viata etc.În prezent, în organismele <92 si în alte organisme internationale,are loc un schimb intens de pareri asupra transpunerii în viata a acestor drepturi si libertati. !e remarca dezvoltari încura8atoare în aceasta directie,dar si îngri8orari în legatura cu unele încalcari ale acestor principii. !econsidera ca respectarea deplina a drepturilor si libertatilor fundamentale aleomului sub toate aspectele lor este esentiala pentru statornicirea unei vietidemocratice în fiecare tara si îmbunatatirea relatiilor dintre acestea. În



prezent, se observa reafirmarea adeziunii tuturor statelor fata de principiileeclaratiei din )ctul final de la Celsin=i 31+>4 si hotarârea de a le respectasi transpune în practica. În acest conte0t, se reafirma dreptul fiecarui popor de a alege în mod liber si de a-si dezvolta sistemul politic, social-economicsi cultural fara nici un amest ec din afara, dar în conformitate cu aceste principii, de a respecta cu strictete principiile integritatii teritoriale, de areglementa pe cale pasnica diferendele, de a condamna si e0clude metodele

si practicile teroriste, de a întari cooperarea bilaterala si multilaterala, de arespecta drepturile si libertatile fundamentale ale omului si a garantae0ercitarea efectiva a acestora etc. &0ercitarea drepturilor si libertatilor

Politologie

fundamentale ale omului si popoarelor este în strânsa legatura cumanifestarea une i responsabilitati, a respectarii unor obligatii si îndatoriricare sa faca posibila manifestarea drepturilor si libertatilor respective.repturile si libertatile proclamate au fost legiferate, tot pentru prima data în istorie, prin adoptarea unor legi, inclusiv a legii fundamentale- constitutia -, care au fundamentat cadrul legal al statului de drept; creareaunui mecanism democratic precum: votul universal si secret, separatia puterilor în stat, alegerea organelor puterii de stat de catre popor, creareasistemului politic bazat pe pluralismul politic, inclusiv pluripartidism,garantarea prin lege a e0ercitarii drepturilor si libertatilor etc., libertatea presei vorbite si scrise, libera circulatie a informatiei în general.%oate acestea au facut ca, de -a lungul anilor, în multe tari capitalistesa se statorniceasca sisteme democratice puternice precum democratiileoccidentale care constituie elemente de referinta în procesul dedemocratizare în lumea contemporana.< problema teoretica si practica ce se pune astazi este daca acestedemocratii occidentale reprezinta modelul unei vieti democratice depline.!e impune observatia ca, desi progresul realizat pe calea democratizarii estede mare amploare si înca neegalat, e0ista o serie de limite care fac ca

democratia sa nu-si poata manifesta în toate împre8urarile si pe deplinvirtutile sale generale umane, si anume:inegalitatea economica, mentinuta si uneori amplificata de capitalism,faptul ca unii sunt proprietari si altii lipsiti de proprietate fac cae0ercitarea drepturilor si libertatilor sa nu se produca în egala masura pentru toti cetatenii. &ste clar ca marii proprietari, îndeosebi capitalistii,detinatori ai puterii economice, au mari posibilitati de a-si e0ercita puterea politica în stat, de a beneficia de drepturi si libertati într-omasura mai mare decât restul cetatenilor - ma8oritatea salariatilor.)sa cum recunosc unii politologi occidentali, inegalitatea economica îsi pune amprenta asupra democratiei, în capitalism unii fiind "mai egalidecât altii";inegalitatea cetatenilor pe plan economic, potrivit dialecticii dezvoltariicapitalismului, a generat inegalitati si între tari;inegalitatea economica atât pe plan intern, cât si pe plan e0tern agenerat si genereaza pe scara mare politicianismul, manipularea,neacoperirea cu fapte a unor declaratii si, uneori, chiar încalcarea fatisaa unor drepturi si libertati; bazat pe inegalitatea economica, pe dominatia marilor monopoluri,capitalismul, în situatii de criza, poate sa dea conducerea societatii unor



grupuri care înlatura democratia si instaureaza dictaturi totalitare precum fascismul, nazismul etc. !e poate, prin urmare, conchide ca Democratia

burghezia, în anumite împre8urari, pentru a apara interesele unor grupuri cu caracter restrâns, recurge la regim dictatorial, asa cum oafirma realitatea istorica;e0istenta unei democratii dezvoltate, cu vechi traditii, se datoreaza, nu

atât virtutilor burgheziei, cât, mai ales, luptei maselor populare, adiferitelor categorii sociale, care au impus si impun democratia.&ste adevarat ca, pentru burghezie este preferabil sa conducademocratic, dar nu trebuie însa uitata politica monopolurilor care potrecurge, în anumite împre8urari, la dictatura. 7onducerea democratica saudictatoriala este, în ultima instanta, rezultatul raporturilor de forte dintreconducatori si condusi, raport ce trebuie mentinut prin lupta cetatenilor, înacel punct care asigura o conducere democratica.aca astazi putem vorbi despre o democratie veritabila în lumeaoccidentala, aceasta s-a datorat, în mare parte, organizarii clasei muncitoaresi a altor categorii sociale în sindicate si partide, luptei îndelungate pentruapararea drepturilor si libertatilor cetatenilor si statornicirea unui climatdemocratic în întreaga viata sociala. e fapt, în lumea capitalului se pune cuacuitate problema apararii si consolidarii institutiilor democratice, adrepturilor si libertatilor câstigate de -a lungul timpului, mai ales, împotrivaactelor de terorism - care erodeaza institutiile democratice - si a dictatuluimonopolist. )ceasta face ca aderenta sau credibilitatea în fata cetatenilor a partidelor si formatiunilor politice sa fie legate, în principiu, de modul cumacestea promoveaza si apara democratia.Popoarele, pe baza unei îndelungate e0periente istorice, au începutsa înteleaga ca esentialul pentru progres, pentru dezvoltare, pentru prosperitate, inclusiv pentru evitarea unor conflicte de proportii, îl reprezintademocratia.

%rebuie mentionat ca în secolul nostru democratia a primit puternicelovituri prin aparitia unor regimuri totalitare precum cele fasciste si naziste,dar si cele socialiste 3comuniste4. aca regimurile fasciste si-au instauratdictatura în mod fatis, cele comuniste au facut -o în buna parte în numeleunei democratii noi, considerate de tip superior - democratia socialista.!tatornicirea sistemului socialist într-un sir de tari dupa primul si celde-al doilea razboi mondial, prin trasaturile sale de baza, e0clude din startdemocratia ca forma de organizare si conducere sociala, bazându-se peregimuri totalitare, pe dictaturi aproape fara precedent în istoria omenirii.iciul de fond al acestei situatii este legat de însusi modul în care a aparutsistemul socialist, precum si de întreaga gândire teoretica si practica ce l-aînsotit.

Prin instaurarea socialismului, în pofida e0perientei acumulate pânaatunci, în care politicul trebuie sa slu8easca economicul eliminând orice fel de

Politologie

piedici din calea dezvoltarii sale libere, numai pe criterii de eficienta sirentabilitate, pe baza unui cadru politic democratic, raportul a fost inversat,economicul a fost subordonat politicului, iar dictatura si constrângerea audevenit elemente specifice regimului. #nstaurarea proprietatii socialiste, cares-a realizat prin intermediul politicului pe cale dictatoriala, nu numai ca nu a



creat baza unei noi democratii, asa cum au pretins comunistii, ci, dimpotriva,a creat fundamentul economic al statului totalitar. În socialism, economicul,în afara de faptul ca s-a dovedit ineficient, fiind creat si mentinut prin masurie0traeconomice, a constituit si sursa perpetuarii dictaturii. &galitateacetatenilor prin intermediul proprietatii socialiste fata de mi8loacele de productie afirmata zgomotos de ideologia comunista, a constituit, de fapt,calea prin care cetatenii au fost lipsiti de toate drepturile si libertatile lor

firesti, fiind subordonati direct statului. !ocietatea civila si-a pierdut astfelrolul ei firesc.)sertiunile ca interesele individuale sunt subordonate celor generaleau condus la eludarea drepturilor si libertatilor individuale, cetateanulnemaiputându-se manifesta liber. Pe aceste cai s-a a8uns la un singur partid,la un singur conducator cu monstruoase manifestari dictatoriale.egimurile comuniste, prin specificul si natura lor, au fost nu numairegimuri dictatoriale, ci si abuzive, corupte, încarcate de fenomene care auumilit si în8osit fiinta umana, ridicând cultul personalitatii, demagogia,minciuna, crima, abuzurile, coruptia etc., la rangul de principii ale politiciide stat.

7hia r si legislatia socialista 3inclusiv constitutia4 era încalcata, statulnemaifiind un stat de drept, ci unul bazat pe forta, pe represiune, pedictatura.)ceasta situatie, în perioada de început a socialismului, era proclamata ca o virtute. upa cum se stie, !talin, citându-l pe 5enin, spuneaca dictatura proletariatului 3în realitate dictatura unui partid sau a unui om4trebuie sa se manifeste în cadrul si în afara legii.7omunistii, pe temeiul luptei de clasa care e0ista ca realitate, au propovaduit ura de clasa si, în cele din urma, ura fata de om, realitate cee0plica în mare masura unele manifestari monstruoase ale dictaturii.Pentru a întelege cum a fost posibil ca, în numele democratieisocialiste, sa se e0ercite cele mai dure dictaturi, trebuie înfatisate atât

cadrele teoretice privind democratia în socialism, cât si faptele concretece au avut loc în legatura cu aceasta:dupa cum este cunoscut, mar0istii au acreditat ideea ca pentru trecereala socialism este nevoie de dictatura proletariatului, pe care oconsiderau ca fiind mai democratica decât orice alta democratie.

Democratia

)cest lucru rezulta, dupa parerea mar0istilor, din faptul ca dictatura proletariatului reprezinta "dictatura ma8oritatii e0ploatate împotrivaminoritatii e0ploatatoare". În legatura cu aceasta, trebuie mentionat, în primul rând, ca în general nu poate fi admisa ideea ca în vedereainstaurarii unei societati "mai bune si mai drepte", cum le placeamar0istilor sa spuna, sa se instaureze o dictatura, fie ea chiar dictatura

proletariatului sau a ma8oritatii. egimurile dictatoriale au marcat,întotdeauna, un regres în dezvoltarea sociala;dictatura instaurata de comunisti nu a fost o dictatura a proletariatului,ci o dictatura a unui grup restrâns din cadrul partidului comunist, ce a propulsat în frunte o persoana care si-a atribuit puteri discretionare,devenind dictator sângeros 3!talin, 6ao %zedun etc.4;în timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial a avut loc o împartirea sferelor de influenta între marile puteri, care a favorizat e0tinderea si



amplificarea regimurilor dictatoriale. 6Lnchen 3septembrie 1+D@4 aînsemnat o încura8are a hitlerismului, dându-i mâna libera pentrucotropirea 7ehoslovaciei; Pactul ibbentrop-6olotov 3ED august 1+D+4,respectiv întelegerea dintre Citler si !talin, a însemnat prima despartirea lumii în sfere de influenta, parafat printr-un tratat, care de fapt aîntarit doua sisteme totalitare, punând bazele imediate ale celui de -aldoilea razboi mondial; #alta 3februarie 1+4, Potsdam 3iulie -august

1+4 au constituit întelegeri între marile puteri, care au înlesnitactiunile 2niunii !ovietice, ale comunismului, de impunere, în uneletari europene, ale unor regimuri comuniste totalitare, la adapostul forteiarmatelor sovietice. )stfel s-a putut impune în aceste tari un anumit tipde regim politic, împotriva vointei popoarelor respective;în multe din aceste tari, la sfârsitul perioadei de trecere de la capitalismla socialism, partidele comuniste care reprezentau singurele forte politice conducatoare, dându-si seama de discreditarea completa înochii popoarelor a oricarui fel de dictatura, au lansat teza democratieisocialiste, ca tip superior de democratie, care ar e0ista în aceste tari,luând, în acelasi timp, masuri pentru a se da o aparenta de democratie.

e e0emplu, în toate aceste tari au fost adoptate constitutii care proclamau statul socialist ca stat democratic, reprezentând putereaîntregului popor 3cu e0ceptia 7hinei si 7oreii de 9ord, unde se maivorbea de dictatura proletariatului4; erau înscrise în constitutiedrepturile si libertatile fundamentale ale omului, acreditându-se ideeaca, prin instaurarea proprietatii socialiste, oamenii erau egali fata demi8loacele de productie si, ca atare, e0ista o reala democratie. (a, maimult, s-a creat si un mecanism politic care era menit sa asiguree0ercitarea drepturilor si libertatilor precum: alegerea organelor puterii

Politologie

de stat prin vot universal, direct si secret, crearea unor organisme aledemocratiei în întreprinderi, pe ramuri de activitate etc., încâ t semnele

e0terioare conduceau la ideea unui regim democratic. În realitate,aceasta democratie era nu numai formala, dar de fapt masca una dincele mai crunte dictaturi. esi alegerea organelor de stat se facea prinvot universal, datorita conducerii unui partid unic, ale carui vârfuriconcentrau întreaga putere, alegerea era formala, nefacându-se pe bazaunor optiuni politice, cei alesi fiind anticipat stabiliti, iar rezultatulscrutinului era, de regula, falsificat, în vederea impunerii ma8oritatiiabsolute sau chiar a unanimitatii în alegeri a candidatilor. Pe bazaacestui mecanism, era sistematic încalcata vointa poporului de a-sialege conducatorii doriti, fiind adus în imposibilitatea de a-si manifestadrepturile si libertatile înscrise în legile statului.!e poate spune ca duritatea sistemului socialist a constat în faptul ca

dictatura, abuzurile, crimele s-au manifestat în numele democratiei, înnumele libertatii si dreptatii în viata sociala.egimurile de dictatura comunista au fost însotite astfel dedemagogie, minciuna, înselatorie, abuzuri ridicate la principii ale politicii destat. egimurile de dictatura comunista au constituit o involutie îndemocratie, si nu ridicarea acesteia pe trepte superioare, cum se afirma si se pretindea.emocratia, de-a lungul istoriei, s-a dezvoltat si se dezvolta numai



în masura în care relatia dintre conducatori si condusi se afla într-un raportoptim, când condusii impun conducatorilor, prin modalitati si mi8loacevariate, respectarea drepturilor fundamentale ale individului si popoarelor..' Mec!nimul democ$!tic (n p$oceul de t$ece$e

p$e economi! de pi!t!

ictoria revolutiei române din decembrie 1+@+ a deschis perspectivarenasterii si propasirii tarii noastre prin instaurarea unei democratii

autentice, în care sa se e0ercite, pe deplin, drepturile si libertatilecetateanului si prin trecerea spre economia de piata, care sa asigure liberainitiativa si competitia în promovarea reala a valorilor. Între statornicireademocratiei si dezvoltarea economiei de piata este o strânsainterdependenta. 9umai în cadrul unei vieti democratice veritabile se poatedezvolta o economie sanatoasa si eficienta. În acelasi timp, dupa cum aratao e0perienta istorica îndelungata, numai o economie ale carei mecanismesunt bazate pe piata libera, pe concurenta, pe proprietatea privata, peautonomia agentilor economici, confera suportul unei democratii veritabile.&ste cert ca viata popoarelor s-a dezvoltat si a înflorit numai în conditiile

Democratia

unor regimuri democratice si ale unei economii de piata rentabile. academocratia reprezinta o forma de organizare si conducere politica asocietatii implicând consimtamântul cetatenilor, atunci ea nu se poaterealiza decât daca cetatenii, bazându-se pe o economie de piata, auindependenta necesara pentru a se manifesta liber si, deci, pentru a luahotarârile cele mai bune privind situatia lor, prezenta si viitoare.Pentru înfaptuirea cu consecventa a procesului de democratizare seimpune ca mecanismul democratic sa fie pus în actiune cu mai multahotarâre, sa se perfecteze cadrul legislativ privind drepturile si libertatilefundamentale ale tuturor cetatenilor, cât si obligatiile si îndatoririle acestora,conditii sine-Gua-non pentru ca institutiile democratice sa functionezenormal, sa poata actiona cu hotarâre pe calea pentru care s-a optat.

7onstitutia tarii este chemata sa asigure consistenta si credibilitatea tinereinoastre democratii. !e impune, de asemenea, un grad mai mare deorganizare profesionala a salariatilor în sindicate libere si independente, atâtfata de putere cât si fata de partidele politice. În problemele vitale alesalariatilor, sindicatele au datoria sa manifeste o mai mare unitate, ca oconditie pentru rezolvarea problemelor specifice.Pluralismul politic actual, cuprinzând si multitudinea partidelor siformatiunilor politice, confera constelatiei vietii politice românesti premisele asigurarii unei veritabile democratii. 9umeroasele partide suntgreu de deosebit prin platformele si programele lor, fiind destul de putinecele care au o aderenta la public, motiv pentru care multe partide nu aureusit sa aiba reprezentanti în Parlament. &ste absolut necesar ca atât

partidele de guvernamânt care reprezinta ma8oritatea în Parlament, cât sicele din opozitie sa se manifeste mai activ si responsabil în viata politica atarii. < democratie veritabila este atestata atât de credibilitatea politiciifortelor de guvernamânt, cât si a fortelor de opozitie, care, în orice momentdificil, au datoria sa ofere o alternativa viabila de guvernare. 2n guvern puternic nu poate e0ista fara o opozitie puternica cu caracter constructiv,care sa ofere în permanenta solutii si sa fie gata sa guverneze.#nstaurarea unui climat autentic democratic presupune si o activitate



responsabila a presei scrise si vorbite, inclusiv a televiziunii. 'ara presalibera, fara libertatea de e0primare prin intermediul mi8loacelor de informarenu poate sa e0iste democratie. Prin manifestarea libera a acestora se întelegefaptul ca un mi8loc de informare îsi e0ercita în mod independent pozitia,fara ca puterea de stat 3prin cenzura4 sa poata impune, controla sau influentatransmiterea informatiilor. )ceasta nu înseamna ca mi8loacele de informare,în general, sunt în totalitate independente si fata de partide sau formatiuni

politice. &sentialul însa consta în afisarea deschisa a acestor pozitii sitransmiterea unor informatii corecte, adevarate.

Politologie

)stazi, mai mult ca oricând, confruntarea diferitelor pozitii politice privind organizarea si conducerea tarii, ca si în alte proble me, pot ficanalizate spre un dialog deschis, sincer si argumentat 3fara incriminarireciproce, fara atacuri la persoana sau denigrari, in8urii, amenintari4, care sa permita crearea unui climat politic sanatos, necesar formarii opiniilor corecte ale maselor si evitarii confuziilor, dezorientarilor care favorizeazaaparitia elementelor destabilizatoare.%raditiile democratice pot contribui la statornicirea unei vieti politicesanatoase, care sa constituie suportul prosperitatii materiale si spirituale a poporului, al întaririi independentei si suveranitatii tarii.%rainicia unei vieti democratice implica, totodata, un raport 8ust întredrepturi si libertati, între obligatii si îndatoriri, între libertate siresponsabilitate, astfel încât e0ercitarea drepturilor si libertatilor sa se faca prin respectarea stricta a legilor în cadrul unei ordini de drept..* Doct$ine politice contempo$!ne p$i%ind democ$!ti!

În conte0tul actual al confruntarilor de idei consacrate fenomenului politic, raporturile societate-cetatean, problematica democratiei, organizariisi conducerii pe baze democratice ocupa un loc central.În epoca noastra, îndeosebi dupa cel de -al doilea razboi mondial,doua au fost principalele doctrine care au abordat problema democratiei:

doctrina politica din tarile cu vechi traditii democratice; doctrina politica privind democratia în socialism.eferitor la continutul primei doctrine a democratiei din tarileoccidentale, aceasta are ca a0 principal pluralismul politic si pluripartidismul, separarea puterilor în stat, votul universal liber e0primat,independenta mi8loacelor de informare, dreptul la asociere si liberae0primare a tuturor cetatenilor etc. )ceasta doctrina a cunoscut si cunoasteo dezvoltare deosebita o data cu e0tinderea ei aproape în toate tarile dinlume, inclusiv în cele din est.În cadrul acestei doctrine, distingem nuante diferite în functie deetapa, tara, punându-se accentul pe unul sau altul din elementeledemocratiei. )stfel, teoria democratiei pluraliste acrediteaza, pe buna

dreptate, ideea ca o veritabila democratie are la baza un sistem social,inclusiv e0istenta unor organizatii cu caracter profesional, si a unor partide politice puternice care asigura deplina libertate de gândire si actiune acetatenilor cei iau parte, prin reprezentantii lor, la conducerea întregiisocietati.În acest mod se asigura o colaborare între societatea civila sisocietatea politica, aceasta din urma bazându-se pe stat si institutiile

Democratia



sale care, prin tot ceea ce face, trebuie sa slu8easca pe cea dintâi, adicasocietatea civila. %eoria democratiei pluraliste are un caracter dominant încadrul întregii democratii din epoca contemporana.5egat de unele caracteristici ale democratiei din anumite tari a aparuto noua teorie - teoria grupurilor de presiune - dezvoltata la început în !2),iar apoi în &uropa <ccidentala.În acceptiunea acestei teorii "grupurile de presiune" sunt asocieri de

indivizi care iau nastere pe baza unor interese de moment sau de perspectiva, fara sa aiba o organizare clara, program sau statut care saafirme interesele respective. )ceste grupuri de presiune se pot constitui adhoc,în legatura cu un anumit eveniment, sau sunt constituite dinainte pe baza unor interese proprii, dar pot actiona în anumite împre8urari pentru adetermina un anumit curs al vietii politice. În acest sens, grupurile de presiune pot sa aiba un rol pozitiv atunci când promoveaza idealuri ce seidentifica cu aspiratiile democratice 3e0ercitarea unor presiuni de catresindicate, asociatii profesionale, studentesti, de creatie etc.4 sau un rolnegativ, când actiunile acestor grupuri contravin intereselor democratice3grupuri monopoliste, mafia si chiar grupuri cunoscute pentru pozitii

democratice, dar care pot fi manipulate la un moment dat4. <ricum,grupurile de presiune e0ista ca o realitate, si actiunea lor nu poate fiignorata.)lte teorii din cadrul doctrinelor politice democratice occidentalesunt teoriile poliarhice, în care elementele de democratie sunt combinate cucele de conducere de catre elite. )deptii acestei teorii sustin ca e0ercitareaconducerii politice trebuie sa o faca elitele, prin respectarea principiilor democratice, dar care sa se manifeste autoritar, îndeosebi în perioadele decriza sau de situatii când teritoriul national este amenintat din afara.În masura în care si în tarile foste socialiste se e0tinde sistemuldemocratic, în aceeasi masura, apar doctrine si teorii privind democratia, cacele despre care a fost vorba mai sus.

#nstaurarea socialismului într-un numar de tari a fost însot ita si de odoctrina politica privind democratia - asa-zisa democratie socialista de tipsuperior. &lementele componente ale acestei doctrine erau: tagaduireavalorilor reale ale democratiei de pâna atunci; instaurarea democratiei pecalea dictaturii prole tariatului, care putea fi e0ercitata în cadrul si în afaralegii; e0istenta unui singur partid detinator al puterii politice în stat;eliminarea principiului separatiei puterii politice în stat; lipsa oricareiindependente a mass-mediei, subordonarea totala partidului unicconducator; absenta garantiilor legale privind drepturile si libertatilecetatenilor; ruptura totala între declaratii 3vorbe4 si fapte; e0istenta pur formala a unui sistem institutionalizat democratic, menit sa marcheze

Politologie

e0ercitarea dictaturii; în numele unor idealuri de dreptate si echitate sociala,în numele poporului, se savârseau tot felul de abuzuri, crime, statul fiind unstat al fortei, nu al dreptatii.În cadrul acestei doctrine au e0istat anumite nuante materializate înanumite teorii cum sunt: teoria socialismului democratic, socialismul cu fataumana etc.Prin esenta sa, socialismul bazat pe un sistem politic în caremonopolul puterii se afla în mâna unui singur partid, oricâte retusuri s-ar



face socialismului, el nu poate sa de vina democrat sau cu fata umana, întresocialism si democratie e0istând o totala incompatibilitate..? D$eptu$ile -und!ment!le !le omului

Problema drepturilor omului, a proclamarii si înscrierii lor îndeclaratiile oficiale, în legi, inclusiv în constitutie, precum si e0istenta unuisistem de garantare a acestor drepturi, constituie elemente ale unei vietidemocratice a popoarelor, preocupari în acest sens e0istând înca din

antichitate, începând cu stoicii antici care au formulat principiul egalitatiiîntre cetateni, continuându-se apoi cu religia crestina care a preluat sidezvoltat principiul egalitatii între oameni, caruia i-a dat însa o motivatiedivina.'ormularea si proclamarea drepturilor omului si înscrierea lor îndocumente de mare importanta istorica apar abia cu epoca moderna, din perioada luminilor când au fost elaborate declaratiile britanice, americane sifranceze în acest sens. 5a baza declaratiilor drepturilor omului din perioadarespectiva au stat lucrarile unor gânditori de seama umanisti din perioadaenasterii si, în mod deosebit, a luminilor, reprezentata de B.B. ousseau cual sau "7ontract social" si 7h. 6ontesGuieu cu lucrarea "!piritul legilor".

Primele enunturi 8uridice asupra drepturilor omului le întâlnim în)nglia în documente precum "6agna 7harta 5ibertatum" 36area carte alibertatilor4, un document mai vechi, emis în 1E1, în care, pe lânga faptulca era îngradita puterea regala, se stipula pentru prima data ca nici un omliber nu poate fi închis fara a fi 8udecat; "Petitia dreptului" din anul 1?E@,înaintata de catre Parlamentul britanic regelui, un important actconstitutional, care prevedea si garanta anumite drepturi cetatenesti;"Cabeas 7orpus )ct", document votat de parlamentul englez în 1?>+, princare s-a actionat în directia protectiei cetateanului fata de politica abuziva aregalitatii; "5egea drepturilor" votata de parlamentul britanic în anul 1?@+, prin care se puneau definitiv bazele monarhiei constitutionale în )nglia, Democratia

formulându-se pentru cetateni o serie de drepturi>4.2n pas important pe linia afirmarii drepturilor omului îl marcheaza"eclaratia de independenta" a !tatelor 2nite ale )mericii, care asociazaeliberarea de sub dominatia britanica cu o serie de drepturi si libertati alecetateanului, subliniindu-se ca: "toti oamenii au fost creati egali, ca suntînzestrati de catre creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ca printreacestea se numara viata, libertatea si cautarea fericirii. 7a pentru a garantaaceste drepturi, oamenii au instituit guverne, a caror 8usta autoritate derivadin consimtamântul celor guvernati. 7a, ori de câte ori o forma de guvernaredevine o prime8die pentru aceste scopuri, este dreptul poporului sa oschimbe sau sa o abroge, instituind un nou guvern bazat pe acele principii siorganizat în acele forme care-i vor parea mai potrivite pentru a-i garanta

siguranta si fericirea..."@4. eclaratia a constituit actul fundamental care astat la baza elaborarii 7onstitutiei !tatelor 2nite ale )mericii, în anul 1>@>,ce se mentine, cu unele modificari survenite pe parcurs, si în prezent.ocumentul cu cea mai mare popularitate si rezonanta pentru viatademocratica a popoarelor îl constituie "eclaratia drepturilor omului si alecetateanului" votata de )dunarea 9ationala 7onstituanta la E? august 1>@+,din timpul revolutiei franceze.eclaratia drepturilor omului si ale cetateanului constituie o sinteza



a ideologiei iluminismului, având ca e0emplu "eclaratia de independenta"americana. &nuntând principiile 8uridico-politice ale noii orânduiri burgheze, ea a fost conceputa ca o declaratie universal valabila, bucurândusede o raspândire foarte larga si durabila. !tatuând egalitatea oamenilor înfata legii si înscriind proprietatea printre drepturile naturale, declaratia amarcat un moment deosebit de important pe calea afirmarii si garantariidrepturilor fundamentale ale omului. #mportant în aceasta declaratie este

faptul ca drepturile fundamentale ale omului sunt legate de e0ercitareasuveranitatii nationale, natiunea fiind considerata ca sursa a principiilor oricarei suveranitati si ca nici o grupare, nici un individ, nu poate e0ercitavreo autoritate care sa nu emane de la ea.Proclamând ca oamenii se nasc si ramân liberi si egali în drepturi, cadeosebirile sociale nu pot fi bazate decât pe utilitatea publica si ca scopuloricarei asociatii politice este conservarea drepturilor naturale siimprescriptibile ale omului, eclaratia defineste, totodata, libertatea ca totce nu dauneaza altuia si precizeaza ca e0ercitarea drepturilor naturale alefiecarui om nu are limite decât acelea care asigura celorlalti membri aisocietatii sa se foloseasca de aceleasi drepturi, limite ce nu pot fi>4 &ulegere de texte pentru istor ia universala, vol. 1, &P, 1+>D, p. 1?-1@@4 I)idem , p. 11D

Politologie

determinate decât prin lege. Potrivit continutului eclaratiei, legea estee0presia vointei generale, ea trebuind sa fie aceeasi pentru toti, fie ca îiapara, fie ca îi pedepseste. %ot ce nu este interzis prin lege nu poate fiîmpiedicat. 9imeni nu poate fi constrâns sa faca ceea ce legea nu-l obliga.eclaratia proclama prezumtia de nevinovatie a oricarui cetatean pâna înmomentul în care a fost declarat vinovat si nimeni nu poate fi tras laraspundere pentru opiniile sale, daca prin manifestarea lor nu contravineordinii publice stabilite prin lege. eosebit de importante în aceastaeclaratie sunt garantiile prevazute pentru e0ercitarea drepturilor.&a prevede în mod e0pres ca garantia drepturilor omului si ale cetateanuluinecesita o forta publica instituita în avanta8ul tuturor si nu în folosul personal al acelora carora le este încredintata, societatea având dreptul satraga la raspundere pe orice functionar public pentru modul în care îsiîndeplineste sarcina care i-a fost încredintata +4.eclaratia drepturilor omului si ale cetateanului a stat la bazaelaborarii si adoptarii tuturor constitutiilor cu caracter democratic din 'rantasi din alte state pâna în vremurile noastre.Prima constitutie europeana fundamentata pe principii democratice afost 7onstitutia poloneza, elaborata în anul 1>+1, dupa care a urmat ceafranceza si apoi, în decursul timpului, multe altele. Pâna la al doilea razboimondial, constitutiile ma8oritatii statelor cu regimuri democratice contineau

prevederi ample referitoare la drepturile omului. )ceste drepturi nu aucapatat si o dimensiune 8uridica internationala. %ragedia milioanelor devictime din timpul celui de -al doilea razboi mondial a dezvaluit, printrealtele, ca marea conflagratie de la mi8locul secolului al $$-lea s-a dezlantuittocmai datorita faptului ca nu au fost respectate drepturile si libertatilefundamentale ale omului si popoarelor.7onsecintele dramatice ale celui de-al doilea razboi mondial aucondus la necesitatea întelegerii ca asigurarea pacii si, implicit, respectarea



drepturilor omului nu mai pot fi considerate si tratate drept "treburi interne"ale statelor, ele constituind probleme de ma0ima importanta ale întregiicomunitati internationale, drepturile omului trebuind sa fie asociate cudrepturile popoarelor.!e impunea cu necesitate elaborarea unui document care sareglementeze si sa statueze în plan international problema drepturilor omului. )cest rol avea sa-l îndeplineasca "eclaratia universala a

drepturilor omului".+4 I)idem , p. 1?-1@

Democratia

#storicul eclaratiei1A4 începe la 7onferinta de la umbarton <a=s3august-octombrie 1+4, unde s-a proiectat <rganizatia 9atiunilor 2nite3<924, când e0pertii !2), 6arii (ritanii, 2!! si 7hinei au cerut ca <92sa elaboreze un document international în legatura cu respectarea drepturilor omului. 5a 7onferinta de la !an 'rancisco, în cadrul careia s-a adoptat 7arta<rganizatiei 9atiunilor 2nite 3E aprilie - E? iunie 1+4, a fost e0primatadorinta din partea tuturor participantilor de a se alcatui o eclaratie adrepturilor omului, constituindu-se în anul 1+? o comisie 37omisiadrepturilor omului4 cu sediul la eneva. În anul 1+>, 7omisia a adoptat

"Proiectul 7assin" 11 4, fiind depusa o munca asidua de elaborare acontinutului eclaratiei, folosindu-se în acest scop numeroase surse dedocumentare. )dunarea enerala a <rganizatiei 9atiunilor 2nite de la1A decembrie 1+@ a adoptat "eclaratia universala a drepturilor omului", alcarei preambul contine un cuprinzator si important apel la moralitatea politica, adresat întregii umanitati, în care se arata: "7onsiderând carecunoasterea demnitatii tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii înlume. 7onsiderând ca ignorarea si dispretuirea dreptului omului au dus laacte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi încare fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvântului si a convingerilor

si vor fi eliberate de teama si mizerie, a fost proclamata drept cea mai înaltaaspiratie a oamenilor.7onsiderând ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite deautoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie e0trema,la revolta împotriva tiraniei si asupririi.7onsiderând ca este esential a se încura8a dezvoltarea relatiilor prietenesti între natiuni.7onsiderând ca în 7arta popoarelor <rganizatiei 9atiunilor 2nite a proclamat din nou credinta lor în drepturile fundamentale ale omului, îndemnitatea si în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati sifemei si au hotarât sa favorizeze progresul social si îmbunatatirea conditiilor de viata, în cadrul unei libertati mai mari.

7onsiderând ca statele membre s-au anga8at sa promoveze, încolaborare cu <rganizatia 9atiunilor 2nite, respectul universal si efectivfata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarealor universala si efectiva.1A 4 ezi #. 5ipoveanu, %eclaratia internationala a drepturilor omului *n legatura cuela)orarea noii &onstitutii a (omniei, în revista reptul, an #, sem. ###, nr. D, 1++A,

p. D1114 ebe 7assin a fost profesor la 'acultatea de drept de la Paris

Politologie



7onsiderând ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertatieste de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestuianga8ament.)dunarea enerala proclama prezenta eclaratie universala adrepturilor omului ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarelesi toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa sestraduiasca, având aceasta declaratie permanent în minte ca prin învatatura

si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si saasigure prin masuri progresive, de ordin national si international,recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva, atât în sânul popoarelor statelor membre, cât si al celor din teritoriile aflate sub 8urisdictia lor"1E4.#nternationalizarea drepturilor omului ca o garantie a pacii, pe fondulinternationalizarii informatiilor stiintifice si tehnologice utilizate în cazulunei piete libere, ca garantie a propasirii economice si culturale, a convinstarile europene din vest, unite în cadrul 7onsiliului &uropei, sa semneze la noiembrie 1+A 7onventia europeana asupra drepturilor omului, intrata învigoare la D septembrie 1+D. )cest act este, de fapt, primul instrument dedrept international care organizeaza apararea individului în fata propriului

stat, garantându-i drepturile si libertatile fundamentale.!pre deosebire de alte instrumente internationale, 7onventiaeuropeana nu se limiteaza doar la a enunta principii, ci, o data cu formulareadrepturilor si libertatilor, ea ofera, pentru protectia lor, o garantie colectiva, prevazând cai de atac contra violarii lor si concomitent masuri reparatorii.În tarile europene democratice, 7onventia a fost integrata organic înnormele 8uridice interne. )stfel, în &lvetia, 7onventia europeana are rang delege federala; în 'ranta ea ocupa un rang superior legilor; în )ustria,7onventia are acelasi rang cu 7onstitutia; în <landa are un rang superior 7onstitutiei; în ermania, #talia si &lvetia dispozitiile 7onventiei europene pot fi invocate direct asupra parlamentelor, guvernelor, autoritatilor administrative si tribunalelor din tarile respective 1D4.

7onventia obliga statele contractante sa puna dreptul lor intern înacord cu dispozitiile ei, e0ercitând un anumit control asupra actelor legislative, administrative si 8uridice ale statelor, influentând, si pe aceastacale, respectarea prevederilor conventiei. 5a cererea !ecretariatului generalal 7onsiliului &uropei, privind art. ? al 7onventiei, guvernele tarilor semnatare trebuie sa furnizeze e0plicatii privind modul în care dreptul internasigura aplicarea efectiva a prevederilor 7onventiei.1E4 %repturile omului, (ucuresti, &ditura )devarul, 1++A, p. 1D-11D4 I)idem, p. @

Democratia

)lte instrumente 8uridice internationale le constituie cele doua pacteinternationale adoptate de )dunarea enerala a <92 la 1? decembrie 1+??

si ratificate de statul român, respectiv Pactul international cu privire ladrepturile economice sociale si culturale a carui respectare este urmarita de7onsiliul !ocial al <92 si Pactul international cu privire la drepturile civilesi politice, a carui respectare este urmarita de 7omitetul repturilor <mului, pendinte de 7onsiliul &conomic si !ocial al <92.7ele doua pacte internationale dezvolta principiile consemnate în"eclaratia universala a drepturilor omului" si stabilesc detaliat care suntdrepturile civile si politice, drepturile economice, sociale si culturale



recunoscute de comunitatea internationala si care trebuie garantate de stateîn mod corespunzator. Pactele afirma, de asemenea, ca e0ercitiul acestor drepturi nu poate fi supus nici unor limitari, decât acelora care se stabilesc prin lege si care au ca scop asigurarea recunoasterii drepturilor altora,satisfacerea e0igentelor moralei, ordinii publice, securitatii statului si bunastarii generale într-o societate democratica.Pactul privind drepturile civile si politice autorizeaza statele sa

limiteze sau sa suspende e0ercitiul anumitor drepturi numai în cazul în careun pericol e0ceptional, proclamat printr-un act oficial al puterii, ar amenintae0istenta natiunii. !i în aceste cazuri, suspendarea sau limitarea nu pot fiautorizate decât în masura stricta pe care situatia o cere si nu poate niciodataantrena o discriminare fondata pe considerente de rasa, culoare, se0, limba,religie sau origine sociala. )ceste situatii e0ceptionale trebuie semnalate, dealtfel, <rganizatiei 9atiunilor 2nite. În acelasi timp, Pactul amintitîmputerniceste 7omitetul drepturilor omului sa primeasca si sa e0aminezesesizarile persoanelor particulare împotriva pretinselor violari de catrestatele carora le apartin, a drepturilor lor fundamentale. <rice cetatean particular, care pretinde a fi victima unei asemenea violari si care a epuizat

caile interne de recurs, se poate adresa 7omitetului european care,e0aminându-le, poate lua masurile prevazute de Pact, în vederea revederiisituatiei.repturile si libertatile fundamentale ale omului, în vedereainstitutionalizarii lor pe plan international, au fost înscrise si în capitoleledistincte în documentele 7onferintei pentru securitate si cooperare în&uropa, respectiv în )ctul final de la Celsin=i din 1+> si în documentelefinale ale reuniunilor generale europene de la 6adrid din 1+@E, iena în1+@+, 7openhaga în 1++A si Paris în 1++1 etc. )ceste documente, împreunacu eclaratia 2niversala a drepturilor si pactele internationale, se constituieîntr-o adevarata carta internationala a drepturilor omului.%rebuie mentionat ca problematica drepturilor omului se afla în

centrul atentiei organizatiilor regionale din zonele )siei, )fricii, Politologie

ale )mericii 5atine, dintre care amintim: <rganizatia 2nitatii )fricane,constituita în 1+?D, autoarea 7artei africane a repturilor <mului siPopoarelor 31+@14; <rganizatia !tatelor )mericane, înfiintata în anul 1+>,autoarea 7onventiei interamericane a repturilor omului 31+?+4; 7onsiliulregional al repturilor <mului din )sia, care a elaborat eclaratiarepturilor <mului, ale #ndividului si Popoarelor )siei si Pacificului.e la eclaratia 2niversala a repturilor <mului, )dunareagenerala a <92 a adoptat pâna în prezent peste @A de declaratii sauconventii privind drepturile omului, care se refera la o diversitate de probleme precum: genocidul, discriminarea rasiala, apartheid-ul, refugiatii,

apatrizii, drepturile femeilor, sclavia, casatoria, copiii, tinerii, strainii, e0ilul,handicapatii fizic si mental, tortura, progresul social etc. )ceste documenteau determinat si determina aparitia unor legi în dreptul international, dar sicel intern, pentru toate statele care sunt parti si nu numai.În prezent, când omânia parcurge o serie de transformaristructurale pe linia democratizarii si a trecerii spre economia de piata, cândrefacerea statului de drept se afla în plina desfasurare adoptarea legislatieiinterne, inclusiv adoptarea noii 7onstitutii, se realizeaza în concordanta cu





întrunire, de a organiza adunari, manifestatii, procesiuni si demonstratii caretrebuie sa se desfasoare pasnic si fara arme; libertatea de asociere; libertateade a munci si de a-si alege locul de munca, de a fi retribuit, de a primi a8utor de soma8 si alte masuri de protectie sociala; dreptul fiecarui salariat larepaus saptamânal si concediu anual remunerat; dreptul cetatenilor la pensii,a8utoare de boala, a8utoare de deces si alte masuri de protectie sociala înconditiile stabilite de lege, inclusiv privind persoanele handicapate; dreptul

la greva în conformitate cu prevederile legale; dreptul de proprietate, demostenire si de ocrotire a acestora; dreptul copiilor si tineretului la conditiisatisfacatoare de viata si de educatie fara nici un fel de discriminare etc.În cadrul unui stat de drept, libertatile fundamentale ale omului seasociaza organic cu îndatoririle membrilor societatii. <rice persoana traiestesi se dezvolta în cadrul unei societati, beneficiind de drepturile si libertatilefundamentale consacrate de documente ale <92 si prevazute în 7onstitutiesi legile ordinare din tara în care traieste. ar drepturile omului nu pot

Politologie

fi întelese ca drepturi absolute, care sa poata fi e0ercitate fara limita.&le trebuie e0ercitate în asa mod încât, prin activitatea unei persoane, sa nuse aduca atingerea în vreun fel drepturilor altor persoane.<rice persoana are nu numai drepturi, ci si îndatoriri fata desocietatea din care face parte. e aceea, drepturile fundamentale ale omuluitrebuie concepute în corelatie cu îndatoririle ce îi revin. &ste concludent, înacest sens, continutul art. E+ din "eclaratia universala a drepturilor omului", potrivit caruia: "orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate,deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplinaa personalitatii sale".aca ne referim la îndatoririle fundamentale ale cetatenilor româninu trebuie omis faptul ca acestea trebuie analizate prin prisma evolutieisocietatii românesti actuale. )stfel, una din îndatoririle esentiale alecetateanului dintr-un stat de drept o constituie respectarea cu strictete a

7onstitutiei si a legilor ordinare. < alta îndatorire fundamentala, careapartine fiecarui cetatean, este si cea a satisfacerii serviciului militar. &a areo sfera mai restrânsa, privindu-i numai pe cetatenii apti de a satisfaceserviciul militar si numai între anumite limite de vârsta, însa nu si persoanele debile mintal, alienate, inapte pentru satisfacerea serviciuluimilitar sau persoanelor condamnate la închisoare, pe timpul e0ecutarii pedepsei în penitenciare etc.În ceea ce priveste definitia îndatoririlor fundamentale, trebuie tinutseama, în primul rând, de faptul ca acestea sunt niste obligatii, care trebuieîndeplinite întrucât societatea le atribuie la un moment dat o valoare

Documents

Curs de Politologie.[Conspecte.md]