of 18 /18
Cultură şi natură în Transilvania: trecut şi viitor Experză şi studiu în domeniul biodiversităţii Prezentarea zonei studiate cu un set de date pe baza literaturii specifice existente despre biodiversitatea regiunii studiate (monografii locale şi regionale, studii şi arcole) cu lista lucrărilor de referinţă

Cultură şi natură în Transilvania: trecut şi viitor · 2015-01-10 · Cultură şi natură în Transilvania: trecut şi viitor Expertiză şi studiu în domeniul biodiversităţii

  • Author
    others

  • View
    6

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Cultură şi natură în Transilvania: trecut şi viitor · 2015-01-10 · Cultură şi natură în...

  • Cultură şi natură în Transilvania: trecut şi viitor

    Expertiză şi studiu în domeniul biodiversităţii

    Prezentarea zonei studiate cu un set de date pe bazaliteraturii specifice existente despre biodiversitatea regiunii studiate (monografii locale şi regionale, studii şi articole) cu

    lista lucrărilor de referinţă

  • 2

    Elaborat în cadrul proiectului PA16/RO12-SGS10 „Cultură şi Natură în Transilvania: Trecut şi Viitor” derulat de Federația Universitară Maghiară din Cluj-Napoca (FUMC) în cadrul programu-lui PA16/RO12 „Conservarea şi revitalizarea patrimoniului cultural şi natural” – Schema de gran-turi mici, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014 de Ministerul Culturii. Proiectul este implementat în parteneriat cu Muzeul Universității din Bergen (Norvegia) şi cu Asociația Nordică de Film Antropologic (Norvegia).

    Proiect finanțat printr-un grant oferit de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.

    Autori: Sándor Krisztina, Gábos Ede, Kiss Arnold, Szabó Csilla, Erős Réka, Mező Ildikó, Tímár Rita, Rezi Csenge

    Editor: Szabó D. Zoltán

    Realizat în cadrul proiectului „Expertiză şi studiu în domeniul biodiversității” în cadrul proiec-tului „Cultură şi Natură în Transilvania: Trecut şi Viitor” derulat de Federația Universitară Maghia-ră din Cluj-Napoca (FUMC)

    Editat de Ocellus srl, 2015

  • 3

    Cuprins

    1.Localizarea şi caracteristicile generale zonei studiate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

    2.Arii protejate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

    2.1.Pădurea Lapiş . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

    2.2.Mlaştina de la Iaz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

    2.3. Muntele Şes - ROSCI0322 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

    3.Date de literatură despre fauna şi flora zonei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

    3.1.Flora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

    3.2.Nevertebrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

    3.3.Amfibieni şi reptile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

    3.4.Păsări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

    3.5.Mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

    4.Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

  • 4

  • 5

    1. Localizarea şi caracteristicile generale zonei studiate

    Zona țintă a proiectului este situată în Transilvania, în partea vestică a județului Sălaj (Figura 1.).

    Figura 1. Localizarea zonei studiate cu limitele unităților administrativ-teritoriale (UAT).

    Regiunea studiată constă din 8 comune, care cuprind 32 de sate (Figura 2.) . Zona aleasă se întinde pe o suprafață de 46087 hectare, ceea ce reprezintă un procent de 11.9% din teritoriul județului Sălaj.

  • 6

    Figura 2. Zona studiată cu limitele unităților administrativ-teritoriale (UAT).

    Din punct de vedere geografic județul Sălaj e situat între Munții Apuseni şi partea nordică a Carpaților Orientali, numită şi Platforma Someşeană, ceea ce face ca relieful județului să fie predominant deluros. Zona de munte a județului e reprezentată de două ramificații ale Munților Apuseni, Munții Plopişului şi Meseşului, care ocupă o suprafață restrinsă. Cele mai mari altitudini din județ sunt Vârful Măgura (915 m) din Munții Plopiş şi Vârful Măgura Priei (997 m) din Munții Meseş (ANMP, 2013).

    Partea estică a zonei studiate e străbătută de râul Crasna, pe de altă parte, din M-ții Plopiş provine râul Barcău, care străbate zona în direcția nord şi nord-vest.

    Zona atribuită se poate împărți în şase unități majore de relief (Figura 3.). În partea nordică se află Dealurile Vulturului, pe partea estică a zonei se află Depresiunea Şimleului şi Piemontul Şimleului, iar în partea centrală este situată Depresiunea Barcăului şi Colinele Halmăşdului.

  • 7

    Figura 3. Unități de relief în zona studiată

    Județul Sălaj e influențat de masele de aer din vest din punct de vedere climatic, încadrân-du-se în spectrul de climă temperat continentală moderată. Circulația maselor de aer şi relieful județului creează diferențieri climatice între estul şi vestul județului. Temperaturiile medii anua-le sunt între 8° C şi 9°C, cu valori mai scăzute în zonele mai înalte ale munților Plopiş şi Meseş, şi mai ridicate în zonele joase ale văilor Barcăului şi Crasnei.

    Precipitațiile medii anuale se diminuează de la vest spre est şi dinspre zonele înalte spre zone mai joase. Mediile anuale de precipitație la nivel județean sunt între 600 – 800 l/m2.

    În regiunea aleasă pot fi regăsite 13 tipuri de habitate (CORINE Land Cover 2000) , dintre care în cea mai mare procent apar terenuri arabile neirigate (27.43%), păduri foioase (25.35%) şi păşuni (16.63%).

  • 8

    Tabel 1. Procentul habitatelor în cele opt comune.

    Crasna Boghiş Nuşfalău Ip Marca Halmăşd Plopiş Valcău de Jos Total

    Construcţii antropice discontinue 10,53 7,31 4,80 6,53 7,73 10,25 5,25 8,71 7,66

    Unităţi industriale sau comerciale - - - - 0,04 - - - 0,00

    Terenuri arabile neirigate 35,66 44,44 41,63 42,90 22,70 22,81 10,53 13,38 27,43

    Vii 0,95 7,33 4,16 1,26 6,53 1,60 0,00 2,86 2,55

    Livezi 4,52 0,00 0,06 0,00 0,85 3,06 5,42 0,00 2,10

    Păşuni 22,29 20,45 17,71 19,38 23,99 12,36 10,73 11,06 16,63

    Zone cultivate complexe 10,08 10,16 6,23 5,42 4,77 12,27 23,80 12,80 11,52Terenuri agricole cu suprafeţe semnificative de vegetaţie naturală 0,30 2,53 2,45 11,73 6,26 5,82 1,56 2,45 4,04

    Păduri de foioase 12,02 7,80 22,97 12,78 26,93 27,88 39,05 41,09 25,35

    Păduri de conifere - - - - - 0,84 0,02 - 0,11

    Păduri de amestec - - - - - 2,38 0,01 - 0,31

    Zone de tranziţie păduri-tufărişuri - - 0,00 - 0,21 0,71 3,64 7,66 1,79

    Ape stătătoare 3,65 - - - - 0,00 - - 0,53

    Comunele regiunii:

    Crasna

    Comuna Crasna e situată pe partea cea mai estică a zonei studiate, a cărei teritoriu admi-nistrativ se întinde pe o suprafață de 6716 hectare. Patru sate aparțin acestei comunei: comuna Crasna, Huseni, Marin şi Ratin. Habitatele semnificative a comunei sunt terenurile arabile nei-rigate (35.66 %), păşuni (22.29 %), păduri foioase (12.02 %), construcții antropice discontinue (10.53 %) şi zone cultivate complexe (10.08 %) (Tabel 1.).

    Pe teritoriul comunei Crasna se află o parte din celui mai mare lac al județului Sălaj, Lacul de acumulare Vârşolț. Lacul se întinde amonte de un baraj artificial pe râul Crasna, care a fost construită între anii 1976-79, pentru protecția împotriva inundațiilor. Lacul reprezintă 3.65% din suprafața comunei.

  • 9

    Boghiş

    În direcția vestică de la Crasna se află comuna Boghiş, care se întinde pe o suprafață de 3056 hectare, şi este cea mai mică comună din regiunea studiată. Aparțin numai doi sate comunei: comuna Boghiş şi Bozieş. Aproape pe jumătatea zonei se află terenuri arabile neirigate (44.44 %), pe de altă parte în cantitate mare pot fi regăsite păşuni (20.45 %) şi zone cultivate complexe (10.16 %). (Tabel 1.).

    Nuşfalău

    Cu comuna Boghiş este învecinată în direcția nordică comuna Nuşfalău, care are o suprafață de 5183 hectare. Comunei Nuşfalău aparțin două sate: comuna Nuşfalău şi Bilghez. Pe majorita-tea comunei se află terenuri arabile neirigate (41.63 %), păduri foioase (22.97 %) şi păşuni (17.71 %) (Tabel 1.).

    Pe teritoriul administrativ a comunei Nuşfalău e situată o parte a Rezervației Naturală Pădu-rea Lapiş.

    Ip

    Comuna Ip se află la nord-vest de la Nusfalău, şi se întinde pe o suprafață de 5988 hectare, conținând cinci sate: comuna Ip, Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus, Zăuan şi Zăuan Băi. Comuna Ip este alcătuită în mare majoritate din terenuri arabile neirigate (42.9 %), păşuni (19.38 %) şi păduri foioase (12.78 %) (Tabel 1.).

    Marca

    Pe partea nord-vestică a regiunii se află comuna Marca, cu a suprafață de 4891 hectare. Cinci sate aparțin la această comună: comuna Marca, Marca-Huta, Leşmir, Port şi Şumal. Zona e reprezentată în cea mai mare suprafață de păduri foioase (26.93 %), ce fac parte din Situl Natura 2000 Muntele Şes (ROSCI0322), iar o mare parte a zonei e acoperită de păşuni (23.99 %) şi de terenuri arabile neirigate (22.70 %) (Tabel 1.).

  • 10

    Halmăşd

    Comuna Halmăşd se află la sud de comuna Ip şi Marca, în partea vestică a regiunii. Suprafa-ța de întinde pe 6007 hectare, şi teritoriului administrativ aparțin cinci sate: comuna Halmăşd, Aleuş, Cerişa, Drighiu şi Fufez. În partea vestică comunei Halmăşd se află o parte din Situl Natura 2000 Muntele Şes. Pe 27.88 % din suprafața comunei sunt păduri foioase, 23.99% păşuni şi 22.70 % sunt terenurui arabile neirigate (Tabel 1.).

    Plopiş

    Pe partea vestică al zonei atribuit este situată comuna Plopiş, cea mai mare comună cu o suprafață de 7991 hectare, dar aici aparțin numai trei sate: comuna Plopiş, Iaz şi Făgetu. În partea vestică a comunei se află de asemenea Muntele Şes, şi 39% al teritoriului este acoperită de păduri foioase, şi pe de altă parte, marea majoritate e alcătuită din zone cultivate complexe (23.80 %) (Tabel 1.).

    Valcău de jos

    Comuna Valcău de Jos este situată în partea sudică a regiunii, şi se întinde pe o suprafață de 6251 hectare. La această comună aparțin şase sate: comuna Valcău de Jos, Valcău de Sus, Preo-teasa, Ratovei, Lazuri şi Sub Cetate. În partea sudică a comunei se află de asemenea Situl Natura 2000 Muntele Şes. Teritoriile comunei Valcău de Jos sunt reprezentate în mare majoritate prin terenuri arabile neirigate (27.43 %) şi păduri foioase (23.35 %) (Tabel 1.).

  • 11

    2. Arii protejatePe zona studiată se află două rezervații naturale, şi partea vestică a regiunii se suprapune cu

    Situl Natura 2000, Muntele Şes (ROSCI0322) .

    2.1. Pădurea Lapiş

    Rezervația naturală Pădurea Lapiş este situată la limita vestică a județului Sălaj, pe teritoriul comunei Nuşfalău, având o suprafață de 430,40 hectare.

    Din punct de vedere geografic, Pădurea Lapiş se întinde pe dealurile piemontane aflate în lunca râului Barcău.

    Flora pădurii Lapiş e alcătuită din arbori şi arbuşti cu specii ca stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), tei pucios (Tilia cordata), gorun (Quercus patrea), stejar comun (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto), cireş (Prunus avium), salcâm alb (Robinia pseudoacacia), pin negru (Pinus nigra), pin de pădure (Pinus sylvestris), soc roşu (Sambucus racemosa) şi socul negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), lemnul câine-lui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiş (Staphylea pinata), tulichina (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceş (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus idaeus).

    Fauna e reprezentată prin specii de păsări ca pițigoi mare (Parus major), grangur (Oriolus oriolus), fazan (Phasianus colchicus), ciocănitoare neagră (Drycopus martius), ciocănitoare pestri-ță mică (Dendrocopos minor), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), florinte (Carduelis chloris), fâsă de pădure (Anthus trivalis), ciuş (Otus scops), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), corb (Corvus corax), presură galbenă (Emberiza citrinella), sfrâncioc roşiatic (Lanius collurio) sau şoimul rândunelelor (Falco subbuteo), şi specii mamifere ca cerb (Cervus elaphus), cerb lopătar (Dama dama), căprioară (Capreolus capreolus), jder de copac (Martes martes), hârciog (Cricetus cricetus), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), mistreț (Sus scrofa) sau pisică sălbatică (Felis silvestris silvestris) (http://www.enciclopediaromaniei.ro/).

    2.2. Mlaştina de la Iaz

    Rezervația naturală Mlaştina de Iaz este situată pe teritoriul comunei Plopoiş, lângă satul Iaz, şi se întinde pe o suprafață de 10 hectare (Plan de management pentru Rezervația Naturală „Mlaştina de la Iaz”, 2012).

    Din punct de vedere a florei, aici pot fi găsite cinci specii de Sphagnum: Sphagnum nemo-reum, Sphagnum magellanicum, Sphagnum amblyphyllum, Sphagnum recurvum ssp. angustifo-lium şi Sphagnum subsecundum.

    Fauna e reprezentată prin două specii listate în Anexa II, rădaşca (Lucanus cervus) şi buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata). Specii de păsări ca barza albă (Ciconia ciconia), sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio), codobatura albă (Motacilla alba), măcăleandrul (Erithacus

  • 12

    rubecula), sticlete (Carduelis carduelis), fazan (Phasianus colchicus) şi cioara de semănătură (Corvus frugilegus). Specii mamifere ca iepure de câmp (Lepus europaeus), vulpe (Vulpes vulpes), căprioară (Carpeolus carpeolus), mistreț (Sus scrofa).

    2.3. Muntele Şes - ROSCI0322

    Aria naturală Muntele Şes este situat pe teritoriul județelor Bihor, Cluj şi Sălaj. În județul Sălaj, Muntele Şes se află în parte nord-vestică, pe teritoriile comunelor Hălmaşd, Marca, Plopiş, Sâg şi Valcău de Jos (Figura 4.).

    Habitatul e reprezentat în cea mai mare procent de păduri de fag, de carpen şi de stejar (Formularul standard Natura 2000, 2011).

    Speciile de mamifere enumerate în anexa II ca râs (Lynx lynx), lup (Canis lupus), liliacul comun mare (Myotis myotis).

    Speciile amfibiene şi reptile enumerate în anexa II ca buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata) şi tritonul cu creastă (Triturus cristatus).

    Figura 4. Limitele zonei studiate şi ariei naturală Muntele Şes ROSCI0322.

  • 13

    3. Date de literatură despre fauna şi flora zonei

    3.1. Flora

    Flora Munților Plopiş, situat pe partea vestică al zonei, a fost examinat temeinic de către Dr. Gheorghe Coldea între anii 1970-80 (Coldea & Miclăuş, 1975; Coldea, 1970, 1971a, 1971b, 1972, 1973, 1979, 1981, 1984). ). În lucrarea sa de doctorat este prezentată o listă despre speciile care se pot găsi în Munții Plopiş şi sunt mai rare în Transilvania. Acestea sunt următoarele:

    - Syringa josikaea- Rhynchospora alba- Trifolium angustifolium- Ceterah officinarum- Ciucea – Amaranthus deflexus- 1968 Ophrys sphegodes – specie nouă în flora României, rară, apare în livezi şi pajişti

    însorite- Ophrys oesrtifera v oesterifera ssp. cornuta – specie nouă în flora Transilvaniei, rară, apa-

    re în livezi şi pajişti însorite- Asplenium adiantum-nigrum- Aristolochia pallida- Rumex palustris- Biscutella levigata- Saxifraga bulbifera- Waldsteinia geoides- Genista germanica heteracantha- Cytisus ratisbonensis- C. Austriacus- C. Albus var. Pallidus- Lathyrus versicolor- Euphorbia villosa- Rhamnus saxatilis ssp. Tinctoria- Bupleurum tenuissimum- Scutellaria hastifolia- Asperula rivalis- Galium parisiense L. F. trichocarpum- Galium tenuissimum- Asyneuma canescens- Crepis capillaris- Bromus erectus var. Villosum- Sesleria rigida ssp. Haynaldiana- Carex depauperata- Allium falvum

  • 14

    - Iris pseudocyperus- Limodorum abortivum- Epipogium aphyllum- Orchis purpurea- Anacamptis pyramidalis - Quercus pubescens

    3.2. Nevertebrate

    Date referitoare la nevertebrate am găsit numai în formularul standard al sitului Natura 2000, Muntele Şes, după care următoarele specii enumerate în anexa II au fost găsite în zonă:

    - rădaşca (Lucanus cervus)- racul de ponoare (Austropotamobius torrentium)- carab (Carabus variolosus)- croitor alpin (Rosalia alpina)- cosaş (Isophya stysi)

    Pe de altă parte, după efectuarea evaluării la Mlăştina de la Iaz (Grec, 2008) următoarele insecte au fost identificate:

    - Trichodes apiarius- Meligethes subsubrugosus- Meligethes coracinus - Meligethes atramentarius- Cyphon variabilis thumb- Crysolina diversipes- Crysolina polita- Phyllotreta diademata- Longitarsus holsaticus- Longitarsus nigrofasciatus- Altica oleracea- Crepidocera transversa - Ceutherrhynchus floralis- Ceutherrhynchus poliinaris- Ceutherrhynchus erysini

  • 15

    3.3. Amfibieni şi reptile

    Despre amfibieni şi reptile în primul rând am găsit date naționale (Cogǎlniceanu, Rozylowicz, et al., 2013; Cogǎlniceanu, Székely, et al., 2013) şi date referitoare la Transilvania (Covaciu-Mar-cov et. al., 2010; Ghira et al., 2002). Între datele referitoare la Transilvania sunt nişte date despre localități care sunt din regiunea studiată. După aceste surse, următoarele amfibieni şi reptile pot fi găsite aici:

    - salamandra (Salamandra salamandra)- triton cu creastă (Triturus cristatus )- buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata)- buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina)- broască râioasă verde (Bufo viridis)- broască râioasă brună (Bufo bufo)- brotăcel de copac (Hyla arborea)- broască roşie de munte (Rana temporaria)- broască roşie de pădure (Rana dalmatina)- guşter (Lacerta viridis)- şopârlă de câmp (Lacerta agilis)- năpârcă (Anguis fragilis)- şarpele de casă (Natrix natrix)- şarpele de apă (Natrix tessellata)- şarpele de alun (Coronella austriaca)- şarpele lui Esculan (Zamenis longissimus)

    3.4. Păsări

    După efectuarea evalurăii în Mlaştina de la Iaz (Grec, 2008) următoarele specii de păsări au fost observate:

    - stârc pitic (Ixobrychus minutus)- găinuşă de baltă (Gallinula chloropus)- lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus)- stârc cenuşiu (Ardea cinerea)

  • 16

    3.5. Mamifere

    Date referitoare la mamifere am găsit deasemenea numai în descrierea ariilor protejate. Acestea sunt următoarele:

    - râs (Lynx lynx)- lup (Canis lupus)- liliac comun mare (Myotis myotis)- cerb (Cervus elaphus)- cerb lopătar (Dama dama)- căprioară (Capreolus capreolus)- jder de copac (Martes martes)- hârciog (Cricetus cricetus)- vulpe (Vulpes vulpes)- mistreț (Sus scrofa)- pisică sălbatică (Felis silvestris silvestris).

  • 17

    4. Bibliografie

    Agenția Națională pentru Protecția Mediului (2013). Raport privind starea mediului în judeţul Sălaj.

    Cogǎlniceanu, D., Rozylowicz, L., Székely, P., Samoilǎ, C., Stǎnescu, F., Tudor, M., Székely, D., Iosif, R. (2013). Diversity and distribution of reptiles in Romania. ZooKeys, 341, 49–76. http://doi.org/10.3897/zookeys.341.5502

    Cogǎlniceanu, D., Székely, P., Samoilǎ, C., Iosif, R., Tudor, M., Plǎiaşu, R., Stănescu, F., Ro-zylowicz, L. (2013). Diversity and distribution of amphibians in Romania. ZooKeys, 296, 35–57. http://doi.org/10.3897/zookeys.296.4872

    Coldea, G. (1970). Cercetări fitocenologice asupra pădurilor din munţii Plopiş. (I). Studii Şi Cerc. De Biol. Seria Bot., 22(1), 17–22.

    Coldea, G. (1971a). Cercetări fitocenologice asupra pădurilor din munţii Plopiş. (II). Studii Şi Cerc. De Biol. Seria Bot., 23(4), 337–345.

    Coldea, G. (1971b). Diagrama sporo-polinică a mlaştinii de la băile Iaz (munţii Plopiş). Studii Şi Cerc. De Biol. Seria Bot., 23(5), 405–408.

    Coldea, G. (1972). Flora şi vegetaţia munţilor Plopiş. Rezumatul tezei de doctorat.

    Coldea, G. (1973). Pajiştile mezo-xerofile din munţii Plopiş. Studii Şi Cerc. De Biol. Seria Bot., 25(6), 467–496.

    Coldea, G. (1979). Pajiştile de luncă din zona munţilor Plopiş. Contrib. Bot. Cluj-Napoca, 163–174.

    Coldea, G. (1981). Pajiştile mezofile din munţii Plopiş. Studii Şi Cerc. De Biol. Seria Biol. Veget., 23(1), 45–54.

    Coldea, G. (1984). Vegetaţia lemnoasă de luncă din zona munţilor Plopiş. Acta Mus. Porol. Zalău, 8, 565–570.

    Coldea, G., & Miclăuş, V. (1975). Contribuţii la studiul stejăretelor din piemontul nord-estic al munţilor Plopiş „Pădurea Lapişul” (jud. Sălaj). Contrib. Bot. Cluj, 121–127.

    Covaciu-Marcov, S., Sas, I., Antal, C., Cicort-Lucaciu, A.-Ş., & Buncan, M. (2010). We cannot hibernate again: new amphibian populations active during winter in the thermal habitats from Western Romania. Biharean Biologist, 4(2), 153–159. Retrieved from http://vipersgarden.at/PDF_files/PDF-2068.pdf

  • 18

    Formularul standard Natura 2000. (2011).

    Ghira, I., Venczel, M., Covaciu-Marcov, S., Gyöngyvér, M., Ghile, P., Hartek, T., Brad, T. (2002). Mapping of Transylvanian Herpetofauna. Nymphaea, Folia Naturae Bihariae, 29, 145–201.

    Grec, A. (2008). Studies and Researches Regarding the Management of the Aquatic Habitats in Salaj County. Sustainable Development Priorities. Central and Eastern European Online Li-brary, 18(1-2), 469–480.

    http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/P%C4%83durea_Lapi%C5%9F

    Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca (2012). Plan de management pentru Rezervaţia Naturală „Mlaştina de la Iaz”. Cluj Napoca. http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploa-ds/2012/07/2012-07-27_legislatie_planmanagementmlastinadelaiaz.pdf