89
AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR LA PORUMB

GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

  • Upload
    others

  • View
    15

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA

BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR

LA PORUMB

Page 2: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

INTRODUCERE

România este una din cele mai mari ţări cultivatoare de porumb din Europa, cu o suprafaţă

cultivată de aproximativ 2,5 milioane ha. Porumbul este o plantă foarte importantă pentru economia

ţării, putând fi valorificat atât în alimentația umană, cât și drept furaje pentru animale. Din porumb se

pot obține biocombustibili și celuloză şi de asemenea este utilizat în scop medicinal (mătasea

porumbului). Evaluarea terenului şi a plantelor din punct de vedere fitosanitar este o condiţie

esenţială pentru stabilirea celor mai eficiente metode de control ale bolilor şi dăunătorilor porumbului.

Prezentul ghid vine în sprijinul fermierilor, asociaţiilor de producători precum şi tuturor celor

interesaţi, facilitând recunoaşterea rapidă a celor mai importante organisme dăunătoare la porumb şi

oferind soluţii privind controlul eficient al acestora. Ghidul furnizează informaţii utile, de natură

practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome ale atacului produs de acestea la

porumb.

Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program de

protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice, agrofitotehnice,

mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al

organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul

economic de dăunare.

Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură protecţie

faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc mecanic o mare parte din

rezerva biologică a organismelor dăunătoare sunt câteva măsuri aplicabile în contextul

managementului integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor, amplasarea

capcanelor feromonale, utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii, ciuperci,

protozoare) sunt alte căi abordabile care au ca efect reducerea nivelului populaţiilor de organisme

dăunătoare fără a aplica tratamente chimice.

Aplicarea produselor de protecţie a plantelor este o intervenţie cu impact puternic şi complex

asupra agroecosistemelor având o serie de avantaje, dar şi dezavantaje legate mai ales de toxicitatea

produselor utilizate. De asemenea, aplicarea repetată a acestor produse duce la apariţia fenomenului

de rezistenţă a organismelor dăunătoare faţă de produsele de protecţie a plantelor utilizate, ceea ce

atrage după sine necesitatea aplicării unui mare număr de tratamente şi respectiv cheltuieli exagerate,

metoda devenind nerentabilă. În plus, utilizarea unor doze mai mari decât cele indicate în prospectele

care însoţesc produsele de protecţie a plantelor duce la apariţia unor fenomene de fitotoxicitate

(arsuri pe frunze, stagnarea creşterii, îngălbeniri). Alegerea unor produse de protecţie a plantelor

selective pentru fauna utilă şi aplicarea acestora în concentraţiile corespunzătoare reprezintă un

deziderat în strategia de management integrat.

O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a plantelor

este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea

speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a duşmanilor naturali

care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.

Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate realiza

fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură. Identificarea

cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea măsurilor în timp

util şi eficiente din punct de vedere economic.

Page 3: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Capitolul 1. Simptome produse de organismele dăunătoare la porumb

1.1. Ciuperci

Ciupercile fitopatogene acționează puternic asupra plantei la nivel biochimic și fiziologic și la

nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează

prin câteva tipuri principale de simptome, care permit și identificarea lor, confirmarea bolii se face

însă după un examen de laborator al patogenului.

Simptomele ce apar pe diferitele organe ale porumbului sunt variate, astfel:

pe știuleți, panicule:

- apar pungi de mărimi diferite, care prin crăpare eliberează o pulbere negricioasă (ex. Ustilago

maydis);

- pulbere negricioasă, liberă, fără pungi (ex. Sorosporium holci-sorghi)

- boabele sunt acoperite de un mucegai alb-roziu, iar uneori crapă (ex. Gibberella fijikuroi);

- rahisul știuleților se desface în fascicule, iar boabele se mișcă ușor în alveole (ex. Nigrospora

oryzae)

pe frunze:

- pete alungite sau ovale de 3- 15 mm, brune (ex. Helminthosporium turcicum);

- pete mici alungite, bine delimitate, cu contur brun-roșcat (ex. Cochliobolus carbonum);

- pete alungite pe fața inferioară a frunzelor, acoperite cu punctișoare negricioase.

pe tulpini:

- pe internodii, pete brune cu numeroase punctișoare negre, în dreptul cărora tulpina adesea se frânge.

1.2. Bacterii

În cazul bacteriozelor care afectează porumbul, pot fi întâlnite următoarele tipuri de simptome:

pătări de forme şi mărimi diferite (circulare/eliptice/neregulate), cu sau fără aureolă (halo)

- apar pe frunze și tulpini;

- în condiții favorabile, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii şi produc îmbolnăvirea altor

plante.

Exemplu: Pseudomonas syringae pv. syringae.

ofiliri

- cauzate de pătrunderea bacteriilor în xilem, unde se multiplică şi migrează;

- apa şi substanţele nutritive nu mai pot fi transportate, având ca rezultat slăbirea, ofilirea şi moartea

plantei;

- bacteriile distrug adesea părţi ale pereţilor celulelor xilemice, se răspândesc şi se multiplică în

ţesuturile parenchimatice adiacente, în diferite puncte de-a lungul vaselor, omorând celulele;

- bacteriile care produc aceste simptome pătrund prin răni ce expun elementele vasculare;

- vârfurile frunzelor situate cel mai sus pe plantă se pot usca și muri, iar la baza verticiliului de

frunze apare un putregai moale și lipicios. Frunzele care formează verticiliul pot fi smulse cu

ușurință de pe plantă, vârful putrezit al acesteia răspândind un miros urât.

Exemplu: Erwinia carotovora subsp. carotovora, Erwinia (Pantoea) stewartii

ulcere (ulceraţii), leziuni

- apar pe tulpini;

- sunt numai o parte a simptomului de boală;

- au aspect de: zone necrotice pe părțile aeriene ale plantei sau porţiunea afectată este lucioasă,

lipicioasă şi moale, emanând un miros urât;

Page 4: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

- bacteriile pătrund prin răni, iar în plantele tinere şi prin deschideri naturale.

Exemple: Erwinia carotovora subsp. carotovora.

1.3. Virusuri

Cele mai frecvente și evidente simptome ale infecțiilor virale la porumb sunt:

micșorarea înălțimii plantelor, caracterizată prin scurtarea internodiilor la: Maize chlorotic

mottle virus, Maize mosaic virus, Maize rough dwarf virus, Maize white line mosaic virus;

cloroza, simptom care se manifestă prin pete de dimensiuni mici, de culoare galben-pal, ce apar,

de regulă, pe suprafața frunzelor tinere precum și dungi clorotice dispuse în lungul nervurilor,

fenomen întâlnit la Maize chlorotic mottle virus, Maize mosaic virus;

marmorare foliară evidențiată prin zone clorotice slab diferențiate și care diferă mai puțin de

cele de culoare verde închis, la Maize chlorotic mottle virus, Maize white line mosaic virus;

mozaicare: apariția unor pete sau dungi rectangulare albe, galbene sau galbene verzui pe

suprafața limbului, la Maize white line mosaic virus;

umflături longitudinale ce apar pe nervurile de pe suprafața inferioară a limbului, uneori pe

teaca frunzelor și pe pănuși și care dau frunzei un aspect rugos, la Maize rough dwarf virus;

necroza frunzelor la Maize chlorotic mottle virus;

scurtarea și malformarea știuleților: știuleți de dimensiuni mici cu boabe puține, la Maize

chlorotic mottle virus, Maize rough dwarf virus, Maize white line mosaic virus;

rădăcini adventive scurte, îngroșate cu crăpături longitudinale și ramificații secundare

puține, la Maize rough dwarf virus.

1.4. Simptome produse de insecte, acarieni

Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în

interiorul organelor atacate:

galerii în tulpini (larvele de Ostrinia nubilalis)

galerii în rădăcini (larvele de Diabrotica virgifera virgifera)

roaderea scalariformă a frunzelor (Tanymecus dilaticollis);

scheletarea frunzelor (cărăbuşi);

roaderea frunzelor sub formă de dungi (puricii cerealelor);

roaderea rădăcinilor (Melolontha melolontha)

perforarea ştiuleţilor (larve de fluturi);

roaderea mătăsii (adulţii de D. virgifera virgifera, larvele de Helicoverpa armigera)

Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului că

pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări

morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:

decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (afide);

deformări şi colorări ale frunzelor (afide, acarieni);

Capitolul 2. Organisme dăunătoare la porumb. Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii:

organisme dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină.

Page 5: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Organismele dăunătoare de carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă

economică potenţială pentru o zonă aflată în pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă

sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac obiectul unui control oficial. În ţara noastră organismele dăunătoare de carantină sunt reglementate prin Hotărârea

Guvernului 563/2007 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile Directivei

29/2000 a Uniunii Europene.

2.1. Organisme dăunătoare de carantină la porumb (Zea mays)

Nr.

crt.

Denumire știinţifică şi

denumire populară

Răspândire geografică

Bacterii 1. Erwinia stewartii (Smith) Dye

– veștejirea bacteriană a

porumbului

Asia, Africa, America

Raportată și neconfirmată: Austria, Grecia, Polonia,

România și Rusia

Insecte, acarieni

1. Diabrotica barberi Smith and

Lawrence – viermele nordic al

rădăcinilor de porumb

Canada, SUA

Europa: absent

2. Diabrotica undecimpunctata

howardi Barber – gândacul cu

12 pete al cartofului

America de Sud, SUA, Canada

Europa: absent

3. Diabrotica undecimpunctata

undecimpunctata Mannerheim

– gândacul vestic pătat al

castraveţilor

SUA, Oceania

Europa: absent

4. Diabrotica virgifera zeae

Krysan & Smith – viermele

mexican al rădăcinilor de

porumb

Mexic, America Centrală

Europa: absent

5. Heliothis zea (Boddie)

– viermele porumbului

America Centrală, America de Sud, Canada

Europa: absent

6. Spodoptera frugiperda (Smith)

– viermele frunzelor de

porumb

Afica, America de Sud

Europa: absent

7. Spodoptera litura (Fabricius) –

viermele egipean al

bumbacului

Africa, SUA, Asia, Oceania,

Europa: Rusia

8. Spodoptera littoralis

(Boisduval) – viermele

frunzelor de bumbac

Africa, Asia

Europa: Cipru, Franţa, Grecia, Italia, Malta,

Portugalia, Spania, Turcia

9. Listronotus bonariensis

(Kuschel) – gărgăriţa

argentiniană a tulpinii

America de Sud, Oceania

Page 6: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Erwinia stewartii (Smith) Dye (sin. Pantoea stewartii (Smith) Mergaert, Verdonck & Kersters)

Denumire populară: veștejirea bacteriană a porumbului

Statut: este organism dăunător de carantină; prezent în Asia, Africa, America; raportată și

neconfirmată: Austria, Grecia, Polonia, România și Rusia

Plante gazdă: Zea mays (porumb)

Simptome: în funcție de momentul infecției există două faze ale bolii

a) faza de veștejirea a plantulelor;

b) faza de veștejire a frunzelor mature.

a) Când soiurile sensibile (ex. porumbul zaharat) sunt infectate în stadiul de plantulă, plantele

se veștejesc rapid. Pe frunze apar dungi liniare, paralele cu nervurile, care se pot întinde pe întreaga

lungime a frunzelor, au culoarea de la verde deschis la galben şi margini neregulate sau ondulate (fig.

1 şi 2). În timp aceste dungi se usucă și se brunifică.

La soiurile sensibile sau parțial sensibile apar de obicei infecțiile sistemice, în urma cărora

plantele pot produce panicule (flori masculine) premature, care se albesc, se veștejesc și mor

prematur. Aproape de linia solului se pot forma cavități în tulpină, în astfel de plante, bacteria

răspândindu-se prin sistemul vascular, infectând uneori sămânța.

În infecţiile severe bacteria poate produce pe partea interioară a pănușilor exsudat bacterian.

Pe partea interioară și exterioară a pănușilor apar pete mici neregulate apoase, care mai tarziu se

usucă și se înnegresc.

Bacteria pătrunde adânc în sămânță dar nu atacă embrionul și uneori suprafața boabelor poate

fi acoperită cu un exsudat bacterian.

La hibrizii de porumb simptomele sunt limitate de obicei la 2-3 cm în jurul rănii produse la

locul de hrănire a vectorilor (ex. Chaetocnema pulicaria) și mai rar, apar infecții sistemice. În

general, hibrizii sunt rezistenți la faza de veştejire a plantulelor, dar sensibili la faza de veștejire a

frunzelor. Dacă infecția apare în stadiul de plantule, acestea pot fi distruse, iar dacă sunt infectate mai

târziu plantele pot ajunge la o mărime rezonabilă.

b) Faza de veștejire a frunzei apare după formarea paniculelor. Simptomele pe frunze sunt

similare cu acelea produse în faza de veștejire a plantulelor. De obicei, după apariția paniculelor, pe

frunze apar dungi scurte sau lungi, de la verde deschis la galben. Zonele cu dungi cuprind uneori

întreaga frunză, și într-un final frunza capătă culoarea paiului. Țesuturile cu simptome se brunifică și

mor. Originea simptomelor se află în dreptul rănii produse de hrănirea vectorilor. Ca și faza de

veștejire a plantulelor, țesuturile necrotice fie se întind pe toată lungimea frunzei, fie simptomele pot

fi limitate la câțiva cm, depinzând de rezistența sau sensibilitatea soiului. Moartea prematură a

frunzelor predispune planta la putrezirea tulpinii și duce la pierderi economice.

Page 7: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Fig. 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Simptome pe frunze (detaliu)

(https://gd.eppo.int) (https://gd.eppo.int)

Mod de răspândire:

- internațional, pe distanțe mari, bacteria se transmite prin sămânța de porumb;

- local, transmiterea se realizează în principal cu ajutorul vectorilor (Chaetocnema pulicaria,

Chaetocnema denticulata, Diabrotica undecimpunctata howardi, Delia platura, Agriotes mancus,

Phyllophaga sp., Diabrotica longicornis) și ocazional cu ajutorul solului, gunoiului și al resturilor

vegetale.

Măsuri de management

Măsuri preventive

utilizarea de sămânță sănătoasă;

utilizarea de hibrizi rezistenți;

tratamente cu insecticide pentru reducerea populațiilor vectoare.

IMPORTANT!

Veștejirea bacteriană este cea mai periculoasă boală a porumbului zaharat, ducând la

pierderi economice serioase.

Page 8: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

2.2. Organisme dăunătoare non-carantină la porumb

2.2.1 Ciuperci

1. Cochliobolus carbonum R. R. Nelson – helmintosporioza/pătarea frunzelor de porumb

2. Colletotrichum graminicola (Ces.) G.W.Wils. – antracnoza porumbului

3. Gibberella fujikuroi (Saw.) Wr – înflorirea albă a boabelor de porumb

4. Kabatiella zeae Narita & Y. Hirats. – pătarea în ochi a frunzelor

5. Nigrospora oryzae (Berk. & Broome) Petch – putregaiul uscat al știuleților de porumb

6. Puccinia sorghi (Schwein) – rugina porumbului

7. Setosphaeria turcica (Luttrell) K. J. Leonard și E. G. Suggs – helmintosporioza/arsura frunzelor de

porumb

8. Sphacelotheca reiliana (J.G. Kühn) Clinton– tăciunele ştiuleților și paniculelor

9. Stenocarpella maydis (Berkeley) Sutton și Stenocarpella macrospora (Earle) Sutton – putregaiul

uscat al tulpinilor și știuleţilor de porumb

10. Ustilago maydis (D.C) – tăciunele comun

Page 9: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Cochliobolus carbonum R.R. Nelson (anamorph Bipolaris zeicola (G. L. Stout ) Shoemaker; sinonim Helminthosporium carbonum

Ullstrup şi Drechslera zeicola (G. L. Stout )

Denumire populară: helmintosporioza/pătarea frunzelor de porumb

Statut: organism dăunător non-carantină, găsit în Romania, dar nestabilit.

Plante gazdă: porumb (Zea mays)

Simptome: Simptomele variază în funcție de rasă, existând 5 rase morfologice:

Rasa 0 produce mici pete pe frunzele imature, nu se găsește de obicei pe plantele mature și nu

este considerată a fi importantă;

Rasa 1 provoacă leziuni foliare pergamentoase, abundente, circulare sau ovale, inițial de culoare

verde deschis până la galben (de culoarea paielor), apoi brune cu dimensiuni de 1,2x2,5 cm; aceste

leziuni devin zonate, cu margini brun-purpuriu, ating 5x20 cm mărime și de obicei se unesc

(fusionează). Știuleți sunt primii atacați. Semințele par carbonizate din cauza materiei fungice negre și

catifelate care se dezvoltă pe ele;

Rasa 2 este mai puțin obișnuită pe frunze, leziunile sunt mai puțin abundente, alungite sau

neregulate, iniţial au 0,5x 2,5 cm ulterior ating 3x20 cm, sunt de culoare maron ciocolatiu.Infecțiile

știuleților provocate de rasa 2 sunt mai frecvente și sunt identice cu cele provocate de rasa 1.

Rasa 3 prezintă simptome pe frunze, teci, pănuși și știuleți de tipul leziunilor lineare, înguste cu

dimensiuni între 0,5-2 cm lățime şi 15-20 cm lungime. Leziunile sunt de culoare gri-cafeniu cu o

margine ușor pigmentată până la negru.

Rasa 4 prezintă simptome similare cu cele produse de rasa 2, dar leziunile au adesea zone

concentrice de sporulație. Frunzele infectate dezvoltă o colorare maro-roșiatică, sugerând posibila

implicare a unei toxine.

Fig. 1. Fig. 2. Clamidospori Fig. 3 Leziuni pe frunze

(foto ANF)

Mod de răspândire Ciuperca trece peste iarnă, sub formă de miceliu sau clamidospori rezistenți, în resturi de

porumb din cîmp sau pe semințe. Infecția semințelor poate fi profundă, ascunsă. Conidiile sunt

transmise de vânt și prin picături de ploaie realizînd infecțiile primare. Sporularea conidiilor,

favorizată de un climat umed și temperaturi moderate, produce un inocul suplimentar pentru

Page 10: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

diseminarea secundară;conidiile pot fi transportate de vânt pe distanțe foarte mari. Creșterea ciupercii

este optimă la 26° C în vitro.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- testarea materialului săditor înainte de semănat;

- diagnosticarea precoce ajută la prevenirea infecțiilor, la stabilirea unor sisteme de management

complexe și la asigurarea obţinerii unor semințe sănătoase.

- utilizarea de soiuri rezistente;

- rotaţia culturilor;

- tratarea seminţelor cu produse fungice;

- măsuri de igienă culturală.

Măsuri curative

metode chimice utilizându-se următoarele produse de protecţie a plantelor: ORTIVA 250 SC –

0,75 – 1,0 l/ha, RETENGO – 0,7- 1,0 l/ha.

IMPORTANT!

În general, temperatura moderată, umiditatea relativă ridicată și roua puternică în timpul

sezonului de creștere favorizează dezvoltarea acestei boli.

Page 11: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Colletotrichum graminicola (Ces.) G.W.Wils. Denumire populară: antracnoza porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plantă gazdă: Zea mays (porumb)

Simptome Organe atacate: simptomele variază foarte mult, în funcție de genotip, vârsta frunzelor și mediul

înconjurător.

Pe frunze atacul se manifestă prin apariția unor pete mici, ovale până la alungite, umede, în orice

stadiu de creștere. Leziunile sunt semitransparente la început și apoi devin clorotice. Petele pot să se

mărescă până la 15 mm lungime, devin cafenii-roșcate, cu centrul roșu, brun și cu marginile galben-

portocalii, adesea înconjurate de o aureolă galbenă. Leziunile pot apare pe orice parte a limbului,

inclusiv pe marginile frunzei. Rănile pot să se unească și să cuprindă întreaga frunză. La începutul

sezonului, simptomele cele mai frecvente apar pe frunzele inferioare și mai târziu pe frunzele

superioare (fig.1).

Pe plantele rezistente, leziunile sunt de obicei mici și clorotice până la necrotice.

Ciuperca poate provoca o degradare severă și putrezire a tulpinii, aceasta fiind considerată cauza

cea mai importantă de pierdere a randamentului (fig. 2).

Fig.1 Atacul ciupercii pe frunze Fig. 2 Atacul ciupercii pe tulpini

(https://www.forestryimages.org) (https://www.ipmimages.org )

Mod de răspândire - ciuperca iernează ca și saprofită pe resturile de porumb;

- sporii sunt purtați de vânt sau picăturile de ploaie pe frunze de unde infectează epiderma;

- ciuperca poate persista și în reziduurile îngropate sau, foarte rar, pe semințe cauzând distrugerea

plantulelor;

- antracnoza este favorizată de temperaturi înalte și perioade cu înnorări prelungite, vreme umedă;

Măsuri de management

Page 12: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Măsuri preventive

utilizarea hibrizilor rezistenți în toate zonele unde această boală poate fi o problemă;

rotația culturilor și adunarea resturilor poate reduce infecția timpurie, dar are o influență mică

în atacul asupra frunzelor și putrezirea tulpinilor.

IMPORTANT!

Simptomele atacurilor de antracnoză trebuie urmărite în cursul perioadei de vegetație.

Page 13: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Gibberella fujikuroi (Saw.) Wr (sin. Fusarium moniliforme (Sheld.) Snyder

Denumire populară: înflorirea albă a boabelor de porumb

Statut: organism non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: Zea mays (porumb)

Simptomele produse de această boală se manifestă în toate fazele de vegetație.

Infecția la sămânță face ca plăntuțele să putrezescă și să moară rapid înainte de a răsări. În

schimb, la plantele deja răsărite, infecția împiedică dezvoltarea normală a rădăcinilor și deci, a

întregii plante.

Când infecția se produce la plante aflate într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, simptomele

se produc pe rădăcini și la baza tulpinii, apar pete maronii care încep să putrezească și se acoperă de

un mucegai roz (fig.1).

Atacul pe știuleți este cel mai caracteristic și păgubitor și se manifestă prin crăparea boabelor

la maturitate, acestea luând aspect asemănător cu al floricelelor de porumb. Boabele capătă la început

o culoare roz care apoi devine roșie-brună, și se acoperă de un mucegai alb sau roz-violaceu, format

din miceliu și conidii și care este pulverulent. În cazul unui atac puternic este cuprins întreg știuletele

(fig. 2). Boabele atacate au o germinație redusă și sunt mai ușoare decât cele sănătoase. Miceliul se

dezvoltă atât la suprafața boabelor cât și în interiorul acestora, fapt care explică continuarea evoluției

ciupercii și în timpul păstrării știuleților.

Fig.1. Atac pe tulpini Fig. 2 Simptom pe știuleți

(https://extension.udel.edu) (http://www.pestnet.org)

Mod de răspândire:

Sursa de inocul este reprezentată de resturile de plante bolnave rămase peste iarnă în câmp,

precum și de boabele bolnave folosite drept sămânță.

Cercetările au evidențiat faptul că Sitotroga cerealella (molia porumbului), Ostrinia nubilalis

(sfredelitorul porumbului), Helicoverpa zea (viermele știuleților), precum și alte insecte dăunatoare la

porumb sunt vectori pentru răspândirea ciupercii.

O altă sursă de infecție o reprezintă diferite specii de graminee infectate cu această ciupercă

aflate în vecinatatea solelor cultivate cu porumb.

Page 14: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Boala este favorizată de temperaturi înalte, de umiditate relativă ridicată, precum și de

aplicarea unor cantități mari de îngășăminte cu azot (peste 45 kg/ha).

În depozite, în condiții necorespunzătoare, cu umiditate ridicată și neaerisite, boala poate

produce pierderi însemnate.

Soiurile care au un conținut mai ridicat de amidon sau care au tegumentul subțire sunt

sensibile la această micoză.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• folosirea de sămânță sănătoasă, tratată termic (30 minute la 55 0C);

• un management cultural bun care să evite rămânerea resturilor vegetale infectate pe terenurile care

urmează să fie cultivate cu porumb, însămânțarea în perioade nesecetoase, irigarea corespunzătoare

precum și recoltarea la timp a producției, măsuri care pot reduce semnificativ infecția;

• combaterea dăunătorilor porumbului;

• aplicarea îngrașămintelor pe bază de fosfor, care reduc apariția și gravitatea bolii;

• cultivarea de hibrizi rezistenți.

IMPORTANT!

Ciuperca produce micotoxine periculoase care se acumulează în boabele de porumb infectate,

diagnosticarea corectă şi rapidă a acesteia fiind esențială în luarea unor decizii

corespunzătoare privind controlul ei și evitarea riscului consumării boabelor care conțin aceste

micotoxine.

Page 15: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Kabatiella zeae Narita & Y. Hirats.

Denumire populară: pătarea în ochi a frunzelor.

Statut: organism dăunător non-carantină, nu este prezent în România. Semnalată ca “pătarea brună” în

Japonia, pătarea în ochi a frunzelor a fost depistată în Europa de Nord și Est (Austria, Bulgaria,

Croația, Franța, Germania, Polonia, Portugalia, Slovenia, Marea Britanie, Serbia, Muntenegru), câteva

state din America Centrală și de Nord și în Canada, Argentina, Brazilia, Noua Zeelandă.

Plante gazdă: porumbul (Zea mays).

Simptome Primele simptome ale bolii apar în luna iunie şi constau în apariția de leziuni mici, transparente,

de formă circulară până la ovală, de 1–4 cm în diametru și halou gălbui (fig.1). Inițial, leziunea apare ca

o umezeală, iar mai târziu se dezvoltă o pată cu centrul de culoare cafenie-roșiatică, înconjurată de un

inel îngust de culoare brună sau roșu-închis, dând aspectul unui ochi (fig. 2). Haloul este ușor de

observat când frunzele bolnave sunt iluminate din spate. Petele sunt distribuite de-a lungul nervurilor

frunzei și sunt mai numeroase pe marginea acestora. La început petele sunt puțin numeroase, dar se

răspândesc rapid, acoperind întreaga suprafață a frunzei. Leziunile pot fuziona și formează zone

necrotice întinse, care se pot dezvolta pe tecile frunzelor, pănuși și știuleți (fig. 3) dar, de obicei, se află

în număr mare pe frunze la maturitatea plantelor. Frunzele infectate se îngălbenesc și mor, iar creșterea

plantelor este inhibată. Cea mai mare intensitate a atacului poate fi observată în august, septembrie și

începutul lunii octombrie.

Dezvoltarea bolii este favorizată de perioadele ploioase cu temperaturi joase din timpul vegetației,

astfel că regiunile umede și reci sunt predispuse la atacul acestei ciuperci.

Atacul este sever când, la finalul perioadei de vegetație, pe sol rămân resturi infectate și pe

câmpurile unde porumbul este cultivat în mod continuu.

Fig.1. Atac incipient Fig. 2. Atac tardiv Fig.3. Atac pe tulpină

(https://gd.eppo.int/taxon/KABAZE/) (https://cropwatch.unl.edu/) (https://www7.inra.fr/hyp3/patho)

Page 16: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Mod de răspândire Ciuperca rezistă peste iarnă în resturile de plante infectate, iar sporii de pe aceste resturi sunt

răspândiți prin vânt și stropi de apă, germinează și pot infecta tinerele plante. Infecțiile secundare se

produc prin împrăștierea sporilor de la o plantă la alta cu ajutorul vântului și a stropilor de ploaie de pe

frunzele deja infectate.

Măsuri de management

Măsuri preventive

● utilizarea în cultură a hibrizilor rezistenți, acolo unde boala produce pagube;

● respectarea rotației culturilor – porumbul să nu fie cultivat mai mult de 3-4 ani pe aceeași suprafață;

● distrugerea resturilor infectate și curățirea minuțioasă a terenului după recoltare;

● efectuarea arăturii adânci de toamnă pentru îngroparea resturilor infectate;

● distrugerea insectelor, în special cele din fam. Aphididae (afide) și ord. Thysanoptera (tripşi), care în

urma hrănirii pe frunze pot facilita penetrarea sporilor.

Măsuri curative

metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: QUILT XCEL – 1

l/ha, RETENGO – 0,7-1,0 l/ha, AZBANY/TAZER – 1 l/h, când 1% sau mai puțin din suprafața frunzei

este infectată.

IMPORTANT! Ciuperca poate cauza moartea plantelor.

Page 17: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Nigrospora oryzae (Berk. & Broome) Petch

Denumire populară: putregaiul uscat al știuleților de porumb

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: Zea mays (porumb), Oryza sativa (orez), Saccharum officinarum (trestia de zahăr)

Simptome

Infecția apare pe știuleți în perioada formării, pe cei care nu sunt bine acoperiți de pănuși și în

depozite.

Ciuperca se dezvoltă în rahisul știuleților pe care îl distruge, afectând puțin și facultatea

germinativă a boabelor. La atacul știuleților în depozite, boabele nu sunt afectate, sunt distruse doar

țesuturile rahisului. Știuleții atacați prezintă un putregai uscat al rahisului ceea ce îi face să fie

sfărâmicioși (fig.1). Boabele de pe știulete “joacă” în alveole, neputând fi separate mecanic, sunt

șistave și rămân mici. La baza boabelor și în rahis se observă o colorație cenușie produsă de spori

negri (în număr foarte mare) (fig.2).

Fig.1 Atacul ciupercii pe știuleți Fig.2 Atacul ciupercii pe boabe

(https:// www.botanistii.ro) (https:// www.rea-hybrids.com)

Mod de răspândire Ciuperca este transmisă din depozite în câmp şi din câmp în depozite, de către molia

cerealelor (Sitotroga cerealella), care răspândeşte sporii pe ştiuleţii dezgoliţi de către păsări sau pe cei

care nu sunt bine înveliţi.

Măsuri de management

Măsuri preventive

cultivarea hibrizilor rezistenţi şi toleranţi;

combaterea moliei cerealelor, vectorul care răspândește sporii;

Page 18: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

utilizarea seminţelor sanatoase;

semănatul cât mai timpuriu;

recoltarea la timp a știuleților și păstrarea lor în depozite dezinfectate;

dezinfectarea spațiilor de depozitare înainte de introducerea recoltei;

asigurarea unor condiţii optime pentru aerisirea ştiuleţilor.

IMPORTANT! Boala depreciază știuleții în depozite. Sporii ciupercii pot rezista în natură până la doi ani şi

germinează numai în condiţii de umiditate mare şi temperatură între 10-30°C.

Hibrizii foarte tardivi şi cei pentru floricele sunt afectaţi mai puternic.

Page 19: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Puccinia sorghi (Schwein) Denumire populară: rugina porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: porumbul (Zea mays), specii ale genului Oxalis (trifoi ornamental).

Simptome: ciuperca atacă porumbul spre sfârșitul perioadei de vegetație.

Simptomele pot să apară pe tulpina plantei, însă cel mai des se întâlnesc pe frunze. În luna

august, apar simultan pete gălbui, pe ambele fețe ale frunzei, în direcția nervurilor (fig.1). Pustulele au

circa 1 mm și pot apărea risipite sau grupate. Pe măsură ce rugina porumbului avansează, petele devin

negre, frunzele atacate se usucă prematur și uneori chiar se sfâșie (fig.2).

Fiind o boală care afectează porumbul în stadiile târzii de vegetație, atacul ciupercii este mai

accentuat în cazul culturilor semănate târziu și în cazul hibrizilor cu perioade mai lungi de vegetație.

Dezvoltarea bolii este favorizată de temperaturile blânde, între 16 și 25°C și de umiditatea ridicată din

atmosferă. După recoltarea de pe un teren cu probleme, ciuperca rămâne viabilă, pe resturile vegetale.

Fig.1. Simptome inițiale pe frunze Fig.2. Pustule mature de rugină

(https:// www.btny.purdu.edu) (https:// www.btny.purdu.edu)

Mod de răspândire

Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin sporii care rezistă pe resturile vegetale.

Apariția bolii este influențată de precipitații, rugina fiind favorizată de umiditatea ridicată, din care

cauză boala este mai frecventă în zonele umede și în anii cu precipitații abundente și temperaturi

moderate între 16°C-25°C. Frunzele tinere sunt mai susceptibile pentru infecție decât frunzele mature.

Măsuri de management

Măsuri preventive

utilizarea hibrizilor rezistenţi la boală; nu se recomandă folosirea hibrizilor cu o perioadă de

vegetație lungă în zonele favorabile dezvoltării acestei ciuperci, respectiv zone cu temperaturi

blânde și umiditate ridicată;

Page 20: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

rotaţia culturilor;

evitarea monoculturii;

îngroparea resturilor vegetale după recoltare.

Măsuri curative

metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: QUILT XCEL – 1

l/ha, ORTIVA 250 SC – 0,75-1,0 l/ha, RETENGO – 0,7-1,0 l/ha, OPERA – 1-1,5 l/ha.

IMPORTANT!

În zonele în care se practică monocultura se pot înregistra pierderi semnificative de recoltă.

}N

Page 21: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Setosphaeria turcica (Luttrell ) K. J. Leonard și E. G. Suggs (sinonim Trichometasphaeria turcica Luttrell:anamorf Exserohilum turcicum (Pass.) K. J. Leonard si

E.G. Suggs, sinonim Helminthosporium turcicum Pass., Bipolaris turcica (Pass.) Shoemaker și

Drechslera turcica (Pass.)

Denumire populară: helmintosporioză /arsura frunzelor de porumb

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în Romania.

Plante gazdă: porumb (Zea mays)

Simptome: Boala se manifestă prin apariţia de pete pe limbul frunzelor, mai rar pe teci și pe pănuși.

Petele diferă în funcție de stadiul bolii, la început sunt mici (1-2 cm), ovale, cenușii-verzui, delimitate

printr-un chenar brun, apoi se măresc, se alungesc paralel cu nervurile, au forma eliptică ajungând

până la 15-20cm lungime și 2-4 cm lățime, devin galben –brune cu un chenar mai închis la culoare.

Petele pot fi izolate sau confluente. Pe timp umed, pe partea inferioara a leziunilor apare un praf fin

brun-cenușiu ce reprezintă fructificațiile asexuate ale ciupercii (conidiofori și conidii). Primele

simptome se observă la frunzele inferioare, apoi se extind și la cele superioare. La atacuri puternice,

frunzele se usucă și se sfâșie fapt ce duce la scăderea producției și o șiștăvire a boabelor, culturile par

arse.

Fig. 1. Frunze atacate (https://www7.inra.fr)

Mod de răspândire În timpul vegetației, ciuperca se răspândește prin intermediul conidiilor. Prin germinare,

acestea formează filamente miceliene ce pătrund în frunze prin celulele epidermice sau prin stomate.

Temperatura de germinare este între 25-30 ºC, minima fiind 5-8 ºC, iar maxima 33-35 ºC. Umiditatea

este absolut necesară pentru germinarea conidiilor. Ciuperca se transmite prin miceliul care se găseşte

în resturile de frunze căzute pe sol sau prin conidiile de pe diferite substraturi.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- cultivarea de hibrizi rezistenți la boală;

Page 22: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

- măsuri de igienă culturală;

- arătură adâncă de toamnă; - densitate optimă;

- rotația corectă a culturilor.

Măsuri curative metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: QUILT XCEL –

1l/ha, OPERA - 1- 1,5 l/ha, ORTIVA 250 SC – 0,75 – 1,0 l/ha, AZBANY/TAZER - 1 l/ha.

IMPORTANT!

În anii ploioși pierderile de producție se pot ridica la 30 % și oscilează în funcție de

sensibilitatea hibrizilor cultivați, de condițiile climatice și de tehnologia de cultură.

Rezistența porumbului la ciupercă este condiționată genetic.

Page 23: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Sphacelotheca reiliana (J.G. Kühn) Clinton (sinonim Sorosporium holci-sorghi f. sp. zeae (Rivolta) Moesz)

Denumire populară: tăciunele ştiuleţilor şi al paniculelor

Statut: organism non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: Zea mays (porumb), Sorghum bicolor (sorg).

Simptome. Boala se manifestă pe panicule, ştiuleţi şi pe mugurii axilari, foarte rar fiind atacate şi

frunzele. Simptomele sunt foarte caracteristice, evidente în câmp, după apariţia inflorescenţelor.

Paniculele bolnave sunt total sau parţial distruse şi transformate într-o masă brună-

negricioasă, pulverulentă (sporii ciupercii). Uneori paniculele se deformează, iar bracteele florilor

atacate au formă de frunze (fig. 1).

Ştiuleţii sunt, de regulă, distruşi în întregime, în locul lor dezvoltându-se o formaţiune

tăciunată, conică, învelită în pănuşi care rămân intacte (fig. 2). Masa de spori este acoperită de o

membrană subţire albă-argintie, iar la interior este străbătută de firişoare albicioase (fasciculele de

vase ale organului atacat). Pe măsură ce porumbul se apropie de maturitate, pănuşile încep să se

depărteze în partea superioară, lăsând să se vadă ştiuletele tăciunat din care se scutură sporii ciupercii.

Mugurii axilari infectaţi se transformă în gale mici, pline cu spori.

Pe frunze şi pănuşi apar pete alungite cafenii-deschis de formă neregulată. La plantele

mature, petele sunt ovale, de 2-5×0,5 cm, cafeniu-deschis sau brune-ciocolatii, cu cercuri concentrice.

De regulă, plantele cu paniculele bolnave au şi ştiuleţii atacaţi; ele îşi menţin culoarea verde

mai mult timp, ajung mai târziu la maturitate şi, deseori, sunt ceva mai mici comparativ cu cele

sănătoase.

Fig. 1. Atac pe panicul (http://www.agro-magazin.ro) Fig. 2. Ştiulete distrus (http://www.agro-magazin.ro).

În practică, tăciunele inflorescenţelor poate fi confundat uneori cu tăciunele comun al

porumbului (Ustilago maydis). În primul caz, atacul este generalizat, exteriorizat prin distrugerea

inflorescenţelor, datorită infecţiei sistemice caracteristice ciupercii Sphacelotheca reiliana, pe când,

în al doilea caz, tumorile cu spori sunt locale. Masa sporilor de Sphacelotheca reiliana este prăfoasă,

neagră, străbătută de firişoare albe, iar cea de Ustilago maydis este la început moale, umedă, apoi

pulverulentă, cu o nuanţă brună-verzuie.

Page 24: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Mod de răspândire

Ciuperca se transmite în perioada de vegetaţie prin sporii duşi de vânt, iar de la un an la altul,

transmiterea este asigurată prin seminţele infectate şi prin sporii ce rămân pe resturile vegetale şi a

celor acumulaţi în sol. Sporii rezistă în sol 3–4 ani, uneori chiar şi 7–8 ani.

Frecvenţa bolii este dependentă de condiţiile de mediu, în special de complexul factorilor

temperatură şi umiditate. Infecţiile sunt foarte puternice la porumbul semănat târziu, deoarece

temperaturile de peste 15°C şi uscăciunea solului sub 50 % din capacitatea de câmp pentru apă,

constituie factori favorizanţi ai atacului.

De asemenea, există o relaţie între faza de germinare a semințelor şi frevenţa infecţiei cu

Sphacelotheca reiliana fiind puternic infectate plantulele, iar pe măsură ce cresc, sensibilitatea

plantelor scade.

Măsuri de management

Măsuri preventive • evitarea terenurilor infestate,

• rotaţia culturilor cu asolament de lungă durată, deoarece sporii au viabilitate mare în sol;

• recoltarea manuală pentru tarlalele puternic atacate, prin tăierea şi scoaterea plantelor din lan, în

vederea micşorării răspândirii sporilor de rezistenţă;

• cultivarea hibrizilor rezistenţi care răsar la temperaturi inferioare celor necesare pentru germinarea

sporilor.

IMPORTANT!

Infecţiile sunt posibile în primele 16–24 de zile de la germinarea sămânţei.

Page 25: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Stenocarpella maydis (Berkeley) Sutton și Stenocarpella macrospora

(Earle) Sutton

Denumire populară: putregaiul uscat al tulpinilor și știuleților de porumb.

Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România. Stenocarpella macrospora nu a

mai fost depistată în România de timp îndelungat.

Plante gazdă: porumbul (Zea mays).

Simptomele: produse în cultură de Stenocarpella maydis și Stenocarpella macrospora sunt

asemănătoare. Distincția între cele două ciuperci fitopatogene se realizează la microscop.

Pe semințe

Semințele infectate provoacă moartea prematură a plantelor în solurile reci, sau, în solurile

calde, pot da naștere unor plăntuțe infectate. Plăntuțele dezvoltă leziuni de culoare brună, leziuni

corticale pe internod între scutelum și colepotil, iar rădăcinile seminale sunt adesea distruse.

Pe tulpină Simptomele apar de obicei la câteva săptămâni după apariția mătăsii și, în general, după

infecția rădăcinii (fig.1). Simptomele produse de Stenocarpella maydis sunt asemănătoare celor

produse de ciuperca Fusarium spp., dar Stenocarpella nu produce simptomul de înroșire sau colorația

roz a țesuturilor.

Un semn caracteristic al atacului de Stenocarpella spp. îl reprezintă prezența picnidiilor de

culoare brun-negricioasă până la negru pe suprafața internodiilor inferioare ale tulpinii. Leziuni ovale,

alungite, de formă neregulată sau confluente, de 1-10 cm lungime, cu centrul crem-brun și cu margini

neregulate mai închise la culoare, sunt adesea asociate cu infecția tulpinii.

Plantele infectate prezintă frunze verzi-cenușii, asemănător aspectului provocat de

temperaturile scăzute şi pot muri brusc.

Părțile inferioare ale tulpinii capătă o culoare verde-galbenă sau brună și prezintă măduvă

decolorată și dezintegrată, astfel că rezistența tulpinilor este micșorată. Tulpinile se frâng cu ușurință

sub acțiunea vântului sau a ploii. Pot fi văzute picnidii de culoare închisă grupate aproape de noduri și

poate fi prezent un miceliu de culoare albă pe suprafața acestora.

Pe știuleți

Când infecția se produce mai timpuriu (cel mult la două săptămâni după apariția mătăsii),

știuletele devine în întregime brun-cenușiu, chircit și foarte ușor, își păstrează poziția erectă și are

pănușile strâns lipite unele de altele (fig.1). Știuleții atacați prezintă pănușile decolorate, albicioase,

contrastând cu culoarea celor sănătoși. La baza pănușilor și pe unele boabe se observă puncte

negricioase, care reprezintă picnidiile ciupercilor (fig. 2). Stiuleții infectați mai târziu, de regulă, nu

prezintă simptome exterioare evidente, iar dacă se îndepărtează pănușile și se curăță boabele, se

observă la baza acestora un mucegai albicios (spre cenușiu), compact, care pătrunde în interiorul

ciocălăilor (fig. 3).

Page 26: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Fig.1 Simptome la baza frunzei Fig.2. Simptome pe pănuși Fig. 3. Simptome pe știuleți

(http://bulletin.ipm.illinois.edu) (https://www.pioneer.com) ( https://www.pioneer.com)

Mod de răspândire Modalitatea principală de răspândire pe distanțe mari este reprezentată de semințele infectate. În mod

natural, în timpul perioadei de vegetație, răspândirea celor două ciuperci se realizează prin picnospori,

însă poate fi considerată destul de limitată; de la un an la altul, transmiterea se face prin resturile

infectate din sol sau de la suprafața solului și boabele (semințele) infectate.

Măsuri de management

Măsuri preventive

● utilizarea în cultură a hibrizilor rezistenți;

● respectarea rotației culturilor – porumbul să nu fie cultivat mai mult de 2-4 ani pe aceeași suprafață;

● respectarea densității corecte a plantelor ;

● evitarea rănirii mecanice a plantelor;

● distrugerea insectelor, pentru ca în procesul acestora de hrănire să se evite rănirea plantelor;

● distrugerea resturilor infectate și curățirea minuțioasă a terenului după recoltare;

● fertilizarea echilibrată a solului;

● asigurarea unui drenaj bun al apei;

● folosirea de semințe sănătoase;

● tratarea semințelor.

IMPORTANT! Odată ce una dintre ciuperci este stabilită în sol, este necesară rotația culturilor pentru

eliminarea acesteia.

Page 27: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Ustilago maydis (D.C) Denumire populară: tăciunele comun

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: porumbul (Zea mays).

Simptome: Boala apare pe toate organele aeriene ale plantei, în special în țesuturile tinere, active

meristematic uneori și pe rădăcini. Simptomele sunt ușor de recunoscut: pe organele atacate se

formează pungi, care pot ajunge până la mărimea unui pumn (fig. 1), acoperite cu o membrană

argintie - albicioasă la început, iar mai târziu cenușie. Interiorul acestor pungi crapă la maturitate, iar

teliosporii sunt puși în libertate sub forma unei pulberi negricioase (fig. 2).

Tăciunele comun poate determina și următoarele anomalii: formare de inflorescențe femele în

inflorescențele mascule, încovoierea inflorescențelor mascule, sfâșierea frunzelor și a tecilor.

Fig.1 Simptome pe știulete

(https:// www commons.wikimedia.org. ) Fig. 2 Pungi de tăciune ajunse la maturitate

(https:// www.metapathogen.com) Mod de răspândire: Infecția cu Ustilago maydis este locală. Boala este favorizată de temperatură și

umiditate, temperatura optimă pentru infecție fiind 26-30°C. În condiții de umiditate constantă ca și în

cazul unei secete prelungite se observă o stagnare a bolii.

În sol, îşi păstrează viabilitatea 3-4 ani, de aceea când se cultivă mai mulți ani consecutiv

porumb, atacul este mai puternic datorită acumulării unei cantități mari de teliospori în sol. Rănile cauzate de insecte sau grindină, aplicarea îngrășămintelor organice (gunoiul de grajd),

excesul de azot, desimea mare a plantelor, semănatul târziu favorizează atacul de Ustilago maydis.

Măsuri preventive

adunarea resturilor de plante rămase după recoltare, precum și adunarea și distrugerea tumorilor

pentru a evita mărirea rezervei de clamidospori din sol;

efectuarea arăturilor adânci;

respectarea unui asolament de 4-5 ani;

Page 28: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

evitarea rănirilor mecanice;

distrugerea insectelor dăunătoare;

aplicarea îngrășămintelor cu fosfor și evitarea gunoiului de grajd proaspăt deoarece teliosporii își

păstrează capacitatea de infecție chiar și după ce au trecut prin tubul digestiv al animalelor hrănite

cu porumb tăciunat;

cultivarea de hibrizi rezistenți la atacul ciupercii.

IMPORTANT!

Porumbul cultivat pe soluri cu fertilitate scăzută sau soluri cu conținut mare de azot

dezvoltă o sensibilitate mai mare la infecții cu tăciunele porumbului (Ustilago maydis).

}N

Page 29: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

2.2.2. Bacterii

1. Clavibacter michiganensis subsp. nebraskensis (Vidaver et Mandel 1974) Davis, Gillaspie,

Vidaver et Harris 1984 – pătarea punctiformă a frunzelor și veștejirea porumbului

2. Erwinia carotovora subsp. carotovora (Jones) Bergey – putregaiul moale al culturilor de porumb

3. Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall – „Holcus spot”

Page 30: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Clavibacter michiganensis subsp. nebraskensis (Vidaver et Mandel 1974)

Davis, Gillaspie, Vidaver et Harris 1984

Denumire populară: pătarea punctiformă a frunzelor şi veştejirea porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, absent în România. Este prezent în America de Nord

(S.U.A., Canada)

Plante gazdă: Zea mays (porumbul), Setaria viridis (mohor verde), Sorghum bicolor (sorg)

Simptome. Principalele simptome ale bolii sunt ofilirea şi arsura foliară, putându-se confunda cu cele

produse de Pantoea stewartii subsp. stewartii, ceea ce a făcut ca, anterior, să fie considerată ca o

tulpină mai virulentă şi colorată în oranj a bacteriei Pantoea stewartii subsp. stewartii.

Pe frunze se formează striuri verzui-galbene, rareori roşcate (în funcţie de planta gazdă), cu

ondulaţii pe margine sau pete mici, discrete, hidrozate (pistrui), înşirate de-a lungul nervurilor (fig. 1).

Culoarea acestor pete poate fi verde închis până la negricioasă. Cu timpul, frunzele bolnave se

brunifică, petele contrastând mai bine. Eventualele confluări ale striurilor duc la arsura frunzei,

simptom asemănător cu cel produs de secetă. Frunzele bolnave prezintă la suprafaţă exsudat, care,

după ce se usucă, conferă frunzei un aspect lucios. La plantele tinere, din cauza exsudatului, frunzele

se pot lipi sau tulpinile se încovoaie în formă de buclă. La plantele mature, această lipire poate opri

apariţia paniculului.

Fig. 1. Atac pe frunze, Fig. 2. Secţiune transversală în tulpină

(https://www.ag.ndsu.edu/cpr/images/) (https://www.ag.ndsu.edu/cpr/images/)

Rădăcinile pot să putrezească umed sau uscat, în funcţie de regimul de umiditate.

La tulpină, în dreptul nodurilor 3 sau 4, poate apărea o putrezire generală. Dacă se secţionează

transversal o tulpină (fig. 2), din vase se eliberează un exsudat oranj care, spre deosebire de cel produs

de P. s. subsp. stewartii, nu este vâscos. În cazul unei infecţii severe, în măduva tulpinii se formează

pungi pline cu exsudat oranj.

Evoluţia bolii se termină prin ofilirea plantei şi moartea ei.

Page 31: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Mod de răspândire

Bacteriile supravieţuiesc bine în frunzele de la suprafaţa solului şi nu în sol. Bacteriile se

transmit prin seminţe într-un procent foarte mic. Nu s-a găsit nici o dovadă în legătură cu rolul

insectelor în transmiterea şi răspândirea bacteriilor.

Infecţia este favorizată de vânt şi de nisipul antrenat de acesta. Bacteria produce o toxină care

precede expansiunea ei cu câteva zile. Primele simptome care apar, produse de această toxină, sunt

striurile gri-verzi de pe frunze. La început, bacteria se comportă ca un parazit vascular, dar ulterior

invadează şi alte ţesuturi, cum sunt cele parenchimatice.

Măsuri de management

Măsuri preventive • efectuarea arăturilor adânci pentru diminuarea inocului potenţial.

• rotaţia culturilor, cunoscută fiind specificitatea îngustă a bacteriei.

• cultivarea liniilor şi hibrizilor rezistenţi; studiile efectuate în SUA au arătat că hibrizii rezistenţi sunt

mai puţin productivi.

IMPORTANT! Boala poate cauza pierderi de recoltă de peste 50% la hibrizii sensibili.

Page 32: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Erwinia carotovora subsp. carotovora (Jones) Bergey

Denumire populară: putregaiul moale al tulpinilor de porumb

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: Zea mays (porumb)

Simptome:

Primele simptome apar la mijlocul sezonului de vegetaţie când plantele atacate se frâng brusc.

Deasupra solului după primului internod apare o linie, la început de culoare bronz care apoi devine

maro închis, țesutul începe să se hidrozeze (fig. 3), este moale și lipicios, tulpina pare macerată și

emană un miros urât (fig. 1).

Putregaiul poate apărea și la vârful plantei, în perioada de creștere vegetativă intensă, atunci

când plantele sunt irigate cu ajutorul aspersoarelor, cu apă de suprafață, contaminată, provenită din

lacuri sau râuri.Vârfurile frunzelor situate cel mai sus pe plantă se pot usca și muri (fig. 2), iar la baza

verticiliului de frunze apare un putregai moale și lipicios. Frunzele care formează verticiliul pot fi

smulse cu ușurință de pe plantă, vârful putrezit al acesteia răspândind un miros urât. Putrezirea se

produce cu repeziciune, de sus în jos, până când plantele mor.

Simptomele produse de E. carotovora sunt similare cu cele produse de Pythium

aphanidermatum (putregaiul moale produs de Pythium), iar putrezirea vârfului plantei poate fi

confundată cu cea produsă de erbicidele care inhibă sinteza lipidelor în plantă. Mirosul urât și

putregaiul moale și lipicios produs de bacterii este absent în plantele afectate de erbicide.

Fig.1. Îmuierea tulpinilor Fig.2. Simptom pe frunze Fig.3. Secțiune transversală pri tulpină

(https://extension.udel.edu) (https://cropwatch.unl.edu) (https://cropwatch.unl.edu)

Mod de răspândire:

Sursa de inocul este reprezentată de resturile de plante bolnave rămase peste iarnă pe teren.

Picăturile de apă împrăștie bacteriile de pe resturile vegetale infectate, pe suprafața plantelor aflate în

vecinătate. Stomatele, hidatodele sau rănile frunzelor și tulpinilor sunt cele mai importante căi de

pătrundere a bacteriei în plante.

Sursele de apă contaminată folosite la irigare sunt o altă sursă de contaminare.

Boala este mai des întâlnită și mai păgubitoare în zonele cu precipitații mai însemnate sau

când irigarea se face cu ajutorul aspersoarelor care folosesc ape de suprafață contaminate, dar și pe

Page 33: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

terenurile inundabile sau pe cele care prezintă deficit de sulf. Este favorizată de temperaturile înalte

(32-35°C) și umiditate relativă ridicată, care permit înmulțirea bacteriei și producerea mai multor

simptome.

Bacteria se poate răspândi și cu ajutorul semințelor infectate. Se pare că larvele de Chilo

partellus, un dăunător al porumbului, sunt și ele răspunzătoare pentru răspândirea bolii, fiind

considerate vectori.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• arătura adâncă de toamnă care încorporează resturile vegetale şi reduce sursa de inocul;

• un management cultural bun care să evite băltirea apei pe terenurile cultivate cu porumb;

• folosirea la irigare a apei de adâncime, în locul apei de suprafață,;

• adaugare de clor în apa cu care se irigă reduce apariția și gravitatea bolii;

IMPORTANT!

Simptomele produse de bacterie sunt similare cu cele produse de Pythium aphanidermatum,

diagnosticarea corectă a acestora fiind esenţială în luarea unor decizii corespunzătoare privind

controlul lor.

Page 34: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall

Denumire populară: „Holcus Spot”

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: Zea mays (porumb)

Simptome:

Această boală poate să apară la începutul sezonului de vegetaţie, după o vreme călduroasă,

umedă și cu vânt. Bacteria provoacă pe frunze pete rotunde/eliptice, de culoare albă până la cafeniu

deschis, de 2-10 mm în diametru, adesea plasate către vârful feței inferioare a frunzei (fig.1). Inițial

leziunile sunt verde închis și apoase, și mai târziu devin alb crem până la cenușiu și eventual se usucă

și se brunifică, adesea prezentând o margine de la roșietic la maro (fig.2). Leziunile mai mari pot fi

înconjurate de halou gălbui. Petele pot acoperi mai puțin de 10% din suprafața frunzei. Reacția plantei

față de boală poate fi diferită în funcție de hibrizii atacați. De obicei aceste leziuni sunt greu de

deosebit de alte leziuni ale frunzelor produse de erbicidare. Diferența dintre petele produse de boală și

petele produse de erbicidare este aceea că, în primul caz, leziunile au halou iar, în cel de-al doilea caz,

leziunile au marginile zimțate.

Fig. 1 Simptome pe frunze Fig. 2 Simptome pe frunze (detaliu)

(https://cropwatch.unl.edu) (http://blogs.cornell.edu)

Mod de răspândire:

Răspândirea este favorizată de vremea ploioasă, grindină și căldură. De pe resturile vegetale bacteria

poate infecta zona inferioară a plantei în timpul ploilor. Apa împrăștie agentul patogen și bacteria

pătrunde în frunze, prin răni sau deschideri naturale (stomate).

Măsuri de management

Măsuri preventive

deoarece această boală nu produce pagube nu sunt recomandate practici de control și rar sunt

justificate aceste practici;

lucrările efectuate la sol ar putea contribui la reducerea bacteriilor;

datorită gamei mari de gazde rotația culturilor și distrugerea resturilor vegetale nu sunt măsuri

corespunzătoare de control.

IMPORTANT!

Este o boală ce atacă plantele tinere și rar produce pagube.

Page 35: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

2.2.3. Virusuri şi micoplasme

1. Maize chlorotic mottle virus (MCMV) – virusul marmorării clorotice a porumbului

2. Maize dwarf mosaic virus (MDMV) – virusul piticirii mozaicale a porumbului

2. Maize mosaic virus (MMV) – virusul mozaicului porumbului

3. Maize rough dwarf virus (MRDV) – virusul piticirii rugoase a porumbului

4. Maize white line mosaic (MWLMV) – virusul mozaicului linear al porumbului

Page 36: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Maize chlorotic mottle virus (MCMV) Denumire populară: virusul marmorării clorotice a porumbului

Statut: organism dăunator non-carantină, descris prima dată în Peru, în prezent fiind răspândit în

Argentina, Mexic, Hawai, Kansas și Nebraska din S.U.A, iar în Europa este prezent în Spania.

Plante gazdă: porumb (Zea mays), de asemenea susceptibile la acest virus sunt Hordeum vulgare

(orz), Setaria spp. (mohor), Sorghum spp. (costrei), Triticum aestivum (grâu) etc.

Simptome

Simptomele sunt diferite în funcție de genotip, vârstă și condițiile de mediu și se manifestă

prin marmorare slabă (fig. 1), dungi clorotice ale frunzelor (fig. 2) până la piticire severă a plantelor,

necroze, scurtarea inflorescențelor paniculului, formarea de internodii scurte, scurtarea și

malformarea știuleților.

În infecțiile severe necroza poate determina moartea prematură a plantelor, pierderile de

producție variind între 10-15% pe suprafețele de producție și de până la 50% în loturi experimentale.

Fig.1. Simptome tipice. Fig.2. Simptome severe.

(https://www.cabi.org/isc/datasheet/32129)

Biologie şi mod de răspândire: experimental virusul se transmite prin următoarele specii de gândaci

din familia Chrysomelidae: Oulema melanopa, Chaetocnema pulicaria, Systena frontalis, Diabrotica

undecimpunctata, Diabrotica longicornis și Diabrotica virgifera virgifera; în natură virusul este

transmisibil prin tripși (Frankliniella williamsi) și în proporție foarte redusă prin sămânță.

Măsuri de management

Măsuri preventive

utilizarea măsurilor culturale care împiedică răspândirea bolii;

cultivarea hibrizilor rezistenți.

aplicarea la avertizare a tratamentelor chimice contra insectelor vectoare.

IMPORTANT!

În S.U.A., virusul acționează sinergic cu Maize dwarf mosaic virus (MDMV) , producând o boală

denumită necroza letală a porumbului, care poate produce pierderi de producție de până la 91%.

Page 37: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Maize dwarf mosaic virus (MDMV)

Denumire populară: virusul piticirii mozaicale a porumbului

Statut : organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: porumbul (Zea mays ), sorgul (Sorghum bicolor)

Simptome: la porumb, în condiții naturale virusul produce mozaic, piticire, sterilitate și moartea

timpurie a plantelor (fig. 1). Gravitatea simptomelor depinde de sensibilitatea hibridului și de

momentul infecției. O infecție timpurie produce simptome severe și mai pronunțate. Mozaicul apare,

de obicei de la baza frunzelor tinere, în momentul ieșirii acestora din teacă. Pe una sau pe ambele

părți ale nervurii principale apar puncte clorotice și dungi care se măresc treptat și se întind spre

limbul frunzei în creștere. Pe măsură ce infecția avansează frunzele din partea superioară manifestă

îngălbeniri, pete roșietice de decolorare și necrozarea vârfurilor (fig. 2). Știuleții rămân mici, sunt

deformați și au boabe puține.

Fig.1. Mozaic pe frunze (https://www.cabi.org) Fig. 2. Plante de porumb infectate (https://www.cabi.org)

Mod de răspândire: virusul se transmite printr-un număr mare de specii de afide (în jur de 20),

printre care enumerăm: Acyrthosiphon pisum, Aphis spp., Myzus persicae. Nu se transmite prin

contact și polen, dar se răspândește prin sămânța de porumb, iar de la un an la altul rezistă în plantele

de Sorghum halepense (costrei) care pot fi o sursă de răspândire a virusului.

Măsuri de management

Măsuri preventive

-crearea și cultivarea hibrizilor rezistenți reprezintă un mod de a evita infestarea cu virus;

-distrugerea buruienilor gazdă (Sorghum halepense) și a afidelor vectoare;

- respectarea rotației culturilor.

IMPORTANT!

În cazul infecției precoce, suprafața frunzelor poate fi redusă cu 11%, iar atacul asociat

cu lipsa de apă reduce suprafața frunzelor cu până la 33%, fapt care influenţează negativ

înălțimea plantelor şi în final productivitatea culturilor de porumb.

Page 38: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Maize mosaic virus (MMV) Denumire populară: virusul mozaicului porumbului

Statut: organism dăunator non-carantină, a fost descris prima dată la porumb (Zea mays) în Hawai,

fiind identificat apoi în Cuba, Trinidad, Tanzania, Puerto Rico, Mauritius, Surinam, Venezuela,

Columbia, Costa Rica, Mexico, Peru, Spania, Insulele Caraibilor, India și Texas, S.U.A.

Plante gazdă: porumb (Zea mays), dar şi sorg (Sorghum bicolor), costrei (Sorghum halepense).

Simptome

La plantele de porumb, primele simptome se manifestă sub forma unor pete mici clorotice sau

galbene pal care apar pe suprafața frunzelor tinere. Cu timpul, pe suprafața frunzelor apar dungi

clorotice în lungul nervurilor, lungi de 13-15 cm (fig. 3).

În funcție de stadiul infecției, plantele bolnave rămân mai mult sau mai puțin pitice (fig.1) ca

urmare a scurtării internodiilor, vârful lor fiind aplecat lateral (fig.2) nu formează știuleți sau prezintă

știuleți fără importanță economică.

Fig.1. Simptome de piticire Fig. 2. Vârf curbat lateral Fig.3. Dungi clorotice

(http://www.pestnet.org) (https://www.flicker.com/scotnelson)

Biologie şi mod de răspândire: vectorul virusului este insecta Peregrinus maidis, din familia

Delphacidae. Relația dintre virus și vector este de tip persistent, virusul multiplicându-se în insectă,

este reținut la năpârlire, dar nu se transmite la urmași.

Măsuri de management

Măsuri preventive

se recomandă distrugerea buruienilor gazdă de pe tarlalele unde urmează să se semene porumbul și

de pe marginea drumurilor sau de pe taluzurile canalelor de irigație;

îndepărtarea plantelor infectate imediat ce apar simptomele;

combaterea insectelor vector.

IMPORTANT!

Tratamentele împotriva insectei vectoare se vor face în primele faze de vegetație a plantelor, la

pragul economic de dăunare de 20-30% plante populate.

Page 39: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Maize rough dwarf virus (MRDV)

Denumire populară: virusul piticirii rugoase a porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, răspândit în Asia, America de Sud, Europa (Cehia, Franța,

Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Spania, Suedia)

Plante gazdă: porumb (Zea mays ) varietatea dentiformis, grâu (Triticum aestivum), orz (Hordeum

vulgare), ovăz (Avena sativa).

Simptome

Plantele de porumb infectate în fază de vegetație tânără au talia redusă, internodiile scurte,

tulpinile neobișnuit de subțiri spre vârf și îngroșate la bază (fig. 1). Pe nervurile de pe fața inferioară a

limbului, uneori pe teaca frunzelor și pe pănuși, se observă umflături longitudinale caracteristice,

dând acestora un aspect rugos (fig. 2).

Rădăcinile adventive sunt scurte, îngroșate cu crăpături longitudinale și ramificații secundare

puține (fig. 3).

Știuleții care se formează au dimensiuni reduse și partea apicală atrofiată.

Fig.1. Plante infectate Fig.2. Simptome pe frunze Fig.3. Simptome pe rădăcini

(www.fiches.arvalis-infos.fr) (www.cabi.org) (www. cabi.org)

Plantele infectate în fază mai înaintată au talia puțin redusă, uneori singurele simptome fiind

enațiunile de pe fața inferioară a limbului.

Mod de răspândire: prin adulții și nimfele cicadei Laodelphax striatellus , perioadele de hrănire

minime pentru achiziționare, de latență și de inoculare, fiind de 1 zi, 10-15 zile și respectiv 5 ore.

Virusul se menține la năpârlire, se multiplică în vector și are un efect patogen asupra insectelor,

majoritatea urmașilor femelelor infectate fiind distruși în faza embrionară. Agentul patogen iernează

în nimfele tinere în diapauză și în plantele culturilor de toamnă infectate fiind răspândit în cursul verii

la restul speciilor susceptibile.

Măsuri de management

Măsuri preventive

evitarea însămânțărilor prea timpurii astfel încât perioada de migrare a cicadei vectoare de la

locurile de iernare să nu corespundă cu răsărirea porumbului;

Page 40: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

combaterea insectelor vectoare de pe terenurile înțelenite din jur, înainte de însămânțarea

porumbului;

combaterea buruienilor considerate a fi plantă gazdă: pirul (Cynodon dactylon), meișorul

(Digitaria sanguinalis), mohorul lat (Echinocloa cruss gali), raigrasul peren (Lolium perenne),

mohorul (Settaria verticilatta)

utilizarea hibrizilor rezistenți.

IMPORTANT!

Hibrizii americani de tipul „dinte de cal” (Zea mays dentiforms) sunt mai sensibili decât

soiurile vechi de porumb din Europa.

Page 41: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Maize white line mosaic (MWLMV)

Denumire populară: virusul mozaicului linear al porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, răspândit în Asia, America de Sud, Europa (Cehia, Franța,

Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Spania, Suedia).

Plante gazdă: porumbul (Zea mays ), grâul (Triticum aestivum), orzul (Hordeum vulgare)

Simptome

Plantele de porumb infectate natural rămân pitice, frunzele sunt marmorate sau evident

mozaicate, datorită apariției unor pete sau dungi rectangulare albe, galbene sau galbene verzui pe

suprafața limbului (fig.1, fig. 2), știuleții sunt mici, deformați și cu un număr mic de boabe, iar

producția scăzută cu 1-45%. Datorită transmiterii virusului prin sol, numeroase plante prezintă infecții

radiculare, fără a manifesta simptome externe.

Pe lângă porumb sunt infectate natural grâul (Triticum aestivum), precum și speciile de

buruieni Digitaria sanguinalis, Setaria faberii și Setaria viridis, la care boala se manifestă printr-o

marmorare verde-închis.

Fig. 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Infecție severă în primele faze de vegetație

(www. ars. usda.gov.2) (http://vegetablemdonline.ppath.cornell.edu)

Mod de răspândire: prin sol prin intermediul unor ciuperci aparținând genului Olpidium.

Măsuri de management

Măsuri preventive

evitarea amplasării culturilor de porumb pe terenuri infestate;

cultivarea hibrizilor toleranți sau rezistenți la virus.

IMPORTANT!

Fiind transmisibil prin sol și producând scăderi importante de producție, virusul are

importanță economică, proporția plantelor infectate fiind relativ mare, însă numai o parte

dintre ele prezintă simptome externe.

Page 42: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

2.2.4. Insecte, acarieni

c) Agriotes spp. – viermii sârmă

d) Agrotis segetum Denis & Schiffermüller– buha semănăturilor

e) Anoecia corni Fabricius – păduchele rădăcinilor de graminee

f) Anoxia villosa Fabricius – cărăbușul de stepă

g) Apamea sordens Hufnagel – buha boabelor de grâu

h) Chaetocnema aridula Gyll – puricele negru al cerealelor

i) Diadrotica virgifera LeConte – viermele vestic al rădăcinilor de porumb

j) Heliothis armigera Hubner – omida capsulelor

k) Heliothis (Chloridea) viriplaca Hufnagel – buha lucernei

l) Loxostege sticticalis Linnaeus – omida sfeclei

m) Melolontha melolontha Linnaeus – cărăbușul de mai

n) Opatrum sabulosum Linnaeus – gândacul pământiu

o) Oscinella frit Linnaeus – musca suedeză

p) Ostrinia nubilalis Hübner – sfredelitorul porumbului

q) Oulema melanopus Linnaeus – gândacul ovăzului

r) Phyllotetra vittula Redtenbacher – puricele dungat al cerealelor

s) Rhopalosiphum maydis Fitch –păduchele verde

t) Schizaphis graminum Rondani – păduchele verde al cerealelor

u) Sipha (Rungsia) maydis Passerini – păduchele negru al porumbului

v) Siteroptes graminis Reuter – acarianul gramineelor

w) Sitotroga cerealella Olivier – molia cerealelor

x) Spodoptera exigua Hübner – buha cucurbitaceelor

y) Tanymecus dilaticollis Gyll – gărgăriţa frunzelor

z) Tetraneura ulmi Linnaeus – păduchele roz al rădăcinilor de graminee

Page 43: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Agriotes spp. L.

Denumire populară: viermii sârmă sau gândacii pocnitori

Statut: organisme dăunătoare non-carantină; în România sunt mai frecvente speciile: Agriotes

ustulatus Schall, Agriotes obscurus L. şi Agriotes lineatus L.

Plante gazdă: dăunător polifag, atacă frecvent la porumb

Descriere Adultul: are corpul alungit, îngustat posterior, de culoare brună-roșcată până la brună-negricioasă, de

7-12 mm lungime (fig.1). Popular este cunoscut sub numele de „gândac pocnitor”, o caracteristică a

acestui gen de dăunatori fiind dispozitivul de sărit.

Larva: cunoscută sub numele de „vierme sârmă” are corpul alungit (18-25 mm lungime), subțire și

cilindric, acoperit cu un tegument puternic chitinizat, de culoare galbenă-castanie. Picioarele sunt

scurte și de aceeași mărime (fig.2).

Oul: este ovoid, cu corionul tare și rezistent, de culoare albă. Lungimea variază în funcție de specie

între 0,5 – 1,5 mm.

Fig. 1. Adult (http://www.agropataki.ro) Fig. 2. Atac de larve (https://www.bayercropscience.ro)

Simptome: la porumb următoarele aspecte indică posibila prezență a viermilor sârmă: fie după

însămânțare plantele nu răsar, deoarece larvele rod embrionul distrugând boabele pe cale de

germinație, fie plantele au un aspect ofilit, iar dacă sunt smulse din pământ, se constată că tulpina este

perforată deoarece larvele atacă în regiunea coletului și a rădăcinilor (fig. 2). O singură larvă aflată în

ultimele stadii de dezvoltare poate distruge într-un an 10-12 plante, iar în anii de invazie, la o

densitate de până la 50-60 larve/mp, pagubele devin considerabile.

Biologie: ciclul biologic al speciilor menționate este asemănător. Au o generație la 4-5 ani. Iernează

în sol ca larve de diferite vârste și ca adulți. Adulţii apar la suprafața solului în lunile aprilie-mai și au

o viață nocturnă. Zborul maxim are loc spre sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie, apoi începe

Page 44: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

ponta. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe de 3-5, în sol, la adâncime de 1-5 cm. O femelă poate

depune 150-200 ouă şi incubația durează 15-30 zile. Larvele încep să apară din luna iulie. În cel de-al

3-lea sau al 4-lea an, în lunile iulie-august, larvele ajunse în ultima vârstă își construiesc căsuțe pupale

la adâncimi ce pot ajunge chiar și la 40 cm. Împuparea durează 26-30 de zile, apoi adulții rămân în

diapauză până în primăvara următoare.

Măsuri de management

Măsuri preventive

efectuarea arăturilor de vară și de toamnă imediat după recoltarea culturilor;

lucrarea solului prin prașile repetate pentru reducerea rezervei biologice a dăunătorului prin

expunerea la intemperii și la atacul prădătorilor naturali ai larvelor;

aplicarea de îngrășăminte minerale, mai ales a celor cu azot, care au o acțiune nocivă asupra

larvelor;

amendarea cu calciu a solurilor acide și drenarea terenurilor cu exces de umiditate;

respectarea adâncimii optime de semănat;

rotația culturilor și însămânțarea pe terenurile infestate a unor specii care sunt mai puțin atacate de

larve.

Măsuri curative

metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: BELEM 0,8 MG – 12

kg/ha, TRIKA EXPERT -10-15 kg/ha, ERCOLE – 10-15 kg/ha, SIGNAL 300 SL – 2,0 l/t sămânţă,

DECIS 15 EW – 5ml/100m²

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:

BELEM 0,8 MG - nu este necesar

TRIKA EXPERT - nu este necesar

ERCOLE - nu este necesar

SIGNAL 300 SL - nu este necesar

DECIS 15 EW - 30 zile

IMPORTANT !

Larvele sunt extrem de vătămătoare mai ales pentru culturile aflate în primele faze de

vegetație care fie nu mai răsar, fie se ofilesc și apoi se usucă.

Page 45: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Agrotis segetum Schiff

Denumire populară: buha semănăturilor

Statut: organism dăunător non-carantină; prezent în România.

Plante gazdă: dăunător polifag

Descriere Adultul: fluture nocturn, cu anvergura aripilor de 34-45 mm. Aripile anterioare sunt brun-cenușii, cu

petele reniforme, orbiculare și cuneiforme mai deschise și încercuite cu negru, câmpul aripilor străbătut

de linii fine, brune, transversale, în zig-zag. Aripile posterioare sunt alb-sidefii la mascul și cenușii la

femelă, nervurile și marginile aripilor fiind mai închise. Toracele și abdomenul sunt de culoare închisă.

Capul este relativ mic, antenele la mascul bipectinate în porțiunea lor bazală și filiforme la femelă

(fig.1).

Larva: în ultima vârstă ajunge la 45-50 mm lungime, culoarea devine cenușie-verzuie, tegumentul este

golaș și moale, capul relativ mare este roșcat, cu 2 macule în formă de semilună, are mandibule

puternice. Pe partea dorsală a corpului se observă 3 dungi brune, dintre care cea mediană este mai lată.

Pe fiecare segment abdominal are câte 3-4 negi mici de culoare cenușiu-închisă (fig.2).

Oul: are diametrul de 0,4-0,5mm, este sferic, ușor turtit, cu aproximativ 40 de coaste radiale, de culoare

albă-sidefie la depunere și roz-gălbuie la sfârșitul incubației.

Pupa: are 18-20 mm lungime, este brun-roșcată, prevăzută apical cu doi spini.

Fig. 1. Adult (https://www.cabi.org) Fig. 2. Larvă (https://www.cabi.org)

Simptome Pagubele sunt produse de larve, care în primele vârste se hrănesc cu părțile aeriene ale

plantelor, iar în ultimele vârste se retrag în sol și atacă părțile subterane, îndeosebi în regiunea

coletului. Plantele atacate se veștejesc și se usucă.

Biologie: are 2 generații pe an. Iernează ca larvă în ultimele vârste în sol, la adâncimi cuprinse între

25-30 mm. În luna aprilie, larvele migrează în straturile superficiale ale solului și după o perioada de

hrănire se transformă în pupe. Fluturii apar la începutul lunii mai, zborul fiind nocturn. Ponta începe

la 2-3 zile, o femelă depune între 500 -1000 de ouă, izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor.

Larvele apar după 4-15 zile și se dezvoltă în 35- 40 de zile, timp în care năpârlesc de 6 ori. În luna

iulie, larvele ajunse în ultima vârstă se împupează în sol, la o adâncime de 5-10 cm. După 2-3

Page 46: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

săptămâni apar fluturii generației a doua. Larvele acestei generații se dezvoltă pe parcursul lunilor

august- octombrie.

Măsuri de management

Măsuri preventive

arătura adâncă de toamnă în vederea distrugerii larvelor hibernante;

prașile repetate pe parcursul perioadei de vegetație pentru scoaterea la suprafață a larvelor și

pupelor și expunerea lor la intemperii și la acțiunea diferiților prădători;

rotația culturilor;

instalarea de capcane luminoase noaptea și a celor cu feromoni pentru atragerea adulților;

distrugerea buruienilor ce constituie plante-gazdă pentru pontă;

Măsuri curative

metode biologice:

un rol deosebit în reducerea populațiilor dăunătorului îl are viespea ouăfagă Trichogramma

evanescens;

utilizarea atractanților sexuali pentru dezorientarea și capturarea în masă a masculilor.

metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: TRIKA EXPERT -

10-15 kg/ha şi ERCOLE – 10-15 kg/ha.

IMPORTANT !

Este una dintre insectele cele mai vătămătoare pentru culturi.

Produce pagube mari culturilor de cereale: porumb, grâu, orz etc.

Page 47: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Anoecia corni Fabricius.

Denumire populară: păduchele rădăcinilor de graminee

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: cereale, porumb, corn.

Descriere:

Adult: forma care migrează pe cereale este globuloasă, de 1.5-2.2 mm lungime. Antenele sunt

formate din 6 articole, ochii au numeroase faţete. Rostrul lung care atinge linia picioarelor

posterioare. Culoarea corpului este galben-deschis, puţin verzuie, în general uniformă, ochii sunt de

culoare închisă, antenele brune, partea bazală a celui de al treilea articol antenal este mai deschisă,

picioarele sunt brune, extremităţile tibiilor anterioare fumurii. Pe segmentul anal se găsesc numeroase

pete lungi (fig.1).

Fig. 1. Adulţi-forme aptere şi aripate (https://www6.inra.fr)

Simptome: din cauza înţepăturilor produse de acest dăunător creşterea plantelor poate fi oprită.

Biologie: fondatoarea (matca) apare în primăvară din oul de iarnă, care a fost depus în toamnă pe corn

(Cornus sanguinea). Fundatrigenele (afidele care apar din matcă) sunt foarte numeroase, se

răspândesc pe ramuri, lăstari şi faţa inferioară a frunzelor. După trei generaţii pe această plantă, în

mai-iunie apare forma aripată, care migrează de pe corn pe rădăcinile porumbului. Pe rădăcini

înmulţirea poate avea loc continuu sub formă de partenogeneză, în timpul iernii fiind prezente pe

rădăcini sub aceste forme. În iulie- august apare forma aripată sexupară care zboră pe corn şi dă

naştere formei sexuate. După împerechere femelele depun ouăle de iarnă care în primăvară vor da

naştere la fondatoare.

IMPORTANT !

Însămânţarea cât mai devreme a culturii de porumb este singura măsură practică

pentru prevenirea atacului acestui dăunător.

Page 48: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Anoxia villosa Fabricius.

Denumire populară: cărăbuşul de stepă

Statut: organism dăunător non- carantină, prezent în România

Plante gazdă: specie extrem de polifagă, atacă plante ierboase şi lemnoase, cauzând pagube mari la

porumb, grâu, orz şi floarea soarelui.

Descriere Adult: de 24-28 mm lungime, corp robust, pe partea dorsală de culoare castanie-roşcată, acoperit cu o

pubescenţă fină, albă, ventral este negru (fig.1).

Larva: în ultima vârstă are culoarea alb-murdar spre galbenă, capsula cefalică castaniu–deschis şi

pigidiul cenuşiu. Lungimea corpului este cuprinsă între 3.8 şi 5.5 cm (fig.2).

Oul: este sferic spre oval, la depunere are culoare albă-lăptoasă, pe măsura dezvoltării capătă o

nuanţă mai închisă.

Fig. 1. Adult (https://inpn.mnhn.fr) Fig. 2. Larvă (http://articulos.infojardin.com)

Simptome: primăvara, când temperatura solului la 30 cm depăşeşte 10°C, larvele migrează spre

stratul arabil, unde se hrănesc cu părţile subterane ale plantelor cultivate şi spontane. Atacul apare sub

formă de vetre, începe primăvara din luna mai şi continuă până în lunile septembrie-octombrie.

Daunele se înregistrează începând cu stadiul trei larvar calculat din anul în care se observă zborul

adulţilor.

Biologie: cărăbuşul de stepă are o generaţie la trei ani. Iernează ca larvă de diferite vârste în sol, la

adâncimi cuprinse între 90 şi 135 cm. Larvele ajunse în ultima vârstă, cu dezvoltarea încheiată, se

transformă în pupe, începând din ultima decadă a lunii mai. Durata stadiului de pupă, la temperaturi

cuprinse între 20-28°C este de 8-14 zile. Apariţia primilor adulţi se înregistrează în a doua jumătate a

lunii iunie, zborul maxim având loc după 10-12 zile, iar întreaga perioadă a zborului durează 22-40

zile. Ouăle sunt depuse în sol până la adâncimi de 40-50 cm, o singură femelă putând depune 15-50

ouă. Dezvoltarea embrionară durează 3 săptămâni. De îndată ce temperatura scade, larvele coboară

adânc în sol şi intră în diapauza de hibernare.

Măsuri de management

Măsuri preventive

Page 49: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

- evitarea solelor înierbate sau necultivate în asolament, iar dacă acest lucrul nu este posibil se

justifică tratarea seminţelor;

- arături adânci de toamnă care înrăutăţesc condiţiile de dezvoltare şi de iernare a larvelor în sol;

- desecarea terenurilor în care bălteşte apa împiedicând dezvoltarea larvelor care preferă solurile

umede;

- depistarea timpurie în cultură este importantă şi constituie baza strategiei de control, astfel

tratamentele pot fi aplicate localizat în sol, doar în vetrele de atac depistate.

Măsuri curative

metode biologice:

- aplicarea biopreparatelor realizate pe baza speciei Bacillus popilliae, eficace împotriva larvelor, prin

administrare în sol;

- utilizarea paraziţilor, cum ar fi acarianul Laelaps integer, eficace împotriva tuturor stadiilor de

dezvoltare ale dăunătorului.

IMPORTANT !

În urma atacului plantele pier sau rămân slab dezvoltate şi au capacitate de producţie

scăzută.

Page 50: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Apamea sordens (Hufnagel)

Denumire populară: buha boabelor de grâu

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: grâu, alte culturi de primăvară şi toamnă inclusiv porumbul.

Descriere:

Adult: anvergura aripilor 32-42 mm, aripile anterioare de culoare cenuşiu-deschis, prevăzute cu o

pată reniformă, înconjurată de o bandă cenuşie, mai deschisă la partea superioară şi mai închisă la cea

inferioară, în interiorul petei distingându-se o bansă alb-cenuşie. La baza aripilor anterioare este

prezentă o linie neagră longitudinală, iar aripile posterioare sunt sunt brun-cenuşii (fig. 1)

Larvă: la completa dezvoltare are lungimea de 30-35 cm, capul brun-roşcat, cu pete mai întunecate.

Pe partea dorsală prezintă o linie alb-gălbuie şi două dungi laterale mai puţin evidente, partea ventrală

fiind mai deschisă la culoare (fig. 2). Perii sunt localizaţi direct pe cuticulă.

Ou: galben deschis, plat.

Fig 1. Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig.2. Larvă (http://www.lepiforum.de)

Simptome: mugurele terminal este ros complet, în locul lui găsindu-se rumeguş şi dejecţii. Frunza

centrală nu este roasă, dar sunt dăunaţi ştiuleţii de porumb în formare. La recoltare o parte din larve

sunt distruse, altele cad pe sol şi continuă să se hrănească cu seminţele rămase pe câmp după

recoltare, iar altele ajung în depozite şi continuă hrănirea cu boabele depozitate.

Biologie: are o singură generaţie pe an. Zborul adulţilor este nocturn sau crepuscular şi este observat

de la jumătatea lunii mai până la sfarşitul lunii iulie. Ouăle sunt depuse singular, pe frunzele plantelor

gazdă, începând cu sfârşitul lunii-începutul lunii iunie. Fertilitatea medie este de 160-950 de ouă,

maximum de 2000-2500. Incubaţia durează 10-14 zile, după care apar larvele care se hrănesc pe

boabele aflate în diferite stadii de coacere. Larvele ajunse la maturitate iernează în câmp, la o

adâncime de până la 10 cm, în miriște. Au rezistență ridicată la temperaturi scăzute, supravieţuind la

temperaturi mai mici de -15 °C pentru 8-10 ore. Faza de pupă durează 20-30 de zile.

Page 51: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Măsuri de management

Măsuri preventive

- discuirea miriştilor duce la îngroparea larvelor şi a boabelor scuturate care reprezintă hrană după

strângerea recoltei;

- selectarea boabelor înainte de depozitare crează posibilitatea de a îndepărta şi distruge larvele;

- îndepărtarea dăunătorului la apariţia în depozite;

- utilizarea soiurilor rezistente.

Măsuri curative

metode biologice: folosirea entomofagilor (prădători și paraziți) limitează reproducerea

dăunătorului.

IMPORTANT!

Apare în principal în zone deschise și este foarte adaptabilă.

Specia este considerată şi dăunător de depozit.

Page 52: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Chaetocnema aridula (Gyllenhal)

Denumire populară: puricele negru al cerealelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: în principal orzul de primăvară şi ovăzul, dar ocazional apare şi la porumb.

Descriere Adult: are 1,8-2,8 mm lungime, corpul oval-alungit, de culoare brună bronzată, uneori cu reflexe

verzui. Antenele au articolul bazal negricios, iar celelalte sunt roşcate-închis. Capul şi pronotul au o

punctaţie fină, elitrele au punctaţie neregulată pe disc, iar în părţile laterale punctuaţia apare ca şiruri

longitudinale de puncte. Tibiile şi tarsele sunt de culoare roşcată închis (fig.1).

Larvă: în ultima vârstă măsoară până la 6 mm, are corpul alb-palid sau gălbui, cu excepţia capului,

plăcii bazale a protoracelui, plăcii anale şi a picioarelor, care sunt brun-închis. Mezo şi metatoracele

prezintă şiruri de sclerite de aceeaşi culoare.

Fig.1. Adulţi (mascul-stânga; femelă-dreapta) (http://baza.biomap.pl)

Simptome: adulţii atacă frunzele, producând rosături longitudinale, paralele cu nervurile, adesea

epiderma inferioară rămânând intactă, în timp se usucă şi cade. Larvele atacă frunzele centrale la

bază, care se îngălbenesc şi se usucă.

Biologie: are o singură generaţie pe an. Adulţii hibernanţi apar primăvara când temperatura medie

ajunge la 6-7°C, activitatea lor în această perioadă fiind nocturnă, în special între orele 20-22.

Copulaţia şi ponta au loc în luna mai, ouăle sunt depuse în semănăturile cerealelor de primăvară, la

baza tulpinilor sau chiar pe sol, incubaţia durând 5-6 zile.

Dezvoltarea larvară durează 22-25 zile, apoi la completa dezvoltare larvele se retrag în sol la o

adâncime de 1-2 cm pentru împupare, stadiu care durează 18-21 de zile.

Noii adulţi apar în luna iunie şi după recoltarea cerealelor migrează pe gramineele verzi din

împrejurimi sau pe cerealele de toamnă însămânţate timpuriu, unde continuă să se hrănească. În

Page 53: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

această perioadă, adulţii sunt diurni şi se retrag la hibernare, când timpul se răceşte, pe sub tufele de

ierburi uscate.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- rotaţia culturilor;

- favorizarea creşterii plantelor tinere de porumb pentru a rezista atacului dăunătorului;

- modificarea perioadei de însămânţat pentru a scăpa de atacul insectei.

Page 54: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Diabrotica virgifera virgifera Le Conte

Denumire populară: viermele vestic al rădăcinilor de porumb

Statut: organism dăunător non-carantină; specie invazivă prezentă în România din anul 1996 (I.

Vonica).

Plante gazdă: în principal atacă porumbul şi ocazional: Gramineae, Compositae, Leguminosae,

Cucurbitaceae.

Descriere Adult: masculul are lungimea de 4.4-6.6 mm, culoarea corpului galben verzuie, elitrele în jumătatea

posterioară de culoare neagră sau mai întunecată. Antenele sunt mai lungi decât corpul, cu articolele 2

şi 3 de dimensiuni egale; femela are lungimea de 4.2-6.8 mm, corpul de culoare galben verzuie, iar

elitrele prezintă trei benzi longitudinale care se pot contopi. Antenele sunt mai scurte decât corpul

reprezentând circa ¾ din lungimea acestuia, cu al treilea articol antenal mai subţire şi mai lung (fig.1).

Larva: este alungită, cilindrică, cutată, alb-gălbuie, cu capsula cefalică brună şi placa anală

întunecată, talia variază în medie de la 1.5 mm în primul stadiu pînă la 8-11 mm lungime la completa

dezvoltare.

Pupa: de culoare albă, de tip liber.

Ou: culoarea galben deschis, oval, cu diametrul de 0.5 mm.

Fig. 1. Adulţi-mascul şi femelă (foto ANF) Fig. 2. Simptomul „gât de lebădă” (foto ANF)

Simptome: larvele sfredelesc parenchimul cortical al rădăcinilor şi construiesc tunele în ţesutul

vascular central scăzând rezistenţa plantelor la vânt şi ploi. Plantele căzute, prin formarea rădăcinilor

adventive îşi pot reface sistemul radicular, dar au tija curbată şi manifestă astfel simptomul de „ gât de

lebadă” (fig. 2). Adulţii se hrănesc pe frunze, cu polen şi mătase de porumb, determinând o polenizare

anormală care duce la diminuarea producţiei, dar în general daunele produse de adulţi sunt de

importanţa secundară.

Biologie: dăunătorul are o generaţie pe an, iernează în stadiul de ou în diapauză, care poate fi întâlnit

de la jumătatea lunii iulie până la sfârşitul lunii iunie anul următor. Larvele se întâlnesc de la mijlocul

lunii mai până la sfârşit de august. Pupele apar în perioada iunie–august, adulţii în iunie fiind

observaţi pe plante până la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. Apariţia maximă a

Page 55: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

adulţilor are loc în perioada înfloritului şi au o perioadă de viaţă de 50-80 zile. Ouăle sunt depuse în

sol până la adâncimea de 35 cm, cele mai multe fiind depuse în stratul de 15 cm de la suprafaţă.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- rotaţia culturilor este obligatorie acolo unde se înregistrează prezenţa dăunătorului;

- arătura adâncă imediat după desfiinţarea culturii de porumb expunându-se îngheţului majoritatea

ouălor depuse în sol;

- folosirea soiurilor de porumb rezistente la atacul larvelor;

- utilizarea capcanelor feromonale pentru detecţia adulţilor şi pentru stabilirea densităţii populaţiei, în

vederea aplicării tratamentelor.

Măsuri curative

metode biologice: dăunătorul este parazitat de bacteria Bacillus thurigiensis şi ciuperci din genul

Beauveria, eficace contra stadiilor de adult şi larvă. Alţi prădători naturali cunoscuţi sunt: Argiope

bruennichi (Araneae: Araneidae), Speira diademata (Araneae: Araneidae), Theridion impressum

(Araneae: Theriidae), Pseudophomus rufipes (Coleoptera: Carabidae). Dezvoltarea larvelor poate fi

influenţată negativ şi de nematozii entomopatogeni Steinerma carpocapsae, Heterorhabditis

bactiophora.

metode chimice: utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: TRIKA EXPERT – 12-

15 kg/ha, ERCOLE – 12-15 kg/ha, AMPLIGO – 0,2l/ha, SCATTO – 0,5 l/ha, CALYPSO 480 SC –

90 ml/ha, KAISO SORBIE 5 EG - 0,25 kg/ha, PYRINEX 25 CS – 1,5l/ha, INAZUMA – 0,15 -0,2

kg/ha, BELEM 0,8 MG – 12 kg/ha, DECIS MEGA 50 EW -0,25 l/ha, POLECI - 30-50 ml/hl.

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:

- TRIKA EXPERT - nu este necesar

- ERCOLE - nu este necesar

- AMPLIGO - 7 zile

- SCATTO - 28 zile

- CALYPSO 480 SC - 30 zile

- KAISO SORBIE 5 EG - 14 zile

- PYRINEX 25 CS - 28 zile

- INAZUMA - 56 zile

- BELEM 0,8 MG - nu este necesar

- DECIS MEGA 50 EW - 30 zile

- POLECI - 3 zile

IMPORTANT !

Evitarea monoculturii porumbului reprezintă cea mai eficace şi ieftină metodă de

combatere a dăunătorului.

Dăunătorul este vector al virusului Maize chlorotic mottle virus.

Page 56: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Helicoverpa armigera (Hubner)

Denumire populară: omida capsulelor

Statut: este organism dăunător de carantină reglementat pe plante destinate plantării de

Dendranthema, Dianthus, Pelargonium şi Solanaceae (Anexa II, secţiunea II din HG 563/2007);

prezent în România pe suprafețe mari.

Plante gazdă: specie polifagă care atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane, printre care

și porumbul.

Descriere:

Adultul: lungimea corpului de 12-18 mm, anvergura aripilor de 35-40 mm, de culoare variabilă,

verde-gălbui, brun-deschisă sau brun-închisă. Aripile anterioare prezintă pe marginea lor externă o

linie formată din 7-8 pete negricioase şi o bandă transversală brun-închisă, cu contur neregulat.

Aripile posterioare au culoarea puţin mai deschisă, cu o margine lată de culoare brună, care conţine o

zonă mai pală; nervurile sunt vizibile şi către bază au o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare

(fig.1).

Larva: în ultima vârstă are lungimea corpului de 30-40 mm și este de culoare variabilă, de la verzui

până la roșcat-violet sau brun-închis, iar motivul descris poate forma umbre de verde, galben-pai şi

roz murdar până la maron roşcat şi chiar negru. Pe corp prezintă 5 dungi: una dorsală, mediană, 2

suprastigmale și 2 substigmale (fig. 2).

Oul: hemisferic, de 0.4-0.5 mm, ornat cu numeroase striațiuni. La depunere are culoarea alb-gălbui

după care devine verzui, chiar maron închis înainte de eclozare.

Pupa: de culoare maron stacojiu, 14-18 mm lungime, purtând la extremitatea posterioară doi spini în

formă de cârlig.

Fig.1. Adult (https://www.cabi.org/isc/datasheet) Fig. 2. Larve (https://utahpests.usu.edu)

Simptome: pagubele provocate de acest dăunător sunt cauzate de hrănirea vorace a omizilor pe

frunze, mai ales în fazele inițiale de după eclozare. Larvele invadează ştiuletele şi consumă boabele

Page 57: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

aflate în perioada de creştere, de la exterior, respectiv de la vârf către bază, inclusiv mătasea. În urma

atacului apar frecvent infecţii secundare bacteriene.

Biologie: iernează în stadiul de pupă în sol, într-o celulă ovală de pământ, la adâncimea de 7-25 cm.

Fluturii zboară pe înserate și noaptea, hrănindu-se cu nectarul florilor. Ouăle sunt depuse izolat pe

mătasea de porumb, o femelă putând depune între 300-3000 ouă, în medie 500-1000. Ouăle eclozează

în trei zile la 22,5°C, perioada larvară durează 18 zile tot la 22,5°C şi se prelungeşte până la 51 de zile

la 17,5°C. Specia are 2-3 generaţii pe an şi o prolificitate extrem de mare.

Măsuri de management

Măsuri preventive

inspecția frecventă a culturii, având în vedere ciclul biologic scurt și dezvoltarea foarte rapidă;

îndepărtarea buruienilor din zonele învecinate deoarece pot fi sursă de infestare;

efectuarea arăturilor adânci în toamnă pentru distrugerea crisalidelor hibernante;

semănatul timpuriu pentru a se grăbi dezvoltarea plantelor.

Măsuri curative

metode fizice: amplasarea capcanelor atractive pentru ambele sexe, în lanul de porumb la

jumătatea lunii mai, pentru a pune în evidenţă prezenţa dăunătorului, dar şi de atragere şi omorâre a

acestora; dacă timp de câteva zile consecutiv sunt prinşi câte 4-6 fluturi, se recomandă efectuarea

tratamentelor chimice.

metode biologice prin utilizarea:

- unor produse pe baza de bacterii, ex. Bacillus thuringiensis (aplicate la larvele din prima şi a

doua generaţie) şi virusuri, ex. Helicoverpa armigera nuclear polyhedrosis virus

- paraziţilor de tipul Trichogramma evanescens (oofag) şi prădătorilor Podisus maculiventris.

metode chimice: cele mai bune rezultate se obțin atunci când tratamentele se aplică la apariția

larvelor. Produsul de protecţia plantelor omologat AMPLIGO – 0,2 l/ha.

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză: AMPLIGO - 7 zile

IMPORTANT!

Adulţii sunt migratori şi pot parcurge distanţe mari (˃100 km).

Larvele şi adulţii pot fi identificaţi cu exactitate, faţă de alte specii prin examen de

laborator.

Page 58: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Heliothis viriplaca (Hufnagel)

Denumire populară: buha lucernei

Statut: organism dăunător non-carantină; prezent în România, mai ales în zona de sud a ţării.

Plante gazdă: dăunător polifag, atacă şi porumbul.

Descriere Adultul: fluture nocturn de talie mijlocie, cu anvergura aripilor de 25-35 mm. Aripile anterioare sunt

de culoare verzuie, mai deschisă la marginea anterioară. Spre margine se găsește o maculă reniformă,

iar câmpul median în general de culoare închisă (fig. 1).

Larva: este o omidă adevărată, la completa dezvoltare atinge 20-40 mm lungime, de culoare verzuie

cu tente cenușii, cu dungi mai deschise la culoare, albe, cenușii, dispuse longitudinal. Prezintă o linie

dorsală mai închisă la culoare și dungi subdorsale de nuanța albă. Stigmele și regiunea adiacentă sunt

verzi sau gălbui (fig. 2).

Fig. 1. Adult (https://www.biolib.cz) Fig. 2. Larvă (https://www.lepinet.fr)

Simptome: larvele rod frunzele pe margini, neregulat, fără a le înfășura cu fire mătăsoase. Boabele

sunt roase de la exterior, respectiv de la vârf către bază, inclusiv mătasea. Larvele au activitate

nocturnă.

Biologie: prezintă 1-2 generații pe an. Iernează în stadiu de pupă, în sol.

Adulții încep să apară de la jumatatea lunii mai pe tot parcursul lunii iunie. Ouăle sunt depuse

izolat, pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii de plante gazdă spontane.

După prima năpârlire larvele migrează pe plantele cultivate, evoluția stadiului larvar durând 3-

4 săptămâni. La completa dezvoltare omizile se retrag 15 zile în sol pentru împupare.

Fluturii din noua generație apar treptat în cea de a doua parte a lunii iulie, iar larvele nou

apărute se regăsesc pe plante din august până la apariția frigului.

Page 59: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Măsuri de management

Măsuri preventive

prelucrarea repetată a solului pentru expunerea pupelor la intemperii și la acțiunea diferiților

prădători;

distrugerea buruienilor ce constituie plante-gazdă pentru pontă.

Măsuri curative

metode biologice: un rol deosebit în reducerea populațiilor dăunătorului îl au paraziții, cel mai

important parazit al larvelor fiind dipterul Exorista xantaspis.

IMPORTANT !

Larvele dăunează aparatului foliar și boabelor.

Page 60: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Loxostege sticticalis Linnaeus

Denumire populară: omida de câmp

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: dăunător secundar pentru porumb

Descriere Adult: lungimea corpului de 10-11 mm și anvergura aripilor de 18-26 mm, femelele fiind mai mari

decât masculii. Capul, antenele și corpul au culoarea brună-cenușie. Aripile anterioare sunt brune-

verzui sau brune-ruginii cu reflexe aurii; spre marginea exterioară prezintă o bandă transversală brun-

închis, iar median două pete de aceeași culoare. Spațiile dintre aceste pete ca și banda transversală

spre marginea externă sunt de culoare galbenă. Aripile posterioare au o culoare uniformă (fig.1).

Larva: la apariție are culoare galbenă-palidă, iar în ultimul stadiu este de culoare închisă, neagră-

verzuie, cu dungi gălbui. Capul este brun lucios cu pete, median prezintă o maculă de forma literei

”V” conturată cu alb-gălbui. Pe primul segment toracic se observă 3 dungi galbene. Lungimea omizii

în ultimul stadiu variază între 20-35 mm (fig.2).

Ou: 0,8-1 mm lungime și 0,4-0,5 mm lățime, de formă ovală, la depunere are culoarea albă-sidefie.

Fig. 1. Adult (https://www.cabi.org) Fig. 2. Larvă (https://www.forestryimages.org)

Simptome: larvele distrug în general frunzele, porumbul fiind atacat mai ales de larvele din ultimul

stadiu, care provin obișnuit din migrațiile de pe culturile învecinate atacate sau din terenurile

îmburuienate.

Biologie: are 2-3 generații pe an. Hibernarea se face în sol, în stadiu de larvă retrasă în cocon.

Împuparea are loc în aprilie-mai, iar fluturii apar în mai-iunie. Zborul este nocturn și este influențat

de factorii climatici. Ouăle sunt depuse în grupe pe frunze sau rădăcini, o femelă putând depune până

la 400 ouă. Incubația durează 7-12 zile. Larvele din generația I-a apar obișnuit în mai-iunie; cele din

generația a II-a în lunile iulie-august, iar cele din generația a III-a în lunile septembrie-octombrie.

Dezvoltarea larvară se finalizează, în funcție de generație, în 13-21 de zile. Stadiul de pupă durează

10-30 de zile și are loc în sol, la adâncimi de 1-7 cm.

Page 61: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Măsuri de management

Măsuri preventive

efectuarea lucrărilor solului pentru reducerea rezervei biologice a dăunătorului prin expunerea

larvelor și pupelor la intemperii și la atacul prădătorilor naturali;

distrugerea buruienilor (plante gazdă principale) de pe marginea șoselelor pentru a împiedica

înmulțirea în masă a dăunătorului;

pentru oprirea migrării larvelor în culturile de porumb în cazuri de invazii, se recomandă săparea

șanțurilor de baraj, perpendicular pe direcția de înaintare a larvelor.

Măsuri curative

metode biologice: la reducerea nivelului populaţional contribuie într-o mare măsură prădătorii și

paraziții animali și vegetali. Astfel, s-a constatat că ouăle sunt distruse într-un procent ridicat de

Trichogramma evanescens, iar Eulimneria xanthostoma, Pimpla viduata., Chelonus spp., Nemorilla

floralis, Tachina rustica afectează dăunătorul în fazele de larvă și crisalidă. Unele bacterii și ciuperci,

cum ar fi Bacterium prodigiosum, Beauveria bassiana pot îmbolnăvi în masă omizile şi pupele.

Larve pot fi atacate şi distruse de diferite specii prădătoare de insecte, păsări.

IMPORTANT !

La porumb s-au semnalat pierderi între 20-60% în urma atacului.

Este necesară supravegherea culturilor deoarece fluturii au capacitatea de a se deplasa pe

distanțe mari în timpul zborului, între 30-100 km, uneori 400 km și un focar mic poate să

afecteze suprafețe agricole întinse aflate la distanțe îndepărtate de locul de origine.

Page 62: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Melolontha melolontha L.

Denumire populară: cărăbușul de mai

Statut: organism non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: specie polifagă (arbori forestieri, pomi fructiferi, arbuști, plante ierboase), care poate

ataca și rădăcinile de porumb.

Descriere:

Adultul are capul și pronotul negru cu reflexe metalice. Lungimea corpului oscilează între 20 și 30

mm. Elitrele sunt de culoare brună-roșcată și prezintă carene longitudinale, uneori cu o pubescență

fină. Abdomenul prezintă pe părțile laterale pete albicioase, triunghiulare și are pigidiul conic (fig.1).

Oul este oval, alb-gălbui, cu lungimea de 1,5-2 mm.

Larva, numită "vierme alb", are corpul curbat, de culoare albă-gălbuie, cutat; segmentul anal este

cenușiu și prezintă două rânduri paralele de spini dispuși longitudinal. Larvele în ultimul stadiu au

lungimea de 40-50 mm (fig. 2).

Fig. 1. Adult (https://www.cabi.org) Fig. 2. Larva (https://www.cabi.org)

Simptome: Atacul cel mai caracteristic și păgubitor este cel asupra rădăcinilor. Radicelele sunt

distruse complet, iar la rădăcinile lignificate este ros țesutul cortical, din care cauză circulația sevei se

întrerupe și plantele se usucă în întregime.

Biologie: dăunătorul dezvoltă o generație la trei sau patru ani. Iernează în stadiul de larvă sau adult în

sol, la adâncimi cuprinse între 40 cm și 1 m, în funcție de umiditatea solului.

Măsuri de management

Măsuri preventive

-arătură adâncă de toamnă;

-discuiri repetate în perioada de vegetație,

-evitarea pășunilor sau terenurilor necultivate ca și culturi premergătoare.

Page 63: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Măsuri curative

metode biologice: utilizarea patogenului Beauveria bassiana, a prădătorilor, cum ar fi: Dexia

rustica (Carabidae);

metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor TRIKA EXPERT -

10-15 kg/ha, ERCOLE – 10-15 kg/ha

IMPORTANT !

Larvele atacă părțile subterane ale plantelor lemnoase și ierboase. Cele mai periculoase sunt

larvele aflate în al doilea și al treilea an de dezvoltare.

Page 64: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Opatrum sabulosum (L.)

Denumire populară: gândacul pământiu

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: insectă polifagă care atacă şi porumbul, producând pagube în unii ani.

Descriere Adultul: corp de culoare neagră, cu lungime între 7-10 mm, pe partea dorsală adesea este acoperit cu

resturi de pământ de unde și denumirea populară de „pământiu”. Tot pe partea dorsală a corpului se

observă o pubescență fină. Elitrele au striuri longitudinale, iar interstriurile prezintă rânduri marginale

longitudinale de mici tuberculi plani și lucioși. Pronotul este mai lat decât lung (fig. 1).

Larva: la completa dezvoltare are 15-18 mm lungime, corpul acoperit de un tegument tare, de

culoare castaniu-închis, pe partea ventrală mai închis (gălbui), de formă mai mult sau mai puțin

cilindrică. Ultimul segment abdominal are formă obtuză cu vârful ascuțit și prevăzut cu 16-22 peri.

Larva este foarte asemănătoare cu aceea de Agriotes, de unde și denumirea de „vierme sârmă fals”.

Fig.1. Adult ( http://www.coleoptera.org.uk )

Simptome: Adulții atacă plantele în timpul perioadei de vegetație sau imediat după răsărire, rozând

frunzele sau retezând uneori cotiledoanele. Plantele atacate se usucă la invazii în masă, fiind necesară

reînsămânțarea. Larvele atacă rădăcinile diferitelor specii de plante, provocând aceleași daune ca și

viermii sârmă.

Page 65: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Biologie: are o singură generație pe an. Iernează în stadiul de adult în sol. Gândacii apar în luna

aprilie și se hrănesc pe plantele spontane sau cultivate. Depunerea ouălor are loc în sol, o femelă

putând depune 100-150 ouă. Larvele apărute se dezvoltă din luna mai până în iunie, în stratul superior

al solului, hrănindu-se cu rădăcinile diferitelor plante ierboase. În toamnă, prin luna septembrie, apar

adulții care iernează, longevitatea adulților fiind de 2-3 ani. Această specie preferă în general solurile

mai ușoare, nisipoase.

Măsuri de management

Măsuri preventive

însămânțarea timpurie;

combaterea buruienilor din culturi pentru a elimina sursa de infestare;

aplicarea îngrășămintelor;

tratarea semințelor înainte de semănat;

irigarea optimă;

aplicarea momelilor otrăvitoare.

Măsuri curative

metode mecanice: efectuarea arăturilor și a prașilelor mecanice pentru distrugerea rezervei de

dăunători din sol.

IMPORTANT!

Efectuarea arăturilor și a prașilelor mecanice distrug rezerva de dăunători din sol.

Page 66: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Oscinella frit (L.)

Denumire populară: musca suedeză

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: porumb, dar şi cereale păioase și graminee furajere

Descriere Adult: muscă mică, cu lungimea corpului de 1,5-2 mm, corp negru-lucios, antene negre, ochi mari,

de culoare roșie. Prezintă dimorfism sexual, femela are primul articol al tarsului vizibil mai lung decât

masculul. Halterele au culoarea albă. Partea dorsală are primul segment roșcat, iar ventral abdomenul

este galben. Aripile sunt transparente cu reflexe metalice (fig.1).

Larva: apodă, acefalică, de culoare albă. Corpul este turtit, rotunjit posterior și ascuțit anterior şi la

completa dezvoltare are 4-5 mm lungime.

Pupa: 3 mm lungime, de culoare galbenă.

Ou: de culoare alb-lucioasă, cu striuri longitudinale, alungit, de aproximativ 1 mm.

Fig. 1. Adult (https://www7.inra.fr) Fig. 2. Plantă atacată (https://www7.inra.fr)

Simptome: larvele produc daune în funcție de faza de dezvoltare a plantelor. Primăvara plăntuțele de

porumb atacate au frunzele inegale, pot fi veștejite în întregime, deformate, sfâșiate sau răsucite.

Larvele produc perforări dispuse transversal. La o infestare cu 3-6 larve plantele stagnează din

creștere și se pot încovoia sub formă de cârjă.

Biologie: prezintă 2 sau 3 generații pe an. Iernează în stadiu de pupă și foarte rar ca larvă, sub

mugurele de creștere al tulpinilor plantelor tinere de cereale de toamnă sau graminee furajere. În zilele

însorite din aprilie-mai apare zborul adulților din generația hibernantă. După aproximativ 12 zile are

loc copulația. La temperaturi de 16-17 ̊C femelele depun ouăle sub teaca frunzelor sau mai rar pe

limbul foliar. O femelă poate depune între 25-60 de ouă. Larvele apar după aproximativ o lună și se

deplasează către teaca frunzelor apoi pătrund în tulpină, sub mugurele de creștere cu care se hrănește

sau în țesuturile din zona inferioară. Larvele se hrănesc timp de 3 săptămâni după care împupează în

plantă. Adulții apar la sfîrșitul lunii iunie. Femelele depun ouăle în panicule de cereale păioase sau

graminee furajere ori pe frunzele culturilor duble de porumb, unde se dezvoltă. Această generație are

Page 67: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

o perioadă scurtă astfel că în luna octombrie apar noii adulți care depun ouăle în semănăturile de

toamnă sau pe graminee spontane.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- efectuarea lucrărilor agrotehnice la timp;

- evitarea monoculturii;

- combaterea buruienilor pentru evitarea plantelor gazdă;

- reducerea răspândirii gunoiului de grajd pe câmp.

Măsuri curative

metode biologice: în literatura de specialitate sunt menționate specii ce pot parazita larvele și

pupele, respectiv: Trichinema oscinellae, Microtrombiderina omeierei, Cothonaspis hexatonia,

Halticoptera aenea, Stenomalus micans, Callitula micans, Callitula bicolor, Pteromalus puparum.

IMPORTANT !

La atacuri puternice producția scade cu 25-40%, plantele devin sensibile la fuzarioză și

tăciuni.

Page 68: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Ostrinia nubilalis (Hübner)

Denumire populară: sfredelitorul porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: specie polifagă, poate ataca diferite specii de plante: porumb, cânepă, sorg, floarea

soarelui, tomate, cartof, sfeclă, mei, grâu, crizanteme, pepiniere și plante spontane (urzici, lobodă,

știr).

Descriere Adulții au lungimea corpului de 13-15 mm şi anvengura aripilor de 25-30 mm. Prezintă dimorfism

sexual. Femela este mai mare, abdomenul este rotunjit terminal, de culoare galben deschis. Aripile

anterioare sunt gălbui deschis cu trei dungi transversale, dispuse în zig-zag. Aripile posterioare sunt

uniform colorate, galben-cenușiu și au în zona centrală o dungă de culoare mai deschisă (fig. 1).

Masculul este mai mic decât femela, de culoarea mai închisă cu nuanțe maronii. Aripile posterioare

sunt galben-deschis şi au în zona centrală o dungă mai închisă la culoare.

Ouăle au culoarea alb-sidefiu, turtite, grupate în ponte.

Larvele la completa dezvoltare au 15-25 mm lungime, de culoare alb cenușie, pe partea dorsală

prezintă o dungă mai închisă la culoare. Capsula cefalică este puternic chitinizată (fig. 2).

Pupa de culoare brună, cu 4 spini ușor curbați în zona terminală a abdomenului, lungimea este de 1,2-

2 cm.

Fig. 1. Adult femelă ( www7.inra.fr) Fig. 2. Larvă (www7.inra.fr)

Simptome: larvele neonate se deplaseză spre teaca frunzei, perforează tulpina și se hrănesc cu

măduva plantei. Orificiile de hrănire au aproximativ 2 mm și în dreptul lor se observă rumeguș fin

alb-brun. De asemenea, pe știuleți în zona bracteelor și a pedunculului se poate obseva rumeguș.

Larvele în stadiile III și IV produc cele mai însemnate pagube deoarece sapă galerii în tulpină, panicul

sau în pedunculul știuletelui. Tulpinile atacate se frâng fapt ce împiedică recoltarea mecanizată a

culturilor. Știuleții atacați sunt mai mici. Atacul larvelor pe știuleți favorizează instalarea agenților

patogeni în special ciuperci din genul Fusarium. În anii cu precipitații însemnate intensitatea atacului

este sporită.

Page 69: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Biologie: în zona de sud și centrală a țării specia prezintă 2 generații pe an, iar în regiunile nordice sau

situate la altitudine are o singură generație pe an. Iernează ca larvă în ultimul stadiu de dezvoltare în

cocenii de porumb. În primăvară are loc împuparea, fluturii apar în ultima decadă a lunii mai. Adulții

au o viață nocturnă şi pot trăi 4-12 zile în funcție de condițiile meteo. În timpul zilei se pot observa pe

partea inferioară a frunzelor. După copulație are loc depunerea pontei, pe partea inferioară a frunzelor

grupat (20-35 ouă lipite cu o substanță aglutinată). Incubația durează 8-12 zile, apoi larvele se

transformă în pupe în interiorul plantei. După 10 zile apar adulții și are loc împerecherea şi depunerea

pontei după 3-4 zile. Ciclul biologic al generației a doua se realizează într-o perioadă mai scurtă

datorită regimului termic ridicat. La sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august larvele ajung la

completa dezvoltare, apoi intră în diapauza estivală şi cea hiemală. În zona de sud a țării în luna

august poate apărea cea de a doua generație. Dinamica populațiilor este puternic influențată de

factorii climatici.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- efectuarea arăturilor de toamnă;

- arderea resturilor de coceni utilizați în hrana animalelor;

- evitarea monoculturii;

- folosirea de linii hibride rezistente;

- combaterea buruienilor pentru evitarea plantelor gazdă.

Măsuri curative

metode biologice:

- aplicarea insecticidelor biologice cu Bacillus thurinigiensis în loturile semincere

- lansarea entomofagului parazit al ouălor Trichogramma maydis (100.000 exemplare/ha)

metode chimice: aplicarea produselor de protecţia plantelor: CORAGEN - 125 ml/ha, INAZUMA

- 0,15 – 0,2 kg/ha, AMPLIGO - 0,2 l/ha, POLECI – 30-50 ml/hl, AVAUNT 150 EC – 250 ml/ha,

FASTAC ACTIVE – 0,6 l/ha.

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză

- CORAGEN - 7 zile

- INAZUMA - 56 zile

- AMPLIGO - 7 zile

- POLECI - 3 zile

- AVAUNT 150 EC - nu este necesar

- FASTAC ACTIVE - 84 zile

IMPORTANT !

Sfrederitorul porumbului este un dăunător deosebit de periculos putând provoca pierderi

de 40% din producția de boabe. Pagubele sunt amplificate prin favorizarea instalării

patogenilor și împiedicarea recoltării mecanizate.

Page 70: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Oulema melanopus (L)

Denumire populară: gândacul ovăzului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: porumb, cereale păioase și graminee furajere

Descriere Adult: corp alungit de 4-5 mm, capul, antenele și tarsele sunt negre (fig. 1). Pronotul, femurele și

tibiile sunt roșu-portocalii. Elitrele sunt albastre cu dungi longitudinale paralele și punctate între ele.

Larva: are corpul bombat posterior, acoperit cu excremente. Capsula cefalică este puternic

chitinizată, de culoare maronie. La completa dezvoltare are 5-7 mm, culoarea poate fi alb-gălbui-

portocaliu. Popular este numită vierme „bălos”.

Pupa: 4,5-4,8 mm lungime, de culoare galben-maroniu.

Ou: de culoare galben-portocaliu cu striuri longitudinale, alungit și rotunjit terminal, de 1 mm.

Fig. 1. Adult (https://www7.inra.fr)

Simptome: frunzele sunt roase sub forma unor dungi longitudinale, paralele cu nervurile, de multe ori

epiderma inferioară rămâne intactă, se usucă și devine albă. Atacul are loc în vetre, plantele au aspect

albicios frunzele sunt îngălbenite și uscate. Pagubele sunt produse de adulți dar și de larve.

Biologie: prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiu de adult, sub resturi vegetale sau în

frunzarul pădurilor. Adulții apar în luna aprilile la 9-10 ̊C în culturile de cereale de toamnă și mai

tîrziu în culturile de primăvară. La sfârșitul lunii aprilie și începultul lunii mai are loc copulația.

La temperaturi de 16-17 ̊C femelele depun ouăle sub teaca frunzelor sau mai rar pe limbul foliar. O

femelă poate depune între 25-60 de ouă. Larvele apar după aproximativ o lună și se deplasează către

teaca frunzelor apoi pătrund în tulpină sub mugurele de creștere cu care se hrănește sau în țesuturile

din zona inferioară. Larvele se hrănesc timp de 3 săptămâni după care împupează în plantă. Adulții

apar la sfîrșitul lunii iunie. Femelele depun ouăle în panicule de cereale păioase sau graminee furajere

ori pe frunzele culturilor duble de porumb, unde se dezvoltă. Această generație are o perioadă scurtă

Page 71: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

astfel că în luna octombrie apar noii adulți care depun ouăle în semănăturile de toamnă sau pe

graminee spontane.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- efectuarea lucrărilor agrotehnice la timp;

- distrugerea prin ardere a resturilor de coceni utilizați în hrana animalelor;

- evitarea monoculturii;

- utilizarea hibrizilor rezistenți la atacul dăunătorului;

- combaterea buruienilor pentru evitarea plantelor gazdă.

Măsuri curative

metode biologice: utilizarea insecticidelor pe bază de Bacillus thuringiensis

IMPORTANT !

Produce pagube semnificative în special în anii secetoși.

Page 72: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Phyllotreta vittula Redtenbacher

Denumire populară: puricele dungat al cerealelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: cereale şi mai rar porumbul

Descriere Adult: are talie mică, de 1.8-2.5 mm lungime, de culoare albastră-verzuie, cu luciu metalic, elitrele

des punctate cu dungi longitudinale galbene, cu marginea internă dreaptă, se curbează uşor spre

interior numai la vârf. Articolele bazale ale antenelor şi tarsele sunt de culoare brună-gălbuie.

Picioarele posterioare sunt adaptate pentru sărit (fig.1).

Larva: are ultimul segment abdominal cu o proeminenţă chitinoasă, îndoită în sus, capul şi pronotul

brune, corpul alb-cenuşiu, mezo şi metatoracele cu 8 pete de culoare închisă şi cu peri pe ele.

Lungimea corpului larvelor este de 4-5 mm.

Fig. 1. Adult (http://aramel.free.fr) Fig. 2. Atac pe cereale (https://agro.bayer.co.hu)

Simptome: frunzele sunt roase pe partea superioară, sub formă de dungi, paralel cu nervurile,

epiderma inferioară rămâne intactă şi se albeşte (fig.2). Larvele rod rădăcinile plantelor gazdă fără a

produce daune semnificative.

Biologie: are o generaţie pe an, iernează în stadiul de adult sub resturile vegetale. Adulţii hibernanţi

apar în culturi în lunile aprilie-mai, hrănindu-se pe părţile aeriene ale plantelor gazdă. Ponta are loc în

stratul superficial al solului în luna mai, iar larvele se dezvoltă în lunile mai-iunie pe rădăcinile

plantelor gazdă. Noii adulţi apar în iulie-august şi când timpul se răceşte se retrag pentru hibernare.

Măsuri de management

Metode preventive

-rotaţia culturilor şi amplasarea noilor culturi la distanţă de cele vechi;

-distrugerea florei spontane, înainte de plantare coontribuie la reducerea rezervei biologice a

dăunătorului;

Page 73: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

-aplicarea lucrărilor solului şi în cultură la timp permite dezvoltarea optimă a plantelor, determină

suportarea atacului într-o manieră mai bună şi prevenirea pagubelor

Măsuri curative

metode biologice:

- utilizarea viespilor parazite Perilitus terminalis, Perilitus bicolor şi a nematodului Howardula

phyllotretae;

- utilizarea extractelor de plante cultivate şi spontane, care conţin alcaloizi, taninuri şi alte principii

active cu rol insectifug.

metode fizice: utilizarea capcanelor cu feromoni.

IMPORTANT !

Atacurile larvare sunt de regulă de scurtă durată şi nu necesită tratament.

Page 74: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Rhopalosiphum maidis Fitch Denumire populară: păduchele verde al porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: porumb și alte graminee (sorg, grâu, orz).

Descriere: Virginogenele aptere au corpul alungit, de culoare verde deschisă sau albastru deschisă, de

1,8-2,2 mm, cu lungimea corpului de două ori mai mare decât lățimea. Articolele antenale 4, 5 şi 6

sunt de culoare închisă, față de celelalte care sunt mai deschise. Picioarele sunt de aceeași culoare ca

și corpul, însă partea distală a femurelor și restul părților distale ale piciorului sunt negre, ca și

corniculele și coada (fig. 1).

Formele aripate sunt de 1,7-2,24 mm lungime, având capul și toracele de culoare neagră, iar

abdomenul prezintă nuanțe de verde și zone mai închis colorate (fig. 2). Antenele au articolul al

treilea mai mare decât articolele 4 și 5. Picioarele prezintă nuanțe de culoare brună, cu zona distală a

femurelor, restul părților distale ale piciorului, corniculele și coada sunt de culoare neagră.

Corniculele au jumătate din lungimea articolului al treilea antenal.

Fig. 1. Rhopalosiphum maidis forma apteră Fig. 2. Rhopalosiphum maidis forma aripată

(https://www7.inra.fr)

Simptome: specia formează colonii pe frunze, spice și panicule, eventual știuleți. Frunzele plantelor

atacate se răsucesc deseori sub formă conică, întrerupând dezvoltarea normală. Datorită atacului, în

frunze se acumulează o cantitate mare de hidrați de carbon, urmată de sinteza de pigmenți antocianici,

având drept urmare înroșirea frunzelor sau tulpinilor. Când atacul se manifestă pe paniculele sau

știuleții de porumb, datorită eliminării dejecțiilor, polenizarea este împiedicată, ducând la reducerea

producției.

Biologie: rata de dezvoltare a păduchelui, durata de viață și cantitatea de descendenți sunt determinate

de temperatura și calitatea plantelor gazdă. În condiții optime, sunt posibile mai mult de 40 de nimfe

pe femelă și până la 50 de generații pe an.

Page 75: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Măsuri de management

Măsuri preventive

- semănatul timpuriu;

- distrugerea samulastrei.

Măsuri curative

metode biologice prin utilizarea:

- prădătorilor: Chrysopidae, Coccinelidae, Syrphidae,

- paraziților: Lisiphlebus fabarum, Trioxys angelicae, Aphidius ervi, Praon volucre, Aphelinus

asychis, Pachhyneuron aphidis

IMPORTANT !

Daunele produse de acest dăunător sunt cauzate de hrănirea pe frunzele și mătasea

porumbului.

Page 76: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Schizaphis graminum (Rond.)

Denumire populară: păduchele verde al cerealelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România pe suprafețe mari unde se cultivă

cereale, fiind cea mai păgubitoare specie la aceste culturi.

Plante gazdă: specie care atacă graminee cultivate, în special grâul și orzul dar și culturi de sorg și

porumb, precum și specii de graminee spontane.

Descriere:

Virginogenele aptere au corpul oval, de 1.5-2 mm lungime, ochii roşii, de culoare verde deschis sau

cu nuanțe gălbui. Antenele sunt închise la culoare, cu excepția articolelor bazale care sunt mai

deschise, lungimea lor depăşind cu puțin jumătatea lungimii corpului. Corniculele sunt evidente, de

formă cilindrică și sunt deschise la culoare, cu excepția zonei distale. Coada este de formă conică, are

aproximativ ½ sau ¾ din lungimea corniculelor (fig. 1).

Virginogenele aripate au corpul de 1.2-1.9 mm lungime, cu capul și toracele brun și abdomenul verde.

Aripile sunt membranoase, dezvoltate, cu nervura mediană bifurcată. Antenele depăşesc în general ¾

din lungimea corpului, iar articolul trei are 6-7 senzorii, răspândite pe toată lungimea sa. Corniculele

sunt scurte (fig. 2).

Fig.1. Forme aptere (http://entnemdept.ufl.edu) Fig. 2. Forma aripată (http://entnemdept.ufl.edu)

Simptome: formează colonii numeroase pe frunzele plantelor gazdă, atacul manifestându-se în vetre.

Datorită atacului frunzele se contorsionează, iar în zonele înțepate apar inițial pete roșietice care apoi

confluează cuprinzând treptat toată frunza, ducând în final la uscarea plantei. Atacurile puternice din

toamnă duc la uscarea plantelor, iar cele din mai-iunie, duc la scăderea calitativă dar și cantitativă a

producției, prin șiștăvirea boabelor înțepate. Pagube mari se produc în special în primăverile și verile

secetoase, când inițial coloniile de afide se dezvoltă în conul de creștere. Plantele atacate rămân mici,

cu panicule nedezvoltate, rezultând producții inferioare, iar boabele de la plantele puternic atacate, au

capacitate redusă de germinare. După ce frunzele atacate sunt distruse afidele se mută pe frunze

sănătoase.

Biologie: Specie care iernează ca ou de rezistență depus de femele, toamna pe grâu, orz, sorg,

porumb, sau graminee spontane. În lunile martie-aprilie, apar formele fundatrix, care se înmulțesc

prin partenogeneză și viviparie pe parcursul a 7-13 zile. Din aceste larve apar fundatrigenele din care

derivă femelele virginogene aptere care sunt mai numeroase și prezintă și forme aripate. Formele

Page 77: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

aripate formează noi colonii pe diferite plante cultivate sau din flora spontană, ele au o dezvoltare și

reproducere mai lungă, dar prolificitate mai redusă decât cele aptere. Femelele virginogene parcurg

mai multe generații până toamna, când formează forme sexupare aptere și aripate. În România specia

dezvoltă 21-23 generații, dar potențialul ei teoretic este de 50 de generații/ an.

Măsuri de management

Măsuri preventive

îndepărtarea buruienilor din zonele învecinate deoarece pot fi sursă de infestare;

semănatul să se facă în epoca optimă.

Măsuri curative

metode biologice prin utilizarea:

- insectelor prădătoare cum ar fi: Chrysopidae, Coccinelidae și Syrphidae.

- insectelor parazite cum ar fi: Lisiphlebus fabarum, Efedrus plagiator, Aphidius ervi sau Praon

volucre, care contribuie natural la menținerea populațiilor sub pragul economic de dăunare

(PED).

IMPORTANT!

PED este toamna de 10 afide/ plantă şi vara de 25 afide/ plantă!

Afidele sunt vectori ai mai multor virusuri ai plantelor incluzând: Barley yellow dwarf

virus, Sugarcane mosaic virus, Maize dwarf mosaic virus și Millet red leaf virus.

Page 78: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Sipha maydis Passerini

Denumire populară: păduchele negru al porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: porumb, orz, ovăz, grâu, sorg, păiuş.

Descriere:

Femelele aptere măsoară 1-2,1 mm, au luciu închis până la aproape negru, antenele sunt scurte, cu 5

segmente, iar întregul corp este acoperit de fire de păr lung (fig.1).

Nimfa are ochi roșii, cap întunecat, torace și abdomen galben-portocaliu.

Fig. 1. Femelă apteră (https://www.galerieinsecte.org)

Simptome: evidente în special în faza de creştere vegetativă. Vizate de atac sunt punctele de creştere,

inflorescenţa, frunzele (în special pe partea superioară), acestea capătând forme şi culori anormale,

apoi se pliază, se îngălbenesc şi mor.

Biologie: iernează în stadiul de adult şi nimfă, uneori chiar ou. Coloniile sunt prezente de obicei la

inserția frunzei cu tulpina, deși atunci când populația crește, se pot găsi chiar în frunza ce ia aspectul

de steag.

Măsuri de management

Măsuri curative

metode biologice: folosirea de paraziţi şi prădători (Adalia bipunctata, Aphelinus asychis,

Aphidius ervi, Cheilomenes sexmaculata)

IMPORTANT!

Transmite viruşi capabili să producă daune mai mari decât gazda.

Page 79: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Siteroptes graminum Reut.

Denumire populară: acarianul gramineelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: acarianul gramineelor este polifag, fiind semnalat pe numeroase cereale și graminee de

nutreț.

Descriere:

Adultul: are corpul de 0,25-0,30 mm lungime și de culoare galbenă, prevăzut dorsal cu numeroși peri

groși. Femela are formă de sac, plin cu ouă, principalele organe interne fiind atrofiate; în această fază

corpul femelei atinge 2-3,5 mm lungime.

Ouăle: eliptice, ușor vizibile în corpul femelei din ultimul stadiu, cele nefecundate sunt mai mici.

Larva: asemănătoare cu acarienii adulți, având corpul mai mic prevăzut cu trei perechi de picioare.

Simptome: În urma atacului, frunza nu se înroșește și nu este inundată de rouă de miere. Teaca

frunzei superioare are pete brune sau roșcate. Acarieni cu 8 și larve cu 6 picioare, de culoare gălbuie,

trec mai târziu asupra paniculului.

Biologie: prezintă 4-5 generații pe an. Iernează ca ou depus în teaca frunzelor de la plantele gazdă. În

primăvară, din ouăle hibernante, eclozează larve care, după o perioadă de hrănire pe seama sucului

celular, evoluează în acarieni adulți, fără să parcurgă stadiul de nimfă. Spre completa dezvoltare a

larvelor, corpul acelora din care rezultă femele suferă o pronunțată deformare, se umflă puternic și

capătă o formă ovală, dimensiunile corpului crescând până la de 10-20 de ori.

Măsuri de management

Măsuri preventive

distrugerea buruienilor de pe marginile și șanțurile drumurilor limitrofe, cunoscându-se faptul că

ierburile spontane sunt gazde intermediare ale acarianului.

IMPORTANT !

Monitorizarea acarianului trebuie să înceapă la apariția paniculului.

Page 80: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Sitotroga cerealella (Olivier) Denumire populară: molia cerealelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: în special grâu, porumb, dar şi alte produse depozitate.

Descriere Adultul: are corpul de culoare albă-cenuşie, de 6-8 mm, cu anvergura aripilor de 10-16 mm. Aripile

anterioare sunt înguste, lungi şi ascuţite la extremitatea lor, de culoare brună gălbuie cu reflexe

argintii (nuanţa bobului de grâu). Aripile posterioare sunt cenuşii-deschise, înconjurate cu franjuri

lungi (fig.1)

Larva este de culoare albă sidefie, cu capul gălbui de 5-7 mm lungime (fig. 2).

Ouăle au forma unui butoiaş, de 0,4-0,5 mm, iniţial de culoare albă, care după 48 ore, care după 48

devin roşu strălucitor.

Fig. 1. Adult (https://mississippientomologicalmuseum.org) Fig. 2. Larve (http://bru.gmprc.ksu.edu)

Simptome: infestarea larvelor nu lasă inițial nici un simptom vizibil asupra boabelor, deoarece

dezvoltarea larvelor are loc într-un singur bob, îi consumă iniţial germenul, abia apoi îl distruge

complet. Înainte de a se transforma în pupă, larva construiește o cameră chiar sub stratul de semințe

de cereale, formând o "fereastră" mică, circulară, translucidă. Boabele atacate sunt golite parţial sau

total de conţinut, rămânând intact numai tegumentul. Orificiul de ieşire al adultului este rotund, cu

marginile netede.

Biologie: în condiţiile din România are 2-3 generaţii/an din care una sau două se dezvoltă în spaţiile

de depozitare şi una în câmp. Iernează ca larvă în ultimele stadii de dezvoltare, în boabele atacate.

Transformarea larvelor în crisalide are loc la începutul lunii aprilie, iar adulţii migrează masiv la

începutul lunii aprilie sau în luna mai din hambare şi depozitele de cereale îndreptându-se spre

câmpurile de grâu sau mai târziu, spre cele de porumb. Durata acestui stadiu este de 10-15 zile, uneori

mai mult. Imediat după apariţia adulților are loc împerecherea, iar femelele depun ouăle, la 24 ore de

la împerechere, în condiţii nocturne (200-250 de ouă) pe diferite boabe de cereale (grâu şi porumb în

Page 81: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

special). După 2 săptămâni, la 15oC sau după 4 zile la 30

oC, apar larvele, care după eclozare,

construiesc o teacă de mătase, la adăpostul căreia pătrund în bob unde petrec toată viaţa şi pe care îl

distrug complet.

Înainte de a se transforma în pupă, decupează în tegument un căpăcel, fără să perforeze bobul, apoi îşi

face o lojă, căptuşită cu mătase (gogoaşă). La terminarea perioadei de împupare, fluturele ridică

căpăcelul şi iese din bob. Dezvoltarea de la ou până la apariţia adulţilor, nu este posibilă sub 15 o

C şi

peste 35 o

C, necesitând 60 de zile la 15 o

C, 35 de zile la 20 o

C, 20-25 de zile la 35 o

C şi UR (umiditate

relativă) 75%.

Măsuri de management

Metode preventive

însămânțarea târzie şi recoltarea timpurie pot reduce pierderile înainte de recoltare;

reducerea umidității în depozitele de cereale, poate reduce sau minimiza daunele;

inspecțiile periodice și îndepărtarea infestărilor pot fi eficiente, mai ales dacă boabele sunt bine

ambalate, astfel încât atacurile dăunătorului sunt limitate la straturile exterioare;

folosirea soiurilor rezistente.

Măsuri curative

metode fizice: utilizarea radiațiilor gama asupra pupelor la 32°C, poate reduce fecunditatea și

eclozarea ouălor și întârzie creșterea larvelor.

metode biologice:

-folosirea speciilor de parazitoizi din genul Trichogramma (Trichogrammatidae), eficace împotriva

ouălor;

- folosirea uleiurilor comestibile, cum ar fi uleiul de soia, uleiul de semințe de bumbac, deșeurile

agricole, extractele de diferite plante, precum menta, semințele de bumbac și eucalipt și toxinele de

Bacillus thuringiensis (BT).

IMPORTANT!

Atacul se manifestă şi după recoltare, fiind în special un dăunător al produselor

depozitate.

Atacul speciei provoacă pierderea puterii germinative a boabelor.

Page 82: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Spodoptera exigua (Hübner)

Denumire populară: buha cucurbitaceelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: specie polifagă, dăunător cu importanţă secundară pentru porumb; atacă şi buruienile.

Descriere Adult: mărime moderată, anvergura aripilor 25-30 mm. Aripile anterioare sunt marmorate gri-brun şi

au o bandă neregulată şi o pată reniformă mai deschisă la culoare. Aripile posterioare au culoare mai

uniformă, cenuşiu-deschis sau albicioase şi marginea este mai închisă la culoare (fig. 1).

Larva: iniţial are culoare verde sau galben pal şi începând cu stadiul trei apar dungile caracteristice.

La completa dezvoltare are 30-35 mm lungime, fără pubescențe, culoarea cenușie-negricioasă sau

verde-castanie. Dorsal prezintă dungi longitudinale de culoare castanie-gălbuie, iar pe partea ventrală

este roșcat-gălbui. Uneori prezintă pete mici, mai întunecate pe partea ventrală (fig. 2).

Pupa:brun-deschis, 15-20 mm lungime, se află într-o căsuţă pupală în sol.

Ou: circular, alb-verzui, depuse în mase şi acoperite cu solzii femelelor.

Fig. 1 Adult (https://www7.inra.fr) Fig. 2. Larvă (http://entnemdept.ufl.edu)

Simptome: larvele atacă şi foliajul şi știuleții. Frunzele sunt roase pe fața inferioară, epiderma se rupe

și se formează goluri mari în limbul frunzei, dar nervurile rămân intacte.

Biologie: în ţările cu climat cald are până la şase generaţii/an. Ouăle sunt depuse în grupe de 50-150,

pe partea inferioară a frunzelor. După eclozare, larvele sunt gregare în primele vârste, apoi se hrănesc

individual pe frunzele plantelor gazdă. Împuparea are loc în sol, durează 6-10 zile în zonele cu climat

cald.

Măsuri de management

Măsuri curative

metode biologice aplicarea tratamentelor biologice eficace împotriva larvelor: extract de neem

(Azadirachta indica), nucleopolyhedrovirus (NPV), extracte obţinute din Cassia fistula, Cleome

viscosa, Melia azedarach, Portulaca oleracea şi Stemona tuberosa.

IMPORTANT !

În contextul încălzirii globale specia poate căpăta importanţă fitosanitară mai mare în ţara

noastră.

Page 83: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Tanymecus dilaticollis Gyll Denumire populară: gărgărița frunzelor de porumb, răţişoara porumbului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: polifag, porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, sorgul, soia, lucernă, grâu, orz.

Descriere Adultul: corp oval alungit, de culoare brun-cenușiu, mai deschisă ventral, 5,5-8 mm lungime,

prezintă un cioc evident denumit rostru, care este mai lung decât capul. Pronotul este mai lat decât

lung, cu marginile laterale dilatate postmedian. Elitrele sunt cafeniu-deschise, adesea cu dungi

longitudinale mai deschise sau mai închise, iar solzii și perișorii acestora sunt ca niște dungi dispuse

longitudinal (fig. 1). Aripile posterioare sunt reduse, ceea ce determină o capacitate redusă de a zbura.

Oul: 1/0,5 mm, cilindric, rotunjit la capete, inițial de culoare alb-gălbui, apoi se închide la culoare și

devine negru.

Larva: apodă, la maturitate ajunge la 8-9 mm, de culoare alb strălucitoare și prezintă o pubescență

gălbuie.

Pupa: culoare albă, 5-9 mm lungime.

Fig. 1. Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig. 2. Simptom de atac ( https://www.dekalb.ro)

Simptome: În faza inițială de 2-3 frunze, adultul retează plantele de la colet, provocând distrugerea

în masă a culturii. Datorită atacului de la baza plantei, frunzele surprinse în faza de cornet, prezintă

ulterior perforări circulare, dispuse transversal pe limb. Plantele atacate în timpul răsăritului, până în

faza de 2-3 frunze, pot fi roase în zona coletului și se impune întoarcerea culturii și reînsămânțarea.

Page 84: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Într-o fază mai înaintată de dezvoltare a plantelor, insecta atacă numai limbul foliar pe părțile laterale

(fig. 2). În această fază plantele se refac, înregistrându-se o întârziere în vegetație ce determină o

reducere a producției. Plantele trecute de 4-5 frunze, nu mai constituie sursa de hrană pentru dăunător

care trece pe alte plante spontane, preferând pălămida.

Biologie: prezintă o singură generație pe an și iernează ca adult în sol, în lojele nimfale, la adâncimea

de 40-60 cm. Primăvara ies din loje nimfale, iniţial se stabilizează în straturile superficiale ale solului

(jumătatea lunii martie-prima junătate a lunii aprilie), apoi pe măsură ce timpul se încălzeşte apar pe

plante şi devin foarte activi în timpul orelor însorite şi calde. Depunerea ouălor începe în a doua

decadă a lunii aprilie. Stadiul de larvă este prezent în natură din prima jumătate a lunii mai până la

sfârşitul lunii august. Acestea se hrănesc cu perişorii absorbanţi şi ultimele ramificaţii ale rădăcinilor

plantelor gazdă. Împuparea are loc în sol, începe a doua jumătate a lunii iulie şi se încheie la sfârşitul

lunii august.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- rotația culturilor şi evitarea monoculturii;

- stabilirea corectă a perioadei semănatului;

- asigurarea unor condiții care favorizează răsărirea rapidă;

- stabilirea unei densități corespunzătoare a plantelor.

Măsuri curative:

metode biologice: utilizarea patogenului Beauveria bassiana

metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: DECIS MEGA 50

EW -0,25 l/ha, CALYPSO 480 SC – 90 ml/ha, BELEM 0,8 MG – 2x12 kg/ha, MOSPILAN 20

SP/GAZELLE – 0,100 kg/ha, MOSPILAN 20 SG/KRIMA 20 SG – 0,100 kg/ha.

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză

- DECIS MEGA 50 EW - 30 zile

- CALYPSO 480 SC - 30 zile

- BELEM 0,8 MG - nu este necesar

- MOSPILAN 20 SP/GAZELLE - nu este necesar

- MOSPILAN 20 SG/KRIMA 20 SG - nu este necesar

IMPORTANT !

Este importantă evaluarea populației insectei în toamnă, înainte de iernare și apoi primăvara

când plantele încep să crească pentru aplicarea celor mai eficiente metode de control.

La o densitate de 20-30 gărgăriţe/m2

semănătura de porumb poate fi distrusă chiar înaintea

apariţiei la suprafaţa solului.

Page 85: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Tetraneura ulmi (Geoff.)

Denumire populară: păduchele roz al rădăcinilor de porumb

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România în toată țara, mai ales în culturile aflate

în apropierea ulmilor.

Plante gazdă: atacă rădăcinile plantelor de porumb, predispuse fiind culturile de porumb semănate

târziu; specia atacă și ulmul, pe frunzele căruia formează gale caracteristice.

Descriere Adultul: formele aptere sunt de culoare galbenă portocalie, au lungimea de 2.5-3.5 mm sau mai mici

(2.2 mm) şi de culoare negricioasă, iar formele aripate au antenele și picioarele de culoare cafenie.

Antenele sunt formate din 3-6 articole, cu cornicule ascuțite sau absente. Corpul femelelor aptere

existente pe rădăcinile de porumb sau alte graminee, are formă ovală sau rotunjită și acoperit cu o

pulbere albicioasă, secretată de glandele ceroase.

Fig. 1. Tetraneura ulmi – formă apteră ( http://influentialpoints.com)

Simptome:

Atacă rădăcinile plantelor de porumb, pe care formează gale. Este o specie dioecică, atacă şi ulmul, pe

frunzele căruia formează gale caracteristice scurte și pedunculate. În aceste gale se identifică femele

nearipate, de culoare brună sau cu nuanțe verzui, având abdomenul acoperit cu o secreție ceroasă. În

zonele de câmpie atacul este mai puternic și evidențiat față de zonele de deal și munte. Predispuse la

atac în cazul culturilor de porumb sunt cele semănate târziu. În cazul unor atacuri puternice, plantele

atacate se opresc din dezvoltare, se îngălbenesc și chiar se pot ofili.

Biologie:

Specie dioecică - are ca gazdă primară ulmul, pe care depune ouă de rezistență (pe scoarță), din care

în primăvară apar fundatrix, fundatrigenele, virginogenele aptere și aripate (la sfârșitul lunii mai).

Acestea migrează pe rădăcinile gramineelor unde dezvoltă mai multe generații de virginogene,

grupate în colonii, care determină formarea unor gale asemănătoare nodozităților. Odată cu venirea

toamnei, în colonii apar sexuparele care migrează pe ulm, unde formează formele sexuate. Formele

sexuate (femele și masculi), după copulare depun ouă de rezistență.

Page 86: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Măsuri de management

Măsuri preventive

îndepărtarea buruienilor din zonele învecinate deoarece pot fi sursă de infestare;

semănatul cerealelor în epoca optimă.

Măsuri curative

metode biologice utilizarea agenţilor biologici, cum ar fi :

- prădători ca Scymnus brullei (Coccinellidae), Leucopis palumbii (Chamaemyiidae), dar şi alte

specii din familiile Coccinellidae, Chrysopidae şi Thrombidiidae), care omoară formele fundatrigene

din primul stadiu de dezvoltare. Alți prădători într-o mai mică măsură sunt larvele de Syrphidae,

omizile de Pyralidae și păsările.

- parazitoizi, cum ar fi Paralipsis enervis (Aphididae), observat pe rădăcină.

IMPORTANT!

În zonele de câmpie atacul este mai puternic.

Predispuse la atac, în cazul culturilor de porumb sunt cele semănate târziu.

Page 87: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Bibliografie selectivă

Alexandri A., Olangiu M., Petrescu M., Rădulescu E., Rafailă C. -Tratat de fitopatologie agricolă, Ed.

Academiei RSR, București, 1972, pag. 370-378, 390-394, 379-385,332-353, 395-396;

Arion G. (1968) - Entomologia Agricolă, Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti, p. 572;

Lazăr Al., Bobeş I., Comes I., Drăcea A., Hatman M - Fitopatologie (1977). Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, pag. 340-343, pag.43-44;

Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol I, Ed. Academiei

Române;

Manolache C., Săvescu A., Boguleanu Gh., Paulian Fl., Balaj D., Paşol P. (1969) - Entomologie

agricolă, Ed. Agrosilvică, Bucureşti;

Munkvold G. P., White D.G. - Compendium of Corn Diseases, fourth Edition, APS Press, pag 12-13;

Paşol P, Paulian F., Pălăgeşiu I., Niţu E. (2013) - Tratat de zoologie agricolă, vol III, Ed. Academiei

Române;

Perju T. (1995) - Entomologia agricolă, componentă a protecţiei integrate a agrosistemelor. Ed. Ceres.

Vol. 2;

Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române, Bucureşti,

396 pag.;

Perju T. (1999) - Dăunătorii organelor de fructificare și măsurile de combatere integrată. Vol. I , 551

pag. Ed. Ceres;

Perju T. (2004) - Dăunătorii din principalele agroecosisteme şi combaterea lor integrată. Ed.

Academic Pres, 496 pag.;

Perju T. și colab. (1988) - Entomofagii și utilizarea lor în protecția integrată a ecosistemelor agricole,

Ed. Ceres, București;

Pop I.V. (2009) - Tratat de Virologie Vegetală Vol II. Virusurile culturilor de camp. Ediția I, Editura

Printech, București, pag. 167-169., pag.180-181., pag.185-191;

Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I. (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii culturilor

horticole, Ed. Ceres, Bucureşti;

Roșca I., Rada Istrate (2009) - Tratat de entomologie (agricultură, horticultură, silvicultură) Alpha

MDN, Buzău, pag 331;

Page 88: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

Rogojanu V., Perju T. (1979) - Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate

506 pag. Ed. Ceres;

Severin V., Iliescu C. H. (2006) - Bolile bacteriene ale plantelor. Editura GEEA, pag 108-110;

Săvescu A. și colab. (1982) - Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor cultivate, Vol. II,

Editura Academiei RSR, pag. 172 -178;

Săvulescu A., Manolache C., Zahariadi C. (1959) - Bolile, dăunătorii şi buruienile din culturile de

porumb şi combaterea lor. Îndrumări tehnice, Nr 78, Editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti;

Smith I. M., McNamara D. G., Scott P.R., Holderness M. - Quarantine Pests for Europe. Second

Edition, CAB International, EPPO;

Standard OEPP PP 2/17 (1999) - Linii directoare pentru buna practică agricolă. Porumbul. Buletin

OEPP 27, pp 367-378;

Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. (2003) - Entomologie Horticolă - dăunători specifici și

metode de combatere, Ed. Ceres, București, p. 67;

White D. G. (2000) - Compendium of Corn Diseases, third edition. University of Illinois at Urbana-

Champaign, pag.16-18, pag. 33.

Resurse www: https://gd.eppo.int

https://www7.inra.fr

https://www.cabi.org

http://entnemdept.ufl.edu

https://www.agriculturejournals.cz

http://www.coleoptera.org.uk www.plantwise.org

http://www.defesavegetal.net/siphma

https://www.cabi.org/isc/datasheet/50172

http://www.sinavimo.gov.ar/plaga/sipha-maydis

https://www.researchgate.net/publication/279188521_Identificacao_de_adultos_apteros_e_alados_da

s_principais_especies_de_afideos_Hemiptera_Aphididae_associadas_a_cereais

https://www.syngenta.nl

http://bdigital.uncu.edu.ar/objetos_digitales/780/ricciAgrarias2-05.pdf

https://www.pioneer.com

http://bulletin.ipm.illinois.edu/pastpest/articles/200120e.html

https://gd.eppo.int/taxon/DIPDMC/documents

https://www.cabi.org/isc/datasheet/32129

www.agro-magazin.ro/.../239-ghidul-bolilor-porumb-mozaicul- european

http://www.agro-magazin.ro

www.fiches arvalis.info.fr.

www.ars.usda.gov.2

Page 89: GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome

http://vegetablemdonline.ppath.cornell.edu

https://cropwatch.unl.edu

http://blogs.cornell.edu

https:// www commons.wikimedia.org.

https:// www.metapathogen.com

PQR - EPPO Plant Quarantine Data Retrieval system