Chimie Farmaceutica an II

  • Published on
    16-Jan-2016

  • View
    63

  • Download
    2

DESCRIPTION

note curs

Transcript

COALA ROMN DE AFACERI

COALA ROMN DE AFACERI

COALA POSTLICEAL DE AFACERI

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

Modulul VIII:CHIMIA COMPUILOR CU ACIUNI ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Profesor: LUP MARIA

Curriculum aprobat prin OMEdC nr. 5042/2005

Alba-Iulia

2006

Norme de protecie a muncii n laboratorul de chimie

Protecia muncii are ca scop asigurarea celor mai bune condiii de munc, prevenirea accidentelor i mbolnvirilor. n conformitate cu legislaia de sntate i securitate n munc elevii trebuie s-i formeze deprinderile necesare executrii corecte a oricror activiti, pentru deplina securitate.

Pentru aceasta este necesar respectarea cu strictee de ctre elevi a normelor de protecie a muncii, la efecturarea tuturor experimentelor.

1. Laboratorul este un loc special amenajat pentru aciviti serioase i meticuloase. Aa c trebuie s ai n vedere securitatea colegilor ti.

2. Orice accident trebuie anunat profesorului.

3. Fiecare experiment se efectueaz numai dac este precizat de profesor.

4. Trebuie s urmezi ntocmai instruciunile primite de la profesor.

5. Usensilele de laborator trebuie s fie curate la nceperea lucrului.

6. Se efectueaz lucrrile practice numai dup ce ai citit instruciunile prevzute de fia de lucru pe care o primei cu cel puin o zi nainte de a efectua lucrarea propriu-zis.

7. Foloseti numai substane i ustensile permise de fia de lucru.

8. Substanele i ustensilele de pe masa de lucru a profesorului nu se ating.

9. Manifest o permanent atenie la transvazarea substanelor dintr-o sticl n alta.Spal imediat cu ap poriunile de piele care au venit n contact cu substane chimice.

10. nclzirea unei eprubete se face cu mult atenie aa nct s nu priveti direct n vasul cu reactivi.

11. nclzete un reactiv n eprubet de la partea superioar n jos, pentru ca vaporii din partea superioar s nu se reverse.

12. Verific mirosul gazelor degajate fluturnd mna dinspre prob spre tine i mirosind cu atenie.

13. nainte de folodsirea substanelor inflamabile orice surs de cldur trebuie ndeprtat.

14. Diluarea acizilor concentrai se face adugnd acidul n picturi n ap (agitnd continuu) i nu apa n acid (acidul sare n afara vasului i poate ajunge n ochi i pe esturi).

15. Soluiile corosive (acizi, baze, brom, iod, etc)se mnuiesc cu mare atenie.

16. Reactivii nu se toarn niciodat napoi n sticla cu reactiv, i nu se schimb dopurile sticlelor. Dopul nu se las pe mas n timpul activitii experimentale.

17. Nu se atinge direct cu mna sticlria care a fost n contact direct cu focul, ci se las s se rceasc.

18. Courile sunt numai pentru hrtie. Probele, deeurile solide i sticlria se strng n recipiente speciale.

19. Dup terminarea lucrului masa de laborator va fi curat.

20. Substanele nu se gust.

21. Cnd lucrezi: poart halat, strnge-i prul, ndeprteaz bijuteriile care te pot deranja n timpul activitii, poart ochelari de protecie sau folosete ecran de protecie n cazul experimentelor cu substane agresive.22. Pregtete substanele, aparatele i ustensilele necesare activitii i apoi ncepe lucrul.

23. Pentru substanele solide folosete spatule i pensete, iar pentru cele lichide: eprubete, pipete, pahare, flacoane.

24. Substanele chimice se pstreaz n recipieni speciali pe care se aplic etichete cu: formula chimic, denumirea substanei n limba roman i D.C.I., masa molecular, cantitatea, data transvazri, lotul din care provine, data ambalrii, data expirrii, indicaii speciale: otrav, toxic,inflamabil, etc.

25. Orice activitate de laborator se v-a efectrua pe baza unei fie de lucru individuale sau de grup.

26. Sursele de cldur nu se vor lsa aprinse la plecarea din laborator.

27. Sube se volatilizeaz uor se pstreaz n vase bine nchise mai precis parafinate n vecintatea dopului.

28. Aezarea substanelor chimice n dulapuri nchise se face ordonat pe cationi i alfabetic: metal, oxid hidroxid, sare,iar substanele organice se vor aeza pe funciuni. Pe ua dulapului va fi pus lista cu substanele existente.

29. Se lucreaz cu cantiti mici de reactivi i cu soluii diluate, iar cu substanele solide se va lucra cu cantiti strict necesare.

30. Acizii se vor folosii n soluii diluate, n afara cazurilor n carew se indic concentraia.

31. Reactivul se adaug n eprubet, n pictur astfel nct volumul total s nu depeasc jumtate din volumul eprubetei.

32. Pentru a mirosi substanele, se ndeprteaz vaporii cu mna nspre nas, fr a se inspira puternic, deoarece aciunea multor substane este toxic chiar dac aceasta nu se manifest imediat.

33. Substanele toxice(mercurul, srurile de mercur, clorura de bariu, etc), substane foarte corosive(acidul sulfuric, acidul clorhidric), uor inflamabile sau care se pot autoaprinde(sodiu, potasiu, fosfor), se depoziteaz n dulapuri metalice ermetic nchise i ncuiate.

34. Soluiile srurilor mercuroase se pstreaz n prezena mercurului.

35. Metalele alcaline se pstreaz sub petrol, cele alcalino-pmntoase n glicerin, iar fosforul alb n ap.

36. Hrtiile pe care se usuc fosforul se vor arde, iar cele pe care sau tiat i ters metalele alcaline se vor umezi cu Ap, pn la consumarea total a metalului.

37. Nu se vor pstra n acelai loc aciz cu hidroxidul de amoniu, acidul azotic, acidul clorhidric.

38. Substane ca apa de clor i bromul se vor pstra n ni.

39. Acidul azotic, premanganatul de potasiu, srurile mercuroase, iodura de potasiu, apa oxigenat se pstreaaz n sticle de culoare nchis i departe de surse de cldur.

40. Transvazarea lichidelor se face numai prin plnie

41. Acidul percloric, cloratul de potasiu, nitrobenzenul, acetilura de argint nu se vor tritura(mojara).

42. La pregtirea amestecurilor oxidante se frmieaz oxidanii n stare pur, n doze mici ntr-un mojar absolut curat, amestecarea oxidanilor cu alte substanefrmiate nu se face niciodat prin frecare n mojar, ci prin sgitarea intr-un balon sau prin amestecarea cu o spatul pe hrtie velin.

43. Eprubeta cu substan uscat care se supune nclzirii se va ine cu un clete de lemn sau de hrtie n funcie de temperatura la care se poate face nclzirea, nclinat (nu spre cel care lucreaz sau spre vecin), se va nclzii treptat pe toat lungimea ocupat de substan, agitnd-o permanent. Celelalte vase de sticl nu se nclzesc direct pe flacr, ci numai pe sit de azbest, dup ce se constat c pereii exteriori sunt uscai

44. Baloanele i celelalte vase de sticl n care se afl lichide fierbini nu se pun direct pe mas, ci pe o plac de aybest, sau un alt material termoizolant, iar paharele mici cu lichid, se ridic numai cu ambele mini.

45. Prinderea n stativ a baloanelor, refrigerentelor, biuretelor se face cu ajutorul clemelor prevzute cu aprtori de plut sau cauciuc.

46. Introducerea unui tub de sticl ntr-un dop de plut sau de cauciuc se face inndu-se tubul cu mna nfurat ntr-o estur de pnz uscat ct mai aproape de captul de introdus, fr a fora.

47. RNILE PROVOCATE PRIN TIETURI DE STICL, METAL SE DEZINFECTEAZ CU AP OXIGENAT, se aplic un pansament steril cu rivanol.

48. Arsurile termice nu se spal cu ap, ci se ung cu miere sau glicerin.

CHIMIA COMPUILOR CU ACIUNI ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

ANESTEZICE GENERALE

NOIUNI INTRODUCTIVE

Sistemul nervos reprezint ansamblul structurilor sau esuturilor nervoase din organism: sistem nervos central (SNC), sistem nervos autonom, ganglioni nervoi i nervi periferici.

Sistemul nervos autonom este sinonim cu sistemul nervos vegetativ i respectiv sistem neurovegetativ. Este poriune din sistemul nervos care regleaz activitatea viscerelor n special a glandelor, muchilor netezi i miocardului. Se subordoneaz SNC prin intermediul cruia particip la diverse funcii ale vieii de relaie i ale vieii afective. Acesta cuprinde sistemul nervos simpatic i sistemul nervos parasimpatic.

Sistemul nervos central cuprinde axul cerebro-spinal, constituit din encefal i mduva spinrii. Sinonime: ax neural, nevrax.

Sistemul nervos central poate fi :

- sistem nervos periferic parte a sistemului nervos exterioar axului cerebro-spinal. Este format din nervi care leag organele cu S.N.C.

- sistem nervos plastic corp de tip Bingham. Corp sau substan care n soluii de concentraii mai ridicate formeaz fluide structurate, caracterizate prin reinerea solventului n reeaua macromoleculelor (solventul nu mai este liber). Curgerea nu poate avea loc dect dac forele de legtur intermoleculare sunt nvinse. Tensiunea de forfecare trebuie s ating o anumit valoare limit, numit ,,prag de curgere sau ,,punct de curgere practic (engl. yeld value). Peste aceast valoare, moleculele sunt orientate n sensul curgerii, avnd ca rezultat o scdere a vscozitii. [1]

Anestezic general este sinonim cu narcotic. Este o substan capabil s produc somn i s suprime senzaiile dureroase, reflexele, cu relaxarea musculaturii striate.

Anestezic local substan capabil s suspende temporar i reversibil sensibilitatea ntr-o poriune a organismului prin aciunea local asupra terminaiilor i fibrelor nervose senzitive.

Anestezia este o metod terapeutic prin care se obine pierderea temporar a sensibilitii pe baza unor reacii complet reversibile, cu ajutorul unor substane chimice sau aplicrii unor ageni chimici. Simultan cu aceasta, reprezint i starea caracterizat prin pierderea sensibilitii. Aceasta din urm poate fi:

a. Anestezie de contact sinonim cu anestzia de suprafa. Reprezint anestezia mucoaselor, obinut prin instilarea sau badijonarea cu anumite substane anestezice (de exemplu cocain)

b. Anestezie general sinonim cu narcoza. Anestezia central caracterizat prin deprimarea general a funciilor SNC, manifestat, pentru dozele terapeute de anestezie prin somn, suprimarea senzaiilor dureroase i a reflexelor, relaxarea musculaturii striate cu pstrarea funciilor vitale

c. Anestezia intrarectal este anestezia general obinut prin introducerea substanei anestezice n rect, sub form de microclisme

d. Anestezia local se obine prin aplicarea substanelor anestezice n regiunea i n jurul regiunii dureroase sau care urmeaz a fi supus intervenii chirurgicale

e. Anestezia prin infiltraie este o anestezie local n care anestezicul solubil introdus difuzeaz prin osmoz n jurul zonei injectate

f. Anestezia rahidian sinonim cu anestezia subrahidian sau rahianestezie. Metod de anestezie, folosit n special n chirurgia abdomenului i a membrelor inferioare n care analgezia se obine prin introducerea substanei anestezice n spaiul subrahnoidian, blocnd rdcinile nervoase la emergena (ieirea) lor din mduva

g. Anestezia general este o metod prin care se obine anestezia unei regiuni a corpului, prin injectarea substanelor anestezice n contact cu nervul principal a regiunii respective, ct mai aproape de regiunea acestuia

Doresc s remarca faptul c anestezicele nu afecteaz funciile vitale, chiar dac produc pierderea sau diminuarea sensibilitii unei poriuni din organism. Produc pierderea cunotiinei, somn profund, insensibilitate local sau general i relaxarea musculaturii striate. Se pstreaz activitatea centrilor vitali, respirator i circulator din bulbul rahidian numai dac se folosesc doze terapeutice.[2]Scurt istoric

Anestezicele s-au folosit nc din antichitate fr a avea o baz tiinific corect i producnd o serie de afeciuni adeseori ireversibile.

n practica chirurgical anestezicele generale s-au folosit ncepnd cu anii 1842-1846.

n anul 1841 Horace Wells a fcut o extracie dentar fr durere, administrnd pacientului protoxid de azot.

Anestezia cu eter a fost aplicat prima dat de ctre W. J. Morton n practica dentar, iar procedeul s-a extins apoi n chirurgie.

ncepnd cu secolul XX substanele anestezice s-au nmulit, astfel:

cloroformul, etena s-au utilizat ncepnd cu anul 1922

ciclopropanul s-a utilizat pentru prima dat n anul 1930.

n anii urmtori a aprut anestezia pe cale i.v cu barbiturice care se utilizeaz la aparatele i tehnicile moderne frecvent n prezent. [2]

Clasificarea anestezicelor generale se face dup modul de administrare n:

1. Anestezice de inhalaie care sunt gaze, substane uor volatile ce se administreaz pe cale respiratorie. Acestea prezint avantajul c au efect rapid. Dezavantajul lor rezid n faptul c au aciune de scurt durat.

2. Anestezice administrate pe cale i.v

3. Anestezice administrate prin mucoase rectal

Avnd n vedere efectele succesive dup administrarea anestezicelor generale, merit s trecem n revist perioadele corespunztoare dup cum urmeaz:

a) Perioada de analgezie corespunde fixrii anestezicului pe centrii corticali superiori i adeseori n final, poate avea loc chiar cu pierderea memoriei

b) Perioada de excitaie depinde de anestezicul folosit, cnd apare agitaie motorie de intensiti diferite, agitaie verbal cu aspect derilant

c) Perioada de narcoz propriu-zis. Se restabilete: calmul, respiraia devine regult, dispar reflexele i somnul devine profund

d) Perioada toxic apare numai in situaii:

de supradozare

respiraia se oprete

scade presiunea arterial

inima se poate opri

n acest caz se aplic respiraia artificial pentru a asigura oxigenarea organismului i pentru a evita un sfrit letal.

De reinut faptul c restabilirea funciilor la trezire se face n succesiunea invers a fazelor narcozei. n timpul sau dup anestezia general pot s apar incidente i accidente respiratorii, cardiovasculare, digestive i renale. Acestea implic folosirea medicaiei pre- i posoperatorie cu medicamente curarizante de sintez care relaxeaz musculatura striat.

Aciunea anestezic este cu att mai puternic cu ct substana este mai solubil n ulei i mai greu solubil n ap.[2]

Condiii pentru ca un anestezic s fie ct mai bun

s nu fie iritant

s produc o anestezie agreabil i rapid

revenirea la starea normal a persoanei anesteziate s fie normal i lipsit de tulburri

s produc o relaxare muscular perfect i s nu accentueze hemoragia prin dilatare capilar

s aib o limit larg de siguran

s se elimine rapid

s nu produc alterri funcionale n organism

s nu fie cancerigent

s se difuzeze rapid pentru a putea controla instantaneu profunzimea aciunii

s se obin uor n cantiti suficiente

s se poat pstra fr alterare.

Nu este nici un anestezic care s ndeplineasc toate condiiile amintite mai sus, dar medicaia mondial actual utilizeaz numai anestezice care ndeplinesc ct mai multe din aceste cerine.[2]Sisteme de organe

Sistemele de organe sunt mai multe organe, care ndeplinesc aceeai funcie:

Sistem nervos

Sistem cardiovascular

Sistem imunitar

Sistem digestiv

Sistem limfatic

Sistem scheletic - (schelet)

Sistem respirator

Sistem endocrin

Sistem muscular

Sistem reproductor

Sistem nervos

Sistemul nervos al unui animal (incluznd omul) coordoneaz activitatea muchilor, monitorizeaz organele, primete i prelucreaz informaiile primite prin organele de sim i iniiaz aciuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru meninerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt nervii i neuronii.

Descriere

Elementul principal al sistemului nervos este esutul nervos, format din neuroni interconectai prin axoni i dendrite. La organisme mai evoluate (de exemplu, omul) se ntlnesc i celule gliale, care susin activitatea neuronilor fr a participa direct n prelucrarea de informaii.

Sistemul nervos este format din encefal i mduva spinrii. Encefalul este partea principal a sistemului nervos i se ocup cu prelucrarea informaiei venit de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) i generarea de rspunuri.. Aceste dou componente sunt protejate de craniu i, respesctiv, de coloana vertebral.

Sistemul nervos periferic (SNP)

SNP este partea sistemului nervos format din neuronii i nervii din afara SNC. Acetia se gsesc n membre (de exemplu, n min i picioare) i organe (de exemplu: stomac, inim etc.). SNP nu este protejat de oase sau de o barier pentru snge (faa de creier care este protejat de bariera hematoencefalic), i poate fi uor lezat mecanic sau chimic.

SNP se mparte la rndul su n dou componente:

1.Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al micrilor prin aciunea muchilor scheletici, ct i recepia stimulilor externi (n cazul stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este format din fibre aferente, care duc informaiile de la surse externe spre SNC, i fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la muchi.

2.Sistemul nervos autonom gestioneaz aciunile care nu se afl sub control contient. El controleaz de exemplu funciile vitale ca respiraia i btile inimii, dilatarea i constricia pupilelor, digestia etc. Se mparte n sistemul nervos simpatic i cel parasimpatic.[4]Anestezice generale de inhalaie

A. Anestezice anorganice

Protoxid de azot

Sin. Monoxid de diazot, oxid de azot.

Proprieti fizice: gaz incolor, inodor, cu gust dulceag, p.f = - 88,50C, uor solubil n ap 1:1,3, uor solubil n alcool, eter, ulei. Este neutru cu turnesolul i stabil n aer, fapt ce nu genereaz acid.

Se obine prin nclzirea nitratului de amoniu (NH4NO3) la 2000 C cu formare de protoxid i 2 moli de ap.

Se purific prin splare cu soluii de K2CO3 i FeSO4. Pentru a absorbi oxizii de azot care se pot genera.

Dei nu arde, acest anestezic ntreine arderea deoarece la 7000 C se descompune n N2 i O2.

Se lichefiaz uor i ca urmare se impun condiii speciale de pstrare.

Se conserv n cilindrii de oel n stare lichid, ferit de lumin i cldur la temperaturi, mai mici de 360 C (temperatur critic). n stare pur (fr oxizi de azot i eventuale urme) de bioxid de carbon.

ntruct este inspirat odat cu aerul, are aciune anestezic rapid i produce starea de beie, de unde i denumirea de gaz ilariant.

Toi oxizii de azot, ct i substanele simple anorganice i chiar organice ce conin acest element (azot), genereaz diverse forme de cancer i ca urmare s-a retras de pe piaa chirurgical la nceputul acestui mileniu.

Sa utilizat ca anestezic general n amestec cu 10-15 % volume O2, considerndu-se c produce o bun anestezie dup o scurt perioad de excitaie. Prezent avantajul c se elimina rapid din organism fr a produce efecte secundare immediate neplcute.

Se volatilizeaz mai repede dect eterul i cloroformul.

n absena oxigenului produce asfixie n cteva minute.[2]B. Anestezice organice

Hidrocarburi nesaturate

Hidrocarburile nesaturate sunt substane organice care conin n structura loruna sau mai multe duble i respective triple lecturi ntre doi atomi de carbon vecini.n acest categorie intr clasele de substane: alchene, alchine i derivaii lor eterii.

Hidrocarburi nesaturate aciunea lor narcotic depinde de raportul dintre solubilitatea n ap i uleiuri. S-a constatat c olefinele (alchene, cicloalchene) se transform n alcool prin adiia apei la dubla legtur.

Aciunea hidrocarburilor nesaturate e mai mare dect a hidrocarburilor saturate. Aceast aciune crete odat cu numrul de atomi de carboni, dar concomitent cu aceasta crete i toxicitatea.

Etena (C2H4)

Proprieti fizice : gaz incolor, inflamabil, cu miros specific plcut, solubil n ap, alcool, eter, cu p.f - 1030 C.

Se obine n laborator din etanol sub aciunea acidului sulfuric (H2SO4) la 160 1700 C.

Industrial se prepar din gazele rezultate la cracarea petrolului sau din gazele de cocserie. Se aplic i metoda hidrogenrii menajate a acetilenei (C2H2).

Se purific prin trecerea ei prin vase spltoare cu acid sulfuric.

Se administreaz numai n amestec cu oxigen (90 pri eten i 10 pri oxigen).[2]

Propena (C2H6)

Are aciune anestezic de 2,2 ori mai mare dect etena.

Anestezia se instaleaz rapid, n maxim 2 minute. Este toxic, mult mai toxic dect etena, ca urmare nu se mai folosete.[2]Butenele (C4H8)

Au aciune anestezic puternic, dar sunt foarte toxice. Produc excitaii n perioada de preanestezie. Din aceste considerente nu se mai folosesc. [2]Etina (C2H2)

Sin. Acetilen, narcylen

Proprieti fizice substan gazoas incolor, inflamabil, miros specific, solubil n ap 1:1 i n alcool.

Se identific cu reactiv Tollens (soluie amoniacal de nitrat de argint), genernd acetilura diargintic, ori cu soluia amoniacal de clorur de cupru, transformndu-se ntr-un precipitat rou. Ambele produse sunt stabile n prezena apei. n stare uscat, prin frecare, lovire, explodeaz violent.

Se obine din carbid (CaC2) cu ap purificat cu hidroxid de natriu pentru a separa sulfaii i fosfaii pe care aceasta i conine (apa).

Se administreaz 60 de pri acetilen i 40 de pri oxigen. Prezint avantajul c nu produce excitaie iniial i nici fenomene neplcute la trezire.

Nu se folosete n anestezie pentru c este uor inflamabil.[2]Hidrocarburi cicloparafinice

Hidrocarburile cicloparafinice sunt hidrocarburi saturate cu structure ciclice.

Aciunea narcotic a acestor compui crete de la ciclopropan la ciclohexan.

Ciclopropanul ( trimetilen)

Proprieti fizice:

-gaz incolor cu miros caracteristic, asemntor cu al eterului de petrol

p.f = -330 C; solubil n ap 1:27 la 150 C. Se lichefiaz uor la 5-6 atm. Se consev n cilindri de metal la presiune ridicat. ntruct este inflamabil i exploziv, nu se mai folosete ca anestezic general, dei aciunea lui se instaleaz n maxim 2-3 minute i dispare la ntreruperea administrrii. Nu s-a putut utiliza la persoanele cu afeciuni cardiace.

Se obine prin sintez din 1,3 diclorpropan cu zinc cu formare de clorur de zinc.[2]

Derivai halogenai ai hidrocarburilor

Derivaii halogenai ai hidrocarburilor se obin prin substituirea unuia sau a mai multor atomi de hydrogen cu atomi de halogen (Cl, Br, I)

n aceast categorie intr: kelen, cloroformul i halotanul.

Kelen

Sin.D.C.I Aethyli chloridum clorur de etil

Proprieti fizice: gaz incolor cu miros caracteristic eteric, p.f = 12 130 C, greu solubil n ap, uor solubil n alcool, eter. Arde cu flacr verde, formnd CO2, H2O i HCl

Obinere: din etanol i HCl n prezen de clorur de zinc

Ajuns pe piele, mucoase, produce o rcire rapid i implicit o anestezie local rapid dar de scurt durat (maxim 20 minute). Este uor inflamabil i, ca urmare nu se mai folosete n tehnica medical. Produce dispnee, cianoz, contracie muscular, salivaie, transpiraie abundent.

F.f: - spray - 50 g clorur de etil pur

A.t: - local pe tegumente i mucoase produce hipoestezie de scurt durat prin refrigeraie. Inhalat provoac anestezie general.

I.t: incizii, abcese, intervenii chirurgicale de scurt durat, calmarea durerii n entorse i mialgii

M.d.a: - local jet

C.ind: nu se folosete pentru anestezie general i nici sub form de inhalaie la cardiaci, hepatici, bolnavii cu afeciuni renale i pulmonare.

R.a: - degerturi exces

- inhalat toxic

Cons.: ferit de lumin[3]Cloroform

Sin.: D.C.I Chloroformium, triclormetan, triclorur de metin

P.f: lichid incolor volatil, cu miros specific, plcut, eteric, gust dulce, p.f = 610 C, = 1, 473 1,478 gr/cm3, puin solubil n ap 1:130

A.t:

narcotic general cu aciune depresiv asupra aparatului cardiovascular

antispastic

analgezic: n intervenii chirurgicale, gastralgii, ct i anestezic al mucoasei gastrice

revulsiv

aciune depresiv a inimii i iritant asupra rinichilor, motive pentru care nu se mai folosete astzi

C.ind:

cardiaci cu leziuni miocardice

afeciuni hepatice i renale

afeciuni digestive acute i cronice: ulcer gastric i duodenal

M.d.a:

intern pentru anestezie se folosete chloroformium pro narcosi; administrare prin inhalaie n intervenii chirurgicale i sub form de ap cloroformat 5 g %. n doze de 0,25 0,5 g, n colici, gastralgii

extern- fricii i linimente[3]

Halotan

Sin.: D.C.I Narcotan, Fluothan, 2 Br 2 Cl 1,1,1 trifluoroetan , Halothanum

Prorieti fizice: lichid incolor, uor volatil, neinflamabil, cu miros asemntor cu cloroform, gust dulce, p.f = 500 C, = 1, 869 1, 874, uor solubil n ap, eter, cloroform, ulei

Conservare: n vase de culoare brun, fiind sensibil la lumin[2][3]Eteri

se obin prin deshidratarea intermolecular a alcoolilor alifatici primari.Caracteristici

majoritatea au aciune narcotic

se absorb uor n organism

se adminstreaz prin inhalare

se solubilizeaz uor n lipide

eterii inferiori sunt foarte volatili i se adminstreaz prin inhalare

eterii superiori nu sunt volatili

activitatea narcotic crete odat cu creterea numrului atomilor de carbon din catena alifatic, dar crete i toxicitatea

Reprezentanii mai importani ai acestei clase sunt: eter etilic, eter vinilic i eterii (uleiuri) provenii din plante aromatice, dionin (Aethylmorphini Hydrochloridum), anestezina (Aethylis p-aminobenzoas)[2]Eter etilic

Sin.:D.C.I. Aether etilicum, eter pentru narcoz, etoxid, oxid de dietil, eter sulfuric.CH3-O-CH3

Proprieti fizice: lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, miros caracteristic eterat, gust rcoritor, iute, solubil n ap 1:2 i solveni organici

A.t:

- anestezic general prin inhalaie

analeptic

antispastic

analgezic

iritant local

charminativ

I.t:

- anestezic chirurgical

antiseptic

gastralgii

solvent

C.ind.:-afeciuni renale

-boli acute i cronice (emfizem) ale aparatului respirator

M.d.a:-numai n uniti spitaliceti doza fiind stabilit de medical anestezist. intern 5- 20 picturi/1 pahar cu ceai din or n or

extern degresarea pielii n acnee i seboree

Concluzii este foarte inflamabil

se folosete ca anestezic general din urmtoarele motive:

a) se administreaz uor, produce o bun relaxare muscularb) nu influeneaz ritmul respiraieic) se elimin rapid din organism

Prezint dezavantajele:

produce o faz de excitaie prelungit, care provoac hemoragii i irit rinichii se administraz numai dac are un nalt grad de puritate cantitatea necesar este de 100-150 ml pentru anestezie normal n: soluie uleioas, care conine i 50 ml ulei, administrarea fcndu-se rectal; la bolnavii cu afeciuni pulmonare se administreaz sub form de siropuri sau perle (inhalaii)

Eterul pentru anestezie trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii :

s aib un grad nalt de puritate

s fie neutru

s nu conin: ap, alcool, alte produse volatile, peroxizi i nici aldehide

Eterul anestezic se prepar prin purificarea eterului obinuit. Se spal cu acid sulfuric concentrat, apoi cu o soluie de NaOH, KaMgO4, FeSO4 pentru a ndeprta peroxizii. Se usuc pe CaCl2 i Na mentalic, dup care se distil.

Cons.:

n sticle mici de 100-150 ml, ct mai pline, fiind uor volatil, pentru a nu produce explozie. Sticlele vor fi de culoare brun-nchis, nvelite n hrtie neagr i cu dop nfurat n staniol,bine nchise, ferite de foc, la loc rcoros, pentru c este inflamabil.

n tehnica farmaceutic se utilizeaz eterul anestezic.[2][3]Eter anestezic

Sin. D.C.I Aether anesthesicus, eter pentru narcoz

A.t : anestezic general prin inhalaie

I.t : anestezii generale

C.ind : afeciuni renale, boli acute i cronice (emfiezem) ale aparatului respirator.

M.d.a : numai n uniti spitaliceti. Se admite adugarea de stabilizani; eterul pentru narcoz se analizeaz din 6 n 6 luni

Condiii ale eterului pentru narcoz sunt:

- s aib un grad de puritate ridicat

- s fie neutru

-s nu conin ap, alcool, alte produse volatile, peroxizi, aldehide.

Se obine prin purificarea eterului obinuit

Cons. : - n flacoane colorate n cantitate de 100 150 ml, pline, nchise ermetic cu dop nvelit n staniol,nfurate n hrtie neagr, la rece, ferit de lumin i foc.[3]Eter vinilic

CH2 = CH O CH = CH2

Proprieti fizice: lichid inflamabil, limpede, incolor, miros caracteristic, fluorescent purpuriu pentru c are fenil naftilamin necesar pentru conservare. Este greu solubil n ap, uor solubil n solveni organici.

A.t: anestezic, mai puternic dect eterul etilic

I.t: anestezic de scurt durat la copii.[2]

Eteri aromatici

n aceast categorie intr uleiurile de: anason, chimen cuioare, lmie, roieni, eucalipt, fenicul, ienupr, niaouli, pin, mutar, terebentin, cimbru

Ulei de anason

Sin.D.C.I Aetheroleum anisi

Ulei volatil obinut prin distilare cu vapori de ap din fructele plantei Pimpinela anisum.

A.t:

aromatic

carminativ

stimulator al secreiei salivare i gastrice

I.t:

Anorexie

dispepsi

corectiv al gustului i mirosului medicamentelor

insuficien a secreiei lactice

Cons.:

ferit de lumin

loc rcoros

Metoxifluran(DCI)

Sin. Penthran 2,2 diclor -1,1 difloroetilmetil eter

lichid cu miros de fructe, stabil la lumin, neinflamabil, cu formula structural

CHCl2 CF2 O-CH3

Avantaje nu provoac grea, vom are aciune anestezic i dup deteptarea bolnavului[2]Fluorohexenul (DCI)

Sin.Fluoromar 2,2,2 trofluoroetil vinil eter

Formula structural F3C-CH2-O- CH=CH2Avantaje

produce relaxare bun n zona abdominal

se folosete n concentraii 3-8 % n amestec cu aer cu ajutorul unor vaporizatoare speciale

Dejavantaje oprirea respiraiei, fapt ce impune aplicarea respiraiei artificiale[2]

Ulei de chimen

Sin.D.C.I Aetheroleum carvi

Ulei volatil obinut prin distilare cu vapori de ap din fructele mature ale plantei Carum carvi

A.t:

carminativ

eupeptic

diuretic

aromatizant

I.t:

anorexie

dispepsie

corector al gusului i mirosului medicamentelor

insuficien a secreiei lactice

M.d.a: per os 2 6 picturi pe zahr sau n soluie zaharat 1: 20

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros.[3]

Ulei de cuioare

Sin.D.C.I. Aetheroleum caryophylli

Ulei volatil obinut prin distilare cu vapori de ap din bobocii florali ale plantei Eugenia caryophylatta thynberg, coninnd eugenol

A.t:

analgezic

cauterizant (stomatologie)

I.t.: stomatologie cosmetic, corector al bustului n industria alimentar i n farmacii

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros[3]

Ulei de lmie

Sin.D.C.I. Aetheroleum citri

Ulei volatil obinut prin presare din pericarpul proaspt al fructelor de Citrus limonum, coninnd citral

A.t:

rcoritor

stomahic

aromatic

I.t: corectarea gustului unor forme medicamentuase i cosmetice

Cons.:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de roini

Sin.D.C.I. Aetheroleum citronellae, ulei de citronel, ule ide melis, OLEUM MELISSAE INDICUM

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din prile aeriene ale apei Cymbopogon nardus, coninnd geraniol, citronela, etc.

A.t:

antispastic slab

stomahic

I. t.:

corectarea gustului medicamentelor

prepararea apei de melis

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de eucalipt

Sin. D.C.I. Aetheroleum eucalypti

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din frunzele arborelui Eucalyptus globus i a altor specii de eucalyptus coninnd cineol

A.t.:

antiseptic

inhibitor al secreiilor

I.t.: afeciuni ale aparatului respirator

M.d.a:

extern soluii 5-10 g % alcoolice sau uleioase pentru: fricii, inhalaii, soluii alcoolice 1-2 g % (o linguri n l ap clocotit)

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de fenicul

Sin.D.C.I. Aetheroleum foeniculi

Ulei volatil obinut prin extracie din foeniculum vulgaris, coninnd anethol n proporie de 50 70 %

A.t.:

antispastic

carminativ

fluidifiant al secreiei bronice

diuretic uor

I.t.:

colici abdominale (sugari), balonri, bronite

aromatizant

M.d.a:

se prepar apa de fenicul care se adminstreaz n amestec cu alte substane sub form de poiuni ca aromatizant carminativ n medicaia infantil

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de ienupr

Sin.D.C.I. Aetheroleum juniperi

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din fructele Juniperus communis L sau Juniperus sibirica L, coninnd pinen, camfen, cadinen i terpineol

A.t.:

diuretic antireumaticr

I.t.:

ciroz hepatic

infecii urinare

ateroscletoz

M.d.a:

per os 2-10 picturi

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de levnic

Sin.D.C.I. Aetheroleum lavandulae

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din inflorescenele plantei Lavandula officinalis, coninnd derivai de geraniol, linalol

A.t.:

topic (local)

I.t.: pentru parfumarea preparatelor cosmetice i prepararea spirtului de lavand

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de ment

Sin.D.C.I. Aetheroleum menthae

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din frunzele i vrfurile nflorite ale plantei Mentha piperita

A.t.:

aromatic

stomahic (excit terminaiile gustative i secreia gastric)

antivomitiv

slab antiseptic

I.t.:

anorexie

dispepsie

diaree de fermentaie

greuri

vrsturi

colici intestinale

M.d.a:

component al tincturii ,,Davilla

se folosete ca spirt de ment

se folosete i apa de ment

Ultimele dou forme apar n compoziia unor produse cosmetice

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de gomenol

Sin.D.C.I. Aetheroleum niouli

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din frunzele plantei melaleuca viridiflora, coninnd eucaliptol, cineol, terpineol, pinen

A.t.:

anticataral

dezodorizant

I.t.:

afeciuni ale mucoasei nazale: rinit, rinofaringit acut

M.d.a:

instilaii la copii i aduli n concentraie de 2-3 g %

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de pin

Sin.D.C.I. Aetheroleum pini montanae

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din ramurile tinere i proaspete ale arborelui pinus montana, varietatea pumilio, coninnd terpene, esteri i aldehide

A.t.:

slab antiseptic

I.t.:

inhalaii n faringite i bronite

C.ind:

astm bronic

hemoptizii

M.d.a:

inhalaii soluii alcoolice 1-2 g % (o linguri la l ap clocotit)

fricii soluii uleioase 5-10 g %

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de mutar

Sin.D.C.I. Aetheroleum sinapis

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din frunzele plantei Brasica nigra

A.t.:

revulsiv

I.t.:

mialgii,

nevralgii

artralgii

M.d.a:

soluii alcoolice1- 4 g% - fricii

preparare a spirtului de mustarinstilaii la copii i aduli n concentraie de 2-3 g %

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de terebentin

Sin.D.C.I. Aetheroleum terbenthinae, esen de terebentin

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din diverse specii de Pinus

F.f. pilule sau capsule gelatinoase (Oleum terebenthinae rectificatum), soluii alcoolice, spirt de mutar.

A.t.:

revulsiv

antiseptic

inhibitor al secreilor

antidot al fosforului

I.t.:

reumatism

sciatic

afeciuni ale cilor respiratorii

M.d.a:

-extern- inhalaii,linimente i unguente

-intern- 0,2- 0,5 g o dat (11 27 picturi) n lapte pilule sau capsule gelatinoase (Oleum terebenthinae rectificatum)

soluii alcoolice 1- 4 g% - fricii

preparare a spirtului de mustar instilaii la copii i aduli n concentraie de 2-3 g %

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Ulei de cimbruSin.D.C.I. Aetheroleum thymi

Ulei volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap din prile nflorite ale planteiThymus vulgaris L.

A.t.:

bactericid slab

anthelmitic

I.t.:

preparare de paste i ape de dini

antihelmitic

Conservare:

ferit de lumin

loc rcoros [3]

ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE1. Derivai barbiturici i tiobarbiturici

Aceti compui deriv de la acidul barbituric i respective tiobarbituric. n tehnica farmaceutic se folosesc srurile de sodiu acidului barbituric, uor solubile n ap, ambulate sub form de pulbere.

Soluiile se prepar n momentul ntrebuinrii, deoarece n scurt timp se descompun.

La injectarea i.v, care se face n mod lent, aciunea narcotic se instaleaz aproape instantaneu i narcoza se poate ntreine i prelungi dup nevoie, prin introducerea de noi cantiti de medicament.[2]Reprezentani

Hexobarbital(DCI)

Sin. Hexobarbitalum, evipan, acid 5-(ciclohexenil) 1,5 dimetil barbituric,

5-ciclohexenil 5, N-dimetilmalonilureeP.f: Solid, alb cristalin, solubil n alcool, cloroform, eterEste un hipnotic cu aciune rapid, bine tolerat de organism. Produce un somn adnc de scurt durat. Deoarece are aciune depresiv asupra centrului respirator, se administreaz cu grij n cantiti de 0,25-0,5 gr/zi.[2]Sarea de sodiuSin. Hexobarbitalum sodic (DCI)

este o pulbere cristalin, higroscopic, avnd pH = 11,5

soluia 10 % se administreaz inj. i.v lent n anestezia general dac interveniile chirurgicale sunt de scurt se prepar numai n momentul ntrebuinrii i nu se las mai mult timp, deoarece absoarbe CO2 din atmosfer, care determin precipitarea acidului liber se poate administra rectal ca anestezic de bazAvantaj nu produce simptome neplcute dup anestezieC.i la bolnavii cu leziuni hepatice[2]TiobarbitalSin. Thyobarbitalum (DCI), inaction

substan cristalin

sarea de sodiu este o pulbere galben cu miros characteristic, uor solubil n ap, cu pH = 11 se folosete ca anestezic general n intervenii de scurt durat se administreaz i.v soluia 5 %, care se prepar n momentul ntrebuinrii[2]Tiopental

Sin. DCI pentotal, omolg superior al tiobarbitalului

se folosete mai frecvent dect tiobarbalulM.d.a:

sarea de sodiu se administreaz n soluie injectabil 1,2 2,5 % i.v ca anestezic general n operaii chirurgicale de scurt durat soluia se prepar numai n momentul ntrebuinrii i trebuie s fie perfect clar

C.ind: - insuficien respiratorie i hepatic [2]Alte anestezice generale i.v1. Propanidil

Sin. Epontol, 3-metoxi-4(dietil-carbamoil-metoxi)fenil acetat de n-propil

P.f: - produs uleios glbui, p.f = 210-2120 C, insolubil n ap, solubil n alcool i cloroform.

Obinere: condensarea esterului n-propilic al acidului hormovanilic cu dietilamina acidului monocloracetic

M.d.a: i.v soluie 5 % obinut cu ajutorul unui solubilizant (cremophorul A.L 20%, care este un derivat polieteilenglicolic al uleiului de ricin). Anestezia dureaz 3-4 min., fiind aplicat n: biopsii, incizii, excizii de unghii, reduceri ale fracturilor i luxaiilorR.a: grea, vom, contraii musculare involuntare [2]

2. Ketamina

Sin. Ketalar, 2-(omic-clorfenil-)-2-metilaminociclohexanon

n tehnica farmaceutic se folosete sub form de clorhidrat, ce se prezint ca o pulbere alb, cristalin, solubil n ap

M.d.a: Inj. i.m. sau i.v. n soluie 0,05-0,5 %. Aciunea sa este rapid i dureaz 5-10 min n intervenii ambulatorii [2]Medicamente hipnoticeDefiniie Hipmoticele reprezint medicamentele depresive ale SNC, care la doze obinuite favorizeaz sau determin apariia somnului, l adncesc sau l prelungesc ca durat.[1]Aciunea medicamentelor hipnotice depinde de doze i cile de administrare. Dozele pot fi:

mici i au efecte sedative

mari, caracteristice anestezicelor generale depite (foarte mari) somn narcotic, com, sfrit letalDurata somnului se face n funcie de : medicamentul folosit

cantitatea administratDac somnul este prelungit excesiv, atunci trezirea este dificil i nsoit de simptome neplcute: oboseal, somnolen.

Medicamentele hipnotice se folosesc n afeciuni n care refacerea celulelor nervoase i sedarea scoarei cerebrale expuizate au urmri favorabile la nivelul diferitelor organe.

Abuzul de medicamente hipnotice produce:

obinui fenomene de dependen fizic i psihic efecte neplcuteObs. Un hipnotic bun trebuie ca la 1 or de la administrare s produc un somn ct mai apropiat de cel fiziologic normal pentru ca organismul s fie relaxat, iar deteptarea s fie normal, cu bun dispoziie i fr oboseal sau alte simptome neplcute.

Ca substane hipnotice se folosesc: alcooli, derivai halogenai ale aldehidelor alifatice, ureide, derivai barbiturici, imide, derivai ai diazepinei.[2]Alcooli

Au proprieti hipnotice i anestezice, care cresc odat cu masa lor molecular. Termenii C6-C8 au activitate maxim.

Alcooli primari sunt mai puini activi dect cei teriari.

Alcooli nesaturai sunt mai activi dect cei saturai. La fel variaz i toxicitatea, care scade odat cu scderea numrului grupelor HO, iar activitatea anestezic i hipnotic scade cu creterea numrului gruprilor HO.

n cantiti mari alcooli sunt otrvuri pentru SNC i ficat.

Reprezentani: etanol, acool amilic teriar, clorbutanol

Alcool etilicSin. DCI Alcoholum, alcool, etanol, spirtA.t: - iritant local

- bactericid, mai ales cnd este diluat cu ap (40-70 %)

- deprimant al SNC, deoarece diminu procesele de inhibiie i de excitaie, ct i posibilitatea fixrii reflexelor condiionate i atenia

- aciune stimulatoare n doze moderate

- n doze mari provoac somnul i narcoza

- depresiv al centrului vasomotor

I.t: - convalescen

- intoxicaii diverse cu aconit, veratrum i stricnin

C.ind.: - stri de excitaie

- inflamaii acute i cornice ale tubului digestive

- iritaii ale cilor urinare

- nefrite

- afeciuni hepatice, acute sau cornice

M.d.a: - intern vehicul i agent de conservare pentru numeroase medicamente, cum sunt: spirt camforat, soluie de colofoniu, soluie de iod cu 10 % guaiacol, souie alcoolic de iod-iodurat (tinctur de iod), soluie alcoolic de mentol, soluie alcoolic de ulei de lavand, soluie alcoolic de eter, soluie alcoolic de ulei de ment, etc.

- extern (spirt mentolat) pentru comprese i friciiConservare : loc rcoros, ferit de foc, deoarece este inflamabil

Soluii cu etanol1. Soluie alcoolic de eterSin. DCI solutio aetheris spirituosa 25 %, spirt de eter

Conine: - aether25 gr

alcoholum 75 gr

A.t: antispactic i analgezic

I.t: - intern: colici biliare, gastralgii

- extern cosmetic

M.d.a: - intern picturi sau poiuni calmante, asociate cu alte ingrediente

- extern loiuni

Normele de calitate F.R IX [3]

2. Soluie alcoolic de ulei de lavandSin. DCI solutio aetrerolei lavandulae spirituosa 1 %

Conine: - aetheroleum lavandulae 1 g alcoholum dilutum 80099 gA.t: revulsivM.d.a: fricii [3]

2. Soluie alcoolic de ulei de mentSin. DCI solutio aetherolei menthae spirituosa 5 %

Conine: - aetheroleum Menthae 5 g alcoholum 95 gA.t: - Antiseptic slab

- Antivomitiv

- carminative

I.t: - greuri, vrsturi, crampe intestinale, pentru dezinfecia gurii i pentru dezodorizarea halenei fetide

M.d.a: picturi, poiuni calmante, asociat cu alte ingrediente, gargarisme

Norme de calitate F.R IX [3]

3. Soluie alcoolic 2 % de eter sinapisSin. DCI solutio aetherolei sinapis spirituosa 2 %

Conine : - aetheroleum sinapis 2 g Alcoholum 95 % 98 gA.t: revulsiv energic

M.d.a: friciuni [3]

4. Soluie de clorur de amoniu anisatSin. D.C.I. solutio ammonii chlordi anisata

Conine: - aetheroleum anisi 2 g Ammonia chloridum 6 g Alcholum 52 g Aqua destilata q.s.ad. 100 g

A.t: expectorant

I.t: - bronite acute i subacute

M.d.a: infuziii i decocturi, asociat cu alte ingrediente

5. Soluie alcoolic de camfor 10 %

Sin. DCI solutio camphorae spirituosa 10 %, spirt camforat

Conine: - camphora 10 g Alcoholum 70 g Aqua destilata q.s.ad 100 g

A.t: revulsiv, calmant al prutirului, antisptic cu aciune local

I.t: diverse afeciuni dermatologice, degerturi, consmetic

M.d.a: comprese umede, fricii, loiuni [3]

6. Soluie de colofoniuSin. DCI solutio colophonii 45 %

Conine: - colophoniu 45 g

Alcoholum 27 g

Benzenum ... 17 g Oleum helianti ... 1 gI.t: adeziv [3]

7. Tinctur de iodSin. DCI solutio iodi spirituosa, soluie alcoolic de iod iodurat

Conine: - iodum 2 g

Kalii iodidum 3 g

Alcoholum 500 q.s.ad 100 g

A.t: Caustic, antiseptic, micostatic, cu aciune topic

I.t: piodermite, revulsiv n dermatomicoze

M.d.a: tamponri, atingeri [3]

8. Soluie alcoolic de iod cu 10 % guajacolSin. DCI solutio iodi spirituosa cum 10 % guajacolumConine : - guajacolum 10 g

Soltio iodi spirituosa 90 g

A.t: - antiseptic, revulsiv

I.t: - dureri reumatismale, sciatic, artralgii, nevralgii, diverseM.d.a: badijonare pe locul dureros [3]

9. Soluie alcoolic de mentolAnestezin

Sin. D.C.I Aethylis p- aminobenzoas, paraaminobenzoat de etil

A.t. :

anestezic local de contact

I.t. :

prurit

prurigo

eczem

anestezia mucoasei gastrice: ulcer, gastrit

hemoroizi

M.d.a :

Extern:

- unguente

- supozitoare

- pudre

toate n concentraii de 5 20 g % doza maxim pentru o dat, i 3 g la 24 ore.

Intern: caete a 0,25 0,50 g

poiuni

Conservare :

ferit de lumin

loc rcoros [3]

Dionin

Sin. D.C.I Aethylmorphini hydrochloridum, clorhidrat de etilmorfin

A.t. :

derivat al morfinei avnd aciune asupra aparatului respirator, fiind un bun calmant al tusei

produce anestezia corneei dac se aplic local

I.t. :

- tuse fr expectoraie

anestezic local

Cind.

- abdomen acut

- staza bronic

insuficien renal i hepatic grav

alcoolism

depresiune respiratorie

emfizem pulmonar

M.d.a :

extern-

- colire 1 5 g%

- unguente oftalmice2g % doza maxim pentru o dat 0,06 g, iar pentru 24 ore 0,15 g.

intern-

- n doze de 0,01- 0,04 g sub form de pulberi, comprimate, picturi, siropuri.

Conservare :

ferit de lumin, la Separanda[3]

Aceti esteri se utilizeaz att n industria alimentar, ct i n tehnica farmaceutic, pentru a corecta mirosul produselor farmaceutice i a alimentelor.

Acetatul de benzil i propionatul de benzil au mirosuri asemntoare cu iasomia, fapt pentru care se folosesc ca esene n deodorante i parfurmuri.[2]

Formiat de etil

Sin.Esen de rom

Butirat de etil

Sin.Esen de ananas

Butirat de izoamil

Sin. Esen de pere

Metoxifluran(DCI)

Dicionar

A

Anestezic (an.+ gr. aisthesis = senzaie). Substan prin carese obine pierderea temporar a sensibilitii

Analeptic (gr. Analepsis = reparaie). Substan care acioneaz predominant asupra centrilor bulbari (n ordine descrescnd, pe centru respirator, vasomotor, vagal). Efectele sunt cu att mai evidente cu ct tonusul este mai diminuat. Principalele grupe de analeptice sunt:

stimulentele psihomotorii: cafeina, anfetamina

analepticele bulbare: Bemegrid, Pimeclon, Nicetamid

stimulentele reflectivitii medulare ex. Stricnina

Antispastic (anti- + gr. spasmos = spasm). Sin. Spasmolitic. Medicament sau factor fizic care diminu sau previne spasmul (contractura muchilor netezi) produs de cauze diferite, reducnd la normal tonusul sau producnd relaxarea acestor muchi. Termenul de antispastic sugereaz o aciune preventiv, iar cel de spasmolitic, una curativ. Corespunztor celor dou mecanisme implicate n contractura muchilor netezi exist dou grupe de antispastice: neurotrope i musculotrope

Antispastic musculotrop Sin. Miotrop. Medicament care acioneaz direct asupra miofibrilelor. Papaverina este substana tip cu aciune musculotrop.

Antispastic neurotrop substan anticalinergic ce acioneaz blocnd receptorii muscrinici din sinapsele neuroefectuare parasimpatice. Atropina este un antispastic neurotrop tipic

Analgezic (an- + gr. algesis = durere). Sin. Analgetic, Antalgic. Substan capabil s suprime sau s diminue durerea prin aciune central

Analgezic anti piretic substan care sumeaz proprieti analgezice, antipiretice i antiinflamatorii. Acioneaz prin inhibarea ciclooxigenazei cu micorarea consecutiv a formrii de prostaglandine i ali compui de acest tip care intervin n generarea durerii i inflamaiei.

Analgezic narcotic Sin. Analgezic opiaceu, analgezic rapid. Analgezic puternic din grupa morfinei, opiului, care acioneaz asupra SNC, favoriznd procesele ce controleaz inhibitor durerea. Calmeaz anxietatea. Produc euforie, sedarea, fapt ce dezvolt dependena cu consecine grave.

Analgezie (an- + gr. Algesis = durere) Sin. Analgie. Stare caracterizat prin scderea marcat sau dispariia sensibilitii dureroase

Gastralgii- dureri de stomc..Ateroscleroz (gr. athere = fiertur + skierosis = ntrire). Proces patologic complex cu etiologie incomplet cunoscut. Const n formarea plcilor de aterom care rezultat al depunerii de lipide (colesterol) n interiorul arterelor mari i mijlocii, urmat de ngustarea vaselor i scleroza lor, ceea ce poate duce la ulceraii i tromboze cu obstrucia vasului sau la rupturi vasculare (hemoragii). Se formeaz i se accentueaz o dat cu naintarea n vrst

C

Carminativ = medicament care favorizeaz eliminarea gazelor intestinale, calmnd durerile abdominale: infuzia de ment, anason

Dispepsie (dis - + gr. pepsis = digestic). Termen generic pentru unele tulburri digestive cu caracter funcional subiectiv: arsuri, flatulen, grea

E

Eupeptic = medicament care faciliteaz digestia

F

Flatulen (lat. flatus = vnt, rsuflare). Sin. meteorism. Acumulare excesiv de aer n stomac i intestine

G

Gastralgie (gr. gaster = stomac + gr. algos = durere) Sin. gastrodinie. Durere determinat de modificri patologice ale stomacului

H

Hemoptizie (hema- + gr. ptysis = scuipat). Elimiarea, pe gur, de snge aerat, rou, nsoit sau nu de tuse. Stare caracteristic unor forme de tuberculoz pulmonar

N

Narcoz = stare de somn; biologic are un sens mai larg

S

Stomahic (gr. Stomakos = stomac). Medicament care favorizeaz digestia gastric

V

Viscere (lat. Viscera) = organe interne. Nume generic al organelor coninute n cavitile organismului

Bibliografie

1. Popovici I. i alii, Dicionar farmaceutic, EDP, Bucureti, 1997

2. Zotta V., Chimie farmaceutic, Ed. Medical, Bucureti, 1985

3. Manolescu E. i alii, Produse farmaceutice folosite n practica medical,Ed. Medical, Bucureti, 1985

4. Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neurotiine. De la mecanisme moleculare i celulare la comportament i evoluie. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.

5. Olteanu A. Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca.

AMIKIN, fiole

Substanta activa: amikacinum Producator: Bristol-Myers Squibb

Indicatii:

Infectii cauzate de tulpini microbiene sensibile la Amikin. Acestea includ unele tulpini ale caror teste de sensibilitate au aratat ca sunt rezistente la alte aminoglicozide. Amikin este eficace n bacteriemie si septicemie (inclusiv infectia neonatala); n infectii grave ale tractului respirator, ale oaselor si articulatiilor, ale sistemului nervos central (incluznd meningitele), ale pielii si ale tesuturilor moi; infectiile intraabdominale (incluznd peritonita); n infectiile la arsi si post-operatorii (incluznd chirurgia vasculara). Amikin mai este indicat si n infectii grave, complicate si repetate ale tractului urinar. n episoadele initiale ale infectiilor tractului urinar, cnd nca nu exista complicatii, Amikin se indica n cazul n care nu exista raspuns terapeutic la alte antibiotice cu potential toxic mai mic.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la amikacin n antecedente. Atentie/Precautii: Pacientii tratati cu aminoglicozide pe cale parenterala trebuie sa fie sub observatie clinica foarte atenta datorita potentialului de ototoxicitate si nefrotoxicitate asociat administrarii lor. Poate aparea ototoxicitate uni- sau bilaterala, riscul fiind mai mare la pacientii cu functie renala afectata si la cei care primesc doze mari, sau cnd tratamentul este prelungit. Prezenta surditatii care poate fi detectata numai prin teste audiometrice, este de obicei primul indiciu de ototoxicitate. De asemenea, pot sa apara zgomote n urechi, surditate bilaterala, vertij si leziuni vestibulare. Pacientii cu zona cohleara sau vestibulara afectata, pot sa nu acuze nici un simptom specific n timpul tratamentului care sa atraga atentia asupra lezarii toxice a nervului acustico-vestibular (a VIII-a pereche de nervi cranieni). Ototoxicitatea indusa de aminoglicozide este de obicei ireversibila. Riscul de nefrotoxicitate este mai mare la pacientii cu functia renala afectata, la cei care primesc doze mari de antibiotice sau la cei la care durata tratamentului este prelungita. Riscul nefrotoxicitatii poate fi mai mare la pacientii vrstnici, care au functia renala redusa dar care nu se poate evidentia n urma testelor de rutina. Perechea a VIII-a de nervi cranieni si functia renala trebuie n mod particular monitorizate ndeaproape la pacientii cu afectiuni renale cunoscute sau doar suspectate la debutul tratamentului si, binenteles, la cei care dezvolta semne de disfunctie renala pe parcursul tratamentului. Deoarece functia rinichiului se poate modifica semnificativ n timpul curei terapeutice, trebuie urmarit nivelul creatininei serice. Evidentierea ototoxicitatii si nefrotoxicitatii necesita reducerea dozelor sau ntreruperea temporara a tratamentului. Amikin trebuie ntrerupt temporar la orice pacient care acuza zgomote n urechi sau hipoacuzie, sau daca urmatoarele audiograme indica o diminuare a audioperceptiei pentru frecvente nalte. Deoarece Amikinul se concentreaza la nivelul tubilor renali, pacientii trebuie sa fie bine hidratati. Daca apar semne de iritatie renala (varsaturi, leucocite, hematii sau albumina n urina), hidratarea trebuie crescuta; se mai recomanda si o reducere a dozei. Astfel de simptome, pna la sfrsitul tratamentului sunt rezolvate. Totusi, daca apare hiperazotemia sau oliguria, tratamentul trebuie sa fie imediat ntrerupt. n timpul administrarii parenterale a Amikinului mpreuna cu anestezice sau cu relaxante musculare, poate aparea blocaj neuromuscular cu paralizie a muschilor respiratori. Amikin, ca si alte aminoglicozide trebuie sa fie administrat cu atentie la pacientii cu Miastenia gravis sau cu boala Parkinson. Produsul contine bisulfat de sodiu. Aceasta substanta poate provoca, la pacientii sensibili, reactii alergice si crize de astm bronsic. Asocierea cu alte medicamente ototoxice si/sau nefrotoxice (de exemplu streptomicina, polimixina B, polimixina E-colistin-, neomicina, gentamicina, viomicina) trebuie evitata datorita potentialului de toxicitate cumulativa. n acelasi mod, administrarea concomitenta cu diuretice cu actiune rapida (derivati ai acidului etacrinic, furosemid, amilorid, mercaptomerin sodic si manitol), reprezinta un risc major de surditate ireversibila si de aceea trebuie evitata aceasta combinatie.

Precautii:

Sarcina si alaptare: Nu a fost stabilita nca cu certitudine siguranta administrarii de Amikin n timpul sarcinii. Aminoglicozidele pot traversa placenta si astfel exista posibilitatea aparitiei surditatii congenitale la acest tip de antibiotice. Totusi, la femeia gravida (ca si la nou-nascut), acest produs trebuie sa fie utilizat numai cnd este absolut necesar si sub directa supraveghere medicala.

Reactii adverse:

Ototoxicitate, nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular (vezi \"Atentie/Precautii\"). Alte reactii adverse care au fost raportate n cazuri rare: eruptie cutanata, febra, parestezii, eozinofilie, anemie, artralgii, hipomagnezemie, greata, varsaturi si hipotensiune.

Compozitie:

Flacon cu solutie injectabila i.m./i.v. continnd amikacin sulfat 50 mg/ml, 125 mg/ml, 250 mg/ml, 500 mg/ml.

Actiune:

Amikacin este un agent antibacterian, activ mpotriva bacteriilor grampozitive si n special mpotriva bacteriilor gramnegative.

Administrare:

Amikin poate fi administrat att pe cale intramusculara (i.m.), ct si pe cale intravenoasa (i.v.). Este necesara evaluarea functiei renale prin testarea concentratiei serice a creatininei si prin clearance-ul creatininei. Periodic, pe durata tratamentului, trebuie reevaluata functia renala. Pacienti cu functie renala normala: Doza uzuala i. m. sau i. v. pentru adulti, copii si sugarii mari, cu functia renala normala este de 15 mg/kg corp/zi, divizata n doua sau trei doze egale administrate la 8-12 ore. Tratamentul pacientilor cu o greutate corporala mai mare, nu trebuie sa depaseasca 1,5 g/zi. La pacientii cu functie renala normala (clearance la creatinina > 50ml/min), poate fi administrata o singura doza zilnic, intravenos, 15 mg/kg corp la adulti sau 20 mg/kg corp la copii de 4 saptamni sau mai mari, n caz de bacteriemie, septicemie, infectii ale tractului respirator, infectii complicate ale tractului urinar, infectii intraabdo-minale sau tratamente empirice n neutropenia febrila. Cnd Amikin este indicat n infectii necomplicate ale tractului urinar poate fi administrata o doza totala zilnica de 500 mg, ntr-o singura priza sau divizata n doua (250 mgx2). Nou-nascutii ar trebui sa primeasca 10 mg/kg corp ca doza de atac si 7,5 mg/kg corp la 12 ore interval. La prematuri doza recomandata este de 7,5 mg/kilocorp la 12 ore. Cu mare atentie trebuie calculate dozele corespunzatoare. Solutia de 50 mg/ml trebuie diluata mai mult pentru a permite administrarea corecta a dozelor la sugarii prematuri. Doza totala zilnica nu trebuie sa depaseasca 15-20 mg/kg corp n infectiile dificil de tratat sau complicate, unde tratamentul dureaza peste 10 zile, utilizarea Amikinului trebuie reevaluata si, daca se continua, trebuie monitorizate functiile renala, auditiva si vestibulara. Daca nu apare raspuns clinic n 3-5 zile, tratamentul trebuie oprit si se verifica din nou sensibilitatea la antibiotice a microorganismelor invadante. Pacientii cu functie renala afectata: La pacientii cu afectare renala (clearance la creatinina < 50 ml/min) nu se recomanda administrarea Amikinului ntr-o doza unica zilnica. Dozele trebuie sa fie ajustate fie prin administrarea de doze normale la intervale de timp prelungite, fie prin administrarea unor doze reduse la intervalele fixate anterior, n felul urmator: Doze normale la intervale prelungite: daca starea pacientului este stabila si clearance-ul la creatinina nu este cunoscut, intervalul de administrare a unor doze poate fi calculat multiplicnd valoarea creatininei serice a pacientului cu 9; de exemplu, daca n ser concentratia creatininei este de 2 mg/100 ml, doza unica recomandata (7,5 mg/kg corp) trebuie sa fie administrata la interval de 18 ore. Doze reduse la intervale de timp fixate: Daca starea pacientului este stabila, creatinina serica sau clearance-ul la creatinina pot fi utilizate ca indicatori n stabilirea dozei. Tratamentul trebuie nceput cu doza normala, 7,5 mg/kg corp, ca doza de atac. Pentru a stabili doza de ntretinere care sa fie administrata la 12 ore interval, trebuie sa fie redusa doza de atac, proportional cu rata de reducere a clearance-ului la creatinina a bolnavului. Doza de ntretinere administrata la 12 ore = Cl.cr. observat (ml/min) x doza de atac calculata (mg)Cr. normal (ml/min) O alta alternativa de stabilire a dozei reduse, administrata la interval de 12 ore (pentru pacientii care au o valoare crescuta a creatininei serice) este aceea prin care se mparte doza normala recomandata, la valoarea creatininei serice a pacientului. Schema de tratament de mai sus nu reprezinta niste recomandari rigide, sunt orientative, dar pot fi utilizate atunci cnd valoarea nivelului seric al amikacinei nu poate fi determinata. Administrarea intravenoasa: prepararea solutiei: Solutia pentru administrare intravenoasa la adulti se prepara adaugnd doza dorita la 100 ml sau 200 ml diluant steril. Solutia se administreaza timp de 30-60 min. La pacientii din pediatrie, cantitatea de solutie utilizata va fi dependenta de volumul tolerat de fiecare pacient. Ar trebui sa fie o cantitate suficienta de amikacin pentru a fi administrata intravenos timp de 30-60 min. Sugarii pot primi perfuzie timp de 1-2 ore. Amikin nu trebuie sa fie amestecat cu alte medicamente nainte de administrare; trebuie introdus separat, respectndu-se doza recomandata si calea intravenoasa. Stabilitatea n solutii i.v.: Amikin la o concentratie de 2,5-5,0 mg/ml este stabil n timp de 24 de ore la temperatura camerei, n urmatoarele solutii: Dextroza 5%; Dextroza 5% si Clorura de sodiu 0,2%; Dextroza 5% si Clorura de sodiu 0,45%; Clorura de sodiu 0,9%; Sol. Ringer lactat.

Medicamente asemanatoare:

AMIKACIN, fiole

AMIKIN, fiole

AMIKOZIT, flac.inj.

BRULAMYCIN, fiole

BRULAMYCIN, sol.oft.

DIAKARMON, sol.inj.

GENTAMED, sol.inj.

GENTAMICIN IKA, fiole

GENTAMICIN, fiole

GENTAMICINE LEURQUIN 80 mg, sol. inj.

GENTAMYCIN, fiole

GENTATRIM, crema

GENTATRIM, ung.

ISEPACIN-ISEPALLINE, sol.inj.

KANAMICINA, flac.inj.

KANAMYCIN, flac.inj.

MIACIN, fiole

NEBCIN, fiole

NEGASIN, fiole

NETROMICYN, sol.inj.

ORLOBIN, sol.inj.

PIERAMI, sol.inj.

SEPTOPAL KULGEN, perle

An iii

DEPO-MEDROL, flac.inj.

Substanta activa: methylprednisolonum Producator: Pharmacia & Upjohn

Indicatii:

Glucocorticoizii trebuie considerati numai ca tratament pur simptomatic, cu exceptia unor afectiuni endocrinologice, cnd se folosesc ca terapie de substitutie. Pentru administrare intramus-culara: Metilprednisolonul acetat (Depo-Medrol) nu este indicat n tratamentul acut al starilor grave, care ameninta viata. Daca este necesar un efect hormonal rapid, de maxima intensitate, se indica administrarea i.v. a metilprednisolonului succinat de sodiu, preparat intens solubil. Administrarea intramusculara a Depo-Medrol se recomanda dupa cum urmeaza: Afectiuni reumatice: Ca medicament adjuvant al terapiei de ntretinere (analgezice, kinetoterapie, fizio-terapie etc.) si pentru administrare pe termen scurt (n cazul episoa-delor acute sau a exacerbarilor bolii) n: artrita psoriazica; spondilita ankilopoietica; osteoartrita posttraumatica; sinovita din cadrul osteoartritei; artrita reumatoida, inclusiv artrita reumatoida juvenila (cazuri selectate pot necesita terapie de mentinere cu doze mici); bursita acuta si subacuta; epicondilita; tenosinovita acuta nespecifica; artrita gutoasa acuta. Boli de colagen: n timpul puseelor acute sau ca tratament de ntretinere n cazuri selectate: lupus eritematos sis-temic; dermatomiozita sistemica (polimiozita); cardita reumatismala acuta. Boli dermatologice: pemfigus; eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson); dermatita exfoliativa; mycozis fungoides; derma-tita buloasa herpetiforma (sulfona este medicamentul de prima ale-gere, iar glucocorticoizii sistemici, adjuvantul). Stari alergice: Controlul starilor alergice severe sau necontrolate de tratamentul conventional adecvat n: afectiuni respiratorii astmatice de tip cronic; dermatita de contact; dermatita atopica; boala serului; rinita alergica sezoniera sau perena; reactii de hipersensibilitate medicamentoasa; reactii urticariene posttransfuzionale; edem laringian acut neinfectios (epinefrina este medicamentul de electie). Afectiuni oftalmologice: Procese alergice si inflamatorii severe acute si cronice care afecteaza ochiul, ca n: irita, iridociclita; herpes zoster oftalmic; corioretinita; uveita posterioara difuza; nevrita optica. Afectiuni gastrointestinale: Pentru controlul bolii pe perioada critica n: colita ulcerativa (terapie sistemica); boala Crohn (terapie sistemica). Stari edematoase: Pentru a induce diureza sau remisia proteinuriei din sindromul nefrotic fara uremie, de tip idiopatic sau dat de lupus eritematos. Boli respiratorii: sarcoidoza pulmonara simptomatica; berilioza; tuberculoza pulmonara fulminanta sau diseminata, cnd se asociaza cu chimioterapie antituberculoasa adecvata; sindrom Loeffler (necontrolat prin alte mijloace); pneumonie de aspiratie. Tratamentul bolilor hematologice si oncologice: Boli hematologice: anemie hemolitica dobndita (autoimuna); tromocitopenie secundara la adult; eritroblastopenia; anemia hipoplazica congenitala (eritroida). Boli oncologice: Pentru tratamentul paleativ n: leucemii si limfoa-me la adulti; leucemii acute la copii. Afectiuni endocrinologice: insuficienta adrenocorticala primara si secundara; insuficienta adrenaliana acuta (pentru aceste indicatii, medicamentele de electie sunt hidrocortizonul si cortizonul. Analogii sintetici pot fi folositi n asociere cu mineralocorticoizi, daca este necesar; la copii, supli-mentarea cu mineralocorticoizi este deosebit de importanta); hiper-plazie adrenala congenitala; hipercalcemia din neoplazii; tiroidita nesupurativa. Sistem nervos: episoade acute ale sclerozei multiple. Altele: Meningita tuberculoasa cu blocaj subarahnoidian, cnd se folosesc simultan si antituberculoase adecvate. Trichineloza cu afectare neurologica sau miocardica. Pentru administrare intrasinoviala, periarticulara, intrabursala sau n tesuturile moi (vezi si Precautii speciale) Depo-Medrol este indicat ca terapie adjuvanta pentru administrarea pe termen scurt (pentru controlul bolii n episoade acute) n: sinovita din osteoartrita; artrita reumatoida; bursita acuta si subacuta; artrita gutoasa acuta; epicondilita; tenosinovita acuta nespecifica; osteoartrita posttraumatica. Pentru administrare intra-lezionala: Depo-Medrol este indicat pentru administrare lezionala n urmatoarele stari: cicatrice cheloide; leziuni localizate hipertrofice, infiltrate inflamatorii, lichen plan, placarde psoriazice, granulom anular si lichen simplex cronic (neurodermatita); lupus eritematos discoid; alopecia areata. Depo-Medrol poate fi administrat, de asemenea, n tumori chistice sau n tendoane sau aponevroze. Pentru instilatii intrarectale Colita ulcerativa.

Contraindicatii:

Infectii fungice sistemice. Hipersensibilitate cu-noscuta la unul din componenti. Injectare intravenoasa.

Precautii:

Grupe speciale de risc: Pacientii care apartin urmatoarelor grupe de risc trebuie tinuti sub supraveghere medicala stricta si trebuie tratati pe o perioada ct mai scurta. Copii: inhibarea procesului de crestere la cei care primesc terapie cu glucocorticoizi, zilnic, n doze fractionate si pe termen lung. Acest tip de tratament trebuie administrat numai n afectiunile severe. Diabetici: manifestari ale diabetului zaharat latent sau cresterea necesarului de insulina sau de antidiabetice orale. Pacienti hipertensivi: agravarea tensiunii arteriale. Pacienti cu antecedente psihiatrice: instabilitatea emotionala existenta sau manifestarile psihotice pot fi agravate de glucocorticoizi. Deoarece complicatiile tratamentului cu glucocorti-coizi sunt dependente de doza si de durata de tratament, trebuie stabilit un raport beneficiu-risc pentru fiecare caz n parte, precum si doza si durata de tratament si tipul terapiei folosite: zilnica sau intermitenta. n cazul terapiei prelungite este necesara efectuarea la intervale regulate a testelor de laborator de rutina ca: sumar de urina, glicemia la 2 ore postprandial, masurarea tensiunii arteriale si a greutatii corporale si radiografie toracica. La pacientii cu antecedente de ulcer sau dispepsie semnificativa se indica examene radiologice la nivelul tractului digestiv superior. Se recomanda supravegherea medicala n cazul ntreruperii tratamentului cronic. Posibilitatea aparitiei insuficientei adenocorticale secundar adminis-trarii medicamentului poate fi diminuata prin reducerea gradata sau ntreruperea dozei. Functia adrenocorticala trebuie evaluata dupa ntreruperea terapiei cronice. Cele mai importante simptome ale insuficientei adrenocorticale sunt: astenia, hipotensiunea ortostatica si depresia. Folosirea prelungita a glucocorticoizilor poate produce cataracta subcapsulara posterioara, glaucom cu afectare posibila a nervului optic si poate stimula aparitia infectiilor oculare secundare cu fungi sau virusuri. Glucocorticoizii trebuie folositi cu atentie la pacientii cu herpes simplex ocular din cauza infectiei corneene. n vederea scaderii frecventei aparitiei atrofiei dermice si subdermice nu trebuie depasita doza recomandata administrarii parenterale. Ori de cte ori este posibil, se prefera efectuarea mai multor injectii, cu doze mici, la nivelul leziunii. Tehnica injectiei intraarticulare si intramusculare trebuie sa includa precautii mpotriva scurgerii sau injectarii la nivelul dermului. Trebuie evitata injectia la nivelul muschiului deltoid din cauza incidentei crescute a atrofiei subcutanate. La persoane sub terapie cu corticosteroizi, supusi unui stres neobisnuit, este indicata cresterea dozei de glucocorticoizi cu actiune rapida, nainte, n timpul si dupa starea de stres respectiva. Glucocorticoizii pot masca anumite semne ale infectiei; astfel pot aparea noi infectii n timpul folosirii lor. n timpul terapiei cu glucocorticoizi poate aparea o rezistenta imuna scazuta si imposibilitatea localizarii infectiei. A nu se administra intraarticular, intra-bursal sau intratendinos n prezenta infectiei acute. Administrarea i.m. poate fi luata n considerare dupa instituirea unui tratament antimicrobian adecvat. Folosirea Depo-Medrol n tuberculoza activa trebuie limitata la acele cazuri fulminante sau diseminate n care glucocorticoizii sunt folositi n asociere cu schema de antitu-berculoase adecvate. Daca glucocorticoizii sunt indicati la pacientii cu tuberculoza latenta sau cu reactivitate la tuberculina, este necesara o observare atenta a bolnavului din cauza posibilitatii de reactivare a bolii. n timpul terapiei prelungite cu corticosteroizi, acesti pacienti trebuie tratati profilactic cu tuberculostatice. Pot aparea tulburari psihice n cazul terapiei cu glucocorticoizi, de la euforie, insomnie, instabilitate afectiva, modificari de personalitate si depresie severa, pna la adevarate manifestari psihotice. Datorita unor reactii rare de anafilaxie care au aparut la pacientii ce primesc tratament parenteral cu glucocorticoizi, trebuie luate masuri de precautie adecvate nainte de administrare, n special la pacientii cu antecedente alergice la anumite medicamente. Reactiile alergice ale pielii par a fi legate de excipienti. Rareori testarea cutanata a demonstrat o reactie alergica data chiar de metilprednisolon acetat. Glucocorticoizii trebuie folositi cu atentie n cazuri de colita ulcerativa nespecifica, daca exista probabilitatea de aparitie a perforarii, a abceselor sau a infectiei piogene. De asemenea se acorda atentie n caz de diverticulita, anastomoze intestinale recente, ulcer peptic activ sau latent, insuficienta renala, hipertensiune, osteoporoza si miastenia gravis, cnd glucocorticoizii sunt folositi ca terapie primara sau secundara. Nu exista dovezi care sa demonstreze potentialul lor carcinogen, mutagen sau de afectare a fertilitatii. n tratamentul unor neoplazii ca leucemii si limfoame, metilprednisolonul e folosit, de obicei, n asociere cu un agent alchilant, un antimetabolit si un alcaloid de vinca. Glucocorticoizii pot creste clearanceul renal al salicilatilor. Aceasta poate duce la scaderea concentratiilor serice ale salicilatilor si la intoxicatie cu salicilati n cazul ntreruperii administrarii corticoizilor. Medicamente ca troleandromicina si ketoconazol pot inhiba metabolismul corticoizilor. Este necesar o adaptare a dozei de corticoizi pentru a evita supradozarea. Administrarea concomitenta de barbiturice, fenilbutazona, fenitoin sau rifampicina poate creste metabolismul, scaznd efectele corticoizilor. Raspunsul la anticoagulante poate fi crescut, dar si scazut de terapia cu corticosteroizi. Deci este necesara monitorizarea coagularii. n timpul terapiei cu corticosteroizi, pacientii nu trebuie vaccinati pentru variola. Nu trebuie facute nici alte imunizari la pacientii sub terapie cortizonica, mai ales la doze mari, din cauza unor riscuri posibile de complicatii neurologice si/sau lipsa raspunsului imun cu anticorpi. Glucocorticoizii pot creste necesarul de insulina sau de hipoglicemiante orale la pacientii diabetici. Asocierea corticosteroizilor cu diuretice tiazidice creste riscul de intoleranta la glucoza. Folosirea concomitenta de medicamente cu potential ulceros (salicilati, AINS) poate creste riscul ulceratiei gastro-intestinale. Acidul salicilic trebuie folosit cu prudenta n asociere cu corticosteroizii n caz de scadere a protrombinei. S-au raportat convulsii la administrarea concomitenta de metilprednisolon si ciclosporina. Folosirea asociata a acestora determina inhibarea metabolismului. Deci este posibil ca reactiile convulsionale si alte reactii adverse determinate de fiecare medicament n parte sa apara mai frecvent. Corticoterapia trebuie luata n considerare n cazul interpretarii unor teste si parametrii biologici (teste de reactivitate cutanata, nivel al hormonilor tiroidieni). n cazul administrarii intraarticulare si/sau altor administrari locale, este necesara o tehnica sterila stricta pentru a se evita infectiile iatrogene. Dupa administrarea intraarticulara a corticosteroizilor, se evita mobilizarea articulatiilor n care s-a obtinut beneficiu terapeutic. Nerespectarea acestei recomandari poate duce la cresterea deteriorarii articulatiei, afectnd efectele benefice ale terapiei administrate. Administrarea repetata intraarticular poate determina n anumite cazuri instabilitate articulara. Se recomanda urmarirea radiologica a acestora pentru a detecta o posibila afectare. Daca se administreaza un anestezic local nainte de injectarea Depo-Medrol, se urmareste cu atentie respectarea instructiunilor si a precautiilor din prospectul anestezicului. Urmatoarele precautii suplimentare se aplica n cazul glucocorticoizilor injectabili: Injectia intrasinoviala poate produce efecte sistemice, dar si locale. Este necesara examinarea adecvata a fiecarei articulatii pentru a exclude un proces septic. O crestere semnificativa a durerii nsotita de edem local, limitarea n continuare a mobilitatii articulare, febra si stare de rau general este sugestiva pentru o artrita septica. Daca apare aceasta complicatie si se confirma diagnosticul de proces septic, este necesara ntreruperea tratamentului local cu glucocorticoizi si instituirea unui tratament antimicrobian adecvat. Injectia locala a steroizilor ntr-o articulatie afectata anterior trebuie evitata. Glucocorticoizii nu se injecteaza ntr-o articulatie instabila. Este necesara o tehnica sterila pentru prevenirea infectiei sau a contaminarii. Cu toate ca studii clinice controlate au aratat ca glucocorticoizii determina reducerea episoadelor acute de scleroza multipla, ele nu demonstreaza afectarea evolutiei naturale a bolii. Studiile arata ca sunt necesare doze relativ mari de glucocorticoizi pentru aparitia unui efect semnificativ. Sarcina si alaptare: Cteva studii pe animale au aratat ca corticosteroizii administrati la mama n doze mari pot determina malformatii fetale. Deoarece nu au fost facute studii adecvate asupra reproducerii umane, folosirea steroizilor n sarcina, lauzie sau la femeile cu potential fertil necesita ca beneficiile potentiale ale terapiei sa justifice riscurile care pot aparea la embrion, mama sau fat. Glucocorticoizii trebuie folositi n sarcina numai daca au indicatie absoluta. Daca tratamentul cronic cu glucocorticoizi trebuie ntrerupt n timpul sarcinii (ca orice tratament cronic) aceasta se va face gradat (vezi Doze si Administrare). n anumite cazuri (tratamentul de substitutie din Insuficienta adrenaliana) poate fi necesara continuarea tratamentului sau chiar cresterea dozei. Corticoizii trec prin placenta. Nou-nascutii din mame ce au primit doze substantiale de glucocorticoizi n timpul sarcinii, trebuie observati cu atentie si evaluati pentru semne de insuficienta corticosuprarenaliana. Nu se cunoaste nici un efect n caz de travaliu si expulsie. Corticosteroizii sunt eliminati prin laptele matern.

Reactii adverse:

Tulburari hidroelectrolitice: n comparatie cu cortizonul si hidrocortizonul, efectele mineralocorticoide apar foarte rar n cazul derivatilor sintetici ca metilprednisolonul acetat. Retentie de sodiu. Retentie de lichide. Insuficienta cardiaca congestiva. Pierderi de potasiu. Alcaloza hipokalemica. Hipertensiune. Musculoscheletale: Fatigabilitate musculara. Miopatie cortizonica. Osteoporoza. Fracturi prin compresie vertebrala. Necroza aseptica. Fracturi patologice. Gastrointestinale: Poate aparea o crestere mode-rata a TGO, TGP si a fosfatazei alcaline; dar nu se asociaza cu nici un sindrom clinic. Ulcer peptic cu posibila perforare si hemoragie. Hemoragie gastrica. Pancreatita. Esofagita. Perforare intestinala. Dermatologice: Afectarea cicatrizarii plagii. Piele subtire, fragila. Petesii si echimoze. Neurologice: Cresterea presiunii intracraniene. Pseudotumor cerebri. Epilepsie. Endocrine: Ciclu menstrual nere-gulat. Sindrom Cushing. Oprirea procesului de crestere la copii. Supresia axului hipofizo-adrenocortical. Scaderea tolerantei la car-bohidrati. Manifestari ale diabetului zaharat latent. Cresterea necesitatii de insulina si antidiabetice orale la diabetici. Oftalmice: Cataracta subcapsulara posterioara. Presiune intraoculara crescuta. Exoftalmie. Metabolice: Balanta negativa de azot datorita cata-bolismului proteic. Sistem imun: Infectii mascate. Infectii latente ce devin active. Infectii oportuniste. Reactii de hipersensibilitate, inclu-siv anafilaxia. Pot inhiba reactii de testare a reactivitatii cutanate. Din cauza absorbtiei medicamentului n circulatia sistemica de la locul de administrare, se recomanda observarea cu atentie a reactiilor sistemice mentionate mai sus. n plus, administrarea in situ poate determina atrofie dermica si subdermica. n timp ce cristalele de corticosteroizi din derm inhiba reactiile inflamatorii, prezenta lor poate determina dezintegrarea elementelor celulare si modificari fizico-chimice la nivelul substantei fundamentale a tesutului conjunctiv. Modificarile dermice si/sau subdermice ce rezulta pot determina atrofia pielii la locul de punctionare. Gradul acestei reactii va depinde de cantitatea de corticosteroizi injectata. Regenerarea tesutului este de obicei completa si apare n cteva luni sau dupa ce toate cristalele au fost absorbite. Urmatoarele reactii suplimentare sunt legate de terapia parenterala cu corticosteroizi: Cazuri rare de orbire date de terapia intralezionala din jurul fetei si a capului. Reactii anafilactice si alergice. Hiperpigmentare sau hipopigmentare. Atrofie subcutanata si cutanata. Abces steril. Cresterea temperaturii locale dupa administrarea intrasinoviala. Artropatie de tip Charcot. Infectii la locul injectiei n cazul nerespectarii conditiilor de sterilitate. Reactii adverse raportate dupa administrare pe alte cai: Intrarahidiana/epidurala: arahnoidita, meningita, parapareze, para-plegii, tulburari senzoriale, disfunctii intestinale si vezicale, cefalee, epilepsie. Intranazala: tulburari vizuale temporare sau permanente, inclusiv orbire; reactii alergice, rinite. Oftalmica: tulburari vizuale temporare sau permanente, inclusiv orbire, cresterea presiunii intra-oculare, inflamatie oculara si perioculara, inclusiv reactii alergice sau infectii. Diferite locuri de injectare (scalp, amigdale, ganglion sfenopalatin): orbire.

Compozitie:

Depo-Medrol suspensie apoasa sterila 40 mg/ml. Un ml contine: Metilprednisolon acetat 40 mg-Polietilenglicol 3350-Clorura de miristil-gama-picolinium-Clorura de sodiu- Apa sterila pentru injectie. Forma: suspensie apoasa sterila de unica folosinta.

Actiune:

Depo-Medrol este suspensia apoasa sterila a unui glucocorticoid sintetic, metilprednisolon acetat. Are o activitate puternica si prelungita antiinflamatorie, imunosupresiva si antialergica. Depo-Medrol poate fi administrat i.m. pentru o activitate sistemica prelungita, precum si in situ pentru tratament local. Activitatea sa prelungita se explica printr-o eliberare lenta a substantei active.

Administrare:

Administrare i.m. Doza pentru administrare intramusculara variaza n functie de afectiunea tratata. Cnd se doreste un efect prelungit, doza saptamnala poate fi calculata prin nmultirea dozei orale, zilnice, cu 7 si este administrata ca injectie intramusculara unica. Doza trebuie individualizata n functie de severitatea bolii si de raspunsul pacientului. n general, durata trata-mentului trebuie sa fie ct mai scurta. Este necesara supravegherea medicala. Pentru copii, doza recomandata va fi redusa, dar va fi determinata de gradul de severitate al bolii si mai putin de limitele indicate de vrsta si greutate corporala. Terapia hormonala este adjuvanta si nu nlocuieste terapia conventionala. n cazul administrarii medicamentului timp de mai multe zile, doza trebuie scazuta sau ntrerupta gradat. Se recomanda supravegherea medicala severa n cazul ntreruperii tratamentului cronic. Severitatea, prognosticul si durata bolii, precum si reactia bolnavului la medicament sunt factorii principali n determinarea dozei. Daca apare o perioada de remisie spontana n cadrul bolii cronice, tratamentul trebuie ntrerupt. n timpul unei terapii prelungite se indica efectuarea la intervale regulate a unor teste de laborator de rutina ca: sumar de urina, glicemia la 2 ore postprandial, masurarea tensiunii arteriale si a greutatii corporale, precum si o radiografie toracica. La pacientii cu antecedente de ulcer sau sindrom dispeptic semnificativ sunt necesare examene radiologice la nivelul tractului digestiv superior. La cei cu sindrom adrenogenital este suficient o singura injectie intramusculara de 40 mg la doua saptamni. Pentru terapia de ntretinere n cazul artritei reumatoide, doza intramusculara sapta-mnala va fi de 40 pna la 120 mg. Doza uzuala pentru pacientii cu leziuni dermatologice, care au beneficiat de terapia corticoida sistemica, este de 40 pna la 120 mg de metilprednisolon acetat administrat intramuscular, saptamnal, timp de una pna la patru saptamni. n dermatita acuta severa, data de contactul cu plante otravitoare, poate aparea ameliorarea n 8 pna la 12 ore dupa administrarea intramusculara a unei doze unice de 80 pna la 120 mg. n dermatita de contact cronica, pot fi necesare injectii repetate, de la 5 pna la 10 zile interval. n dermatita seboreica, o doza saptamnala de 80 mg poate fi suficienta pentru controlul bolii. La pacientii astmatici, dupa administrarea intramusculara a 80 pna la 120 mg, ameliorarea poate aparea n 6 pna la 48 ore si poate persista de la cteva zile la doua saptamni. Similar, la pacientii cu rinita alergica, o doza intramusculara de 80 pna la 120 mg poate fi urmata de ameliorarea corizei n 6 ore de la administrare avnd durata de la cteva zile la trei saptamni. Daca apar conditii de stres asociate bolii tratate, doza de metilprednisolon acetat trebuie crescuta. Daca este necesar un efect hormonal rapid de intensitate maxima, se indica administrarea metilprednisolonului succinat de sodiu, ca preparat foarte solubil. Administrarea in situ pentru efect local: Terapia cu Depo-Medrol nu nlocuieste terapia conventionala folosita de obicei. Cu toate ca aceasta metoda de tratament va ameliora simptomele, nu se foloseste ca tratament curativ, hormonul neavnd efect asupra cauzei inflamatiei. Osteoartrita si artrita reumatoida: Doza pentru administrarea intraarticulara depinde de marimea articulatiei si de severitatea afectiunii pentru fiecare individ n parte. n cazuri cronice, se pot face de la una la cinci injectii pe saptamna, n functie de gradul ameliorarii care apare la prima administrare. Dozele din tabelul urmator servesc drept ghid general: Marimea articulatiei Exemple Doze Mare GenunchiGleznaUmar 20 pna la 80 mg Medie CotArticulatia minii 10 pna la 40 mg Mica Metacarpofalangiana InterfalangianaSternoclavicularaAcromioclaviculara 4 pna la 10 mg Tehnica: Se recomanda studierea anatomiei articulatiei implicate nainte de administrare. Pentru obtinerea efectului intens antiinfla-mator este important ca injectia sa se faca n spatiul sinovial. Folosind aceeasi tehnica sterila ca n punctia lombara, se introduce un ac steril (marime 20 pna la 24), atasat unei seringi goale, ntr-o cavitate sinoviala. Infiltratia cu procainamida este facultativa. Aspirarea a cteva picaturi din lichidul sinovial demonstreaza ca acul a penetrat spatiul articular. Locul de punctionare pentru fiecare articulatie este acolo unde cavitatea sinoviala este mai superficiala si lipsita de vase mari si nervi. Pastrnd acul n acel loc, se ndeparteaza seringa de aspiratie si se nlocuieste cu o a doua seringa care contine cantitatea dorita de Depo-Medrol. Se trage, apoi, pistonul usor, aspirnd lichid sinovial, pentru a fi siguri ca acul este nca n spatiul sinovial. Dupa injectie, se misca articulatia usor, de cteva ori, pentru patrunderea suspensiei n lichidul sinovial. Se acopera apoi locul de punctionare cu o compresa sterila. Locuri adecvate pentru administrarea intraarticulara sunt articulatia genunchiului, gleznei, minii, cotului, umarului, falangelor si soldului. Din cauza dificultatii de patrundere n articulatia soldului, trebuie luate masuri de precautie pentru a evita vasele mari de snge din zona. Articulatiile neadecvate acestei administrari sunt acelea care sunt inaccesibile din punct de vedere al topografiei anatomice cum sunt articulatiile coloanei vertebrale si acelea lipsite de spatiu sinovial, cum sunt articulatiile sacroiliace. Esecul tratamentului se datoreaza cel mai frecvent imposibilitatii patrunderii n spatiul articular. Dupa injectarea n tesuturile din jur, beneficiul este foarte mic sau inexistent. Daca apare vreun esec, cnd este sigura injectarea n spatiul sinovial (fapt demonstrat de aspirarea lichidului), repetarea injectiilor este de obicei fara efect. Terapia locala nu afecteaza procesele bolii de baza si, ori de cte ori este posibil, se indica o terapie mai larga, incluznd fizioterapia si corectia ortopedica. Bursita: Se sterilizeaza zona din jurul locului de punctionare si se face o infiltratie cu o solutie de procaina clorhidrica 1%. Se introduce la nivelul bursei sinoviale un ac de marime 20 pna la 24, atasat la o seringa goala si apoi se aspira lichid. Se pastreaza acul n locul respectiv si se schimba seringa de aspiratie cu una care contine doza dorita. Dupa injectie, se scoate acul si se aplica o compresa sterila. Diverse: ganglion, tendinita, epicondilita: n tratamentul tendinitei sau tenosinovitei trebuie acordata atentie pentru injectarea substantei n teaca tendonului si nu n continutul acestuia. Tendonul poate fi mai usor palpat daca se pune n evidenta pe o suprafata plana. n tratamentul epicondilitei se delimiteaza cu atentie zona cu cea mai mare sensibilitate si se infiltreaza suspensia n aceasta zona. n cazul ganglionilor de la nivelul tecii tendonului, suspensia este injectata direct n chist. n multe cazuri, o singura injectie determina scaderea marcata a dimensiunii tumorii chistice si chiar disparitia ei. Desigur, trebuie luate masurile de sterilitate obisnuite, n cazul fiecarei injectii (aplicarea unui antiseptic potrivit pe piele). Doza din tratamentul diverselor afectiuni ale structurilor tendinoase sau ale bursei sinoviale (descrisa mai sus) variaza n functie de boala si este ntre 4-30 mg. n afectiunile cronice sau recurente, pot fi necesare injectii repetate. Administrare intralezionala: n bolile dermato-logice: Dupa curatare cu un antiseptic adecvat ca alcool 70%, se injecteaza 20 pna la 60 mg suspensie la nivelul leziunii. n cazul leziunilor mari ar putea fi necesara administrarea repetata a injectiilor locale, n doze de la 20 la 40 mg. Se evita administrarea unei doze care sa determine decolorarea leziunii, aceasta putnd fi urmata de o mica necroza. De obicei se administreaza una pna la patru injectii, intervalul dintre ele variind n functie de tipul leziunii si de durata ameliorarii produse la prima injectie. Administrare intrarectala: Depo-Medrol administrat n doze de 40 pna la 120 mg sub forma de clisma de retentie sau instilatii continue de 3 pna la 7 ori pe saptamna, timp de 2 sau mai multe saptamni, s-a dovedit a fi eficient ca terapie adjuvanta n tratamentul unor pacienti cu colita ulcerativa. Multi pacienti pot fi tinuti sub control cu 40 mg Depo-Medrol administrat cu 30 pna la 300 ml apa. Trebuie instituite si alte masuri terapeutice.

Medicamente asemanatoare:

BERLICORT, compr.

CELESTONE (DIPROPHOS-SOL.), fiole

CORTIZON ACETAT, fiole

DEPO-MEDROL, flac.inj.

DEXA-ALLVORAN, sol. inj.

DEXAMETHASONE SODIUM PH, flac. inj.

DEXONA, compr.

DEXONA, sol. inj.

DI-ADRESON-F AQUOSUM, fiole

DIPROPHOS, compr.

DIPROPHOS, fiole

DIPROPHOS, SOLUBILE, fiole

EPIZOLONE DEPOT, flac.inj.

FLEBOCORTID, fiole

FLOSTERON, fiole

HIDROCORTISONE, flac.inj.

HIDROCORTIZON ACETAT, fiole

HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT, fiole

HIDROKORTAL-L, fiole

HYDROCORTISONE Na SUCCINAT, flac.inj.

HYDROCORTISONE, flac.inj.

MEDROL 16 mg, compr.

MEDROL 4 mg, compr.

MEDROL, compr.

METYPRED, compr.

METYPRED, susp.inj.

N-PREDNISON, compr.

POLCORTOLONE, compr.

PREDNISON ARMEDICA, compr.

PREDNISON, compr.

PREDNISON, comprim

PREDNISON, comprimate

PREDNITON, comprim.

PREDNOL, compr.

PREDNOL-L, fiole

RAPICORT, flac.inj.

SOLU-MEDROL ACT-O-VIAL, pulb.liof.

SOLU-MEDROL, flac.inj.

SOLUBET, fiole

SUPERCORTIZOL, compr.

SUPERCORTIZOL, susp. inj.

SUPERPREDNOL, compr.

URBASON SOLUBILE FORTE, flac.inj.

URBASON SOLUBILE, fiole

URBASON SUSPENSIE, fiole

VOLON A 10, fiole

VOLON A 40, fiole

DOXOLEM, flac.inj.

Substanta activa: doxorubicinum Producator: Lemery

Indicatii:

Doxorubicina (Doxorubicin HCl, USP) solutie injectabila a fost folosita cu succes n producerea regresiei neoplazice n boli precum: leucemia limfoblastica acuta, leucemia mieloblastica acuta, tumora Wilms, neuroblastomul, sarcomul osos si al tesuturilor moi, carcinomul glandei mamare, ovarian si cel al vezicii urinare, cancerul tiroidian, limfoame Hodgkin si nehodgkiniene, carcinomul bronsic cu celule mici si carcinomul gastric. Alte tipuri de neoplasme au raspuns mult prea putin pentru a fi desemnate n tratamentul specific al Doxorubicinei. ntre acestea se numara: melanomul malign, cancerul renal, cancerul intestinului gros, tumorile cerebrale si metastazele de la nivelul sistemului nervos central.

Contraindicatii:

Este contraindicat pacientilor cu mielosupresie marcata dupa tratament citostatic sau radioterapic. S-a demonstrat ca n cazul unor afectiuni cardiace preexistente poate aparea un efect cardiotoxic al medicamentului la doze sub limita cumulativa recomandata. Este deci nerecomandabil a ncepe un tratament cu Doxorubicina si/sau Daunorubicina.

Precautii:

Atentie la toxicitatea cardiaca a Doxorubicinei. Desi rare, s-au semnalat totusi cazuri de insuficienta ventriculara stnga acuta, n special la pacientii care au primit doza maxima, depasind doza recomandata de 550 mg/m2. Aceasta limita pare sa fie si mai scazuta (400 mg/m2) la pacientii care au primit tratament radioterapic n zona mediastinala sau terapie concomitenta cu alti agenti citostatici potential cardiotoxici, precum Ciclofosfamida. n calcularea dozei totale de Doxorubicina administrata pacientului se va lua n considerare de asemenea terapia anterioara sau concomitenta cu alte antracicline. n unele cazuri, la cteva saptamni dupa oprirea tratamentului se pot nregistra insuficienta cardiaca congestiva si/sau cardiomiopatie. Insuficienta cardiaca este deseori neinfluentata de nici un tratament specific cunoscut. Diagnosticul precoce al insuficientei cardiace induse de medicament este esential n obtinerea unui efect favorabil prin tratament cu digitala, diuretice, dieta hiposodata si repaus. Reactii toxice cardiace pot aparea brusc si fara un avertisment ECG prealabil. De aceea se recomanda efectuarea unei ECG dupa fiecare doza de medicament administrata peste doza cumulativa de 300 mg/m2. Modificari ECG trecatoare ca aplatizarea undei T, subdenivelare ST si aritmie ce apar n urma administrarii de Doxorubicina si dureaza pna la 2 saptamni nu impun oprirea tratamentului. n cazul aparitiei cardiomiopatiei prin Doxorubicina, examenele paraclinice vor putea arata: scaderea persistenta a voltajului complexului QRS, prelungirea intervalului sistolic si reducerea fractiei de ejectie dupa determinarile efectuate prin ecografie sau angiografie cu izotopi. Din pacate, nici unul din aceste teste nu pot releva atingerea dozei de maxima toleranta pentru organism. n cazul n care apar modificari ale functiei cardiace asociate terapiei cu Doxorubicina, trebuie foarte bine evaluate avantajele continuarii terapiei, dar si riscurile aparitiei unor modificari cardiace ireversibile. Trebuie specificat ca au fost nregistrate aritmii severe cu potential letal n timpul, sau la cteva ore dupa administrarea de Doxorubicina. S-a semnalat de asemenea o incidenta crescuta a depresiei medulare, n primul rnd a leucocitelor, ceea ce necesita o atenta monitorizare hematologica. Folosind posologia uzuala, leucopenia este de obicei trecatoare, atingnd un maxim la 10-14 zile dupa oprirea tratamentului si disparnd n cea de a 21-a zi. Chiar utiliznd dozele uzuale se poate observa o leucopenie de pna la 1 000/mm3. Monitorizarea eritrocitelor si trombocitelor este necesara fiind posibila scaderea lor. Toxicitatea hematologica poate impune reducerea dozei, suspendarea sau amnarea tratamentului. Supresia medulara permanenta poate duce la suprainfectie sau hemoragie. Doxorubicina poate potenta toxicitatea unor medicamente anticanceroase, ducnd la aparitia unor reactii cum ar fi: exacerbarea cistitei hemoragice induse de Ciclofosfamida sau accentuarea reactiilor hepatotoxice. Toxicitatea radioterapiei la nivelul miocardului, mucoaselor, pielii si ficatului este influentata n sensul cresterii prin administrarea de Doxorubicina. Potentialul toxic al dozelor prescrise n mod obisnuit poate fi crescut prin existenta n prealabil a unor disfunctii hepatice si de aceea este necesara verificarea n prealabil a functiilor hepatice prin teste de laborator precum TCG, TGP, fosfataza alcalina si bilirubina (vezi Dozare si mod de administrare). n cazul administrarii unei combinatii formate din Doxorubicina i.v. zilnic, timp de 3 zile si citarabina administrata n perfuzie zilnic, timp de 7 zile sau mai mult, s-a observat aparitia unei colite necrotice manifestata prin inflamatie cecala, scaune cu snge si infectii grave, uneori fatale. n timpul administrarii intravenoase poate aparea extravazare cu, sau fara, senzatia de usturime si arsura (vezi Dozare si mod de administrare). La aparitia primelor semne de extravazare sanguina se opreste perfuzia si se cauta alt loc de injectare, chiar daca acul este n vena si la aspiratie vine snge. Este de specificat faptul ca s-au semnalat unele reactii mutagene si proprietati carcinogenice ale Doxorubicinei si derivatilor acesteia. Aceste reactii au fost semnalate doar la modelele experimentale. Utilizarea n sarcina: Siguranta folosirii Doxorubicinei n sarcina nu a fost nca bine stabilita. Doxorubicina este embriotoxica si teratogena la sobolani si are un efect embriotoxic si abortiv la iepuri. Se presupune ca aceste efecte sunt valabile si la embrionii si foetusii umani, ceea ce impune o deosebita atentie la administrarea Doxorubicinei la gravide. Afectarea functiei de reproducere la om si la animal nu a fost nca precis evaluata. Tratamentul initial cu Doxorubicina necesita observarea atenta a pacientului si monitorizarea datelor de laborator. Se recomanda de aceea ca pacientii sa fie spitalizati cel putin n primele faze de tratament. La fel ca si alte citostatice, Doxorubicina poate reduce hiperuricemia secundara lizei rapide a celulelor neoplazice. De aceea medicul trebuie sa urmareasca, prin monitorizare, valorile plasmatice ale acidului uric si sa ntmpine terapeutic orice reactie de crestere a acestor valori. Doxorubicina confera o coloratie rosie urinei timp de 1-2 zile dupa administrare, iar pacientii trebuie avertizati asupra acestui lucru. Doxorubicina nu are efect antimicrobian.

Reactii adverse:

Dozele vor fi limitate de efectele toxice, precum mielosupresia si cardiotoxicitatea (vezi Precautii). S-au raportat si alte reactii secundare, cum ar fi: cutanate - alopecie completa reversibila n cele mai multe din cazuri. n unele cazuri s-au raportat hiperpigmentarea patului unghial, reactii dermice n special la copii, precum si onicoliza rareori. Reaparitia unor reactii cutanate, initial produse de radioterapie, la administrarea de Doxorubicina; gastrointestinal - pot sa apara frecvent manifestari severe de greata si voma. Acestea pot fi atenuate prin terapie cu antiemetice. Mucozita (stomatita si esofagita) poate sa apara la 5-10 zile de la administrare. Efectele pot fi severe, conducnd la ulceratii, care pot deveni sediul unor infectii. Incidenta si severitatea mucozitei sunt dependente de doza si modul de administrare a Doxorubicinei (n 3 zile consecutive). Pot aparea ulceratia si necroza colonului, si n special a cecului, care conduc uneori la hemoragii si infectii severe, posibil fatale. Aceste manifestari au fost ntlnite la pacientii cu leucemie acuta nonlimfocitara, tratati n cure de 3 zile cu doxorubicina combinata cu citarabina. Ocazional, s-a constatat diaree si anorexie; vascular - fleboscleroza, n special la utilizarea pentru perfuzie a venelor mici sau a unei singure vene n mod repetat. Hiperemie faciala la injectarea prea rapida; local - celulita severa, veziculatie si necroza tisulara la injectarea paravenoasa. Uneori se semnaleaza prezenta unei zone hiperemice de-a lungul venei, proximal fata de locul injectarii (vezi Dozare si mod de administrare); hipersensibilitate - ocazional febra, urticarie. Uneori reactii anafilactice. S-a raportat un caz de hipersensibilitate ncrucisata fata de lincomicina; alte reactii - rar conjunctivita si lacrimatie.

Administrare:

Doxorubicina nu este activa pe cale orala si nu trebuie administrata intramuscular sau intratecal. Medicamentul se administreaza numai n perfuzie intravenoasa sau, n cazul administrarii locale - regionale n infuzie intraarteriala lenta, sau n tratamentul topic intravezical printr-un cateter. La administrarea intravenoasa, se recomanda ca Doxorubicina sa se introduca pe tubul de perfuzie, care contine solutie de ser fiziologic, numai dupa ce exista certitudinea ca acul de perfuzie este corect introdus n vena. Aceasta tehnica reduce riscul extravazarii perivenoase si asigura buna spalare a medicamentului din vena dupa administrare. Doxorubicina nu trebuie asociata cu heparina, pentru ca se poate forma un precipitat. Doxorubicina se poate utiliza n combinatie cu alte citostatice, dar la administrare nu se asociaza n aceeasi seringa. La administrarea intravezicala, Doxorubicina trebuie dizolvata n solutia de diluare la temperatura camerei. Concentratia recomandata este de 2 mg/ml. Cea mai obisnuita schema de administrare este: 60-75 mg/m2 i.v. la interval de 21 zile. Dozele mai mici trebuie administrate la pacientii cu rezerve medular inadecvate datorita vrstei naintate, sau unei terapii prealabile, sau datorita infiltrarii neoplazice medulare. O alta schema de tratament posibila este: 20 mg/m2 i.v. saptamnal, constatndu-se o scadere a aparitiei insuficientei cardiace congestive. O alta schema terapeutica ar fi: 30 mg/m2 i.v., 3 zile consecutive la fiecare 4 saptamni. Daca nivelul bilirubinei este crescut, doza de Doxorubicina trebuie redusa dupa cum urmeaza: - bilirubina serica 1,2-3 mg/dl, 1/2 din doza normala - bilirubina serica > 3 mg/dl, 1/4 din doza normala.

ENERBOL, draj.

Substanta activa: pyritinolum Producator: Polfa - Cracovia

Indicatii:

Sindrom astenic, surmenaj psihic. Ateroscleroza cerebrala la vstnici manifestata prin pierderea memoriei, dificultati n puterea de concentrare, oboseala excesiva. n tulburari psihice cauzate de diverse modificari organice ale sistemului nervos central, atrofie, accidente vasculare cerebrale, encefalopatie. Enerbolul poate fi administrat si copiilor cu dezvoltare deficitara psihosomatica. n diverse indicatii de artrita reumatoida.

Contraindicatii:

n diverse stari patologice asociate cu agitatie motorie si insomnie.

Reactii adverse:

Hiperexcitabilitate, anxietate, tulburari de somn, reactii alergice ale pielii dupa tratament prelungit. Aceste efecte dispar dupa ntreruperea administrarii sau dupa micsorarea dozei de administrare.

Compozitie:

Drajeuri continnd pyritinol dihydrochloride 100 g.

Actiune:

Enerbol, derivat de pyridoxina, este un medicament din grupa agentilor nootropi. Acesta mbunatateste eficienta psihofizica a pacientilor simulnd metabolismul celulelor nervoase cerebrale prin mbunatatirea utilizarii glucozei, reducnd simptomele de oboseala, creste rezistenta la efort psihic la soferi, ameliorarea atentiei si memoriei. Enerbolul exercita de asemenea si un efect anti-inflamator n tratamentul artritei reumatoide n diferite faze progresive, ameliornd semnele clinice ale bolii si mbunatatind valorile indicilor cum ar fi viteza de sedimentare a eritrocitelor si prezentei complexelor imune n ser.

Administrare:

Daca nu exista prescriptie medicala speciala, medicamentul se administreaza astfel: Adulti: 100 mg-200 mg de trei ori pe zi. Deoarece efectele medicamentului apar dupa o perioada mai lunga de tratament, o cura dureaza 2-3 luni n poliartrita reumatoida se administreaza 2 drajeuri de trei ori pe zi, mai multe luni. Copii: dupa vrsta, 50 mg-100 mg de 1-2 ori pe zi, de obicei timp de 2-3 luni. Copiilor cu iritabilitate crescuta nu li se administreaza doze mari si se evita administrarea nainte de somn

Medicamente asemanatoare:

CEREBRYL, compr. film.

ENCEPHABOL FORTE, draj.

ENCEPHABOL, draj.

ENCEPHABOL, fiole

ENCEPHABOL, susp.

ENERBOL, draj.

GINKOR FORT, caps.

GLIATILIN, caps.

GLIATILIN, sol. inj.

MECLOFENOXAT, compr.

N-PIRACETAM, compr.

NOOTROPIL, caps.

NOOTROPIL, fiole

NOOTROPIL, sol. buv.

NOOTROPIL, sol. perf.

PIRACEBRAL, compr. film.

PIRACETAM 400, compr.

PIRACETAM, compr.

PIRACETAM, comprim.

PIRACETAM, comprimate

PIRACETAM, fiole

PIRITINOL, draj.

PYRAMEN, compr. film.

PYRAMEN, fiole

ROMENER, draj.

STAMIN, compr. film.

STAMIN, fiole

GENTAMICIN, fiole

Substanta activa: gentamicinum Producator: Lek

Indicatii:

Gentamicina este indicata n tratamentul unor infectii severe cum ar fi: septicemia (inclusiv sepsisul neonatal), infectii renale severe complicate si recurente, infectii de tract respirator inferior, infectii de tract gastrointestinal (inclusiv peritonitele), infectii ale pielii, oaselor, tesuturilor moi (inclusiv arsurile), infectii ale sistemului nervos central (inclusiv meningitele), alte infectii sistemice cauzate de germeni sensibili. Gentamicina este medica-mentul de electie n tratamentul infectiilor bacteriene severe cauzate de agenti infectiosi micsti necunoscuti sau neidentificati (ca terapie initiala naintea obtinerii rezultatelor testelor de susceptibilitate); infectii nsotitoare ale bolilor ce afecteaza rezistenta umana (leucemia, diabetul, terapia cu corticosteroizi etc.).

Contraindicatii:

Hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina este contraindicata la indivizii cu istoric de hipersensibilitate cunoscuta la gentamicina sau alt component din formula sa. Reactiile toxice severe la gentamicina sau alte aminoglicozide pot contraindica folosirea gentamicinei datorita sensibilitatii ncrucisate a pacientilor la medicamentele din aceasta clasa.

Reactii adverse:

Ca si alte aminoglicozide, gentamicina, injectabil este potential nefrotoxica. Riscul nefrotoxicitatii este mai mare la pacientii care primesc doze mari sau terapie prelungita (toxicitatea este asociata cu prelungirea concentratiei serice maxime mai mare de 10 g/ml si/sau concentratia serica minima mai mare 2 g/ml).

Compozitie:

O fiola de 2 ml contine 40 mg gentamicina.

Actiune:

Gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectru larg de actiune din grupa aminoglicozidelor. Actioneaza asupra germenilor grampozitivi si gramnegativi. Importanta este actiunea asupra Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter, Serratia, Escherichia coli, tulpini pozitive si indol negative de Proteus si mai putin activ asupra Salmonella, Shigella, Neisseria gonorrhaeae si a stafilococilor, printre care si Staphylococcus aureus.

Administrare:

Gentamicina, injectabil, poate fi administrata intramuscular sau intravenos. Poate fi de asemenea administrata subconjunctival. Dozele recomandate si precautiile pentru administrarea intramusculara si intravenoasa sunt identice si pot fi calculate pe baza greutatii corporale a pacientului. Durata uzuala a tratamentului este de 7 pna la 10 zile. Pentru o terapie de mai lunga durata este preferabil sa fie masurate periodic nivelul maxim si minim al concentratiilor.

Medicamente asemanatoare:

AMIKACIN, fiole

AMIKIN, fiole

AMIKOZIT, flac.inj.

BRULAMYCIN, fiole

BRULAMYCIN, sol.oft.

DIAKARMON, sol.inj.

GENTAMED, sol.inj.

GENTAMICIN IKA, fiole

GENTAMICIN, fiole

GENTAMICINE LEURQUIN 80 mg, sol. inj.

GENTAMYCIN, fiole

GENTATRIM, crema

GENTATRIM, ung.

ISEPACIN-ISEPALLINE, sol.inj.

KANAMICINA, flac.inj.

KANAMYCIN, flac.inj.

MIACIN, fiole

NEBCIN, fiole

NEGASIN, fiole

NETROMICYN, sol.inj.

ORLOBIN, sol.inj.

PIERAMI, sol.inj.

SEPTOPAL KULGEN, perle

KEFADIM, pulb.

Substanta activa: ceftazidimum Producator: Eli Lilly and Company

Indicatii:

Kefadim este indicat pentru tratamentul infectiilor cauzate de tulpini susceptibile ale unor germeni patogeni, dupa cum urmeaza: Infectii ale tractului respirator inferior, inclusiv pneumonie, cauzate de P. aeruginosa si alte Pseudomonas species, H. influenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampicilina), Klebsiella spp., Enterobacter spp., Proteus mirabilis, E. coli, Serratia spp., Citrobacter spp., S. pneumoniae si S. aureus (tulpini sensibile la meticilina). Infectii ale pielii si structurilor acesteia cauzate de P. aeruginosa, Klebsiella spp., E. coli, Proteus species (inclusiv P. mirabilis si Proteus indol pozitiv), Enterobacter spp., Serratia spp., S. aureus (tulpini sensibile la meticilina) si S. piogenes (streptococi -hemolitici de grupa A). Infectii ale tractului urinar, complicate si necomplicate, cauzate de P. aeruginosa, Enterobacter spp., Proteus spp. (inclusiv P. mirabilis si Proteus indol pozitiv), Klebsiella spp. si E. coli. Septicemii cauzate de P. aeruginosa, Klebsiella spp., H. influenzae, E. coli, Serratia spp., S. pneumoniae si S. aureus (tulpini sensibile la meticilina). Infectii osoase si articulare cauzate de P. aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter spp. si S. aureus (tulpini sensibile la meticilina). Infectii ginecologice, inclusiv endometrite, celulita pelviana si alte infectii ale tractului genital feminin cauzate de E. coli. Infectii intraabdominale, inclusiv peritonite cauzate de E. coli, Klebsiella spp. si S. aureus (tulpini sensibile la meticilina), precum si infectii polimicrobiene cauzate de organisme aerobe si anaerobe si Bacteroides spp. (cele mai multe tulpini ale B. fragilis sunt rezistente). Infectii ale sistemului nervos central, inclusiv meningite, cauzate de H. influenzae si Neisseria meningitidis. Kefadim a fost administrat cu succes si ntr-un numar limitat de cazuri de meningita cauzata de P. aeruginosa si S. pneumoniae. Kefadim poate fi administrat att n monoterapie ct si concomitent cu alte antibiotice cum sunt aminoglicozidele, vancomicina si clindamicina, n infectii severe si la pacienti imunodeprimati. Doza depinde de severitatea infectiei si starea pacientului.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate cunoscuta la cefalosporine.

Precautii:

Ceftazidim va fi administrat cu precautie pacientilor cu hipersensibilitate de tip I la penicilina si cefalosporine. Ceftazidim, ca si cele mai multe antibiotice cu spectru larg, poate determina aparitia colitei pseudomembranoase. Sarcina si alaptare: Categoria B1. Nu a fost stabilita nca influenta ceftazidim asupra sarcinii. Studiile experimentale efectuate pe animale nu au indicat o afectare directa sau indirecta a embrionului sau fatului, a cursului sarcinii sau a dezvoltarii peri- si postnatale. Ceftazidim traverseaza placenta si poate fi determinat n lichidul amniotic. Acest medicament va fi utilizat n sarcina numai cnd exista indicatii stricte. Ceftazidim este excretat n laptele matern n concentratii reduse. Administrarea ceftazidim femeilor care alapteaza va fi facuta cu precautie. Efecte asupra capacitatii de concentrare si coordonare a miscarilor: Ceftazidim nu afecteaza reflexele necesare conducerii automobilului sau manevrarii altor masini.

Reactii adverse:

Ceftazidim este n general bine tolerat, iar incidenta efectelor adverse este redusa. Cele mai frecvente efecte adverse sunt: pruritul, eritemul si febra. Mai putin ntlnite sunt flebitele si inflamatia la locul injectiei, diaree, uneori greata, mai rar varsaturi, dureri abdominale, cefalee, ameteli, parestezii, candidoze si vaginite. Foarte rar au fost raportate angioedem si reactii anafilactice. n cursul tratamentului cu ceftazidim testele de laborator au relevat eozinofilii si trombocitoze tranzitorii, precum si o crestere usoara a uneia sau mai multor enzime hepatice: ASAT, ALAT, LDH si fosfataza alcalina. Ca si n cazul celorlalte cefalosporine au fost semnalate ocazional cresteri tranzitorii ale valorilor serice ale ureei, azotului si/sau a creatininei. Foarte rar a fost semnalata prezenta leucopeniei, neutropeniei, agranulocitozei, trombocitopeniei si limfocitozei.

Administrare:

Orarul si dozele zilnice de ceftazidim recomandate: Adulti: Doza zilnica pentru adult este de 1 pna la 6 g/zi administrate fractionat n 2 sau 3 prize, la 12, respectiv 8 ore. Nou-nascuti (0 pna la 4 saptamni): 30 mg/kg corp, i.v., la fiecare 12 ore. Sugari si copii: (1 luna pna la12 ani): 30-50 mg/kg corp, i.v., pna la maximum 6 g/zi, i.v., fractionat la fiecare 8 ore. Dozele mai mari sunt recomandate copiilor cu imunodeficiente, fibroza chistica sau meningita. n cazul pacientilor cu disfunctie renala care au o rata a filtrarii glomerulare (RFG) mai mica de 50 ml/min, se recomanda ca dozele de ceftazidim sa fie reduse, pentru a compensa astfel excretia urinara scazuta a acestuia. Pacientilor suspectati de insuficienta renala li se poate administra o doza initiala de 1g ceftazidim. Dupa determinarea RFG se va putea stabili doza de ntretinere pentru fiecare pacient n parte. Dozele de ntretinere pentru ceftazidim recomandate pacientilor cu insuficienta renala Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza de ceftazidim recomandat Frecventa administrarii 50-31 1 g o data la 12 ore 30-16 1 g o data la 24 ore 15-6 500 mg o data la 24 ore < 5 500 mg o data la 48 ore n cazul pacientilor cu infectii severe, dozele recomandate n tabelul de mai sus pot fi marite cu 50% sau se va creste frecventa administrarilor. La acesti pacienti nivelurile serice de ceftazidim ar trebui monitorizate atent.

dicamente asemanatoare:

APIDROXIL, caps.

APIDROXIL, pulb. susp.

AXETINE, pulb. inj.

BIODROXIL, caps.

BIODROXIL, compr.film.

BIODROXIL, gran. susp.

BIODROXIL, susp. orala

BIODROXIL-500, caps.

BIOTRAKSON, flac. inj.

CEC FORTE, pulb. susp.

CEC, pulb. susp.

CECLODYNE FORTE 500, caps.

CECLODYNE, caps.

CECLODYNE, pulb. susp.

CECLOR, caps.

CECLOR, pulb.susp.

CEDAX, caps.

CEDAX, pulb. susp.

CEDROX, pulb. susp.

CEFACLOR MR, compr.

CEFACLOR, caps.

CEFALEXIN FORTE, caps.

CEFALEXIN, caps.

CEFALEXIN, pulb. susp.

CEFALEXINA, caps.

CEFALEXINA, compr.

CEFALEXINE, caps.

CEFALIN, caps.

CEFALOTINA, flac.inj.

CEFAMANDOLE, flac.inj.

CEFAMAR, flac.inj.

CEFAMEZIN, flac.inj.

CEFANTRAL, pulb. inj.

CEFAPEZONE, flac. inj.

CEFATREXYL, pulb. inj.

CEFAXONE, pulb. inj.

CEFAZOLIN BIOCHEMIE, flac.inj.

CEFAZOLINA, pulb. inj.

CEFIZOX 1000, pulb. inj.

CEFIZOX 500, pulb. inj.

CEFOBID, flac. inj.

CEFOGEN-750, pulb.inj.

CEFOPERAZONA, flac. inj.

CEFOTAX, pulb. inj.

CEFOTAXIM, pulb. inj.

CEFOTAXIME, flac. inj.

CEFOTETAN (CEFTENON), flac. inj.

CEFOZON, pulb. inj.

CEFROM, pulb. inj.

CEFTRIAXON, flac. inj.

CEFUROXIM, caps.

CEPHALEXIN, caps.

CEPHALEXIN, draj.

CEXYL 125, pulb. susp.

CEXYL 250, caps.

CEXYL 250, pulb. susp.

CEXYL 500, pulb. susp.

CEXYL FORTE, caps.

CLAFORAN, flac.inj.

CLORACEF 125, pulb. susp.

CLORACEF 250, caps.

CLORACEF FORTE 250, pulb. susp.

CLORACEF FORTE 500, caps.

DROXIL 500, caps.

DROXIL, pulb. susp.

DURACEF, caps.

DURACEF, compr.

DURACEF, susp. orala

FARMALEXIN, caps.

FORTUM, flac. inj.

GERTEMYCIN, caps.

GERTEMYCIN, susp. int.

GLOBOCEF, compr. film.

GLOBOCEF, pulb. susp.

HALOSPOR, flac. inj.

IBIDROXIN, pulb. susp.

KEFADIM, pulb.

KEFADIM, sol. inj.

KEFLEX, caps.

KEFLEX, gran. susp.

KEFLEX, pulb. susp.

KEFORAL, compr. film.

KEFUROX, flac.inj.

KEFZOL, flac.inj.

KETOCEF, flac.inj.

LENDACIN, pulb. inj.

LEUDOCIN, pulb. inj.

LONGACEPH, pulb. inj.

LORABID, caps.

LORABID, pulb.susp.

MANDOL, flac.inj.

MAXIL 750, flac.inj.

MAXIPIME, pulb. inj.

MEDOCEF, pulb. inj.

MEDOCLOR 250, caps.

MEDOCLOR 500, caps.

MEFOXIN, flac. inj.

MODIVID, flac. inj.

MONASPOR, flac. inj.

MULTISEF, pulb. inj.

NASPOR, pulb. inj.

NEOCEF, caps.

NEOCEF, gran. susp.

NEVAKSON 1g i.m., pulb.inj.

NEVAKSON 500 mg i.m., pulb.inj.

ODOXIL, compr.

ODOXIL, pulb. susp.

ORACEF, caps.

ORACEF, pulb. susp.

OSPEXIN 1000 mg, compr. film.

OSPEXIN, caps.

OSPEXIN, compr. film.

OSPEXIN, gran. susp.

PALITREX, susp.

REFOSPORIN, flac.inj.

ROCAPHIN, pulb. inj.

ROCEPHIN, pulb. inj..

SAMIXON 500, pulb. inj.

SANTATRICIN, caps.

SEF, pulb. susp.

SEFAZOL, flac.inj.

SINCLOR, caps.

SPECICEF-N, caps.

SPIROSINE, flac. inj.

TOTACEF, pulb.

VEKFAZOLIN, flac.inj.

ZILISTEN, pulb.inj.

ZINACEF, flac.inj.

ZINNAT, compr.film.

ZINNAT, gran.susp.

ZINACEF, flac.inj.

Substanta activa: cefuroximum Producator: Glaxo Wellcome

Indicatii:

Cefuroximul este un antibiotic bactericid din clasa cefalosporinelor care este rezistent la majoritatea -lactamazelor si este activ mpotriva unui spectru larg de microorganisme grampozitive si gramnegative. Este indicat n tratamentul infectiilor naintea identificarii organismului cauzal sau n tratamentul infectiilor produse de bacterii sensibile. Indicatiile cuprind: Infectii ale tractului respirator, de exemplu, bronsite acute si cronice, bronsiectazii infectate, pneumonia bacteriana, abcese pulmonare si infectii toracice postoperatorii; Infectii din sfera O.R.L., de exemplu sinuzite, amigdalite, faringite si otite medii; Infectii ale tractului urinar, de exemplu pielonefrite acute si cronice, cistite si bacteriuria asimptomatica; Infectii ale tesuturilor moi, de exemplu celulite, erizipel si plagi infectate; Infectii osoase sau articulare, de exemplu osteomielite si artrite septice; Infectii obstetrice si ginecologice cum ar fi boala inflamatorie pelvina; Gonoreea mai ales cnd nu se utilizeaza penicilina; Alte infectii, inclusiv septicemia, meningita si peritonita. Profilactic mpotriva infectiilor n chirurgia abdominala, pelvica, ortopedica, cardiaca, pulmonara, esofagiana si vasculara, atunci cnd riscul de infectie este crescut. De obicei, Zinacef este eficace n monoterapie, dar n anumite circumstante poate fi folosit n combinatie cu un antibiotic aminoglicozidic sau cu metronidazolul (oral, supozitor sau injectabil) n special profilactic n chirurgia colonului sau cea ginecologica (vezi Particularitati farmacologice). Cefuroxim este disponibil si sub forma orala ca axetil-ester Zinnat. Acest lucru permite folosirea terapiei secventiale cu acelasi antibiotic atunci cnd este indicata clinic o schimbare a terapiei parenterale cu cea orala. Tratamentul pneumoniei sau exacerbarilor acute ale bronsitei cronice se poate face cu Zinacef, naintea instituirii terapiei orale cu Zinnat.

Contraindicatii:

Pacienti cu hipersensibilitate cunoscuta la antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Precautii:

n general cefalosporinele se pot administra fara riscuri la pacientii cu hipersensibilitate la peniciline, desi au fost raportate reactii ncrucisate. Este necesara o atentie speciala n cazul pacientilor care au avut reactii anafilactice la peniciline. Dozele mari de cefalosporine trebuie administrate cu precautie la pacientii care primesc concomitent tratament cu diuretice puternice (de exemplu furosemid) sau cu aminoglicozide, deoarece au fost raportate cazuri de afectare renala n cazul acestor combinatii. La acesti pacienti, ca si la vrstnici si bolnavi cu afectiuni renale preexistente, trebuie monitorizata functia renala (vezi Posologie si mod de administrare). Ca si n cazul altor regimuri terapeutice folosite n tratamentul meningitei, au fost raportate cazuri de pierderea auzului, usoara spre moderata, la pacientii pedriatici tratati cu cefuroxime sodium. De asemenea, ca si n cazul altor tratamente s-a observat persistenta culturilor pozitive pentru Haemophilus influenzae din LCR la 18-36 de ore dupa tratamentul cu cefuroxim injectabil; relevanta clinica a acestui fapt este necunoscuta. n regimul de terapie secventiala, momentul schimbarii la terapia orala este determinat de severitatea infectiei, starea clinica a pacientului si susceptibilitatea patogenilor implicati. Daca nu exista nici o mbunatatire n starea clinica dupa 72 de ore, atunci tratamentul parenteral trebuie continuat. nainte de initierea terapiei secventiale cu cefuroxim axetil, consultati indicatiile de prescriere. Sarcina si alaptare: Nu exista dovezi experimentale ale efectelor teratogene sau embriopatice care pot fi atribuite cefuroximei, dar ca toate medicamentele trebuie administrat cu precautie n timpul primelor luni de sarcina. Cefuroxime este excretat n laptele uman si acest lucru trebuie avut n vedere cnd cefuroxime este administrat mamei care alapteaza.

Reactii adverse:

Reactiile adverse la Zinacef apar relativ rar si sunt de natura usoara si tranzitorie. Rareori s-au raportat reactii de hipersensibilitate incluznd eruptii cutanate, urticarie, prurit, nefrita interstitiala, febra medicamentoasa si foarte rar reactii anafilactice. Ca si n cazul altor cefalosporine, s-au semnalat cazuri rare de eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson si necroliza toxica a epidermului (necroliza exantematica). Ca si n cazul altor antibiotice, folosirea prelungita poate favoriza colonizarea cu organisme nesusceptibile, ex. Candida. Foarte rar, n timpul sau dupa tratament, pot aparea simptome de colita pseudomembranoasa. Principalele modificari ale parametrilor hematologici observate la unii pacienti sunt scaderea concentratiei hemoglobinei, neutropenie, eozinofilie, leucopenie si trombocitopenie. Cefalosporinele tind sa fie absorbite pe suprafata membranei hematiei si sa reactioneze cu anticorpii mpotriva medicamentului pentru a produce un test Coombs pozitiv si foarte rar anemie hemolitica. Desi uneori s-au observat cresteri tranzitorii ale enzimelor hepatice serice sau ale bilirubinei serice, n special la pacientii cu boli hepatice preexistente, nu s-a dovedit ca tratamentul cu Zinacef afecteaza ficatul. S-au observat cresteri ale creatininei serice si/sau ale ureei sanguine si o scadere a clearanceului creatininei. La locul injectiei intramusculare se poate simti o durere trecatoare, mai ales la administrarea de doze mari. Durerea nu are o intensitate care sa impuna ntreruperea tratamentului. Ocazional injectia intravenoasa poate fi urmata de tromboflebita.

Compozitie:

Zinacef injectabil contine 250 mg, 750 mg, sau 1,5 g de cefuroxim.

Administrare:

Zinacef injectii pentru administrare i.v. si/sau i.m. Recomandari generale: Adulti: Majoritatea infectiilor raspund la 750 mg de trei ori pe zi injectate i.m./i.v. Pentru infectii mai severe, doza trebuie crescuta la 1,5 g injectabil, de trei ori pe zi i.v. Frecventa de administrare poate fi crescuta la 6 ore, dozele totale zilnice fiind cuprinse ntre 3-6 g. Unele infectii raspund la 750 mg sau 1,5 mg, doua injectii i.v./i.m. pe zi, urmate de terapia cu Zinnat. Copii: 30-100 mg/kg/zi divizate n trei sau patru doze. Doza de 60 mg/kg/zi este adecvata pentru majoritatea infectiilor. Nou-nascuti: 30-100 mg/kg/zi divizate n doua sau trei doze. Gonoree: 1,5 g ca doza unica (2 750 mg injectii intramusculare n locuri diferite, una n fiecare fesa). Meningita: Zinacef este adecvat pentru terapia unica a meningitelor bacteriene datorita tulpinilor rezistente. Adulti: 3 g i.v. la fiecare opt ore. Copii: 150-250 mg/kg/zi divizat n trei sau patru doze. Nou-nascuti: doza trebuie sa fie de 100 mg/kg/zi administrat i.v.. Profilaxie: Doza obisnuita este de 1,5 g i.v. odata cu inducerea anesteziei pentru operatiile abdominale, pelvice sau ortopedice. Aceasta poate fi suplimentata cu doua doze de 750 mg i.m. la 8 si 12 ore post-operator. Pentru chirurgia cardiaca, pulmonara, esofagiana si vasculara, doza obisnuita este de 1,5 mg i.v. la inducerea anesteziei, continund cu 750 mg i.m. de trei ori pe zi n urmatoarele 24-48 de ore. n protezarea totala a unei articulatii, se pot amesteca 1,5 g de cefuroxim pudra uscata cu fiecare pachet de polimer de ciment metil metacrilat nainte de adaugarea monomerului lichid. Terapia secventiala: Pneumonia: 1,5 g de doua ori pe zi (i.v. sau i.m.) timp de 48-72 de ore, urmat de 500 mg de doua ori pe zi Zinnat (cefuroxim axetil) oral, timp de 7-10 zile. Exacerbari acute ale bronsitei cronice: 750 mg i.v. sau i.m. de doua ori pe zi timp de 48-72 ore, urmat de 500 mg de doua ori pe zi de Zinnat (cefuroxim axetil) oral timp de 5-10 zile. Durata terapiei parenterale si a celei orale este determinata de severitatea infectiei si de starea clinica a pacientului. Afectiuni renale: Cefuroxim este excretat renal. De aceea, ca n cazul tuturor antibioticelor de acest tip, se recomanda ca la pacientii cu functia renala afectata n mod marcat, doza de Zinacef sa fie redusa pentru a compensa excretia mai lenta. Nu este necesar sa se reduca doza standard (750 mg-1,5 g) pna cnd clearanceul creatininei scade la 20 ml/min sau mai putin. La adultii cu afectare marcata a functiei renale (clearanceul creatininei 10-20 ml/min) se recomanda o doza de 750mg de doua ori pe zi, iar la cei cu afectare severa (clearance creatinina > terapia veziculei biliare si a ficatului >> terapia ficatului >> terapia ficatului

Medicamente asemanatoare:

ARGININA - SORBITOL, solutie perfuzabila

ASPARTAT DE ARGININA 10

ASPATOFORT, fiole

CARSIL, draj.

HEPA-MERZ, gran.susp.

HEPABIONTA, drajeuri

HEPATODRAINOL, sol.inj.

HEPATOFALK

LEGALON, draj.

LIPOVITAN

LIV. 52, comprimate

MECOPAR FORTE

MECOPAR, compr.

METASPAR

MULTIGLUTIN, fiole

PLAVOBIL, compr.

PROFOPAR, pulb.

REGOPAR, sol.int.

SILIBINUM, compr.

SILIMARINA

SILIMARINA, comprimate

SILYMARIN INSTANT, pulb.eff.

SILYMARIN LFM, draj.

TROFOPAR

MECOPAR FORTE | combinatii

MECOPAR FORTE

Substanta activa: combinatii Producator: Sicomed

Indicatii:

Hepatite cronice si ciroze hepatice cu infiltratie si degenerescenta grasa. Profilactic, n conditii de expunere la substante hepatotoxice medicinale sau industriale; sarcina toxica, boala de iradiere, ateroscleroza, boli degenerative ale sistemului nervos (ca medicatie adjuvanta).

Contraindicatii:

Encefalopatie portala, precoma si coma hepatica, hepatita grava, insuficienta renala grava, hiperamoniemie.

Compozitie:

Comprimate filmate continnd bitartrat de colina 100 mg, metionina 100 mg, acetat de a-tocoferol 3 mg, clorhidrat de tiamina 2 mg, riboflavina 2 mg, clorhidrat de piridoxina 2 mg, ciancobalamina 0,00067 mg, nicotinamida 6 mg, pantotenat de calciu 7 mg.

Actiune:

Factori lipotropi si vitamine cu actiune hepatoprotectoare si hepatotrofica.

Administrare:

Cte 1-3 comprimate la mese.

Toate medicamentele din aceasta clasa ATC( a05ba ): tractul digestiv si metabolism >> terapia veziculei biliare si a ficatului >> terapia ficatului >> terapia ficatului

Medicamente asemanatoare:

ARGININA - SORBITOL, solutie perfuzabila

ASPARTAT DE ARGININA 10

ASPATOFORT, fiole

CARSIL, draj.

HEPA-MERZ, gran.susp.

HEPABIONTA, drajeuri

HEPATODRAINOL, sol.inj.

HEPATOFALK

LEGALON, draj.

LIPOVITAN

LIV. 52, comprimate

MECOPAR FORTE

MECOPAR, compr.

METASPAR

MULTIGLUTIN, fiole

PLAVOBIL, compr.

PROFOPAR, pulb.

REGOPAR, sol.int.

SILIBINUM, compr.

SILIMARINA

SILIMARINA, comprimate

SILYMARIN INSTANT, pulb.eff.

SILYMARIN LFM, draj.

TROFOPAR

MECOPAR FORTE

Substanta activa: combinatii Producator: Sicomed

Indicatii:

Hepatite cronice si ciroze hepatice cu infiltratie si degenerescenta grasa. Profilactic, n conditii de expunere la substante hepatotoxice medicinale sau industriale; sarcina toxica, boala de iradiere, ateroscleroza, boli degenerative ale sistemului nervos (ca medicatie adjuvanta).

Contraindicatii:

Encefalopatie portala, precoma si coma hepatica, hepatita grava, insuficienta renala grava, hiperamoniemie.

Compozitie:

Comprimate filmate continnd bitartrat de colina 100 mg, metionina 100 mg, acetat de a-tocoferol 3 mg, clorhidrat de tiamina 2 mg, riboflavina 2 mg, clorhidrat de piridoxina 2 mg, ciancobalamina 0,00067 mg, nicotinamida 6 mg, pantotenat de calciu 7 mg.

Actiune:

Factori lipotropi si vitamine cu actiune hepatoprotectoare si hepatotrofica.

Administrare:

Cte 1-3 comprimate la mese.

Toate medicamentele din aceasta clasa ATC( a05ba ): tractul digestiv si metabolism >> terapia veziculei biliare si a ficatului >> terapia ficatului >> terapia ficatului

Medicamente asemanatoare:

ARGININA - SORBITOL, solutie perfuzabila

ASPARTAT DE ARGININA 10

ASPATOFORT, fiole

CARSIL, draj.

HEPA-MERZ, gran.susp.

HEPABIONTA, drajeuri

HEPATODRAINOL, sol.inj.

HEPATOFALK

LEGALON, draj.

LIPOVITAN

LIV. 52, comprimate

MECOPAR FORTE

MECOPAR, compr.

METASPAR

MULTIGLUTIN, fiole

PLAVOBIL, compr.

PROFOPAR, pulb.

REGOPAR, sol.int.

SILIBINUM, compr.

SILIMARINA

SILIMARINA, comprimate

SILYMARIN INSTANT, pulb.eff.

SILYMARIN LFM, draj.

TROFOPAR

MECOPAR FORTE

Substanta activa: combinatii Producator: Sicomed

Indicatii:

Hepatite cronice si ciroze hepatice cu infiltratie si degenerescenta grasa. Profilactic, n conditii de expunere la substante hepatotoxice medicinale sau industriale; sarcina toxica, boala de iradiere, ateroscleroza, boli degenerative ale sistemului nervos (ca medicatie adjuvanta).

Contraindicatii:

Encefalopatie portala, precoma si coma hepatica, hepatita grava, insuficienta renala grava, hiperamoniemie.

Compozitie:

Comprimate filmate continnd bitartrat de colina 100 mg, metionina 100 mg, acetat de a-tocoferol 3 mg, clorhidrat de tiamina 2 mg, riboflavina 2 mg, clorhidrat de piridoxina 2 mg, ciancobalamina 0,00067 mg, nicotinamida 6 mg, pantotenat de calciu 7 mg.

Actiune:

Factori lipotropi si vitamine cu actiune hepatoprotectoare si hepatotrofica.

Administrare:

Cte 1-3 comprimate la mese.

Toate medicamentele din aceasta clasa ATC( a05ba ): tractul digestiv si metabolism >> terapia veziculei biliare si a ficatului >> terapia ficatului >> terapia ficatului

Medicamente asemanatoare:

ARGININA - SORBITOL, solutie perfuzabila

ASPARTAT DE ARGININA 10

ASPATOFORT, fiole

CARSIL, draj.

HEPA-MERZ, gran.susp.

HEPABIONTA, drajeuri

HEPATODRAINOL, sol.inj.

HEPATOFALK

LEGALON, draj.

LIPOVITAN

LIV. 52, comprimate

MECOPAR FORTE

MECOPAR, compr.

METASPAR

MULTIGLUTIN, fiole

PLAVOBIL, compr.

PROFOPAR, pulb.

REGOPAR, sol.int.

SILIBINUM, compr.

SILIMARINA

SILIMARINA, comprimate

SILYMARIN INSTANT, pulb.eff.

SILYMARIN LFM, draj.

TROFOPAR

Antitusive

AMPICILINA, capsule | ampicillinum

Substanta activa: ampicillinum

Indicatii:

Infectii genito-urinare, biliare, digestive, provocate de germeni sesibili: meningita cu Haemophilus influenzae, pneumococ sau meningococ, infectii bacteriene respiratorii (bronsite, pneumonii), sinuzite, otite, infectii biliare cu colibacili sensibili, infectii urinare cu Escherichia coli, Proteus mirabilis, gastroenterite acute cu salmonele, febra tifoida, dizenterie bacteriana, tuse convulsiva, septicemii, endocardite.

Contraindicatii:

Alergie la peniciline (se investigheaza anamnezic atent). Mononucleoza infectioasa (risc de accidente cutanate). Prudenta n insuficienta hepatica. n insuficienta renala se reduc dozele. Nu se asociaza cu allopurinol (risc crescut de reactii cutanate).

Reactii adverse:

S-au relatat destul de rar manifestari alergice (prurit, eruptii cutanate, urticarie, febra alergica, foarte rar soc anafilactic) n special la pacienti cu hipersensibilitate la peniciline sau la cefalosporine (hipersensibilitate ncrucisata). Aparitia reactiilor alergice obliga la oprirea medicatiei; ocazional pot sa apara tulburari digestive (greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree); usoara crestere tranzitorie a transaminazei serice, anemie, leucopenie, trombopenie reversibila; ocazional suprainfectii intestinale cu Klebsiella, Pseudomonas si Candida; foarte rar colita pseudomembranoasa cu Clostridium difficile.

Compozitie:

Ampicilina 250 mg; Ampicilina Forte 500 mg - capsule continnd cantitatea echivalenta de trihidrat de ampicilina corespunzatoare la 250, respectiv 500 mg ampicilina baza. Ampicilina 125 mg/5 ml; Ampicilina 250 mg/5 ml - pulbere suspendabila pentru prepararea a 60 ml suspensie orala, continnd 1,5 g, respectiv 3 g ampicilina anhidra sub forma de trihidrat si excipienti pna la 30 g. O lingurita dozatoare (5 ml suspensie) contine 125 mg, respectiv 250 mg ampicilina anhidra sub forma de trihidrat. Suspensia reconstituita are gust dulce aromat de banane, caramel si vanilie. Ampicilina 500 mg; Ampicilina 1 g - pulbere pentru solutie injectabila continnd ampicilina sodica corespunzatoare la 500 mg, respectiv 1 g ampicilina anhidra (produse realizate n colaborare cu Bristol-Myers Squibb).

Actiune:

Penicilina de semisinteza din grupa aminopenicilinelor, cu actiune bactericida, la nivelul peretelui celular. Spectru larg, cuprinde: coci grampozitivi (cu exceptia celor Producatori de penicilinaza) - Streptococcus pyogenes, Streptococcus faecalis, Displococcus pneumoniae; coci gramnegativi - Neisseria meningitidis, Neisseria gonorrhaeae; bacili grampozitivi - Clostridium tetani, Listeria monocytogenes; bacili gramnegativi - Escherichia coli, Haemophilus influenzae, Haemophilus pertusis, Proteus mirabilis, Salmonella sp., Shigella sp.; actinomicete - Actinomyces israeli. Ampicilina este rezistenta n mediul acid din stomac, putnd fi administrata pe cale orala. Dupa administrarea orala a 250 mg ampicilina, concentratia serica este de 1-3 g/ml, dupa administrarea a 500 mg, de 5 microg/ml la 2 ore si scade la 2 microg/ml dupa 4 ore. Administrarea concomitenta cu alimentele determina o scadere a absorbtiei cu 30%. Ampicilina realizeaza o concentratie biliara nalta (antibiotic biliar), realiznd n bila concentratii de pna la 300 ori mai mari dect n snge, fiind recomandata n colecistitele si angiocolitele cu germeni sensibili. De asemenea realizeaza concentratii mai mari ca penicilina n L.C.R si n parenchimul renal. Legarea de proteine serice este de 18%, eliminindu-se predominant prin urina netransformata, n forma activa, 35% din doza administrata n primele 6 - 8 ore, realiznd concentratii urinare de 200 g/ml. Timpul de injumatatire este de 0,75 - 2 ore, la pacienti normali; 6,4 ore n anurie; 4-4,7 ore la prematuri; 1,7-2,8 ore la nou-nascuti.

Administrare:

Adulti: n tratamentul infectiilor respiratorii si n infectii urinare se administreaza 500 mg (2 capsule) la 6 ore; n cele digestive 500-750 mg (2-3 capsule) la 6 ore. n bolile grave dozele pot fi marite, la 4 g/zi. Copii: 50 100 mg/kg corp/zi.

FOSFAT DE CODEINA, compr.

Substanta activa: codeinum

Indicatii:

Tuse uscata si umeda pulmonara si extrapulmonara. Este antitusivul cel mai folosit si considerat ca substanta de referinta pentru celelalte antitusive.

Contraindicatii:

Insuficienta cardiaca, hepatica, insuficienta renala avansata, insuficienta respiratorie evidenta.

Precautii:

Se prescrie cu prudenta la bolnavii cu astm bronsic si emfizem pulmonar la care poate accentua fenomenele de insuficienta respiratorie. Prudenta la copii mici. Precautii la soferi, piloti, muncitori la naltime.

Reactii adverse:

Uneori constipatie, greata, ameteli, disforie, somnolenta.

Actiune:

Fosfatul de codeina este un inhibitor al centrului tusei de circa 3 ori mai slab dect morfina. Actiunea atinge intensitatea maxima dupa 30 minute si dureaza 3-4 ore.

Administrare:

Oral la adultii cte un comprimat de 3-4 ori/zi. La copii (peste 5 ani) 0,2 - 0,3 mg/kg corp la fiecare 6-8 ore.

Medicamente asemanatoare:

AKINDEX, sirop adulti

AKINDEX, sirop copii

CALMANT TUSE, compr.

CODEIN PHOSPHATE, compr.

CODEINA FOSFAT, compr.

CODEINA FOSFORICA, compr.

CODEINA FOSFORICA-EEL, compr.

CODEINA, compr.

CODEINE PHOSPHATE, compr.

COLDREX NITE, sirop

DROSETUX, sirop

FARMACOD, compr.

FOSFAT DE CODEINA, compr.

HOMEOGENE 9, compr.

HUMEX, sirop

MULTI SYMPTOM F. TYLENOL, compr.

N-TUSOCALM, compr.

PECTOLYN ANTITUSIVE, sirop

STODAL, gran.

STODAL, sirop

TUSIN, compr.

TUSINFORTE, compr.

WICK FORMELL 44+ HUSTEN., sirop

WICK KINDER FORMEL 44+, sirop

EXPECTORANTE

HYDROCORTISONE Na SUCCINAT, flac.inj. | hydrocortizonum

Substanta activa: hydrocortizonum

Indicatii:

Hydrocortisone As Sodium Succinate steril este indicat n cazurile care necesita un efect hormonal intens si rapid: Insuficienta acuta adrenocorticoida: Acest sindrom poate fi provocat de stres intens (de exemplu n cazul interventiilor chirurgicale, trauma-tismelor, infectiilor) la pacientii cu boala Addison, panhipopitui-tarism sau cu insuficienta adrenocorticoida latenta datorita terapiei cu corticosteroizi. Bolnavii din aceste categorii vor fi pregatiti pentru interventiile chirurgicale prin administrarea de doze profilactice de cortizon sau hidrocortizon. Daca, n ciuda pregatirii bolna-vilor cu doze de cortizon sau hidrocortizon, se constata o insu-ficienta adrenaliana, se va administra imediat Hydrocortisone As Sodium Succinate. Bolnavilor din aceasta categorie, care necesita o interventie chirurgicala de urgenta care nu permite pregatirea profilactica cu steroizi, li se va administra produsul intravenos nainte de nceperea operatiei si n acelasi timp va ncepe administrarea intramusculara a cortizonului pe o durata de timp corespunzatoare si n perioada post-operatorie. Adrenalectomie bilaterala: Bolnavilor care urmeaza sa fie supusi la o asemenea interventie chirurgicala, li se va administra intramuscular, nainte de operatie doze de hidrocortizon. Hydocortisone As Sodium Succinat va fi administrat intravenos imediat nainte de operatie si la intervale de timp corespunzatoare, astfel nct sa constituie un sprijin pentru bolnavul care traverseaza o perioada de stres maxim. Dozarea steroidului trebuie redusa dupa efectuarea interventiei chirurgicale iar bolnavul va fi trecut n final, la terapie orala de nlocuire. oc grav: n cazuri de soc grav, administrarea Hydrocortisone As Sodium Succinate pe cale intravenoasa poate ajuta la obtinerea unei reglari hemodinamice. Terapia S.A. cu corticoizi nu trebuie sa nlocuiasca metodele uzuale de combatere a socului, dar din datele recente a reiesit ca administrarea de doze mari de corticoizi simultan cu aplicarea altor metode terapeutice, mareste sansele de supra-vietuire. Reactii de hipersensibilitate acuta: n cazuri de status as-tmaticus si reactii alergice la medicamente, se va administra epi-nefrina (sau alte substante vasopresoare) nainte sau mpreuna cu Hydrocortisone As Sodium Succinate. Infectii generalizate cu toxicitate ridicata: La bolnavii muribunzi datorita unei infectii generalizate si carora li se aplica un tratament cu antibiotice specifice, terapia intensiva cu Hydrocortisone As Sodium Succinate poate permite supravietuirea pna cnd apare efectul antibioticelor. Trebuie aplicate proceduri necesare pentru stabilirea diagnosticului bacteriologic si nceput un tratament intensiv cu antibiotice pe baza etiologiei dovedite sau probabile, nainte de administrarea de steroizi. n prezenta unei infectii, acest produs trebuie administrat pe cea mai scurta perioada de timp compatibila cu o reactie clinica adecvata si tratamentul trebuie ntrerupt cu cel putin 3 zile naintea opririi administrarii antibioticelor. n cazul infectiilor chirurgicale, tratamentul chirurgical definitiv trebuie programat a fi aplicat imediat ce starea bolnavului o permite. O mbunatatire clinica a starii bolnavului ca rezultat al aplicarii tratamentului cu steroizi nu trebuie sa provoace amnarea tratamentului chirurgical. Lupus eritematos sistemic: n acest caz, administrarea intravenoasa de Hydrocortisone As Sodium Succinate este eficienta ca terapie initiala. Terapia S.A. orala cu doze corespunzatoare de steroizi adrenalinici va fi aplicata imediat ce se constata o mbunatatire clinica a starii bolnavului. Pneumonie prin aspiratie: S-a constatat ca administrarea intravenoasa a hidrocortizonului este eficienta n tratarea pneumoniei produse prin aspiratia vomei. Se pare ca efectele benefice se datoreaza procesului de inhibare a reactiei inflamatorii la iritarea chimica. Aspiratia vomei apare n mod uzual n timpul inhalarii anestezicului. Cele mai expuse sunt persoanele supuse interventiilor obstetrice, o astfel de aspiratie putnd fi urmata de dezvoltarea unui sindrom clinic (sindromul Mendelson) n 2 pna la 5 ore, constnd n cianoza, dispnee, tahicardie si soc. Semnele fizice pot include pe cele datorate edemului pulmonar si bronho-constrictiei; deteriorarea starii bolnavului pna la moartea acestuia se poate instala rapid. Tratamentul consta n luarea imediata a tuturor masurilor necesare oxigenarii bolnavului si a degajarii cailor respiratorii. Aceste masuri includ ntreruperea anesteziei generale, aspirarea vomei din faringe si laringe, degajarea laringelui si a arborelui bronsic prin laringoscopie si bronhoscopie si pozitionarea bolnavului astfel nct sa se reduca la minimum riscul unei noi aspiratii. Se vor administra imediat 100 mg de Hydrocortisone As Sodium Succinate si doza va fi repetata la fiecare 6-8 ore timp de 2-3 zile sau pna cnd au fost degajate caile respiratorii. Aceeasi dozare poate fi aplicata si copiilor. Se recomanda ca doza initiala sa fie administrata intravenos. Daca se doreste, dozele urmatoare pot fi administrate intravenos sau intramuscular. Se vor administra si doze complete de antibiotic cu spectru larg sau combinatii de antibiotice pentru a se prentmpina aparitia unei infectii secundare. Se va administra oxigen. Daca bronhoconstrictia este importanta, se poate administra cu efecte pozitive un medicament bronhodilatator (aminofilina, izoproterenol). Mixturile expectorante pot ajuta la ndepartarea secretiilor bronsice.

Contraindicatii:

Cu exceptia situatiei cnd este utilizat pentru terapia pe termen scurt sau de urgenta n cazurile de reactii acute de hipersensibilitate, Hydrocortisone As Sodium Succinate, ca orice alt corticoid, este n mod uzual considerat a fi absolut contraindicat la bolnavii de herpes simplex (keratite), psihoze acute sau de tuberculoza latenta, vindecata sau activa. Totusi, administrarea simultana a corticoizilor mpreuna cu medicamente antituberculoase, poate salva viata bolnavilor n cazuri de tuberculoza pulmonara sau de meningita tuberculoasa. Corticoizii nu vor fi administrati dect daca bacilii tuberculosi s-au dovedit a fi insensibili la medicamentele antituberculoase administrate. Tratamentul cu Hydrocortisone As Sodium Succinate poate fi relativ contraindicat n cazul urmatoarelor boli: ulcer gastric sau duodenal activ sau latent, sindrom Cushing, diverticulita, anastomoze intestinale recente, osteoporoza, insuficienta renala, infectii locale sau sistemice- inclusiv vaccina si varicela- precum si boli provocate de fungi si alte boli exantematice. De asemenea, tratamentul cu corticoizi este relativ contraindicat n special n primele trei luni de sarcina, deoarece s-au observat, la animalele de experienta, unele anomalii ale fatului, Daca este necesar a se administra corticoizi n timpul sarcinii, copilul nou nascut va fi observat ndeaproape pentru detectarea simptomelor de hipoadrenalism si n momentul constatarii acestora va fi aplicat un tratament corespunzator.

Precautii:

Hydrocortisone As Sodium Succinate va fi administrat numai n conditiile unei cunoasteri depline a actiunii acestui produs si a variatelor reactii de raspuns ale organismului la hormonii adrenocorticali. Datorita efectului inhibitor al fibroplaziei, hidro-cortizonul poate masca simptomele infectiilor si accentua diseminarea microorganismelor patogene. n consecinta, toti bolnavii carora li se administreaza hidrocortizon trebuie supravegheati pentru detectarea simptomelor de infectii survenite si n cazul aparitiei acestora, se vor lua masuri antibacteriene corespunzatoare. Daca este posibil, se va evita ntreruperea brusca a tratamentului cu corticosteroizi, datorita pericolului de aparitie a insuficientei adrenocorticoide suprapuse pentru procesul infectios. Terapia S.A. prelungita cu hormoni provoaca n mod obisnuit o diminuare a activitatii si a marimii cortexului adrenal. Insuficienta adrenocorticoida relativa datorata ntreruperii tratamentului poate fi evitata prin reducerea treptata a dozei. Totusi, aceasta insuficienta mai poate persista asimptomatic o perioada de timp chiar si n cazul ntreruperii treptate a tratamentului cu steroizi adrenocorticali. Astfel, daca un bolnav este supus unui stres semnificativ, cum ar fi interventia chirurgicala, traumatisme sau o boala grava, n timp ce se afla sub tratament sau ntr-un an (uneori chiar pna la 2 ani) de la terminarea tratamentului, terapia cu hormoni trebuie amplificata sau reluata si continuata pe toata durata stres-ului si n perioada imediat urmatoare. Deoarece secretia mineral-corticoida poate fi modificata, se va administra si sare si/sau dezoxicorticosteron. Este preferabil sa se utilizeze un preparat solubil pe baza de hormoni, n perioade preoperatorii si post-operatorii imediate. n timp ce efectul de ntrziere a vindecarii ranilor este rareori ntlnit, cu exceptia administrarii dozelor mari, administrarea Hydrocortisone As Sodium Succinate n timpul interventiilor chirurgicale, trebuie sa se faca cu deosebita grija. Dozele mari sau medii de corticosteroizi pot provoca cresterea tensiunii arteriale, retinerea de sare si apa si eliminarea unei cantitati marite de potasiu si calciu. n aceste situatii se impune un regim hiposodat si suplimentare a potasiului n dieta alimentara. Asemenea celorlalti glucocorticoizi, hidrocortizonul poate agrava diabetul zaharat, astfel nct sa fie necesara o doza mai mare de insulina sau poate precipita manifestarea diabetului zaharat latent. Utilizarea steroizilor n tratamentul miasteniei gravis poate agrava simptomele miastenice si n consecinta, acest tratament trebuie aplicat cu deosebita grija. Ca urmare a administrarii sistemice a oricarui steroid antiinflamator, apare o slabire a musculaturii striate. Unii au atribuit aceasta slabire hipopotasemiei. Acest efect trebuie avut n vedere n cazul aplicarii unui tratament de durata cu corticoizi, iar bolnavilor li se vor face determinari periodice ale continutului de potasiu n snge. Investigatiile curente au demonstrat ca slabirea musculaturii voluntare la bolnavii tratati cu corticosteroizi poate aparea si n prezenta unor nivele normale ale potasiului n ser si aceasta se poate datora unei tulburari a metabolismului muschiului. Bolnavii la care a aparut o miopatie grava au fost tratati cu doze substantiale de corticoizi pe perioade ndelungate. Datele disponibile n prezent arata ca miopatia grava care apare ca o complicatie la tratamentul cu steroizi este datorata acelora cu structura 9-a-fluoro. n unele cazuri s-a constatat ameliorarea miopatiei provocate de steroizi ca urmare a renuntarii la steroidul fluorinat si a nceperii unui tratament cu cortizon, hidrocortizon sau prednisteroid. S-a constatat o reducere a cresterii lineare la copiii tratati cu corticosteroizi, timp de 6 luni sau o perioada mai ndelungata, ntrzierea n crestere fiind oarecum proportionala cu doza administrata. Ritmul de crestere poate fi accelerat prin ntreruperea tratamentului. Din acest motiv, ritmul de crestere a copiilor supusi unui tratament ndelungat cu steroizi trebuie observat ndeaproape. Daca cresterea a fost ntrziata, doza trebuie redusa suficient de mult astfel nct sa permita reluarea ritmului de crestere normal nainte de nchiderea epifizei. Ca urmare a administrarii parenterale a Hydrocortisone As Sodium Succinate, s-au constatat unele reactii anafilactice sau de alta natura. Medicii care administreaza acest produs trebuie sa fie pregatiti pentru a face fata si unei astfel de situatii. Deoarece n timpul sarcinii pot apare remisiuni spontane ale unor boli cum ar fi poliartrita reumatoida, vor fi facute toate eforturile pentru a evita aplicarea tratamentului cu hormoni la femeile gravide. Tratamentul ndelungat cu adreno-corticoizi poate provoca o crestere a aciditatii sau un ulcer gastric sau duodenal, n consecinta, se recomanda n mod deosebit ca masura profilactica instituirea unui regim specific cazurilor de ulcer si administrarea unui antiacid. Bolnavii de ulcer gastric sau duodenal care acuza dureri vor fi investigati radiologic si chiar daca nu sunt observate semne radiologice evidente, li se va recomanda un regim alimentar specific cazurilor de ulcer. Vor fi evitate injectarile n muschiul deltoid datorita posibilitatii marite de atrofie subcutanata. Este esentiala continuarea supravegherii bolnavului dupa ntreru-perea tratamentului cu hidrocortizon succinat sodic deoarece pot reapare brusc manifestari grave ale bolii pentru care bolnavul este tratat.

Reactii adverse:

Reactiile adverse asociate utilizarii corticoizilor includ: sindrom Cushing, hirsutism, acnee, insuficienta adreno-corticoida relativa n special n perioada de stres datorat interventiei chirurgicale, traumatismului sau unei boli grave; catabolismul proteinelor cu balanta negativa a azotului; dezechilibru electrolitic; modificarea metabolismului glucozei cu agravarea diabetului zaharat- inclusiv hiperglicemia si glicozuria; osteoporoza reversibila cu dificultate, fracturi spontane, necroze aseptice ale soldului si humerusului; activarea si complicarea ulcerului gastric si duodenal, inclusiv perforarea si hemoragia; agravarea sau mascarea infectiilor; cresterea tensiunii arteriale; convulsii; petesii si purpura; tulburari ale ciclului menstrual, inclusiv amenoreea, sngerarea prelungita; insomnie; tulburari psihice si n special euforie, nervozitate; cataracta subcapsulara posterioara; cresterea tensiunii intraoculare; cresterea presiunii intracraniene cu edem papilar; pancreatita; supri-marea cresterii la copii; eritem facial; esofagita ulceroasa; transpi-ratii; vertij; slabiciune; miopatie; cefalee; exoftalmie. Atrofia subcu-tanata sau cutanata, abcesul steril, hiper- si hipo-pigmentatia pot fi asociate cu corticoizii injectati. Cnd apar, reactiile adverse sunt de obicei reversibile si dispar atunci cnd este ntrerupt tratamentul.

Compozitie:

Fiecare fiola contine: hidrocortizon sodiu succinat 100 mg/2 ml. Fiecare flacon solvent de 2 ml contine: Benzil alcool 0,9 %.

Actiune:

Hidrocortisone As Sodium Succinate are aceleasi proprietati antiinflamatorii si metabolice ca si hidro-cortizonul. Atunci cnd este administrat parenteral si n cantitati echimolare, ambele componente au o activitate biologica echiva-lenta. Ca urmare a injectarii intravenoase a hidrocortizonului succinat sodic, efectele evidente apar dupa 1 ora si persista o perioada de timp variabila. Eliminarea aproape completa a dozei administrate se efectueaza n 12 ore. Astfel n cazul n care sunt facute la fiecare 4-6 ore. Acest preparat este rapid absorbit si n cazul administrarii intramusculare este eliminat n acelasi mod ca si dupa administrarea intravenoasa.

Administrare:

Preparatul poate fi administrat prin injectare sau perfuzie intravenoasa sau prin injectarea intramusculara, metoda preferata de utilizare n cazul terapiei initiale de urgenta fiind injectia intravenoasa. Dupa perioada initiala de urgenta trebuie sa se aiba n vedere utilizarea pe termen lung a unui preparat injectabil sau a unui preparat oral. n tratamentul socurilor grave, exista tendinta n practica medicala curenta de a utiliza doze farmacologice masive de corticosteroizi. Urmatoarele doze de Hydrocortisone As Sodium Succinate sunt propuse de diversi autori: Autor Doza Repetare Melnick 1g 50 mg/kg corp 24 h Dietzman 50 mg/kg la 4 ore daca este necesar Tratamentul ncepe prin administrarea intravenoasa a Hydro-cortisone As Sodium Succinate pe o perioada de la unul la mai multe minute. n general, tratamentul cu doze mari de corticoizi trebuie continuat numai cnd starea bolnavului a fost stabilizata si, n general, maximum 48-72 ore. Desi reactiile adverse asociate dozelor mari nu sunt uzuale n tratamentul pe termen scurt cu corticosteroizi, pot apare ulcere gastrice sau duodenale. n acest caz este indicat tratamentul profilactic cu antiacide. Cnd tratamentul cu doze mari de hidrocortizon trebuie continuat pe o perioada ce depaseste 72 ore, poate apare hipernatremia. n asemenea cazuri este dorita nlocuirea Hydrocortisone As Sodium Succinate cu un corticoid cum ar fi metilprednisolon succinat sodic, care poate provoca o retentie a sodiului usoara sau poate mpiedica retentia sodiului. n alte situatii n care nu poate fi obtinuta o pregatire adecvata a bolnavului prin administrarea intramusculara a cortizonului si hidrocortizonului, doza initiala este de 100-500 mg, n functie de gravitatea cazului, se va administra intravenos pe o durata de minimum 30 secunde. Aceasta doza poate fi repetata la intervale de 1,3, 6 sau 10 ore, n functie de reactia bolnavului si de conditia sa clinica. Doza poate fi redusa la sugari si la copii. Dozarea se face mai mult n functie de gravitatea cazului si de reactia pacientului, dect n functie de vrsta si greutatea corporala, fara a se depasi, nsa, 25 mg zilnic. Bolnavii supusi unui stres puternic n timpul tratamentului cu corticosteroizi vor fi supravegheati ndeaproape n vederea detectarii simptomelor de insuficienta adrenocorticoida. Tratamentul cu corticoizi este un adjuvant si nu un inlocuitor al tratamentului conventional. Pregatirea solutiilor: 100 mg si 250 mg - pentru injectarea intravenoasa si intramusculara se pregateste solutia prin adaugarea aseptica a maximum 2 ml de apa bacteriostatica pentru injectii sau de ser fiziologic, n flaconul cu pulbere liofilizata. Pentru perfuzia intravenoasa se prepara mai nti solutia prin adaugarea a maximum 2 ml de apa bacteriostatica pentru injectii n flacon; la solutia obtinuta se pot adauga 100 pna la 1000 ml (dar nu mai putin de 100) din urmatoarele: dextroza 5% (n apa) sau dextroza 5% (n solutie izotonica salina-daca bolnavul nu se afla sub restrictie de sodiu).

BERLICORT, compr.

Substanta activa: triamcinolonum

Indicatii:

n terapii sistemice cu corticosteroizi. Boli alergice ca: astm bronsic, bronsita cronica cu emfizem, rinita alergica sau vasomotorie n cazuri severe si daca nu se obtin rezultate n tratamentul local al acestora; reactii alergice cutanate nsotite de urticarie severa daca nu sunt eficiente alte tratamente, dermatita de contact si dermatita atopica, pentru un tratament de scurta durata; alergii medicamentoase: eruptii sau boala serului, n combinatie cu alte masuri terapeutice; boli reumatice ca: polimialgie reumatoida; colagenoze n faza pasiva (lupus eritematos diseminat, periarterita nodoasa si alte tipuri de vasculite, polimiozite, colagenoze mixte); poliartrite cronice n faza de maxima activitate si n forme speciale (ex. manifestari viscerale); artrita juvenila (ex. uveita) alte forme ale poliartritei reumatoide cu tablou clinic sever si rezistente la agenti antireumatici nesteroidieni; dermatite alergice; fibroza pulmonara, sarcoidoza (M. Boeck) sindrom nefrotic; boli ale sistemului limfatic (leucemie limfatica, limfosarcom, limfogranulomatoza) si purpura trombopenica sau anemie hemolitica.

Contraindicatii:

Nu se va administra n caz de ulcer gastric si duodenal, osteoporoza, tulburari psihice chiar si n anamneza, mbolnaviri cauzate de virusi, varicela, amibiaza, micoze sistemice, poliomielita - cu exceptia formei cu atingere bulboencefalica, cu 8 saptamni nainte si 2 saptamni dupa o vaccinare, cataracta. Utilizarea n cazul unei infectii grave se va face numai n combinatie cu o terapie simptomatica. Se va administra cu prudenta n: ulcer gastroduodenal, diverticulita, anastomoze intestinale recente, miozita, tendinta la tromboza si embolie, carcinoame cu metastaze, diabet zaharat, boli renale, glomerulonefrita acuta, nefrita cronica, limfadenita consecutiva vaccinarii B.C.G. si la copii. Atentie n caz de tuberculoza n antecedente (pericol de reactivare).

Precautii:

Sarcina si alaptare: Sarcina: nu se vor administra corticosteroizi, dect n cazul unei indicatii vitale. Alaptare: daca este necesar un tratament cu o doza mai mare si pe o perioada mai lunga de timp, se va ntrerupe alimentatia la sn a copilului.

Reactii adverse:

Administrarea sistemica de glucocorticoizi poate duce la: fata \"n luna plina\", adipozitate, efecte la nivelul muschilor (miopatie, atrofie), osteoporoza, scaderea tolerantei la glucoza, activarea sau agravarea diabetului, tulburari ale secretiei hormonilor sexuali, teleangiectazii, petesii, echimoze cutanate, acnee, pierderi de potasiu, tulburari gastrointestinale, ulcer gastroduodenal, cresterea riscului la infectii, scaderea capacitatii de aparare a organismului, ntrzierea procesului de vindecare a ranilor sau de sudare a oaselor, tulburari de crestere la copii, necroze osoase aseptice, cefalee, hipertensiune arteriala, transpiratie excesiva, ameteli, glaucom, cataracta, tendinta la tromboza, pancreatita, inactivarea sau atrofierea corticosuprarenalei, depresie.

Compozitie:

1 comprimat contine 4,0 mg triamcinolon

Administrare:

Doza initiala la adulti netratati anterior este de 24-40 mg Berlicort /zi, pentru copii sub 27 kg greutate corporala sau pentru copii ntre 9-10 ani , doza este de 4-12 mg /zi. Schema de tratament: Adulti: I si a II-a zi 24 mg a III-a zi 16 mg a IV-a si aV-a zi 8 mg Doza de ntretinere este de 2-8 mg triamcinolon /zi. Doza pentru o terapie de lunga durata este de 4-12 mg la fiecare doua zile. Copii: Copiii sub 27 kg greutate corporala avnd pna la 9-10 ani primesc ntre 1/3-1/2 din doza unui adult. ntreaga doza zilnica se va administra pe ct posibil dimineata ntre orele 6,00-8,00, cel mai bine dupa micul dejun, cu o cantitate de lichid. Corticoterapia nu se va ntrerupe brusc; doza trebuie redusa treptat.

Alte antitusive:

.

CELESTONE (DIPROPHOS-SOL.), fiole

CORTIZON ACETAT, fiole

DEPO-MEDROL, flac.inj.

DEXA-ALLVORAN, sol. inj.

DEXAMETHASONE SODIUM PH, flac. inj.

DEXONA, compr.

DEXONA, sol. inj.

DI-ADRESON-F AQUOSUM, fiole

DIPROPHOS, compr.

DIPROPHOS, fiole

DIPROPHOS, SOLUBILE, fiole

EPIZOLONE DEPOT, flac.inj.

FLEBOCORTID, fiole

FLOSTERON, fiole

HIDROCORTISONE, flac.inj.

HIDROCORTIZON ACETAT, fiole

HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT, fiole

HIDROKORTAL-L, fiole

HYDROCORTISONE Na SUCCINAT, flac.inj.

HYDROCORTISONE, flac.inj.

MEDROL 16 mg, compr.

MEDROL 4 mg, compr.

MEDROL, compr.

METYPRED, compr.

METYPRED, susp.inj.

N-PREDNISON, compr.

POLCORTOLONE, compr.

PREDNISON ARMEDICA, compr.

PREDNISON, compr.

PREDNISON, comprim

PREDNISON, comprimate

PREDNITON, comprim.

PREDNOL, compr.

PREDNOL-L, fiole

RAPICORT, flac.inj.

SOLU-MEDROL ACT-O-VIAL, pulb.liof.

SOLU-MEDROL, flac.inj.

SOLUBET, fiole

SUPERCORTIZOL, compr.

SUPERCORTIZOL, susp. inj.

SUPERPREDNOL, compr.

URBASON SOLUBILE FORTE, flac.inj.

URBASON SOLUBILE, fiole

URBASON SUSPENSIE, fiole

VOLON A 10, fiole

VOLON A 40, fiole

Substanta activa: nifedipinum

Indicatii:

Tratamentul anginei pectorale: angina de efort, angina instabila, inclusiv cea vasospastica, crizele acute de angina pectorala. Tratamentul cronic al hipertensiunii esentiale si secundare: crizele hipertensive. Deoarece are si proprietati antianginoase, nifedipinul este de ales cnd hipertensiunea coexista cu boala coronariana.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la nifedipin. Se administreaza cu prudenta n caz de hipotensiune, daca presiunea sistolica se situeaza sub 90 mmHg. Nu se administreaza n caz de soc cardiovascular. Se va lua n considerare raportul risc/beneficiu n eventualitatea existentei unei bradicardii, a unei insuficiente cardiace sau renale, n tulburarile gastrointestinale severe si n cazul unei stenoze aortice severe.

Precautii:

Se va administra cu prudenta la bolnavii dializati cu hipertensiune maligna si hipovolemie, deoarece poate avea loc o scadere drastica a tensiunii arteriale. Se impune supravegherea atenta a bolnavilor ce folosesc concomitent cu nifedipinul un -blocant, existnd riscul unei hipotensiuni grave sau chiar al unei insuficiente cardiace. Sarcina si alaptare: Nu se va administra pe timpul sarcinii si pe ntreaga durata a alaptarii.

Reactii adverse:

La debutul tratamentului pot sa apara cefalee, bufeuri vasomotorii, edem maleolar, roseata fetei, puls accelerat, palpitatii cardiace, vertij sau hipotensiune. Aceste efecte sunt tranzitorii si benigne, datorndu-se efectului vasodilatator al nifedipinului. La doze mari s-au semnalat: tulburari gastrointestinale, reactii cutanate, parestezii la nivelul bratelor si al gambelor, dureri musculare si tremor al degetelor. n cazuri exceptionale s-a observat n tratamentele cronice o hiperplazie reversibila a gingiei. Tulburarile hepatice, manifestate prin colestaza intrahepatica si cresterea transaminazelor, apar rareori si dispar la oprirea administrarii nifedipinului. Aparitia unei angine paradoxale, care se caracterizeaza prin dureri persistente ce apar sau se agraveaza dupa o priza de nifedipin, necesita reducerea dozelor sau chiar ntreruperea tratamentului.

Compozitie:

Capsule continnd 10 mg nifedipin.

Actiune:

Nifedipinul face parte din clasa blocantilor canalelor lente de calciu. Inhiba influxul de ioni de calciu, mai ales n celulele miocardice si n celulele musculaturii netede ale arterelor coronariene si ale vaselor periferice. Reducerea consumului de O2 a miocardului are loc printr-o diminuare a rezistentei periferice datorate dilatarii vaselor sanguine periferice, cu efect antihipertensiv si reducerea postsarcinii. La aceasta se adauga dilatarea vaselor coronariene, inhibarea spasmelor coronariene si ameliorarea perfuziei poststenotice. S-a evidentiat o actiune cardioprotectoare, prin prevenirea acumularii intracelulare a ionului de calciu si prevenirea epuizarii ATP-ului fibrelor miocardice. Nifedipinul are astfel, pe de o parte, o puternica actiune antihipertensiva, prin diminuarea rezistentei periferice totale si, pe de o alta parte, un puternic efect antianginos, caracterizat printr-o importanta diminuare a frecventei, intensitatii si a duratei crizei anginoase. Actiunea nifedipinului se manifesta rapid: 20 de minute dupa nghitirea capsulei, si se mentine timp ndelungat: min. 6 ore de la administrare. Daca se desfac capsulele n gura, efectul apare dupa 2-3 min. Nifedipinul diminueaza consumul de nitroglicerina si creste considerabil toleranta la efort a bolnavului. La doze terapeutice nu are efect cardiodeprimant, prezentnd mai degraba un usor efect inotrop-pozitiv.

Administrare:

Tratamentul cu Nifedipin trebuie adaptat dupa gravitatea afectiunii, reactia bolnavului la medicament si dupa evaluarea cooperarii pacientului. Angina pectorala: Doza obisnuita este de 10 mg de 3 ori/zi. Pentru tratarea spasmelor coronariene, o crestere a dozei zilnice la 4 x 10 mg sau 4 x 20 mg, pna la cel mult 6 x 10 mg sau 6 x 20 mg se poate dovedi a fi necesara.Dupa un infarct miocardic, se poate instaura tratamentul cu nifedipin dupa cel putin o saptamna de la infarct, dupa restabilirea circulatiei sanguine. Hipertensiune: n hipertensiunea primara si cea secundara se recomanda o doza zilnica de 3 x 10 mg pna la cel mult 3 x 20 mg. n criza hipertensiva se administreaza o doza unica de 10 mg. Daca rezultatul este nesatisfacator, aceasta poate fi repetata la un interval de 1/2 ora. n tratamentul cronic, capsula se nghite cu o cantitate mica de lichid. n criza de angina pectorala sau n criza hipertensiva, capsulele se desfac la nivelul cavitatii bucale, pentru a obtine un efect mai rapid. Se recomanda respectarea unui interval de cel putin 2 ore ntre doua prize de 20 mg.

NORVASC, compr.

Substanta activa: amlodipinum

Indicatii:

Amlodipina este indicata ca prima alegere n tratamentul hipertensiunii si poate fi folosita ca monoterapie n tratamentul hipertensiunii arteriale la majoritatea pacientilor. Pacientilor care nu raspund la monoterapie antihipertensiva cu amlodipina, li se pot asocia diuretice tiazidice, a-blocante, b-blocante sau inhibitori de enzima de conversie. Amlodipina este indicata ca prima alegere n tratamentul ischemiei miocardice datorata obstructiei fixe (angina stabila) si/sau vasospasm/vasoconstrictie (angina Prinzmetal sau angina variabila) a coronarelor. Amlodipina poate fi folosita acolo unde semnele clinice sugereaza o posibila componenta vasospastica/vasoconstrictiva dar vasospasmul/vasoconstrictia nu au fost confirmate. Amlodipina poate fi folosita singura, ca monoterapie, sau n combinatie cu alte medicamente antianginoase la pacienti cu angina care este refractara la nitrati si/sau doze adecvate de -blocante. Amlodipina este indicata n tratamentul pacientilor cu insuficienta cardiaca cronica severa (Clasa NYHA III-IV) fara semne clinice sau simptome de ischemie majora. ntr-un studiu (PRAISE) controlat placebo care a evaluat amlodipina la 1153 pacienti cu insuficienta cardiaca cronica severa tratati cu digoxin, diuretice si inhibitori de enzima de conversie, amlodipina a redus semnificativ morbiditatea si mortalitatea, ct si mortalitatea singura la pacienti fara semne sau simptome sugestive de etiologie ischemica.

Contraindicatii:

Amlodipina este contraindicata la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la dihidropiridine.

Precautii:

Folsirea la pacientii cu insuficienta hepatica. Ca la toti antagonistii de calciu, timpul de njumatatire la amlodipina este prelungit la pacientii cu insuficienta hepatica, si recomandarile de dozaj nu au fost stabilite. De aceea medicamentul trebuie administrat cu precautie la acesti pacienti. Folosirea la pacientii cu insuficienta renala. Amlodipina este metabolizata n mare parte n metaboliti inactivi, 10% fiind excretata n urina nemodificata. Modificarile concentratiei plasmatice de amlodipina nu sunt corelate cu gradul insuficientei renale. Amlodipina poate fi utilizata la acesti pacienti n doze normale. Amlodipina nu dializeaza. Folosirea la vrstnici. Timpul de atingere al concentratiilor plasmatice de vrf de amlodipina, este similar la vrstnici si tineri. Clearanceul de amlodipina are tendinta de scadere rezultnd cresteri ale AUC (Aria de sub curba) si ale timpului de njumatatire final la pacientii vrstnici. La pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva cresterile ale AUC si timpului de njumatatire au fost cele ale grupului de pacienti vrstnici. Amlodipina folosita n doze similare la pacienti vrstnici si tineri este la fel de bine tolerata. De aceea, se recomanda regimuri de dozaj normale. Sarcina si alaptarea. Profilul de siguranta al amlodipinei la gravide sau femei care alapteaza nu a fost stabilit. n studiile de reproducere pe animale nu s-a demonstrat toxicitatea amlodipinei dect prelungirea parturitiei si prelungirea travaliului la sobolani, la doze de 50 de ori mai mari dect maximum recomandat la subiectii umani. Astfel, folosirea n sarcina este recomandata doar acolo unde nu este alta alternativa si cnd boala n sine constituie un mare risc pentru mama si fat. Efecte asupra conducerii auto si manipularii utilajelor: Nu sunt.

Reactii adverse:

Amlodipina este bine tolerata. n studii clinice controlate placebo cuprinznd pacienti cu hipertensiune sau angina, cele mai frecvente efecte adverse au fost: cefalee, edeme, fatigabilitate, somnolenta, greata, dureri abdominale, roseata, palpitatii si ameteli. n aceste studii nu au fost semnalte modificari clinic semnificative ale testelor de laborator legate de tratamentul cu amlodipina. Efecte adverse mai putin frecvente: modificari ale dinamicii intestinale, artralgii, astenie, dispepsie, dispnee, hiperplazie gingivala, ginecomastie, impotenta, polachiurie, modificari de dispozitie, crampe musculare, mialgii, prurit, rash, tulburari de vedere si rar eritem polimorf. Au fost de asemenea raportate foarte rar, icter si cresteri ale enzimelor hepatice (n general legate de colestaza). Au fost raportate unele cazuri severe care au necesitat spitalizare asociate cu utilizarea de amlodipina. n multe cazuri cauzalitatea este incerta. Ca si la celelalte blocante de calciu, urmatoarele efecte adverse au fost raportate rar si nu se poate face distinctia de istoria bolii de baza; infarct miocardic, aritmie (incluznd tahicardia ventriculara si fibrilatia atriala) si precordialgii. Nu s-a semnalat nici o modificare semnificativa clinic a testelor de laborator legate de administrarea de amlodipina.

Compozitie:

Ingredient activ: amlodipina. Tabletele si capsulele contin: amlodipina besilat echivalenta a 5 sau 10 mg amlodipina.

Administrare:

Att pentru hipertensiune ct si pentru angina doza uzuala initiala de amlodipina este de 5 mg o data pe zi, care poate fi crescuta la maximum 10 mg n functie de raspunsul pacientului. La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica severa (Clasa NYHA III-IV) fara semne sau simptome sugestive de ischemie majora, doza uzuala este de 10 mg o data pe zi. Tratamentul trebuie initiat cu 5 mg o data pe zi si crescuta la 10 mg o data pe zi n functie de toleranta. Nu este necesara ajustarea dozei de amlodipina la administrarea concomitenta de diuretice tiazidice, b-blocante si inhibitori de enzima de conversie. Folosirea la copii. Nu a fost utilizata amlodipina la copii.

Alte antiginoase:

ADALAT EINS 30, compr. film.

ADALAT EINS 60, compr. film.

ADALAT RETARD, caps.

ADALAT RETARD, compr. ret.

ADALAT, caps.

BAYMYCARD, compr.film.

BAYPRESS, compr.

BAYPRESS, comprim.

BRAINAL, compr. film.

BRAINAL, sol.perf.

CORDAFLEX, compr. film.

CORDIPIN RETARD, compr. ret.

CORDIPIN, compr.

CORINFAR 10 RETARD, compr. ret.

CORINFAR 20 RETARD, compr. ret.

CORINFAR RETARD, draj.

CORINFAR, draj.

CORINFAROM, draj.

EPILAT RETARD, compr.

EPILAT RETARD, draj.

LACIPIL, compr.film.

LOMIR, compr.

LUSOPRESS, compr

NEMOTAN, compr. film.

NIFE VON CT TROPFEN, sol.int.

NIFEDIPIN PHARMAGEN, compr.film.

NIFEDIPIN RETARD, compr. film.

NIFEDIPIN T20 STADA RET, compr.ret.

NIFEDIPIN, draj.

NIFEDIPINE-20 SR, compr.ret.

NIFELAT, compr.

NIMODIPIN, compr.

NIMOTOP S, compr.film.

NIMOTOP S, sol.perf.

NIMOTOP, compr.film.

NIMOTOP, sol. perf.

NITREPIN, compr.

NORVASC, compr.

NOVOTRACIN, compr.

PLENDIL, compr.ret.

PRESSODIPIN, compr.

SANFIDIPIN, caps.

STAMLO 10, compr.

STAMLO 5, compr.

UNIPRES-10, compr.

UNIPRES-20, compr.

Antidiabetice

ACTRAPID HM PENFILL, sol.inj. | insuline

Substanta activa: insuline

Indicatii:

Diabet Zaharat.

Precautii:

Daca luati prea multa insulina, pierdeti o masa, sau faceti efort fizic mai mult dect de obicei, poate apare o reactie la insulina (hipoglicemie). Primele simptome ale unei reactii la insulina pot aparea brusc si includ: transpiratie rece, batai rapide ale inimii, nervozitate sau tremuraturi. Aceste simptome pot fi nlaturate daca luati imediat zahar sau un produs ndulcit cu zahar. Deci, purtati ntotdeauna la dumneavoastra cteva bucatele de zahar sau dulciuri. Rudele si colegii dumneavoastra de munca apropiati trebuie sa stie ca sunteti diabetic si cum va pot ajuta daca aveti o reactie severa la insulina. Ei trebuie sa stie ca unei persoane inconstiente nu trebuie sa i se dea nimic de mncat sau de baut (deoarece este posibila nnecarea), ci trebuie ntoarsa pe o parte si solicitat imediat ajutor medical. Revenirea din starea de inconstienta poate fi grabita prin injectarea de glucagon care poate fi administrat de catre o ruda sau un prieten care a fost instruit(a) sa-l foloseasca. Daca vi se injecteaza glucagon, trebuie deasemenea sa vi se dea zahar sau glucoza pe gura de ndata ce v-ati recapatat constienta. n cazul unei supradoze de insulina, pe lnga glucagon vi se poate administra glucoza intravenos de catre medicul dumneavoastra. Consultati-va medicul daca ati avut reactii repetate la insulina, sau o reactie care a dus la inconstienta, deoarece poate fi necesara o modificare a dozei de insulina. Daca hipoglicemia severa nu este tratata, poate cauza afectiune cerebrala temporara sau permanenta si moarte. Cetoacidoza diabetica este o stare n care zaharul din snge este de obicei foarte crescut. Aceasta este o afectiune foarte serioasa care poate apare daca luati mai putina insulina dect aveti nevoie. Aceasta se poate ntmpla datorita unui necesar de insulina crescut n timpul unei boli sau infectii, neglijarii dietei, omiterii dozelor de insulina sau injectarii unei doze mai mici de insulina dect cea prescrisa de medicul dumneavoastra. O cetoacidoza n curs de dezvoltare va fi evidentiata de testele de urina care arata mari cantitati de zahar si cetone. Simptomele ca sete, cantitati mari de urina, pierderea apetitului, oboseala, piele uscata, si respiratie adnca si rapida apar n mod gradat, de obicei de-a lungul unei perioade de cteva ore sau zile. Daca recunoasteti aceste simptome, consultati-va imediat medicul. Daca aceste simptome nu sunt tratate, ele pot duce la coma diabetica si moarte.

Actiune:

Dupa injectarea subcutanata (valori aproxima-tive): debut la o ora, efect maxim: ntre 1-3 ore, durata actiunii 8 ore.

Administrare:

Urmati instructiunile primite de la medicul dumneavoastra privind tipul de insulina, doza si momentul injectarii si asigurati-va ca aveti tipul si concentratia de insulina prescrise. Nu schimbati doza sau preparatul de insulina dect la indicatia medicului. Pentru a evita transmiterea unor boli, cartusele Penfill si NovoLet-urile se utilizeaza individual. Urmati cu atentie instructiunile de folosire ale dispozitivelor de injectare tip NovoPen si instructiunile de utilizare a NovoLet-ului.

GILEMAL, comprimate 5 mg

Substanta activa: glibenclamidum

Indicatii:

n diabetul zaharat de tip II, unde regimul alimentar nu este suficient. Este n general eficace la pacientii cu debut al diabetului dupa vrsta de 35 ani, obezi si care nu pot fi echilibrati prin dieta; adesea si la pacientii care nu au raspuns la alte antidiabetice orale.

Contraindicatii:

Diabet zaharat de tip I. Diabet zaharat juvenil. Insuficienta renala sau hepatica severa. Sarcina si alaptare.

Precautii:

Regimul alimentar trebuie respectat n mod strict n timpul tratamentului, dieta si modul de viata al pacientului nu trebuie sa varieze. Consumarea bauturilor alcoolice este interzisa n timpul tratamentului. n cazul interventiilor chirurgicale sau bolilor febrile, pacientul va trebui sa treaca pe tratamentul cu insulina. Conducerea autovehiculelor si prestarea muncilor ce necesita concentrare nu sunt recomandate n timpul schimbarii tratamentului cu un alt anti-diabetic sau ingestiei neregulate a medicamentului, pna ce controlul metabolic adecvat nu este asigurat. Medicamentul trebuie administrat cu grija pacientilor vrstnici, n cazul tulburarilor usoare ale functiei hepatice si renale, n boala Addison. n sarcina, Gilemal trebuie ntrerupt si pacienta trebuie tratata cu insulina. n timpul alaptarii se administreaza numai daca este absolut necesar. Poate cauza tulburari gastrointestinale la pacientii care sufera de intoleranta la lactoza, datorita continutului n lactoza al tabletei.

Reactii adverse:

Rareori tulburari gastrointestinale. Alergii tranzitorii. Dureri de cap, ameteli. Usor efect diuretic. Supradozarea poate cauza simptome severe de hipoglicemie, ce pot merge pna la coma.

Actiune:

Antidiabetic oral de tip sulfoniluree. Efectul sau hipoglicemiant se bazeaza pe capacitatea de a elibera insulina din forma sa legata, biologic inactiva. Acesta se manifesta n doua moduri: pe de o parte, pancreasul sintetizeaza mai multa insulina, pe de alta parte, elibereaza insulina inactiva, legata de proteinele plasmatice. Poate fi administrat n diabetul non-insulinodependent (diabet zaharat tip II) n toate cazurile unde activitatea celulelor b este nca prezenta. Poate fi combinat cu antidiabeticele orale de tip biguanidic. Atinge maximul efectului dupa un model de tip doza-dependent n circa 2-4 ore si acest efect dispare dupa 24 ore. Este aproape complet metabolizat n ficat. Timpul sau de njumatatire este de 10 ore.

Administrare:

Trebuie individualizata, ajustnd si schimbnd doza n spitale sau sectii ambulatorii speciale. Doza uzuala: la pacientii care nu au fost n prealabil tratati cu un antidiabetic oral, doza initiala este de 2,5 mg zilnic (1/2 tableta), luat nainte de micul dejun; n cazul unui mic dejun redus, doza se ia nainte de masa de prnz. Daca dupa 3-5 zile, aceasta doza se dovedeste eficienta, se va continua cu tratamentul de ntretinere. Daca efectul nu este suficient, doza poate fi crescuta saptamnal cu 2,5 mg administrata dimineata. Doza maxima zilnica este de 15 mg (n mod exceptional 20 mg). Doze de pna la 10 mg zilnic se vor lua n priza unica, dimineata; dozele mai mari vor fi administrate n doua prize. Cnd se trece de la un alt antidiabetic oral la Gilemal, acesta poate fi administrat imediat, n doze de 2,5 mg sau (mai frecvent) 5 mg zilnic. Doza zilnica poate fi crescuta cu 2,5 mg la intervale de 3-5 zile. Daca n ciuda dietei adecvate si a administrarii dozei zilnice maxime, efectul nu este satisfacator, se recomanda tratamentul combinat cu biguanide. Trecerea de la tratamentul cu insulina trebuie sa se faca n spital, sub control medical strict. n cazul dozelor zilnice mici de insulina, tratamentul poate fi ntrerupt imediat; daca dozele sunt moderate, trecerea trebuie efectuata treptat, dupa modelul descris anterior.

MEGUAN, comprimate

Substanta activa: metforminum

Indicatii:

Diabet non-insulinodependent stabil, la adulti, fara acetonurie, care nu poate fi controlat numai prin dieta, mai ales la obezi si la cei cu alergie la sulfonamidele antidiabetice; n asociatie cu sulfonamidele, la diabeticii obezi sau rezistenti la acestea; n asociatie cu insulina, n diabetul juvenil labil si cel insulinorezistent.

Contraindicatii:

Coma si precoma diabetica, tendinta la cetoza, afectiuni care favorizeaza acidoza lactica si hipoxia, insuficienta renala (se controleaza creatinina serica), insuficienta hepatica grava, infarct miocardic acut, soc circulator, embolie pulmonara, bronsita cronica, emfizem, astm bronsic, pancreatita, vrsta naintata; infectii intercurente cu febra mare (este necesara insulina), stare generala alterata; tratamentul se ntrerupe 2 zile nainte si dupa interventii chirurgicale (se injecteaza insulina). Nu se administreaza n timpul sarcinii.

Reactii adverse:

Anorexie, gust metalic sau amar, greata, voma, diaree, uneori cetonurie, foarte rar acidoza lactica (risc letal, se opreste imediat medicatia si se instituie tratamentul adecvat).

Compozitie:

Comprimate continnd clorhidrat de metformina 500 mg.

Actiune:

Antidiabetic de sinteza cu structura biguanidica, activ pe cale orala; poate corecta si dislipemia diabetica. Se absoarbe repede din intestin, n proportie de circa 60%. Nu se leaga de proteinele plasmatice. Timpul de njumatatire este de 1,5-2 ore. Se elimina mai ales prin urina, sub forma neschimbata.

Administrare:

Se recomanda individualizarea stricta. Se ncepe cu 2-3 comprimate pe zi, la sfrsitul meselor. La nevoie doza poate fi crescuta pna la 6 comprimate pe zi; doza de ntretinere se stabileste prin tatonare. La bolnavii aflati sub tratament cu insulina se poate ncepe diminuarea dozelor de hormon dupa 2 zile de administrare a Meguanului, cu suprimarea lui completa dupa 15 zile.

Alte antidiabetice:

BUFORMIN RETARD, comprimate

DIABITEN, compr.

MEGUAN, compr.

ORABET, compr.film.

SILUBIN RETARD, drajeuri

SIOFOR 500, comprimate filmate

SIOFOR 850, comprimate filmate

Diuretice

ATENOLOL 50, compr. | atenololum

Substanta activa: atenololum

Indicatii:

Hipertensiune arteriala (singur sau asociat cu alt agent antihipertensiv, n special diuretice tiazidice), angina pectorala, aritmii, prevenirea secundara a infarctului acut de miocard la pacientii stabilizati hemodinamic.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la medicament sau la oricare alt betablocant adrenergic; bradicardie sinusala; bloc AV gradul II-III; soc cardiogenic; insuficienta cardiaca decompensata.

Precautii:

Administrarea atenololului se face sub control medical. Se administreaza cu prudenta pacientilor cu urmatoarele afectiuni: insuficienta cardiaca, boli bronhospastice, diabet si hipoglicemie, functie renala afectata, bradicardie, tulburari circulatorii periferice.

Reactii adverse:

Medicamentul este n general bine tolerat, reactiile adverse cele mai comune sunt de obicei usoare si trecatoare: extremitati reci, oboseala musculara; tulburari gastrointestinale: diaree; tulburari cardiovasculare: bradicardie, hipotensiune, declansarea sau agravarea insuficientei cardiace; tulburari SNC: ameteala, greata, depresie mentala, dureri de cap, vise intense, tulburari de somn. Foarte rar pot aparea: ras psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, purpura, alopecie reversibila. Efectele secundare raportate la alte betablocante, pot fi considerate potentiale efecte secundare ale atenololului: agranulocitoza, febra, laringospasm, disfunctii repiratorii, depresie mentala progresiva, halucinatii, sindrom reversibil acut de dezorientare n timp si spatiu, pierderea pe termen scurt a memoriei, efecte gastrointestinale: tromboze arteriale mezenterice, colite ischemice, ras eritematos, fenomen Raynauld.

Compozitie:

Un comprimat contine 50 mg, respectiv 100 mg atenolol, si excipienti: carbonat de magneziu greu, amidon de porumb, gelatina, laurilsulfat de sodiu, talc, stearat de magneziu.

Administrare:

Tratamentul cu atenolol trebuie individualizat. Hipertensiune: doza initiala de atenolol este de 50 mg/zi, fie singur fie asociat cu diuretice tiazidice. Daca efectul optim nu se obtine n 1-2 saptamni se creste doza la 100 mg/zi n una sau doua prize. Angina pectorala: doza initiala este de 50 mg/zi. Daca efectul optim nu se obtine ntr-o saptamna se creste doza la 100 mg/zi ntr-o singura priza. Unii pacienti necesita pentru obtinerea efectului optim doze de 200 mg/zi. Infarct miocardic: tratamentul oral cu atenolol este tratament aditional celui i.v. Se administreaza 50 mg la 15 minute dupa administrarea ultimei doze de atenolol intravenos, apoi se repeta 50 mg la 12 ore si se continua cu 100 mg/zi n doza unica. Copii: nu se administreaza pentru ca nu exista experienta n utilizarea pediatrica. Vrstnici: dozele se reduc n special la pacientii cu functie renala afectata, n functie de clearence-ul creatininei. Pacienti dializati: se administreaza cte 50 mg dupa fiecare tratament de dializa, sub supraveghere medicala.

ADVERSUTEN, compr.

Substanta activa: prazosinum Producator: AWD

Indicatii:

Hipertensiunea arteriala esentiala sau secundara, n toate stadiile - ca prim medicament sau n asociatie cu un diuretic, eventual cu alte antihipertensive; insuficienta cardiaca congestiva care nu raspunde la diuretice si digitalice (se asociaza); boala si sindrom Raynaud.

Contraindicatii:

Alergie la prazosin; nu se recomanda n insuficienta cardiaca de cauza mecanica (stenoza mitrala, stenoza aortica, embolie pulmonara, pericardita constrictiva); prudenta n timpul sarcinii si alaptarii, nu se administreaza la copiii sub 12 ani; prudenta si doze mici la batrni si n prezenta insuficientei renale avansate. Prazosinul are efect aditiv cu diureticele si alte antihipertensive (atentie la doze); prudenta n asocierea cu blocante b-adrenergice si blocante ale canalelor calciului (risc de hipotensiune ortostatica acuta); prazosinul poate determina rezultate fals-pozitive n screening-ul biochimic al feocromocitomului (VMA si MHPT n urina).

Reactii adverse:

Uneori hipotensiune ortostatica, mai ales la nceputul tratamentului - prima doza poate provoca ameteli, palpitatii, lesin (se ncepe cu o doza mica, administrata la culcare); rareori somnolenta, cefalee, ameteli, tulburari de vedere, congestie nazala, edem, uscaciunea gurii, greata, diaree, depresie, impotenta sexuala, eruptii cutanate; poate nrautati starea bolnavilor cu angina pectorala (se asociaza obligatoriu cu propranolol sau nifedipina).

Compozitie:

Comprimate continnd prazosin 1 mg sau 5 mg, sub forma de clorhidrat

Actiune:

Antihipertensiv prin blocare b1-adrenergica selectiva; provoaca dilatatie arteriala si venoasa cu scaderea moderata a presiunii arteriale si tahicardie moderata, nu modifica practic circulatia renala; n insuficienta cardiaca scade pre- si postsarcina, usurnd munca inimii; efectul antihipertensiv ncepe dupa 2-3 ore de la administrarea unei doze orale si se mentine 6-10 ore.

Administrare:

Oral, n hipertensiunea arteriala se ncepe cu o doza de 0,5 mg (1/2 comprimat a 1 mg) seara la culcare, apoi 0,5 mg de 2-3 ori/zi, crescnd la intervale de 3-7 zile, n functie de raspuns, pna la doza utila, care este de 4-15 mg/zi (fractionat), fara a depasi 20 mg/zi. n insuficienta cardiaca congestiva se ncepe cu 0,5 mg de 2-4 ori/zi, crescnd la 2-3 zile, pna la doza utila 4-20 mg/zi (fractionat); doza se stabileste n functie de simptomele cardio-vasculare, urmarind eventual si diferiti parametri hemodinamici. n sindromul sau boala Raynaud se ncepe cu 0,5 mg de 2 ori/zi, crescnd saptamnal, dupa nevoie - doza utila obisnuita este de 1-2 mg de 2 ori/zi.

CAPOTEN, compr.

Substanta activa: captoprilum Producator: Bristol-Myers Squibb

Indicatii:

Hipertensiunea arteriala: Capoten este indicat pentru tratamentul HTA. Poate fi utilizat singur, precum si n combinatie cu alte antihipertensive, ndeosebi diureticele tiazidice. n acest caz efectele lor sunt aproximativ aditive. Insuficienta cardiaca: Capoten este indicat n tratamentul ICC n asociatie cu diuretice si digitalice. Efectul benefic al captoprilului n IC nu necesita neaparat prezenta digitalicelor. Disfunctia ventriculului stng dupa infarctul miocardic: Capoten este indicat la pacienti stabilizati clinic, cu insuficienta ventriculara stnga postinfarct, manifestata prin fractie de ejectie 500 mg/zi) la pacienti cu diabet zaharat insulino-dependent de tip I si retinopatie. Capoten ncetineste evolutia insuficientei renale catre boala renala terminala.

Contraindicatii:

Contraindicatii: Hipersensibilitate la produs n antecedente. n sarcina. Capotenul este contraindicat n sarcina si nu trebuie administrat femeilor care sunt suspecte ca ar fi nsarcinate. Expunerea mamelor la acest medicament n trimestrele II si III de sarcina a fost asociata cu oligoamniosul si hipotensiunea neonatala si/sau cu anurie. Precautii: Monitorizarea tratamentului trebuie sa includa aprecierea functiei renale nainte de initierea tratamentului si apoi la intervale corespunzatoare. Pacientii cu insuficienta renala, n mod nornal, nu ar trebui sa fie tratati cu captopril. Capoten nu ar trebui folosit la pacientii cu stenoza aortica sau cu obstructia tractului respirator. Exista o experienta limitata n ceea ce priveste tratamentul crizei acute hipertensive, de aceea, Capotenul trebuie evitat la acesti pacienti. Atentie! Incidenta reactiilor adverse la captopril este asociata n principal cu integritatea functiei renale deoarece medicamentul este excretat n principal prin rinichi. Capotenul nu se recomanda pacientilor cu insuficienta renala. Hipotensiunea: la prima sau a doua doza, unii pacienti pot avea simptome de hipotensiune care n multe cazuri dispar usor daca pacientul este culcat. La pacientii cu hipertensiune severa si renin-dependenta (hipertensiunea renovasculara) sau cu insuficienta cardiaca congestiva severa, care au primit doze mari de diuretic, poate aparea un raspuns hipotensor exagerat, de obicei, n prima ora dupa administrarea dozei initiale de Capoten. La acesti pacienti, prin ntreruperea terapiei diuretice sau reducerea semnificativa a acesteia cu 4-6 zile nainte de introducerea n tratament a Capotenului, se reduce considerabil posibilitatea aparitiei hipotensiunii. Prin initierea terapiei cu Capoten n doze mici (6,25 mg sau 12,5 mg), durata oricarui efect hipotensiv este diminuata. Unii pacienti pot beneficia chiar de o perfuzie cu ser fiziologic (solutie salina). Aparitia hipotensiunii la prima doza de Capoten nu prejudiciaza urmatoarele doze stabilite. Potasiul seric: deoarece Capotenul scade productia de aldosteron, potasiul seric este mentinut la valori normale chiar si la pacientii care primesc tratament cu diuretice. La pacientii cu insuficienta renala marcata poate aparea o crestere semnificativa a potasiului seric. Aparatul renal: la pacientii cu functie renala normala, proteinuria este foarte rara. Proteinuria poate aparea de obicei la pacientii cu hipertensiune severa si cunoscuti ca fiind purtatori ai unor boli renale. La unii dintre acesti pacienti a fost descris sindromul nefrotic. n primele noua luni de tratament este recomandata estimarea lunara a proteinelor urinare atunci se face o noua determinare din urina de 24 ore si daca aceasta indica o depasire a cantitatii proteinelor de 1 g/zi, atunci trebuie sa se faca o analiza a beneficiilor si riscurilor tratamentului cu Capoten. La unii pacienti cu boli renale, mai ales la cei cu stenoza arteriala renala bilaterala sau unilaterala, la cei cu un singur rinichi functional s-au constatat concentratii crescute ale ureei sanguine si ale creatininei serice. n aceasta situatie trebuie redusa doza de Capoten si/sau ntreruperea diureticului. Pentru unii dintre pacienti nu este posibil sa se normalizeze tensiunea arteriala si astfel sa se mentina o perfuzie renala adecvata. Hematologie: neutropenia/granulocitoza, trombocitopenia si anemia au fost raportate la pacientii care au primit tratament cu Capoten. La pacientii cu functia renala normala si fara alti factori de risc, neutropenia apare foarte rar. Capotenul trebuie folosit de rutina la pacientii cu insuficienta renala preexistenta, cu boli vasculare de colagen, sub tratament imunosupresiv, cu allopurinol sau procainamida sau combinatii ale acestor factori care determina complicatii. n timpul tratamentului toti pacientii trebuie sfatuiti sa semnaleze orice semn de infectie (cum ar fi durerea n gt, febra), pentru a se controla evolutia numarului de leucocite. Capotenul si alte medicamente care pot fi administrate concomitent trebuie ntrerupte daca este suspectata sau detectata neutropenia accentuata (neutrofilie

Reactii adverse:

Idiosincrazie: angioedemul cuprinznd extremitatile, fata, buzele, mucoasele, limba, glota sau laringele a fost observat la pacientii tratati cu inhibitori ACE, incluznd captoprilul. n aceasta situatie, tratamentul cu ACE trebuie ntrerupt. Hematologice: neutropenie, anemie si trombocitopenie. Foarte rar a fost raportata ANA pozitiva. Renale: proteinurie, uree si creatinina crescuta n snge, potasiu seric crescut si acidoza. Cardiovasculare: hipotensiune, tahicardie. Tegumente: eruptii cutanate, prurit. Aceste semne sunt usoare de obicei, trecatoare si cu aspect maculopapular, rar urticarian si dispar n cteva zile dupa reducerea dozei, tratament de scurta durata cu un antihistaminic si/sau ntreruperea terapiei. n cteva cazuri, la aceasta eruptie s-a asociat si febra. Pruritul, hiperemia, eruptia veziculara sau buloasa si fotosensibilitatea au fost si ele raportate. Gastrointestinale: Au fost semnalate alterari ale gustului, autolimitate de obicei si reversibile. Alaturi de pierderea gustului se poate asocia si pierderea n greutate. Au mai fost semnalate stomatita si ulcerele aftoase. Cresterea enzimelor hepatice a fost notata la ctiva pacienti. De asemenea au fost raportate rare cazuri de distrugere hepatocelulara si icter colestatic. Pot aparea: iritatia gastrica si dureri abdominale. Pancreatita a fost semnalata destul de rar la pacientii tratati cu inhibitori ai ACE; n unele cazuri, aceasta s-a dovedit a fi fatala. Alte efecte: Au mai fost raportate parestezii ale minilor, boala serului, tuse, bronhospasm si limfadenopatie.

Compozitie:

Comprimate continnd 25 mg captopril

Actiune:

Capoten este un inhibitor specific al enzimei de conversie a Angiotensinei I spre Angiotensina II.

Administrare:

Hipertensiunea arteriala: tratamentul cu Capoten trebuie sa cuprinda cea mai mica doza eficienta care a fost determinata n functie de nevoile pacientului. Hipertensiunea usoara si moderata: doza de nceput este de 12,5 mg de 2 ori pe zi. Doza uzuala de ntretinere este de 25 mg de 2 ori pe zi si poate fi crescuta suplimentar la 2-4 saptamni interval, pna cnd este obtinut raspunsul satisfacator, dar nu mai mult de 50 mg de 2 ori pe zi. Daca nu se obtine raspunsul terapeutic scontat, alaturi de Capoten poate fi asociat un diuretic tiazidic. Doza de diuretic poate fi crescuta la interval de 1-2 saptamni, pna la nivelul optim sau pna la doza maxima admisa. Hipertensiunea severa: n hipertensiunea severa n care terapia standardizata este ineficienta sau inadecvata din cauza efectelor adverse, doza de nceput este de 12,5 mg/zi. Dozele pot fi crescute treptat pna la doza maxima de 50 mg de 2 ori pe zi. Doza zilnica de 150 mg de Capoten nu trebuie sa fie depasita n mod normal. Insuficienta cardiaca: terapia cu Capoten trebuie sa nceapa sub supravegherea atenta a medicului. Capotenul trebuie sa fie introdus cnd terapia diuretica (de ex. Furosemid 40-80 mg sau echivalent) se dovedeste a fi incapabila sa controleze simptomele . Doza de debut de 6,25 mg sau 12,5 mg poate reduce tranzitor efectul hipotensiv al acestora. Posibilitatea aparitiei acestui efect poate fi scazuta prin ntreruperea sau reducerea diureticului daca este posibil nainte de nceperea tratamentului cu Capoten. Doza de ntretinere uzuala este de 25 mg de doua sau trei ori pe zi si poate fi crescuta treptat la interval de cel putin doua saptamni, pna la obtinerea raspunsului terapeutic dorit. Doza maxima obisnuita este de 150 mg/zi. Vrstnici: Doza trebuie fixata n functie de raspunsul tensiunii arteriale si pastrata att de scazuta ct este posibil sa fie tinuta sub control. Deoarece pacientii n vrsta au o functie renala redusa si disfunctii ale altor organe, se indica initial o doza scazuta de Capoten. Copii: Capotenul nu se recomanda n tratamentul hipertensiunii usoare si moderate la copii. Experienta n neonatologie, n special pentru sugarii prematuri, este limitata. Deoarece functia renala a sugarilor nu este echivalenta cu a copiilor mai mari si a adultilor, ar trebui folosite doze mai scazute de Capoten si aplicate sub supraveghere medicala stricta. Doza de nceput trebuie sa fie de 0,3 mg/kg corp/zi pna la un maxim de 6 mg/kg corp/zi divizata n mai multe doze. Doza trebuie sa fie individualizata n functie de raspunsul terapeutic si poate fi administrata de doua sau trei ori pe zi. Pacientii cu insuficienta renala: acolo unde este indicat din punct de vedere clinic la pacientii cu hipertensiune severa dar si cu insuficienta renala, doza trebuie pastrata la un nivel att de scazut ct sa mentina un control al tensiunii arteriale adecvat. Doza poate fi fixata n functie de raspuns si trebuie stabilite niste intervale de timp adecvate ntre dozele adaptate. La acesti pacienti este preferabil un diuretic de ansa dect un tiazidic. Capotenul este eliminat rapid prin hemodializa.

Alte diuretice:

ACCUPRO-5,-10, -20 compr.film.

ALKADIL, compr.

CAPTOPRIL 25 mg si 50 mg, comprimate

CAPTOPRIL, compr.

EDNYT, compr.

ENALAPRIL MALEAT, compr.

ENAP, compr.

ENAP, fiole

ENAP-5, compr.

ENAPRIL-10, compr.

ENAPRIL-20, compr.

ENARENAL, compr.

FARCOPRIL, comprimate

GOPTEN, caps.

HYPOTENSOR, compr.

INHIBACE, compr.

KAPRIL, compr.

LIPRIL-5,-10, compr.

LISTRIL, compr.

LOTENSIN, compr.

MEGAPRESS, compr.

MINITEN-25-50, compr.

MONOPRIL, compr.

NOVO-CAPTORIL, compr.

PRESTARIUM, compr.

PRINIVIL, compr.

RENITEC, compr.

RILCAPTON-25, compr.

SINOPRYL, compr.

TENSIOMIN, compr.

TRITACE-2,5, caps.

TRITACE-2,5, compr.

VIRFEN, compr.

Dezinfectante

BETADINE 10, sol. ext.

Substanta activa: iodopovidonum

Indicatii:

Solutia de Betadine: dezinfectia pielii si mucoaselor nainte de injectii, punctii, biopsii, transfuzii, perfuzii; dezinfectia preoperatorie a pielii si mucoaselor; tratamentul plagilor aseptice; tratamentul infectiilor cutanate bacteriene si fungice; dezinfectia preoperatorie corporala totala sau partiala (bai dezinfectante). Sapunul de Betadine: dezinfectia minilor nainte si dupa actele medicale curente; igiena personalului medical si auxiliar din maternitati, crese, gradinite si sanatorii; n laboratoare dupa contactul cu exudate si secretii; asepsia preoperatorie a minilor. Unguentul de Betadine: tratamentul arsurilor, al ranilor septice si aseptice, al ulcerelor trofice, escarelor si altor infectii cutanate si dermatoze suprainfectate.

Contraindicatii:

Sensibilitatea la iod; patologia tiroidiana, dermatita herpetiforma, nainte de tratamente cu iod radioactiv; insuficienta renala grava; tratamentul copiilor prematuri si al nou nascutilor, gravidelor dupa a treia luna de sarcina si n timpul lactatiei (eventual numai dupa o evaluare medicala individuala si sub control continuu).

Precautii:

Culoarea bruna a Betadinei i indica eficacitatea; diminuarea sau disparitia culorii indica scaderea activitatii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenta luminii sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercita la un pH intre 2 si 7; nu se foloseste mpreuna cu preparate topice enzimatice sau pe baza de mercur; complexul PVP-iodina al Betadinei este incompatibil cu agentii reducatori, sarurile alcaline si acizii. n cazul sapunului, datorita anumitor cazuri de sensibilitate, se recomanda testarea produsului nainte; Betadine nu se foloseste mpreuna cu alti antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat. n patologiile tiroidiene, n special la batrini, unguentul nu se foloseste dect sub strict control medical; aceleasi precautiunii trebuiesc luate n cazul nou nascutilor, copiilor mici, gravidelor si n perioada alaptarii.

Compozitie:

Solutia contine 100 mg PVP-iodine/ml (corespunzator a 10 mg de iod activ pe ml); sapunul chirurgical contine 7,5 mg PVP-iodine/ml; unguentul contine 100 mg PVP-iodine/mg.

Actiune:

Solutia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian (bactericid, fungicid, virucid, protozoicid), recomandat pentru dezinfectia pielii si mucoaselor. Preparatul contine iodul activ ca agent antimicrobian. Sapunul chirurgical este recomandat att n asepsia preoperatorie a minilor, ct si pentru igiena curenta a personalului medical. Unguentul de Betadine este un preparat cu larg spectru antimicrobian.

Administrare:

Solutia poate fi folosita ca atare, nediluata, sau n dilutie 1/10 n functie de aplicatie; (n forma nediluata cnd se urmareste o asepsie perfecta, cu o expunere de 1-2 minute). Pentru tratamentul ranilor, arsurilor, infectiilor cutanate si ale mucoaselor, n dilutie 1/10; pentru baile preoperatorii n dilutie 1/100 (expunere uniforma timp de cel putin 2 minute, apoi spalare cu apa calda). Dilutiile de Betadine se prepara imediat nainte de folosire si nu se stocheaza ca atare; Betadine poate fi ndepartata cu apa calda, sau, petele textile cu tiosulfat de sodiu. Sapunul se foloseste numai n forma nediluata; pentru practica medicala curenta 5 ml sunt suficienti, cu o expunere de cel putin 1 minut; minile se clatesc apoi abundent cu apa calda; preoperator se folosesc 10 ml timp de 2,5 minute; operatia se repeta dupa spalarea abundenta a minilor cu apa sterila (deci n total 20 ml Betadine timp de 5 minute). Unguentul: se aplica pe tegumente curate si uscate ori de cte ori se considera necesar.

BETADINE, ung.

Substanta activa: iodopovidonum

Indicatii:

Solutia de Betadine: dezinfectia pielii si mucoaselor nainte de injectii, punctii, biopsii, transfuzii, perfuzii; dezinfectia preoperatorie a pielii si mucoaselor; tratamentul plagilor aseptice; tratamentul infectiilor cutanate bacteriene si fungice; dezinfectia preoperatorie corporala totala sau partiala (bai dezinfectante). Sapunul de Betadine: dezinfectia minilor nainte si dupa actele medicale curente; igiena personalului medical si auxiliar din maternitati, crese, gradinite si sanatorii; n laboratoare dupa contactul cu exudate si secretii; asepsia preoperatorie a minilor. Unguentul de Betadine: tratamentul arsurilor, al ranilor septice si aseptice, al ulcerelor trofice, escarelor si altor infectii cutanate si dermatoze suprainfectate.

Contraindicatii:

Sensibilitatea la iod; patologia tiroidiana, dermatita herpetiforma, nainte de tratamente cu iod radioactiv; insuficienta renala grava; tratamentul copiilor prematuri si al nou nascutilor, gravidelor dupa a treia luna de sarcina si n timpul lactatiei (eventual numai dupa o evaluare medicala individuala si sub control continuu).

Precautii:

Culoarea bruna a Betadinei i indica eficacitatea; diminuarea sau disparitia culorii indica scaderea activitatii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenta luminii sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercita la un pH intre 2 si 7; nu se foloseste mpreuna cu preparate topice enzimatice sau pe baza de mercur; complexul PVP-iodina al Betadinei este incompatibil cu agentii reducatori, sarurile alcaline si acizii. n cazul sapunului, datorita anumitor cazuri de sensibilitate, se recomanda testarea produsului nainte; Betadine nu se foloseste mpreuna cu alti antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat. n patologiile tiroidiene, n special la batrini, unguentul nu se foloseste dect sub strict control medical; aceleasi precautiunii trebuiesc luate n cazul nou nascutilor, copiilor mici, gravidelor si n perioada alaptarii.

Compozitie:

Solutia contine 100 mg PVP-iodine/ml (corespunzator a 10 mg de iod activ pe ml); sapunul chirurgical contine 7,5 mg PVP-iodine/ml; unguentul contine 100 mg PVP-iodine/mg.

Actiune:

Solutia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian (bactericid, fungicid, virucid, protozoicid), recomandat pentru dezinfectia pielii si mucoaselor. Preparatul contine iodul activ ca agent antimicrobian. Sapunul chirurgical este recomandat att n asepsia preoperatorie a minilor, ct si pentru igiena curenta a personalului medical. Unguentul de Betadine este un preparat cu larg spectru antimicrobian.

Administrare:

Solutia poate fi folosita ca atare, nediluata, sau n dilutie 1/10 n functie de aplicatie; (n forma nediluata cnd se urmareste o asepsie perfecta, cu o expunere de 1-2 minute). Pentru tratamentul ranilor, arsurilor, infectiilor cutanate si ale mucoaselor, n dilutie 1/10; pentru baile preoperatorii n dilutie 1/100 (expunere uniforma timp de cel putin 2 minute, apoi spalare cu apa calda). Dilutiile de Betadine se prepara imediat nainte de folosire si nu se stocheaza ca atare; Betadine poate fi ndepartata cu apa calda, sau, petele textile cu tiosulfat de sodiu. Sapunul se foloseste numai n forma nediluata; pentru practica medicala curenta 5 ml sunt suficienti, cu o expunere de cel putin 1 minut; minile se clatesc apoi abundent cu apa calda; preoperator se folosesc 10 ml timp de 2,5 minute; operatia se repeta dupa spalarea abundenta a minilor cu apa sterila (deci n total 20 ml Betadine timp de 5 minute). Unguentul: se aplica pe tegumente curate si uscate ori de cte ori se considera necesar.

Alte dezinfectante: BETADINE 7.5, sol. ext.

IODINA 10, sol. ext.

IODISOL, sol.ext.

IODO-VIT, sol.ext.

IODOSEPT, sol.ext.

IODOSEPT, ung..

OXISEPT, sol.ext.

OXYSEPY, sol. ext.

POLIODINE, sol. ext.

SEPTOZOL, sol.ext.

Calmante

COLDREX NITE, sirop

Substanta activa: combinatii Producator: SmithKline Beecham

Indicatii:

Coldrex Nite este recomandat pentru calmarea simptomelor nocturne din raceli, gripe, guturaiuri- incluznd dureri de cap, frisoane, dureri difuze, dureri si usturimi de gt, secretii nazale abundente, tuse uscata si scitoare. Calmarea acestor simptome va ajuta sa aveti un somn linistit.

Contraindicatii:

Nu luati Coldrex Nite daca sunteti alergic la paracetamol, prometazina sau dextrometorfan, daca aveti afectiuni renale sau hepatice, daca luati (sau ati luat n ultimele 2 saptamni) antidepresive (incluznd inhibitorii de monoaminooxidaza) sau daca sunteti nsarcinata. Nu luati Coldrex Nite n acelasi timp cu alte medicamente pentru raceala, produse decongestionante sau ce contin paracetamol, cu alcool.

Precautii:

nainte de a lua Coldrex Nite consultati medicul: daca sunteti nsarcinata sau alaptati; daca suferiti de astm sau alte afectiuni respiratorii, epilepsie, glaucom, retentie urinara, prostata, probleme cardiace; daca luati anticoagulante (de exemplu warfarina), medicamente ce produc somnolenta, senzatia de uscaciune a gurii sau ncetosarea vederii; daca luati anxiolitice sau medicamente pentru a dormi. Consultati medicul sau farmacistul daca luati pe timpul zilei medicamente pentru raceala, deconges-tionante sau medicamente ce contin paracetamol. Coldrex Nite poate produce somnolenta. Daca sunteti afectat de somnolenta, nu conduceti si nu manevrati utilaje.

Reactii adverse:

Ocazional hipersensibilitate - eruptii cutanate, alte efecte alergice, sensibilitate la lumina soarelui. Rareori dificultati de miscare, uscaciune a gurii, ncetosarea vederii, dezorientare, neliniste si ameteli, tulburari gastrointestinale sau dificultati la eliminarea urinii. Aceste efecte secundare sunt trecatoare. Nu lasati medicamentul la ndemna copiilor.

Compozitie:

Fiecare doza de 20 ml sirop contine Paracetamol 1000 mg, Prometazina clorhidrat 20 mg si Dextrometorfan clorhidrat 15 mg.

Administrare:

Adulti (inclusiv vrstnici) si copii mai mari de 12 ani: Se umple paharul dozator pna la nivelul de 20 ml (sau 4 linguri de 5 ml). Se administreaza exact nainte de culcare. Copii 6-12 ani: Se umple paharul dozator pna la nivelul de 10 ml (sau 2 linguri de 5 ml). Se administreaza exact nainte de culcare. Se administreaza o doza pe noapte. Daca simptomele persista, consultati medicul. Nu depasiti dozele recomandate. Daca ati depasit doza recomandata, consultati imediat medicul chiar daca nu va simtiti rau.

EPIZOLONE DEPOT, flac.inj.

Substanta activa: methylprednisolonum

Indicatii:

Administrare cu efect local: Artrite reumatoide si osteoartrite: Ca urmare a administrarii intra-articulare se constata calmarea durerilor n 12-24 ore. Durata este variabila, dar n medie ea este de 3-4 saptamni sau chiar mai mult. Injectiile sunt bine tolerate. Injectia intra-articulara cu Epizolone-Dept (acetat de metilprednisolon) se recomanda ca adjuvant n masurile de terapie generala care au ca efect suprimarea inflamatiei uneia sau mai multor articulatii periferice reumatoide sau osteoartritice atunci cnd: afectiunea este limitata la una sau mai multe articulatii periferice; afectiunea este raspndita la una sau mai multe articulatii periferice inflamate activ; terapia sistemica cu alti corticoizi sau corticotropina controleaza aproape toate articulatiile implicate mai activ; terapia sistemica cu cortizon, hidrocortizon sau corticotropina este contraindicata; articulatiile prezinta deformari timpurii si progresive (pentru a accentua efectul fizioterapiei si al procedurilor de corectare); au fost luate sau urmeaza a fi luate masuri chirurgicale sau masuri ortopedice. Actiunea Epizolon-Dept injectat intrasinovial este de obicei bine localizata, dar, totusi, n timp, pot fi observate efectele sistemice ale administrarii locale. Cu ct este mai mare numarul de articulatii afectate, cu att doza utilizata trebuie sa fie mai mare. Uneori se nregistreaza ameliorarea starii articulatiilor afectate, altele dect cele tratate local. Bursite: Injectiile intrabursale cu suspensie pe baza de corticoizi s-au dovedit a fi eficiente n tratarea diferitelor tipuri de bursite, inclusiv a celor subdeltoidiene, prerotuliene si olecraniene. n general, utilizarea corticoizilor n acest scop a demonstrat ca se pot obtine rezultate mai bune n tratarea bursitelor subdeltoidiene acute dect n cele cronice. n cazul bursitelor subdeltoidiene, a fost calmata durerea si s-a revenit la ntreaga gama de miscari numai n cteva ore de la administrarea unei singure injectii. n majoritatea cazurilor nu au mai fost necesare si alte injectii. n cazurile de bursita subdeltoidiana cronica se poate obtine o calmare partiala a durerii cu revenirea la gama normala de miscari ale umarului. n cazurile de bursita prerotuliana post-traumatica si de bursita olecraniana, mbunatatirea situatiei poate fi obtinuta n 24 ore, cu revenirea la gama normala de miscari ntr-o saptamna. Diverse: ganglioni, tendinite, epicondilite. S-a constatat ca injectiile cu Epizolone-Dept suspensie au fost eficiente n cazuri de tendinite, tenosinovite, epicondilite si ganglioni ai tecii tendoanelor. Injectii cu efect local n boli dermatologice: Injectiile cu suspensie pe baza de corticoizi cu efect local sunt utilizate n tratamentul diferitelor leziuni ale pielii. De multe ori aceasta terapie este urmata de ameliorarea sau involutia leziunii. n conditii cronice si/sau recurente ar putea fi necesara o repetare a injectiilor. Leziunile dermatologice asupra carora injectiile cu Epizolon-Dept suspensie ar putea avea un efect benefic sunt: neurodermatite localizate, lichen plan hipertrofic, eczema numulara, necrobioza lipoidica a diabeticilor, alopecia areata, lupus eritematos, muscaturi de insecte. Injectiile interkeloidale au avut ca rezultat ameliorarea si regresia leziunii. n general, rezultate mai bune au fost obtinute n cazul leziunilor incipiente si/sau primitive dect n cel al leziunilor cronice si/sau secundare. Instilare pentru efect local n cazuri de colita ulceroasa. Administrare pentru efect sistemic: Injectarea intramusculara a Epizolone-Dept suspensie trebuie efectuata adnc n muschii gluteus. n vederea evitarii administrarii intravasculare se va utiliza tehnica uzuala de aspirare nainte de injectare. Dozele recomandate pentru injectarea intramusculara nu vor fi injectate subcutanat sau superficial. Cnd este indicat tratamentul cu metilprednisolon, n mod obisnuit este preferata administrarea orala, datorita comoditatii evidente. Tratamentul intramuscular cu suspensie asigura o cale alternativa de administrare, atunci cnd utilizarea medicamentului pe cale orala este interzisa, cum ar fi bolnavii cu gastroduodenita acuta sau la bolnavii n status pre- sau post-operator. Ca urmare a administrarii intramusculare, absorbtia de la locul injectiei se desfasoara lent, ceea ce are ca rezultat un efect sistemic prelungit. Acest tratament mai poate fi folosit n conditii ca: sindromul adrenogenital, cnd se doreste un efect prelungit. n timp ce administrarea intramusculara n doza recomandata are ca rezultat o suprimare efectiva a functiei adrenocorticale timp de aproximativ doua saptamni la bolnavii cu sindrom adrenogenital, durata medie a efectului sistemic la bolnavii cu artrita reumatoida este de aproximativ o saptamna. Aceasta suspensie mai poate fi utilizata si n alte afectiuni dermatologice care au fost tratate sistemic cu corticoizi. Epizolone-Dept a fost utilizat cu bune rezultate la bolnavii cu dermatite de contact acute si cronice, inclusiv dermatita seboreica. Injectarea intramusculara a fost utilizata eficient la bolnavii astmatici si la cei cu rinite alergice. Totusi, terapia sistemica cu corticoizi ar trebui limitata numai la acele situatii n care bolnavii nu raspund la alte tratamente. S-a constatat o descrestere a morbiditatii si a incidentei aparitiei stenozei la bolnavii care prezentau arsuri ale esofagului datorate ingerarii de substante caustice atunci cnd le-au fost administrati corticoizi, pe lnga tratamentul cu antibiotice. Avnd n vedere ca administrarea pe cale orala a medicamentelor nu este n mod obisnuit utilizata n primele zile la bolnavii cu arsuri ale esofagului, Epizolone-Dept poate fi utilizat n mod deosebit n aceste situatii.

Contraindicatii:

Epizolone-Dept (acetat de metilprednisolon) nu trebuie diluat sau amestecat cu alte solutii. n stari de infectii acute sunt contraindicate injectarile intra-articulare, intrabursale, intratendinoase sau altele (pentru efect local). Intensificarea durerii cu pierderea ulterioara a mobilitatii articulatiei, nsotita de febra si stare de inconfort a bolnavului ca urmare a injectarii intra-articulare pot indica aparitia artritei septice. n aceasta situatie se va aplica imediat un tratament bactericid care va continua timp de 7-10 zile dupa disparitia oricarui simptom al infectiei. Utilizarea sistemica a metilprednisolonului, precum si a altor corticoizi este n general considerata ca fiind absolut contraindicata la bolnavii cu herpes simplex, psihoze acute si cu tuberculoza latenta, activa sau vindecata. n anumite cazuri de meningita tuberculoasa sau de tuberculoza pulmonara, administrarea de corticoizi n acelasi timp cu agenti antituberculosi poate salva viata bolnavilor. Epizolone-Dept este contraindicat n cazurile de ulcer gastric si/sau duodenal latent sau activ, sindromul Cushing, diverticulita, anastomoze intestinale, osteoporoza, insuficienta renala, simptome tromboembolice, simptome psihotice, diabet zaharat, hipertensiune, infectii locale sau sistemice inclusiv varicela sau vaccina, precum si alte boli provocate de agentii micotici sau alte boli eruptive. Utilizarea sistemica a tratamentului cu corticoizi, n special n primele 3 luni de sarcina este contraindicata, datorita faptului ca au fost observate anomalii ale fatului la animalele de experienta. Daca totusi este necesar un tratament cu corticoizi n timpul sarcinii, nou-nascutul va fi ndeaproape observat pentru depistarea simptomelor de hipoadrenalism, n vederea aplicarii unei terapii corespunzatoare imediat ce au fost observate aceste simptome.

Precautii:

Aplicarea unei proceduri aseptice stricte la injectarea cu Epizolone-Dept este absolut obligatorie. n timp ce cristalele de steroizi adrenalinici n derm suprima reactiile inflamatorii, prezenta lor poate provoca dezintegrarea elementelor celulare si modificari fizico-chimice n substanta de baza a tesutului conjunctiv. Modificarile rezultate dermice si/sau subdermice pot forma depresiuni n piele la locul injectiei. Amploarea acestei reactii variaza n functie de cantitatea de steroizi adrenalinici injectati. Regenerarea completa are loc n cteva luni sau dupa ce cristalele de steroizi au fost absorbite. n vederea minimalizarii incidentei atrofiei dermice sau subdermice trebuie respectata cu strictete doza prescrisa pentru injectare. Va fi evitata injectarea n muschiul deltoid datorita riscului de aparitie a atrofiei subcutanate. Epizolone-Dept (acetat de metilprednisolon) va fi administrat numai n conditiile unei cunoasteri depline a activitatii caracteristice a hormonilor adrenocorticali si a variatelor reactii a acestora. Datorita efectului sau inhibitor asupra fibroplaziei, acetatul de metilprednisolon poate masca semnele injectiei si spori diseminarea organismului infectat. n consecinta, toti bolnavii carora li se administreaza Epizolone-Dept trebuie observati pentru depistarea infectiei de nsotire. n cazul aparitiei unei astfel de infectii, aceasta va fi tinuta sub control prin aplicarea de tratamente bactericide corespunzatoare. Se va evita ntreruperea brusca a tratamentului cu corticosteroizi, datorita pericolului de aparitie a insuficientei adrenocorticoide suprapuse peste procesul infectios. Tratamentul prelungit cu hormoni poate provoca de obicei o reducere a activitatii si a dimensiunilor cortexului suprarenalei. Insuficienta adrenocorticala relativa care apare la ntreruperea tratamentului poate fi evitata prin reducerea treptata a dozei. Totusi, un nivel critic potential al insuficientei mai poate persista asimptomatic un anume timp, chiar dupa ntreruperea treptata a tratamentului cu steroizi adrenocorticali. Astfel, daca un bolnav este supus unui stres semnificativ, cum ar fi: interventie chirurgicala, traumatisme sau boli cronice, n timpul tratamentului sau n timpul unui an sau chiar doi ani de la terminarea tratamentului, terapia cu hormoni trebuie marita sau renceputa si continuata pe toata durata stresului si imediat dupa disparitia acestuia. Deoarece secretia mineralocorticoida poate fi afectata, se poate administra si sare de potasiu sau dezoxicorticosteron. Este preferabil sa fie utilizat un preparat solubil, pe baza de hormoni, n perioadele pre- si post-operatorii imediate. Desi este putin probabil n cazul metilprednisolonului, totusi dozele medii si mari de corticosteroizi pot provoca cresterea tensiunii sanguine, retentia de sare si de apa si o crestere a excretiei de potasiu si calciu. n aceste cazuri se recomanda o suplimentare a potasiului si o reducere a sarii n regimul alimentar. Asemenea altor glucocorticoizi, Epizolone-Dept poate agrava diabetul zaharat astfel nct sa fie necesare doze mai mari de insulina sau poate precipita manifestarea unui diabet zaharat latent. Utilizarea steroizilor n cazurile de miastenii grave poate agrava si mai mult simptomele miastenice si n consecinta tratamentul trebuie efectuat cu deosebita precautie. Ca urmare a administrarii sistemice a oricarui steroid anti-inflamator, s-a constatat o astenie musculara. n unele cazuri, acest fenomen a fost atribuit hipopotasemiei. Este putin probabil ca pierderile excesive de potasiu sau retentia excesiva de sodiu sa fie provocate de dozele de ntretinere efectiva de metilprednisolon. Totusi, acest efect trebuie avut n vedere si sunt necesare determinari periodice ale potasiului la bolnavii carora li se administreaza orice tip de corticoid pe o perioada ndelungata. Investigatiile curente au demonstrat ca slabirea muschilor voluntari la bolnavii carora li se administreaza corticoizi poate apare n prezenta unor nivele normale de potasiu n serul sanguin si poate fi datorata unor tulburari n metabolismul muschilor. S-a mai nregistrat o ntrziere a ritmului de crestere la copiii carora li s-au administrat corticoizi timp de 6 luni sau mai mult, ntrzierea fiind aproximativ proportionala cu doza. La ncetarea tratamentului, ritmul de crestere poate fi accelerat. Din aceasta cauza, ritmul de crestere al copiilor supusi unui tratament ndelungat cu steroizi trebuie supravegheat ndeaproape. Daca cresterea a fost ntrziata, doza trebuie redusa suficient de mult astfel nct sa permita reluarea ritmului de crestere normal, nainte de nchiderea epifizei. Rareori au fost nregistrate reactii anafilactice ca urmare a tratamentului cu acetat de metilprednisolon injectabil. Tratamentul pe termen lung cu adrenocorticoizi poate produce o crestere a hiperaciditatii n cazurile de ulcer gastric si/sau duodenal si n consecinta se impune ca masura profilactica un regim specific si n special, administrarea unui antiacid.

Reactii adverse:

Sindromul Cushing, hirsutism, insuficienta adrenocorticala relativa, n cazuri de stres datorat traumatismelor, interventii chirurgicale, etc.; fracturi spontane, necroza aseptica a soldului si humerusului; activarea si complicarea ulcerului peptic inclusiv perforarea si hemoragia; cresterea tensiunii arteriale; convulsii, insomnie, nervozitate; dereglari ale ciclului menstrual; cataracta subcapsulara posterioara; cresterea tensiunii intracraniene si intraoculare; pancreatita; eritem facial; stoparea cresterii la copii; reactii alergice ale pielii, transpiratie; vertij, slabiciune, miopatie, cefalee. Atunci cnd apar reactii adverse, acestea sunt de obicei reversibile si dispar la ntreruperea tratamentului cu hormoni.

Compozitie:

Fiecare ml contine 40 mg acetat de metilprednisolon.

Administrare:

Administrare cu efect local: Terapia cu Epizolone-Dept (acetat de metilprednisolon) trebuie sa aiba n vedere necesitatea de a respecta masurile conventionale care sunt utilizate n mod obisnuit. Desi ca metoda de tratament va ameliora simptomele, ea nu asigura vindecarea, deoarece hormonul nu are vreun efect asupra cauzei inflamatiei. Artrita reumatoida si osteoartrita: Doza pentru administrare intra-articulara depinde de marimea articulatiei si variaza n functie de gravitatea cazului la fiecare pacient. n cazurile cronice, injectiile pot fi repetate la intervale de la 1 la 5 sau mai multe saptamni, n functie de gradul de calmare obtinut dupa prima injectie. Dozele din tabelul de mai jos sunt prezentate ca indicatii generale: Marimeaarticulatiei Exemple Domeniul de dozare Mari Genunchi, glezne, umeri 20-80 mg Mijlocii Coate, ncheietura minii 10-40 mg Mici Metacorpofalangiene, interfalangiene, sternoclaviculare, acromioclaviculare 4-10 mg Procedura: nainte de injectarea intra-articulara se recomanda a se revedea anatomia articulatiei implicate. n vederea obtinerii unui efect antiinflamator corespunzator este important ca injectarea sa se faca n spatiul sinovial. Folosind aceeasi procedura sterila ca n cazul punctiei lombare, un ac steril 20G-24G este rapid inserat n cavitatea sinoviala. Infiltratia cu procaina este eficienta. Aspirarea a numai cteva picaturi din lichidul articular dovedeste ca spatiul articular a fost penetrat de ac. Locul de injectare pentru fiecare articulatie este determinat de amplasarea cea mai superficiala a cavitatii sinoviale si de absenta vaselor sanguine mari si a nervilor. Mentinnd acul n pozitie, seringa de aspiratie este ndepartata si nlocuita cu o a doua seringa care contine cantitatea dorita de Epizolone-Dept suspensie. Apoi pistonul este tras n afara, ncet pentru a aspira lichidul sinovial si se verifica daca acul a ramas n spatiul sinovial. Dupa injectare, articulatia este miscata usor de cteva ori pentru a se asigura o amestecare a lichidului sinovial cu suspensia. Locul injectiei va fi acoperit cu un tampon steril. Locurile potrivite pentru injectii intra-articulare sunt genunchii, gleznele, ncheieturile minilor, coatele, umerii, articulatiile falangelor si ale soldurilor. Deoarece articulatia soldului este penetrata mai dificil, se va evita orice vas sanguin mare din zona respectiva. Articulatiile care nu sunt potrivite pentru injectare sunt cele inaccesibile din punct de vedere anatomic si cele asemenea articulatiei sacroiliace care este lipsita de spatiu sinovial. Tratamentele ratate sunt de cele mai multe ori rezultatul nepenetrarii spatiului articular. Tratamentul local nu modifica procesul bolii si ori de cte ori este posibil, trebuie sa fie aplicata o terapie care include fizioterapia si corectia ortopedica. n aplicarea tratamentului intra-articular cu steroizi se va evita suprautilizarea articulatiilor la care s-a constatat o ameliorare a simptomelor. Orice neglijenta n asemenea cazuri favorizeaza o marire a gradului de deteriorare a articulatiei ceea ce va anihila n mare masura efectele benefice ale tratamentului cu steroid. Nu vor fi injectate articulatiile instabile. Injectarea repetata a unei articulatii poate avea ca rezultat instabilitatea acesteia. Bursite: Zona din jurul locului de injectare trebuie pregatita n mod steril si se tamponeaza locul cu o solutie de 1% clorhidrat de procaina. Se introduce un ac 20G-24G (atasat la o seringa) n bursa si se aspira lichidul. Acul este mentinut n loc si se schimba seringa aspiratoare cu o alta seringa care contine doza de injectat. Dupa injectare, se extrage acul si se acopera locul cu un mic pansament. Diverse: ganglioni, tendinite, epicondilite. n tratamentul cazurilor de tendinita sau tenosinovita, dupa aplicarea unui antiseptic pe locul de injectare, se va avea grija ca injectarea suspensiei sa se faca n teaca tendonului si nu n substanta tendonului. n cazurile de epicondilite se va detecta zona cu cea mai mare moliciune si suspensia va fi infiltrata n aceasta zona. n cazurile de chisturi ale tecii tendonului, suspensia va fi injectata direct n chist. De multe ori, o singura injectare provoaca o diminuare marcata a marimii tumorii chistice sau chiar disparitia acesteia. Dozele de tratament pentru cazurile de mai sus variaza ntre 4 si 30 mg n functie de gravitatea bolii. Administrare cu efect local n boli dermatologice: Dupa curatirea zonei cu un antiseptic corespunzator cum ar fi alcool 70% se injecteaza 20-60 mg suspensie n leziune. n cazul unor leziuni mai ample, este necesar ca dozele variind ntre 20 si 40 mg suspensie sa fie distribuite prin repetate injectari locale. De obicei, se administreaza 1 pna la 4 injectii, intervalele dintre injectari variind n functie de tipul leziunii tratate si de durata mbunatatirii produse de injectarea initiala. Instilarea cu efect local n cazuri de colita ulceroasa: Se pot administra 40 mg suspensie n 30-300 ml. apa, n functie de gradul de inflamare a mucoasei colonului. Administrare pentru efect sistemic: Dozele pentru administrarea intramusculara variaza n functie de boala ce urmeaza a fi tratata. n cazul utilizarii ca substitut al terapiei orale, se va administra o singura injectare n 24 ore a unei doze de suspensie egala cu doza orala zilnica de metilprednisolon. Cnd se doreste un efect prelungit, doza saptamnala este calculata prin multiplicarea dozei orale zilnice cu 7 si se administreaza printr-o singura injectie intramusculara. Dozarea trebuie individualizata n functie de gravitatea bolii si a raspunsului bolnavului. Pentru sugari si copii, doza recomandata trebuie redusa avnd n vedere mai mult gravitatea bolii dect raportul dintre doza, vrsta si greutatea corporala a bolnavului. Terapia cu hormoni este un adjuvant si nu un nlocuitor al terapiei conventionale. Bolnavilor cu sindrom adrenogenital li se va administra, prin injectare intramusculara, o doza de 40 mg la fiecare 2 saptamni. Pentru bolnavii de artrita reumatoida, doza de ntretinere pentru injectare intramusculara saptamnala va varia ntre 40-120 mg. Doza uzuala pentru bolnavii care prezinta leziuni dermatologice este de 40-120 mg suspensie administrata intramuscular saptamnal, pe o perioada de 1-4 saptamni. n cazuri de dermatite de contact cronice, cum ar fi dermatita seboreica, pot fi necesare injectari la un interval de 5-10 zile, o doza saptamnala de 80 mg fiind adecvata pentru controlarea situatiei. La bolnavii asmatici, administrarea intramusculara a 80-120 mg va avea ca rezultat, n 6-48 ore, o ameliorare a starii bolnavului, care poate persista de la cteva zile la 2 saptamni. n mod asemanator, la bolnavii de rinite alergice, o doza intramusculara de 80-120 mg poate fi urmata de o ameliorare a simptomelor corizale n 6 ore de la injectare, ameliorare care poate persista timp de cteva zile pna la 3 saptamni. Dupa o terapie initiala, cu succinat de sodiu - metilprednisolon, copiilor si adultilor care au prezentat arsuri esofagiene datorate ingerarii de produse caustice, li s-au administrat la fiecare 48 ore, doze de 20-40 mg Epizolone-Dept. N.B. A nu se utiliza intravenos.

Alte calmante:

COLDREX NITE, sirop

EPIZOLONE DEPOT, flac.inj.

FORTRAL, compr.

FORTRAL, fiole

HIDROMORFON, sol.inj.

IMIGRAN, compr.

IMIGRAN, sol.inj.

ISOPTO FRIN, sol.oft.

MILLEFOLII FLOS coada soricelului, fragmente

OXYCORT, spray

PECTOLYN ANTITUSIVE, sirop

PRODEINE 30, compr.

Antimicotice

ANTIFUNGOL, spray

Substanta activa: clotrimazolum

Indicatii:

Domeniul de utilizare al solutiei de Antifungol cuprinde infectii cu ciuperci (micoze) ale pielii cauzate de dermatofite, hife (de ex. diverse specii de Candida), mucegaiuri si altele precum Malassezia furfur, de ex. micoze la picioare, micoze ale pielii, ale cutelor pielii, Pityriasis versicolor, candidoze superficiale.

Contraindicatii:

Contraindicatiile reprezinta afectiuni sau situatii n care anumite medicamente nu pot fi utilizate sau se utilizeaza numai dupa o prealabila analiza medicala complexa, deoarece n acest caz, efectul benefic nu este ntr-o relatie favorabila fata de efectul negativ al acestora. n aceste conditii, medicul trebuie sa fie corect si complet informat despre mbolnavirile anterioare, boli asociate cu tratament concomitent ct si conditiile care individualizeaza cazul. Uneori contraindicatiile pot aparea sau pot fi cunoscute dupa nceperea tratamentului. n acest caz trebuie informat medicul dvs. Sensibilitatea fata de clotrimazol. n cazul unei sensibilitati cunoscute fata de propilenglicol, macrogol (polietilenglicol), respectiv sensibilitate fata de 2-propanol(isoopropanol) se recomanda sa se foloseasca n loc de solutie, o forma galenica lipsita de aceste substante (de ex. crema).

Reactii adverse:

Medicamentele pot avea pe lnga actiunile principale dorite si efecte nedorite, asa-numitele efecte adverse. Efectele adverse observate la utilizarea temporara a clotrimazolului, dar care nu trebuie sa apara la fiecare pacient sunt enumerate mai jos: Ocazional pot aparea iritatii ale pielii (de ex. nrosire pasagera, usturime sau ntepaturi). n caz de hipersensibilitate fata de propilenglicol, macrogol (polietilenglicol) sunt posibile aparitii de reactii alergice.

Compozitie:

1 ml solutie contine 10 mg clotrimazol; polietilenglicol; 2-propanolol.

Administrare:

Daca nu exista alta indicatie, se pulverizeaza n strat subtire de 2-3 ori pe zi cu Antifungol, partile infestate si se maseaza usor pentru patrundere n piele. naintea primei utilizari se pompeaza de mai multe ori pna la aparitia unui nor de pulverizare. La urmatoarele ntrebuintari preparatul este utilizabil. Distanta de pulverizare sa fie de 10-30 cm. La fiecare utilizare se apasa 1-2 ori pe capul de pulverizare; acest lucru este suficient pentru a asigura actiunea eficienta chiar pe suprafete mari de micoze. Durata tratamentului: Important pentru succesul tratamentului este aplicarea regulata si suficienta a Antifungolului. Durata tratamentului depinde de suprafata si localizarea bolii. Pentru a obtine o vindecare completa, nu trebuie sa se ntrerupa tratamentul cu Antifungol dupa ncetarea simptomelor inflamatorii acute sau a tulburarilor subiective, ci sa se continue tratamentul cel putin nca 4 saptamni. Pityriasis versicolor se vindeca n general n 1-3 saptamni. n caz de micoze la picioare, care prezinta o ameliorare rapida, pentru a evita recidiva, se recomanda continuarea tratamentului nca 2 saptamni dupa disparitia tuturor simptomelor bolii. Dupa fiecare spalare picioarele trebuie sa fie bine sterse (uscate interdigital). Medicamentul sa nu fie utilizat dupa data de expirare prevazuta pe ambalaj. A se pastra medicamentul ferit de copii.

CANESTEN HC, crema

Substanta activa: combinatii

Indicatii:

Canesten are un spectru larg de activitate. Actioneaza asupra dermatofitilor, levurilor, mucegaiurilor si ciupercilor. Toate dermatomicozele provocate de: dermatofiti (Trichophyton infectios, tipuri de Microsporum, Epidermophyton floccosum); levuri (Candida albicans si alte tipuri de Candida); mucegaiuri si alte ciuperci (Malassezia furfur). n afectiunile cutanate provocate de ciuperci si suprainfectate: micoze interdigitale (Tinea pedum, Tinea manuum); micoze ale pielii (Tinea corporis, Pityriasis versicolor); micoze ale plicilor cutanate (Tinea inguinalis, Eritrasma); paronichii n onicomicoze (Tinea unguium); vulvite, balanite; otomicoze.

Contraindicatii:

Posibile hipersensibilitati la clotrimazol, alcool cetilstearilic si hidrocortizon. Daca exista o hipersensibilitate la alcool cetilstearilic, trebuie folosita o alta forma farmaceutica de Canesten: solutie, spray sau pudra. Nu este indicata utilizarea n dermatoze provocate de tuberculoza, sifilis, varsat de vnt, dermatita periorala, Herpes simplex, Rosacea.

Reactii adverse:

Foarte rar: iritatii ale pielii (eritem tranzitoriu, senzatie de usturime). Din cauza prezentei hidrocortizonului, daca produsul se foloseste pentru mai mult de 2-4 saptamni, pot aparea reactii cutanate precum telangiectazie, striatii, hipertrichoza.

Compozitie:

Compozitie: 1 g Canesten HC crema contine: 0,01 g clotrimazol si 0,01 g hidrocortizon. Alti ingredienti: alcool benzilic, alcool cetilstearilic, apa distilata, trisalchil (C16-C18)-polio xietilen-4-fosfat, triglicerid.

Administrare:

Cu exceptia altui mod indicat de medic, se aplica, 1 pna la 2 ori pe zi (dimineata si seara) n zona afectata si se maseaza usor. Durata terapiei: de obicei cteva zile (forme acute).

Alte antimicotice:

ANTIFUNGOL, spray

CANESTEN HC, crema

CANESTEN, crema

CANESTEN, pulb.

CANESTEN, sol. ext.

CLORCHINALDOL, compr.film.

CLORHEXIN C, sol.ext.

CLOTRIMAZOL, compr. vag.

CLOTRIMAZOL, crema

CLOTRIMAZOL, sol.ext.

DIFLUCAN, caps.

DIFLUCAN, pulb.susp.

DIFLUCAN, sol.perf.

EXODERIL, crema

EXODERIL, sol. ext.

GRISEOFULVIN M, compr.

GYNO-PEVARYL, ovule

GYNO-TRAVOGEN (TRAVOGEN), ovule vag.

GYNOZOL, caps. vag.

H-KETOCONAZOL, compr.

LAMISIL, compr.

LAMISIL, crema

LOCACORTEN VIOFORM, crema

LOCERYL, crema

LOCERYL, sol.ext.

MEDACTER DERMATOLOGIC, crema

MYCO-FLUSEMIDON, crema

NEGAMICIN B, ung.

NIZORAL, compr.

ORUNGAL, caps.

PEVISONE, crema

PIMAFUCIN, compr. vag.

PIMAFUCIN, crema

PIMAFUCIN, ovule

PIMAFUCIN, crema, picaturi, ovule, tablete

SANTADERM, pulb.

SANTADERM, ung.

SAPROSAN, draj.

SAPROSAN, drajeuri

SEPTRIN, compr.

SEPTRIN, fiole

SEPTRIN, susp.int.

SOSTATIN, compr.

STAMICIN, comprimate filmate

TRAVOCORT, crema

TRAVOGEN, crema

TRIAMCINOLON S, unguent

ZALAIN, crema

CLORCHINALDOL, compr.film.

Substanta activa: clorquinaldolum

Indicatii:

Disbacterioze intestinale, enterocolite recidivante sau trenante, dispepsii, tulburari intestinale consecutive folosirii antibioticelor, schimbarii alimentatiei sau climei; pemfigusul nou-nascutului si alte piodermite ale vrstei copilariei, plagi de decubit, abcese infectate, micoze ale pielii.

Contraindicatii:

Alergie la halochine, insuficienta renala sau hepatica severa, insuficienta cardiaca grava, sarcina n primul trimestru.

Reactii adverse:

Rareori greata, varsaturi, dureri abdominale, cefalee, ameteli, eruptii cutanate alergice; foarte rar nevrita periferica, nevrita optica, mielopatie.

Compozitie:

Comprimate continnd clorchinaldol 10 mg, 100 mg.

Actiune:

Clorchinaldolul apartine grupei hidroxichinolinelor halogenate, cu proprietati antibacteriene mai ales fata de germenii grampozitivi (stafilococi, streptococi), trichomonas, giardia, fungi. Produsul se caracterizeaza printr-o buna toleranta. Chiar la administrarea ndelungata, nu se produc fenomene de iritare locala sau generala sau sensibilizare. Spre deosebire de antibiotice, Clorchinaldolul nu distruge flora intestinala saprofita si nu creeaza rezistenta. Efectul bactericid al Clorchinaldolului nu este inadecvat de puroi si de substante organice.

Administrare:

Oral: Adulti: curativ, 1-2 comprimate filmate (100-200 mg) de 3 ori pe zi; profilactic, 1 comprimat filmat (100 mg) de 3 ori pe zi. Copii: 10 mg/kg corp/zi. Comprimatele filmate se nghit nemestecate, de preferinta dupa mesele principale. Atentie la supradozare; n cazurile acute tratamentul se administreaza cel mult o saptamna, n cele cronice cel mult o luna. n cazul asocierii cu alte preparate halochinice (mexaform, mexase, intestopan), nu se vor depasi (sunat) 750 mg/zi la adult si 400 mg/zi la copii scolari; aceste preparate nu se administreaza n cure succesive, daca durata totala a tratamentului depaseste o luna.

CLORHEXIN C, sol.ext.

Substanta activa: combinatii

Indicatii:

Dezinfectia generala si cicatrizarea pielii n piodermite, acnee, micoze, panaritii, leziuni superficiale, profilaxia infectiilor cutanate la diabetici. Aseptizarea cmpului operator sau a zonei cutanate naintea injectarii sau perfuzarii unui medicament. Dezinfectia minilor personalului medical nainte sau dupa executarea unor interventii. Dezinfectia bucala sau a protezelor dentare, prin dilutie cu apa 10 la 100 sau tamponari cu solutie nediluata a gingiilor inflamate.

Contraindicatii:

Nu se va pune n contact cu meningele, ochii, urechea mijlocie, cavitati interne, plagi ntinse, mucoase, nou-nascuti.

Compozitie:

Clorhexidin digluconat 0,50%. Excipienti: rivanol, ulei de lavanda, alcool 50.

Meloterapia - Terapia prin muzica

Introducere in meloterapie

In meloterapie, sau terapia prin muzica, sunetele si ritmul devin instrumente cu ajutorul carora se dezvolta creativitatea, sa intra in contact cu sinele si se trateaza diverse probleme de sanatate (anxietate, durere cronica, hipertensiune, dificultati de invatare, etc.)

Datorita efectului sau asupra sistemului nervos central, muzica este un factor important care ajuta la relaxare si la reducerea stresului. Ca instrument de dezvoltare personala, muzica contribuie la cresterea capacitatilor cognitive (atentie, memorie), psihomotorii (agilitate, coordinare, mobilitate) si socio-afective. In plus, pentru a obtine beneficiile oferite de meloterapie, nu avem nevoie de cultura muzicala!

In functie de personalitatea, de afectiunile si de obiectivele pacientilor, meloterapeutul poate alege una din cele doua forme ale terapiei:

meloterapia activa consta in practica unui instrument, compunerea de melodii, executarea de miscari ritmice pe sunetele muzicii si favorizeaza in special exprimarea sinelui.

meloterapia receptiva ascultarea muzicii poate stimula energia creativa si contribui la cresterea capacitatii de concentrare si a memoriei. Muzica scoate la iveala emotii, uneori uitate sau ascunse cu mult timp in urma.

Desi la inceput meloterapia a fost utilizata cu precadere in psihoterapie, aplicatiile sale terapeutice au fost extinse cu timpul. Muzica s-a dovedit deosebit de eficienta pentru scoaterea din izolare a persoanelor cu probleme de comunicare. La copiii care sufera de autism, de exemplu, s-a constatat ca stimulii sonori diminueaza anxietatea legata de realitatea exterioara, amelioreaza comportamentul socio-afectiv si creste increderea in sine. In mod asemanator, la copiii cu dificultati de vorbire, muzica si cantecele contribuie la ameliorarea articularii cuvintelor.

Datorita efectului sau fiziologic, o muzica relaxanta poate atenua durerea si anxietatea micsorand nivelul de cortizol (un hormon asociat cu stresul) si eliberand endorfina, care are proprietati calmante, analgezice si euforice.

Introducere in gemoterapie

Gemoterapia, numita si terapia cu muguri, este o ramura a fitoterapiei, care isi propune sa previna si sa trateze o varietate de probleme de sanatate cu ajutorul remediilor vegetale. Gemoterapia utilizeaza doar tesuturile embrionare ale plantelor, arborilor sau arbustilor - muguri, mladite si radicele.

Aceste tesuturi embrionare, macerate intr-un amestec de apa, alcool si glicerina, servesc la fabricarea de solutii in care sunt concentrate principiile active ale plantelor. Efectele lor benefice variaza in functie de planta din care provin: coacazele pentru energie, bradul impotriva tusei, paducelul pentru inima... De altfel, mai multe produse ale gemoterapiei au in comun proprietati diuretice, de drenaj sau detoxifiere.

Conform adeptilor gemoterapiei, mugurii poseda proprietati terapeutice superioare comparativ cu alte parti ale plantelor mature. De asemenea, mugurii au un continut ridicat de elemente active: hormoni, oligo-elemente, vitamine, minerale, etc.

Mugurii dispun nu numai de o concentrare mai mare de compusi activi, dar si de un spectru de actiune mult mai vast decat oricare dintre partile plantei luate in mod izolat. De exemplu, mugurii de paducel, o planta frecvent utilizata in gemoterapie, poseda atat proprietatile fructului (care actioneaza asupra muschiului cardiac) cat si a florii (care actioneaza asupra ritmului cardiac). Mugurii de tei combina efectele calmante ale florilor dar si proprietatile depurative si diuretice atribuite alburnului - stratul moale si alb care se formeaza in fiecare an intre lemn si scoarta.

In prezent, popularitatea gemoterapiei este in crestere si tot mai multe laboratoare produc extracte de muguri, sub diferite forme.

Meloterapia - Terapia prin muzica

Introducere in meloterapie

In meloterapie, sau terapia prin muzica, sunetele si ritmul devin instrumente cu ajutorul carora se dezvolta creativitatea, sa intra in contact cu sinele si se trateaza diverse probleme de sanatate (anxietate, durere cronica, hipertensiune, dificultati de invatare, etc.)

Datorita efectului sau asupra sistemului nervos central, muzica este un factor important care ajuta la relaxare si la reducerea stresului. Ca instrument de dezvoltare personala, muzica contribuie la cresterea capacitatilor cognitive (atentie, memorie), psihomotorii (agilitate, coordinare, mobilitate) si socio-afective. In plus, pentru a obtine beneficiile oferite de meloterapie, nu avem nevoie de cultura muzicala!

In functie de personalitatea, de afectiunile si de obiectivele pacientilor, meloterapeutul poate alege una din cele doua forme ale terapiei:

meloterapia activa consta in practica unui instrument, compunerea de melodii, executarea de miscari ritmice pe sunetele muzicii si favorizeaza in special exprimarea sinelui.

meloterapia receptiva ascultarea muzicii poate stimula energia creativa si contribui la cresterea capacitatii de concentrare si a memoriei. Muzica scoate la iveala emotii, uneori uitate sau ascunse cu mult timp in urma.

Desi la inceput meloterapia a fost utilizata cu precadere in psihoterapie, aplicatiile sale terapeutice au fost extinse cu timpul. Muzica s-a dovedit deosebit de eficienta pentru scoaterea din izolare a persoanelor cu probleme de comunicare. La copiii care sufera de autism, de exemplu, s-a constatat ca stimulii sonori diminueaza anxietatea legata de realitatea exterioara, amelioreaza comportamentul socio-afectiv si creste increderea in sine. In mod asemanator, la copiii cu dificultati de vorbire, muzica si cantecele contribuie la ameliorarea articularii cuvintelor.

Datorita efectului sau fiziologic, o muzica relaxanta poate atenua durerea si anxietatea micsorand nivelul de cortizol (un hormon asociat cu stresul) si eliberand endorfina, care are proprietati calmante, analgezice si euforice.

Polonia vrea mai multi copii, dar spitalele nu fac fata

Pe vremea cand era gravida si se afla intr-o stare avansata a travaliului, Karolina Mrowiec a mers la un spital polonez si a fost foarte surprinsa cand o asistenta a intrebat-o ce problema are. Nasc, nu este evident? a replicat viitoarea mama. Povestea ei demonstreaza modul in care sistemul dintr-un spital supraaglomerat din Polonia se confrunta cu primul ''baby boom'' care are loc in aceasta tara dupa mai multi ani.

Guvernul polonez face campanie pentru a incuraja familiile sa aiba copii, dar in conditiile in care copiii nascuti in anii '80, cand a avut loc un alt boom, au ajuns la varsta fertilitatii, ei solicita foarte mult un sistem care, din punct de vedere constitutional, ar trebui sa ofere servicii gratuite tuturor polonezilor, comenteaza Reuters.

Reforma din sistemul sanitar a fost lenta dupa caderea comunismului, in 1989, iar spitalele ''sinistre'' de stat fac si mai dificila aducerea pe lume a unui copil.

In fiecare an, incepand cu 2004, s-au nascut mai multi oameni decat au murit in aceasta tara predominant catolica, chiar daca emigrarea polonezilor in cautarea unui lor de munca in afara tarii presupune ca populatia acestea tari, de 38 de milioane de locuitori, este in scadere.

Ingrijorat de scaderea populatiei, guvernul a condus o campanie pentru a convinge femeile poloneze sa aiba mai multi copii pentru a salva natiunea de la disparitie, asa cum sustineau unii politicieni.

Dar boom-ul economic inregistrat de Polonia in ultima vreme nu a dus si la imbunatatirea sistemului sanitar, care este din ce in ce mai solicitat din toate partile.

Necorespunzator

Cand Mrowiec, in varsta de 27 de ani, urma sa nasca, ea s-a deplasat intai la spitalul pe care l-a ales din vreme ca fiind potrivit.

Era singurul de care nu imi era frica. Am cunoscut personalul si am fost foarte impresionata de conditiile de aici, a spus ea.

Dar spitalul era plin, asa ca au trimis-o in alta parte. Dupa o cautare frenetica, partenerul ei a dus-o la un spital dintr-o suburbie a Varsoviei, unde, sustine aceasta, ingrijirea pe care a primit-o a fost cu mult sub standarde. Copilul a fost nascut fara complicatii.

Noi stim numeroase cazuri de femei care au fost neglijate si nu au fost ingrijite corespunzator in momentul in care au nascut, a declarat pentru Reuters Anna Otffinowska, directorul Fundatiei pentru Nasterea Copilului cu demnitate.

De multe ori femeile gravide nu sunt primite in spitale deoarece acestea si-au cheltuit bugetele destinate nasterilor.

Astfel de bugete-limita au fost introduse anul acesta in pofida politicilor care favorizeaza familia ale premierului Jaroslaw Kaczynski, care guverneaza cu ajutorul nationalistilor si traditionalistilor din cadrul Ligii Familiilor Poloneze (LPR).

Spitalele obtin bani dintr-un fond comun al sistemului de stat al sanatatii pentru a putea oferi servicii, iar de indata ce banii s-au terminat, spitalele nu pot proceda altfel decat sa elimine serviciile.

Organizatiile femeilor sfatuiesc cuplurile care planuiesc sa aiba un copil sa se asigure ca acesta va fi nascut inainte de ultimul trimestru al anului, cand bugetele sunt extrem de reduse.

Nu sunt bani

Fondul imi da cu cinci la suta mai putini bani lichizi comparativ cu anul trecut, iar noi estimam ca ne-am putea confrunta cu 30 la suta mai multe nasteri decat in anul 2006, a declarat Bogdan Chazan, director al maternitatii ''Sfanta Familie'' din Varsovia.

Andrzej Troszynski, purtatorul de cuvant al Fondului National al Sanatatii, a declarat pentru Reuters ca nu exista limite in ceea ce priveste finantarea nasterilor.

Este adevarat ca am schimbat modul in care aceste servicii sunt finantate ca parte din programul de guvernare, dar fiecare nastere in plus va fi finantata de catre fond, a precizat acesta.

Spitalele sunt insa sceptice.

Nu am primit nici o indicatie din partea fondului prin care acesta sa ne confirme faptul ca va plati pentru toate nasterile care depasesc plafonul, a precizat Chazan.

Pentru a ajuta sistemul de sanatate suprasolicitat, spitalele ofera unele servicii in schimbul unor taxe, in timp ce guvernul se face ca nu vede acest lucru.

In maternitati a devenit o practica frecventa ca femeilor sa li se solicite 700 de zloti /240 de dolari/ pentru administrarea unor calmante in timpul travaliului si aproape 900 de zloti pentru ingrijirile de dupa nastere - suma care este echivalenta cu un salariu minim pe luna.

Aceste dificultati nu au descurajat insa guvernul polonez de la continuarea campaniei pentru stimularea natalitatii.

Unul dintre partidele traditionaliste, care se afla in coalitia de la guvernare, doreste sa incurajeze tot mai multe femei sa stea acasa si sa aiba copii, facand lobby pentru interzicerea totala a avortului in Polonia, care are deja cele mai stricte reglementari in acest sens din Europa.

Politicienii cred ca a forta femeile sa nasca cat mai multi copii - sanatosi, bolnavi, doriti sau nedoriti - va duce la cresterea naturala a populatiei, a declarat Monika Rejer, moasa intr-o maternitate a unui spital.

Dimpotriva, ceea ce fac ei descurajeaza si mai mult femeile de a mai avea copii, mai ales din cauza conditiilor din spitale.

Recommended

View more >