Ce este îngrijirea paliativă

7/28/2019 Ce este îngrijirea paliativă

http://slidepdf.com/reader/full/ce-este-ingrijirea-paliativa 1/5

Ce este îngrijirea paliativă?

Îngrijirea paliativă reprezinta îngrijirea activă şi totală a pacienţilor a căror boală nu mai răspunde la tratament curativ. Controlul

durerii şi al altor simptome, problemele psihologice, sociale şispirituale au importanţă majoră. Scopul îngrijirii paliative esteasigurarea unei cât mai bune calităţi a vieţii pentru bolnavi şi pentru familiiile acestora.

Ce este medicina paliativă?

Conform Oxford Textbook of Palliative Medicine, medicina paliativa este: Asistenţa medicală a pacienţilor cu boli active, progresive şi avansate, pentru care prognosticul este limitat iar îngrijirea trebuie să se concentrze asupra asigurării calităţii vieţii.Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit medicina paliativaastfel: Îngrijirea paliativă este o abordare care imbunătăţeştecalitatea vieţii bolnavului şi familiile acestora, care se confruntă cu problemele asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlaturarea suferinţei, prin identificarea precoce,evaluare corecta şi tratamentul impecabil al durerii şi al altor

probleme fizice, psiho-sociale şi spirituale.

ngrijirea paliativă: este o îngrijire totală, activă a pacienţilor şi familiilor lor, de obicei atunci

când boala nu mai răspunde la tratament potenţial curativ, deşi poate fiaplicată timpuriu în timpul bolii; asigură ameliorarea durerii şi a altor simptome; ţinteşte să atingă cea mai înaltă calitate a vieţii posibilă pentru pacienţi şi

familiile lor; răspunde de nevoile fizice, psihosociale şi spirituale; se extinde când e necesar pentru a asigura suportul în perioada de doliu.

Calitatea vieţii este “satisfacţia subiectivă resimţită sau exprimată de unndivid” (Robert Twycross).

Principii generale de management al simptomelor:



evaluarea completă şi corectă este esenţială atât pentru diagnostic cât şipentru tratament; atenţie la importanţa factorilor non-fizici în simptomatologie – problemele

emoţionale, psihosociale, sociale şi spirituale sunt adesea amestecate cu

simptomele fizice; când simptomele sunt dificil de controlat pot exista mai multe cauze sau pot

ascunde factori emoţionali, psihici, sociali şi spirituali; se utilizează terapii potrivite fiecărui caz în parte pentru a menţinendependenţa pacientului şi cea mai bună calitate a vieţii posibilă pentru a

permite pacentului şi îngrijitorilor săi să se concentreze asupra altor tememportante; atenţie ca reacţiile adverse ale medicamentelor să nu devină o problemă mai

mare decât cea iniţială; explicarea cu tact şi includerea pacientului şi îngrijitorilor săi în luareadeciziilor sunt părţi esenţiale ale managementului simptomelor; uneori este necesară o abordare multidisciplinară care poate fi facilitată prin

comunicarea între persoane prin scrisori medicale sau prin intermediulmedicului curant; se poate aborda un specialist in ingrijiri paliative atunci când există o

problemă care nu răspude aşa cum ne-am fi aşteptat sau în situaţii complexe

care pot beneficia de expertiza mai multor specialişti pentru îngrijiri ladomiciliu sau internare în spital.n îngrijirea unui pacient este nevoie de echipă interdisciplinară (pentru a

satisface nevoile complexe ale pacientului şi familiei), în centrul acesteia estepacientul cu familia, iar ceilalţi interacţionează cu aceştia dar şi între ei înfuncţie de complexitatea cazului sau evoluţia bolii: medicul, asistentulmedical, asistentul social, infirmiera/îngrijitorul la domiciliu, psihologul,preotul/pastorul, fizioterapeutul, terapistul ocupaţional, terapistul prin joc,dieteticianul, farmacistul şi, nu în ultimul rând, voluntarul.

Principiile îngrijirii paliative: asigură controlul durerii şi al altor simptome; integrează aspectele psihosociale şi spirituale în îngrijirea pacientului; ameliorează calitatea vieţii şi poate influenţa pozitiv evoluţia bolii; utilizează o echipă interdisciplinară pentru a satisface nevoile complexe ale

pacientului şi familiei;



afirmă valoarea vieţii şi consideră moartea ca un proces natural; nu intenţionează nici să grăbească nici să amâne moartea; pacientul şi familia= unitatea de îngrijire; oferă un sistem de sprijin, dând pacientului posibilitatea să trăiască pe cât

posibil activ, până la sfârşitul vieţii; oferă sprijin familiei în timpul bolii pacientului şi în perioada de doliu; se aplică oricând în cursul evoluţiei bolii, concomitent cu alte modalităţi deratament specifice bolii respective care au ca scop eventual prelungirea

supravieţuirii; include acele investigaţii care sunt necesare unei mai bune înţelegeri şi unuiratament adecvat pentru complicaţiile clinic manifeste ale bolii.(din

Recomandarea Rec(2003) 24 a Comitetului de Miniştri ai statelor membre

privind îngrijirea paliativă)Beneficiarii îngrijirii paliative nu sunt doar bolnavii de cancer ci şi pacienţiigeriatrici, cei cu boli neurologice, insuficienţe de organ, SIDA, malformaţiicongenitale precum şi alte boli cronice care necesită o îngrijire continuă sau lacare simptomatologia are o evoluţie imprevizibilă.ngrijirea pacienţilor pe moarte se extinde dincolo de controlul durerii şi al

simptomelor. Ea include sprijinul: pacientului pe măsură ce el se adaptează la scăderea abilităţilor fizice şi

eleşte anticipat pierderea familiei, prietenilor şi a tot ce îi este familiar; familiei care se adaptează la faptul că cineva apropiat va muri. (Twycross,2003)ngrijirea acestor pacienţi devine o formă de parteneriat cu pacientul dar şi cu

familia acestuia. În îngrijirea paliativă nu ne interesează doar aspectele fiziceale pacientului, ci, mai ales, pacientul ca persoană, cu toate conflictelenterioare legate de boala sa (psihice, sociale şi spirituale, mai ales). Întrebări

despre problema religioasă care în alte specialităţi sunt considerate prea intimepentru a fi adresate pacientului, în paliaţie ele sunt doar de ordin general, la

debutul unei conversaţii, „de încălzire”: cum faci faţă bolii?, ce speri de lanoi?, ce semnificaţie au toate acestea?, de unde gaseşti resurse (materiale dar şi spirituale)?, care e cel mai important lucru acum pentru dumneavoastră?,etc.Comunicarea îndeplineşte un rol deosebit de important în asistenţa complexăacordată pacientului terminal. Vestea înrăutăţirii bolii şi a imposibilităţii de a



opri degradarea stării generale, produce o împovărare emoţională puternicăatât asupra pacientului cât şi asupra aparţinătorilor acestuia. Dar, adevărulmpărtăşit poate contribui la conştientizarea timpului rămas, care devine din

ce în ce mai limitat, pentru a-l folosi cât mai eficient.

Comunicarea veştilor rele este un proces care seamănă mai mult cu onegociere. Pacientul are dreptul, dar nu şi obigaţia de a afla o veste rea.Principiile cardinale care stau la baza practicii medicale în general, deci şi înngrijirea paliativă sunt: respectul autonomiei pacientului (alegerea pacientului) beneficienţa (a face bine) non-maleficienţă (minimalizarea efectelor secundare) justiţia (utilizarea justă a resurselor disponibile).

Din ce în ce mai mult în ultimul timp constatăm că şi alte institiţii medicalespecialităţi) sunt nevoite să-l accepte pe pacient ca pe un partener, partentegrantă a deciziilor medicale, excepţie făcând situaţiile de urgenţă. Apariţia

consimţământului informat dar şi al absolvenţilor care au cunoştinţe de etică anceput să diminue atitudinea paternalistă a medicului tradiţionalist, care, prin

atitudinea binevoitoare, lua soarta pacientului în mâinile sale, considerându-seun „tutore” al acestuia. Medicul are tendinţa de a vedea doar interesul fizic alpacientului („binele medical”). „Binele total” cuprinde nu doar această latură

fizică care este cunoscută mai bine de către medic, dar şi credinţele, valorilepacientului, care sunt cunoscute doar de pacient, uneori nici chiar familia nuştie cât de profunde sunt trăirile celui care este pe patul de suferinţă.Abordarea pacientului care se adresează îngrijirilor paliative porneşte de laratamentul simptomelor, care pot fi multiple, dar care, având la îndemână

numeroase mijloace terapeutice, se evită polipragmazia deoarece unmedicament poate viza acoperirea a 2 sau mai multe simptome.n cancerul avansat cel mai frecvent simptom este astenia, acuzată de 95%

dintre pacienţi, urmează apoi durerea (80%), inapetenţa/anorexie (80%),

constipaţia (65%) care poate fi habituală sau agravată de tratamentul cuopioide, dispneea (60%), insomnia (60%), greaţă/vărsături (50%), depresie50%), confuzie (45%).

“Durerea reprezintă o constelaţie a unei experienţe neplăcute, perceptual şiemoţional, asociată cu un răspuns autonom, psihic şi manifestări provocate deezarea ţesuturilor de către factori agresivi sau boli” (John Bonica – 1980).



Documents

Ce este îngrijirea paliativă