APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XIX, NR. 199http://apostolul.slineamt.ro

mai2017

Spre un viitor mai bunpentru tinerii români

l Interviu cu domnul Gabriel Ploscă,preşedintele Sindicatului

din Învăţământ Neamţ

Domnule Gabriel Ploscă, să începembrusc: Care sunt priorităţile activităţiisindicatelor din învăţământ în aceastăperioadă?

– Din păcate este vorba de o priori-tate mai veche. În încercarea noastră dea asigura condiţii de muncă şi viaţă de-

cente pentru toţi oamenii şcolii, prioritară esteexistenţa unei LEGI care să pună capăt haosuluişi inechităţilor actuale din domeniul salarizării.Ne dorim o nouă lege unitară, corectă şi echi-tabilă, care să aşeze salarizarea celor care lu-crează în învăţământ pe treapta de prioritatecare i se cuvine. Dacă învăţământul este priori-tate naţională, şi salarizarea trebuie să fie în

concordanţă cu importanţa sistemului de învă-ţământ. În acest sens s-au creat mai multe gru-puri de lucru din Federaţia Sindicatelor Liberedin Învăţământ, Federaţia Sindicatelor dinEducaţie „Spiru Haret” – care reprezintă învă-ţământul preuniversitar – şi Federaţia Naţio-nală Sindicală „Alma Mater” – care reprezintăînvăţământul universitar – grupuri a căror ac-tivitate s-a concretizat într-un material trimisatât către parlamentarii Camerei Deputaţilor,cât şi ai Senatului. Practic, în acest documentse arată toate hibele din Legea salarizării uni-tare a personalului plătit din fonduri publice şi,după ce se identifică deficienţele actului nor-mativ elaborat de Ministerul Muncii şi JustiţieiSociale, se fac propuneri concrete pentru eli-minarea lor.

–

Centenar

Titu Maiorescum de primăimportanţă aculturii şi ci-vilizaţiei ro-mâne, TituM a i o r e s c u(n. 15 februa-

rie 1840, Craiova –m. 18 iunie 1917,Bucureşti) a fost unadintre cele mai mar-cante personalităţi

de la mijlocul secolului XIX şi începutul se-colului XX. Filosofia, critica literară, eseis-tica, dreptul, politica – toate aceste domeniii-au oferit lui Titu Maiorescu prilejul de a seafirma şi de a contribui în mod esenţial ladezvoltarea culturii şi civilizaţiei româneşti.

Profesor la Universităţile din Iaşi şi dinBucureşti, Titu Maiorescu a instruit, a for-mat şi a modelat numeroase generaţii de dis-cipoli, care au crezut în forţa cuvântului săuşi în atitudinile mentoriale ale dascăluluidescins din şcolile Apusului. Impresiona, în-totdeauna, prin ţinută, punctualitate, sobrie-tate şi o excelentă pregătire în domeniuldisciplinelor filosofice, pe care le-a predat,cu rigoare şi voluptate, tinerilor studioşi dincele două centre universitare ale României.

Titu Maiorescu rămâne în cultura ro-mână ca personalitatea care, cu un autenticspirit critic şi estetic, a contribuit esenţial laafirmarea lui Mihai Eminescu, intuindu-igeniul, a salutat cu competenţă creaţia ma-rilor noştri clasici care i-au fost contempo-rani: Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale.Numele lui Titu Maiorescu este strâns legat decrearea societăţii literare „Junimea”, al căreimentor a fost, de spiritul junimist şi de apariţia

O

Adunarea Generală a Învăţătorilor din judeţul Neamţ âmbătă, 06 mai 2017, într-un cadru festiv,a avut loc Adunarea Generală a Învăţăto-rilor din judeţul Neamţ, în sala de festivi-tăţi a Liceului Tehnologic-EconomicAdministrativ, începând cu ora 10:00. Auspus prezent zeci de cadre didactice dinjudeţ, membre în AINt, precum şi invitaţi.

Ordinea de zi a fost următoarea:1. Cuvânt de deschidere, prezentat de prof.

Rusu Liviu Constantin, preşedintele AINt2. Mesajele invitaţilor 3. Alegerea organelor de lucru ale şedinţei4. Raportul privind activitatea AINt pentru

perioada 2013-20175. Proiectul Strategiei de dezvoltare pentru

perioada 2017-2021

6. Raportul financiar-contabil pentru pe-rioada 2013-2017

7. Raportul Comisiei de cenzori8. Aprobarea modificărilor şi completărilor

la Statutului AINt9. Conferirea titlului de preşedinte şi mem-

bru de onoare ai AINt10. Alegerea membrilor Consiliului Director

al AINDeschiderea s-a făcut prin intonarea Imnului

Învăţătorilor, moment încărcat de puternice vi-braţii. A urmat cuvântul Preşedintelui AINt, carea mulţumit pentru implicare şi sprijin membriloractivi ai AINt.

S

Constelaţiade la Cernăuţi

e harta turistică a sufletului fiecăruiromân, „Destinaţia Cernăuţi” trebuie săfie una privilegiată. Pentru că ea mar-chează locul unei o prea înalte „Con-stelaţie Cernăuţi”, care începe cuMarele Luceafăr şi se întinde pe ani lu-mină, aducând până în zilele noastre şidincolo de timp, lumina sclipirilor de

geniu din rândul românimii de acolo.Am străbătut de curând Cernăuţii la pas,

într-o excursie de studii, împreună cu distinşiprofesori de limba şi literatura română dinoraşul Piatra-Neamţ, alături de călăuza noastră,

P

Prof. înv. primar Elena-Carmen OLTEANU(continuare în pag. 6)

Red.(continuare în pag. 4)

Gianina BURUIANĂ(continuare în pag. 8)

A consemnat Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 2)

Viaţa sindicală, imperative

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

mai 2017

Dumitru Radu Popescu,premiat pe prispa lui Creangă

rima ediţie a Premiului Naţional pentru Proză „Ion Creangă” s-a des-chis duminică, 30 aprilie, la sala „Calistrat Hogaş” a Consiliului Jude-ţean Neamţ, cu o participaremodestă a publicului nem-ţean (Unde ne sunt profeso-rii de română şi învăţăceiilor?) dar în prezenţa preşe-dintelui Uniunii Scriitorilor

din România, Nicolae Manolescu,a unor intelectuali români demarcă. După deschiderea oficială,a avut loc simpozionul „IONCREANGĂ, un homerid în poves-tea fără de sfârşit a lumii”, la careau participat academicianul Nicolae

Manolescu şi scriitorii Daniel Cristea Enache, Vasile Spiridon, Mircea Colo-şenco, Constantin Parascan, Constantin Tomşa, Cassian Maria Spiridon, IoanHolban, Eugen Negrici, Nicolae Scurtu, Constantin Bostan, Marius Miheţ.La finalul simpozionului scriitorul Marius Chelaru a prezentat o carte carecuprinde texte ale marelui scriitor humuleştean traduse în limba tătară.

Pe data de 1 mai a avut loc, la Humuleşti, pe prispa casei părinteşti a ma-relui povestitor Ion Creangă, în prezenţa preşedintelui Uniunii Scriitorilordin România, academicianul Nicolae Manolescu, festivitatea de decernare aPremiului Naţional pentru Proză „Ion Creangă” Opera Omnia. Laureatul pri-mei ediţii a fost Dumitru Radu Popescu, ales dintre următorii nominalizaţipentru premiu – Gabriela Adameşteanu, Nicolae Breban, Augustin Buzura,Petru Cimpoeşu, Varujan Vosganian.

Calistrat Hogaş,un clasic al literaturii de călătorie

Cu ocazia împlinirii a 170 de ani de la naşterea scriitorului Calistrat Hogaş,Consiliul Judeţean Neamţ, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, Muzeul

P

Să nădăjduim că veţi avea succes în Ca-pitală şi să ne întoarcem la Piatra-Neamţ…

– Revenind la activitatea noastră spe-cifică trebuie să subliniez faptul că amreuşit înregistrarea Contractului colectivde muncă unic la nivel de învăţământ

preuniversitar pentru judeţul Neamţ la Ministe-rul Consultării Publice şi Dialogului Social.Aceasta înseamnă că prevederile contractuluidevin aplicabile începând cu data de 11 mai2017. Ca un detaliu, pot să vă mai spun că înperioada următoare vom elabora o broşură încare să se regăsească acest Contract colectiv demuncă. Materialul va ajunge în toate unităţileşcolare şi va constitui o bază reală de informareşi de rezolvare a unor situaţii din şcoli, a regle-mentări relaţiilor de muncă.

Tot în această perioadă – mă refer la timpulde la ultima apariţie a revistei noastre – ne-amocupat cu recensământul membrilor de sindicat,o operaţiune necesară din două motive. În pri-mul rând această acţiune a intrat în practicaanuală a sindicatului nostru. În al doilea rând,recensământul era foarte necesar în acest an,când Federaţia Sindicatelor Libere din învăţă-mânt la care suntem afiliaţi va face demersurilepentru reînnoirea reprezentativităţii. Consta-tăm, desigur cu bucurie, că numărul colegilornoştri a rămas constant, semn că cei peste 7.000de membri de sindicat învăţământ din Neamţ –dintr-un total de 7.290 de persoane (cadre di-

dactice, personal didactic auxiliar sau nedidac-tic) – au încredere în sindicatul nostru.

– Altceva?– În altă ordine de idei, am continuat să ne

preocupăm de activitatea de formare a liderilorsindicali. Astfel, luni 15 mai, a demarat progra-mul „Dialogul social şi leadership în educaţie”,program modular realizat prin stagii nondsci-plinare, la care participă lideri din Piatra-Neamţşi din zonă, o activitate de formare care va con-tinua din septembrie 2017. Mai trebuie notată

de asemenea participarea noastră în calitate deobservatori la lucrările şi activităţile din cadrulConcursului pentru acordarea gradaţiilor demerit în 2017. În acest sens, noi ne-am desem-nat deja reprezentanţii care vor participa la lu-crările Consiliilor consultative, care, iată, au şiînceput activitatea de evaluare a dosarelor de-puse de candidaţi.

Şi aş mai adăuga că de curând am participatla seminarul internaţional „Viitorul tinerilor înEuropa”, organizat la Oradea de către Confede-raţia Sindicatelor Democratice din România, încolaborare cu Centrul European de Informare aMuncitorilor (EZA) organism care are ca obiect

promovarea dialogului social la nivel naţionalşi european şi abordarea provocărilor socialedin Europa. În cadrul acestui seminar am pre-zentat lucrarea intitulată Şcoala – factor deter-minant în asigurarea unui viitor mai bun pentrutinerii români, în care, plecând de la certitudi-nea recunoscută că educaţia este o condiţieesenţială pentru progres, bunăstare şi civilizaţie,deci, şi pentru un viitor mai bun, mai sigur pen-tru tineri, am demonstrat rolul preponderent alşcolii ca instituţie în care se poate realizaaceastă educaţie. Dincolo de o identificare aproblemelor şcolii româneşti, propunerea unorsoluţii de remediere şi conturarea unui portretal elevului şcolii de mâine, cred că lucrarea şi-aatins scopul, punctându-se aici modul în caretrebuie să se implice sindicatele la asigurareaunei educaţii de calitate. Aceasta s-ar realizaprin: elaborarea unor strategii realiste şi corectfundamentate pentru şcoala românească; impli-carea în asigurarea unei finanţări corespunză-toare cu nevoile sistemului educaţional;asigurarea unei stabilităţi şi continuităţi în sis-temul de învăţământ; implicarea în elaborareaunei legislaţii coerente pentru sistemul de învă-ţământ; implicarea în formarea iniţială şi con-tinuă a resursei umane; implicarea fermă înformarea profesională a tinerilor; implicarea înelaborarea unor politici publice cu valenţe edu-cative pentru tineri.

– Sunt obiective cât se poate de ferme şiclare. Vă doresc să vă păstraţi entuziasmul şisă aveţi puterea de a le duce la bun sfârşit.

(urmare din pag. 1)

–

Spre un viitormai bun

pentru tinerii români

„Info” Piatra Neamţ va organizafinala Olimpiadei Internaţionale de Informatică pe echipe 2018

entru anul viitor, onoarea or-ganizării finalei OlimpiadeiInternaţionale de Informa-tică pe echipe revine Cole-giului Naţional de Infor -matică din Piatra Neamţ,susţinut de InspectoratulŞcolar Judeţean Neamţ şi

Ministerul Educaţiei Naţionale.Decizia a fost luată în urma discu-ţiilor purtate între reprezentanţiiministerelor, inspectoratelor şco-lare şi ale şcolilor lider din cele treiţări participante în finala din acest

an – Italia, Federaţia Rusă şi Ro-mânia.

Prima ediţie a competiţiei aavut loc în acest an, în perioada 17-20 mai 2017, la Bologna, în cadrulIIS Aldini Valeriani-Sirani. La con-curs au participat câştigătorii fina-lelor naţionale din Italia, Româniaşi Federaţia Rusă, precum şi echi-pajele şcolilor leader, organiza-toare ale fazelor naţionale –Colegiul Naţional de Informaticădin Piatra Neamţ, Gymnasium1517 din Moscova, IIS Aldini Va-

leriani-Sirani din Bologna.„Subiectele au fost elaborate

de reprezentanţi ai Universităţiidin Roma şi ai Universităţii dinPisa, membri ai comisiilor naţio-nale şi internaţionale ale olimpia-delor de informatică. Proba deconcurs a constat în rezolvareaunui număr de 7 probleme în de-cursul a 4 ore, având un grad ridi-cat de dificultate. România a urcatpe podium de două ori, medaliilede aur şi argint fiindu-le înmânatemembrilor echipelor României de

către Romano Prodi, preşedinteleComisiei Europene în perioada1999-2004”, a subliniat prof. Flo-rentina Ungureanu, inspector şco-lar în cadrul Inspectoratului ŞcolarJudeţean Neamţ.

Pentru anul viitor, selecţia par-ticipanţilor României va fi reali-zată în finala naţională organizatăîn luna martie, în cadrul etapei na-ţionale a Concursului Pluridiscipli-nar PROSOFT@NT.

Geanina NICORESCU

P

Nihil sine Deo

APOSTOLUL Pag. 3

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

mai 2017

emorial „CalistratHogaş”, în colaborarecu Uniunea Scriitorilordin România – FilialaIaşi şi Societatea Scrii-torilor din Neamţ au or-ganizat, pe data de 26aprilie, la Muzeul Me-

morial „Calistrat Hogaş”, oserie de manifestări, sub titu-latura „Calistrat Hogaş, unclasic al literaturii de călăto-rie”.

Invitaţi speciali ai manifestării au fost prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu,de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Cassian Maria Spiridon, Mir-cea Platon şi Marius Chelaru din partea Filialei Iaşi a USR. „Invitaţii speciali,care s-au făcut remarcaţi atât prin studiile şi eseurile dedicate scriitorului, câtşi prin sprijinul constant acordat activităţilor noastre, au susţinut comunicărilegate de viaţa şi activitatea celui sărbătorit. O serie de scriitori şi oameni de

cultură locali, ca Emil Nicolae, Cristian Livescu, Lucian Strochi, AlexandrinaBostan, Radu Florescu, Nicolae Sava, Gheorghe Simon, Dorin Ploscaru, DanIacob şi alţii, au adus la rândul lor un omagiu celebrului înaintaş”, ne-a de-clarat Mihai Constantin, muzeograf la Muzeul Memorial „Calistrat Hogaş”.

Cu acest prilej, organizatorii evenimentului au acordat o serie de Di-plome de Excelenţă celor care au „păstorit” Muzeul Memorial „CalistratHogaş”, reprezentanţilor mas-media care au promovat, prin scris şi imagine,această unitate, precum şi sponsorilor care au susţinut activitatea muzeului.

Oraşul mic mă fură‐ncet…În prezenţa unui numeros public, Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu”

Neamţ a organizat marţi, 9 mai, la ora 17.00, în Sala „Cupola”, un nou eveni-ment cultural, o pledoarie pentru memoria locurilor, susţinută prin carte şi prinimagine. Este vorba despre lansarea volumului „Cuponul de pensie” de Gheor -ghe Ţepeş-Greuruş, recent apărut la Editura Cetatea Doamnei din Piatra-

M

Irina NASTASIU(Continuare în pag. 4)

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI – ZIUA EROILOR

e 25 mai 2017, odată cu Înălţa-rea Domnului se sărbătoreşte şi„ZIUA EROILOR”, zi în careaducem recunoştinţă eroilor pa-triei care s-au jertfit pentruneam şi ţară, iar cu sângele lorau scris istoria.

„N-a fost popor care să fi

plătit mai scump dreptul de a trăi înţară şi în legea lui, popor pe care să-l fiîmpins la jertfe mai mari adânca dra-goste de ţară, de credinţă, de eroi şi do-rinţa de neatârnare” scria AlexandruVlahuţă în cartea „CÂNTAREA RO-MÂNIEI”.

Fără acest trecut de credinţă, dejertfă, de gândire, de patriotism şi desacrificiu nu ar fi fost posibilă existenţanoastră pe aceste meleaguri natale,pline de frumuseţi naturale, de credinţăşi cultură, pline de eroi aşa cum ne pre-zintă ţinutul Neamţului fostul prim-preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilordin judeţul Neamţ, LEON MREJERU,în lucrarea „ ÎNLĂNŢUIREA VRE-MURILOR”.

Dragostea de ţară şi sentimentulnaţional sunt sădite cu însufleţire depreoţi, educatoare, învăţători şi profe-sori pe tot parcursul vieţii lor, în fiecarefiu al satului sau al oraşului.

Eroii neamului, strămoşii noştri,au fost pătrunşi de aceste sentimentenaţionale şi patriotice.

Drept dovadă voi prezenta „Tes-tamentul unui erou” şi anume testa-mentul învăţătorului sublocotenentSandu Leon Ion, care a căzut eroic încel de al II-lea război mondial, în lup-tele duse în Basarabia în fruntea pluto-nului său. Ocupase o poziţiedominantă, aşezând în vârful colineimitraliera şi dirijând cu mâna sa foculspre nemilosul duşman de veacuri alneamului românesc – rusul.

Când a plecat să-şi apere ţara, unadânc entuziasm l-a pătruns. Era che-mat de suprema jertfă pe câmpul dato-riei, el nu înţelegea chinul şi suspinul,ştia una şi bună: „Ţara ne cheamă, Haisă o apărăm, acum ori niciodată”. Cuaceste vorbe şi gânduri a plecat la dra-gul lui regiment şi-a luptat cum ştie ro-mânul să lupte – neobosit şi cunădejde.

Multe au fost luptele la care a luatparte, dar în cele din urmă duşmanul l-animerit şi a căzut rănit grav în ziua de9 octombrie 1941. În dimineaţa zilei de10 octombrie 1941, cele două gloanţecare i-au luat viaţa l-au înălţat la gradulde Erou al Neamului. Este înmormântat

în pământul Basarabiei, alături de co-legul său, Bălan Neculai şi de dragulcăpitan Iorgu Dobre.

Presimţindu-şi sfârşitul, pe o cartepoştală şi-a scris frumosul testament:

„ULTIMELE DORINŢE ALEUNUI OM CARE A MURIT PEN-TRU PATRIE”

- AM MURIT PENTRU ROMÂ-NIA!

- VREAU SĂ FIU ÎNGROPATPE PĂMÂNTUL ROMÂNESC.

- ROG PE CINE M’A GĂSI, SĂ-MI ÎNDEPLINEASCĂ ACESTE DO-RINŢE.

- BAGAJUL SĂ MI SE TRI-MITĂ LA FAMILIE, ÎN COMUNABROŞTENI-NEAMŢ.

Noi, cei rămaşi în urma lor, tre-buie să ne comemorăm eroii şi să lup-tăm pentru ca jertfa lor să nu fi fostinutilă.

Dormiţi în pace eroi ai PATRIEIROMÂNE!

Piatra-Neamţ, 25 mai 2017Maior (r) T. R.

Profesor, Gheorghe AMAICEI

„Poemul iubirii veşnice”, de Sergiu Ciocârlanecomandăm cititorilor cartea „Poemul iubiriiveşnice”, de Sergiu Ciocârlan, volum care avăzut recent lumina tiparului la Editura Egu-meniţa.

După cum mărturiseşte însuşi autorul,cartea este un adevărat îndrumător pentrucreşterea spirituală a tinerilor, atât de necesarîn vremurile pe care le trăim. „Cartea des-chide o fereastră spre frumuseţile nevăzute

din inima tânărului care se luptă cu sine pe viaţă şipe moarte pentru a putea fi. Concepţia ce stă la fun-damentul creaţiei poetice este că lumea în caretrăim astăzi se situează la antipodul lui «a fi». Cu-vântul de ordine al cetăţii – imagine artistică recu-rentă în paginile volumului – este «a domina».Tânărul are de parcurs o întreagă istorie a renunţă-rilor la sinele fals, dominator, dispus să zdrobeascăpe celălalt, pentru a se dobândi pe sine, cel adevă-rat, întru Hristos”, spune Sergiu Ciocârlan.

Iată şi un scurt fragment, o cugetare plină desensibilitate, care ilustrează alegerea pe care oavem de făcut fiecare dintre noi, între moartea în-veşmântată în haine scumpe sau viaţa fremătând delumină: „Caut prin cetate oameni a căror inimă săbată pentru Tine! Nu mai pot ţine cuvântul fără să-ldăruiesc, dar el este pentru inima vie, pentru lu-mina din inimă, aşa cum inima este în lumină şi în

lumină îşi descoperă vorbirea. O singură tăcerepoartă mii de cuvinte. Cei din cetate, cei care aveţiinima cu lumină, trebuie să ştiţi cum se umple eade cuvinte, atunci când buzele au tăcut. Privim, şidin ochii noştri se revarsă acea tăcere plină pe caremoartea nu o poate niciodată atinge... şi ştim... şinu ne temem, noi toţi, puţini câţi suntem, dar sun-tem. Cei mulţi nu sunt. Ei nu au taină aşa cum noi

avem, pentru că vezi cum mergi şi la fiecare pas sedesprind din ochi raze de soare, un altfel de soare,pe care numai inimile vii le prind în braţele lor.Dacă n-aş avea taina, n-aş putea fi. Totul ar fi schi-monosit fără taină şi mă mir că unii pot suportaaceastă absenţă fără să strige, fără să se vaite.Moartea este o boală. Ea se vindecă, dacă prinzi ofărâmă de rază de lumină şi o mesteci până când,aşa mestecată, intră în tine, în oase, în piele, încarne şi însoreşte toată valea întunecată a fiinţei.Aceasta este taina: în Hristos, Cel ce citeşte în fie-care zi pe foaia transparentă a inimilor cuvintelevii. Cetatea se înnoieşte. Ivit în pragul ei, copilulpriveşte. Are de ales: moartea înveşmântată înhaine scumpe, în mincinoasele haine regale, sau

viaţa al cărei freamăt de lumină este acoperit cu unstrai nearătos. Copilul întinde mâna...”.

Între cărţile semnate de Sergiu Ciocârlan semai numără: „Jertfa unui preot mucenic. MiercureaPatimilor” (Bucureşti, Editura Areopag, 2013; ed.a II-a 2014); „Fără frică: despre curajul mărturisiriilui Hristos” (Bucureşti, Editura Areopag, 2013);„România furată. Raportul comisarului europeanSamuel Scheib” (Bucureşti, Editura Areopag,

2014; ed. a II-a2014); „Literaturaîn lumina Ortodo-xiei” (cuv. înainte:Costion Nico-lescu, Cluj-Na-poca, EdituraRenaşterea – Bu-cureşti, EdituraAreopag, 2014);„Mărturisitorul decare vă temeţi”(Petru Vodă, Fun-daţia Justin Pârvu,2014).

IrinaNASTASIU

P

R

Semnal editorial

Motto: N-a fost pe lume un neam mai încercat ca al nostru...

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 4

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

mai 2017

eamţ, şi de expoziţia de acuarele „Oraşul mic mă fură-ncet…”, semnatăde Arcadie Răileanu.

„Cartea inginerului Gheorghe Ţepeş-Greuruş este fresca unei lumidispărute, care mai trăieşte în amintirile celor care au locuit-o, iar expoziţiamaestrului Arcadie Răileanu este o pagină de istorie vizuală a oraşului, dă-ruită cu generozitate posterităţii”, a spus Adrian Alui Gheorghe, directorulBibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu”, într-o informare către de presă, pre-

mergătoare evenimentului.Despre „Cuponul de pensie”

au vorbit, în seara lansării, scrii-torul Constantin Munteanu, prof.Marius Ţepeş, ec. GheorgheMunteanu, ing. Ion Strătilă şi edi-torul Viorel Nicolau, iar acuare-lele oraşului mic şi-au spuspoveştile pe simeze, într-un eve-niment moderat de scriitorii DanIacob şi Constantin Munteanu.

Expoziţie şi simpozion Mihail KogălniceanuCu prilejul aniversării a 140 de ani de la proclamarea Independenţei

de Stat a României, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ a organizat, pedata de 9 mai, o manifestare care l-a avut în prim plan pe marele om politicMihail Kogălniceanu, de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 200 deani.

Evenimentul a debutat cu un simpozion în cadrul căruia au fost susţinutecomunicările: „Mihail Kogălniceanu – un destin pentru România” – drd. Pe-tronela Mihaela Tudose; „Documente din arhivele nemţene referitoare la In-dependenţă şi Mihail Kogălniceanu” – dr. Daniel Pavăl; „Inaugurarea statuiilui Mihail Kogălniceanu, Piatra Neamţ, 1913” – prof. Dan Mihăilesc; „Par-ticiparea Regimentului 15 Războieni la obţinerea Independenţei de stat a Ro-mâniei” – prof. Gheorghe Radu. Simpozionul a fost urmat de vernisajul uneiexpoziţii reunind obiecte de patrimoniu aparţinând lui Mihail Kogălniceanu,expoziţie prezentată de dr. Mihaela-Cristina Verzea.

Reţinem portretul celui mai mare conducător cultural şi politic pe carel-au avut românii în epoca modernă, realizat de A. D. Xenopol: „Literatordistins, istoric fruntaş, mare orator şi încă şi mai mare om de stat, a fost una

N

(urmare din pag. 3)

? Cugetări ? Aforisme ? Vorbe celebre… ?Eminescu era omul cel mai

silitor, veşnic citind, meditând,scriind. Lipsit de orice interesegoist, el se interesa cu atâtmai mult la toate manifestărilevieţii intelectuale, fie scrierilevreunui prieten, fie citirea a totce se publica în literatura ro-

mână, fie studierea mişcării filozo-fice în Europa, fie izvoarele istorice,după care avea cunoştinţa cea maiamănunţită, fie luptele politice dinţară. A se ocupa cu vreuna din acestechestii, a cugeta şi a scrie asupra lor,era lucrul cel mai potrivit cu felulspiritului său.

? Numai entuziasmul imperso-nal pentru ceea ce ştii că este ade-vărat în gândirea ta şi pentru ceeace simţi că este frumos în închipui-rea ta, numai aceasta îţi pune pefrunte semnul celor chemaţi. Şi dacăun tânăr cu minte şi cu inimă, darcare se îndoieşte încă de sine, ne-arîntreba: „Prin ce să cunosc dacăsunt dintre cei aleşi?”, i-am răs-punde repetând un aforism zis odi-nioară: „Acela are vocaţiune, careîn momentul lucrării se uită pesine”. Căci ceea ce împiedică atâţiaoameni, de altminteri inteligenţi, dea vedea bine, de a gândi adevărat şide a scrie frumos şi ceea ce îi con-damnă să rămână totdeauna me-diocri este tocmai mărginireapersonalităţii lor în interese exclusivindividuale. Prin negura egoismuluinu străbate lumina adevărului, nicicăldura frumosului.

? Precât se poate omeneşteprevedea, literatura poetică românăva începe secolul al 20-lea sub aus-piciile geniului lui şi forma limbii na-ţionale, care şi-a găsit în poetulEminescu cea mai frumoasă înfăp-tuire până astăzi, va fi punctul de ple-care pentru toată dezvoltarea viitoarea veşmântului cugetării româneşti.

? Poetul e din naştere, fără în-doială. Dar ceea ce e din naştere la

adevăratul poet, nu e dispoziţia pen-tru forma goală a ritmului şi a rimei,ci nemărginita iubire a tot ce este cu-getare şi simţire omenească, pentruca din perceperea lor acumulată săse desprindă ideea emoţională sprea se înfăţişa în forma frumosului.

? Ce e drept, el eraun adept convins al luiSchopenhauer, era prinurmare pesimist. Daracest pesimism nu eraredus la plângereamărginită a unuiegoist nemulţumit cusoarta sa particulară,ci era eterizat sub formamai senină a melancolieipentru soarta omenirii înde-obşte, şi chiar acolo, unde din poe-zia lui străbate indignarea în contraepigonilor şi a demagogilor înşelă-tori, avem a face cu un simţământestetic, iar nu cu o amărăciune per-sonală.

? Regina României (Elisa-beta), admiratoare a poeziilor lui, adorit să-l vadă şi Eminescu a avutmai multe convorbiri literare cuCarmen Sylva. L-am văzut şi eu lacurte şi l-am văzut păstrând şi aicisimplicitatea încântătoare ce o aveaîn toate raporturile sale omeneşti.Dar când a fost vorba să i se confereo distincţie onorifică, un «Bene-Me-renti» sau nu ştiu ce altă decoraţie,el s-a împotrivit cu energie. Rege elînsuşi al cugetării omeneşti, care altRege ar fi putut să-l distingă?

? Ce fericire, dar şi ce neferi-cire, să fii un om superior înzestrat.Să înţelegi lumea, să faci perceptibilglasul în care o mie de lucruri se ex-primă printr-o mie de limbi, să tesimţi una cu nemuritorii tuturor se-colelor – este o fericire asemeneacelei mai înalte ce poate fi cunoscutăpe pământ. Dar umbra este adâncă.Căci sensibilitatea este accentuatăîn aceeaşi măsură şi ecoul durerii în

suflet este înmiit (şi adesea, dincauza unor lucruri ce nici nu sunt re-simţite de restul lumii).

? Cuvintele de amor fericitsau nefericit nu se pot aplica luiEminescu în accepţiunea de toate zi-

lele; nici o individualitate fe-meiască nu-l putea captiva

şi ţinea cu desă vârşire înmărginirea ei. Ca şiLeopardi în Aspasia,el nu vedea în femeiaiubită decât copia im-perfectă a unui proto-tip nerealizabil. Îl

iubea întâmplătoareacopie sau îl părăsea tot

copie rămânea, şi el se re-fugia în melancolie imperso-

nală într-o lume mai potrivită cu el,în lumea cugetării şi a poeziei. Deaici „Luceafărul”.

? Aşadar, fii fără grijă, redo-bândeşte-ţi acea filozofie imperso-nală ce o aveai întotdeauna,adaugă-i ceva veselie şi petrece prinexcursia în frumoasa Italie şi, la în-toarcere, mai încălzeşte-ne minteacu o rază din geniul D-tale poetic,care este şi va rămâne cea mai înaltă

încorporare a inteligenţei române./Titu Maiorescu în scrisoare cătreMihai Eminescu (1884)

? Fereşte-te de a da sfaturi.Problema e prea grea şi răspundereamare. Tu dai sfatul după natura ta.Aceasta însă rareori se potriveşte cunatura celui ce te întreabă. Altfelspui tu, altfel înţelege el. Sfătuindprudenţă, produci slăbiciune, şi undecereai tărie se aplică violenţă. Unelement străin s-a introdus în sufletulceluilalt, şi el şi-a pierdut măsura.

? Eu nu voi permite ca uliţa săne facă legi.

? Între un diamant şi o gră-madă de pietriş cui i-ar fi alegereagrea? Aşa, între aprobarea unui omcuminte şi aplauzele zgomotoase alemulţimii.

? Cu cât o rimă este maiuşoară, cu atât este mai ieftină şimai comună, şi poetul trebuie să segândească de două ori pentru a o în-trebuinţa. Un poet distins nu va rimaniciodată „guriţă-garofiţă”.

Titu MAIORESCU

Centenar Titu Maiorescu(urmare din pag. 1)

riticii literare moderne bazate pe criteriul estetic. Iar noua di-recţie în literatura şi cultura română trebuia să se caracterizeze„prin simţământ naţional, prin adevăr, prin înţelegerea ideilorce omenirea întreagă le datoreşte civilizaţiei apusene şi toto-dată prin păstrarea şi chiar accentuarea elementului naţional”.

Ca om politic, Titu Maiorescu a ajuns până la demnitateade ministru al Justiţiei, ministru de Externe şi prim-ministru,

calităţi care l-au ajutat să militeze activ pentru realizarea idealuluinaţional al românilor.

Pe drept cuvânt comparat cu marile personalităţi ale Renaşterii,Titu Maiorescu a fost cu adevărat un om universal care a luminat cupersonalitatea sa impresionantă domeniile cele mai importante alevieţii culturale, sociale şi politice ale României care, după Unirea dela 1859, pornise pe drumul modernizării.

c

?

Arte şi Meserii

APOSTOLUL Pag. 5

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

mai 2017

in acele naturi alese ce greu încap câte două alături în un veac, pentrucare timpul cât a trăit a fost prea scurt, şi spaţiul în care i-a fost învoitsă se mişte prea neîncăpător spre a dezvolta uriaşa putere a concepţiilor,cugetărilor şi năzuinţelor lui... ţinta lui supremă fiind înălţarea neamu-lui”.

Expoziţia„Monede şi decoraţii – valori de patrimoniu”

Până la începutul lunii iunie, Muzeul de Istorie şi Etnografie TârguNeamţ găzduieşte expoziţia temporară „Monede şi decoraţii – valori de pa-trimoniu”. Vizitatorii pot admira două tezaure monetare romane, constituitedin dinari de argint, descoperite la Târpeşti şi Ghindăoani, dar şi monede pro-venite din descoperiri izolate. De asemenea, perioada evului mediu este re-prezentată de tezaurul monetar descoperit la Cetatea Neamţ, alcătuit dinaproximativ 160 de monede de argint din secolul XVII, la care se mai adaugăun număr de 60 de falsuri monetare, descoperite în interiorul cetăţii şi datatetot în secolul XVII. „Falsurile monetare, împreună cu numeroase resturi de

ştanţare, confirmă existenţaunui atelier clandestin în inte-riorul fortificaţiei medievale.Tot în cadrul expoziţiei pot fiadmirate numeroase monedede tip Sadagura, adică aceleemisiuni de la sfârşitul secolu-lui XVIII, comune ambelorPrincipate Române, Moldovaşi Muntenia, şi care au fostpuse în circulaţie, în timpulRăzboiului ruso-turc din 1768-1774, de către armata de ocu-

paţie rusă. De asemenea, au fost valorificate expoziţional numeroaseexemplare monetare din a doua jumătate a secolului XIX, datorate lui CarolI. Dintre exemplarele străine pot fi văzute o serie de bancnote ruseşti, din pe-rioada ţaristă, de dimensiuni foarte mari”, a spus cercetător dr. Vasile Dia-conu, muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ.

d

(Continuare în pag. 6)

n perioada 10-14 mai 2017, s-a desfăşuratla Iaşi, ediţia a XXV-a a Târgului de carteLibrex. Sub tema „Cărţi şi oameni în jurullumii”, evenimentul a adunat invitaţi dinFranţa, Germania, Egipt, Mexic şi Româ-nia, dar şi 150 de expozanţi cu un profilaxat pe tematica Târgului (carte, arte vi-zuale, muzică, papetărie, birotică, jucării).

În cele 5 zile s-au desfăşurat 250 de eveni-mente culturale dintre care: lansări de carte, Con-ferinţele Librex, mese rotunde, dezbateri despecialitate, recitaluri de poezie, teatru, expoziţiide artă. Toate acestea au avut loc în incinta PalasMall, în cele trei Agora ex Libris (spaţii de eve-nimente, nivelurile 0 şi 1).

Dintre temele conferinţelor desfăşurate,amintim: Jocul pe care puţini dintre noi îl maijoacă, susţinută de Luis Armenta Malpica, poet,romancier, eseist şi traducător, director al CaseiEditoriale „Mantis Editores” şi vicepreşedinte alAsociaţiei Scriitorilor din statele din Vestul Me-xicului; Parisul iluziilor literare şi artistice sus-ţinută de Matei Vişniec, poet, dramaturg,romancier, jurnalist, membru al mai multor uni-uni de creaţie din România şi Franţa; Călătorieversus tehnologie. Cum să pleci la drum ca uncălător, nu ca turist susţinută de Marius Chivu,scriitor, traducător şi cronicar literar; Considera-ţii critice asupra cercetării antropologice şi a fi-losofiei culturale susţinută de antropologul şi

sociologul francez Claude Kar-noouh, în dialog cu istoricul FlorinCântic etc.

Publicul participant a avutoportunitatea de a-şi alege cărţidin diverse domenii (beletristică,ştiinţe exacte, medicină, teologie,religie, drept, istorie, economie,limbi moderne şi clasice, psiholo-gie, filosofie, dicţionare, enciclo-pedii, manuale şi auxiliaredidactice, artă etc.), articole de pa-petărie, muzică, jucării etc.

Edituri din întreaga ţară (Bu-cureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Pi-teşti, Constanţa, Brăila, Craiova)şi Republica Moldova (Chişinău),companii distribuitoare de carte

românească şi străină şi-au prezentat ofertele,aducând în faţa celor interesaţi ultimele noutăţieditoriale din domeniile mai-sus amintite.

Sâmbătă, 13 mai 2017, au avut loc şi lansă-rile a două titluri semnate de autori nemţeni. Estevorba despre scriitorul Dan Iacob, cu lucrarea Dela Nistru pân’la... Nisa – Jurnal de bibliotecar,apărută la Editura Eikon, Bucureşti. Cartea pre-zintă, clar, deschis şi senin, sub natura meditativăa liricului, experienţe de viaţă trăite în familie şisocietate. Practic, cartea reprezintă reeditareacelei din anul 2015. Cea de a doua lucrare, Inchi-ziţia între mit şi realitate, apărută în 2016, la Edi-tura Presa Universitară Clujeană, sub semnăturalui Mihai Floroaia, reprezintă rezultatul cercetă-rilor din perioada studiilor doctorale ale autorului(2002-2010) efectuate în ţară şi străinătate (Bel-gia şi Elveţia). În cuprinsul celor 8 capitole, au-torul descrie contextul istoric, politic şi religiosal apariţiei Inchiziţiei, modul în care se desfăşu-rau procesele persoanelor acuzate de erezie, felulîn care tribunalele acţionau în Franţa, Italia, Spa-nia, America Latină, abordarea psihologică a fe-nomenului inchizitorial cu consecinţele avute înplan cultural şi spiritual etc.

Ca orice astfel de târg de carte, impresionantprin numărul mare al evenimentelor desfăşurateşi al editurilor participante, considerăm că şi edi-ţia din acest an şi-a atins scopul de a oferi citito-rilor cele mai bune, noi şi reprezentative titluridin majoritatea domeniilor de interes cultural.

Mircea ZAHARIA

merituoasă absolventă a Facultăţii de Litere s-a hotărât să meargă la altarcu amicul ei de facultate. Cum în Epoca Internetului fetele se duc în peţitla băieţi, proaspăta profesoară a tăiat-o la ţară, la viitorii socri, să le aratecât era de frumoasă, zveltă şi mlădioasă. Bătrânii, foşti învăţători, astăziprosperi privatizaţi, cu limuzină cu geamuri fumurii, au primit-o cu dragşi au tratat-o cu toate bunătăţile pământului. Apoi, i-au pus două întrebăride baraj. Prima: „Da matale ce zestre ai?” La care cea întrebată a răspunssincer: „Un carnet de student plin cu note de

zece!” „Cam puţin, cam puţin!”, a zis mama soacră.Şi au continuat complimentele. Mai o prăjitură, mai ocafea şi a picat întrebarea a doua: „Dar familia matalede ce nu a venit să ne cunoaştem?!” Şi din nou s-a răspuns cinstit: „Nu am pă-rinţi, am crescut la Casa copilului!” Şi a urmat partea urâtă a evenimentului.Deşi iubirea mişcă stelele şi soarele, spiritul de gaşcă a parveniţilor a spus „Nu!”Căsătoria nu s-a mai perfectat niciodată. Nu le-a mai plăcut nora. Povestea deiubire s-a terminat.

Ce înseamnă gaşcă? Să vedem ce zice DEX-ul. Definiţia găsită? „Un grupde oameni uniţi între ei în vederea săvârşirii unor acţiuni reprobabile. Grup deoameni care se află la periferia societăţii. O clică, o cârdăşie”... (pag. 364). Câ-teva precizări suplimentare. Cuvântul „gaşcă” a devenit extrem de uzitat după

Decembrie ’89. Pe vremea lui ăl de nu mai este, prin gaşcă înţelegându-se gu-noaiele societăţii. Huliganii târgului, vagabonzii incalificabili. Astăzi, în zileleluminoase ale democraţiei, toţi băieţii de băieţi se găsesc musai într-o gaşcăbeton. Se întâlnesc în faţa blocului, seara de seară, beau, înjură şi scuipă dupătrecătorii nesimpatizaţi. Melodia fredonată permanent? „Am gaşca mea şi măbazez pe ea”. Pe zidurile unui bloc din Precista (Piatra Neamţ) scrie cu majus-cule „Şalăii mahalalei” şi urmează un pomelnic cu membrii de frunte ai coteriei.

Spiritul de gaşcă e semnalat peste tot în societateaîn care trăim. La profesori, poliţişti, afacerişti, politi-cieni, medici, inspectori... Ce fel de inspectori? Dincare doriţi dumneavoastră. Dacă un părinte acuză un

profesor de... toţi colegii din şcoală susţin că nu-i adevărat. Că cel acuzat esteun exemplu de conduită şi pregătire profesională. Pe cine consideră elevii „pro-fesor de gaşcă”? Pe educatorii tineri, frumoşi, veseli, permisivi, care nu facprimele şi ultimele ore. Care vin pe sărite la şcoală şi promovează toate loazeletrăsnite din clasă, indiferent dacă pun sau nu mâna pe carte. Asta-i situaţia!Probabil de aceea numărul elevilor care abandonează şcoala se măreşte de laan la an.

Dumitru RUSU

Spiritul de gaşcă

Î

O

Autori nemţeni la Târgul de carte Librex 2017

Mihai Floroaia, Dan Iacob

Eveniment

APOSTOLULPag. 6

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

mai 2017

Salonul profesorilor de educaţie plasticăn cerc pedagogic al profesorilor de educaţie plastică s-a concretizatprintr-o expoziţie, care a fost vernisată vineri, 5 mai, la Galeriile deArtă „Lascăr Vorel”. Cadrele didactice – Grigore Agache, Ştefan Dia-conu, Lucian Gherasim, Lucian Gogu-Craiu, Mihaela Humă, NicuLuca, Corina Mariş, Ana Maria Margine, Mihaela Pop, Damian Popa,Ştefan Potop, Cristinel Prisacaru, Ştefan Roşu, Lucian Tudorache şiMihaela Zânica – predau la şcoli şi licee din Piatra-Neamţ.

„Această primă ediţie am curatoriat-o eu, pentru a doua ediţie s-aoferit Ana Maria Margine. Aici expun profesorii de educaţie plastică, profe-sorii profesorilor de educaţie plastică şi profesorul profesorilor profesorilorde educaţie plastică, respectiv invitatul special Neculai Augustin Cristea, pecare l-am cunoscut acum 45 de ani, când eram în clasa a V-a la Şcoala dinTazlău”, a declarat, în deschiderea evenimentului, prof. Ştefan Potop, preşe-dintele Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) Neamţ. Expoziţia, curatoriată de pic-torul Ştefan Potop, s-a desfăşurat sub antetul Inspectoratului Şcolar Judeţean

Neamţ, Uniunii Artiştilor Plastici – Filiala Neamţ şi Complexului Muzeal Ju-deţean Neamţ printr-un proiect realizat cu sprijinul Consiliului Local şi alPrimăriei Piatra-Neamţ.

Proiectul „Hangu – lacrimi din adâncuri”Biblioteca Hangu a demarat, recent, proiectul „Hangu – lacrimi din adân-

curi”, care îşi propune să adune într-un volum toate articolele de presă carefac referiri la strămutare, toate informa-ţiile preluate de la cei care au scris des-pre acele momente, dar şi mărturii,fotografii şi informaţii descoperite întimp ori simple înregistrări audio.

„M-am oprit asupra acestui eveni-ment pentru că strămutarea a avut o in-fluenţă covârşitoare asupra dezvoltăriicomunităţii noastre – nici o altă locali-tate din România nu a fost supusă unortransformări atât de profunde, aşa cum

U

(urmare din pag. 5)

Adunarea Generală a Învăţătorilor din judeţul Neamţ omnul Inspector GeneralAdjunct, prof. Milea Ioan atransmis un mesaj de susţi-nere şi implicare personală,precum şi sprijin din parteainstituţiei pe care o repre-zintă în activităţile derulate

de AINt.

La prezidiu a fost invitat şidomnul profesor Ploscă Gabriel,preşedintele Sindicatului Neamţ,care, în discursul său, a punctat ac-tivităţile comune şi buna colabo-rare dintre cele două organizaţii.

Dintre activităţile desfăşuratede AINt în perioada 2013-2017 aufost menţionate: editarea şi pre-miile revistei Apostolul (împreunăcu SLLICS Neamţ), Proiectul ani-versar25 de ani de la reînfiinţareaAINt, proiecte educative (derulateîn parteneriat cu Şcoala Gimna-zială Nr. 3 Piatra-Neamţ, ŞcoalaGimnazială Dulceşti, Şcoala Gim-nazială Vasile Alecsandri Roman,Şcoala Gimnazială Nicolae Apos-tol Ruginoasa, C.N. Roman VodăRoman, Şcoala Gimnazială Ro-mâni, Şcoala Gimnazială Prof. Gh.Dumitreasa Girov, C.T. IonCreangă Târgu Neamţ, LiceulCarol I Bicaz ş.a.), proiectul Mu-zeul din şcoala noastră-atelier de

creaţie şi educaţie (cu Muzeul deIstorie Roman), editarea, lansareaşi promovarea unor lucrări ale pro-fesorilor nemţeni (prof. GeorgeGrigorică – Dincolo de portativ,prof. Ioan Zenembisi – Arta de a fiom, prof. Lorin Cantemir /prof.Constantin Antonovici/prof. Şte-fan Andrei – De la geometria or-

namentală la geometria numerică,prof. Cristina Aruxandei – Incursi -une în istoria învăţământului nem-ţean), participarea la Simpo - zionul Internaţional Portrete dedascăli, or -ganizat deAGIRo, come-morarea eroilorînvăţători căzuţiîn războaielepentru neatâr-nare, Confe -rinţa regională 1Decembrie –Ziua Naţionalăa României, par-ticiparea la Con -gresele Aso -ciaţiei Generalea Învăţătorilordin Româniaetc.

Proiectelepropuse pentru

următorii patru ani (2017-2021),care au fost supuse atenţiei audito-riului, au fost: realizarea unui Con-sorţiu regional împreună cuasociaţiile învăţătorilor din jude-ţele Suceava, Botoşani, Bacău, Va-slui, Vrancea, Galaţi, editarea,tipărirea şi promovarea monogra-fiilor şcolilor nemţene, editareaunui volum omagial dedicat luiLeon Mrejeriu, primul preşedinteal AINt, valorificarea tradiţiilor şiobiceiurilor locale prin campaniaMuzeul din Şcoala Noastră, ridica-rea unui monument dedicat eroilorînvăţători, sărbătorirea, în fiecarean, a colegilor pensionaţi, acorda-rea unei burse de studiu pentru unusau doi elevi ai CN Gh. Asachi dinPiatra-Neamţ, campania Fiecareşcoală trebuie să poarte un nume!,organizarea unor Conferinţe didac-tice în colaborare cu CCD Neamţşi celelalte Asociaţii profesionaleale profesorilor, înfiinţarea Clubu-lui de şah, organizarea Concursu-lui pentru elevi Portrete dedascăli, parteneriate educaţionalecu şcoli din judeţ şi alte judeţe, re-

luarea colaborării cu Asociaţia În-văţătorilor din Raionul Nisiporeni,Republica Moldova, iniţierea Fes-tivalului elevilor din învăţământulprimar, site-ul AINt, acreditarea cafurnizor de formare continuă, acti-vităţi de petrecere a timpului liber.

Raportul financiar-contabil afost prezentat de către domnul eco-nomist Covasan Iosif.

S-au supus la vot şi aprobatcâteva modificări aduse StatutuluiAINt, impuse de strategia de dez-voltare pe termen mediu şi lung aasociaţiei.

Un moment cu semnificaţieaparte şi plin de sensibilitate a fostconferirea titlului de Preşedinte deOnoare al AINt domnului profesorAmaicei Gheorghe, precum şiacordarea diplomelor de Membrude Onoare domnilor profesori PaulVasiliu, George Grigorică, Gheor-ghe Vadana.

În finalul lucrărilor AdunăriiGenerale a Asociaţiei Învăţătorilordin Judeţul Neamţ a fost ales noulConsiliu Director, care a desemnatpentru funcţia de preşedinte în ur-mătorii patru ani pe domnul profe-sor Rusu Liviu Constantin.

(urmare din pag. 1)

D

Lecţia de istorie

APOSTOLUL Pag. 7

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

mai 2017

suferit comuna Hangu – dar şi pentru că despre strămutare s-a scris puţin(poate şi pentru faptul că atunci le era interzis oamenilor să vorbeascădespre bisericile dărâmate, despre cimitire dezgropate şi despre dramadezrădăcinării trăită de fiecare în parte) şi, de cele mai multe ori, doaratunci când ruinele s-au ivit de sub ape, iar corespondenţii unor publi-caţii au consemnat acest fapt”, ne-a spus bibliotecara Liliana Pântea,coordonator al proiectului.

Între personalităţile de seamă ale comunei Hangu se numără isto-ricul Constantin Matasă – întemeietorul Muzeului de Istorie din Piatra-Neamţ,renumitul compozitor Gavriil Galinescu şi învăţătorul Teoctist Galinescu –fondator şi preşedinte de onoare al Fundaţiei Culturale „Gavriil Galinescu” şiiniţiatorul publicaţiei locale „Ţara Hangului”.

Expoziţia „Jucării de altădată”,la Muzeul de Istorie Roman

Muzeul de Istorie Roman găzduieşte, până pe data de 9 iunie, expoziţia „Jucăriide altădată”, aparţinând colecţionarilor Gorea Iulian şi Ştefan din Piatra-Neamţ.

După cum informează organizatorii, expoziţiase adresează în special copiilor, în vitrine fiind ex-pusă o gamă diversă de jucării, grupate pe catego-rii: maşini industriale, maşini de transport(autobuze, tramvaie, trenuri), maşini de curse, ma-şini militare (inclusiv vapoare şi avioane), dar şipăpuşi, jocuri sau instrumente muzicale. Expozi-ţiile de jucării nu sunt o noutate decât pe plan local,muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti inaugu-rând, anii trecuţi, o expoziţie de jucării de colecţiedin perioada 1895-1930. Intitulată „Bing. Magiajucăriilor”, expoziţia era realizată în parteneriat cuAsociaţia Colecţionarilor de Jucării Vechi şi cu-prindea maşinuţe, avioane şi vaporaşe produse decompania germană Gebrüder Bing (devenită ulte-rior Bing Werke) din Nürenberg, o firmă care a marcat o nouă eră în istoria ju-căriilor din toate timpurile.

Cea mai veche jucărie prezentă în expoziţie era o lanternă magică, avânddouăsprezece diapozitive din sticlă, păstrată şi etalată în cutia originală, da-tând din 1889, iar cea mai „nouă” jucărie era un hidroavion din 1930.

a

Aniversări, luna mai 1. ZIUA INTERNAŢIONALĂ AMUNCII (zi nelucrătoare)

02. ZIUA NAŢIONALĂ A TI-NERETULUI

03. ZIUA MONDIALĂ A LI-BERTĂŢII PRESEI

06. DIETRICH, MARLENE(1901-1992) actriţă şi cântăreaţă ger-

mană; 25 ani de la moarte 07. TOPÂRCEANU, GEORGE (1886-

1937) scriitor, academician; 80 ani de lamoarte

09. 140 ani de la declararea INDEPEN-DENŢEI ROMÂNIEI faţă de Poarta Oto-mană

09. ZIUA EUROPEI10. SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ12. BARIŢ (BARIŢIU), GEORGE

(1812-1893) istoric, om politic, ziarist, aca-demician; 205 ani de la naştere

12. MASSENET, JULES (1842-1912)compozitor francez; 175 ani de la naştere

14. PETRESCU, CAMIL (1894-1957)scriitor, academician; 60 ani de la moarte

15. MONTEVERDI, CLAUDIO(1567-1643) compozitor, violonist italian;450 ani de la naştere

15. ZIUA INTERNAŢIONALĂ A LA-TINITĂŢII

16. MELCHISEDEC ŞTEFĂNESCU(1823-1892) episcop, istoric, academician;125 ani de la moarte

18. ZIUA INTERNAŢIONALĂ AMUZEELOR

19. JALEA, ION (1887-1983) sculptor,academician; 130 ani de la naştere

21. COBĂLCESCU, GRIGORE(1831-1892) geolog, academician; 125 ani dela moarte

22. BACOVIA, GEORGE (1881-1957)poet, academician; 60 ani de la moarte

22. STREINU, VLADIMIR (1902-1970) critic şi istoric literar, poet, traducător,academician; 115 ani de la naştere

25. (†) ÎNĂLŢAREA DOMNULUI;ZIUA EROILOR ROMÂNI

26. BALTAG, CEZAR (1939-1997)poet, eseist; 20 ani de la moarte

29. KENNEDY, JOHN FITZGERALD(1917-1963) preşedinte al Statelor Unite aleAmericii; 100 ani de la naştere. (Red.)

Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România REMEMORĂRILE ANULUI 2017

160 de ani de când învăţătorii arădeni ce-reau organizarea unor conferinţe învăţă-toreşti (1857).l 145 de ani de la constituirea ,,Reu-

niunii Învăţătorilor Români Greco-Orto-docşi din Dieceza Aradului” (20 aprilie1872).l 140 de ani de la întemeierea revistei

„Minte şi inimă” a „Reuniunii Învăţătorilor Ro-mâni Greco-Ortodocşi din Dieceza Aradului”(22 mai 1877).l 135 de ani de la naşterea lui Ion Mihala-

che (15 februarie 1882, într-un cătun al comuneiTopoloveni-Muscel), într-o familie foarte săracă.Absolvent al Şcolii Normale „Carol I” dinCâmpu lung, şi-a urmat vocaţia reîntorcându-seînvăţător în satul său natal. Va fi preşedinte alAsociaţiei Generale a Învăţătorilor din Româniaîntre 1914-1919, om politic, ministru în maimulte guverne, fondator şi preşedinte al Partidu-lui Ţărănesc.l 120 de ani de la al III-lea Congres al So-

cietăţii Corpului Didactic din România, viitoa-rea Asociaţie Generală a Învăţătorilor dinRomânia. (Constanţa, 17-19 aprilie 1897).l 110 ani de la Congresul societăţii insti-

tutorilor şi institutoarelor din România de laPloieşti (28-29 ianuarie 1907).l 110 ani de la congresul al IV-lea al Aso-

ciaţiei Generale a Învăţătorilor din România dela Craiova la care au participat peste 1000 deînvăţători din toate colţurile ţării (1907, 28-30decembrie).l 105 ani de când, în anul 1912, Apostol

Culea şi cu Dumitru Ţoni, conducătorii AsociaţieiGenerale a Învăţătorilor din România au închiriatvaporul „Domnul Tudor” şi 100 de învăţători ro-mâni au făcut o excursie la Ismail, în sudul Ba-sarabiei. Oficialităţile din Ismail i-au primit cumuzică şi cântându-le Imnul Regal Român. l 105 ani de la congresul învăţătoresc din

România ţinut la Roman în 1-3 iulie 1912.l 105 ani de când George Tofan deschide

la Cernăuţi, cu ajutorul „Societăţii pentru lite-ratură şi cultură română din Bucovina”, oşcoală normală particulară pentru învăţători(1912).

l 105 ani de când primarul Caransebeşuluidesfiinţează reuniunea învăţătorilor de aici şidă fondurile gimnaziului unguresc de stat(1912).l 95 de ani de la congresele învăţătoreşti

din 1922: unul la Cluj (6-8 august), al învăţă-torilor din Transilvania şi altul la Bucureşti (4-6 sept), al învăţătorilor din vechiul regat. Laacesta din urmă au luat parte şi vreo 25 învăţă-tori ardeleni, ca delegaţi oficiali. La congresulînvăţătoresc din Cluj, dl ministru Anghelescua declarat că s-au făcut alte norme de salarizarepentru corpul didactic şi că gradaţiile vor fi din3 în 3 ani, ridicându-se până la suma de 3200lei lunar, fiind şi aplaudat de toţi cei prezenţi.l 90 de ani de la autentificarea noului sta-

tut al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor dinRomânia unită cu asociaţiile din noile provinciiromâneşti, statut autentificat de Tribunalul Ilfovcu nr 12686/1927 prin sentinţa nr 39/30 iunie1927 (de atunci în România Ziua Învăţătoruluieste 30 iunie) şi înscrisă în registrul persoanelorjuridice nr 354/1927;l 90 de ani de la congresul Asociaţiei uni-

tare a corpului didactic primar (Galaţi, iulie1927).l 85 de ani de la congresul Asociaţiei Ge-

nerale a Învăţătorilor din România, desfăşuratîn prezenţa a 1500 participanţi şi a ministruluiDimitrie Gusti (Bucureşti, 28-29 august 1932).l 80 de ani de la congresul pedagogic al

Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România(Bucureşti, 6-8 mai 1937).l 80 de ani de la congresul Asociaţiei Ge-

nerale a Învăţătorilor din România (Oradea,septembrie 1937), congres la care au participatşi Iaroslav Jurek, delegat al învăţătorilor ceho-slovaci şi I. Nisipeanu, rectorul Universităţii dinCluj.l 80 de ani de la congresul de la Iaşi al

Asociaţiei Generale Învăţătorilor din România(1937). (N.R.- Preluare de pe site-ul AGIRo)

Viorel DOLHAPreşedintele Asociaţiei Generale

a Învăţătorilor din România

l0

Paşi spre Europa

APOSTOLULPag. 8mai 2017

omnul Dragoş Olaru, unul dintre cei maidedicaţi şi pasionaţi cercetători ai biogra-fiei eminesciene, o memorie uluitoare, ointeligenţă ascuţită, dar şi o conştiinţă în-durerată pentru suferinţa Bucovinei de-alungul veacurilor.

Am vizitat aşadar un oraş misterios,plin de farmecul poveştilor şi legendelor

ce-l însoţesc, cu personalităţi marcante ale vieţiiculturale, politice şi sociale din România secole-lor XIX şi XX. Şi ne reamintim.

Într-o toamnă blajină, cu lumini tocite dupăpârjolul verii din anul 1858, căminarul GheorgheEminovici din Ipoteşti îşi urca băiatul cel mic întrăsură şi lua drumul Cernăuţilor. Mihai urma săînveţe carte acolo, în capitala Bucovinei de Nord,la fel ca fraţii săi mai mari, urmând să locuiascăîn casa lui Aron Pumnul.

După ce participase în 1848, la Revoluţia dinTransilvania, condamnat la moarte de autorităţilemaghiare, Aron Pumnul se ascunsese la Cernăuţi,unde a câştigat concursul pentru funcţia de şef decatedră la limba şi literatura română, în cadrulgimnaziului austriac Ober – Gymnazium. Estelocul unde va avea loc întâlnirea memorabilă cuelevul Eminovici, care, de altfel, va şi trage îngazdă la dascălul său.

Biografii lui Aron Pumnul nu ştiu exact dacăacesta şi-a cumpărat sau şi-a construit casa de laperiferia oraşului în care a locuit, precum şi cea-laltă clădire în care ţinea elevi gimnazişti îngazdă şi unde a deschis şi o bibliotecă în care şiEminescu a fost bibliotecar.

După spusele domnului Dragoş Olaru, primaîncercare de a deschide un muzeu în această casăa fost în perioada războiului, între 1942-1943 darideea nu s-a bucurat de succes. Din 1989, cânds-a înfiinţat Societatea pentru Cultură „MihaiEminescu” s-au făcut demersuri la autorităţile lo-cale pentru a se înfiinţa un muzeu „Mihai Emi-nescu – Aron Pumnul”, însă în continuarelipseşte susţinerea financiară pentru renovareaacestei case. Cu certitudine, despre această situa-ţie se poate spune că este şi o palmă pe obrazulstatului român, care – în ciuda mai multor anga-jamente luate la festivităţi – nu face nimic pentru

înveşnicirea numelor lui Eminescu şi Pumnul, laCernăuţi.

Până când ne vom odihni sufletele şi minţileîn atmosfera livrescă a casei memoriale promise,putem admira în Cernăuţi una din cele mai fru-moase statui ale Luceafărului, realizată de sculp -torul Dumitru Gorscovschi – un eminadolescentin, graţios şi fragil, emanând preapli-nul de sensibilitate cu care cerul l-a dăruit…

Ajungând în preajma hotelului Pajura Nea -gră din Cernăuţi, trebuie să evocăm o altă steadin Constelaţia Cernăuţi şi anume pe strălucitulcompozitor Ciprian Porumbescu, legat în modspecial de acest oraş prin studiile de teologie, câtşi prin activitatea muzicală şi patriotică din ca-drul societăţii studenţeşti Arboroasa. (O societateal cărei scop era de a ridica din punct de vederecultural populaţia românească din provincie, prineditarea de cărţi şi reviste, acţiuni culturale, con-struirea unor monumente dedicate personalităţi-lor din Bucovina.) În locul în care se află astăzirestaurantul hotelului Pajura Neagră aveau locîntâlnirile Societăţii Arboroasa, în timpul căroraCiprian Porumbescu interpreta diferite piese lavioară. La una dintre cele mai importante întâl-niri, în cursul anului 1875, când românii patrioţiprotestau cu ocazia împlinirii a 100 de ani de laalipirea Bucovinei de imperiul austro-ungar, so-seşte aici şi Eminescu cu broşura tipărită de Mi-hail Kogălniceanu Răpirea Bucovinei – pe carepoetul o răspândea în mod clandestin. Un mo-ment de vârf de patriotism…

Paşii ne poartă apoi spre Cimitirul fără ur-maşi sau Genocidul memoriei– aşa cum este de-numită partea Cimitirului Central din Cernăuţi,ce cuprinde colţul marilor familii bucovinene, un

spaţiu din ce în cemai restrâns. Loculpoartă această de-numire fiindcă ur-maşii celoreternizaţi aici –care ar fi trebuit săaibă grijă de mor-minte – fie au luatdrumul pribegiei,fie au fost deportaţiîn Siberia sauTransnistria, fie aufost ispitiţi cu pozi-ţii înalte, dar mult

departe de dulcea Bucovină. Totuşi, în zilelenoastre, români inimoşi aparţinând mai ales So-cietăţii pentru Cultură „Mihai Eminescu” şiCentrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmu-zachi” îşi aduc prinosul lor de efort şi recunoş-tinţă faţă de marile personalităţi de aici, îngrijindmormintele cu pioşenie şi respect. Altfel, ar firămas o atmosferă sinistră, cu cripte în paragină,cu pietre smulse de rău-voitori, cu cruci de pecare frumoasele nume româneşti ar fi fost ştersede vreme.

Mormântul lui Aron Pumnul, părintele spi-ritual al lui Eminescu, se bucură de cea mai mareatenţie. Din locul său de odihnă, aflat în vecină-tatea criptei mitropoliţilor bucovineni, din efigiasa, „geniul mare al deşteptării Bucovinei” pri-veşte aspru şi tăios, neînduplecat în întrebărilesale. Dispariţia sa prematură, pe 24 ianuarie1866, la 48 de ani, a îndurerat nu numai Buco-vina, ci deopotrivă Ardealul, ţinutul său natal, şiPrincipatele Unite.

Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;A fost dat ca activitatea şi stingerea profeso-

rului Pumnul să se încrusteze în biografia tână-rului Mihai Eminescu pe drumul devenirii salepoetice. Ecou al regretului provocat de moarteaîndrăgitului profesor, şapte elevi ai gimnaziuluitipăresc o broşură cu „lăcrimioare... la mormân-tul prea-iubitului lor profesoriu”. A doua dintrepoezii – La mormântul lui Aron Pumnul – sem-nată M. Eminoviciu, privatist, reprezintă debutullocal al poetului, cu numai câteva săptămâni îna -intea celui publicistic, produs la 9 martie, în re-vista „Familia”, din Pesta. Stingerea vieţiipământene a mentorului ardeleano-bucovineanaprinde o altă rază, pe care geniul o va eternizacu numele Eminescu, la propunerea lui Iosif Vul-can, directorul revistei.

La câţiva paşi de Aron Pumnul – uniţi şi înmoarte ca şi în viaţă – se află mormântul lui IonGheorghe Sbiera, culegător de creaţie popularăşi autor de studii de ţinută academică, care, în ceizece ani de profesorat la gimnaziu, s-a arătat a fiun adevărat urmaş al lui Pumnul. La deschidereaUniversităţii din Cernăuţi, în anul 1875, Sbierava părăsi definitiv gimnaziul pentru a se ocupala universitate de predarea limbii şi literaturii ro-mâne.

Aruncându-ne privirea în partea opusă,zărim cripta opulentă a baronului Eudoxiu Hur-muzache, cărturar, istoric şi om politic român,care a trăit, a muncit şi s-a afirmat în perioada încare Bucovina era sub stăpânire austriacă, fiinduna din cele mai importante personalităţi ale ro-mânilor din Cernăuţi. Se trăgea dintr-o veche fa-milie de boieri, având diverse dregătorii. Despreel, George Bariţiu a consemnat următoarele:„Casa lui Doxachi Hurmuzachi era altarul naţio-nalităţii şi limbii noastre”. Iar Nicolae Iorga spu-nea: „Feciorii bunului boier Doxachi, atât demoldovean, de creştin, de gospodar...”.

A studiat istoria şi dreptul la Viena, iar în1848 s-a implicat în mişcările revoluţionare aleromânilor; cunoştea limbile germană, franceză,italiană, engleză, latină, polonă şi greacă, faptcare îl va ajuta să întreprindă o călătorie de studiiîn principalele oraşe europene, ocazie cu careadună peste 6000 de documente istorice privi-toare la români.

Să îl evocămaici, totuşi, şi pepoetul şi patriotulGrigore Vieru, că-ruia nu i-a fostdeloc străin Cer-năuţiul, care şi-adedicat viaţa lupteipentru românism şiromânime şi carespunea: „Dacăvisul unora a fostsă ajungă în Cos-mos, eu viaţa în-treagă am visat sătrec Prutul”.

A trecut şiPrutul şi a ajuns şiîn Cosmos, în con-

stelaţia de lumină orbitoare a personalităţilor dela Cernăuţi, care începe cu:

„Domnul cel de pasăre măiastră,Domnul cel de nemurirea noastră – Emi-

nescu”.

d

Constelaţia de la Cernăuţi(urmare din pag. 1)

Mormântul lui Aron Pumnul

Efigia Aron Pumnul

Zaharia Voronca

Paşi spre Europa

APOSTOLUL Pag. 9

Aniversări, luna iunie r Aniversări, luna iunie r Aniversări, luna iunie r Aniversări, luna iunie

mai 2017

1. ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI (zi nelucrătoare) 02. GJELLERUP, KARL ADOLPH (1857-1919) scriitor

danez, laureat Nobel; 160 ani de la naştere 03. ZAMFIRESCU, DUILIU (1858-1922) scriitor, academi-

cian; 95 ani de la moarte CONTIMPORANUL, revista avangardistă, 95 ani de la apa-

riţia la Bucureşti 04. (†) POGORÂREA SFÂNTULUI DUH (Rusaliile) 05. (†) SFÂNTA TREIME (zi nelucrătoare) 05. ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI07. PAMUK, ORHAN scriitor turc, laureat Nobel; 65 ani de la naş-

tere 08. CAZIMIR, OTILIA (1894-1967) poeta; 50 ani de la moarte 09. CARAGIALE, ION LUCA (1852-1912) scriitor, ziarist; 105

ani de la moarte 10. TRACY, SPENCER (1900-1967) actor american; 50 ani de la

moarte

15. ANTONESCU, ION (1882-1946) mareşal, prim-ministru al Ro-mâniei; 135 ani de la naştere

15. EMINESCU, MIHAI (1850-1889) scriitor; 128 ani de la moarte 17. BALAŞA, SABIN (1932-2008) pictor; 85 ani de la naştere 18. MAIORESCU, TITU (1840-1917) scriitor, critic literar, filosof,

politician; 100 ani de la moarte26. ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL ROMÂN28. CELIBIDACHE, SERGIU (1912-1996) dirijor; 105 ani de la

naştere 28. PIRANDELLO, LUIGI (1867-1936) scriitor italian, laureat

Nobel; 150 ani de la naştere 28. RUBENS, PETER PAUL (1577-1640) pictor flamand; 440 ani

de la naştere 29. (†) SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL.

(Red.)

0

ntre 12 şi 14 mai 2017, douăzeci de profe-sori de limba şi literatura română din Pia-tra-Neamţ au participat la o excursie destudiu la Cernăuţi având ocazia de a des-coperi locurile care au influenţat evoluţiaunor personalităţi ale culturii universale.Excursiile de studiu sunt excelente ocaziipentru a face schimburi de experienţă, fără

să uităm caracterul iniţiatic al oricărei călătorii.Fie că se vorbeşte despre excursia şcolară, ex-cursia literară sau despre excursia de documen-tare, ea reprezintă, în fapt, o călătorie pe drumulcunoaşterii printre exponatele muzeelor şi alecaselor memoriale sau prin locuri încărcate deistorie. Învăţământul modern ţine cont de prin-cipiul interdisciplinarităţii şi excursia se dove-deşte a fi o activitate interdisciplinară ce, cusiguranţă, oferă noi perspective participanţilor.

Fiecare profesor cunoştea aceste locuri, maiales din paginile istoriilor răsfoite, din cărţile de-dicate vieţii lui Mihai Eminescu şi din memoriileunor oameni de cultură, dar experienţele acelorzile au demonstrat că nu a fost vorba de o simplăcălătorie, ci de un drum deschis spre o is-torie mai puţin cunoscută a românilor bu-covineni, a personalităţilor care au marcatspiritualitatea noastră.

În prima zi, după-amiază, când soarelese ascundea şi scutura uşor norii, doar pen-tru a ne aminti de lacrimile ce curgeau cân-dva de pe scripca lui Ciprian Porumbescu,Cernăuţiul a început să ni se dezvăluie căciîl aveam alături de noi pe Dragoş, un om cene-a demonstrat că fostul profesor de lite-ratură română este o gazdă minunată pentrucolegii săi de la Piatra-Neamţ. Parcul dinstrada Transilvaniei aduce imaginea luiEminescu alături de cea a lui Porumbescu,fiecare bucurându-se cândva de clipele derăgaz din Grădina publică.

Din când în când, pe străzile oraşuluireapare spiritul poetului Paul Celan a cărui viaţăşi operă reprezintă o oglindă a acestui spaţiumulticultural. În fiecare an, în septembrie, se or-ganizează un festival internaţional de poezie (In-ternational Poetry Festival „MeridianCzernowitz”) la care participă actori, poeţi, cri-tici literari cunoscători de limbă germană, dintoate colţurile lumii. În acele zile oraşul respirăpoezie. În cafenele, în teatre, în biblioteci şi înlibrării se citeşte poezie. Lângă Muzeul de Artă,privind o clădire unde Ciprian Porumbescu aconcertat la sfârşitul secolului al XIX-lea, călă-torul este surprins de un buchet de trandafiri în-

cremeniţi în metal sub o placă comemorativă ceaminteşte, în ucraineană, că Cenăuţiul se aflăîntre Kiev şi Bucureşti, între Cracovia şi Odessa,fiind capitala de taină a Europei, unde trotuarelese măturau cu buchete de trandafiri şi unde libră-riile erau mai multe decât cafenelele.

Sufletul tuturor tresare văzând alături intra-rea în sediul Societăţii pentru cultură şi litera-tură română în Bucovina. Fiecare păşeşte cusmerenie în sala în care simplitatea pune în va-loare spiritul românesc. Păretarul îţi aminteşte decasa mare a fiecărei gospodării, semn că toţi ceice pătrund în acest altar al comunităţii sunt oas-peţi de vază. Pe un perete, este afişată o tulbură-toare Rugăciune pentru pace şi înmulţirea

dragostei: „Doamne Dumnezeul nostru, cautădintru înălţime, ca un bun asupra inimelor celorcare sunt lipsiţi de dragoste şi de unire, şi împre-suraţi de spinii urii şi ai altor păcate”.

Piaţa care, în perioada interbelică, purta nu-mele Vasile Alecsandri este, astăzi, Piaţa Teatru-lui fiind dominată de imaginea clădirii în care adebutat Grigore Vasiliu Birlic, ca figurant, pecând era student la Facultatea de Drept din Cer-năuţi. Şansa a făcut ca acesta să fie observat deregizorul Sică Alexandrescu şi de dramaturgiiVictor Ion Popa şi Tudor Muşatescu. Dacă în se-colul al XIX-lea trupele de teatru jucau în salaHotelului Moldova, după 1905 publicul va puteaaprecia arta dramatică în sala uneia dintre celemai frumoase clădiri europene destinate specta-colului. Aceasta fusese proiectată de renumiţii

arhitecţi H. Helmer şi F. Felner într-o perioadăcând ţinutul Bucovinei de Nord se afla sub stă-pânire austriacă. Acum Teatrul Naţional poartănumele scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanskaşi găzduieşte în fiecare toamnă, de opt ani, trupedin România participante la festivalul Aplauzelede aur ale Bucovinei, unde românii bucovinenivin pentru a se bucura de fiecare cuvânt spus pescenă în dulcea limbă maternă.

Ceva mai departe, cu emoţie, am intrat încurtea gimnaziului în care a studiat Eminescu şiunde elevii, încă, descoperă lumea cărţii. Fiecaredintre noi căuta urmele trecutului între zidurilepe care timpul părea să nu fi lăsat prea multeurme. Oare de la fereastra aceea elevul Emino-vici privise spre curtea interioară unde acumnişte tineri repetă un dans? Câtă bucurie şi sufe-rinţă trăia atunci, rupt de satul copilăriei, cel caresuporta cu greu rigoarea şcolară?

Experienţele culturale ale acestei zile nu seputeau încheia mai frumos decât cu imagineaUniversităţii, loc în care trecutul forţează prezen-tul să ţină cont de viitor. Universitatea a fost în-

fiinţată în anul 1875 având iniţial doar treifacultăţi: Facultatea de Teologie Ortodoxă,Facultatea de Drept şi Facultatea de Filoso-fie. Aici scriitorul Gala Galaction şi-a termi-nat doctoratul în Teologie; absolventul destudii teologice, Ciprian Porumbescu urmasă devină şeful Catedrei de muzică de la Fa-cultatea de Teologie, dar a fost arestat în pro-cesul Arboroasa. Privind clădirile, cu sfialaprimelor note din Rapsodia română, con-staţi că arhitectura impresionantă pune învaloare atât spiritul germanic, dar şi pe celromânesc din Moldova lui Ştefan cel Mare.Clădirea principală e fosta reşedinţă mitro-politană şi cea mai mare construcţie a an-samblului. La etaj sunt câteva săli care tecopleşesc, prin frumuseţe, dar şi prin rolulpe care l-au avut pentru istoria noastră. În

Sala Sinodală, cea mai mare sală a palatului înanul 1918, s-a votat Unirea Bucovinei cu patria-mamă, România. În Sala Albastră am descoperito expoziţie de tablouri care mi-au amintit de LaBlouse Roumaine al lui Henri Matisse, dovadăîn plus că spiritul românesc îşi lasă amprenta şiîn pictura modernă.

Zilele următoare au oferit alte bucurii sufle-tului nostru, dar să-i lăsăm şi pe ceilalţi partici-panţi să vă prezinte Cetatea Hotinului saupopasul eternităţii din Cimitirul românesc.

Profesor, Magdalena Livioara TODIRESEI

Î

Călătorie în timp

Dubito, ergo cogito

APOSTOLULPag. 10mai 2017

Importanţa activităţilor extraşcolare în procesul de formare a elevilorducaţia extracurriculară este realizată dincolo de procesul de în-văţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea persona-lităţii copiilor noştri. Activităţile extraşcolare constituiemodalitatea neinstituţionalizată de realizare a educaţiei. Elevii nupot evolua doar în cadrul orelor de curs, ci au nevoie de aceste ac-tivităţi prin care să-şi poată dezvolta capacităţi ce ţin de: sociabi-litate, optimism, creşterea sentimentului valoric personal, creşterea

stimei de sine şi a încrederii în forţele proprii. Elevilor le trebuie înlăturate constrângerile; elevii trebuie lăsaţi să

caute ceea ce este nou, să-şi descopere plăcerea de a crea. Grija faţă detimpul liber al copilului, atitudinea de cunoaştere a dorinţelor acestuiatrebuie să fie dominantele acestui tip de activitate. Acestea le oferă des-tindere, încredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitateaunei afirmări şi recunoaştere a aptitudinilor. Având un caracter atractiv,

copiii participă într-o atmosferă cu voie bună cu însufleţire şi dă-ruire.

Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de cău-tări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imagi-naţia, bucuria, dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să teconducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Activitatea educativă şcolarăşi extraşcolară dezvoltă gândirea critică şi stimulează implicarea tinereigeneraţii în actul respectării drepturilor omului şi al asumării responsa-bilităţilor sociale, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între compo-nenta cognitivă şi cea comportamentală. Secretul este să ştiţi ce măsurişi cum să le luaţi la momentul potrivit.

Înv. Georgiana-Cosmina MACOVEIŞcoala Gimnazială „Constantin Virgil Gheorghiu” Războieni

E

Domnu Trandafir sau Domnul Vucea?

upă ce se va întreba destul despre pricina citatelorcam lungi, de mai sus, dacă va avea apoi destulărăbdare să parcurgă şi ce urmează, cititorul va în-ţelege rostul celor două nume de dascăli (reali),aduse aici din literatura memorialistică a doi scrii-tori celebri, într-o polemică (probabil inutilă) des-pre un mod absolut fals de a pune problemamodernizării învăţământului românesc.

Căci, precum junele şofer care se confundă cu mo-torul de sute de cai-putere situat la picioarele sale şi apasăcu beţie pedala acceleraţiei până la sinucidere sau, şi mairău, până la crimă prin accident, având noi, dascălii, laîndemână acum multe maşini şi, mai cu seamă, folosindinternetul, tindem să ne confundăm cu noianul ajutătorşi pornim anapoda discuţia despre NOU, nu de la OM,adică de la DASCĂL (Aşa îl voi numi mereu), ci de lanişte auxiliare şi nişte scheme excelente, cu o eficienţăuimitoare în mâini de maestru, bune de nimic dacă le fo-losesc cei nechemaţi.

După titlu, am pus un semn de întrebare. Ei, da! Nueste vorba despre CU CE, ci despre CU CINE! Cu astatrebuie să începem când ne referim la modernizarea în-văţământului actual. Mai întâi să ne ocupăm de artistulcare modelează şi pe urmă de sculele sale. Altminteritrebuie să admitem că Leonardo avea nişte pensule ge-niale şi că dalta lui Brâncuşi era de origine divină, astaexplicând capodoperele realizate de cei doi giganţi aiartei.

Prin urmare, Domnul Vucea sau Dumnu Trandafir?Dascălul dăruit de Dumnezeu cu vocaţie sau funcţionaruldin învăţământ, rob rutinei şi mediocru?

Modernizare? Da, dar mai întâi SELECŢIE, fărăde care ideea de modernitate e o lozincă goală de conţi-nut.

Unii deja au încercat-o şi le-a prins bine. Şi am săîncep cu experienţa românească, abandonată sau/şi uitată,nu din lipsa fondurilor necesare, veche şi canceroasăboală a şcolii noastre naţionale, ci pentru că gânditorii de

azi de la vârful învăţământului ştiu cu precădere să imitedoar modele străine, cu sclipici şi nume cool.

Era în prima jumătate a veacului trecut. Nu a fostatunci o selecţie vocaţională programată la nivel superior,ci realizată spontan, empiric, din cauza unor condiţii ma-teriale particulare ale vieţii de la ţară. Acolo, unul dintrevisele supreme ale copilului dotat, dintr-o familie de ţă-rani, era să devină preot sau învăţător. Iar dascălii din gru-pul binecuvântat al Domnului Trandafir îi alegeau pe ceimai buni elevi ai lor, trimiţându-i la „şcoala normală”, oinstituţie importată de marele Spiru Haret, excelentă prinrezultate, dar părăsită nu demult, după erezia că tot ce evechi e depăşit şi rău.

Ei bine, nu! Copiii de unsprezece ani intrau într-oşcoală specială şi timp de opt ani erau pregătiţi pentru adeveni formatori. Nu doar „să ştie carte”, ci să ştie aFORMA şi, după absolvirea şcolii normale, erau aproapetoţi nişte dascăli excelenţi, aidoma domnului Trandafir.Evident, nu lipseau ratările, acest tip de şcoală neputânddecât să dezvolte vocaţiile, ci nu să le nască.

Iar ca să fii dascăl, dacă vocaţie nu e, nimic nu e!(Ca să parafrazăm un clasic.)

Suedezii, cu un alt tip de şcoală decât al nostru (Şimult mai bogaţi şi mai pragmatici!), având în vedere pre-gătirea viitorilor educatori, au preluat experienţa „Şcoliinormale superioare” din Franţa şi au introdus obligativi-tatea selecţiei vocaţionale pentru absolvenţii de studii su-perioare, urmată de obligativitatea a încă trei ani deformare pentru dascălii din întreg învăţământul preuni-versitar.

Modelul suedez mi se pare acum mai apropiat defelul în care s-a organizat, în ultimele decenii, pe toatetreptele, şcoala românească actuală. Şi e bine să pornimde la ce avem!

Propuneri, prin urmare …Cei care doresc să devină formatori, după ce îşi vor

lua licenţa universitară într-un domeniu adecvat, trebuiesă opteze pentru un post de „profesor provizoriu” într-oşcoală specială, unde vor fi îndrumaţi şi controlaţi voca-ţional de către profesori eminenţi, specializaţi în psiho-logie şi pedagogie. La terminarea anului de probă, avândîn mod obligatoriu recomandarea supraveghetorilor, do-ritorii se vor înscrie pentru masterat în „Şcoala de înaltestudii pedagogice”, cu durata de doi ani, urmând ca, la

absolvire, să obţină automat un post în învăţământ.Simplu! Şi foarte scump!! Scump, dar face. Astfel

vom avea şi nivel profesional universitar şi verificareavocaţiei, fără de care nu merge nimic.

Să visăm că vor fi şi bani, şi conducători avizaţi şidestoinici, şi … Şi să ieşim din coşmarul actual.

Exemplum docet! O scurtă şi instructivă povestepietreană.

Un absolvent de la „Rareş”, eminent la matema-tică, este îndrumat către facultatea de profil şi, după stu-dii strălucite, ajunge profesor la fostul său liceu. Laînceput, toată lumea pare mulţumită. Întâmplător, suntdirector al liceului şi, ascultând plângerile unor elevi dinclasa a zecea, îl asistat la ore. (Sunt bucuros să menţio-nez că am fost elev al miraculosului matematician Con-stantin Borş.) După câteva lecţii, luându-mi inima îndinţi, pentru că nu este un gest obişnuit, îl sfătuiesc peprofesorul cu pricina să părăsească învăţământul, fiind -că Îi lipseşte vocaţia de dascăl.

Şi m-a ascultat…(După vreo zece ani, întâlnindu-l în Iaşi, teama că

mă va admonesta s-a transformat în bucurie, când ma-tematicianul, devenit cercetător de grad înalt al Acade-miei, m-a îmbrăţişat şi mi-a mulţumit pentru sfatul durde odinioară.)

Deci, primele două condiţii ale modernizării învă-ţământului românesc: 1. Selecţia vocaţională. 2. Pregă-tirea temeinică, universitară, prin licenţă şi absolvireamasteratului la „Şcoala de înalte studii pedagogice”,pentru arta de a fi dascăl … (ceea ce include şi o undăde histrionism!)

Dar de ce trebuie să semene dascălul cu actorul?Asta este, din păcate, o nediscutată condiţie a succesuluiîn arta de a fi educator, despre care ne vom rosti însă cualtă ocazie.

Mihai-Emilian MANCAŞ

D

Ce vise măreţe îmi sfărâmase mie Şcoaladomnească! În loc de palatele închipuite, cândmă plimbam cu Grivei şi cu pisica în sân, găsi-sem nişte case mici, murdare, cu tencuiala ju-puită. În loc de un profesor învăţat şi blând,căzusem în gheara unui bătrân copilăros şirău…

Pe seară, sfârşind frecatul şi unsul hamu-rilor, trecusem în clasa a treia. Când intrasemîn Şcoala domnească eram de opt ani, ştiamcele patru operaţii şi fracţiile. Acum eram denouă ani, trecusem în clasa a treia, şi nu maiştiam decât adunarea şi scăderea.

Dar ce-mi păsa mie!... Şcoală domnească...Ş-am plecat vesel acasă.

(Barbu Ştefănescu Delavrancea – „Dom-nul Vucea”)

Era un om bine făcut, puţin chel în vârfulcapului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea,se arătau sub mustaţa tunsă scurt nişte dinţilungi, cu strungă la mijloc. Când ne învăţa cumsă spunem poeziile eroice, vorbea tare şi înălţaîn sus braţul drept; când cântam în cor, loveadiapazonul de colţul catedrei, îl ducea repede laurechea dreaptă, şi, încruntând puţin din sprân-cene, dădea uşor tonul: laaa! – iar băieţii răs-pundeau într-un murmur subţire, şi aşteptau cuochii aţintiţi la mâna lui, care dintr-odată se în-ălţa. Atunci izbucneau glasurile tinere, într-o re-vărsare caldă. Când trebuia câteodată, sâmbătadupă amiaza, să ne cetească din poveştile luiCreangă, ne privea întâi blând, cu un zâmbet li-niştit, ţinând cartea la piept, în dreptul inimii, –şi în bănci se făcea o tăcere adâncă, ca într-obiserică.

(Mihail Sadoveanu – „Domnu Trandafir”)

Arte şi Meserii

APOSTOLUL Pag. 11mai 2017

Ansamblul folcloric „Şezătoarea” duce tradiţia mai departe

nsamblul folcloric de cântece şi dansuri„Şezătoarea” al Liceului Tehnologic „Ar-himandrit Chiriac Nicolau” din Vânătorieste renumit atât în ţară, cât şi peste hotarepentru autenticitatea şi originalitatea reper-toriului şi costumelor, dar şi pentru perfor-manţele micilor artişti. Reflectânduniversul satului de altădată, ansamblul

„Şezătoarea” îmbină armonios cântecul şi dansulpopular cu activitatea specifică şezătorii. Sufletulansamblului este învăţătoarea Angelica Iaţeşen,ea însăşi o talentată dansatoare, recitatoare şi di-rijoare, culegătoare de folclor şi mare iubitoarede copii. Aflată la finalul carierei sale, AngelicaIaţeşen nutreşte speranţa că truda de câteva dece-nii, pusă în slujba folclorului, va aduce roadeledorite şi că elevii şi dascălii din Vânători vor per-petua, la rândul lor, obiceiurile păstrate din bă-trâni.

Reporter: Ce anume v-a determinat să văapropiaţi de zona folclorului românesc?

Angelica Iaţeşen: Dragostea faţă de locurilenatale se ştie că porneşte din sufletul fiecărui om.Cu toţii suntem legaţi puternic prin fire nevăzutede locurile natale, de oamenii, limba şi obiceiurilepe care le purtăm în suflet toată viaţa. Ataşamentulfaţă de tradiţiile şi obiceiurile folclorice mi-a fostinsuflat, încă de pe băncile Şcolii Vânători, undeam fost elevă. Învăţătoarea şi diriginta mea au fostprimele persoane care m-au învăţat multe din cân-tecele populare autentice, pe care le-am transmis,la rândul meu, ca învăţătoare. Am continuat să fiueu însămi dansatoare, recitatoare, dirijoare, atât caelevă a Liceului Pedagogic, cât şi ca învăţătoare,mai târziu.

Rep.: Vorbiţi-ne despre începuturile ansam-blului „Şezătoarea”.

A. I.: Încă din primii ani de activitate, am în-fiinţat grupuri de dansatori, formate din şcolari şipreşcolari, care au obţinut numeroase premii deexcelenţă în zona Moldovei. În preajma anului1990, am început să organizez o şezătoare, în carecopiii lucrau, cântau şi dansau, aşa cum făceau bă-trânii satului pe vremuri. Treptat, grupul nostru s-amărit, formând un adevărat ansamblu care şi-a datsingur numele, prin ceea ce făceau membrii săi.În anul următor, am avut multe satisfacţii datorităaprecierilor pe care copiii le-au căpătat pentruprestanţa lor. O astfel de satisfacţie am avut în1993, când am participat, alături de Centrul pentruCultură din Piatra-Neamţ, la festivitatea de la AlbaIulia închinată împlinirii a 75 de ani de la MareaUnire. Deşi copiii noştri aveau doar 10 ani, s-auprezentat minunat, acest eveniment dând aripi ac-tivităţii noastre.

De remarcat că prima condiţie pentru înscrie-rea în ansamblul „Şezătoarea” a fost, încă de laînceput, obţinerea rezultatelor foarte bune la în-văţătură. Aceşti copii erau primii la învăţătură înclasele lor, iar acum sunt fruntaşi la facultăţileunde studiază. Un merit deosebit în continuareaactivităţii lor l-au avut fostul inspector generalEmil Creangă şi fostul primar al oraşului TârguNeamţ, Decebal Arnăutu, care ani de-a rândul aususţinut copiii pentru a merge în tabere la mare.Acolo, participarea ansamblului „Şezătoarea” lafestivalurile de folclor a fost un adevărat imboldpentru ca micii artişti să-şi continue activitatea, cuşi mai multă forţă şi bucurie.

Rep.: Performanţele ansamblului au fostapreciate, de-a lungul timpului, prin numeroasepremii şi distincţii. Ne puteţi enumera câteva din-tre acestea?

A. I.: Am obţinut premiul I la diferite con -cursuri şi festivaluri, fiind apreciaţi în mod deose-bit de regretatul dirijor Vasile Spătărelu, care afost încântat de originalitatea repertoriului, de na-turaleţea interpretării şi de autenticitatea costume-lor noastre populare. De altfel, Vasile Spătărelueste cel care ne-a îndrumat să participăm la Festi-valul Internaţional „Moştenite din bătrâni” – Vo-rona, unde am obţinut, ani la rând, premiile I, II şipremii de excelenţă. De asemenea, la prima ediţiea Festivalului „Cântă bucium pe Ceahlău” – festi-val folcloric de excepţie, dedicat interpreţilor vo-cali şi instrumentali, formaţiilor şi ansamblurilorfolclorice reprezentând şcolile generale şi liceeledin toate judeţele Moldovei – am obţinut trofeul.Juriul a apreciat în mod deosebit autenticitatea cos-tumelor, fiecare copil prezentându-se pe scenă îm-brăcat în costumul din lada de zestre a bunicii!

Rep.: Spuneaţi mai devreme că ansamblulîmbină dansul şi cântecul popular cu obiceiul tra-diţional al şezătorii. Se mai organizează astăzi şe-zători în zona Vânători?

A. I.: La începutul activităţii mele, am luatlegătura cu bătrânii satului, care au venit în mij-locul nostru cu multă dragoste, familiarizându-ipe copii cu toate instrumentele folosite pe vremuriîn şezători, cum ar fi sucala, vârtelniţa sau războ-iul de ţesut. Ei i-au învăţat şi să lucreze, dar şi săcânte, iar copiii au prins drag şi mai mare deaceste întâlniri, care îmbinau activitatea din şeză-toare, cu dansul şi cântecul. Din păcate, astăzi nuse mai fac şezători. Bătrânii satului au murit şi as-tăzi nu mai are cine să ducă mai departe acest obi-cei minunat. Pe cât putem, noi încercăm să iniţiemcopiii în activităţile casnice din trecut, ca să nu sepiardă complet tradiţiile. Sperăm ca obiceiurile săfie duse mai departe de membrii ansamblului, care

au predat ştafeta din generaţie în generaţie. Astfel,o satisfacţie imensă este faptul că astăzi, întremembrii ansamblului „Şezătoarea”, se numărăcopii ai foştilor membri ai ansamblului...

Rep.: De ce este important să cunoaştem şisă perpetuăm tradiţiile populare?

A. I.: Oriunde au ajuns copiii din ansamblul„Şezătoarea”, în ţară sau peste hotare, au impre-sionat prin folclorul local, care nu este altcevadecât o carte de vizită a noastră în lumea întreagă.Copiii noştri au fost mereu adevăraţi ambasadoriai satului Vânători, stârnind admiraţia publiculuide pretutindeni.

Rep.: În prezent, ce activităţi desfăşoară an-samblul „Şezătoarea”?

A. I.: În prezent, ansamblul este format dincopiii clasei mele, alături de care am participat,recent, la o întâlnire a liderilor de sindicat din ţarăşi din Republica Moldova, invitaţii ajungând şi laLiceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau”din Vânători, unde membrii ansamblului au pre-zentat un minunat program artistic. Invitaţii aufost deosebit de impresionaţi, au plâns, au dansatşi au cântat împreună cu cei mici! Cred că secretulreuşitei a fost faptul că am pus mereu foarte multsuflet în tot ceea ce am făcut, între mine şi copiiexistând o compatibilitate perfectă.

Din păcate, acesta este ultimul meu an de ac-tivitate, dar las în urmă două culegeri de folclor,foarte bine documentate şi apreciate, culegeri carepot fi un model pentru cei care vor duce mai de-parte activitatea ansamblului. Este vorba despreculegerile „Pe-un picior de plai. Folclor din Vâ-nătorii-Neamţului”, de Angelica şi Mihai Iaţeşenşi „Vânătorii Neamţului, păstrători şi căutătoride comori”. Vreau să amintesc faptul că un roldeosebit de important în activitatea noastră l-aavut poetul Grigore Vieru, care ne-a lăsat şi„Imnul comunei Vânători”, o poezie dedicatănouă, dar şi Grigore Leşe, care a făcut o emisiuneîntreagă despre ansamblul „Şezătoarea”.

Îmi doresc din toată inima ca ansamblul „Şe-zătoarea” să supravieţuiască timpurilor pe care letrăim, şi să reprezinte pentru generaţiile care vorurma o adevărată oază de cultură şi folclor auten-tic românesc.

(Notă: Noi ne dorim ca doamna învăţătoareAngelica Iaţeşen să mai rămână în mijlocul ele-vilor din Vânători, îndrumând mai departe an-samblul „Şezătoarea”, cu talent, dragoste şidăruire, aşa cum a făcut-o în ultimele decenii.Sperăm că artiştii din Vânători vor continua să

încânte publicul din ţară şi de peste hotare, de-monstrând că obiceiurile şi tradiţiile nemţene suntastăzi mai vii ca niciodată.)

A consemnat Irina NASTASIU

A

l „Copiii noştri au fost mereu adevăraţi ambasadori ai satului Vânători,stârnind admiraţia publicului de pretutindeni”. (Înv. Angelica Iaţeşen,

coordonatoarea Ansamblului „Şezătoarea”)

Şcoala nemţeană, la zi

APOSTOLULPag. 12

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

mai 2017

MAI 2017

4/1923 – n. PaulVasiliu, la Piatra-Neamţ, profesor defilosofie, psiholo-gie, pedagogie, in-giner, inspectorşcolar, profesor la

Şcoala Medie Nr. 1 deBăieţi (azi, Colegiul Na-ţional „Petru Rareş”,1954-1955), profesor (1969-1970; 1972-1983;1992-1996) şi director (1974-1975) al LiceuluiPedagogic, al Grupului Şcolar de Chimie (azi,Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” (1965-1968), toate din Piatra-Neamţ, om de o aleasă

cultură, autor a numeroase articole publicate înpresa centrală de specialitate şi în publicaţiilelocale, precum şi al „Monografiei Şcolilor Nor-male din Piatra-Neamţ 1912-2002” (2002).

■ 6/1962 – n. Ion Vieru (Târgu-Neamţ),

poet, a debutat şi a publi-cat în reviste şcolare, iarîn 1977, în „Cronica”, dinIaşi, apoi, peste trei ani,va publica în „Luceafă-rul”. În liceu, remarcat laconcursurile literare. Aabsolvit Facultatea deLimba şi Literatura Ro-

mână din Bucureşti. S-a implicat în apariţia re-vistei „Amfiteatru”, a fost redactor al revistei„Tomis”, a colaborat la ziarul „România li-beră”. În redacţia revistei „Contrapunct”, di-rector. Debut editorial cu „Căile şoimului”(1990). Membru al U. S., al International PENClub, al Clubului Român de Presă, A. J. R. Co-laborări, „Arta”; „România literară”; „Convor-biri literare”; „Teatrul”; „Tribuna” ş. a. Altevolume: „Cearcăn”; „Abisul mâinilor”; „Co-loana oficială”; „Peisaj confiscat”, „Transpa-renţă cu Pietà”; „Zilele fluxului”, „Intervalulrăbdării”; „Arhiva din spatele asinilor” ş. a.

■ 6/1967 – n. Daniel-Ioan Tătaru, la Pia-tra-Neamţ, profesor universitar dr. (1992), ma-tematician. A absolvit Liceul „Petru Rareş”(1985) şi Facultatea de Matematică din Iaşi

Rememorări nemţene

n

„Mi-am dorit să devin cercetător,dar acum chiar simt că fac cercetare, alături de copii”

ep.: A fi profesor înseamnă olimitare sau o deschidere spreuniversul cunoaşterii?

– Eu am ales să studiez fi-zica, dar am ajuns profesoraproape dintr-o întâmplare.Îmi doream, de fapt, să fiucercetător. După ce am termi-

nat facultatea, dintr-o – hai să-i spu-nem – oportunitate, pentru că aşa ovăd acum, am ajuns profesor, în di-ferite şcoli cărora, la un moment dat,le uitasem şi numărul. Şi în cele dinurmă am rămas unde mă vedeţi, laColegiul de Informatică. Până săajung aici simţeam că nu-mi găsesclocul. Cu toate că la toate şcolileunde am lucrat, am reuşit să relaţio-nez bine cu elevii mei, am avut olim-pici şi, zic eu, i-am învăţat cât amputut eu din partea aceasta, a fizicii.Dar eram mereu în căutare de alt -ceva şi simţeam că pot mai mult. Cuelevii de aici am ajuns la competiţiiinternaţionale.

Rep.: Cum aţi reuşit să-i adu-naţi în jurul dumneavoastră pe ceicu adevărat pasionaţi de ştiinţeleexacte?

– În permanenţă am căutat să learăt cât de frumoasă este fizica şi num-am mulţumit cu ceea ce este înprograma şcolară. De fapt, fiecareprofesor are libertatea să aleagămodul în care-şi prezintă materia.Mie mi s-a părut că partea aceasta,de ştiinţa şi tehnologia spaţiului, esteprovocatoare, şi în momentul în caream găsit pentru copii oportunitateaaceasta, de a şi aplica ceea ce învaţăîn astfel de proiecte, n-am stat pegânduri.

Rep.: Care sunt cele mai înalteperformanţe pe care le-aţi atins cuelevii pe care îi îndrumaţi?

– Echipele de copii coordonatede mine au obţinut de două ori loculal doilea la nivel mondial în finalaCompetiţiei internaţionale „Zero Ro-botics”, organizată de MIT, NASA şiESA, în 2014 şi anul acesta, în 2017.În 2014 echipa CNI a obţinut locul I

la Competiţia Internaţională CanSat,care a fost organizată de AgenţiaSpaţială Europeană, iar anul trecutam obţinut premiul al doilea în Com-

petiţia Europeană Iriss Space Robo-tics, organizată tot de AgenţiaSpaţială Europeană. Şi de fiecaredată alţi copii au avut oportunitateasă lucreze în echipe şi să obţină per-formanţe.

Rep.: Aţi creat un nucleu deelevi care se detaşează de ceilalţiprintr-o idee inovativă, o sclipire ge-nială a minţii?

– Pornesc cu începători, dar,cum este normal, de la un an la altul,de la un proiect la altul, valorific ex-perienţa. Echipele sunt foarte diverseşi copiii vin cu toată creativitatea pecare o au ca să realizăm un proiectbun. Şi de fapt lucrăm împreună, în-văţăm împreună. Este în primul rândo provocare pentru mine, pentru căsunt foarte multe lucruri pe care nule fac cu ei la clasă, foarte multe lu-cruri care nu au neapărat legătură cufizica. Iar ei continuă să mă sur-prindă plăcut.

Rep.: Aţi reuşit să schimbaţidestine, să-i „molipsiţi” pe eleviidumneavoastră de setea de cunoaş-

tere, de dragostea pentru ştiinţă?– Să ştiţi că, după câţiva ani de

la încheierea perioadei în care parti-cipam împreună la competiţii, unii

dintre elevi mi-au spus că drumulales în carieră se datorează acestorcompetiţii care şi-au pus amprentafoarte puternic asupra lor. Însă... nutoţi, şi am simţit, nu o dată, aşa,uneori frustrare, alteori dezamăgirecă nu-şi dau seama de ce pot face cuceea ce ştiu şi ar putea valorifica.

Rep.: Dar ce „zid” poate să seridice atât de sus în calea cuiva carea „prins aripi”?

– M-am gândit că lipsa de su-port material din partea familiei îiîmpiedică, uneori, pe acei elevi ex-cepţionali să se realizeze. Ei trebuiesă găsească un echilibru. Îşi pot pro-pune să facă lucruri mari, dar dacăsunt opriţi de partea aceasta, finan-ciară, nu reuşesc. Şi îşi pun singurilimite, nu îşi pot da seama ce lucruripot face.

Rep.: Şi ce lucruri pot face? Câtde folositoare sunt cunoştinţele apa-rent fără rost în viaţa de zi cu zi?

– Spre exemplu am avut un elevfoarte bun, cu care am câştigat com-petiţia CanSat şi care studiază acum

horticultura. Pentru mine a fost unşoc, pentru că nu am văzut iniţial le-gătura între ceea ce am făcut noi şiceea ce studiază acum. Dar pur şisimplu acum îmi dau seama de cevafoarte important: cu cât ştii să facimai multe lucruri diferit faţă de obiş-nuit, cu atât eşti mai puternic. Şi cucât poţi relaţiona mai mult cu cunoş-tinţele pe care le ai, să faci legături,cu atât mai mult ieşi în evidenţă. Şicopilul trebuie lăsat să viseze.

Rep.: Dar dumneavoastră la ceaţi visat şi nu aţi putut ajunge?

– Am destule proiecte care nu s-auconcretizat, multe lucruri pe care aşvrea să le fac în continuare. Sunt su-părată, evident, dacă nu-mi ies pla-nurile, dar apoi mă gândesc şi-o iaude la început. Nu aş vrea să măopresc din căutarea asta a mea, de aface lucruri noi cu copiii. Şi dacă ini-ţial îmi imaginam că vreau să fiucercetător şi că a fi cercetător în-seamnă neapărat a sta într-un labora-tor, acum îmi dau seama că – şipoate sunt lipsită de modestie – simtcă fac cercetare cu copiii. În primulrând fac eu propria mea cercetare, îndomeniul acesta, educaţional, desprecum să lucrez cu copiii şi ce modali-tăţi să găsesc ca să le insuflu pasiu-nea pentru cunoaştere, să dorească săînveţe, să-şi explice ce este în jurullor, să nu stea pasivi, să vrea săschimbe lucruri.

Rep.: Este fizica o alegere deperspectivă?

– Eu mă gândesc aşa: că toatemateriile sunt legate între ele şi ori-cine alege să înţeleagă mai bine fi-zica va avea un atu care îl vadiferenţia de ceilalţi, la un momentdat. Dacă eşti capabil să alegi dinceea ce înveţi la şcoală şi să facimereu conexiuni noi, dacă poţi să fo-loseşti ce ştii acolo unde te intere-sează, unde eşti pasionat, devii maiputernic.

A consemnatGeanina NICORESCU

R

Clasată anul trecut pe locul 9 în Liga profesorilor excepţionaliai României, doamna profesoară Diana Cristina Bejan şi-a reconfir-mat valoarea şi în 2017, clasându-şi elevii pe un meritat loc doi încadrul competiţiei internaţionale „Zero Robotics”.

Interviu cu doamnaprofesoară Diana Cristina

Bejan, de la ColegiulNaţional de Informatică

din Piatra‐ Neamţ,performeră la nivel

internaţional

Şcoala nemţeană, la zi

APOSTOLUL Pag. 13

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

mai 2017

(1990), cu o lucrare despre ecuaţiile Ha-milton-Jacobi în spaţii Banach, premiatăcu Premiul Gheorghe Ţiţeica” al Acade-miei Române de Ştiinţe (1994). S-a re-marcat la olimpiadele internaţionale(Premiul I la Praga, 1985, şi Hel-sinki,1990). A plecat în S. U. A., predă la

mai multe universităţi,parcurgând ierarhia uni-versitară, şi, în prezent,este profesor de matema-tică, la Universitatea Ber-keley din California.Societatea Americană deMatematică i-a acordat„Bộher Memorial Prize”(2002); membru de

onoare al Institutului de Matematică al Acade-miei Române de Ştiinţe (2004); declarat cerce-tător al Fundaţiei „Simons”, pentru următoriicinci ani (2013); primit în Academia Americanăde Arte şi Ştiinţe din S. U.A

■ 10/1947 – n.Mircea Zaharia, Fa-cultatea de Filologie,Iaşi, 1970. Membru alUNITER (Uniunea Oa-menilor de Teatru), alU. Z. P. (Uniunea Zia-riştilor Profesionişti)din România.

■ 10/1953 – n. Octavian Dibrov, la Roz-nov, Neamţ. Scenograf. Institutul de Artă Plas-tică din Bucureşti (1976). A semnat scenografiala „Înainte de tăcere”, „Stop-cadru la masă”,„Înghiţitorul de săbii”. Stabilit în străinătate.

■ 12/1938 – n. Elena Florescu, la Paşcani,Iaşi, etnolog, documentarist, publicist. Absol-ventă a Facultăţii de Ştiinţe Naturale-Geografiedin Iaşi (1959), doctor în istorie (1998), muzeo-graf la Muzeul de Ştiinţe Naturale; şef de secţie,la Muzeul Etnografic al Judeţului Neamţ; a or-ganizat şi coordonat „Târgul Naţional al Meşte-rilor Lemnari” (Târgu Neamţ, 1992-1999); peste30 de comunicări la sesiunile ştiinţifice; a cerce-tat particularităţile culturii populare la catolicii

Rememorări nemţene

Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

„

ep.: Vă număraţi printre cei mai apreciaţiprofesori din judeţ pentru faptul că reuşiţisă adunaţi elevii în jurul dumneavoastră,în sfera excelenţei educaţionale. Care estereţeta succesului?

– Îmi place foarte mult să lucrez cucopiii. Am şi eu doi – băiatul în clasa aVII-a şi fetiţa în clasa I –, pe care mi i-am

dorit foarte mult, şi pot spune că toată viaţa amîndrăgit copiii. Apoi, îmi place foarte mult me-seria de dascăl, de profesor de biologie. Nu ştiudacă aş fi fost la fel de bună la o altă disciplină.Biologia mi-a plăcut dintotdeauna, am învăţat-oca de performanţă. Iar comunicând frumos cuelevii, şi îndrumarea lor a venit de la sine.

Rep.: V-aţi gândit vreodată să vă îndreptaţispre munca de cercetare?

– Nu. Dar am colegi în străinătate care facasta. Oferte au fost, dar am refuzat. Poate şi pen-tru că am copii şi mi-am dorit să urmeze şcoalaîn România. Iar mie chiar îmi place la catedră;nu mi-am dorit să stau într-un laborator.

Rep.: Cât de greu este să redai ceea ce aiînvăţat, pentru ca informaţiile să devină atrac-tive?

– Sunt mai multe categorii de elevi. Iar ceicare doresc să ştie foarte mult într-un anumit do-meniu, cum este biologia, vor merge la olim-piadă. A-i descoperi este, cred, un proiect în sine,pentru că performanţa şi învăţarea aceasta pentruperformanţă ţi-o asumi. Nu este simplu. Sunt orede muncă petrecute în laborator sau acasă, în faţamanualelor, îţi trebuie foarte multă atenţie, să ză-boveşti asupra celor mai mici detalii, la micros-

cop, desene, apoi, pe lângă cunoaştere şi curio-zitate, să reproduci. Consider că este minunat săreuşesc să fac copiii pasionaţi de biologie să seajute între ei, să comunice frumos. Eu cred căsecretul pentru a avea atâţia copii, în fiecare an,la olimpiadă, este şi că i-am învăţat întotdeaunasă se ajute, să se sprijine. Cei mai mari le-au ex-plicat celor mici cum este la olimpiada naţionalăşi au lucrat, de multe ori, împreună. Iar când lepropun proiecte extra-şcolare îi implic, îi trans-form în organizatori. Evident, eu sunt coordona-tor, dar 80% din proiect îl concep ei.

Rep.: Prin ce se disting elevii cu potenţialaptitudinal ridicat? Care este tipologia elevuluicare ajunge la performanţă?

– Din punctul meu de vedere, în privinţabiologiei, cred că înclinaţia se descoperă şi seformează de la clasa a IX-a. Noi avem gimnaziula Rareş, dar în clasa a VII-a prioritare sunt ro-mâna, matematica, şi atunci nu prea reuşeşti săfaci performanţă la biologie. Din acest motiv euîncerc să le explic ştiinţific copiilor de clasa aIX-a termenii, etimologia cuvântului. Şi tot tim-pul fac corelaţii cu viaţa cotidiană şi, de cele maimulte ori, cu organismul uman. Şi atunci obiec-tul devine atractiv. Pentru că organismul nostrueste cel mai interesant. Dacă reuşesc să le captezatenţia şi încep să devină curioşi, după aceea tre-cem la laborator – ne ocupăm de microscopie,vedem mulajele, iar ei vin – evident – cu noţiu-nile teoretice din caiet, care astfel devin mai uşorde asimilat, mai plăcute. Când le explic lecţie culecţie trebuie, de asemenea, multă muncă şi con-secvenţă drept care, la clasele de ştiinţe, cred că

mai mult de jumătate dintre elevi vor să meargăla olimpiadă. Şi le place, şi îmi place şi mie pen-tru că îi văd mulţumiţi şi căpătând încredere. Celmai mult îmi doresc de la elev să-l văd că are în-credere în sine.

Rep.: Cum îi ajută biologia în viaţă? – Marea majoritate a copiilor care merg la

olimpiada de biologie vor urma cursurile facul-tăţii de medicină. Unii absolvenţi sunt deja me-dici, alţii sunt la rezidenţiat şi, unii dintre foştiimei elevi, merg la facultatea de biologie şi pen-tru partea de cercetare. Am elevi care nu şi-audorit medicină, fiind foarte sensibili, şi atunci auales activitatea de cercetare.

Rep.: Pentru profesorii care încă nu augăsit „tonul” potrivit pentru o relaţionare armo-nioasă cu elevii, ce sfat aţi avea?

– Fiecare profesor are personalitatea sa, mo-dalitatea sa de a aborda disciplina, învăţământul.Şi dacă într-adevăr ar fi să dau un sfat, mi-aş dorica profesorii să comunice foarte mult cu copiii.Până la fiecare elev, mai răzvrătit sau mai recep-tiv, există câte o cale de comunicare, dar trebuiesă ajungem pe acea lungime de undă comună cuelevul respectiv. Iar performanţa nu înseamnănumai concursuri şi olimpiade. Performanţapoate consta şi în a realiza o fotografie în celemai mici detalii. Sau a face un proiect care sădevină atrăgător pentru jumătate de clasă. Amavut proiecte foarte frumoase pe partea de bio-logie – Biotop, Biomaster – elevii mei au dat de-numirile proiectelor pentru că făceam concurspentru titlu. Spre exemplu, am avut o generaţie,IX – XII-a B, care, de câte ori era ziua colegiu-lui, organiza câte o activitate. Încât ajunsesem laun moment dat, în sala de festivităţi, la 150-200de participanţi. Aveau o plăcere deosebită să-şiprezinte proiectele. Şi atunci ai, într-adevăr, sen-zaţia că ţi-ai atins scopul, pentru că îi vezi veseli,încrezători în sine, convinşi că nimic nu le stă încale dacă au încredere îi ei.

A consemnat Geanina NICORESCU

„Trebuie să îţi asumi performanţaşi învăţarea pentru performanţă”

l Interviu cu doamna profesoară Aloma Veiss,mentorul liceenilor olimpici la Biologie

În fiecare an, Ministerul Educaţiei Naţionale organizează olimpiade şi concursuri şcolare cepun în valoare atât competenţele elevilor, cât şi munca susţinută a profesorilor care îi pregătesc.Profesoara de biologie Aloma Veiss, de la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, estecunoscută pentru faptul că a format cei mai mulţi olimpici care au reprezentat învăţământul nemţeanîn cele mai elaborate competiţii de biologie. Anul acesta, toţi cei patru liceeni care au reprezentatjudeţul la etapa naţională a olimpiadei de biologie au fost pregătiţi de doamna profesoară AlomaVeiss. Iar mulţi dintre elevii domniei sale, olimpici în trecut, au devenit cercetători şi medici.

R

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 14

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

mai 2017

in judeţele Neamţşi Bacău; consul-tant ştiinţific laAsociaţia „Ecofo-rest” Neamţ. Adebutat cu „Por-tul popular din

Zona Neamţ” (1973).Alte cărţi: „Arhitecturapopulară din ZonaNeamţ”; „Tradiţii populare de pe Valea Bis-triţei”; „Textile populare de casă din ZonaNeamţ”; „Biserici vechi de lemn din ŢinutulNeamţ”. Titlul de Excelenţă, „Diploma deOnoare şi Medalia de Aur”, de către A. O. Ş.

■ 13/1912 – n. Constantin D. Borş, la Pia-

tra-Neamţ (d. 10. 01. 1998, Piatra-Neamţ), pro-fesor de matematică învăţământul liceal, înte-meietor al „şcolii” de matematică din Neamţ.Colaborator la: ,,Revista de matematică”, „Bu-letinul Matematica”, „Gazeta de Matematică şi

Fizică”, „Pitagora” ş. a.Distins cu titlurile de pro-fesor fruntaş (1965), pro-fesor emerit (1970),„Cetăţean de Onoare” alMunicipiului Piatra-Neamţ. Cu pseudonimulLucian Mircea a semnatversuri în presa literară.

Animator al Cercului Literar ,,Slova nouă” dinPiatra-Neamţ. Împreună cu Constantin Prâsnea,Dumitru Almaş, Har. Mihăilescu, ConstantinGavriliu, Nichita Bistriceanu, a pus bazele pri-mei filiale, din Piatra-Neamţ, a Uniunii Scriito-rilor (1947). A obţinut locul I la un concurs desonete al Revistei „Contemporanul” (1947),urmat de Ştefan Augustin Doinaş.

■ 15/1928, a fost votată Legea învăţămân-tului secundar la a cărei elaborare a contribuitşi senatorul Panaite Criveţ (1868-1948), profe-sor din Piatra-Neamţ. Legea prevedea reintro-ducerea examenului de bacalaureat, scos în1898.

■ 15-16/1928, la Bucureşti, se desfăşoarălucrările primului Congres al Profesorilor dePedagogie, la care, participă şi profesorul Ion

Rememorări nemţene

d

(urmare din pag. 13)

ondând discret şi din om înom opinia colectivului dedascăli, am înţeles că nu-cleul conservator se vaopune vehement şi perma-nent proiectului, cu toatemijloacele ce le stăteau la

îndemână, inclusiv cele politice(faţă de care eram fără de apărare,având un „dosar” politic necores-punzător acelor timpuri), mijloacevechi şi experimentate.

Pentru a stopa din vreme oriceiniţiativă potrivnică, la sfârşitulanului şcolar 1970 – 71, când pla-nul inovator era definitivat până îndetalii, într-o şedinţă a colectivuluididactic l-am prezentat colegilor,împreună cu profesoara emerităSofia Burculeţ, şi le-am cerut sădecidă pe loc, prin vot, dacă vorsau nu să trecem la noul mod delucru. Asta, cu demisia directoru-lui, scrisă, pe masă, anunţând fermcă un refuz al lor înseamnă că de-misia va fi activată imediat, fiindcăînţelegeam misiunea directoruluide şcoală ca una de creaţie, nu deadministrare.

Cu o majoritate largă, planul afost aprobat (deşi nu toţi votanţii în-ţelegeau atunci cu exactitate ce sar-cini dificile, surprinzătoare, urmeazăcurând în cariera dumnealor).

Etapa reorganizării materiale,totuşi cea mai simplă, dar obosi-toare şi tracasantă, cu asumareacheltuielilor de muncă şi de fon-duri, a durat două luni de zile,adică vacanţa de vară a elevilor,timp în care mulţi profesori nu aucerut şi nu au primit concediulanual legiuit.

Doamnele profesoare Anto-nina Mândru, Maria Gherghel şiMaria Bârlădeanu au avut cel maidificil front de lucru, pentru că auconstruit/reconstruit de la zerodouă laboratoare de chimie şi unnou laborator de biologie.

Au muncit în vacanţa aceea,pentru reorganizarea funcţională aliceului, doamnele Sofia Burculeţ,

Maria Bârlădeanu, Antonina Mân-dru, Maria Gherghel, Georgeta Po-tângă, Emilia Danetti, Irina Hirţe,Aurora Stupcanu, LuminiţaKrausz, Alexandrina Mancaş şi co-legii Paul Sandovici, ConstantinAvădanei, Ştefan Ursu şi DumitruBostan. Nimănui nu i-a fost uşor.

Pe scurt, la 15 septembrie1971, Liceul dispunea deja de la-boratoarele necesare, de fizică,chimie şi de biologie, cabinetelepentru trei limbi străine (franceză,engleză şi rusă), pentru limba şi li-teratura română, istorie, geografie,geologie, filosofie, pedagogie-psi-

hologie, chiar şi de un cabinet pen-tru matematică, al profesoruluiConstantin Avădanei, depăşindaserţiunea mincinoasă că acestobiect, în şcoală, nu are nevoiedecât de tablă şi de cretă.

Lipsa materialelor necesarepentru amenajarea laboratoarelorşi cabinetelor a fost parţial com-pensată prin ingeniozitatea profe-sorilor, care au inovat masiv. Aşas-a realizat cabinetul fonic de en-gleză, insonorizat de mâna profe-sorului Paul Sandovici; aşa s-auconstruit ad-hoc mesele de labora-tor pentru chimie, sub conducereaprofesoarelor Gherghel şi Mându;aşa s-a creat un excelent cabinet degeologie de către Ştefan Ursu, carea adus din Transilvania o impresio-nantă colecţie de roci; astfel autransformat o sală de clasă în cabi-net pentru istoria literaturii româneelevii cu talent la pictură murală;în acest chip şi-a construit MariaBârlădeanu laboratorul de biologieşi la fel a reuşit Constantin (Duţu)Avădanei să obţină un interesantcabinet de matematică. Unul dintremaiştrii – instructori a confecţionatun laborator „verfix”, pentru veri-

ficarea cunoştinţelor şi priceperilordobândite de elevi.

Corpul administrativ al şcolii,condus de directorul adjunct Du-mitru Bostan, care era secondat deadministratorul D. Tăbăcaru, aamenajat vestiarele elevilor, mobi-lând coridoarele laterale cu dula-puri-vestiar, aduse numai ei ştiaude unde.

Petre Iorgu, numit ad-hocmaistru şef al atelierelor, opt lanumăr, avea bunul obicei ca, atuncicând era dat afară pe uşă, să se în-toarcă pe fereastră. Cu o dibăciedemnă de invidiat, a reuşit să echi-

peze în mod corespunzător atelie-rele, aducând din întreprinderi şide la armată sculele şi maşinile ne-cesare, inclusiv autoturisme pentruatelierul-şcoală auto.

În afară de atelierul auto, func-ţionau atelierele de lăcătuşărie,mecanică, tâmplărie, croitorie şiţesătorie.

Liceul dispunea şi de un miccomplex sportiv, ce includea un ca-binet de cultură fizică medicală, osală de gimnastică şi un teren debaschet, amenajate corespunzător.

Întreprinderile pietrene şiunele instituţii, cum ar fi spitaluljudeţean, ne-au oferit posibilitateade a-i familiariza pe elevi cumunca în unităţi de vârf ca tehnicăşi calitate antreprenorială.

În anii următori, la stăruinţeleprofesorului universitar VirgiliuRadulian, pe atunci ministru ad-junct al învăţământului, academi-cianul Mircea Maliţa, care eraministru titular, vizitând şcolile dinjudeţul Neamţ, a trecut rapid şi pela „Rareş”. Aflând ce încercăm sărealizăm, ne-a întrebat de undevom face rost de bani, ceea ce ne-amirat pe bună dreptate, căci aştep-tam ajutorul său. Din păcate, nune-am putut face înţeleşi doar într-undialog de zece minute. Poate că ex-perimentul era prea mic pentru ominte atotcuprinzătoare ... Cu astane-am ales din vizita înaltă.

Totuşi, fostul meu director dela Bicaz, pornit el însuşi la drum cuexperienţa din şcoala preuniversi-tară şi cunoscând-o temeinic, el în-suşi fiind un inovator, VirgiliuRadulian, a reparat pe cât a pututeroarea academicianului, trimi-ţându-ne curând după vizită apara-tură de înaltă calitate, audio-video,constând în retroproiectoare, mag-netofoane şi un laborator fonic,pentru cabinete.

(După vreo şase-şapte ani, tre-când din întâmplare prin faţasplendidelor scări ale liceului, atâtde expresiv descrise de scriitorulDumitru Almaş, am întâlnit undestoinic director de şcoală gene-rală. Omul era în culmea fericirii,fiindcă, după cum spunea – şi astan-o voi uita cât voi mai vieţui –tocmai se ducea la „pomana mor-tului”. Se împărţea utilajul rămasnefolositor, întrucât „Rareşul” seîntorsese la sistemul medieval:„clasă, tablă, cretă”.)

(Va urma)

Mihai-Emilian MANCAŞ

S

Cabinetele de la „Rareş” (III)

Cogito, ergo sum

APOSTOLUL Pag. 15

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

mai 2017

răgan de la Şcoala Normală de BăieţiGheorghe Asachi din Piatra-Neamţ.

■ 17/1928, Corul mixt al celor douăşcoli normale din Piatra-Neamţ (ŞcoalaNormală de Învăţători Gheorghe Asachi,1912-1956, şi Şcoala Normală de Învăţă-toare, 1919-1957) condus de Gheorghe

Dimitriev, a obţinut locul I şi medalia de aur laConcursul Naţional organizat de Tinerimea Ro-mână.

■ 18/1993 – s-a constituit, la iniţiativa pro-fesorului etnograf George Brăescu, AsociaţiaTeatrului Folcloric din România şi RepublicaMoldova (ATFRM), având director fondator peGheorghe Brăescu; director de onoare pe Teoc-tist Galinescu şi secretar ştiinţific pe Vasile Spi-ridon. Îşi program: identificarea, recuperarea şi

restituirea, stimularea şi protejarea datinilor şiobiceiurilor practicate cu prilejul sărbătorilor deiarnă, acordându-se o importanţă deosebită cer-cetării şi valorificării teatrului folcloric şi cumăşti. Sub egida ATFRM, au apărut cărţile sem-

nate de George Brăescu: Folclor literar din ju-deţul Neamţ (Cântece din Farcaşa), 1996,antologia Panorama teatrului folcloric, 2000,Dramaturgie folclorică ilustrată, 2004; precumşi altele, cu tematică diversă, semnate de autoridin Neamţ.

■ 19/1913, se împlinesc 100 de ani de când,la Piatra-Neamţ, s-a dezvelit statuia lui MihailKogălni ceanu. A vorbit profesorul Panaite Cri-

veţ. Textul cu vântării afost publicat într-o bro -şură.

■ 20/1937 – n. Con-stantin Bârliba, la Vâ-nători-Neamţ (d. 2. 06.1990, Bucureşti), actor. Aabsolvit Şcoala „Arhi-mandrit Chriac Nicolau”,din sat, Şcoala Medii deBăieţi Nr. 1, Piatra-

Neamţ (1956). A fost instructor la Casa de Cul-tură din Piatra-Neamţ, a absolvit I. A. T. C., fiindrepartizat la Teatrul „Victor-Ioan Popa” din Bâr-lad, transferat la Teatrul Naţional „Vasile Alec-sandri” din Iaşi. Se mută la Bucureşti şi va jucape scena Teatrului „Ion Creangă”. A interpretat

Rememorări nemţene

(continuare în pag. 16)

D

Profesorul Constantin Vernica,pentru apropiaţi Titi, a împlinit pe 21mai frumoasa vârstă de 71 de ani. S-arspune că această vârstă este un primprag al senectuţii. Apăsător cuvântsau, altfel spus, un moment al măr-turisirilor. Un prilej al propriei re-trospective atunci când ai atinsaceastă vârstă. Ai trecut examenulvieţii?

Domnule profesor, s-o luăm cu binişorul…– M-am născut în data de 21 mai 1946, în localitatea Roman din ju-

deţul Neamţ. După cei 14 ani petrecuţi în şcolile romaşcane (şcoala ge-nerală, şcoala profesională şi liceul la seral), datorită faptului că începândcu vârsta de 8 ani am început să practic atletismul de performanţă cu re-gretatul antrenor emerit Olimpiu Constantinescu Nehoi, mi-am urmat che-marea: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul InstitutuluiPedagogic de 3 ani din Bacău (1967-1970), apoi Institutul de Educaţie Fi-

zică şi Sport Bucureşti (1970-1974) secţia fără frecvenţă.– Aţi fost profesor o viaţă întreagă. Pe unde v-au purtat paşii şi menirea de

dascăl? – În anul 1970, am primit repartiţie ministerială la Casa Pionierilor Piatra-

Neamţ, pe cercul de sport-turism, unde am funcţionat până în anul 1973. În acelaşian am fost numit în funcţia de secretar cu probleme tehnice la Consiliul Judeţeanpentru Educaţie Fizică şi Sport Neamţ, unde mi-am desfăşurat activitatea până înanul 1979. Apoi am fost solicitat să coordonez activitatea sportiv-turistică din ca-drul Consiliului Judeţean al Organizaţiei Pionierilor Neamţ, aceasta luând sfârşitîn anul 1985, când datorită limitei de vârstă impusă, am fost promovat la ConsiliulJudeţean al Sindicatelor, coordonând şi aici activitatea sportiv-turistică. Au fostani de mare intensitate profesională care mi-au conturat o gândire organizatoricăprofundă, menită să contribuie la dezvoltarea mişcării sportive în judeţul nostru.În anul 1989 se desfiinţează prin ordin de „sus” comisia sportiv-turistică din cadrulsindicatelor, fapt care m-a determinat să revin pe catedra ce-mi era rezervată laPalatul Copiilor Piatra-Neamţ, unde am funcţionat la cercul de orientare turisticăpână în anul 2001, când prin concurs am obţinut funcţia de director al acestei in-stituţii până în anul 2010, an în care am primit biletul pentru „vacanţa mare”.

– Aveţi în spate o carieră didactică bogată. Cea mai mare răsplată a unuiprofesor o reprezintă realizările elevilor pe care îi pregăteşte. Ce astfel de reuşitenotabile aţi avut?

– Mă întrebaţi de împliniri la această aniversare. Pentru o clipă îmi răscolescmemoria care mă ajută să văd în urmă şi care aşteaptă să o încarc cu ce-mi stă înminte. O condiţie obligatorie pentru echilibru, dar şi o datorie faţă de cei pe care„i-am crescut” şi care aşteaptă de la mine mereu, mereu, o mare provocare.

Mă voi referi doar la activitatea didactică care mi-a adus cele mai mari sa-tisfacţii, munca cu copiii fiind cea mai nobilă profesie pe care ţi-o oferă viaţa.Începând din 1990, timp de 20 de ani, am obţinut la etapele finale ale diferitelorcampionate şi concursuri internaţionale şi naţionale, cu elevii şi echipajele carefrecventau cercul de orientare turistică de la Palatul Copiilor Piatra-Neamţ, 38de locuri I, 15 locuri II şi 11 locuri III. Expediţiile şcolare, una din cele mai com-plexe şi atractive activităţi, mi-au adus numeroase trofee pe parcursul a peste 20de ani. De asemenea am realizat şi coordonat o serie de proiecte atât în domeniulstrict sportiv: Cupa „Moldovei” la orientare – 15 ediţii, concurs interjudeţean şi

timp de patru ani internaţional; Cupa „Ceahlăul” la tenis de masă, 15 ediţii, con-curs interjudeţean. De asemenea un proiect îndrăgit de copii a fost „Bucuriile ier-nii” o acţiune sportiv-distractivă complexă, care a trăit până în anul 2010. Îndomeniul ecoturismului şi turismului montan am derulat peste 30 de proiecte re-gionale şi internaţionale, detaşându-se schimburile internaţionale de tineri, prinactivităţi specifice cu Danemarca, Ungaria, Portugalia, Spania, Irlanda de Nord,de care au beneficiat peste 100 de tineri. Cu experienţa acumulată în relaţia cu„Măria sa – copilul” am reuşit să realizez două cărţi „Munţii Ceahlău în aritmo-grife” şi „Jocuri şi concursuri distractive” în parteneriat cu Federaţia Română„Sportul pentru Toţi”.

– Meritele dumneavoastră profesionale au fost recunoscute de factorii abi-litaţi în educaţia copiilor?

– Datorită rezultatelor obţinute în activităţile şcolare cu elevii, am fost dis-tins, de-a lungul timpului, cu mai multe astfel de diplome: Diplome de Onoareoferite de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, Ministerul Învăţămân-tului, Ministerul Tineretului şi Sportului, Societatea de Cruce Roşie din România.Diplome de excelenţă oferite pentru întreaga activitate didactică de către Inspec-toratul Şcolar Neamţ, pentru promovarea mişcării sportive de către Direcţia Ju-deţeană pentru Tineret şi Sport Neamţ, Diplome de merit din partea FederaţieiRomâne „Sportul pentru Toţi”, numeroase medalii şi plachete aniversare oferitede autorităţile locale şi naţionale.

– Ni l-aţi prezentat pe Constantin Vernica, PROFESORUL. Dar noi vă cu-noaştem profund implicat şi în alte activităţi...

– Activitate de voluntariat am făcut în trecut, fac şi în prezent. Ani la rândulam fost preşedintele Comisiei Judeţene „Sportul pentru Toţi”, şi am activat în ca-drul comisiilor judeţene de orientare şi tenis de masă. Coordonez de peste 20 deani activitatea Asociaţiei Ecoturistice „Poliţa cu Crini”. Prin funcţiile onorificepe care le îndeplinesc în cadrul Organizaţiilor municipale şi judeţene ale pensio-narilor, periodic prezint materiale informative dedicate unor evenimente culturaleşi politice. De mai bine de doi ani sunt prezent săptămânal în mijlocul asistaţilorde la Centrul persoanelor vârstnice „ Pietricica” din Piatra Neamţ, unde socializezcu peste 60 de persoane vârstnice pe diferite teme.

– Dacă ar fi să privim în urmă, putem spune că sunteţi un om care şi-adedicat viaţa meseriei. Haideţi să facem cunoştinţă şi cu Constantin VernicaFAMILISTUL.

– Sunt căsătorit din anul 1971, cu Adriana, profesoară de geografie. Întreagasa activitate a alternat cu cea de profesor la catedră, cu rezultate de excepţie şimunca de directorat. Avem un copil, Adrian, avocat în Piatra-Neamţ, căsătorit cuIrina Elena, notar public tot în Piatra Neamţ care mi-au dăruit un nepot scump şidrag, Vlăduţ-George, acum elev în clasa a V-a. Aş vrea să fac o mărturisire desuflet, toate realizările mele nu ar fi fost posibile fără înţelegerea şi ajutorul soţieimele, iar dacă de multe ori am ajuns în vârf, aceasta s-a datorat faptului că scarape care am urcat a fost bine ţinută de ea.

În încheiere aş vrea să spun că o carieră didactică este un drum greu, darplin de satisfacţii. În viaţă trebuie să ai o ţintă şi mijloace să o poţi atinge. Estecăutarea permanentă care te ţine treaz şi-ţi insuflă constant emoţii – starea împli-nirilor. Dar pe drumul acesta nu eşti singur. Mereu, în jurul tău... familia, colegii,prietenii... cei care aşteaptă de la tine, în timp, mereu alte şi alte realizări. Lor tre-buie să le întinzi mereu o mână şi gestul te va răsplăti. Generozitatea este o starede satisfacţie.

Vârsta senectuţii o văd ca o stare de spirit, iar numărul anilor pe care i-amîmplinit – foarte mulţi, sunt doar o vârstă la care vă urez să ajungeţi toţi cu sănă-tate şi împliniri.

– Felicitări şi mulţumiri în numele cititorilor revistei Apostolul.

A consemnat Mircea ZAHARIA

O carieră didactică este un drum greu, dar plin de satisfacţii

–

APOSTOLULPag. 16

Arte şi Meserii

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

mai 2017

iverse roluri înpeste treizeci defilme („Toamnabobocilor”, „Iarnab ă r b a ţ i l o r ” ,„Cursa”, „Buletinde Bucureşti”,

„Lumini şi umbre”,„Drumeţ în calea lupi-lor” ş. a.).

■ 20/1939 – n. Georgeta Simon-Bota-Botescu, la Bozieni, Dulceşti, azi, Ruginoasa,Neamţ, economistă, prozatoare, absolventă aLiceului „George Bacovia” din Bacău. S-astabilit la Piatra-Neamţ. A debutat cu romanul„Mireasma clipelor de viaţă sau Manuscrisulcu şiret albastru” în 2006, după care a urmat

un al doilea roman, „Ultima doamnă” în2010.

■ 21/1936 – n. Constantin Cucu, la So-lonţ, Bacău. Ziarist. Absolvent al Facultăţii deFilosofie – secţia ziaristică – Bucureşti

(1958). Reporter la zia-rul „Apărarea patriei”,profesor şi director deşcoală la Zemeş, Bacău(1961-1966), director alCasei de Cultură dinMoineşti (1966-1967),şef de secţie la ziarul„Ceahlăul” (1968-1974), inspector cu pro-

bleme de învăţământ la U. J. C. M. Neamţ(1974-1989), consilier principal la BibliopolisS. A. Piatra-Neamţ (după 1989), redactor-şefal revistei „Asachi” (1991-2005), redactor şefal săptămânalului „Informaţia Primăriei”, Pia-tra-Neamţ (1996-2002). Consilier pe pro-bleme de carte la Centru de Cultură şi Arte„Carmen Saeculare” Neamţ. Autor al volumu-lui de povestiri „În volbura apelor”.

■ 26/1887 – n. Vasile Petrovanu, la Tri-feşti, Roman (d. 26. 11. 1941, Iaşi), pedagog,publicist. Absolvent al Facultăţii de Litere şiFilozofie, secţia istorie (1910). Profesor şi di-rector (1938-1941) la Şcoala Normală „VasileLupu” şi la Liceul Militar din Iaşi. Autor demanuale de istorie pentru clasele I, a II-a şi aV-a secundare. Susţine apariţia Anuarului Şco-lii Normale „Vasile Lupu” din 1926, în care

Rememorări nemţene

(urmare din pag. 15)

d

Doamna MARIANA BAROI, educatoare şi pictoriţăreu de cuprins viaţa unui om, adoamnei Mariana Baroi în doarcâteva rânduri. Aş putea amintifaptele deosebite, vorbele deduh sau acuarelele lucrate cumigală, tablourile în ulei... darnimic nu ar putea reda călduradin vocea dumneaei, lumina din

ochi atunci când vorbeşte cu tine. Biografia începe de obicei cu ziua,

anul şi locul naşterii. Eu voi începeînsă cu un prim plan, luat în acest mo-ment, anul 2017 când doamna împli-neşte 84 de ani.

Distinsă şi discretă, nu doreşte săderanjeze sau să tulbure prin prezenţadumneaei. Aduce o dulceaţă, un sirop,şi le aşează pe ştergarul pe care l-a ne-tezit uşor cu palma, parcă pentru a-iaminti că vremea trece peste amândoila fel. Ascultă şi tace. Apoi cineva în-treabă ce a mai pictat şi deodată în ochiapare lumina, faţa se destinde şi emanăbucurie. Se ridică zveltă şi te invită săvezi ultima pânză. Vede din ce în cemai greu şi totuşi culorile prind viaţăîn tablourile doamnei. Aşteaptă să vadăimpresia pe care ţi-o face pictura.Uneori ai senzaţia că ar fi tentată să sescuze că nu a putut mai mult. Mai multdecât cine? Nu poţi compara, nici li-mita arta. Ca de fiecare dată eşti uimitde armonia, tehnica şi mesajul picturii.Asta nu se capătă la nişte cursuri ur-mate la Şcoala Populară de Artă pecare le-a urmat acum 40 de ani.Doamna are har. Se joacă pe pânză aşacum s-a jucat mulţi ani cu copiii, lagrădiniţă, când era educatoare. Să nuuităm că „jocul este transpunerea înplan imaginar a vieţii reale, pe bazatransfigurării realităţii” (Leontiev).Doamna pune suflet, se dăruie totalpână la uitare de sine pentru că fărăasta lucrarea ar fi lipsită de viaţă.

Mă gândesc cât de mult a putut săîncurajeze doamna educatoare Baroi,prin această atitudine, pe cei mici careau avut nevoie de susţinere pentru a sedezvolta şi a căpăta încredere în ei.Meseria aceasta este practicată demulte persoane, dar puţine reuşesc săformeze fără a deforma.

O rogi să-ţi mai arate tablouri. Leexpune pe rând, fiecare cu povestea luişi te laşi prins de vorba domoală, deevenimentele unui timp trecut în isto-

rie, cu poveşti vesele sau triste, toateînsoţite de un extraordinar simţ al umo-rului. Aşa trăieşte zilnic, zâmbind, ju-când rolul pe care destinul i l-a menit,oferind celor din jur, familie, prietenişi copii, susţinere şi încredere.

S-a născut pe 27 octombrie 1933în satul Vaduri, com. Viişoara, astăziAlexandru cel Bun.

Părinţii, Cojoc Ana, casnică şiCojoc Constantin, dulgher, erau oa-meni gospodari. Cei doi copii, Maria şiConstantin s-au remarcat încă de miciprin îndemânările practice: Mariei îiplăcea să cioplească lemnul cu briciul,fratele, Constantin, „simţea” de micmecanismele şi cioplea biciclete dinlemn.

Până la vârsta de 7 ani, Marianaa trecut prin două cumpene de moarte,un incendiu şi o insolaţie. Am pornitspre viaţă prin moarte, obişnuieşte săspună astăzi doamna Baroi.

Clasele a I-a şi a II-a le-a urmat laŞcoala din Viişoara unde a avut-o caînvăţătoare pe doamna Ludmila Bălă-nescu, a III-a şi a IV-a la Scoala nr.4,Piatra-Neamţ, cu doamna învăţătoareGheorghiţă, iar clasele gimnaziale laLiceul teoretic nr. 2, „Calistrat Hogaş”.Războiul întrerupe şcolile şi familiaMarianei este nevoită să plece în refu-giu pe pârâul Secu, pe munte. Aminti-rile războiului sunt vii şi clare,dureroase pentru adultul de astăzi.

După terminarea războiului, Ma-riana Cojoc şi-a continuat studiile laLiceul Pedagogic, profilul Educatoare,absolvind în 1952, la vârsta de 19 ani.

Ca educatoare viaţa a purtat-o pela Tepeşeni, Bicazu Ardelean, apoi pela Căminul de copii al Fabricii de che-restea/ SOVROM LEMN, Vaduri şi a

ieşit la pensie în 1987 de la Grădiniţadin incinta Şcolii Generale din Vaduri.

Pe 26 ianuarie 1956 s-a căsătoritcu dl. Dumitru Baroi, economist şi auîmpreună trei copii: Romeo, Mihaela şiCorneliu. Soţul meu a fost un om de-osebit, cu suflet nobil!, mărturiseştedoamna Baroi.

La Vaduri, doamna Baroi lucra cupatru subgrupe de copii simultan, clasafiind obligatorie cu 32 de copii.

Nu era uşoară perioada; nu doardin punctul de vedere al proiectului di-dactic specific fiecărei vârste, dar maiales datorită faptului că nu erau jucăriisuficiente, copiii necesitau atenţieclipă de clipă din partea adultului şitrebuiau menţinuţi în stare de activitatepermanentă.

Făcea materiale didactice supli-mentare, necesare aplicării programeişcolare, inventa jocuri şi povestiri ca săatingă scopul propus de programă.Desenul era una din tehnicile folositeîn procesul instructiv-educativ. Pasiu-nea pentru pictură era pusă în slujbameseriei.

Din dorinţa de a uşura învăţarea,

a transpus în versuri uşoare, accesibilecopiilor, povestirile lui Ion Creangă,„Punguţa cu doi bani” şi „Pupăza dintei”. La concursurile interşcolare pe co-mună a participat cu „Punguţa cu doibani”, propria dramatizare în versuri şia fost selectată pentru concursul jude-ţean, apoi la faza pe Moldova unde s-adat un singur premiu, premiul I, pe carel-au primit elevii domniei sale. Actoriau fost elevii de grădiniţă şi câţiva elevimai mari.

Harul de a picta a ajutat-o să alcă-tuiască toată recuzita obligatorie piese-lor de teatru: costume şi decoruri. Aşaa devenit totul foarte original, specifictradiţiilor moldoveneşti.

Pereţii claselor i-am pictat cuscene din viaţa satului şi din jocurilecopiilor. Am mobilizat mamele în con-fecţionarea de costume naţionale, ne-cesare la zilele festive.

Munca doamnei educatoare a fostapreciată şi i-a fost decernată MedaliaMuncii.

A ocupat funcţia de directoare aCăminului de copii şi apoi a Grădiniţeidin Vaduri.

Viaţa doamnei educatoare BaroiMariana nu a fost deloc uşoară. În anul1973 soţul se îmbolnăveşte şi este pen-sionat de boală şi nevoia de bani îiobligă să muncească în plus pentru aputea acoperi cheltuielile casei şi celeale întreţinerii familiei. Romeo, Mi-haela şi Corneliu sunt ingineri acum. Lasugestia fam. Elena Niţă Ibrian, familiaBaroi face o pepinieră de trandafiri pecare îi vinde la piaţă ca să-i poată ţinela facultate pe cei doi copii mai mari,

Romeo şi Mihaela. Având pământ moş-tenire de la părinţi, statul îi obliga sădea o cotă: găini, porc, viţel. Ca să facăfaţă au început să ţină vaci ca să dealapte la cotă, la stat. Doamna educa-toare a muncit ca orice ţăran care aveaanimale: a prăşit, a adunat fân, a dat lavaci, a muls vacile. A avut 25 de oi.Nici atunci şi nici acum nu se plânge,ci se bucură că a putut să muncească.

Când a venit revoluţia în 1989 nudăduserăm încă porcul de 100 de kg la

G

APOSTOLUL Pag. 17

Cronica literară

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

mai 2017

ublică „Istoricul şcolii de la 1855 la1893”. A colaborat la revista cadrelor di-dactice „Şcoala normală”.

■ 28/1936 – n. Mircea-EduardBălan, la Bucureşti, profesor, istoric li-terat, eseist. Absolvent al Şcolii Nr. 1„Anton Pann”, al Liceului „Cuza-Vodă”

din Huşi, al Facultăţii de Teologie din Bucureştişi al Facultăţii de Filolo-gie din Iaşi. A predat şi aîndeplinit funcţia de di-rector la Şcoala Generalădin Comuna Taşca,Neamţ. Transferat la Li-ceul Pedagogic „Gheor-ghe Asachi” (1976-1981)şi la Liceul Teoretic„Calistrat-Hogaş” (1981

– până la pensionare), ambele din Piatra-Neamţ. A debutat editorial cu volumul „Cos-tache Negruzzi – «Alexandru Lăpuşneanu»”(1996), urmat de două eseuri: „Etape în recep-tarea operei lui Ion Creangă”, „Metaforă, sim-

bol, mit în poezia eminesciană” ş. a. Autor destudii didactice apărute în publicaţii centraleşi locale.

■ 31/1908, d., la Piatra-Neamţ, Nicu N.Albu, prefect al judeţului Neamţ (1885-1888 şi 1895-1899), primar (Piatra-Neamţ,1901-1904; 1907), deputat (1891-1895),senator (1905-1907; 1907-1908); absolvental Facultăţii de Medicină din Berlin. Este

unul dintre cei care ausprijinit dezvoltareaeconomică a judeţuluiNeamţ (construirea depoduri, şosele, străzi, aliniei ferate Bacău –Piatra-Neamţ, introdu-cerea iluminatuluielectric în Piatra-Neamţ; ame najareaParcului Cozla; a spri-jinit apariţia unor publicaţii liberale: Miş-carea liberală, Propăşirea, Munca. Acondus timp de 30 de ani Organizaţia P. N.L. Neamţ şi s-a bucurat de aprecieri deose-bite din partea lui Mihail Kogălniceanu, I.C. Brătianu, I. G. Duca, V. A. Urechia şi aaltor fruntaşi liberali.

Rememorări nemţene

p

tat şi am rămas cu animalul înbătătură. Atât de tare ne-am bu-curat de parcă îl primisem depomană.

Anii de după revoluţie suntduri pentru doamna MarianaBaroi. În decembrie 1992 îşipierde soţul şi rămâne singură la

casa care până atunci răsunase de atâ-tea glasuri. Obişnuită cu copii în jur, cuviaţă şi joc, doamna îşi găseşte refugiulîn pictură şi în grădinărit.

Aşa a cunoscut-o şi domnul Mi-lord care a venit să cumpere trandafirişi căruia i-a arătat tablourile dumneaei.Întâlnirea cu domnul Milord a fost pro-videnţială. Pictorul a apreciat tablourileşi chiar le-a comparat cu picturile a doiclasici universali Repin şi Monet(Iarna blândă). A trimis-o cu tablourileîn expoziţii colective. Cronica criticu-lui de artă Valentin Ciucă, de la Iaşi, afost favorabilă şi a încurajat-o să con-tinue să expună. Dl. Valentin Ciucă adat un interviu la Radio Iaşi despre ex-poziţia pictorilor din Piatra-Neamţ şi aapreciat picturile doamnei MarianaBaroi în mod deosebit.

Prima expoziţie a avut loc laŞcoala Vaduri. După ce a terminatŞcoala populară de Artă a avut tablouriîn expoziţii colective, fiind mereu în-curajată de domnul Milord Nicolae.

În anul 1982, la vârsta de 55 deani are prima expoziţie personală laGaleriile Alfa (în prezent Vorel). Lavernisaj vine şi Clement Pompiliu, pre-şedintele Uniunii Artiştilor Plastici dinPiatra-Neamţ din acea vreme.

În anul 1994, domnul LucianStrochi, critic de artă, organizează ver-nisajul altei expoziţii personale la CasaFranceză. Urmează apoi expoziţii laCasa de cultură, la BCR, la BibliotecaJudeţeană Kirileanu, la Casa Învăţăto-rului şi la Muzeul de Istorie şi Arheo-logie Piatra-Neamţ.

Nu trebuie să fii critic de artă casă-ţi placă acuarelele şi uleiurile doam-nei Mariana Baroi. Peisaje, rădăcini,flori, portrete, picturi marine, sau fan-tezii, toate emană bucurie şi energie.Multe dintre icoanele pictate de dum-neaei deja ascultă tăcute, în biserici, ru-găciunile creştinilor.

Mi-a plăcut să pictez natura şi numă puteam desprinde de realitate. Pic-

turile marine şi rădăcinile mele suntfantezii.

Picturile doamnei sunt împrăştiateîn toată lumea: în Franţa, Anglia, Aus-tria, Elveţia, Canada, Statele Unite aleAmericii. Românii din diaspora vin şicumpără imagini cu locurile natale.

Acum nu mai este singură, locu-ieşte cu fiul cel mai mare, Romeo şi cufiica sa, Mihaela. Îl aşteaptă cu plăcintepe cel mai mic, Corneliu, să vină în ţară

pentru câteva zile. Poate îi mai aduceşi ceva vopsele pentru pictură că alt -ceva nu doreşte. Îşi împarte timpulîntre gătit, grădinărit şi pictură. Le facecu dragoste pe toate, cu multă creativi-tate şi asta cred că îi conferă atâta ener-gie.

Discretă, distinsă, nu doreşte săderanjeze pe nimeni. Este atentă la de-talii şi maestră în aranjamente. Îşi do-reşte să poată vedea ca să mai picteze.Pasiunea mamei pentru drumeţiile pemuntele Ceahlău se transmite şi băia-tului mai mare Romeo, care devine unîmpătimit călător pe potecile munteluisacru şi „pictor” al imaginilor surprinsecu aparatul de fotografiat. Fiica doam-nei, Mihaela şi mezinul Corneliu moş-tenesc aplecarea mamei spre grădinărit,dar mai ales dragostea pentru albine.

Din rădăcini au răsărit lăstari carese ridică spre lumină. Le-a transmis co-piilor dumneaei dragostea pentru na-tură şi pentru plante, setea decunoaştere şi respectul pentru miraco-lul numit „viaţă”.

La mulţi ani, doamnă!

Profesor, Sabina STĂNESCU

Doamna MARIANA BAROI, educatoare şi pictoriţă

Evoluţionismul are dovezi ştiinţifice?ornind de la cea mai dezbătută teorie a şti-inţei moderne, conform căreia, mai înainte,a fost darwinismul sau creaţionismul...? văprezint lucrarea sem-nată de către IoanBute, sub titlul Areevoluţionismul doveziştiinţifice? apărută la

Editura Corgal Press Bacău,2014, carte ce vă aduce înfaţă peste 160 de titluri despecialitate pe care autorulle-a analizat, astfel încât săne prezinte un studiu sinteti-zat şi argumentat pe funda-mentele ştiinţei moderne.

Absolvent al Facultăţiide Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti,autorul argumentează în mod logic, pe înţelesul tu-turor, mai multe descoperiri ale cercetătorilor,unele dintre acestea având un rol major în schim-barea feţei lumii din ultimele două secole.

Cele 284 de pagini, format A5, ale cărţii, pre-

zintă, în trei mari capitole (Fiinţele vii au fost dela început foarte complexe, fără prealabile formeintermediare; Presupuneri nedovedite, insuficienţălogică şi interpretări forţate; Ordinea, informaţia,complexitatea), aspecte majore precum insufi-cienţa logică a evoluţionismului, proteinele şi oxi-genul, sistemul imunitar, un fals faimos: „omul dePiltdown”, vârsta Pământului, selecţia naturală,mutaţiile genetice, Ramapithecus şi Australopithe-cus, principiile termodinamicii, limitele compara-ţiei organismului viu cu o maşină, au depistatgeneticienii pe Adam şi Eva? etc. Fiecare capitolconturează o anumită direcţie de cercetare, îndem-nând cititorul spre aprofundarea cunoştinţelor înacel domeniu.

Chiar dacă lucrarea de faţă nu-şi propune săreprezinte un manual de creaţionism sau să dez-volte argumente filosofice ori teologice împotrivateoriei evoluţiei, ea prezintă punctele esenţiale aleraţionamentului lui Darwin în contextul în care,din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă se întreabădacă are bază ştiinţifică darwinismul?

Ioan Bute vine cu citate şi comentarii logice

la ceea ce au descoperit şi afirmat diverşi savanţişi nu face afirmaţii subiective bazate pe idei pre-concepute, credinţe, convingeri etc. Drept urmare,lucrarea trebuie citită cu mintea eliberată de gân-duri îndoctrinate, cu atât mai mult cu cât anumitemărturii ale oamenilor de ştiinţă citaţi pot păreasurprinzătoare pentru persoanele obişnuite să pri-vească unilateral curentul evoluţionist.

În concluzie, parcurgând paginile lucrării veţiputea afla răspunsuri la întrebări precum: existăsau nu dovezi ale embriologiei, paleontologiei, ge-neticii, geologiei, evoluţiei moleculare, anatomieicomparate în favoarea evoluţionismului? Toateacestea trebuie analizate cu o logică ştiinţifică ri-guroasă, fără a fi împotriva libertăţii de conştiinţă.

Cartea se adresează publicului larg, de la ele-vii de liceu, până la persoanele licenţiate în diversedomenii, fiind indispensabilă tuturor celor care do-resc să înţeleagă mai bine substratul teoriei evolu-ţioniste, cea mai controversată problemă aoamenilor de ştiinţă.

Dr. Mihai FLOROAIA

P

s

APOSTOLULPag. 18

Şcoala nemţeană, la zi

mai 2017

acanta de primăvară nu a fost o perioadăde relaxare pentru toţi elevii, câteva zecidintre ei provenind de la diverse unităţide învăţământ din Neamţ participând laolimpiade naţionale prin toate colturiletării. Munca fiecăruia dintre ei a fost tita-nică, fie că s-au întors acasă cu diplome

şi premii sau nu, pentru că numai participareala o astfel de competiţie a presupus sute de orede efort individual ori în echipă, sub suprave-gherea profesorilor coordonatori sau prin studiude unul singur în săli de lectură ori laboratoare.La final de competiţii şcolare, patru elevi nem-ţeni au reuşit deosebita performanţă de a fi co-optaţi în loturile lărgite ale României, din carese va face selecţia pentru echipajul care va re-prezenta ţara la etapele internaţionale ale disci-plinelor limba română, astronomie, fizică şifilosofie. Unul din cei care va intra în pregătireaspecifică lotului naţional este Bogdan Nico-rescu, clasa a IX-a la Colegiul National PetruRareş, care a primit premiul II la Olimpiada Na-ţională de limba şi Literatura Română. Al doileaeste tot de la Rareş, Flavia Cristiana Pascal,care s-a calificat în lotul lărgit pentru interna-ţionala de astronomie şi astrofizică. RareşistulSebastian Leontică a reuşit performanta de ase califica pentru a doua oară în lotul lărgit pen-tru internaţionala de fizică, iar Mihnea Bâlici,de la Colegiul National Calistrat Hogaş, va re-prezenta România la Olimpiada Internaţionalăde Filosofie de la Rotterdam, Olanda. BogdanNicorescu este coordonat de profesoara LilianaPistol, Flavia Pascal de către profesorul Grigo-rută Oniciuc, Sebastian Leontică de profesorulDorel Haralamb, iar Mihnea Bâlici este îndru-mat de profesoara Ecaterina Florina Romascu.

Pe podium sau nu,merită apreciaţi

La Alba Iulia, unde a fost naţionala de ro-mână, au mai concurat încă trei elevi din PetruRareş, toţi de nivel liceal: Letitia Florea, Teo-fana Versanu şi Ioana Elena Andrei. Rezultatedeosebite s-au înregistrat pentru judeţul Neamţla naţionala de fizică, desfăşurată la Târgu Jiu.Cea mai plăcută surpriză a venit din partea ele-vilor de clasa a VI-a, aflati în primul an de stu-diu al acestei discipline, doi dintre ei reuşind săurce pe podiumul premianţilor. AlexandruApostol, de la Rareş, îndrumat de profesorulCristinel Secară, a primit premiul II şi medaliede aur din partea Societăţii de Fizică din Româ-nia, iar Mihnea Biturcă, de la Roman Vodă, co-ordonat de profesorul Constantin Ostafe, aprimit menţiune şi medalie de argint. FlaviaPascal, de la Petru Rareş, clasa a VII-a, elevă aprofesoarei Aida Ilie, a primit menţiune şi me-dalie de argint. O evoluţie excepţională a avut-o elevul George Chiriac George, clasa a VIII-a,de la Colegiul National Roman Vodă, coordonatde profesorul Romeo Merfea, care a primit pre-miul I şi medalie de aur. Alte rezultate deosebiteau înregistrat elevii Daniel Manole, Rareş, clasaa IX-a – menţiune şi medalie de argint; MirceaMatei Verdeanu şi Theodor Matei Lupascu,Rareş, clasa a VI-a – medalie de argint, respec-tiv, bronz; Iancu-Matei Scurtu, clasa a VI-a,Colegiul Tehnologic Spiru Haret – diplomă deonoare; Marei Buzdea, clasa a VII-a, ColegiulNational Petru Rareş – medalie de bronz, MihaiCosmin Cosniceanu, clasa a VIII-a, ColegiulNational Petru Rareş – medalie de bronz; Petre-

Cosmin Teacu, clasa a IX-a, Rareş – diplomăde onoare; Andra – Elena Spiridon, clasa a X-a, Colegiul National Petru Rareş – medalie debronz; Andrew Hiroaki Okukura, clasa a X-a,Colegiul National Roman Vodă – medalie debronz şi Raluca Andreea Miron, clasa a X-a,Colegiul National Petru Rareş – diplomă deonoare. Conform clasamentului final al compe-tiţiei, elevii nemţeni au situat judeţul Neamţ pelocul II national, raportat la numărul de premiişi medalii obţinute la Târgu Jiu.

Hogaş, Cartianu, Nisiporeşti Colegiul National Calistrat Hogas s-a

impus printr-un prestigios premiu I la filozofie,la Olimpiada Naţională de Ştiinţe Socio –Umane, competiţie care a avut loc în Deva, ju-deţul Hunedoara. Elevul Mihnea Bâlici a obţi-nut premiul I, cu nota 9,30 şi aşa cum arătammai sus îşi va duce „ideile” peste hotare, la Rot-terdam, la faza internaţională a competiţiei. Re-zultate de excepţie ale elevilor de la Hogaş s-auînregistrat şi la Naţionala de Limba GermanăModernă, care a avut loc la Piatra-Neamţ. Eleva

Mădălina Merticariu a ocupat locul al doilea laproba de proiect. Dragoş Filioreanu s-a clasatpe locul al treilea, tot la proba de proiect, iarElena Sârbu a obţinut menţiune. Toţi cei treielevi sunt coordonaţi de profesoara MihaelaGavriluţă. La Baia Mare, unde a fost Naţionalala Protecţia Mediului pentru clasele a XI-a şi aXII-a, competiţie care a reunit elevi din 59 decolegii tehnice şi licee tehnologice din 32 de ju-deţe, două eleve de la Colegiul Tehnic Gheor-ghe Cartianu Piatra-Neamţ s-au impus prinpunctajele obţinute. Vasilica Sorina Nechita,clasa a XI-a, a obţinut premiul I, iar Ana MariaSpânu, clasa a XII-a, a obţinut premiul II. Depregătirea celor două eleve s-au preocupat pro-fesorii Monica Istrate, Emilia Lupei, MarianaPaleu şi Eugenia Pârlea. Un alt premiu I a ajunsîn judeţ după Olimpiada Naţională de IndustrieTextilă şi Pielărie – disciplinele din aria curri-culară Tehnologii, domeniul Industrie textilă şipielărie, desfăşurată în judeţul Brăila. S-au în-trecut 44 de elevi din 28 de judeţe, 24 de clasaa XI-a şi 20 de clasa a XII-a. Un premiu I a fostobţinut de Diana Iacobuti, de la Liceul Tehno-logic Nisiporeşti.

Succese la religie şi chimie O altă disciplină la care liceenii din Neamţ

s-au impus este religia ortodoxă. La clasa a XI-a, disciplina Studiul Biblic al Vechiului Testa-ment, premiul II a obţinut Cătălin Gârbea,Liceul Teologic Sfinţii Împăraţi Constantin şiElena” Piatra-Neamţ, profesor îndrumător Ste-fan Oprea, iar premiu special a primit MarianTartus, de la Seminarul Teologic VeniaminCostachi, de la Mănăstirea Neamţ, îndrumător

Ilarion Argatu. Succesele nemţene la clasa a X-a, disciplina Studiul Biblic al Noului Testament,se datorează elevului cu premiul I DimitrieCosula, Seminarul Veniamin Costachi, de laMănăstirea Neamţ, îndrumător Romus ViorelLaiu şi elevului cu menţiune Stefan Vieru, Li-ceul Teologic Episcop Melchisedec din Roman,îndrumător Ioan Bârliba. De la clasa a XI-a,disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române,pe podium a urcat cu premiul II elevul Alexan-dru Sleapca, Seminarul Teologic VeniaminCostachi, de la Mănăstirea Neamţ, îndrumătorMihail Danieliuc, iar premiu special a primitLeonard Creţu, Liceul Teologic Sfinţii ÎmpăraţiConstantin şi Elena, Piatra-Neamţ, îndrumătorStefan Oprea. La disciplina chimie, a cărei na-ţională a avut loc la Dâmboviţa, elevii nemţeniau obţinut anul acesta cinci menţiuni. De laclasa a VIII-a s-au remarcat Ioana Leancă,Şcoala Vasile Alecsandri Roman şi Elena FilipMuraru, Colegiul Petru Rareş Piatra-Neamţ. Dela clasa a IX-a a primit menţiune specială elevulIoan Căderea – Colegiul Calistrat Hogaş Pia-tra-Neamţ. Menţiune a primit şi Tudor PaulApetroaie, clasa a X-a, Colegiul Petru Rareş,iar a doua menţiune specială pentru judeţulNeamţ a fost primită de Patricia Preisler, clasaa XI-a – Colegiul Calistrat Hogaş.

Matematică, astronomieşi astrofizică

„Regina” competiţiilor, matematica, s-a do-vedit o disciplină cunoscută de către elevii nem-ţeni, care s-au întors de la naţională desfăşuratăla Timişoara cu medalii de aur, argint şi bronz.Chiar dacă unii nu au fost nominalizaţi la pre-miere, merită toată aprecierea pentru sârguinţade care au dat dovadă. Elevul Mihnea Butiurcă,din clasa a VI-a, Colegiul National Roman Vodăa obţinut medalie de bronz, Anna Angela Pe-cheanu, clasa a VII-a, Şcoala 3 Piatra-Neamţ –medalie de bronz; Rareş Polenciuc, clasa a VII-a – Roman Vodă – premiul II şi medalie de aur,Ioan Teodor Băltoi, clasa a VIII-a – RomanVodă – medalie de argint; Andrew Hiroaki Oku-kura, clasa a X-a – Roman Vodă – medalie debronz; Ioana Maria Roca, din clasa a X-a – PetruRareş – medalie de bronz, iar Călin Spiridon,clasa a XII-a, Petru Rareş – menţiune şi medaliede argint. Pe lângă cei şapte elevi premiaţi deSocietatea Română de Ştiinţe Matematice, dinlotul nemţean care s-a prezentat la Timişoara aumai făcut parte alţi şapte elevi. La naţionala deastronomie şi astrofizică, Flavia Cristiana Pas-cal, elevă în clasa a VII-a la Colegiul PetruRareş, a primit medalie de aur, menţiune dinpartea Ministerului Educaţiei şi un premiu spe-cial pentru originalitatea rezolvării unei pro-bleme. Pentru rezultatul obţinut, eleva s-acalificat anul acesta în lotul lărgit pentru inter-naţională. Alţi doi elevi de la Rareş au primitdistincţii la respectiva competiţie – AlexandraBrănut, clasa a VII-a, medalie de onoare şi Ma-teea Voicu, clasa a VI-a, medalie de bronz. Toţisunt coordonaţi de profesorul Grigoruţă Oni-ciuc. Elevul Petru-Gabriel Vamanu, clasa a VIII-a, Colegiul Tehnologic Spiru HaretPiatra-Neamţ, a participat la Olimpiada Naţio-nală de Educaţie Tehnologică. Academia de Şti-inţe Tehnice din România i-a acordat un premiuspecial pentru macheta cu panouri solare de laproba practică. (Sursa: Monitorul de Neamţ)

M. NEAMŢU

V

Rezultatemeritoriila olimpiadelenaţionale

APOSTOLUL Pag. 19

Lecţia de istorie

mai 2017

Sumarheorghe AMAICEI – ÎNĂLŢAREA DOMNULUI – ZIUA EROILOR(pag. 3)Vasile BAGHIU – Note de trecere - Lumi paralele? (pag. 20)Gianina BURUIANĂ – Constelaţia de la Cernăuţi (pag. 1-8)Gheorghe A. M. CIOBANU – CARMEN sau ODĂ GÂNDIRIIUMANE (pag. 20)Neculai FLORIAN – Profesorul Constantin V. Papuc, un ctitor al Şco-lii din Vânători (pag. 19)

Mihai FLOROAIA – Evoluţionismul are dovezi ştiinţifice? (pag. 17)Viorel DOLHA – Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România, REME-MORĂRILE ANULUI 2017 (pag. 7)Titu MAIORESCU – Cugetări * Aforisme * Vorbe celebre… (pag. 4)Georgiana-Cosmina MACOVEI – Importanţa activităţilor extraşcolare înprocesul de formare a elevilor (pag. 10)Mihai-Emilian MANCAŞ – Domnu Trandafir sau Domnul Vucea? (pag. 10)* Cabinetele de la „Rareş” (III) (pag. 14)Irina NASTASIU – INFOCULT (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7) * Semnal editorial –

„Poemul iubirii veşnice”, de Sergiu Ciocârlan (pag. 3) * Ansamblul folcloric„Şezătoarea” duce tradiţia mai departe (pag. 11)M. NEAMŢU – Rezultate meritorii la olimpiadele naţionale (pag. 18)Geanina NICORESCU – * „Info” Piatra Neamţ va organiza finala Olim-piadei Internaţionale de Informatică pe echipe 2018 (pag. 2) * „Mi-amdorit să devin cercetător, dar acum chiar simt că fac cercetare, alături decopii” (pag. 12) * „Trebuie să îţi asumi performanţa şi învăţarea pentru per-formanţă” (pag. 13)Elena-Carmen OLTEANU – Adunarea Generală a Învăţătorilor din judeţulNeamţ (pag. 1-6)Red. – Centenar Titu Maiorescu (pag.1-4) * Aniversări, luna mai (pag. 7) *Aniversări, luna iunie (pag. 9)Dumitru RUSU – Spiritul de gaşcă (pag. 5)Sabina STĂNESCU – Doamna MARIANA BAROI, educatoare şi pictoriţă(pag. 16-17)Livioara TODIRESEI – Călătorie în timp (pag. 9)Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene (pag. 12, 13, 14, 15, 16, 17)Mircea ZAHARIA – Spre un viitor mai bun pentru tinerii români (pag.1-2) * Autori nemţeni la Târgul de carte Librex 2017 (pag. 5) * O carieră di-dactică este un drum greu, dar plin de satisfacţii (pag. 15) * ULTIMA ORĂ– Premiile revistei APOSTOLUL (pag. 20)

G

Profesorul Constantin V. Papuc, un ctitor al Şcolii din Vânătorimul care a depus în 1948 su-flet şi muncă pentru genera-lizarea învăţământului de 7ani, fiind director şi profesorde limba română la Şcoaladin Vânători Neamţ, Con-stantin V. Papuc s-a născut la

14 aprilie 1903 în comuna Bo-roaia, fiind ultimul din cei 12 copiiai familiei. După absolvirea a patruclase, Constantin Papuc rămâne însat şi participă activ la viaţa colec-tivităţii, şi abia după ce împlineşte17 ani, primeşte cu greu acceptulfamiliei şi, pregătit de învăţătorulVasile Bondescu, intră la nou înfi-inţata Şcoală Normală de la Fălti-ceni. La examenul de istorie, dupăce a răspuns, profesorul l-a între-bat de ce n-a venit la şcoală maidevreme. Răspunsul a venit ime-diat la fel de prompt şi clar: lipsamijloacelor, războiul, moarteamamei, tatăl bolnav. A fost admisal treisprezecelea şi la sfârşitulclasei întâi din cei 53 de elevi ad-mişi, 3 s-au retras, 13 au fost de-claraţi repetenţi, 23 corigenţi şidoar 14 au promovat. Între promo-vaţi, Constantin V. Papuc primeapremiul al treilea. A primit pre-miul al doilea sau al treilea în toţianii de şcoală.

Participă la concursul de limbaromână, similar olimpiadelor deastăzi organizat de Tinerimea Ro-mână, iar corul dirijat de I. D. Chi-rescu din care făcea parte a ocupatlocul întâi pe ţară la concursul for-maţiilor corale din licee şi şcolinormale.

La sfârşitul clasei a II-a vreasă treacă la seminarul teologic. Vamai avea o tentativă de a se trans-fera la Şcoala Normală din Piatra-Neamţ în clasa a IV-a, încercărisoldate cu eşecuri; directorul şcoliide la Fălticeni refuzându-i cererea.

În clasa a III-a a fost numit biblio-tecar al şcolii.

Ca să poată pleca la cursurilede la Vălenii de Munte a împrumu-tat de la fratele său, Nicolae, calulşi căruţa, a făcut chirie şi rost debani şi la 1 iulie 1924 era prezentla deschiderea cursurilor de cătreNicolae Iorga în prezenţa regeluiFerdinand, ocazie cu care Iorga aspus: La Vălenii de Munte vin toţicei care au ceva de spus, dar maiales cei care cred că mai au ceva deînvăţat, iar Constantin Papuc eraunul dintre aceştia.

În clasa a IV-a a fost numit in-firmierul şcolii. Îmbrăcat în haineîmprumutate de la colegi a ţinut oavântată cuvântare la punerea pie-trei fundamentale a Şcolii Normaledin Fălticeni unde era prezent şiministrul învăţământului, dr. Con-stantin Angelescu.

Termină şcoala în 1925 şi învacanţa de vară îl primeşte pe Ni-colae Iorga la Boroaia unde eraumulţi iorghişti. Se îndreaptă apoidin nou spre Vălenii de Munteunde stă numai până la 14 augustdeoarece pe 15 august trebuia săfie prezent la Şcoala Militară dinBacău, şcoală ale cărei cursuri leîncheie la 13 februarie 1926. Aurmat alte şase luni la Regimentul13 Dorobanţi din Iaşi unde a susţi-nut examenul şi a fost avansat lagradul de sublocotenent.

După armată se prezintă înfaţa comisiei pentru numire în în-văţământ şi acceptă funcţia de di-rector la Şcoala Boboieşti de unde(după o scurtă „evadare” la Şcoalade Arte şi Meserii din Năsăud), la14 septembrie 1928 este transferatla Şcoala Arhimandrit Chiriac Ni-colau din Vânători Neamţ ca învă-ţător şi director.

La Vânători Neamţ organi-

zează un cor pe lângă BisericaAdormirea Maicii Domnului şialtul pe lângă Căminul cultural.

Trei ani mi-a fost profesor delimba română. Inteligent, vorbeafrumos, preda argumentat şi con-vingător cu vocea-i clară de tenor.Era deseori ironic şi sever, dar co-rect întotdeauna. Înalt, slab, avea ofrunte înaltă, iar mai târziu o cheliegeneralizată.

Cel care prin muncă dobân-dise un statut onorabil nu îngăduiaelevilor săi dezinteres, lene sau in-dolenţă şi uneori era în conflict cunoi.

Era un foarte bun vorbitor şiam avut ocazia să-l ascult de maimulte ori. L-am ascultat şi pe 23septembrie 1956 când a rostit cu-vântarea de întâmpinare a scriito-rului Mihail Sadoveanu, care avizitat atunci Biblioteca şi Cămi-nul cultural. Se spune că Sado-veanu avea obiceiul de a întrerupepe cel care vorbea atunci când nuera de acord cu ce spunea. Nu s-aîntâmplat aşa cu profesorul meu

care a fost ascultat cu luare aminte.A purtat veşnic haine naţionale

frumos cusute peste care punea învremea rece o scurtă de Azuga.N-a fost niciodată bogat. Salariileerau folosite pentru a-şi purta înşcoli cei trei copii: Mărioara, Va-sile şi Ioan. A fost în schimb un dă-ruit spiritual. Citea mult, cântafrumos la vioară, avea darul vorbi-rii frumoase, iar istoria o avea însuflet. Traiul modest, superiorita-tea intelectuală şi ironiile i-au adusşi destule necazuri din partea maimarilor acelor ani care l-au catego-risit când legionar pentru că in-struise grupe de premilitari dinPipirig şi Vânători Neamţ în pe-rioada legionară, când mistic pen-tru că dirijase corul de la bisericăsau de-a dreptul duşman al popo-rului când a refuzat să se înscrie îngospodăria colectivă. S-a înscrismai târziu când exista pericolul dea fi scos din învăţământ, dar a luatşi hotărârea de a pleca, iar când s-ahotărât să plece la Braşov, lângăcopii a vândut tot: casă şi terenurişi a plecat.

Pentru noi, Constantin V.Papuc profesorul care şi-a prezen-tat viaţa şi opţiunile în cartea Învă-ţător pe Valea Ozanei a fost şi varămâne una din figurile luminoaseale învăţământului nemţean.

A încetat din viaţă la Braşov,oraşul pe care îl vizitase pentruprima dată în anul 1924 şi care îlimpresionase prin casele îngrămă-dite una într-alta, străduţele îngusteşi scumpetea din pieţe. Era data de5 mai 1992 în timp ce-şi bea liniştitcafeaua de dimineaţă.

În semn de preţuire şi neuitareo stradă din Vânători Neamţ îipoartă azi numele.

Înv. Neculai FLORIAN

O

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

revista_apostolul@yahoo.com

NOTE DE TRECERE

Lumi paralele? e când lucrez mai serios şi mai aplicat penişte teme ştiinţifice îi înţeleg mai bine pespecialiştii din domeniile extra-literare. Aşzice că pricep chiar modul lor de a-i privi pescriitori şi artişti, cumva cu oarecare îngă-duinţă prietenoasă sau, mai curând, cu deta-şare şi curiozitate.

Bucuria lor de a explora câte un detaliu„mărunt” şi rezultatele extraordinare la care ajunguneori, chiar dacă după ani de trudă, le conferă si-guranţă şi acel sentiment că nu mai au nevoie denimic.

Şi sunt edificat, cred, şi viceversa, adică înlegătură cu atitudinea scriitorilor şi artiştilor în raportcu cercetătorii, fizicienii, chimiştii, biologii şi altespecii de savanţi sau exploratori.

Se pare că, spre deosebire de savanţi, scriitoriişi artiştii nu prea ajung să fie cu adevărat mulţumiţide creaţia lor, pentru că sunt în căutare permanentăşi pentru că totul este relativ în cazul creaţiei lor. Sădescoperi o mitocondrie e ceva sigur. Să scrii unroman e ca un mers pe nisipuri mişcătoare.

Aşa se face, poate, că scriitorii şi artiştii în gene -ral nu prea îşi bat capul cu noutăţile din lumeaştiinţifică, pentru că ei sunt învăţaţi cu experienţaapelor mişcătoare ale fanteziei şi orice încadrare înnorme, reguli şi legi li se pare de natură să le ani-hileze elanurile şi pornirile subconştiente alecreativităţii.

Şi este păcat să se întâmple aşa, pentru că ex-plorarea zonelor „aride” ale ştiinţei le-ar putea fi defolos prin potenţarea unor scântei de imaginaţie, prinorganizarea conţinuturilor în vederea ducerii la capăta proiectelor, prin exerciţiul conciziei şi simplificării.

La fel şi invers. Nici primii n-aş zice că se dauchiar în vânt după artă, literatură, poezie, filozofie,deşi în cazul lor toate acestea le cam sar în faţă, dacăpot spune aşa, în viaţa de zi cu zi, în muzee, înlibrării, în stradă pur şi simplu.

E limpede că avantajele trans-disciplinarităţiisunt de ambele părţi, dar în mod ciudat tendinţaepocii noastre este de ultraspecializare, de izolare,de ne-comunicare, într-un contrast bizar cu dez-voltarea nemaivăzută până acum a mijloacelor decomunicare.

Pare că trăim în nişte lumi paralele şi nu că num-aş fi gândit până acum la acest aspect, dar am sen-timentul că ajungem de obicei târziu, prin natura lu-crurilor, la unele edificări importante. Mai bine însăoricând decât deloc, aş adăuga.

Citind alternativ, de exemplu, literatură beletris-tică şi texte ştiinţifice, simt că se petrece, treptat, înmintea mea, un transfer reciproc de idei şi stări înaşa fel încât proza şi poezia nu mai sunt doar rezul-tatul fanteziei creatoare, iar articolele nu doar clari-ficări reci medicale, psihologice sau de altă natură.

Aş recomanda această diversitate a lecturilor şia direcţionării interesului pentru cunoaştere deopo-trivă scriitorilor şi specialiştilor din diferite domenii,dar şi cititorilor obişnuiţi. Mi se pare limpede că be-neficiile, intelectuale şi emoţionale, pot fi dintre celemai mari.

Psiholog Vasile BAGHIU

D

CARMEN sau ODĂ GÂNDIRII UMANEDiaconescu Carmen…

„Primum…phylosophare,deinde vivere”.

ai ieri, muşatină. Nu peste multă vremeeuropeană. O Carmen plecată de la noi,din „bătătură” şi din zidirea de Apostol alui „Roman-Vodă”. După un dur război şicu Pământul şi cu Cerul.

Printre oameni, un pachet repetabil dereflexe condiţionate. Fără oameni, unocean de reflecţii metafizice. Pe lângă „sa-

piens”, a fost şi „Homo”. Mai mult ca „Homo”,a rămas ca „demiurgus”. Puţin ca „bios” şi maimult „zaimph”. Imponderabilă până la moarte,indescifrabilă apoi.

Mereu a amânat să-şi trăiască viaţa şi teluric.Gândire şi idei, pe azi, pe mâine, pe la anul. Un„pân-a fi”, căruia, pe Terra i se spune şi Filozofie.

A biruit un ADN biotic şi şi-a ales un ABCabstractic, cu galaxii de gânduri şi căi lactee deidei. Filozofia nu reduce ci surprinde, nu pune„punct” vreodată, ci numai „puncte”... Precum şiCarmen, nu se ajunge, prin filozofie la monoda-turi statice, alăturate imuabil pe rafturi, ce-şi aunumăr ca în „Tabelul lui Mendeleev” ci la im-agini fără număr, la ipoteze – evantai şi mai alescu rezonanţe personale. În ce-a expus sau redac-tat Diaconescu, emană indirect acest complexdual, orizontala vastă a multor corelaţii, ca şiaura voalată a viziunii proprii, mereu mai altfel.

Să medităm şi noi, la ceea ce a meditat şi ea,nu e uşor şi nici cartezian. E ca şi cum am reluascenariul lui Sebastian „Steaua fără nume”, întimp ce noi admirăm în miezul nopţii „Carul celMic” şi acela „Mare”, nocturna gânditoare, Car-men ar studia pe „Alcor” o componentă greu vi-zibilă. Nu ca o astronomă, ci cu prioritate ca ocercetătoare a constelaţiilor umano-sociale de peTerra. Aglomerări de vectori mai complecşi. Îmi

amintesc lucrarea ei de bază, ca fiind intitulată:„Enciclopedia operelor fundamentale în filozofiapolitică”. Personajul principal considerat globa-lic, ideatic, problematic şi nu cotidian. Mai multumanic şi la singular. Deci o filozofie a politiciiprecum ar trebui să fie, sau va fi spre a-şi meritaacest cuvânt de altitudine.

Modesta autoare, apropiată mult de insularulRobinson încearcă să-şi onduleze o baghetă ego-centrică şi aleatorică, într-o lume atât de pluralicăşi mobilă. Şi a făcut-o la superlativ şi nici vorbăca un model de asimptoză. Un studiu care nu de-ţine o soluţie perenă şi mai ales absolută.

Se pare că, cunoaşterea umană cu cât înain-tează înspre mâine şi din cauza cunoscutului şicunoscătorului, a trecut şi va trece mereu, prin„Paradoxul clasic al lui Achille şi Broasca ţes-toasă”. Diaconescu Carmen a intuit de la început„Paradoxul” . Şi-n toată viaţa ei, ca un determi-nant genetic, ce-l avea, nu a lezat universul ma-tematic cu nimic. Ba i-a dat ipoteticul viziunilorasupra unui infinit şi el ipotetic.

Şi viaţa sa a fost o ipoteză, pentru cei ce-şiamintesc postum de ea. Tot ce a creat şi a lăsatîn urmă-i, pare a fi „reprezentarea” matematicăa vieţii sale. A dovedit că posedă un echilibrumedian, lipsit de polarizări, de monosacralizărisau de contrarieri proprii. Toate viziunile asupraexistenţei îi erau egale ca valoare, dar monu-mente de gândire ca un raft cu ediţia ultimă şicompletă, cartonată a scrierilor unui autor. Cre-neluri de cetate şi nu ca turnurile Catedralei Or-todoxe din Moscova. Nu a trăit în viaţa socială oizolare de mansardă, ca Spencer şi nici dualitateabio-spirituală, ca Schopenhauer.

Ea, Carmen, pleacă de la „ceea ce se dă: laînceput a fost Nimicul, ce, prin gândirea crea-toare a lui „Sapiens”, devine „TOTUL”.

În rest, de acum, doar „Gânditorul de la Ha-mangia”.

Gheorghe A. M. CIOBANU

M

ULTIMA ORĂupă lupte seculare care au durat câţiva ani buni, anul trecut, de Ziua Învăţătorului, prin efortulcomun al Sindicatului din Învăţământ Neamţ şi al Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ a avut locprima ediţie a Premiilor Revistei Apostolul. Cum am mai spus, aceasta însemna nu doar că Sin-dicatul din Învăţământ Neamţ recunoaşte sărbătoarea Asociaţiei Învăţătorilor, ci şi că i se alătură,într-o încercare comună de a da un plus de importanţă şi solemnitate evenimentului – Ziua În-văţătorului, sărbătoare tradiţională a dascălilor, fiind pe cale de a fi minimalizată prin instituireaunor surogate europene numite Ziua Educatorului şi Ziua Educaţiei.

Premiile Revistei Apostolul ar trebui să fie un prim pas pe drumul recondiţionării imaginiişi statutului cadrelor didactice. De fapt, acesta este sensul major pe care ne-am dori să-l aibă. Altminteri,nota comună a premiilor noastre este doar aceea că ele nu se decernează pentru activitatea de la catedră,ci încearcă să sesizeze şi să puncteze performanţa şi pasiunea dincolo de sala de clasă.

Anul trecut premiile au fost acordate colegilor noştri MONICA CRISTEA – pentru cultivarealimbii române şi promovarea tinerelor condeie nemţene, CRISTINA PIETRARU – pentru cultivareatalentului tinerilor plasticieni nemţeni, pentru promovarea imaginii României peste hotare, DANIELDIEACONU – pentru pasiunea şi partea de suflet dăruite Muntelui Ceahlău, pentru ataşamentul lavalorile spiritualităţii nemţene, PETRU SANDU – pentru management, pentru rezultatele obţinute şiimplicarea în performanţele sportului romaşcan şi naţional, MIHĂIŢĂ ALBU – pentru cultivarea va-lorilor şcolii muzicale nemţene şi promovarea lor europeană.

Anul acesta vom păstra aceleaşi criterii şi aceleaşi proceduri – dacă un lucru funcţionează, nu tre-buie schimbat de dragul schimbării. Vom acorda deci tot cinci premii, prezentate şi argumentate decolegii noştri profesori, care nu fac parte din redacţia revistei, dar au o voce destul de greu de contestat.

Menţionăm că decernarea premiilor acestei ediţii va avea loc vineri, 30 iunie, ora 11,00 în cadrulunei festivităţi care se va produce în sala Teodor Macarie a Liceului de Arte Victor Brauner din Pia-tra-Neamţ. Sau, cel puţin, asta credem înainte de plecarea revistei la tipar. (Mircea ZAHARIA)

D

Premiile revistei APOSTOLUL