Ambalarea produselor

Cuprins:

Introducere.................................................................................3

Rolul si scopul ambalajelor.........................................................3

Estetica ambalajelor....................................................................3

Tipologia ambalajelor..................................................................3

Locul ambalajelor in procesul miscarii produselor......................3

Bibliografie:.................................................................................3

Introducere

Dezvoltarea vietii economice se caracterizeaza printr-o permanenta evolutie si diversificare a productiei si a consumului, care implica tot mai accentuat prezenta ambalajului, el castigand un loc extrem de important in distributia bunurilor de consum, ca, de pilda, in sistemul “autoservire” si in special in desfacerea produselor alimentare, a bauturilor alcoolice si racoritoare, articolelor de uz casnic, etc.

Ambalajul cucereste din ce in ce mai multa audienta in randul consumatorilor, da informatii asupra calitatii produselor si evidentiaza, astfel, marca, firma, constituind un subiect de selectie si de decizie asupra produselor.

In acelasi timp, ambalajul mai constituie mijloc de formare a unitatilor de incarcatura, cu formarea de module, mai ales pentru loturile mari de la producator, care devin unitati de livrari comerciale - denumite si ambalaje de transport.

Rolul si scopul ambalajelor

Ambalarea are scopul asigurarii integritatii cantitative si calitative a produselor pe toata durata operatiunilor, de la producator pana la consumator, precum si pe timpul depozitarii-stocarii, pana la darea lui in consum.

Amabalajul a aparut din vechi timpuri, dar se considera ca moment initial atunci cand oamenii au descoperit mestesugul olaritului si au creat vasele de lut folosite pentru pastrarea si transportul uleiului si al vinului. Acest fapt il dovedesc amforele de diferite capacitati sau vasele care au fost recuperate de pe corabiile aduse la suprafata de pe fundul marilor.

Desigur, continua dezvoltare a societatii, prin progresele parcurse, si-a facut influenta si in gasirea celor mai bune mijloace care sa faca posibila pastrarea de produse si efectuarea de schimburi de marfuri, care sa faciliteze transportul si predarea produselor la destinatie.

Fata de acest rol, ambalajele au capatat de-a lungul vremii diferite forme si dimensiuni si s-au confectionat din diferite materiale, avand drept scop asigurarea produselor pastrate pe

perioade mai indelungate si al doilea pentru a usura munca de manipulare si conditiile de transport.

Ambalajul este un factor economic de o deosebita importanta. Astfel, alaturi de metodele clasice de conservare, ca sararea, afumarea si chiar sterilizarea, ambalajul a devenit omniprezent prin tehnica congelarii, refrigerarii, concentrarii, liofilizarii etc, care a cuprins mai ales legumele si fructele preambalate, comercializate si consumate dupa multa vreme de la trecerea sezonului de producere a lor.

Dezvoltarea deosebita pe care a inregistrat-o confectionarea de noi tipuri de ambalaje a atras o gama larga de materiale, dand un curs nou utilizarii materialelor plastice, introducerii unor procedee de innobilare a hartiei, textilelor, sticlei etc., prin tratamente fizico-chimice, care au creat conditii pentru prelungirea termenelor de conservabilitate, de pastrare a produselor.

O mare parte a produselor care se livreaza pentru aprovizionarea productiei si a consumului sunt ambalate atat pentru a putea fi pastrate pe timpul stocarii, cat si pentru a fi mai usor manevrate, transportate si receptionate prin formarea lor in unitati de prezentare, de reclama sau pentru garantarea calitatii produsului in corelatie cu marca, cu firma sau cu produsul respectiv. De altfel, unele produse neambalate s-ar putea degrada prin schimbarea formei, a structurii, compozitiei, a culorii, aspectului etc.

Scopul amabalajului poate fi privit cu mare interes din punct de vedere tehnic, economic si psihologic, dar si sub aspect juridic.

Ambalarea este un act ale carui aspecte juridice au aparut odata cu ambalarea produselor alimentare, care a impus o legislatie speciala, precum si a dreptului de concurenta, cu respectarea de norme de ambalare si ambalaje specifice fiecarei marci de fabrica si care contin masuri pentru protectia consumatorului, dar si prezentarea de conditii care sa asigure protectia producatorului, cu preponderenta asupra amabalajelor originale.

Privit din punct de vedere al exploatarii si al economicitatii, o problema de o importanta deosebita o constituie raportul dintre produs si ambalaj, deci un raport real intre costul de ambalare si valoarea productiei, restrangand orice incercare de a exagera cheltuielile de ambalare prin tendinte de noutate care ar depasi un raport stabil si rational pe piata interna si mondiala.

A obtine o solutionare economica optima a ambalarii inseamna a realiza un echilibru intre factorii tehnici si cerintele exploatarii, deoarece costurile de ambalare nascute in ultima faza a procesului de productie sunt incluse in costurile de desfacere ale intreprinderii.

Tot mai frecvent in cadrul intreprinderilor din tarile dezvoltate a aparut fenomenul de produse supraambalate, prin aceasta intelegandu-se o disproportie intre valoarea produselor si a ambalajului, in detrimentul unui raport optim.

Au existat si exista, in multe tari, consecinte ale costurilor mari de ambalare asupra retelei de desfacere, datorate pagubelor produse in activitatea de depozitare si transport din cauza ambalajelor. Acestea au condus la realizarea de ambalaje care sa elimine alterarea produselor, in special a produselor alimentare perisabile, realizand asigurarea pastrarii integritatii calitative si cantitative pe o perioada mai indelungata, facand, astfel, o apropiere spre raportul optim intre pretul produselor si cheltuielile cu ambalajul.

Stimularea tehnicii ambalarii are la baza sarcini importante, cum sunt:

o Producerea de ambalaje si executarea operatiunilor de ambalare sa se obtina cu instalatii cat mai putin complicate si cat mai ieftine, care sa asigure usurarea manoperei si cresterea productivitatii muncii;

o Ambalarea sa se faca cu prioritate la produsele care, pana in prezent, au fost ambalate necorespunzator, precum si la cele care reclama o necesitate sociala.

Expertii contemporani, printre care si Reinmar Furst, atribuie ambalajelor urmatoarele functii in relatia cu mediul economic:

- Ambalarea asigura, in timp, echilibrarea intre productie si consum; ea permite conservarea produselor alimentare perisabile si inglobarea lor in reteaua economica mondiala;

- Ambalarea ofera, pentru toate bunurile care necesita o protectie in decursul transportului, o stimulare a realizarii optime a lantului producator-depozit-desfacere;

- Ambalarea este creatorul de noi sortimente de produse in domeniul alimentar si stimulatorul permanent al trecerii de la activitatea culinara a gospodinelor la cea de utilizare de preparate culinare ce necesita o manopera din ce in ce mai mica;

- Ambalarea permite portionarea, in functie de necesitati, inclusiv realizarea de portii pentru consum individual si asigurarea in mai bune conditii a dietelor sau dozelor prescrise pentru consum. De asemenea, stimuleaza pregatirea rapida a unor mancaruri;

- Ambalarea ieftineste desfacerea. Ea permite acoperirea comoda si rationala a necesitatilor unei gospodarii pentru un timp mai lung, printr-o singura achizitie din magazine;

- Ambalarea stimuleaza vanzarile prin prospectare si informatie, permitand diferentierea produselor pe calitati;

- Ambalarea asigura legatura intre protectia in decursul transportului si reclama.

De la aceste functii atribuite ambalarii de catre expertii din tarile dezvoltate s-a realizat o evolutie de exceptie pana la ambalajele de lux si la unele ambalaje nerecuperabile, care contribuie la cresterea volumului de deseuri si, prin aceasta, la poluarea mediului inconjurator. Din acest punct de vedere, ambalajele, in majoritatea lor, devin, dupa consumul produselor, nerecuperabile si ingroasa masa deseurilor, pentru a caror distrugere se ridica destule probleme.

Pe langa functiunile prezentate pana acum, ambalajele mai indeplinesc un rol de o deosebita importanta, acela de acccesoriu tehnic. In acest sens, ambalajele, prin natura materialului din care sunt confectionate, dimensiunile si forma lor, au o stransa legatura cu functia pe care trebuie s-o indeplineasca, ca ultima faza a productiei sau prima etapa dupa procesul tehnologic, aceea de a proteja produsul. Aceasta functie reprezinta, pentru unele produse, un accesoriu indispensabil, prin care ambalajele dau viata si fac sa circule de la producator la consumator cele mai variate produse.

Observam, astfel, ca ambalajele depasesc limita de a fi doar intr-o functie auxiliara, suplimentara a produsului, la rolul de a face parte, a se integra in insusi procesul de fabricatie, cu produsul.

Ambalajul este una din problemele principale in merceologia materialelor si produselor, deoarece o parte covarsitoare dintre ele se livreaza ambalate pentru productia altor procese de productie ori pentru consumul final de catre populatie.

Pe langa functia de instrument de vanzare, ambalajul are si rolul de a asigura o descriere fidela a continutului si in acelasi timp sa asigure cumparatorul ca ceea ce cumpara este corespunzator necesitatilor sale. In cazul ambalajelor de transport, scopul principal il constituie protectia produsului, dar mai are si rolul de a usura manipularile.

Deci, ambalarea realizeaza protectia produselor si conservarea calitatii acestora din momentul fabricarii pana in momentul consumului. Notiunea de ambalare sugereaza si ideea de grupare in vederea protejarii produsului sau a unui ansamblu de produse, dupa cum notiunea de conditionare vizeaza si ideea de prezentare a unei unitati de vanzare a unui produs.

Rolul ambalajelor in raport cu produsele

Ambalajele au un rol tot mai mare si o importanta deosebita in viata produselor, deoarece nu se poate concepe un material sau un produs fara a avea un invelis, care sa-l protejeze sau sa-I ajute la operatiuni de manevrare si transport etc.

Aceasta se datoreaza si faptului ca procesul de ambalare este in raport direct si cu unitatile de incarcatura stabilite, facilitand masurarea si manipularea operativa in formarea loturilor de livrare.

Ambalajul este absolut necesar pentru unele produse, iar pentru altele intr-o mai mica masura sau deloc. Astfel, prin intermediul relatiei pe care ambalajele o au cu procesul de fabricatie, distingem:

Ambalaje dependente de procesul de fabricatie al produselor- Sunt cele conditionate de produse cu privire la felul, marimea, calitatea, aspectul,

manevrarea. In aceasta grupa intra: lacurile, vopselele, in general toate produsele lichide, vascoase, pulverulente, gazoase etc. precum si bauturile alcoolice, racoritoare, uleiul comestibil s.a., a caror dependenta fata de ambalaj este salutara. In cazul produselor agresive, toxice, otravitoare etc. ambalajele le asigura existenta si integritatea acestora, fiind totodata si un mijloc sigur de protectie pentru mediul inconjurator; in acest context pot fi mentionate si produsele alimentare in majoritatea lor, medicamentele etc. care, de asemenea, nu pot fi concepute in circulatie, transport, depozitare, livrare independent de ambalajele lor. Aceste ambalaje se integreaza in procesul de desfacere si conditioneaza marimea unitatilor de incarcatura, calitatea si chiar aspectul produsului, mergand la consumator odata cu produsele pe care le contin.

Ambalaje independente de procesul de fabricatie al productiei- S-au nascut din nevoia de a efectua operatiuni de manevrare si transport mai usor si

mai repede, creand conditii de siguranta si constituind o unitate de transport sau o unitate de livrare comerciala sau de desfacere. De pilda, pentru paine sau produsele de panificatie, pentru transport si prezentare la desfacere, se folosesc navetele; pentru legume se folosesc ladite de lemn, navete din material plastic ori saci de iuta sau ladite de lemn, navete sau chiar cosuri din nuiele, papura etc.

Ambalaje complexe care cuprind ambalaje dependente si independente pentru acelasi produs- De pilda, cutiile din metal la ambalaj dependent pentru lacuri, vopsele, diluanti s.a.,

care se incarca in ladite din lemn sau carton, in palete sau boxpalete, formand o unitate de incarcatura mai mare, adaptate unui mod de manipulare si transport. In speta, se poate observa ca exista doua unitati de incarcatura: prima se refera la cutiile de metal utilizate ca ambalaje dependente procesului de fabricatie al produselor si a doua o formeaza laditele din lemn sau carton, paleta sau boxpaleta care sunt ambalaje independente si care vor intra intr-un nou circuit de transport. In cadrul ambalajelor complexe, ambalajul de transport este prezent in toate operatiunile de deplasare a produsului de la locul de expediere la locul de destinatie.

Sistemul de ambalare complex reprezinta ansamblul propriu-zis, sitemul de fixare a produsului in interiorul lui, masurile de protectie impotriva influentelor mecanice, climatice si biologice. Acesta creeaza o unitate independenta si asigura protectia produsului impotriva diferitelor solicitari din timpul transportului si depozitarii. Un ambalaj de transport trebuie sa asigure protectia optima a produsului transportat fata de solicitarile mecanice, de manipularile brutale, de torsionare, trepidatii si vibratii, de solicitarile climatice.

Ambalajele se nasc din anumite necesitati si se dezvolta odata cu productia; ele au un drum de la producator la consumator sau utilizator.

Ambalajele intrate in circuit odata cu produsele, din momentul in care au ajuns la consumator si produsul ambalat a fost consumat, acestea pot intra din nou in circuit ca atare, fiind ambalaje refolosibile. Unora dintre acestea, dupa folosire, li se impune o curatire, dezinfectare etc., ca de pilda pentru butoaie, bidoane din table, saci din iuta sau P.V.C., damingene, butelii din sticla etc. Unele dintre ambalaje au nevoie obligatorie sa fie verificate tehnic, asa cum sunt tuburile de oxigen, buteliile de butan (aragaz) s.a.

Ambalajele reconditionabile sunt acelea care, dupa un circuit, pot fi recuperate, insa pentru a putea fi reintroduse intr-un alt circuit, se impune ca, in urma verificarilor din punct de vedere tehnic, sa fie reparate, completate, reconditionate, deci facute apte pentru o noua utilizare. Din aceasta categorie fac parte in special lazile, cutiile si navetele de lemn sau din placaj, cutiile de carton, paletele, boxpaletele etc.

Ambalajele nerecuperabile formeaza categoria cea mai mare ca utilizare si ca pondere in volumul ambalajelor. In aceasta categorie intra toate cutiile de conserve, de bere, racoritoare, alimente etc., tuburile de cosmetice, paste, butelii de ape minerale, racoritoare, bauturi alcoolice, casolete cu produse preambalate cu carne, fructe, paste etc.

Solicitarea atat de mare a produselor prezentate in ambalaje nerecuperabile are ca argument urmatoarele:

- Usureaza conditiile de manipulare, masurare, transport;- Elimina dificultatile de transport si depozitare;- Dezvolta comertul cu livrarea la domiciliu si prin supermarket;- Favorizeaza exportul;- Elimina o serie de cheltuieli ce sa fac pentru recuperarea ambalajelor, prin verificare,

dezinfectare, reparare, completare etc.

Aceasta motivatie a accelerat extinderea covarsitoare a industriei de ambalaje si in special a celor nerecuperabile, care, in viitor, le vor inlocui mult pe cele recuperabile.

Insa, ambalaj nerecuperabil inseamna deseu, iar cantitatile de deseuri solide in crestere ridica probleme serioase privind colectarea si distrugerea lor, pentru a inlatura sursele potentiale de poluare a mediului inconjurator.

In mai toate statele, mijlocul clasic de distrugere a deseurilor consta in colectarea si depozitarea lor in campuri deschise, unde se face incinerarea sub cerul liber. Dar metoda aceasta duce la poluarea aerului, apelor, solului, fiind adevarate focare de infectie si pericole de incendii. In acest scop, este necesara aplicarea unei seri de procedee, in functie de volumul deseurilor si de specificul zonal, dintre care:

~ Organizarea colectarii de ambalaje nerecuperabile, pe feluri de material si stimularea atat a celor care le predau, cat si a colectorilor;

~ Descarcarea supravegheata a deseurilor de ambalaje in gropi special amenajate, dupa care se acopera cu pamant pentru distrugerea lor naturala;

~ Compostarea, adica transformarea deseurilor in ingrasaminte;~ Incinerarea deseurilor care produc calorii (in medie 2 600 calorii/kg, iar daca deseurile

provin din mase plastice ating 5 000 calorii/kg, iar poliolefinele 11 000 calorii/kg).

Se preconizeaza ca in viitor, ca urmare a cresterii tot mai mari a ambalajelor nerecuperabile, si mai ales a celor din mase plastice, vor aparea probleme deosebit de grele de poluare a mediului inconjurator. Fata de aceasta situatie, pentru a distruge aceste surse potentiale de poluare, se impun actiuni hotaratoare care sa transforme acest pericol intr-o reala sursa de materie prima cu rezultate benefice pentru toate economiile.

Estetica ambalajelor

Dezvoltarea vietii economice si a pretentiilor cumparatorilor a impus adaptarea unor noi sisteme de distributie a bunurilor de consum si cu prioritate a produselor alimentare in magazine sau centre comerciale. In acest context, ambalajele trebuie sa insemne elementele de comunicare in raport cu functiunile pe care sunt chemate sa le indeplineasca, in competitia angajata intre producatori si de stimulare a clientilor in atragerea lor spre produsele pe care le reprezinta.

Estetica ambalajelor da posibilitatea de cunoastere si intelegere a efectelor pe care trebuie sa le transmita prin aspect, mesajul pe care ambalajul il duce cu sine cu referire la produs (calitate, cantitate, pret, mod de intrebuintare, termen de garantie, marca si intreprinderea producatoare), sa nu creeze impresia unei exagerari, cu influenta directa a functionabilitatii si eficientei care sa sensibilizeze aprecierea si preferarea produsului ce-l reprezinta, incat cumparatorul sa opteze pentru el.

Estetica produselor nu inseamna o cosmetizare a acestora prin ambalaj, ci o realitate exprimata cat mai sugestiv. Elementele pe care ambalajele le comunica sunt de luat in considerare in raport cu functiunile de baza ale produselor, in scopul de a raspandi informatiile cele mai pretioase si atractive pentru consumatorii potentiali.

Dezvoltarea impetuoasa si inzestrarea tehnica a preambalarii produselor, impusa de modernizarea si de largirea comertului cu alte state, a dus la aparitia unor metode noi de desfacere a materialelor si produselor prin crearea de ambalaje functionale, cu prezentare atragatoare si rezultate in urma unor cerecetari tehnice, artistice si economice, individualizand cat mai corect produsul pe care il va prezenta, in concordanta cu gusturile, preferintele si cerintele populatiei.

Ca urmare, se considera realizat armonios un ambalaj care raspunde conditiilor: tehnice, estetice si economice, la nivelul cerintelor actuale. Aceasta implica o activitate foarte complexa, care sa ia in considerare multiple studii, testari, cercetari, si metode care sa solutioneze si sa convinga asupra veridicitatii problemelor in legatura stransa cu functiile dinamice si promotionale pe care trebuie sa le indeplineasca estetica ambalajelor.

Marcarea produselor

Producatorul doreste ca fiecare produs al sau sa paota fi recunoscut de client, fapt pentru care recurge, de cele mai multe ori, la aplicarea unui semn distinctiv (inscriptie, desen etc.) pe ambalaj.

Marca constituie un efort creator de inalta complexitate, deoarece succesul sau depinde de plasarea pe piata si in mod deosebit de succesul produsului. Marca unui produs nu consta numai in expresia grafica a acestuia, ci implica o serie de probleme legate riguros de cerintele comercializarii. Desi marca constituie parte integranta a ambalajului, ea implica o serie de probleme particulare si destul de complexe.

Ca purtator al unui mesaj referitor la produs, ambalajul atrage atentia asupra marcii, de care se foloseste ca de un instrument al intensificarii comercializarii produselor. Ambalajul este, deci, mijloc de personalizare, de reclama, de promovare a desfacerii produselor si de publicitate.

Marcile au si rolul de a usura identificarea personalitatii produselor fabricate de anumite intreprinderi si de a le deosebi intre ele. Prin marca produsului se cunoaste intreprinderea producatoare (originea lui) si se garanteaza calitatea, asigurandu-se valorificarea (vanzarea) lui.

Emblema este marca produsului, reprezentata printr-un sistem figurativ simplu (stea, arbore, figura geometrica etc.); cu alte cuvinte, emblema este, de fapt, blazonul marcii, expresia figurativa a marcii produsului sau retelei comerciale.

Deci, ceea ce constituie marca pentru un produs, il constituie in cazul emblemei semnul distinctiv al acesteia, reprezentata in forma ei speciala.

Vinieta este, de fapt o emblema reprezentata printr-un ansamblu de figuri, o compozitie noua, mai mult sau mai putin artistica, o dispozitie de linii ori un desen, fara un subiect determinat, dar care nu se repeta, de regula, la alte marci sau embleme. Vinietele sunt, intr-o definitie foarte concentrata, expresia sintetica a produsului.

Reclama si promovarea desfacerii produselor trebuie sa se bazeze, sa se realizeze pe baza marcii, iar ambalajul este cel care aduce marca sub privirile cumparatorilor potentiali si indeosebi ale intermediarilor si comerciantilor directi, prin faptul ca ambalajul simbolizeaza atat marca, cat si produsul.

Tipologia ambalajelor

Din punct de vedere al scopului pentru care sunt realizate, ambalajele se pot grupa in:

Ambalaje pentru protectia produselor, in care scop ambalajele se confectioneaza din materiale care se adapteaza cel mai bine bunurilor pe care sa le protejeze. In acest sens, tipul de ambalaj se alege in functie de compozitia fizico-chimica a produsului, de forma si dimensiunile acestuia, de greutatea si, mai ales, de proprietatile lui caracteristice (fragil, sensibil, toxic, otravitor etc.);

Ambalaje pentru formarea unitatilor de incarcatura si lotizare, in care sens ambalajele constituie motivatia acestora, prin faptul ca ele formeaza capacitatea in care se introduc produse de o cantitate determinata, care alcatuieste o unitate. Constituirea unitatilor de incarcatura are in vedere un sistem modular, care sa permita cu usurinta formarea loturilor de livrare pe beneficiari. In acest fel se poate efectua cu rapiditate si in conditii de siguranta verificarea cantitativa si se pot controla ambalajele dupa marca si eticheta cu cele din documentele de expeditie si livrare;

Ambalaje pentru transport si comercializare, destinate protejarii produselor impotriva riscurilor din timpul transportului, manipularii si depozitarii. Din ambalajele in unitati de incarcatura se formeaza incarcaturile modulate care contribuie la optimizarea conditiilor de transport, manipulare si depozitare si asigura o utilizare rationala a mijloacelor de transport.Sistemul de ambalare pentru transport este format din ambalajul propriu-zis al produsului, sistemul de fixare in interiorul mijlocului de transport si operatiunile de protectie care se iau impotriva influentelor mecanice, climatice si biologice. Acestea

formeaza o unitate independent, impotriva tuturor solicitarilor pe tot timpul transportului, manipularii si depozitarii.Un ambalaj de transport, indiferent cu ce se face transportul, trebuie sa raspunda la urmatoarele functiuni: protectia optima a produsului transportat, confectionarea lui dintr-un material a carui protectie sa fie optima si totodata corespunzatoare raportului calitate-pret si adaptarea urgenta si usoara la exigentele de distributie, prin: marcaje vizibile de la distanta (5-6 metri), deschiderea usoara a ambalajelor de transport cu respectarea conditiilor de etanseitate, distrugerea usoara a ambalajului dupa utilizare si obtinerea unei paletizari optime, care sa se integreze in procesul de distributie;

Ambalaje pentru activitatea de promovare, cu scopul de a atrage, de a face cunoscute produsele. In felul acesta, mai ales pentru deservirea populatiei, ambalajul trebuie sa exercite o atractie prin forma, culori, marca, grafica, ilustratie etc., pe care le-a adaptat pentru a prezenta produsul respectiv.Ambalajul isi are scopul sau in concurenta dintre produse, fiind un element esential ce se integreaza puternic in actiunile promotionale, de care depinde desfacerea produsului pe piata, precum si pentru cucerirea sau mentinerea unui segment de clienti.

Ambalajul este elementul care vorbeste doar prin aspect, prin ceea ce inseamna puterea de atractie prin forma, marca etc. si prin calitatile pe care le confirma, le face sa provoace interesul unui flux de cumparatori pentru care a trezit un interes in produsul respectiv.

Ambalajul din punct de vedere al materialului

Materialele pentru confectionat ambalaje se clasifica in:

a) Materiale traditionale- Lemn, rafie, nuiele- Sticla- Tabla- Hartie-carton- Textile etc.

b) Materiale moderne- Materiale plastice- Materiale complexe

Locul ambalajelor in procesul miscarii produselor

Evoultia tehnicii in domeniul ambalajelor este marcata de relatiile dintre ambalaje si ambalare, in contextul in care dezvoltarea cresterii productiei si a consumului de material plastic pe plan mondial a condus implicit la o crestere a ambalajelor din material plastic si, prin combinare cu cele traditionale, la o paleta larga de materiale complexe cu caracteristici din cele mai exceptionale in protejarea si totodata in portionarea produselor, mai ales a celor alimentare.

Succese remarcabile s-au inregistrat in directia dezvoltarii si ridicarii nivelului tehnic al ambalajelor in toate domeniile. Astfel, daca in tara noastra, pana la Al Doilea Razboi Mondial, multe bunuri de consum nu erau preambalate, ca, de pilda, faina, sarea, malaiul, uleiul etc., in prezent, se poate spune ca nu exista producator care sa nu manifeste o preocupare permanenta pentru ambalarea produselor obtinute de intreprinderea sa. Anual se fac numeroase studii, cercetari si analize in directia ridicarii nivelului tehnic al ambalajelor, atat prin imbunatatirea calitatii materialelor intrebuintate la confectionarea lor, precum si prin asimilarea de masini, utilaje sau echipamente complete pentru producerea de ambalaje, care sunt ambalari independente. De exemplu, in ceea ce priveste inzestrarea tehnica a proceselor de preambalare a produselor, ca urmare a modernizarii comertului intern si a largirii comertului exterior, s-au obtinut adevarate performante prin echipamente ca:

- Linii automate de spalat-dozat-imbuteliat-capsulat in butelii de sticla sau material plastic pentru vin, bere, otet, ulei, lapte, ape minerale, sucuri de fructe, ape gazoase, iaurt etc. si incarcat-descarcat in navete;

- Linii automate de spalare-dozare-umplere-inchidere-etichetare a cutiilor de conserve, incarcare a acestora in cutii de carton, lipire si marcare a cutiilor de transport;

- Linii automate de confectionare, umplere, inchidere, celofanare si lipire cu benzi de deschidere a cutiilor de carton pentru tigarete, praf cacao etc.;

- Linii automate de preambalat sticksuri si grisine, paste fainoase, biscuiti s.a.;- Linii automate pentru confectionarea si umplerea tuburilor cosmetice, a tuburilor de

paste de dinti, a tuburilor cu creme de ras etc.;- Masini de ambalat ciocolata si alte produse de cofetarie;- Linii automate pentru taierea in felii a mezelurilor, impachetarea in pelicula

contractabila, cantarirea si aplicarea unei etichete;- Linie automata – prin barcheta metalica aurita, imprimata multicolor – pentru

ambalarea pestelui afumat in portii pentru doua sau patru personae. Cutia este protejata suplimentar de o punga transparenta din polietilena, din care s-a extras aerul;

- Linii semiautomate (pentru intreprinderile mici) pentru ambalarea legumelor si fructelor in platouri alveolare din polistiren expandat extrudat, pentru 2 kg, acoperit cu folii contractabile din polietilena, avand fixat la unul din capete un maner din carton pe care este imprimat numele producatorului;

- Masini semiautomate de ambalare sub vid a carnii in folie termocontractabila, care permite cresterea duratei de depozitare sau de conservare a carnii proaspete.

Succesiunea de operatii, care constituie fluxul logistic al produselor ambalate, include manipularea, incarcarea, descarcarea, transportul, transbordarea, depozitarea si distribuirea, intr-un lant de miscari ale produselor executate mai corect, mai rapid si cu eficienta.

In comercializarea produselor, in afara locului pe care il ocupa ambalajele in actiunile promotionale, ceea ce este de importanta in vanzarea produselor este ambalarea lor si prezentarea in unitati portionate si pentru alimentele de uzul cel mai general.

Ambalajele, din punct de vedere al locului lor in procesul miscarii produselor, asigura supletea in procesul de ambalare, usurarea modului de manipulare, receptie, transport, depozitare, de mare interes in facilitarea vanzarii en detail prin ambalaje-pachete portionate, mai ales in desfacerea produselor agro-alimentare.

Bibliografie:

Fundatura Dumitru, Starc Ioan, Papari George Daniel, Logistica aprovizionarii si desfacerii produselor, Editura Fundatiei “Andrei Saguna”, Constanta, 2005

Manole Victor, Stoian Mirela, Ion Raluca Andreea, Agromarketing, Editia a 2-a, Editura ASE, 2003

Putz Ecaterina, Bazoi Gabriel, Logistica economica, Editura Mirton, Timisoara, 2007