Alin Gavreliuc - Opinia Publica Si Comunicarea Sociala

7/31/2019 Alin Gavreliuc - Opinia Publica Si Comunicarea Sociala

http://slidepdf.com/reader/full/alin-gavreliuc-opinia-publica-si-comunicarea-sociala 1/25

PSIHOLOGIE SOCIALĂPSIHOLOGIE SOCIALĂCURSCURS

Conf.univ.dr. Alin GAVRELIUCCatedra de Psihologie

Facultatea de Sociologie i Psihologieș

Universitatea de Vest din Timi oaraș



OPINIA PUBLIC —ĂOPINIA PUBLIC —ĂFENOMEN PSIHO-SOCIAL.FENOMEN PSIHO-SOCIAL.

COMUNICAREA SOCIALĂCOMUNICAREA SOCIALĂ◦ Scurt istorie a afirm rii voin ei populareă ă ţ◦ Fenomenul masific rii şi modernitateaă◦ Opinia public şi ambiguitatea ariei saleă

semantice

◦ Sistemul opiniei publice şi mentalitatea◦ Cîmpul problematic al psihosociologiei

opiniei publice ca demers particular alpsihologiei sociale

◦ Publicul privit ca reper terminologic

◦ Raportul atitudini-opinii◦ Tipologia publicurilor◦ Comunicarea social ca procesă◦ Informare, dezinformare◦ Raportul publicitate-reclam în cadrulă

paradigmei comunic rii socialeă



--istorie a afirm rii voin eiă ţistorie a afirm rii voin eiă ţpopularepopulareOP = glasul celor ce nu au avut glas,

al poporului t cut ă , care intr înăistorie o dat cu modernitateaăpolitică.Opinia public p şeşte, îns , cuă ă ă

adev rat pe scena istoriei o dat cuă ămarile prefaceri sociale, politice şi

mentale de la sfîrşitul secolului alXIX-lea, legate de ascensiunea ideiistatului-na iune şi a l rgiriiţ ăreprezentativit ii politice, înăţ

conjunctura în care apare un nouactor social tot mai influent omul



Scurt istorie a afirm riiă ăScurt istorie a afirm riiă ăvoin ei populareţvoin ei populareţEtimologic, opinia public deriv dină ă

substantivul latinesc opinio, în în elesul de p rere, credin ,ţ ă ţăprejudecat , presupunere, b nuială ă ăşi din verbul opinor/opinari, cusensul de a avea o p rere despre unăobiect anume, dup cumă publicusdesemneaz o mul ime organizat ,ă ţ ăcare sugereaz dimensiuneaăcolectiv a „p rerii“.ă ăAstfel, pornind de la etimologie,

opinia public poate fi definit caă ăformulare a unei udec i de c treă ă





Scurt istorie a afirm riiă ăScurt istorie a afirm riiă ăvoin ei populareţvoin ei populareţN. Machiavelli: „important este a

merita afec iunea poporului, c ci elţ ăeste cel mai tare şi cel mai

puternic“, de unde se n ştea ideeaăc „ă poporul trebuie cîştigat “. Astfel,„acela care ajunge principe prinfavoarea poporului, trebuie s şi-lă

p streze prietenă [subl.ns] (…), iaracela care ajunge principe împotrivavoin ei poporului şi prin favoareaţ

celor mari va trebui s caute să ă“



Scurt istorie a afirm riiă ăScurt istorie a afirm riiă ăvoin ei populareţvoin ei populareţW. Shakespeare va face aluzie la

for a opiniilor „creatoare de regimuriţşi regi“ (în Henric al IV–lea, I, III, 2). T.Hobbes sublinia c „poporul poateă

fi un judec tor al puterii“ (Hobbes,ă1639, apud Wooton, 1993, p. 386),avertizînd c un comportamentătiranic al conduc torilor anulează ă

încrederea social şi conduce laăpr buşirea statului.ă J. Locke sus inea c oriceţ ă

guvern mînt are puteri limitate şi nuăpoate exista decît princonsim mîntul guverna ilor. ţă ţ





Fenomenul masific rii şiăFenomenul masific rii şiămodernitateamodernitatea

J. Burckhardt (1871) – ”viitorul vaapar ine maselor şi oamenilor care le ţ

pot explica acestora lucrurile în modsimplu”.

mirajul propagandei – Goebbels (1933)1936 - George Gallup, American Institute

of Public Opiniono lec ie obligatorie ţ a omului politic de

azi, care ştie c trebuie s gestioneze şiă ăiluzii - Ch. de Gaulle (1955, I, p. 120:„Oricît de importante ar fi problemelerealit ii, probabil c voi putea s leăţ ă ă

domin, întrucît am înv at, cum spuneaăţChateaubriand s -i încînt e francezi cuă



ambiguitatea ariei saleambiguitatea ariei salesemanticesemanticeOP = exprimarea unei aprecieri subiective

fa de o situa ie problematic , ce poate fi ţă ţ ălocalizat în actualitate.ă

numeroasele utiliz ri nelegitime aleăconceptului de opinie public , dintre careăcele mai frecvente sunt:◦ — personificarea publicului, prin

invocarea „poporului“, „maselor“, în discursuri înglobante de genul „studen ii apreciaz c …“ţ ă ăsau „poporul doreşte s …“, ori „masele seăindigneaz de ceea ce…“; extrapolînd f ră ă ă

întemeiere calificative particulare la celegenerale;

◦ — vehicularea ansamblului de emo iiţcolective care „ar reflecta“ spiritul public saureificarea acestuia — fenomen semnalat mai

devreme şi de J. Stoetzel (1943).

S t bt



S stemu op n e pub ce şstemu op n e pu ce şmentalitateamentalitateaOpinia publică = SISTEM --------------------------------------------------------------------- ------------------------

Esenţial – nivelul mentalităţilor

Realitatea social-istorică eveniment răspuns prompt

opinie publică

specifica

MENTALITATEA

VALORI = principii fundamentale de orientare socială; coduri esenţiale de „lectură” a realităţii = dezirabile pe calea eredităţii sociale.

Personalitatea = factorii de caracter, voliţionali sau aptitudinali.

ATITUDINI = opţiuni orientate ( + / - ) faţă de obiecte, fenomene, actori sociali.

OPINII = răspunsuri efective, verbalizate, actuale.





Metodologia studierii OPMetodologia studierii OP

Opiniile sunt speciile de subiectivitatesocial imediat vizibile / sunt cele maiăfluctuante şi mai pu in consistenteţ(Rotariu, Ilu , 1997, pp. 36–37).ţ

Astfel, schimbarea de mentalitate nu se

poate efectua doar prin schimbareaopiniilor (chiar dac acestea se propag laă ănivel de mas ), iar cunoaştereaămentalit ilor nu se poate realiza doar peăţcalea sondajelor de opinie, fiind necesar oă

nuan are metodologic . Pe aceast cale seţ ă ăimpune, al turi de valorificarea resurselorăde cunoaştere proprii sondajelor de opinie,şi exersarea altor tehnici, precum istoriaserial , realizarea unor portrete colective,ă

analiza produselor simbolice, constituireaunor biografii sociale sau derularea unor



psihosociologiei opiniei publice capsihosociologiei opiniei publice cademers particular al psihologieidemers particular al psihologieisocialesociale

Obiectul de studiu al subdisciplinei se focalizeaz pe urm toareleă ă zone interogative, care

încearc s furnizeze r spunsurile la întreb rileă ă ă ă „care este/care sunt ?“: — Factorii micro sau macro sociali ai form rii opiniilor ă , iar r spunsurile se situeaz peă ă

un teritoriu ce se întinde de la tr s turile de personalitate şi raporturile interpersonale pîn laă ă ăsistemul de norme, valori sociale şi registrul mentalit ilor.ăţ

— Structurarea opiniilor:

◦ — în opinii dominante sau subordonate, în func ie de influen a pe care o dobîndesc;ţ ţ◦ — opinii formative sau informative, conform con inutului pe care îl promoveaz .ţ ă

— Metabolismul curentelor de opinie: cum şi de ce se articuleaz opiniile şi cumă

evolueaz în timp (sunt ascendente, descendente sau conservative), toate jucînd un rolăexplicativ şi furnizînd o în elegere coerent a realului.ţ ă — Rolul opiniei publice în procesul comunic rii socialeă : descriind dac blocheaz sauă ă

faciliteaz informarea autentic prin re elele sociale.ă ă ţ — Func iile sociale ale opiniei publiceţ :

◦ —‑ normativ ă, prin care se impune cadrul valoric şi normativ al societ ii;ăţ◦ —de socializare, internalizînd acest cadru;

◦ —‑de control social, prin care se sanc ioneaz abaterile de la standardele colective, asigurînd echilibrulţ ăsocial;

◦ — participativ ă, mobilizînd la ac iune;ţ◦ —decizional ,ă prin care orienteaz şi confer sens ac iunii;ă ă ţ◦ —‑de fluidizare a comunic rii socialeă , contribuind la sporirea informa iilor vehiculate în cîmpul social.ţ

— Publicul sau grupurile int ale curentelor de opinieţ ă , propunîndu-şi s identifice cineăsunt actorii sociali viza i de c tre curentele de opinie:ţ ă◦ —institu ii;ţ◦ —personalit i politice;ăţ◦ —mediile;

◦ —‑anumite categorii sociale (precum pensionarii sau adolescen ii).ţ



Raportul atitudini-opiniiRaportul atitudini-opinii

schimbarea atitudinii /◦ sursa comunic rii,ă◦ tipul comunic rii,ă◦ publicul int ,ţ ă◦ contextul comunic rii.ă

Pentru ca sursa s produc o schimbareă ăatitudinal se cuvine s reuneasc treiă ă ăcaracteristici (Aronson, 1992):◦ s fieă credibilă (audien a s fie convins deţ ă ă

„veridicitatea“ mesajelor primite),◦ s fieă atractiv ă (simpatia constituind o resursă

considerabil în acest tip de influen social ) şiă ţă ă◦ situat pe oă pozi ie supraordonat simbolic pe scara ţ ă

socială (rela ia de putere între surs şi intţ ă ţ ăpoten înd schimbarea).ţ

- Credibilitatea produce internalizarea, atractivitateagenerează identificarea, iar puterea determinăcomplezen a ţ sau chiar supunerea.



Raportul atitudini-opiniiRaportul atitudini-opinii

EX. Mai ales cînd se desf şoar într-un sistemă ăuninominal, unde raportarea candidatului la publiceste nemijlocit , campaniile electorale neădovedesc c înf işarea deschis şi agreabil ,ă ăţ ă ăonestitatea şi vizibilitatea social a unui candidată(gradul în care este cunoscut şi prezent pe scena

public ) este mai important în schimbareaă ăatitudinal a intei decît con inutul mesajului s uă ţ ţ ă(oricît de coerent, argumentat şi atr g tor esteă ăacesta). Prin urmare, ceea ce este sau, mai bine

zis ceea ce pare c este un candidat devine maiăinfluent decît ceea ce spune acesta cu adev rat.ă

Cunoscînd o astfel de tendin , artizaniiţămanipul rii şi mercenarii de imagine public atacă ă ăun oponent politic nu pe con inutul mesajului s u,ţ ăci pe una dintre cele trei dimensiuni evocate (îi„descoper “ evidente „caren e de sociabilitate“,ă ţsemne clare ale egoismului şi duplicit ii, precumăţşi însemne ale marginalit ii sale sociale: este „unăţ“ “

R l i di i i iiR t l tit di i i ii



Raportul atitudini-opiniiRaportul atitudini-opinii J. Stoetzel şi A. Girard J. Stoetzel şi A. Girard

(1970/1975)(1970/1975)Fig. nr. 5

nr.

c1 c2 + _

- + - + - + - +

(1) (2) (3) (4)

(1) — inexistenţa unui curent de opinie; distribuirea opiniilor se realizează după o curbă normală (Gauss);

(2) — opinie polarizată, formată din două subcurente de opinie c1, c2.

(3) — opinie favorabilă (opinia „J“), de exemplu opinia la nivelul societăţii româneşti pro Uniunea Europeană şi pro

NATO;

(4) — opinie defavorabilă (opinia „L“), de exemplu opţiunea pro Rusia.



Tipologia publicurilorTipologia publicurilorCriteriu Tipuri de publicuri

exprimarea

socială

public latent , în care opinia publică este înmagazinată în adevărate

rezervoare de memorie colectivă, regăsindu-se mai ales în regimuritotalitare, care inhibă exprimarea liberă a opiniilor.

public manifest , în care opinia publică se exprimă deschis.

compoziţia

mesajului indus

predominant omogene, caracterizate prin unitate şi stabilitate din punctul de

vedere al structurării opiniilor; proprii societăţilor închise(Popper,1957/1993) ;

predominant eterogene, caracterizate prin diversitate şi mobilitate din

punctul de vedere al structurării opiniilor; caracteristice societăţilor deschise.

activism public participativ, pentru care informaţia socială receptată impune o

conduită „ofensivă” şi un mesaj convergent sau divergent cu interesele sale;

public „martor”, ca urmează o conduită „defensivă”, producînd un mesajindiferent (dar prezent) din punctul de vedere al intereselor sale;

public „mineral”, care rămîne impenetrabil la mesaj, dar formează oentitate stabilă, cu o conştiinţă de sine activă; mesajul fiind total disociat deinteresele grupului şi de universul său de semnificaţii valide (de exemplureacţia „ţăranului” la teme precum „tehnologia informaţiei” ori „muzicahouse”).

Ti l i bli il



Tipologia publicurilorTipologia publicurilorCriteriu Tipuri de publicuri

gradul de

coerenţă

organizaţională

public instituţionalizat , în cadrul organizaţiilor formale (precum publicul

care generează un curent de opinie în Universitate);

publicul de masă, în organizaţii informale (bunăoară publicul iubitor de

Sandra Brown).

gradul de

structurare

publicuri concentrate, caracterizate printr-un grad mare de permanenţă;

opiniile articulate sunt alcătuite dintr-un mesaj-nucleu polarizat (deexemplu puterea şi opoziţia formează concentrări discursive în jurul unor

probleme precum proprietatea funciară, restituirile caselor naţionalizate, problema minorităţilor)

publicuri dispersate sau ocazionale, la care mesajele sunt reunite într-un

amalgam incoerent.

gradul dedifuziune

publicul local (precum cel format din cei ce formează audienţa TVAnalog);

publicul regional (TV Timişoara);

publicul naţional (TVR 1);

publicul continental (Euronews);

publicul mondial (CNN, BBC World Service)



procesproces„„CINE, CE spune, prin ce CANAL, CUI şi cu ce EFECT?“CINE, CE spune, prin ce CANAL, CUI şi cu ce EFECT?“

Paradigma comunic rii socialeă

Zgomot semantic Receptor semantic

cod cod

Sursă de Emiţător Receptor Destinatar

informaţie Semnal emis Semnal primit

Sursă de zgomot

Feed-back (N. Wiener)



Comunicarea social caăComunicarea social caăprocesproces Transmiterea optimizat a con inutului mesajului seă ţurm reşte:ă

◦ — diminuarea interven iei externe mesajului sau a aşa-ţnumitului zgomot semantic;

◦ — evaluarea num rului de repeti ii necesare pentru ca ună ţmesaj s fie corect transmis, adic aă ă redundan ei ţ semantice;

◦ — sporirea capacit ii canalului de transmisie, prinăţvalorificarea disponibilit ilor cantitative şi calitative aleăţ canalului.

Paradigma lui H. Lasswell va determina direc iile ţ majore în cercetarea comunic rii de masă ă, care pot fifocalizate pe una dintre urm toarele entit i:ă ăţ

— analiza sursei sau emi torului (ţă control analysis); — analiza mesajului (content analysis); — analiza canalelor (media analysis); — analiza publicului sau audien ei, precum şi aţ

receptorului sau destinatarului (audience analysis);

— analiza efectelor comunic rii (ă effect analysis).



Comunicarea social caăComunicarea social caăprocesproces

E. Katz şi P. Lazarsfeld (1955/2001) propun teoriacelor doi paşi în comunicare, teorie ce se bizuiepe urm toarele dou postulate:ă ă

— cadrul în care se construiesc valorile socialesunt rela iile interpersonale; acestea presupunţcomunicarea;

— mass-media influen eaz publicul prinţ ăintermediul re elei comunic rii interpersonale ţ ă ,care se instituie ca mediator între emi torul şiţăreceptorul mesajului (E-R).

Concluzia important care decurge de aiciă

sugereaz că ă cine st pîneşte aceast ă ă re ea ţ de ine ţ un poten ial de influen social considerabil, ţ ţă ăhot rîtoare devenind manevrarea nodurilor deăre ea (liderii de opinie). ţ

DEFINI IE = comunicarea =Ț procesul convergent în care emi torul şi receptorul, prin mijloace ţă

mediate sau nu, creeaz şi împ rt şesc informa iiă ă ă ţ owett, O’Donnell, 1992, . 18 .



Informare, dezinformareInformare, dezinformare

informarea = procesul detransmitere a con inutului unuiţmesaj dinspre un emi torţă

individual sau colectiv (E) înspreun receptor colectiv (R) prin carese sporeşte nivelul de cunoaştere

asupra unor obiecte sau procesesociale.dezinformarea nu vizează

cunoaşterea şi poate finedeliberat ă sau deliberat ă



Structura sistemului deStructura sistemului dedezinformaredezinformare1. Comanditarii - nivelul de

decizie

2.Specialiştii (exper ii) ţ - nivelulde elaborare strategică

3. Controlorii - nivelul de leg tur ă ă

4. Agen ii de influen ţ ţă - nivelul de

propagare penetrant ă



reclam în cadrulăreclam în cadrulăparadigmei comunic riiăparadigmei comunic riiă

socialesocialeEtimologic, publicitatea deriv dinălatinescul publicare, ce se poatetraduce prin „a r spîndi în public“ /ăpresupune continuitate şi reprezint oăac iune organizat , sistematic deţ ă ăpromovare (comercial şi simbolic ) aă ăunui produs social.

Marketingul = organizarea de studiide pia , fixându-şi ca dezideratţărealizarea unui echilibru între cerereaşi oferta de produse, bunuri, servicii.

Reclama se caracterizeaz prină

Documents

Alin Gavreliuc - Opinia Publica Si Comunicarea Sociala