Actul juridic civil2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 actul juridic civil este omanifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de anaste, modifica sau stinge un raport juridic concret. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati;

j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte; k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva. 2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite. A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civilDe la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950 Cod civil si art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. B. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala, a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant, conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. In ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect,deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Cat despre persoanele fizice, acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare:

b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste, in sensul producerii de efecte juridice. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma, din prietenie, sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica ma oblig daca vreau) potrivt art. 1010 Cod civil. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat, exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. Pentru anumite categorii de acte este necesara si valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii expresa sau tacita). Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului, evidentiem forma scrisa, verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. Tacerea, in principiu, nu are valoare de consimtamant exteriorizat38, daca legea nu prevede expres aceasta. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant, conditie negativa impusa de caracterul constient, liber al actului juridic civil. Intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte, care necesita o prezentare distincta si detaliata, ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39, dolul (viclenia), violenta41 si leziunea . UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. In opinia majoritara, la care ne raliem si noi, se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice, adica conduita partilor, respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-I urmatoarele conditii generale: - sa existe; - sa fie in circuitul civil; - sa fie determinat sau determinabil; - sa fie posibil; - sa fie licit si moral. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale, dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram:

- cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv; - sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege; - obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. 948 pct. 3, 963, 964, 965. D. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul, cauza formeaza vointa juridica. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil.In dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. Scopul imediat - cauza proxima - numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile, dupa cum urmeaza: - in contractele sinalagmatice, cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea, adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se oblige stiind ca si cealalta parte se obliga, la randul ei); - in actele cu titlu gratuit, scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi); - in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului, bunului; - in contractele aleatorii, este cauza imediata riscul, adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului, respectiv riscul pierderii. Dupa cum se poate observa, scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil, in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. Scopul mediat - causa remota - numit si scopul actului juridic, consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil; acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile persoanei. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile, si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. Din cuprinsul art. 5 si 996 Cod civil, rezulta ca, pentru a fi valabila, cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe; b) sa fie reala; c) sa fie licita si morala.

Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. Prin forma actului juridic civil, se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raportjuridic civil concret. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului, care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil, insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. 1295 Cod civil (care consacra consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare), iar pe de alta parte, legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: - forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil, numita si conditie ad validitatem ori ad solemnitatem a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic; - forma ceruta pentru dovada actului juridic civil, numita si conditie ad probationem a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium), ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba, deoarece idem est non esse et non probari. - forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore, sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil, mai putem distinge intre: - forma legala, adica cea impusa de legea civila si - forma voluntara ori conventionala. E. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare, necontinand o reglementare generala a actului juridic civil, nu cuprinde nici reglementarea, de principiu, a efectelor acestui act. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme, care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 985 Cod civil), fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative, din categoria izvoarelor dreptului civil. Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil, efectul acestuia consta, dupa caz in: nasterea, modificarea, transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. Privit sub acest aspect, efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic, fie in modificarea unui asemenea raport, fie in stingerea lui. Se poate observa prin urmare, ca efectele actului juridic civil, nu sunt intotdeauna aceleasi, ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei

partilor ori, partii. Deci, intr-o prima acceptiune, prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea, modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. Manifestarea de vointa, care este substanta actului juridic civil, nu este un scop in sine, ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel, determinant. Acest scop nu este altul decat nasterea, modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile, care formeaza continutul raportului juridic civil. Prin urmare, sub acest al doilea aspect, decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea, modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate, irevocabilitate si relativitate, rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: - principiul fortei obligatorii, cunoscut si prin adagiul pacta sunt servanda; - principiul irevocabilitatii; - principiul relativitatii, ilustrat de adagiul res inter alios acta, aliis neque nocere, neque, prodesse potest. Principiul fortei obligatorii - pacta sunt servanda. Pornind de la prevederea art. 969 alin. 1 Cod civil - Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acearegula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. in alti termeni: actul juridic civil este obligatoriu, iar nu facultativ. Pentru actele bilaterale - contractele - principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina, potrivit careia contractul este legea partilor!. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile; 2) imperativul moral al respectarii cuvntului dat. De la principiul pacta sunt servanda exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor, aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45, independent de vointa uneia sau a ambelor parti. Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte, convetii), acest principiu este consacrat expres in art. 969 alin. 2 Cod civil, in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege Per a contrario, conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea autorului sau.

Partile pot totusi, prin consimtamantul lor mutual, sa convina la revocarea conventiei lor. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice civile, caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic - prin mutuus consensus - tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat - prin mutuus dissensus; Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. 973 Cod civil potrivit caruia, Conventiile n-au efect decat intre partile contractante46. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. Constituie exceptii de la principiul relativitatii, cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile, prin vointa partilor actului. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate, in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului, enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular, succesorii universali si cei cu titlu universal, creditorii chirografari), b) promisiunea faptei altuia, c) simulatia si d) reprezentarea. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul, sau contractul in favoarea unei a treia persoane. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte stipulantul convine cu cealalta parte - promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare47. 2.2.3. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate, pentru incheierea sa valabila. Deci, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate, la incheierea actului juridic civil, conditiile de validitate. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual), nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa; b) in functie de intinderea efectelor sale, nulitatea este tot de doua feluri:

partiala si totala; c) dupa modul de consacrare legislativa, distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala; acestor nulitati li se mai spune si textuale, respectiv implicite; d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata, deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. A. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme care ocroteste un interes general, obstesc. Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic civil, a unei norme care ocroteste un interes particular, individual ori personal. B. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. Dintre aceste doua feluri de nulitati, nulitatea partiala este regula, iar nulitatea totala reprezinta exceptia. C. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare, intr-o dispozitie legala. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa, prevazute fie in Codul civil, fie in alte izvoare ale dreptului civil. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege, dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. D. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant, capacitate, obiect, cauza. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. Ca frecventa practica, mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond, decat acelea de forma. in general, se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: - incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul; - lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului;

- nevalabilitatea obiectului actului juridic; - nerespectarea formei ceruta ad validitatem; - nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri); - lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative; - fraudarea legii. Referindu-ne la efectele nulitatii, esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. Efectele nulitatii sunt insa diferite, avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp, dupa incheierea actului juridic. Astfel, o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat.in acest caz actul fiind desfiintat, nu se mai poate pretinde sa fie executat, partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare, se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. in sfarsit o a treia ipoteza, se refera la situatia in care actul a fost executat, iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori, pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. in acest caz, pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor effectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: quod nullum est, nullum producit effectum. Pentru a opera, insa, aceasta regula, este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii; 2) restabilirea situatiei anterioare - restituio in integrum - care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat; 3) anularea nu numai a actului initial, primar, ci si a actului subsecvent resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. In ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor, deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. Cu privire la prima categorie, aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex.: partile actului juridic civil, avanzii - cauza ai partilor, procurorul, instanta din oficiu); b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila, adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie;

c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, expresa sau tacita51. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52; b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila, ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand, ca in cazul invocarii nulitatii absolute, ci numai in termenul de prescriptie extincitva53; c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor, putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte, ci numai cu privire la regimul juridic. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: - nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, chiar si din oficiu, nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului; - nulitatea absoluta este imprescriptibila, nulitatea relativa este prescriptibila; - nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre, nulitatea relative poate fi confirmata, expres sau tacit. PRESCRIPIA EXTINCTIV Noiune, efectul i domeniul de aplicare a prescripiei extinctive. Scurgerea unei perioade de timp, a unui termen, produce efecte i n dreptul civil, afectnd raporturile juridice cu efecte diferite: unul creator sau dobnditor de drepturi i altul distinctiv de drepturi (efectul achizitiv i efectul extinctiv): - scurgerea unei perioade de timp, uneori, poate duce la dobndirea unui drept prin exercitarea unei posesii utile i neviciate (i alte condiii legale) de ctre o persoan asupra unui imobil, prin intermediul prescripiei achizitive (uzucapiunea); - alteori, titularul unui drept subiectiv prin pasivitatea sa, prin neexercitarea, nevalorificarea dreptului ntr-un anului termen prevzut de lege, se poate stinge dreptul material de aciune sau dreptul titularului de a cere executarea silit i n consecin acesta nu va beneficia de concursul organului de stat abilitat s-I protejeze dreptul nclcat. n aceast situaie acioneaz prescripia extinctiv. Prin ndeplinirea termenului de prescripie extinctiv stabilit de lege titularul dreptului subiectiv nu mai poate beneficia de concursul forei de constrngere a statului ce s-ar fi realizat prin intermediul instituiilor judectoreti i a organelor de executare silit. Putem definii prescripia extinctiv ca fiind stingerea, dup caz fie a celei componente a dreptului la aciune care este posibilitatea titularului dreptului de crean de a obine obligarea subiectului pasiv la executarea obligaiei corelative sau la recunoaterea dreptului subiectiv contestat, fie a nsui dreptului real principal (sau, n situaiile expres

prevzute de lege, a dreptului nepatrimonial), datorit nesesizrii organului de justiie n termenul prevzut de lege. O alt definiie mai sintetic definete prescripia extinctiv ca fiind mijlocul de stingere a dreptului la aciune n sens material ca urmare a neexercitrii lui n termenul prevzut de lege. Efectul prescripiei extinctive se deduce din prevederile art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958: Dreptul la aciune avnd un obiect patrimonial se stinge prin prescripie, dac nu a fost exercitat n termenul prevzut de lege. Efectul prescripiei extinctive este generat de dou principii: - odat cu stingerea dreptului la aciune privind un drept principal se stinge i dreptul la aciune privind dreptul accesoriu, conform principiului accesorium sequitur principale. Ca aplicaie a acestui principiu menionm dobnzile, garaniile reale i personale. - n cazul n care un debitor este obligat la prestaii succesive, dreptul la aciune cu privire la fiecare din aceste prestaii se stinge printr-o prescripie deosebit pentru fiecare prestaie (art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958). Aplicaie principiului se face la plata chiriilor, a dobnzilor, arenzilor, respectiv prestaii periodice temporal. A determina domeniul de aplicare a prescripiei extinctive nseamn a stabilii: - drepturile subiective ale cror drepturi la aciune n sens material se sting prin neexecutarea lor nluntrul termenului de prescripie; - drepturile subiective ale cror drepturi la aciune n sens material nu se sting prin neexecutare, orict timp ar dura aceast neexecutare. Domeniul prescripiei extinctive va prescriptibile i care sunt imprescriptibile. determina care drepturi subiective sunt

n doctrin, domeniul prescripiei extinctive se determin dup dou criterii: a. natura drepturilor subiective civile distingnd domeniul prescripiei extinctive n categoria drepturilor patrimoniale i nepatrimoniale; b. actul normativ care reglementeaz prescripie extinctiv (Decretul nr. 167 / 1958, Codul civil i alte izvoare de drept civil Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 republicat, Legea nr. 64 / 1995 cu modificrile ulterioare). Prescripia extinctiv n domeniul drepturilor de crean Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, Dreptul de aciune, avnd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripie dac n-a fost exercitat n termenul prevzut de lege. Att prevederile legale, chiar i altele dect Decretul nr. 167 / 1958 (art. 1, 7, 8 i 11) precum i art. 1903 i 1904 Cod civil, art. 12 din Legea nr. 11 / 1991 etc., precum i practica judiciar au susinut prescriptibilitatea extinctiv a drepturilor de crean, indiferent de izvorul lor, existnd i numeroase aplicaii ale principiului prescriptibilitii aciunilor personale ce nsoesc drepturile de crean. Totui sunt unele excepii n acest domeniu:

-

aciunea ce are ca obiect depunerile la C. E. C.;

aciunea are ca obiect partea cuvenit din rezerva de prime n asigurrile facultative de persoane. Prescripia extinctiv n domeniul drepturilor reale Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 se prevede c: Dispoziiile decretului de fa nu se aplic dreptului la aciune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaiune, servitute i superficie, ele fiind deci considerate de practica judiciar imprescriptibile extinctiv. Astfel sunt imprescriptibile extinctiv: - aciunea n revendicare imobiliar, indiferent de forma dreptului de proprietate, ea putnd fi paralizat prin invocarea dobndirii dreptului de proprietate pe calea prescripiei achizitive (uzucapiunii); - dreptul la aciunea n revendicare a bunurilor mobile proprietate public; - aciunea n partaj, respectiv dreptul coproprietarilor la aciunea de ieire din indiviziune; - dreptul la aciunea negatorie, prin care proprietarul unui bun pretinde ncetarea exercitrii nelegitime a unui drept de uz, uzufruct, abitaie, servitute, superficie, cu privire la un bun al su; - aciunea confesorie prin care se urmrete aprarea unui drept de superficie, justificarea imprescriptibilitii are la baz componenta dreptului de superficie, respectiv folosina terenului i proprietatea construciei, plantaiilor. Astfel este prescriptibil extinctiv aciunea n revendicare mobiliar a bunurilor proprietate privat, argumentare rezultat din coroborarea art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 cu dispoziiile art. 1890 din Codul civil: Toate aciunile reale ct i personale, pe cale legea nu le-a declarat imprescriptibile i pentru care nu s-a definit un termen de prescripie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fr ca, cel ce invoc aceast prescripie s fie obligat a produce vreun titlu, i fr s se poat opune reaua-credin. S-au distins n literatura juridic dou situaii: - dac proprietarul unui bun mobil proprietate privat s-a desesizat voluntar de la un bun i el se afl n posesia de bun-credin a unui ter, proprietarul innd seama de prevederile art. 1909 alin. 1 Cod civil nu-l poate revendica; - dreptul la aciunea n revendicare a bunurilor mobile proprietate privat pierdut (din cauz de for major sau cazuri fortuite), ori furate, fa de cel care le-a gsit sau furat se prescrie n termenul general de prescripie de 30 de ani prevzut de art. 1890 Cod civil, sau n termenul de 3 ani prevzut de art. 1909 alin. 2 Cod civil de la persoane de buncredin. Terul de 3 ani a fost considerat, de decdere i nu de prescripie, neexercitare aciunii n revendicare stingnd nsui dreptul de proprietate al celui neglijent. Prevederile art. 1909 se aplic i unor bunuri incorporale care pot fi obiect al posesiei (titlurile la purttor).

Ca aciuni reale prescriptibile mai sunt urmtoarele: - aciunea n revendicare imobiliar prevzut de art. 498 Cod civil care prevedea c: Dac un fluviu sau un ru navigabil sau nu, rupe deodat o parte mare, i care se poate recunoate, de pmnt, i o lipete la pmntul unui alt proprietar, aceea parte rmne a cui a fost pmntul de la care s-a rupt, ns, dac se va reclama n termen de un an; - orice cerere de eviciune total sau parial a bunului adjudecat, potrivit art. 561 alin. 1 Cod de procedur civil se va prescrie n termenul de 5 ani, din momentul executrii ordonanei de adjudecare; - aciunea confesorie prin care se revendic un drept real de uzufruct (art. 557 Cod civil), de uz sau abitaie (art. 565 Cod civil), de servitute (art. 639 Cod civil), fiind aplicabil prescripia de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod civil. Prescripia extinctiv n domeniul drepturilor personale nepatrimoniale Mergndu-se pe argumentul de interpretare logic per a contrario din interpretarea art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit cruia dreptul la aciune avnd un obiect patrimonial se stinge prin prescripie dac nu a fost exercitat n termenul prevzut de lege, rezult c drepturile personale nepatrimoniale nu sunt supuse prescripiei extinctive, ele fiind perpetue i imprescriptibile. De la acest principiu al imprescriptibilitii drepturilor personale nepatrimoniale, justificate prin ocrotirea juridic permanent, exist i excepii: - aciunea n anulabilitate, potrivit art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958 termenul de prescripie pentru anularea unui act juridic civil lovit de nulitate relativ fiind de 3 ani; - aciunea n nulitate relativ a cstoriei, care potrivit art. 21 din Codul familiei este supus unui termen de prescripie de 6 luni de la ncetarea violenei ori descoperirea erorii sau a vicleniei ce au condus la ncheierea cstoriei; - aciunea n tgada paternitii, potrivit art. 55 din Codul familiei, ea fiind supus unui termen de prescripie de 6 luni de la data cnd tatl a cunoscut naterea copilului; - aciunea n stabilirea paternitii care potrivit art. 60 alin. 1 din Codul familiei prescrise n termen de 1 an de la naterea copilului. Prescripia instinctiv n anumite situaii juridice speciale Din literatura i practica juridic s-au ivit unele situaii speciale privind domeniul de aplicare al prescripiei extinctive, dintre acestea menionnd: 1. Aprarea dreptului subiectiv pe calea excepiei. Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 prescripia are ca efect stingerea dreptului la aciune n sens material ns nu reglementeaz aprarea drepturilor subiective civile prin mijlocul procedural al excepiei. Ideea cultivat de doctrin este aceea c ceea ce este prescriptibil pe cale de aciune este prescriptibil extinctiv i pe calea excepiei respectiv: - dac dreptul subiectiv civil ce poate fi valorificat pe calea aciunii este prescriptibil extinctiv, i excepia are acelai regim juridic;

- dac aciunea este imprescriptibil i aprarea dreptului subiectiv civil pe calea excepiei este imprescriptibil. 2. Aciunea n constatare, admisibil n condiiile art. 111 Cod de procedur civil, este considerat imprescriptibil (Exemplificm constatarea nulitii absolute a unui act juridic civil). 3. Aciunile mixte ce au caracterul unor aciuni reale, personale ori n constatare, ele fiind supuse prescripiei extinctive n funcie de scopul urmrit la intentarea ei (plata unei creane, predarea unui imobil, constatarea existenei unui drept, fiind dat de exemplu de astfel de aciune petiia n ereditare). 4. Dualitatea de aciuni este situaia cnd titularul dreptului subiectiv are posibilitatea de a intenta dou aciuni pentru valorificarea dreptului su: o aciune izvort din contract, n cazul existenei unui contract de depozit, de mprumut etc. care este supus prescripiei extinctive conform Decretului nr. 167 / 1958 i o aciune real n revendicare bazat pe calitatea de proprietate creia i se aplic prescripia de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod civil. 5. Aciunea n repararea daunelor morale este considerat prescriptibil asemenea drepturilor patrimoniale de crean, fiind supus prescripiei extinctive din Decretul nr. 167 / 1958 sau alte reglementri speciale. 6. Aciunea care a re ca obiect restituirea prestaiilor ca urmare a anulrii unui act juridic civil este prescriptibil, ncadrndu-se n aciunile bazate pe mbogirea fr just temei. 7. Aciunea pentru valorificarea unor drepturi secundare, ce sunt imprescriptibile. Doctrina a definit aceste aciuni ca fiind acele prerogative constnd n puterea de a da natere prin act de formaie unilateral unui efect juridic ce afecteaz i interesele altei persoane, precum dreptul de alegere, n cazul unei obligaii alternative, dreptul de denunare unilateral a unui contract. Literatura juridic a fcut referire i la aciunea n protecia unor drepturi reale principale corespunztoare dreptului de proprietate (transformarea dreptului de administrare operativ direct n drept de folosin al unui organ sau instituii de stat), aciunile privind cartea funciar (aciunea de rectificare a nscrisurilor de carte funciar ct i aciunile n prestaie i justificare tabular, precum i cererea de nscriere a dreptului real imobiliar n cartea funciar) i unde aciunile n materie succesoral (dreptul de opiune succesoral, aciunea pentru constatarea masei succesorale, petiia de ereditare etc.).

7.2. Termenul de prescripie extinctiv Ct privete clasificarea termenelor de prescripie extinctiv distingem termene generale i termene speciale precum i n funcie de izvorul normativ, termene stabilite de Decretul nr. 167 / 1958, termene stabilite prin alte acte normative (Codul civil, Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 republicat privind societile comerciale, etc.). Termenele generale de prescripie extinctiv Este general acel termen de prescripie care-i gsete aplicaie practic ori de cte ori nu-i gsete aplicaie un termen special el fiind prevzut deopotriv pentru persoanele fizice ct i pentru persoanele juridice.

Astfel, este termenul general de prescripie extinctiv de 3 ani prevzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1958 se aplic tuturor aciunilor personale, care nsoesc drepturi subiective civile de crean, aceasta dac nu sunt stabilite termene speciale de prescripie. n principiu tot acest termen de prescripie, de 3 ani i gsete aplicabilitatea i la aciunile patrimoniale cu meniunea c aciunile reale sunt supuse n principiu reglementrii Codului civil. Astfel, practica juridic a aplicat termenul general de prescripie extinctiv la: cererea de raport succesoral, aciunea oblic, aciunea paulian (revocatorie), aciunea pentru plata contravalorii fructelor, aciunile n rezoluiunea contractului de vnzare cu clauz de ntreinere, etc. Un alt termen general de prescripie este cel de 30 de ani, aplicabil aciunilor reale care nsoesc drepturi reale principale prescriptibile extinctiv. Acest termen general este stabilit de art. 1890 Cod civil care prevede c: Toate aciunile att reale ct i personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile i pentru care n-a definit un termen de prescripie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fr ca cel ce invoc aceast prescripie s fie obligat a produce vreun titlu i fr s i se poat opune reaua-credin. Acest termen general se aplic tuturor aciunilor reale afar de cele imprescriptibile. Ct privete executarea silit termenul general de prescripie este de 3 ani, art. 6 din Decretul nr. 164 / 1958 dispunnd c: Dreptul de a cere executarea silit oricrui titlu executor se prescrie prin mplinirea unui termen de 3 ani. Jurisprudena n aplicarea prevederilor art. 6 din Decretul nr. 167 / 1958 a precizat c: Dreptul de a cere executarea silit a titlurilor executorii privind drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaiune, servitute i superficie se prescrie ]n termenul prevzut n art. 6 din Decretul nr. 167 / 1958 privitor la prescripia extinctiv, vechea hotrre neexecutat pierznd i puterea lucrului judecat. Termenele speciale de prescripie extinctiv Termenele speciale de prescripie sunt acele termene care se aplic ori de cte ori legea stabilete n mod expres un termen derogatoriu de la termenul general de prescripie extinctiv. Ele pot fi mai largi sau mai scurte dect termenul general de prescripie extinctiv i sunt prevzute n Decretul nr. 167 / 1958, Cod civil, Codul familiei precum i n alte legi speciale.

Termene speciale de prescripie cuprinse n Decretul nr. 167 / 1958 Aceste termene sunt: - termenul de 6 luni privind dreptul la aciunea privitoare la viciile ascunse fr viclenie (art. 5 din Decretul nr. 157 / 1958); - termenul de 2 ani aplicabil unor raporturi de asigurare.

Art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 dispune c: n raporturile ce izvorsc din asigurare termenul de prescripie este de doi ani n afara acelor raporturi ce izvorsc din asigurrile de persoane n care obligaiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare cu privire la primele de asigurare datorate n temeiul asigurrilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispoziiile art. 22. - termenul de 3 ani privitor la prescripia dreptului de aciune referitor la sumele aflate n depozit la instituiile bancare, potrivit art. 23 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958. Art. 23 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede dou excepii: a. termenul de prescripie este de 1 an cnd eliberarea sumelor este condiionat de un act al organului judectoresc sau a altui organ de stat; b. termenele de prescripie pentru sumele constituite drept garanie, pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale, sunt cele stabilite n reglementri speciale prin constituirea de garanii. - termenul de 60 de zile prevzut de art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958 privind dreptul la aciune n restituirea sumelor de bani ncasate pentru spectacolele anulate. Termene speciale de prescripie prevzute de Codul civil Codul civil prevede mai multe termene speciale de prescripie la raporturile juridice obligaionale: - termenul de 6 luni privind acceptarea succesiunii. Potrivit art. 700 alin. 1 Cod civil: Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la dobndirea succesiunii; - termenul de 6 luni privind prescrierea dreptului la aciune pentru unele servicii prestate, art. 1903 Cod civil; - termenul de un an privind dreptul la aciune al vnztorului pentru complinirea preului i a cumprtorului pentru scderea preului ori pentru anularea contractului, potrivit art. 1334 Cod civil; - termenul de un an privind dreptul la aciune pentru unele servicii prestate i mrfuri vndute, art. 1904 Cod civil. Termene speciale de prescripie extinctiv prevzute de alte legi speciale. Putem introduce aici termenele speciale de prescripie prevzute de Codul muncii, precum i de alte legi civile. Dintre aceste menionm cu titlu exemplificativ: - termenul de 3 ani privitor la aciunea n pretenii bneti prevzut de art. 176 alin. 2 din Codul muncii; - termenul de 10 ani, prevzut de art. 38 din Legea nr. 61 / 1974 pentru pagubele Cauzate de accident nuclear; - termenul de 30 de zile, prevzut de art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29 / 1990;

- termenul de 2 ani prevzut de art. 1 din Decretul nr. 443 / 1972 pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuii datorate pentru asistena sau salvarea navei ori ncrcturii; - termenul de 3 ani prevzut de art. 37 alin. final, din Legea nr. 31 / 1990 pentru restituirea dividendelor pltite cu nclcarea prevederilor legale. Termene speciale de prescripie extinctiv aplicabile aciunilor personale nepatrimoniale Aceste termene de prescripie, fiind excepii de la regula imprescriptibilitii drepturilor personale nepatrimoniale, sunt cele prevzute n Codul familiei. - termenul de 6 luni prevzut de art. 21 alin. 2 din Codul familiei, privitor la anulabilitatea cstoriei; - termenul de 6 luni prevzut de art. 55 alin. 1 din Codul familiei privind aciunea n tgada paternitii; - termenul de 1 an prevzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei privind aciunea n stabilirea paternitii. 7.3. nceputul cursului prescripiei extinctive Regula general privind nceputul prescripiei extinctive Naterea dreptului la aciune se produce, de regul, n momentul n care titularul dreptului subiectiv nu primete satisfacie sau n momentul n care este nclcat acest drept. Reguli speciale privind nceputul prescripiei dreptului la aciune Aceste reguli, raportate la prevederile Decretului nr. 167 / 1958 i la celelalte izvoare de drept civil au fost grupate n funcie de urmtoarele situaii: . Suspendarea cursului prescripiei extinctive Prin suspendarea prescripiei extinctive se nelege aceea modificare a cursului acestei prescripii care const n oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescripie, pe timpul ct dureaz situaiile prevzute de lege, care l pun n imposibilitatea de a aciona pe titularul dreptului de aciune. Cauzele de suspendare a prescripiei sunt: cauze generale care acioneaz n raporturile dintre orice persoane;

cauzele speciale, care acioneaz doar n raporturile dintre anumite persoane. Cauzele generale sunt prevzute n art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit creia cursul prescripiei se suspend: a. ct timp cel mpotriva cruia curge termenul de prescripie este mpiedicat de un caz de for major s fac acte de ntrerupere; b. pe timpul ct creditorul sau debitorul face parte din faptele armate ale Romniei, iar acestea sunt puse pe picior de rzboi.

Cauzele speciale de suspendare a cursului prescripiei extinctive sunt prevzute de art. 13 i 14 din Decretul nr. 167 / 1958: - prescripia se suspend pn la rezolvarea reclamaiei administrative fcut de cel ndreptit cu privire la despgubiri sau restituiri n temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de pot i telecomunicaii, n cel mai trziu pn la expirarea termenului de 3 luni socotit de la nregistrarea cererii (art. 13 lit. c din Decretul nr. 167 / 1958); - prescripia se suspend ntre prini sau tutor i cel ce se afl sub ocrotirea lui; ntre curator i acei pe care i reprezint; precum i ntre orice alt persoan care n temeiul legii sau al hotrrii judectoreti, administreaz bunurile altora i cei ale cror bunuri sunt astfel administrate, prescripia nu curge ct timp socotelile nu au fost date i aprobate (art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958) i prescripia nu curge ntre soi n timpul cstoriei (art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167 / 1958). Prescripia nu se va mplinii totui nainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data ncetrii cauzei de suspendare, cu excepia prescripiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor mplinii dect dup expirarea unui termen de o lun de la suspendare. Efectul special al suspendrii prescripiei extinctive const n prelungirea momentului mplinirii termenului de prescripie cu perioada ct dureaz cauza de suspendare a prescripiei, iar n anumite cazuri prevzute de lege, chiar cu o perioad n plus (cnd pn la mplinirea termenului de prescripie a rmas mai puin de 1 lun, respectiv de 6 luni). . ntreruperea prescripiei extinctive ntreruperea prescripiei extinctive este definit ca modificarea cursului acesteia care const n nlturarea prescripiei scurs nainte de apariia unei cauze ntreruptive i nceperea unei alte prescripii extinctive. Art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede cele trei cazuri n care se ntrerupe prescripia: Prescripia de ntrerupere: a) prin recunoaterea dreptului a crei aciune se prescrie fcut de cel n folosul creia curge prescripia ; b) prin introducerea unei cereri de chemare n judecat ori de arbitrare, chiar dac cererea a fost introdus la o instan necompetent; c) printr-un act nceptor de executare (este vorba de o cauz de ntrerupere a prescripiei dreptului de a cere executarea silit, s. n.). Prescripia nu este ntrerupt dac s-a pronunat ncetarea procesului, dac cererea de chemare n judecat sau executare a fost respins, anulat sau dac s-a perimat, ori dac cel care a fcut-o a renunat la ea. Cererea de chemare n judecat trebuie s fie efectiv, s fie admis respectiv s nu fie retras, anulat ca netimbrat ori perimat. Efectele ntreruperii extinciei extinctive Efectele ntreruperii prescripiei extinctive sunt stabilite de art. 17 din Decretul nr. 167 / 1958: ntreruperea terge prescripia nceput nainte de a se ivi mprejurarea care a ntrerupt-o. Dup ntrerupere ncepe s curg o nou prescripie. n cazul n care prescripia a fost ntrerupt printr-o cerere de chemare n judecat ori de arbitraj sau printr-un act de executare, noua prescripie nu ncepe s curg ct timp

hotrrea de admitere a cererii nu a rmas definitiv sau n cazul executrii, pn la mplinirea ultimului act de executare. . Repunerea n termenul de prescripie Conform art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: Instana de judecat poate, n cazul n care constat ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripie a fost depit, s dispun, chiar din oficiu, judecarea sau rezolvarea aciunii ori, dup caz, s ncuviineze executarea silit. n cazul acesta, instana l repune pe titularul dreptului n termenul de prescripie considernd c, titularul dreptului a acionat n termen. Cu toate c n realitate, termenul a fost depit, instana consider c depirea a fost determinat de motive apreciate ca fiind temeinic justificate. Legiuitorul nu precizeaz cauzele de repunere n termen, lsndu-le la aprecierea instanei, cu condiia ca acestea s fie temeinic justificate. Cererea de repunere n termen precum i cererea de chemare n judecat trebuiesc introduse de partea interesat n cel mult o lun de la data ncetrii cauzelor care justific depirea termenului de prescripie. Repunerea n termen are ca efect prelungirea termenului de prescripie cu perioada ct au durat cauzele temeinic justificate care au dus la depirea termenului de prescripie la care se adaug o perioad de cel mult o lun pentru introducerea cererii de repunere n termen i a cererii de chemare n judecat. Repunerea n termen trebuie s fie admis de instan prin hotrre motivat. . Calculul termenelor de prescripie extinctiv Decretul nr. 167 / 1958 reglementeaz numai durata i momentul de ncepere, nu i modul de calcul al termenelor de prescripie extinctiv. Potrivit art. 1987 Cod civil: Termenul prescripiei se calculeaz pe zile i nu pe ore. Prin urmare, ziua n cursul creia prescripia ncepe nu intr n calcul. Art. 1888 Cod civil prevede c ziua: ncepe de la miezul nopii i se finete (se sfrete, s. n.) la miezul nopii urmtoare, iar art. 1889 Cod civil menioneaz c: prescripia nu se socotete dect prin mplinirea celei din urm zile a termenului definit prin lege. Potrivit art. 101 alin. 3 Cod de procedur civil: Termenele statornicite pe ani, luni sau sptmni se sfresc n ziua anului, lunii sau sptmnii corespunztoare zilei de plecare, iar alin. 4 din acelai text menioneaz c: Termenul care, ncepnd cu 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfrete ntr-o lun care nu are asemenea zi, se va socoti mplinit n ziua cea din urm a lunii.

CIVIL ANUL II 2. DREPTUL DE PROPRIETATE - NOIUNI GENERALE Vom defini dreptul de proprietate, ca fiind acel drept real, care confer titularului atributele de posesie, folosin i dispoziie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita n plenitudinea lor, n putere proprie i n interesul propriu, cu respectarea normelor juridice n vigoare. Exercitarea dreptului de proprietate comport punerea n valoare de ctre proprietar a trei atribute : posesia, folosina i dispoziia - care constituie coninutul juridic al dreptului de proprietate. Posesia const n prerogativa conferit proprietarului de a stpni n fapt, direct i nemijlocit bunuri ce constituie obiect al dreptului de proprietate, prin putere proprie i n interes propriu (sau de a consimi ca stpnirea de fapt asupra bunului s se fac n numele i n interesul lui, de ctre o alt persoan).

Folosina const n prerogativa conferit proprietarului de a utiliza bunul n interesul su propriu i se a-i percepe fructele i veniturile pe care le poate obine de pe urma folosinei sale. Dispoziia const n prerogativa conferit proprietarului de a dispune cu privire la fiina juridic sau material a bunurilor ce constituie obiect al dreptului de proprietate; dispoziia are dou laturi : - una juridic, prin intermediul creia proprietarul poate nstrina bunul sau poate constitui asupra sa unele drepturi reale n favoarea altei persoane; - una material, prin intermediul creia proprietarul poate consuma sau distruge substana bunului ce-i aparine ca titular al dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate constituie o unitate a celor trei atribute, pe care titularul le exercit fie direct i nemijlocit, prin putere proprie i n interes propriu, fie indirect i mijlocit, prin intermediul persoanelor n favoarea crora el a constituit anumite drepturi reale, conferindu-le puterea de a se bucura de unele din prerogativele dreptului su. Prin urmare, dei, de regul, toate atributele dreptului de proprietate sunt exercitate direct de ctre proprietar nu este exclus posibilitatea exercitrii unora dintre ele, sau chiar n totalitatea lor de ctre o alt persoan dect proprietarul. Cu toate acestea, va considerat proprietar numai acela care exercit atributele dreptului de proprietate n puterea sa proprie i n interesul su propriu, iar orice alt persoan dect proprietarul, care exercit atributele dreptului de proprietate n virtutea puterilor conferite de proprietar, deci nu n putere proprie, nu va avea calitatea de proprietar (ex. locatarul, comodatarul, uzufructuarul). Aa dup cum am vzut cu ocazia prezentrii coninutului raportului juridic civil, drepturile patrimoniale se mpart n drepturi reale i drepturi de crean, iar drepturile reale, n funcie de corelaia ce exist ntre ele se subdivid n drepturile reale principale (din care face parte dreptul de proprietate i dezmembrmintele ei) i drepturi reale accesorii (din care fac parte dreptul de gaj, dreptul de ipotec, privilegiile i dreptul de retenie). n cuprinsul capitolului rezervat drepturilor reale vom prezenta numai drepturile reale principale, urmnd ca aceste accesorii s fie prezentate n capitolul rezervat obligaiilor civile, deoarece ele constituie n acelai timp i garanii reale ale obligaiilor. Caracterele dreptului de proprietate, prin care se deosebete de toate celelalte drepturi reale sunt urmtoarele: a)este absolut i inviolabil, fiind recunoscut titularului su n raporturile acestuia cu terii, care sunt obligai s nu fac nimic de natur a-l nclca. Conform art. 135 pct. 5 din Constituie "proprietatea privat este n condiiile legii inviolabil", deci dreptul de proprietate nu poate fi nclcat de nimeni, aceast interdicie impunndu-se cu aceeai for i statului. Ea cunoate, totui dou excepii :

- anumite bunuri imobile pot sa fie expropriate, n condiiile legii, pentru cauza de utilitate public. Prin expropriere se nelege trecerea n proprietatea public, prin hotrre judectoreasc, sau actul altei autoriti competente, a unor bunuri imobile aflate n proprietatea particular (a se vedea art. 41 al. 3 din Constituie i art. 481 C. civ.); - subsolul oricrei proprieti imobiliare poate fi folosit i exploatat pentru lucrri de interes general (art. 41 al. 4 din Constituie); b) este deplin i exclusiv conferind titularului su "plena potestas", adic toate cele trei atribute : posesia, folosina i dispoziia, care sunt, totodat nu numai depline, ci i independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv, n afar de cazurile cnd proprietatea este dezmembrat. c) este perpetuu i transmisibil, adic nelimitat n timp i dureaz atta vreme ct exist bunul care face obiectul su, nepierzndu-se prin neuz (neexercitare); poate fi transmis ntre vii, n condiiile legii i pentru cauz de moarte. Nu are caracter transmisibil dreptul de proprietate asupra bunurilor scoase din circuitul civil. Structura actual a dreptului de proprietate n Romnia poate fi evideniat sau stabilit n funcie de anumite criterii : a) dup subiectele dreptului de proprietate, distingem : dreptul de proprietate aparinnd persoanelor fizice i respectiv, dreptul de proprietate ai crui titulari sunt persoanele juridice; b) dup modurile de dobndire, putem distinge : - dreptul de proprietate dobndit prin acte juridice i dreptul de proprietate dobndit prin fapte juridice; - dreptul de proprietate dobndit n raporturile dintre vii i dreptul de proprietate dobndit pentru cauze de moarte; - dreptul de proprietate originar, dobndit prin moduri originare de dobndire a proprietii, i drept de proprietate derivat, dobndit prin moduri derivate de dobndire a proprietii; c) dup regimul su juridic, dreptul de proprietate se prezint sub dou forme : drept de proprietate public i drept de proprietate privat, ambele forme fiind consacrate n art. 135 pct. 2 din Constituia Romniei. d) n funcie de titularul su, proprietatea privat se mparte n : - proprietate particular aparinnd persoanelor fizice i persoanelor juridice; - proprietate privat a statului i unitilor administrativ-teritoriale.

3. DEZMEMBRMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATEA 3.1. Dreptul de uzufruct, uz i abitaie a) Dreptul de uzufruct este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care uzufructuarul exercit atributele de posesie i folosin asupra unor bunuri aparinnd noului proprietar, culegnd i fructele acestora, cu obligaia de a conserva substana bunurilor. El are un caracter temporar, deoarece atunci cnd este constituit n favoarea unei persoane fizice, poate fi cel mult viager, iar cnd este constituit n favoarea unei persoane juridice, nu poate depi 30 de ani; el este totodat i incesibil, n sensul c nu poate fi nstrinat de uzufructuar, care are doar dreptul s cedeze altei persoane beneficiul su (emolumentul uzufructului). n principiu el se poate constitui numai asupra bunurilor neconsumptibile, trebuind s li se confere substana, ns se poate constitui i asupra bunurilor consumptibile, cnd se vor restitui bunuri de aceeai cantitate i valoare. b) Dreptul de uz este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care uzuarul exercit atributele de posesie i de folosin asupra unor bunuri aparinnd altei persoane, culegnd i fructele acestora, pe care le poate folosi numai pentru satisfacerea nevoilor sale i ale familiei sale, cu obligaia de a conserva substana bunurilor. Titularul acestui drept poate fi numai o persoan fizic, iar acesta nu poate nstrina beneficiul (emolumentul) su. El se dobndete, se exercit i se stinge dup regulile uzufructului. c) Dreptul de abitaie este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care titularul su exercit atributele de posesie i folosin asupra unei locuine aparinnd altei persoane, pentru satisfacerea trebuinelor locuit ale lui i ale familiei sale. Se poate constitui prin contract sau testament, ns i prin lege- care recunoate un astfel de drept soului supravieuitor asupra casei care a aparinut soului precedat, timp de un an de la decesul acestuia (cu condiia ca n aceast perioad s nu se recstoreasc). 3.2. Dreptul de superficie Dreptul de superficie este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care superficiarul exercit atributul de folosin asupra unui teren aparinnd altei persoane, pe care are n proprietate o construcie sau o plantaie, ori o lucrare, pe durata existenei bunurilor pe care le are n proprietate. Dreptul de superficie prezint urmtoarele caractere juridice : - este un drept real imobiliar avnd ca obiect ntotdeauna un bun imobil, adic o suprafa de teren; - este un drept perpetuu, n sensul c exist atta timp ct dureaz construcia, plantaia, sau lucrarea ce se afl n proprietatea altei persoane, dect titularul terenului; el nu se poate stinge prin neexercitare; - este un drept imprescriptibil extinctiv; aciunea n revendicare poate fi introdus oricnd pn la stingerea nsui a dreptului de superficie.

Dreptul de superficie poate fi dobndit prin convenie, testament, act de concesiune, uzucapiune sau direct prin lege. 3.3.Dreptul de servitute Dreptul de servitute este un drept real principal, derivat, perpetuu i indivizibil, constituit asupra unui imobil proprietate privat, numit fond aservit sau dominat - pentru uzul i utilitatea altui imobil - numit fond dominant - aparinnd unui alt proprietar, fiind reglementat n articolele 576-643 C. civ. Ca urmare a exercitrii dreptului de servitute, rezult unele drepturi i obligaii, att pentru proprietarul fondului dominant (s fac toate lucrrile necesare pentru a se servi de servitute i a o pstra i s se foloseasc de servitute conform titlului su, fr a face schimbri mpovrtoare pentru fondul aservit), ct i pentru proprietarul fondului aservit ( s nu fac nimic spre a scdea sau ngreuna exercitarea servituii). Codul civil clasific servituile n funcie de mai multe criterii, i anume : a) dup modul de exercitare, servituile pot fi : - continue (cele pentru a cror exercitare i existen nu este nevoie de fapta actual a omului : servitutea de scurgerea apelor de ploaie; servitutea de vedere); - necontinue (cele pentru a cror exercitare i existen este absolut necesar fapta actual a omului; servitutea de a lua ap din fntn, de a pate animalele i altele asemenea); b) dup modul n care se manifest, servituile sunt : - aparente (cele care se cunosc datorit unor semne exterioare, precum o u, o fereastr, un canal, o crare, o plantaie); - neaparente (a cror existen nu poate fi cunoscut printr-un semn exterior sau lucrare exterioar vizibil - ex. servitutea de a nu cldi sau de a nu zidi dect pn la o anumit distan sau nlime, servitutea de a nu planta la o distan mai mic dect cea prevzut de lege); c) dup obiectul lor, servituile sunt : - pozitive, care ndreptesc pe proprietarul fondului dominant s fac n mod direct, acte de folosin asupra fondului aservit (servitutea de trecere, de a lua ap); - negative, care impun anumite restricii sau limitri n exercitarea dreptului de proprietate (servitutea de a nu cldi etc.). Servituile mai pot fi urbane sau rurale, dup cum sunt stabilite n folosul unei cldiri sau cel al unui teren. d) dup originea sau modul lor de constituire sunt recunoscute trei mari categorii de servitui :

- servitui naturale, care i au originea n situaia natural a fondurilor (servitutea de scurgere a apelor naturale, de grniuire i de ngrdire a proprietii); - servitui legale, care se stabilesc prin lege, n considerarea utilitii publice ori n interesul comun al proprietarilor unor imobile vecine (servitutea cu trecere n cazul locului nfundat, servitutea picturilor din strein, a distanei plantaiilor etc.); - servitui stabilite prin fapta omului care se constituie prin titlu (convenie sau testament), uzucapiune, sau prin destinaia proprietarului. 3.4. Dreptul real de folosin funciar Dreptul de folosin funciar este acel drept real temporar, intuitu personae, inalienabil, dezmembrmnt al dreptului de proprietate, care confer titularului posesia i folosina funciar, asupra unor terenuri agricole, aflate n proprietatea comunelor, oraelor i municipiilor, constituit prin acte administrative individuale. Titularii acestui drept sunt numai persoane fizice, care fac parte din categoria salariailor serviciilor publice comunale; ei nu beneficiaz de atributul de dispoziie asupra terenului agricol ce le-a fost atribuit. Dreptul de folosin poate nceta n cazul interveniei uneia din urmtoarele mprejurri : - titularul folosinei funciare nu mai are calitatea de salariat din categoria personalului de specialitate din serviciile publice comunale sau prsete definitiv localitatea respectiv; - decesul beneficiarului; - nerespectarea obligaiilor de a cultiva i proteja solul, care revin din dispoziiile Legii fondului funciar.

4. MODURILE GENERALE DE DOBNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE I A CELORLALTE DREPTURI REALE 4.1. Noiuni generale Sintagma "moduri de dobndire a dreptului de proprietate", desemneaz totalitatea mijloacelor reglementate de lege - acte juridice i fapte juridice - prin care se poate dobndi dreptul de proprietate (indiferent de forma sub care se prezint) i celelalte drepturi reale, derivate din dreptul de proprietate (dezmembrmintele dreptului de proprietate). Modurile generale de dobndire a proprietii sunt urmtoarele : - contractul sau convenia translativ sau constitutiv de drepturi reale; - succesiunea legal i testamentar; - uzucapiunea sau prescripia achizitiv;

- posesia de bun credin a bunurilor mobile; - accesiunea; - tradiiunea; - ocupaiunea. 4.2. Convenia sau contractul Contractul este acordul de voin realizat ntre dou sau mai multe persoane, cu intenia de a produce efecte juridice. Ne intereseaz acele contracte prin care se transmite un drept de proprietate sau se constituie un anumit drept real : vnzarea-cumprarea, schimbul, donaia i renta viager (prezentrii acestor contracte i-am consacrat capitolul V din prezenta lucrare). Codul civil, prin art. 971 consacr principiul consensualismului, contractul considerndu-se valabil ncheiat prin simplul acord de voin al prilor, cu toate acestea pentru valabilitatea contractului de donaie, Codul civil prevede obligativitatea respectrii unei solemniti, care const n forma nscrisului autentic sau dup caz, n remiterea material a bunului donat. Tot astfel terenurile (conform Legii nr. 18/19991) pot fi nstrinate prin acte ntre vii ncheiate n form autentic. 4.3. Prescripia achizitiv sau uzucapiunea Uzucapiunea este un mod originar de dobndire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale asupra unui bun imobil, prin exercitarea unei posesii utile asupra sa, n condiiile i termenele prevzute de lege. Uzucapiunea opereaz n mod diferit, n funcie de regimul publicitii imobiliare: n teritoriile n care publicitatea imobiliar se realizeaz prin registre de transcripii i inscripii (Moldova, Oltenia, Dobrogea, Muntenia), uzucapiunea opereaz n condiiile stabilite de Codul civil; n teritoriile n care publicitatea imobiliar se realizeaz prin cri funciare (Transilvania, Banat i Bucovina), uzucapiunea opereaz n condiiile stabilite prin Legea nr.115/1938. Uzucapiunea n sistemul Codului civil opereaz dac sunt ndeplinite urmtoarele dou condiii : - dobnditorul s exercite o posesie util (neviciat) asupra unui bun imobil aparinnd unei alte persoane; - exercitarea posesiei s dureze o perioad prevzut de lege. Perioada prevzut de lege pentru exercitarea posesiei este diferit n funcie de buna sau de reaua credin a posesorului i de existena sau inexistena titlului de proprietate, astfel : - este de 10 pn la 20 de ani, n cazul n care posesia se ntemeiaz pe un just titlu sau just cauz, iar posesorul este de bun credin;

- este de 30 de ani, indiferent dac posesorul este de bun sau de rea credin (fr a fi un simplu detentor), ori dac posed sau nu un just titlu. Prin "just titlu" se nelege un titlu translativ de proprietate, care este viciat n privina formei sau nu eman de la adevratul proprietar, fr ca posesorul s tie acest lucru, iar prin "buna credin" se nelege eroarea posesorului asupra calitii transmitorului, n momentul dobndirii bunului n posesie. Termenul de 10 ani se aplic n cazul n care adevratul proprietar locuiete n raza teritorial a Tribunalului judeean unde se afl imobilul, iar cele de 20 de ani n cazul n care locuiete n afara razei teritoriale respective; termenul de 20 de ani se reduce, dac adevratul proprietar a locuit o parte din durat n acelai jude, un an locuit n acelai jude, valornd doi ani locuii n alt jude. Codul civil prevede i posibilitatea jonciunii posesiunilor, respectiv a unirii posesiunii actuale cu posesiunile anterioare, care opereaz astfel : - cnd ambele posesiuni sunt de bun sau de rea credin, uzucapiunea opereaz, dup caz, n 10 - 20 de ani sau n 30 de ani; - cnd uzucapantul este de rea credin, iar autorul su a fost de bun credin, termenul de 30 de ani se reduce cu numrul de ani ct a posedat autorul su cu bun credin; - cnd uzucapantul a posedat cu bun credin, iar autorul su a posedat cu rea credin, termenul va fi de 10 - 20 de ani, respectiv de 30 de ani, dac va face jonciunea posesiunilor, urmnd a fi aleas soluia cea mai avantajoas.

i n cazul prescripiei achizitive (uzucapiunii) pot interveni aceleai cauze de ntrerupere sau suspendare a termenelor de prescripie, ca i n cazul prescripiei extinctive, i acestea produc efecte identice, cu precizarea c, la cauzele de ntrerupere, se mai adaug nc dou cauze de ntrerupere "natural". - cnd posesorul este i rmne lipsit, mai mult de un an, de folosina bunului, indiferent cine l-a deposedat; - cnd bunul, cu privire la care se exercit posesia este declarat imprescriptibil de ctre lege (caz cnd posesia se stinge definitiv i irevocabil). Prin mplinirea uzucapiunii, dreptul de proprietate al fostului proprietar se stinge i, concomitent, se nate un nou drept de proprietate n favoarea uzucapantului, care devine proprietar din momentul nceperii posesiunii utile. Uzucapiunea, n sistemul Legii nr. 115/1938 opereaz numai n mod excepional, n urmtoarele dou cazuri : - n cazul n care s-au nscris n cartea funciar, fr cauz legitim, adic pe baza unui titlu nevalabil, drepturi reale ce pot fi dobndite prin uzucapiune, caz n care ele vor

rmne valabil dobndite, dac titularul dreptului nscris, le-a posedat cu bun credin, potrivit legii, timp de 10 ani; - n cazul n care o persoan a posedat un bun imobil, n condiiile legii, timp de 20 de ani de la moarte titularului dreptului de proprietate intabulat, caz n care va putea cere nscrierea pe numele su a dreptului. Pot fi dobndite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se afl n proprietatea privat, indiferent c titularul dreptului de proprietate este statul, o unitate administrativteritorial, regie autonom, societate comercial sau persoan fizic. Nu pot fi dobndite pe aceast cale bunuri imobile care fac parte din domeniul public naional i din domeniul public local, acestea fiind scoase din circuitul civil general.

4.4. Posesia de bun credin Posesia de bun credin este reglementat prin dispoziiile articolului 1909 C. civ., potrivit cruia "lucrurile mictoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fr s fie trebuin de vreo curgere de timp"; aceasta nseamn c posesorul de bun credin al unui bun corporal mobiliar, devine proprietarul acestuia, prin nsui faptul intrrii sale n posesie. Condiiile aplicrii art. 1909 C. civ., respectiv a dobndirii dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile prin posesia de bun credin sunt : - proprietarul s fie desistat de bun voie de lucrul su, ncredinndu-l altei persoane (n calitate de depozitar, comodatar, etc.); - o ter persoan s dobndeasc posesia util (neviciat) asupra lucrului respectiv, exercitnd asupra sa o posesie de bun credin (s nu aib cunotin c a dobndit bunul de la un neproprietar), fr a fi necesar existena unui just titlu; - s fie vorba despre bunuri mobile corporale care sunt posedate n mod individual i s nu fie declarate inalienabile prin lege.

4.5. Accesiunea Accesiunea este un mod de dobndire a drepturilor reale, ce const n ncorporarea material a unui lucru mai puin important ntr-un lucru mai important i n virtutea creia, dac cele dou lucruri au aparinut unor proprietari diferii, proprietarul lucrului mai important dobndete dreptul de proprietate i asupra lucrului mai puin important ncorporat. Dup obiectul principal la care se refer, accesiunea poate fi : imobiliar i mobiliar; cea imobiliar, la rndul su poate fi : natural i artificial. Accesiunea imobiliar natural este aceea care se realizeaz fr intervenia omului, n urmtoarele cazuri :

- aluviunile, adic creterile de pmnt care se fac succesiv i pe nesimite pe malurile apelor curgtoare, se cuvin proprietarului fondului riveran (art. 495 C. civ); - avulsiunile, adic adugirea la un teren a unei buci de pmnt smuls brusc de la un alt teren, prin aciunea unei ape curgtoare, se cuvin proprietarului terenului la care s-a produs alipirea, ns fostul proprietar o poate revendica n termen de un an (art. 498 C. civ.); - insulele i prundiurile, care se formeaz n rurile neplutitoare i nenavigabile, sunt ale proprietarului fondului pe care ele s-au format (art. 500 C. civ.); - animalele semislbatice (porumbei, albine etc.), devin proprietatea titularului terenului pe care s-au aezat, ct timp rmn pe acel teren (art. 503 C. civ.). Accesiunea imobiliar artificial este aceea care se realizeaz cu intervenia omului i implic obligaia proprietarului ce beneficiaz de ea, s plteasc despgubiri celui n detrimentul cruia a operat; ea are loc n urmtoarele cazuri : - proprietarul unui teren, care a fcut construcii, plantaii sau alte lucrri cu materiale strine, va dobndi proprietatea acestora, cu obligaia de a-l despgubi pe proprietarul materialelor (art. 493 C. civ.); - proprietarul unui teren, pe care o alt persoan a fcut construcii, plantaii sau alte lucrri cu materialele sale, devine proprietarul acestora, cu obligaia de a-l despgubi pe proprietarul materialelor (art. 494 C. civ.). Accesiunea mobiliar const n unirea prin ncorporare a dou lucruri mobile care aparin unor proprietari diferii, unire prin efectuarea creia, se formeaz un lucru mobil nou ce revine proprietarului lucrului celui mai important dintre cele reunite, cu obligaia de a-l despgubi pe proprietarul lucrului mai puin important; ea se prezint n cazul adjonciunii, specificaiunii i amestecului sau confuziunii (art. 504, 208, 509, 511 i 512 C. civ.).

4.6. Ocupaiunea Ocupaiunea este un mod de dobndire a drepturilor reale, ce const n luarea n posesie a unui bun care nu aparine nimnui, fiind fr stpn. n prezent acest mod de dobndire a dreptului de proprietate se ntlnete n cazul vnatului sau a petelui capturat n condiii legale, ca i n cazul dobndirii unor bunuri ce se afl la dispoziia oricror persoane care doresc s le consume (ex.: apa din izvoarele naturale). Tradiiunea adic predarea material (efectiv) a lucrului, constituie n prezent un mod de dobndire a dreptului de proprietate, numai n privina darurilor manuale (donaii curente i de mic importan), implicit n privina titlurilor de valoare "la purttor".

5. MODALITILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

Dreptul de proprietate este pur i simplu, cnd are ca titular o singur persoan, a fost dobndit n mod sigur i irevocabil, existena sa nedepinznd de un eveniment sau o mprejurare viitoare, care ar putea s-l desfiineze, prin rezoluiune, revocare sau anulare. Dreptul de proprietate afectat de modaliti este acel drept de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri care, fie c aparine simultan i concomitent la dou sau mai multe persoane, fie c existena lui viitoare n patrimoniul titularului actual depinde de un eveniment sau de o mprejurare prevzut de lege sau stabilit prin voina omului. Din punct de vedere al modalitilor ce-l pot afecta, dreptul de proprietate poate fi : - drept de proprietate comun; - drept de proprietate rezolubil sau revocabil; - drept de proprietate anulabil. a) Dreptul de proprietate comun se caracterizeaz prin aceea c un bun, sau mai multe bunuri, aparin n proprietatea a dou sau mai multe persoane, care i pot exercita mpreun, simultan i concomitent, toate prerogativele recunoscute prin lege oricrui proprietar. Proprietatea comun are dou forme : - dreptul de proprietate pe cote-pri; - dreptul de proprietate n devlmie. b) Dreptul de proprietate rezolubil sau revocabil se caracterizeaz prin aceea c, existena sa n patrimoniul dobnditorului este nesigur, putnd fi desfiinat, pentru a se rentoarce, de regul, n patrimoniul nstrintorului, depinznd de realizarea sau nerealizarea acelui eveniment. c) Dreptul de proprietate anulabil este acel drept de proprietate, dobndit printr-un act juridic translativ de proprietate, lovit de nulitate relativ sau anulabil.

6. ACIUNEA N GRNIUIRE, ACIUNEA NEGATORIE, ACIUNEA CONFESORIE I ACIUNEA N PRESTAIE TABULAR Aciunea n grniuire este aciunea prin care reclamantul cere instanei de judecat s determine prin semne exterioare, ntinderea a dou fonduri nvecinate i linia de hotar dintre ele, pe baza unei hotrri judectoreti. Ea are un caracter imprescriptibil, putnd fi utilizat i pentru aprarea altor drepturi reale. Aciunea negatorie este aciunea prin care reclamantul cere instanei de judecat s stabileasc, prin hotrre judectoreasc, c o alt persoan (prtul), nu are vreun dezmembrmnt al dreptului de proprietate asupra bunului su i s-l oblige la ncetarea exercitrii lui nelegitime. Ea are un caracter imprescriptibil i are ca obiect aprarea dreptului de proprietate mpotriva exercitrii nelegitime a dezmembrmintelor sale.

Aciunea confesorie este aciunea prin care reclamantul cere instanei de judecat s stabileasc, prin hotrre judectoreasc, c el este titularul unui dezmembrmnd al dreptului de proprietate asupra unui bun aparinnd altei persoane (prtul), i s-l oblige pe proprietar a-i permite exercitarea sa. Este prescriptibil n 30 de ani i are ca obiect aprarea dezmembrmintelor dreptului de proprietate. Aciunea n prestaie tabular este aciunea real prin care, cel ndreptit s-i intabuleze n Cartea funciar un drept real imobiliar, cere instanei judectoreti s dispun nscrierea acelui drept n Cartea funciar, dac cel obligat refuz s predea nscrisul necesar pentru strmutarea sau constituirea dreptului respectiv n favoarea sa. Hotrrea judectoreasc are rolul de a substitui nscrisul respectiv i servete la intabularea dreptului real n favoarea reclamantului. Hotrrea judectoreasc nu reprezint ns titlul de proprietate, deoarece n sistemul crilor funciare transferul dreptului de proprietate se produce numai prin nscrierea sa n Cartea funciar.

7. ACIUNEA N REVENDICARE Aciunea n revendicare este acea aciune real, prin care reclamantul cere instanei de judecat s i se recunoasc dreptul de proprietate asupra unui bun determinat i, pe cale de consecin, s-l oblige pe prt la restituirea posesiei bunului (este aciunea proprietarului neposesor mpotriva posesorului neproprietar). Aciunea n revendicare este o aciune real, deoarece poate fi introdus mpotriva oricrei persoane care ncalc dreptul de proprietate i se ntemeiaz pe dreptul de proprietate i, totodat are un caracter petitoriu, fiind un mijloc direct de aprare a acestui drept. n acelai timp este i imprescriptibil sub aspect extinctiv, i orict timp ea nu ar fi exercitat, nu se atinge dect odat cu stingerea dreptului de proprietate (cnd o alt persoan l-a dobndit prin uzucapiune i posesie de bun credin). Aciunea n revendicare poate fi introdus de titularul dreptului de proprietate. Cnd un bun constituie proprietatea comun a dou sau mai multe persoane, aciunea n revendicare trebuie s fie introdus de ctre toi coprtaii mpreun. Admiterea aciunii de revendicare are ca efect recunoaterea dreptului de proprietate al reclamantului i obligarea prtului la restituirea bunului adevratului proprietar, pentru a-i putea exercita normal i deplin dreptul de proprietate. Restituirea bunului are loc n natur i liber de sarcinile pe care prtul le-ar fi constituit n favoarea unor tere persoane, iar daca nu poate fi restituit bunul n natur prtul va fi obligat la plata unui echivalent bnesc. n cazul bunurilor frugifere, fructele urmeaz a se restitui numai dac prtul este de rea credin, posesorul de bun credin dobndind dreptul de proprietate asupra fructelor. Proprietarul va fi obligat s restituie prtului toate cheltuielile necesare (fcute pentru conservarea bunului) i utile (care au sporit valoarea sau utilitatea bunului), n limita sporului de valoare al bunului. a) Revendicarea bunurilor mobile nu poate avea loc, n principiu, mpotriva posesorului de bun credin, deoarece, aceasta valoreaz cu nsui titlul de proprietate

asupra bunului (art. 1909 C. civ.); sunt ns anumite cazuri cnd nu se aplic regula cuprins n art. sus menionat. Revendicarea bunurilor mobile corporale este admisibil : - cnd terul dobnditor este de rea credin (adic tia c nstrintorul bunului nu avea dreptul s-l nstrineze); - cnd bunul a ieit din posesia proprietarului fr voia sa. n astfel de situaii proprietarul poate s revendice bunul chiar i de la posesorul ter dobnditor de bun credin, n termen de trei ani socotii din ziua n care bunul a ieit din posesia proprietarului fr voia sa. La cele dou cazuri de neaplicare a dispoziiilor art. 1909 C. civ. se mai poate aduga i cazul revendicrii bunurilor scoase din circuitul civil i cel al bunurilor mobile corporale care au caracterul bunurilor imobile prin destinaie. b) Revendicarea bunurilor imobile are loc n mod diferit, n funcie de sistemul lor de eviden (transcripii i inscripii sau carte funciar). n sistemul de transcripii i inscripii, dovada dreptului de proprietate este foarte anevoioas, ntruct existena titlului de proprietate constituie doar o prezumie a dreptului de proprietate, care nu mpiedic dovada contrar, astfel c, numai dobndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, constituie singura dovad absolut a acestui drept. Datorit dificultii dovezii dreptului de proprietate, n practica judiciar s-au statornicit cteva reguli n aceast privin: - cnd i reclamantul i prtul invoc fiecare cte un titlu de proprietate care eman de la autori diferii, instana va trebui s statueze, pe baz de probe, care dintre aceste dou titluri este preferabil; - cnd fiecare dintre cele dou titluri eman de la acelai autor, va fi preferat autorul care i-a transcris primul titlul su de proprietate, sau dac nu s-a transcris, va fi preferat acela al crui titlu are dat cert anterioar; - dac numai reclamantul invoc un titlu de proprietate, el va reui n aciunea n revendicare, dac titlul respectiv are dat cert anterioar posesiei prtului i dac el eman de la un ter; - cnd nici unul dintre ei nu invoc vreun titlu de proprietate va fi preferat posesorul actual, prtul, afar dac reclamantul nu invoc dobndirea dreptului de proprietate asupra bunului prin uzucapiune anterior nceperii posesiei prtului, sau dac posesia acestuia ar fi viciat. n sistemul crilor funciare, aciunea n revendicare i gsete aplicare n urmtoarele cazuri (ntruct dobndirea dreptului de proprietate are loc prin nscrierea n Cartea funciar, adic intabulare) :

- cnd dreptul de proprietate se dobndete fr prealabil nscriere n cartea funciar - deplin drept (ex.: n cazul succesiunilor cnd motenitorul poate revendica bunurile care se afl n posesia nelegitim a unui motenitor actual); - cnd se poate cere, pe calea aciunii n prestaie tabular, nscrierea dreptului de proprietate (chiar i mpotriva unui ter dobnditor care i-a intabulat dreptul n cartea funciar).

8. PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE Pentru ca actele juridice de transmitere a drepturilor reale imobiliare s devin opozabile tuturor (erga omnes), i pentru a da o ct mai mare siguran acestora, prin diferite acte normative s-a instituit un sistem de publicitate a drepturilor reale imobiliare, astfel nct n lipsa nfptuirii de ctre pri a formelor legale de publicitate, convenia translativ de proprietate cu privire la un imobil, nu va putea fi opus terilor (conform principiului relativitii efectelor actelor juridice), iar n sistemul crilor funciare, numai odat cu intabularea n cartea funciar are loc transferul dreptului de proprietate. Principalele sisteme de publicitate imobiliar, n vigoare, sunt : - sistemul de publicitate al registrelor de transcripiuni i inscripiuni (sistemul publicitii personale), reglementat de Codul de procedur civil i aplicabil n Muntenia, Moldova, Oltenia i Dobrogea; - sistemul crilor funciare (sistemul publicitii reale), reglementat prin Decretul Lege nr. 115/1938, aplicabil n Transilvania, Banat i Bucovina; - sistemul intermediar al crilor de publicitate funciar, reglementat de Decretul nr. 242/1947 i de unele dispoziii ale Legii nr. 115/1938, care se aplic ntr-un numr redus de localiti din fostul jude Ilfov i n Bucureti. Prin Decretul nr. 163/14 martie 1946 s-au reglementat, aa numitele cri de eviden funciar, nfiinate cu scopul de a nlocui crile funciare distruse, sustrase sau pierdute, pentru unele localiti din Transilvania, n timpul i din cauza rzboiului. Crile de eviden funciar se nchid pe msur ce se ntocmesc noi cri funciare sau se gsesc cele originale. n prezent a aprut Legea nr. 7/1996 a cadastrului i publicitii imobiliare.

1. POSESIA

a) ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE POSESIEI

- elementul material (corpus): - totalitatea faptelor materiale exercitate direct asupra lucrului; - acte materiale de detinere si de folosire a lucrului acte juridice (depozit, locatiune, comodat); - exercitarea in fapt a dreptului real asupra lucrului; - variaza in functie de 2 factori: o natura fizica a lucrului (posesie auto - posesie caine); o dreptul real invocat de cel ce exercita corpus. - posesia se exercita de catre posesor fie personal, fie prin intermediul altei persoane.

- elementul psihologic sau intentional (animus): - intentia sau vointa celui care poseda de a exercita stapanirea lucrului pentru sine, adica asa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul acelui drept real; - animus: - vointa de a poseda pentru sine si nu pentru altul; - este un element al posesiei; - exista cand esti proprietar, cand crezi ca esti si cand stii foarte bine ca nu esti (hotul) Buna / reaua credinta o calitate / un viciu al posesiei

b) POSESIA SI DETENtIA PRECARa

Posesia stare de fapt: - este exercitiul unei puteri de fapt care da posibilitatea posesorului de a se comporta fata de un lucru ca si cand el ar fi titularul dreptului asupra lucrului; - manifestarea exterioara a existentei drepturilor reale; - o putere materiala a lucrului (ex.: casa, automobil); Caracterele juridice: o se bazeaza pe intentia de a poseda pentru sine, iar daca aceasta intentie lipseste, posesia nu mai exista (este doar detentie sau detentie precara);

o este incidenta numai drepturilor reale, nu si celor de creanta (personale) nu se poate exercita asupra universalitatii de bunuri (mostenirea, fondul de comert); o face sa se nasca un drept probabil de proprietate sau un alt drept real.

Detentia: - presupune puterea materiala asupra unui bun, fa intentia de a-l poseda, ci numai de a-l detine; - detentorul poseda pentru altul; - in cazul detentiei exista doar corpus nu si animus.

Detentia precara stare de drept: - rezulta dintr-un titlu (conventional, legal, judiciar) in baza caruia detentorul exercita puterea asupra unui lucru (depozitarul, locatarul); - este exercitarea unei puteri de fapt asupra unui lucru in virtutea unui titlu juridic care implica recunoasterea dreptului de proprietate al altuia. - 3 conditii: - Puterea de fapt: o stapanirea efectiva a lucrului detinut; o detentorul are corpus-ul pe care proprietarul nu-l mai are; o ex.: locatorul, depozitarul, carausul: au lucru in maine lor, il tin, il detin - Puterea de drept stapanirea lucrului se exercita in baza unui titlu; puterea de fapt este intemeiata pe un drept. - Obligatia de restituire la un moment dat trebuie sa se restituie lucrul proprietarului. - Durata detentiei si data restituirii sunt determinate prin titlu (durata locatiei prin contr. de inc.) - Detentorul precar - de terti si se bucura de protectie posesorie impotriva tertilor care-i tulbura detentia.

c) DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI Dobandirea posesie: - Pentru a fi dobandita, trebuie intrunite ambele elemente ale posesiei (corpus si animus);

o elementului material (corpus) rezulta: - fie din faptul unilateral al posesorului de a exercita vizibil acte materiale de folosinta; - fie din faptul ca vechiul posesor a renuntat sau a parasit posesia. o elementului psihologic (animus): - prezent in mod nemijlocit in persoana posesorului (nu a reprezentantilor) - Simpla vointa de a poseda un lucru nu este indestulatoare; - Exceptii: reprezentantii legali ai persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu.

Pierderea posesie: - prin pierderea simultana a ambelor elemente (se abandoneaza lucrul cu violenta) o instrainare a posesiei; o abandonul lucrului. - prin pierderea puterii materiale asupra elementului corpus (posesorul pierde un lucru); o dispare corpus (bunul furat); o dispare animus (posesia pentru sine se transfera in posesie pentru altul) ex.: posesorul vinde casa dar locuieste in ea ca si chirias. - prin pierderea elementului animus (se intalneste mai rar in practica)

d) DOVADA POSESIEI - se face prin probatiunea celor 2 elemente ale posesiei: - dovada elementului material se face prin orice mijloace de proba (martori, prezumtii) - dovada elementului psihologic este mai dificil de probat. Sunt 2 reguli: - Prezumtia de neprecaritate animus domini este prezumat posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietate, daca nu este probat ca poseda pentru altul orice detinator este posesor nu detentor pana la proba contrarie. - Prezumtia de neintervenire la titlu 2 situatii: - cand posesorul a inceput a poseda pentru altul se presupune ca a conservat aceasta calitate, daca nu exista proba contrarie; - daca proprietarul a stabilit ca ocupantul a fost la origine detentor, se presupune ca asa a ramas. e) CALITatILE SI VICIILE POSESIEI

Pentru ca posesia sa produca efecte juridice trebuie sa fie utila.

Calitatile posesiei: 1. CONTINUa 2. NEiNTRERUPTa 3. NETULBURATa 4. PUBLICa 5. SUB NUME DE PROPRIETAR 6. NEECHIVOCa (adaugata de doctrina si jurisprudenta) Aceste calitati fiind indeplinite, posesia isi va produce efectele specifice, inclusiv dobandirea proprietatii prin uzucapiune, adica prin prescriptia achizitiva.

Viciile posesiei sunt: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea, echivocul, precaritatea. 1. DISCONTINUITATEA - atunci cand posesorul o exercita in mod neregulat, cu intermitente anormale; - pentru ca posesia sa fie utila posesorul nu trebuie sa se afle in contact permanent cu bunul; - intreruperile nu aduc viciul discontinuitatii. - Ex.: posesie continua asupra unui teren cand se fac la intervale diferite lucrarile specifice pentru obtinerea recoltelor. 2. VIOLENtA - posesia trebuie sa fie netulburata sau pasnica; - posesia este tulburata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului; - posesia utila: inceputa, mentinuta, conservata pasnic (fara violenta). - poate exista si d.p.d.v. al bunurilor mobile cat si a celor imobile - Caracterele viciului violentei: - e un viciu relativ produce efecte numai intre partile intre care a intervenit; poate fi invocat doar de persoana impotriva careia s-a manifestat violenta; - e un viciu temporar de indata ce a incetat violenta posesia utila incepe;

3. CLANDESTINITATEA - posesia trebuie sa fie publica, la lumina zilei; - posesia este clandestina atunci cand este exercitata pe ascuns de catre posesor in detrimentul adversarului sau. - vizeaza atat bunurile mobile cat si a celor imobile: - bunurile mobile pot fi usor ascunse; - bunurile imobile sunt la vedere, in cazul lor acest viciu fiind mai greu de conceput. 4. ECHIVOCUL - posesia trebuie sa fie neechivoca (este opera jurisprudentei, nu este reglementata de C.civ.); - posesie echivoca nu se cunoaste daca posesorul are sau nu elementul intentional; - echivocul 2 sau m.m. persoane stapanesc un bun, dar nici una nu pretinde o posesie proprie, distincta. 5. PRECARITATEA - nu constitui