ADRIAN NICULESCUSCULPTORUL MENTALITATILOR ROMANESTI
/\,
SFARSITUL,ixSpeMNAUNNOU
A
INCEPUT
rmpreuna cu
IRINA BACAOANU
11
13
t7
23
26
28
34
38
43
48
53
56
58
62
66
69
73
78
81
85
90
94
98
102
105
108
tt2It6119
t23
r33
CUPRINS
Prefa!5
Vremuri bune, wemuri roz
Tat4 eroul meu
Mama, ce lady!
Dumnezeu - de fric5, de drag de nevoie
Oamenii mei, lumea mea
Doamne, de ce ai inventatgcoala?!
Primele umilinfe mi le-a,,ddruit'' bunica
Vremuri negustoregti, wemuri de banzifieCum nicio minune nu dureazd prea multMlcarsi furim cu tofi-i
inceput de sffirgit credite in binciAlte solufii,,salvatoare": alcoolul gi cimitariiDin datorii in datorii, pe drumul nenorocirii noasfre
Pierdea casei - pierderea noastriEu? Mai triiam din cAnd in cAnd
Ce-mi placg aia fac!
Marina prima iubire
Ultimul an de liceu, un infernNoua noastrd casi, un loc skiirl unde nu md regiseam
O ugi deschisi nu-i neapirat pri,lej de bucurie
Din casdin casi, pe unde apucam
Si reiau lanlul umilinlelorCe-o mai face tata?
Fdri o linti anume
Mioara - mama rdnililorO iubire aproape materniPizzaHut,primul loc de munci serios
Haide, mami, zi,,Adio" alcoolului
Niciun om bun nu scapi nepedepsit!
Din casiin case, ca nomazii
Speranli la orizont!
LaPizza Hut, viala continua ca o torturiDemersuri, cerinfe, condilii de imbarcare pe vas
Nici nu m-am mai uitatin urmd
Casi noud, pereli vechi
fob-ul la Nescaft, curativacan$
$i-a apSrutea
Iarna nu-i ca vara
De la extaz la agonie
Sdinchidem conturile
Si ridicdm ancora
CAnd visul nu seamdnd cu realitatea
Poate ci Italia imi rezervdaltceva
Spre cas5" frri niciun elan
Casi, dulce casi
O noui provocare: salonul de coafurd
Linigtea binemeritatd a familiei mele
0 iubire ca o picSturi chinezeasci
Rodica - omul confrastelor
Eu, actorul
Larisa iubita mea - suflet de copil, cu ambilii mdrele
Sd facem altceva... zic
Fratele meu, din contabilitate in salonul de frizerie
Relalia noastrd intermitentd
Toate femeile si vind la mine!
Un campion, o campioand
. Mi-am propus si schirnb destine
Tot ce iubesc e-n carnea mea
Sculptor de mentalitdli
Dupi ce am trecut prin lad, cred cd imi merit Raiul
Vise devenite realitatel
CUPRINS
13s
r37
r39
142
r4s
151
r53
r56
1s9
r64
168
172
181
t94196
203
2t0212
220
227
230
234
243
245
248
251
257
261
263
266
269
276 277
meu/a mea'1 $i-a sacrificat anii gi sinitatea pentru fami-lie gi aici este un paradox cu care Adrian uimegte: toateacele poveri le vede astizi ca pe nigte experienle bine-cuvAntate. ,,Dacd n-a; fi fost ACOLO, astdzi nu eramAICI!'- afirmafie dureros de adevirati gi, retoric, md
intreb: cAli ar sacrifica anii tinerelii pentru a munci zilumini, cAgi ar fi renunlat la plicerile 9i ispitele pe care
RomAnia post-revolufionari le oferea la tot pasul?!
Ca ascultito4, prin tot itinerariul narativ pe unde m-apurtat, am avut o admiralie nemisurati pentru felulcumpitatin care gi-a cAntirit gansele, dar mai ales pen-
tru cd s-a linut departe de vicii, degi ii erau la indemini'Oricare tAnir aflat intr-un abis ciruia nu i se intrezi-reau malurile, ar fi apelat la solulii aparent salvatoare ca
alcoolul, drogurile sau cine gtie ce infracgiuni, mai ales
ci cei din jurul lui il invitau la experimentiri.Adrian Niculescu a cAgtigat fiecare reduti prin algo-
ritmi judicio;i: trasarea clari a obiectivelo4, indeplinirealor cu prelul umilinfei, al muncii excesive gi o diruirenemirginiti. Azi, oferi tuturor tot ce-a deprins din lec-
liile acestea aspre. igi pune sufletul pe tavi ;i serve;te,fhri arginfi, pe cei care doresc si se infrupte din bogata
sa experienli de viafi.A fost un privilegiu gi o incintare si-l cunosc pe
Adrian gi ii datorez reformarea multor puncte de vederepe care, in mod eronat, le perpetuam. PotrMt expre-siei ,,Am impugcat mai mulgi iepuri deodat5", am scriso poveste de-o realitate covArgitoare, care va constituio mostri de curaj pentru mulli romAni. Aceasti carte,
cu certitudine, va schimba mentalitili ;i, nu in ultimulrAnd, agenda mea s-a maiimbogilit cu un prieten de su-
flet, de care n-arn si mi las nicicAnd,: Adrian Niculescu.
Irina Amalia Bdcdoanu
13
Vremuri bune, wemuri roz
Daci ar fi si-mi colorez cartea viefii, a; amesteca un
butoi de rogu;i altul de alb, si-mi rezulte atAta roz incAt
sI pot colora primii;aisprezece ani. Ba nu mi-ar ajunge
butoiul, cisterna ar fi unitatea de misuri!CAnd am auzit cAntecul lui Edith Piaf , Lavie en rose,in
chip prostesc m-am gAndit ci pentru mine l-a incropit.Franluzoaico, gtiai tu ce gtiai! Desigu4, francezamea era
minimi spre deloc, aga incAt nu realizam ci-i un cAntec
de dragoste. N-avea importanli destinalia exact5! Tot ce
descriavia16roz,imi aparfinea. $i gtili ce inseamnAroz?
Si locuie;ti undeva unde totul e verde. Pare imposibil ca
in inima capitalei si te scalzi permanentin verde, dar eu
am avut acest privilegiu.Am locuit in imediata vecindtate a Parcului Lacul Tei.
CAnd in sfera ta de acliune se afli un parc imens, uR lac,
o bisericS, o ministire, gcoala peste drum gi copaci din
metru in metru, atunci aceasta se cheami, in termeni
simpli, RAL Un paradis era strada Doamna Ghica! Pa-
radisul prin care azi,de atAta aplsare, nici nu pottrece
fbri si mi afund intr-o gravi tristefe.'Acolo mi-am l5-
sat copiliria, adolescenla gi acolo e toatd averea mea
spirituald pe care, ca pe-un tezaur, o pdstrez in adAncul
sufletului meu, ca pe-o taini. OricAt ag incerca si poves-
tesc despre frumuselea acelor zile, nici cele mai dibace
cuvinte n-ar descrie fidel fericirea in care mi scildam'
ADRIANNICULESCU
Primii ani de viald sunt frumo;i pentru toatd lumea,
chiar dacd sunt trdili in austeritate.
Nu-mi glorific copiliria ;i nu intenfionez si-i dau
weo tenti de unicitate. Primii ani de viald sunt frumogipentru toati lumea, chiar daci sunt triigi in austeritate,
exces de reguli, intr-un cdtun sordid sau pe asfaltul sec
al oragului. Acolo e magia gi miracolul, farmecul ;i infini-tul fiecirei viefi de om. $i asta nu ne-o poate lua nimeni.
Ca orice copil normal, posesor de inocenfi, nu aveam
nofiunea ameninfirii, a sfAr;itului sau ruinei. Eram ge-
nul care se hlizea gi la vederea unui deget gi nu mi afec-
tau cAtu;i de pulin adullii, pe care rAsul rneu, asurzitorde multe ori, ii irita.
I4 15
sF,AR$rrur frusrainNl. (/^I No u INCEPUT
a sfar;itului sau ruinei.
La mine, piramida trebuinlelor se reducea la joac5,
fotbal, siritul gardurilor gi furtul fructelor din copaci,
fapt care mi se pirea infracliune gi-mi conferea adre-
nalina necesari. Mi se plrea c6 sunt cineva, un fel de
mafiot care pune la cale lovituri, irni acordam singur ca-
lificative de pira! rizboinic, voievod, cucerito4 cAnd inrealitate nu eram decAtun gtrengarin goani dupi noto-
rietate de cartier.Nu ;tiu dacS eram mai bun sau mai rdu decAt algi co-
pii, nu mi interesa si mi situez undevain capul listei de
exemple pozitive. Triiam la intensitate maxim5, ficeam
Ca orice copil normal, nu aveam nofiunea amenircldrii,
ADRIANNICULESCU
La mine, piramida trebuin{elor se reducea la ioacd.
din fiecare zi un prilej de inovalie in materie de joacigi gtiu sigur ci detestam si fiu anost. Respingeam rela-
liile cu copiii plictisitori, excesiv de ascultitori, tocilari,genul de ,,mAndria pdrinfilor". Mi se pirea pierdere de
timp si ascultbaliverne care nu-mi erau proprii. Pentrumine contau acfiunile. Nu eram intotdeauna iniliatorulloq, dar jubilam daci eram parte din ele.
Gagca era important5. Aveam sentimentul de aparte-nenfd;i pistram secrete ca-ntr-o frilie masonicd. Erau
reguli ;i principii stabilite de noi, pe care nu le-a; fi in-cilcat pentru nimic in lume. ,,Biiefii mei" erau deasupratuturor lucrurilor gi fiecare dintre noi avea rolul siu ingrup, in funclie de calitigile pe care i le ;tiam. Dar n-ag
putea spune ci stabileam chiar o ierarhie. Promovam(firi si cunoagtem conceptul filosoficJ egalitatea gi fr5-
lia necondilionate.
$i pe-atunci... totul era roz.
Un roz clar.
t6 L7
Tata, eroul meu
Tata mi se pirea un zeu din mitologia greaci. Erapeste Poseidon gi Zeus. $tia si se impun5. Parci legiferape bandi. Crescutin stil spartan, de un tati bucuregteangi-o mami ardeleanc5, de la Sighigoara , tata ne biteaatat cat si ne intre bine in cap. $i ne intra repede, dar ui-tam la fel de repede. Eu gi frate-meu, Vali, eram atragi de
lacul de peste drum. Acolo era tabira noastri de vari gi
de iarn5. $i exact aia era interdicfia: si nu ne apropiemde lac! Ne asumam bitaia gi ne aruncam in lac sau mer-geam pe gheafa lui;i, cAnd auzeam ci ne strigd, inghelasAngele in noi de doui ori cAt pojghiga apei.
Pe mine mi articula mai des, dar gtiam cd o ficeadintr-o protecfie nebuni. O traduceam printr-o formdavansatl de iubire gi gtiam ci ne vrea intregi, iar ista iiera lelul in ceea ce ne privea.
Pe tata il cunogtea toati lumea. S-a ndscut;i a crescutin Plumbuita,lAngi Tei. Din balconul nostru se vedea lo-cul unde se niscuse gi copilirise.
Fizic, nu e nici acum impunitor gi nu era nici atunci.Destul de scund, slab, c-o figuri blajin5, de bunic la gurasobei, avea vorbe inlelepte gi ne forma birbali adevi-ra!i. Numai c5, in nemirginita lui prudenli pentru inte-gritatea noastri, nu realiza nevoia copiilor de modele,de recompensd gi nu de critici gi pedepse. Dar eu, ca
orice copil, giseam totul in nimic. il iubeam atAt de multincAt chiar gi bitaia o luam ca pe-o declaralie de iubireparentali.
ADRIANNICULESCU
Nelu NiculescLt, tflt6, se fdcuse remarcat printr-o indemdnare
;i-o creativitate rar inthlnite. '4vea voca{ie de artist"
Nelu Niculescu, tata, se fecuse remarcat la serviciuprintr-o indeminare ;i-o creativitate rar intalnite. Avea
vocafie de artist. Strungar la ,,Suveica'l fabrici de pro-
soape, didea impresia ci ffiri el fabrica aia s-ar nirui.
$i era in asta o oarecare realitate. Nimeni nu-i putea lua
locul, pentru ci era devotat muncii lui gi niciodatf, nu se
oprea din a crea. D5dea ora exacti a strungiriei in seclia
lui. Opere de arti ii iegeau din m&ini! Sculpta in lemn,
fie4, piatrd;i mi fascina ribdarea cu care lucra.
Aveam in casi piese de mobilier lucrate de el ;i era
greu de crezut ci toate acestea sunt rezultatele munciilui. Era stdpAnit de mania detaliului 9i a perfecfiunii. Eu
eram in delir cAnd termina cAte o lucrare gi ne-o explica.
Eram convins ci pe-o razi de trei orage, niciun copil nu
l8 l9
SE{RS/TUL fivsEauNA uN Nou iNCEpur
Ilram convins cd pe-o razd de trei ora;e, niciun copil nu arecinstea sd fie atdt de mhndru de tatdl lui, a;a cum eram eu.
rure cinstea sI fie atAt de mAndru de tatil lui aga cumcram eu. Mi dideam mare de parci lucrdrile imi aparfi-neau gi, in adAncul sufletului meu, mi rugam si fiu ca el.
imi doream cu obstinalie indemAnarea lui;i ambilia dea munci sisific, si pot duce la capit ce-mi propuneam,a$a cum o Hcea el.
Daci el spunea cd e o calitate, eu astizi ag numi hibiinclinalia lui obsesiv-compulsivi pentru curSfenie. E
d rept ci mi-a fost de ajutor in via!5 si fiu curat gi ordonat,dar felul cazon de a ne-o cere era uneori dus la extrem.Ficusem din aspiratul camerelor o pasiune gi imi pli-cea cum se auzeau firimiturile care treceau prin feavaaspiratorului; mi-era drag zgomotul ila specific. $tiamcd dupd ce nu se mai aude, e perfect curat;i ci totul e peplacul lui. Scopul meu in viafi, pe atunci, cred ci era si-lmulgumesc pe el.
ADRIANNICULESCU
Gusturile rafinate in materie de muzicl il definesc
in totalitate. Avea role de magnetofon ;i casete cu Mo-
ody Watters, Ray Charles, Beatles, Bee Gees, The Do-
ors, Artie Shaw gi asculta impreuni cu prietenii care,
de asemenea, ;tiau si aprecieze muzica de calitate. Cu
Raul Roman, fratele politicianului Petre Roman, avea o
prietenie indelungat 5., bazatd pe respect. Tata gtia si-gi
intrelini prieteniile: ii invita la noi pe toli, a$ezamesele
cu mAna lui ;i chiar daci erau vremuri aspre, cAnd nu se
giseau in magazin biuturi fine, tata avea barul plin cu
whiskey gi cognac. Aga ci petrecerile in familia noastri
Calitatea majord a tatdlui meu er& cd imi iubea mama'
20
sFf R$rTUr 'NSEAMNi
tn r No u lNCEpuT
deveniseri obligatorii gi la noi acasi era punctul de dis-traclie gi intAlnire, Se purtau disculii lungi gi atractive.Stiteam intre ei, ascultAnd politic5, opinii despre mu-zici gi autori gi, uneori, se ficea dimineali frri ca ei siajungi la vreun consens. Erau contraziceri constructive,firi si se ridice tonul ;i fiecare avea, indubitabil, pafteasa de dreptate.
intotdeauna in capul mesei, la petrecerile cu priete-nii, tata avea o vestimentalie impecabili. Nu concepeasd-gi primeasci musafirii in haine de casl gi igi pregiteain aminunt garderoba: nelipsita cravati gi sacoul pestecima;a perfect apretati ;i cilcati. Avea aerul unui ac-
tor de Hollywood, al unui Humphrey Bogart sau al unui
fames Dean sau al oricirui actor aritos de la care nu-!iputeai lua ochii. Era frumos gi rnanierat. Fuma intr-unfel aristocrat gi, in taind, imi doream si-i imprumut vi-ciul, micarpentru a-i imitagesturile. Urmiream felulincare sti in scaun, felul in care line figara, cum trage dinea, apoi cum scoate fumul... un ritual pur birbitesc, dela care nu-mi dezlipeam ochii. To,ti birbalii din sufrage-ria noastri fumau, dar niciunul n-avea talentul tatiluimeu in a-gi adora viciul.
Odihna nu era apanajul lui gi cAnd considera ci stdprea mult firi si faci ceva util, igi trigea un concediumedical gi didea cite-o fugi in tArg la Timi;oara. Eraun extraordinar negusto4, niscut cu un spirit mercantildeosebit. $tia si cumpere gi si vAnd5. in mare secre!de teama gurilor rele sau a Securitifii, umplea dulapu-rile cu ceasuri electronice, ciocolati, biuturi fine, cafea,
tigiri, videoplayere. Doamne, ce om! Si n-ai niciodatitihni, s-alergi pe o pistd care are start, dar n-are final, e
devotament suprem pentru familie gi de aici mi se trageadmiralia nemirginitd pentru tatil meu.
2t
ADRIANNICULESCU
Aveam obligafia impusS, la rang de lege, si hrdnim
cAinii gi pisicile de pe lAngi bloc. Ficea parte din rAn-
duiala zilei. Cici in sufletul lui, animalele au 9i azi un loc
aparte. Acelagi lucru ne-a invilat 9i pe noi. Ne poves-
tea ci existd un Rai al cAinilor 9i eu chiar credeam asta.
Docil cum m-am deprins sd fiu, in nicio zi a vielii mele
n-am stat tdri un animilu! pe lAngi mine.
Dar calitatea majord pe care i-o acordam tatilui meu
era ci-mi iubea mama. Niciodatd n-a bruscat-o, n-a
fost agresiv gi in mediul nostru de familie n-am vlzutscandaluri, aga cum povesteau copiii cu care imi petre-
ceam timpul pe afar5. Mi se pirea de domeniul fantas-
ticului si aud asemenea atrocitifi' M-a ferit Dumnezeu
si-mi vid mama in lacrimi, jigniti sau intr-o ipostazi
inumand! Cred ci acest lucru m-ar fi marcat pentru
toati viafa.Firi s-o recunoasci declaratig am gtiut intotdeauna
ci sunt preferatul lui. Am incercat din risputeri sil co-
piez, sd-mi insu;esc calitSlile lui 9i, in mare parte, mi-a
reugit, Am felul lui de-a mi reinventa 9i de a o lua de la
capit, in orice circumstanfd. Sacrificiul ;i educafia lui,
pe alocuri aspri, n-au fost in zadar!
Tata ne-a construit un regat unde domnea fericirea,stabilitatea financiard, tndestularea, respectul, muzica
bund;i arta.
22 23
Mama, ce lady!
,,Mama e mai mare decdt pdmdntul,Tata, maiinalt decdt cerul."
Mahabharata
Avea frumuselea actrifelor de la Hollywood. CAnd
cram copil, alegerile ei vestimentare erau curiozitatearnea: ,nAzi cu ce se mai tmbracd? Cum i;i mai prinde pd-nil? Ce po;etd asorteazrt Ia pantofi?' Avea o elegan!5versatili: o aranjau gi blugii;i rochiile mulate gi fusteleconice" O frumusefe nativ5, clreia nu trebuia si-i maiadauge nimic.
Dintr-o familie simpld, de lapoalele munlilorNemira,din SlSnic Moldova, mama avea strilucirea proverbialia moldovencelor. Numai ci n-avea gi indrizneala lor; ea
era diafani, sensibili gi manierati. Se enerva greu gi ocaracteriza mai curind un zAmbet de copil nevinovat.
Nici azi nu gtiu de ce a ales mama si lucreze intr-o fa-brici de echipamente militare gi cum de i-a venit ideeasi se faci electrotehnist?! Ea cu aparilia ei nobili, cucorp de nimfti gi pir de pipugi...
Am vie-n memorie o amintire care m-a marcat, nutocmai pozitiv, pentru o perioadi lungl a copilirieimele: a plecat de acasi cu pirul lung de Ileani Cos6n-
zeani. Eu aga o;tiam;i asta era singura imagine pe careo asociam cu ea. Spuneam,,mama', spuneam revirsarea