ADRIAN NICULESCUSCULPTORUL MENTALITATILOR ROMANESTI

/\,

SFARSITUL,ixSpeMNAUNNOU

A

INCEPUT

rmpreuna cu

IRINA BACAOANU

11

13

t7

23

26

28

34

38

43

48

53

56

58

62

66

69

73

78

81

85

90

94

98

102

105

108

tt2It6119

t23

r33

CUPRINS

Prefa!5

Vremuri bune, wemuri roz

Tat4 eroul meu

Mama, ce lady!

Dumnezeu - de fric5, de drag de nevoie

Oamenii mei, lumea mea

Doamne, de ce ai inventatgcoala?!

Primele umilinfe mi le-a,,ddruit'' bunica

Vremuri negustoregti, wemuri de banzifieCum nicio minune nu dureazd prea multMlcarsi furim cu tofi-i

inceput de sffirgit credite in binciAlte solufii,,salvatoare": alcoolul gi cimitariiDin datorii in datorii, pe drumul nenorocirii noasfre

Pierdea casei - pierderea noastriEu? Mai triiam din cAnd in cAnd

Ce-mi placg aia fac!

Marina prima iubire

Ultimul an de liceu, un infernNoua noastrd casi, un loc skiirl unde nu md regiseam

O ugi deschisi nu-i neapirat pri,lej de bucurie

Din casdin casi, pe unde apucam

Si reiau lanlul umilinlelorCe-o mai face tata?

Fdri o linti anume

Mioara - mama rdnililorO iubire aproape materniPizzaHut,primul loc de munci serios

Haide, mami, zi,,Adio" alcoolului

Niciun om bun nu scapi nepedepsit!

Din casiin case, ca nomazii

Speranli la orizont!

LaPizza Hut, viala continua ca o torturiDemersuri, cerinfe, condilii de imbarcare pe vas

Nici nu m-am mai uitatin urmd

Casi noud, pereli vechi

fob-ul la Nescaft, curativacan$

$i-a apSrutea

Iarna nu-i ca vara

De la extaz la agonie

Sdinchidem conturile

Si ridicdm ancora

CAnd visul nu seamdnd cu realitatea

Poate ci Italia imi rezervdaltceva

Spre cas5" frri niciun elan

Casi, dulce casi

O noui provocare: salonul de coafurd

Linigtea binemeritatd a familiei mele

0 iubire ca o picSturi chinezeasci

Rodica - omul confrastelor

Eu, actorul

Larisa iubita mea - suflet de copil, cu ambilii mdrele

Sd facem altceva... zic

Fratele meu, din contabilitate in salonul de frizerie

Relalia noastrd intermitentd

Toate femeile si vind la mine!

Un campion, o campioand

. Mi-am propus si schirnb destine

Tot ce iubesc e-n carnea mea

Sculptor de mentalitdli

Dupi ce am trecut prin lad, cred cd imi merit Raiul

Vise devenite realitatel

CUPRINS

13s

r37

r39

142

r4s

151

r53

r56

1s9

r64

168

172

181

t94196

203

2t0212

220

227

230

234

243

245

248

251

257

261

263

266

269

276 277

meu/a mea'1 $i-a sacrificat anii gi sinitatea pentru fami-lie gi aici este un paradox cu care Adrian uimegte: toateacele poveri le vede astizi ca pe nigte experienle bine-cuvAntate. ,,Dacd n-a; fi fost ACOLO, astdzi nu eramAICI!'- afirmafie dureros de adevirati gi, retoric, md

intreb: cAli ar sacrifica anii tinerelii pentru a munci zilumini, cAgi ar fi renunlat la plicerile 9i ispitele pe care

RomAnia post-revolufionari le oferea la tot pasul?!

Ca ascultito4, prin tot itinerariul narativ pe unde m-apurtat, am avut o admiralie nemisurati pentru felulcumpitatin care gi-a cAntirit gansele, dar mai ales pen-

tru cd s-a linut departe de vicii, degi ii erau la indemini'Oricare tAnir aflat intr-un abis ciruia nu i se intrezi-reau malurile, ar fi apelat la solulii aparent salvatoare ca

alcoolul, drogurile sau cine gtie ce infracgiuni, mai ales

ci cei din jurul lui il invitau la experimentiri.Adrian Niculescu a cAgtigat fiecare reduti prin algo-

ritmi judicio;i: trasarea clari a obiectivelo4, indeplinirealor cu prelul umilinfei, al muncii excesive gi o diruirenemirginiti. Azi, oferi tuturor tot ce-a deprins din lec-

liile acestea aspre. igi pune sufletul pe tavi ;i serve;te,fhri arginfi, pe cei care doresc si se infrupte din bogata

sa experienli de viafi.A fost un privilegiu gi o incintare si-l cunosc pe

Adrian gi ii datorez reformarea multor puncte de vederepe care, in mod eronat, le perpetuam. PotrMt expre-siei ,,Am impugcat mai mulgi iepuri deodat5", am scriso poveste de-o realitate covArgitoare, care va constituio mostri de curaj pentru mulli romAni. Aceasti carte,

cu certitudine, va schimba mentalitili ;i, nu in ultimulrAnd, agenda mea s-a maiimbogilit cu un prieten de su-

flet, de care n-arn si mi las nicicAnd,: Adrian Niculescu.

Irina Amalia Bdcdoanu

13

Vremuri bune, wemuri roz

Daci ar fi si-mi colorez cartea viefii, a; amesteca un

butoi de rogu;i altul de alb, si-mi rezulte atAta roz incAt

sI pot colora primii;aisprezece ani. Ba nu mi-ar ajunge

butoiul, cisterna ar fi unitatea de misuri!CAnd am auzit cAntecul lui Edith Piaf , Lavie en rose,in

chip prostesc m-am gAndit ci pentru mine l-a incropit.Franluzoaico, gtiai tu ce gtiai! Desigu4, francezamea era

minimi spre deloc, aga incAt nu realizam ci-i un cAntec

de dragoste. N-avea importanli destinalia exact5! Tot ce

descriavia16roz,imi aparfinea. $i gtili ce inseamnAroz?

Si locuie;ti undeva unde totul e verde. Pare imposibil ca

in inima capitalei si te scalzi permanentin verde, dar eu

am avut acest privilegiu.Am locuit in imediata vecindtate a Parcului Lacul Tei.

CAnd in sfera ta de acliune se afli un parc imens, uR lac,

o bisericS, o ministire, gcoala peste drum gi copaci din

metru in metru, atunci aceasta se cheami, in termeni

simpli, RAL Un paradis era strada Doamna Ghica! Pa-

radisul prin care azi,de atAta aplsare, nici nu pottrece

fbri si mi afund intr-o gravi tristefe.'Acolo mi-am l5-

sat copiliria, adolescenla gi acolo e toatd averea mea

spirituald pe care, ca pe-un tezaur, o pdstrez in adAncul

sufletului meu, ca pe-o taini. OricAt ag incerca si poves-

tesc despre frumuselea acelor zile, nici cele mai dibace

cuvinte n-ar descrie fidel fericirea in care mi scildam'

ADRIANNICULESCU

Primii ani de viald sunt frumo;i pentru toatd lumea,

chiar dacd sunt trdili in austeritate.

Nu-mi glorific copiliria ;i nu intenfionez si-i dau

weo tenti de unicitate. Primii ani de viald sunt frumogipentru toati lumea, chiar daci sunt triigi in austeritate,

exces de reguli, intr-un cdtun sordid sau pe asfaltul sec

al oragului. Acolo e magia gi miracolul, farmecul ;i infini-tul fiecirei viefi de om. $i asta nu ne-o poate lua nimeni.

Ca orice copil normal, posesor de inocenfi, nu aveam

nofiunea ameninfirii, a sfAr;itului sau ruinei. Eram ge-

nul care se hlizea gi la vederea unui deget gi nu mi afec-

tau cAtu;i de pulin adullii, pe care rAsul rneu, asurzitorde multe ori, ii irita.

I4 15

sF,AR$rrur frusrainNl. (/^I No u INCEPUT

a sfar;itului sau ruinei.

La mine, piramida trebuinlelor se reducea la joac5,

fotbal, siritul gardurilor gi furtul fructelor din copaci,

fapt care mi se pirea infracliune gi-mi conferea adre-

nalina necesari. Mi se plrea c6 sunt cineva, un fel de

mafiot care pune la cale lovituri, irni acordam singur ca-

lificative de pira! rizboinic, voievod, cucerito4 cAnd inrealitate nu eram decAtun gtrengarin goani dupi noto-

rietate de cartier.Nu ;tiu dacS eram mai bun sau mai rdu decAt algi co-

pii, nu mi interesa si mi situez undevain capul listei de

exemple pozitive. Triiam la intensitate maxim5, ficeam

Ca orice copil normal, nu aveam nofiunea amenircldrii,

ADRIANNICULESCU

La mine, piramida trebuin{elor se reducea la ioacd.

din fiecare zi un prilej de inovalie in materie de joacigi gtiu sigur ci detestam si fiu anost. Respingeam rela-

liile cu copiii plictisitori, excesiv de ascultitori, tocilari,genul de ,,mAndria pdrinfilor". Mi se pirea pierdere de

timp si ascultbaliverne care nu-mi erau proprii. Pentrumine contau acfiunile. Nu eram intotdeauna iniliatorulloq, dar jubilam daci eram parte din ele.

Gagca era important5. Aveam sentimentul de aparte-nenfd;i pistram secrete ca-ntr-o frilie masonicd. Erau

reguli ;i principii stabilite de noi, pe care nu le-a; fi in-cilcat pentru nimic in lume. ,,Biiefii mei" erau deasupratuturor lucrurilor gi fiecare dintre noi avea rolul siu ingrup, in funclie de calitigile pe care i le ;tiam. Dar n-ag

putea spune ci stabileam chiar o ierarhie. Promovam(firi si cunoagtem conceptul filosoficJ egalitatea gi fr5-

lia necondilionate.

$i pe-atunci... totul era roz.

Un roz clar.

t6 L7

Tata, eroul meu

Tata mi se pirea un zeu din mitologia greaci. Erapeste Poseidon gi Zeus. $tia si se impun5. Parci legiferape bandi. Crescutin stil spartan, de un tati bucuregteangi-o mami ardeleanc5, de la Sighigoara , tata ne biteaatat cat si ne intre bine in cap. $i ne intra repede, dar ui-tam la fel de repede. Eu gi frate-meu, Vali, eram atragi de

lacul de peste drum. Acolo era tabira noastri de vari gi

de iarn5. $i exact aia era interdicfia: si nu ne apropiemde lac! Ne asumam bitaia gi ne aruncam in lac sau mer-geam pe gheafa lui;i, cAnd auzeam ci ne strigd, inghelasAngele in noi de doui ori cAt pojghiga apei.

Pe mine mi articula mai des, dar gtiam cd o ficeadintr-o protecfie nebuni. O traduceam printr-o formdavansatl de iubire gi gtiam ci ne vrea intregi, iar ista iiera lelul in ceea ce ne privea.

Pe tata il cunogtea toati lumea. S-a ndscut;i a crescutin Plumbuita,lAngi Tei. Din balconul nostru se vedea lo-cul unde se niscuse gi copilirise.

Fizic, nu e nici acum impunitor gi nu era nici atunci.Destul de scund, slab, c-o figuri blajin5, de bunic la gurasobei, avea vorbe inlelepte gi ne forma birbali adevi-ra!i. Numai c5, in nemirginita lui prudenli pentru inte-gritatea noastri, nu realiza nevoia copiilor de modele,de recompensd gi nu de critici gi pedepse. Dar eu, ca

orice copil, giseam totul in nimic. il iubeam atAt de multincAt chiar gi bitaia o luam ca pe-o declaralie de iubireparentali.

ADRIANNICULESCU

Nelu NiculescLt, tflt6, se fdcuse remarcat printr-o indemdnare

;i-o creativitate rar inthlnite. '4vea voca{ie de artist"

Nelu Niculescu, tata, se fecuse remarcat la serviciuprintr-o indeminare ;i-o creativitate rar intalnite. Avea

vocafie de artist. Strungar la ,,Suveica'l fabrici de pro-

soape, didea impresia ci ffiri el fabrica aia s-ar nirui.

$i era in asta o oarecare realitate. Nimeni nu-i putea lua

locul, pentru ci era devotat muncii lui gi niciodatf, nu se

oprea din a crea. D5dea ora exacti a strungiriei in seclia

lui. Opere de arti ii iegeau din m&ini! Sculpta in lemn,

fie4, piatrd;i mi fascina ribdarea cu care lucra.

Aveam in casi piese de mobilier lucrate de el ;i era

greu de crezut ci toate acestea sunt rezultatele munciilui. Era stdpAnit de mania detaliului 9i a perfecfiunii. Eu

eram in delir cAnd termina cAte o lucrare gi ne-o explica.

Eram convins ci pe-o razi de trei orage, niciun copil nu

l8 l9

SE{RS/TUL fivsEauNA uN Nou iNCEpur

Ilram convins cd pe-o razd de trei ora;e, niciun copil nu arecinstea sd fie atdt de mhndru de tatdl lui, a;a cum eram eu.

rure cinstea sI fie atAt de mAndru de tatil lui aga cumcram eu. Mi dideam mare de parci lucrdrile imi aparfi-neau gi, in adAncul sufletului meu, mi rugam si fiu ca el.

imi doream cu obstinalie indemAnarea lui;i ambilia dea munci sisific, si pot duce la capit ce-mi propuneam,a$a cum o Hcea el.

Daci el spunea cd e o calitate, eu astizi ag numi hibiinclinalia lui obsesiv-compulsivi pentru curSfenie. E

d rept ci mi-a fost de ajutor in via!5 si fiu curat gi ordonat,dar felul cazon de a ne-o cere era uneori dus la extrem.Ficusem din aspiratul camerelor o pasiune gi imi pli-cea cum se auzeau firimiturile care treceau prin feavaaspiratorului; mi-era drag zgomotul ila specific. $tiamcd dupd ce nu se mai aude, e perfect curat;i ci totul e peplacul lui. Scopul meu in viafi, pe atunci, cred ci era si-lmulgumesc pe el.

ADRIANNICULESCU

Gusturile rafinate in materie de muzicl il definesc

in totalitate. Avea role de magnetofon ;i casete cu Mo-

ody Watters, Ray Charles, Beatles, Bee Gees, The Do-

ors, Artie Shaw gi asculta impreuni cu prietenii care,

de asemenea, ;tiau si aprecieze muzica de calitate. Cu

Raul Roman, fratele politicianului Petre Roman, avea o

prietenie indelungat 5., bazatd pe respect. Tata gtia si-gi

intrelini prieteniile: ii invita la noi pe toli, a$ezamesele

cu mAna lui ;i chiar daci erau vremuri aspre, cAnd nu se

giseau in magazin biuturi fine, tata avea barul plin cu

whiskey gi cognac. Aga ci petrecerile in familia noastri

Calitatea majord a tatdlui meu er& cd imi iubea mama'

20

sFf R$rTUr 'NSEAMNi

tn r No u lNCEpuT

deveniseri obligatorii gi la noi acasi era punctul de dis-traclie gi intAlnire, Se purtau disculii lungi gi atractive.Stiteam intre ei, ascultAnd politic5, opinii despre mu-zici gi autori gi, uneori, se ficea dimineali frri ca ei siajungi la vreun consens. Erau contraziceri constructive,firi si se ridice tonul ;i fiecare avea, indubitabil, pafteasa de dreptate.

intotdeauna in capul mesei, la petrecerile cu priete-nii, tata avea o vestimentalie impecabili. Nu concepeasd-gi primeasci musafirii in haine de casl gi igi pregiteain aminunt garderoba: nelipsita cravati gi sacoul pestecima;a perfect apretati ;i cilcati. Avea aerul unui ac-

tor de Hollywood, al unui Humphrey Bogart sau al unui

fames Dean sau al oricirui actor aritos de la care nu-!iputeai lua ochii. Era frumos gi rnanierat. Fuma intr-unfel aristocrat gi, in taind, imi doream si-i imprumut vi-ciul, micarpentru a-i imitagesturile. Urmiream felulincare sti in scaun, felul in care line figara, cum trage dinea, apoi cum scoate fumul... un ritual pur birbitesc, dela care nu-mi dezlipeam ochii. To,ti birbalii din sufrage-ria noastri fumau, dar niciunul n-avea talentul tatiluimeu in a-gi adora viciul.

Odihna nu era apanajul lui gi cAnd considera ci stdprea mult firi si faci ceva util, igi trigea un concediumedical gi didea cite-o fugi in tArg la Timi;oara. Eraun extraordinar negusto4, niscut cu un spirit mercantildeosebit. $tia si cumpere gi si vAnd5. in mare secre!de teama gurilor rele sau a Securitifii, umplea dulapu-rile cu ceasuri electronice, ciocolati, biuturi fine, cafea,

tigiri, videoplayere. Doamne, ce om! Si n-ai niciodatitihni, s-alergi pe o pistd care are start, dar n-are final, e

devotament suprem pentru familie gi de aici mi se trageadmiralia nemirginitd pentru tatil meu.

2t

ADRIANNICULESCU

Aveam obligafia impusS, la rang de lege, si hrdnim

cAinii gi pisicile de pe lAngi bloc. Ficea parte din rAn-

duiala zilei. Cici in sufletul lui, animalele au 9i azi un loc

aparte. Acelagi lucru ne-a invilat 9i pe noi. Ne poves-

tea ci existd un Rai al cAinilor 9i eu chiar credeam asta.

Docil cum m-am deprins sd fiu, in nicio zi a vielii mele

n-am stat tdri un animilu! pe lAngi mine.

Dar calitatea majord pe care i-o acordam tatilui meu

era ci-mi iubea mama. Niciodatd n-a bruscat-o, n-a

fost agresiv gi in mediul nostru de familie n-am vlzutscandaluri, aga cum povesteau copiii cu care imi petre-

ceam timpul pe afar5. Mi se pirea de domeniul fantas-

ticului si aud asemenea atrocitifi' M-a ferit Dumnezeu

si-mi vid mama in lacrimi, jigniti sau intr-o ipostazi

inumand! Cred ci acest lucru m-ar fi marcat pentru

toati viafa.Firi s-o recunoasci declaratig am gtiut intotdeauna

ci sunt preferatul lui. Am incercat din risputeri sil co-

piez, sd-mi insu;esc calitSlile lui 9i, in mare parte, mi-a

reugit, Am felul lui de-a mi reinventa 9i de a o lua de la

capit, in orice circumstanfd. Sacrificiul ;i educafia lui,

pe alocuri aspri, n-au fost in zadar!

Tata ne-a construit un regat unde domnea fericirea,stabilitatea financiard, tndestularea, respectul, muzica

bund;i arta.

22 23

Mama, ce lady!

,,Mama e mai mare decdt pdmdntul,Tata, maiinalt decdt cerul."

Mahabharata

Avea frumuselea actrifelor de la Hollywood. CAnd

cram copil, alegerile ei vestimentare erau curiozitatearnea: ,nAzi cu ce se mai tmbracd? Cum i;i mai prinde pd-nil? Ce po;etd asorteazrt Ia pantofi?' Avea o elegan!5versatili: o aranjau gi blugii;i rochiile mulate gi fusteleconice" O frumusefe nativ5, clreia nu trebuia si-i maiadauge nimic.

Dintr-o familie simpld, de lapoalele munlilorNemira,din SlSnic Moldova, mama avea strilucirea proverbialia moldovencelor. Numai ci n-avea gi indrizneala lor; ea

era diafani, sensibili gi manierati. Se enerva greu gi ocaracteriza mai curind un zAmbet de copil nevinovat.

Nici azi nu gtiu de ce a ales mama si lucreze intr-o fa-brici de echipamente militare gi cum de i-a venit ideeasi se faci electrotehnist?! Ea cu aparilia ei nobili, cucorp de nimfti gi pir de pipugi...

Am vie-n memorie o amintire care m-a marcat, nutocmai pozitiv, pentru o perioadi lungl a copilirieimele: a plecat de acasi cu pirul lung de Ileani Cos6n-

zeani. Eu aga o;tiam;i asta era singura imagine pe careo asociam cu ea. Spuneam,,mama', spuneam revirsarea