1
Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Universitatea Transilvania din Brasov
Scoala Doctorala Interdisciplinara
Departament: Literatură și Studii Culturale
Adriana Camelia Marcu (căs. Bărbat)
Dana Dumitriu - monografie
Dana Dumitriu -monography
Conducător ştiinţific
Prof.univ.dr. Andrei BODIU
BRASOV, 2013
2
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
_________________________________________________________________________________
D-lui (D-nei)……………………………………………………
COMPONENŢA Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov Nr. 5936 din 22.07.2013
PREȘEDINTE: - Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUȘ
DECAN – Facultatea de Litere
Universitatea ”Transilvania” din Brașov
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: - Prof. univ. dr. Andrei BODIU
Universitatea ”Transilvania” din Brașov
REFERENȚI: - Prof. univ. dr. Liana COZEA
Universitatea din Oradea
- Prof. univ. dr. Nicolae MANOLESCU
Membru corespondent al Academiei Române
Universitatea din București
- Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU
Universitatea ”Transilvania” din Brașov
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 27.09.2013, ora 19:30, sala UII3, Aula Universității, Str. Iulie Maniu, nr. 41.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm
să le transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected]
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de
doctorat.
Vă mulțumim.
3
CUPRINS (lb. romana) Pg.
teza
Pg. rezumat
ARGUMENT 6 7 INTRODUCERE 12 7 1. CAPITOLUL 1: OPERA DANEI DUMITRIU 49 16
1.1 Volume ancoră: 51 16 1.1.1. Ambasadorii sau despre realismul psihologic – ambiguitatea naraţiunii 51 16 1.1.2. Introducere în opera lui C.A.Rosetti – sinele adânc ascuns sub măştile
eului 75 19
1.2. Prefeţe şi postfeţe: 82 20 1.2.1. Poezii de Al. Macedonski – donquijotismul și mimarea 82 20 1.2.2. Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu – „neliniștea bovarică” 84 21 1.2.3. Ciuleandra de Liviu Rebreanu – psihologie și obiectivitate 85 21 1.2.4. Tabloul singuraticului de Nicolae Ioana – cerebralitate și discreție 86 21 1.2.5. Cheile de Mester Zsolt – transpunerea literară a istoriei 86 22
1.3. Fragmente de proză pulbicate în reviste literare: 87 22 1.3.1. Fragmente publicate ulterior în volume 87 22 1.3.2. Fragmente inedite și etapele creației Danei Dumitriu 87 22
1.4. Creația literară: 97 25 1.4.1. Migrații – drumul către sinele profund 98 25 1.4.2. Masa zarafului – familia, spațiu al falsități 109 26 1.4.3. Duminica mironosițelor – transferul de personalitate 138 29 1.4.4. Întoarcerea lui Pascal – „simulacre de evadare” 153 30 1.4.5. Sărbătorile răbdării – mimarea colectivă 176 32 1.4.6. Prințul Ghica – istoria ca „realitate secundă” 193 33
2. CAPITOLUL 2: PUBLICISTICA DANEI DUMITRIU 272 37
2.1.Socio-cultural: 274 38 2.1.1. Anchete 274 38 2.1.2. Interviuri 276 38 2.1.3. Cercuri literare 276 38 2.1.4. Social 277 38
2.2. Artistic: 282 39 2.2.1. Articole teoretice (teoria romanului, romanul istoric, realitate-ficțiune,
critică a criticii literare, personalități literare din trecut) 282 40
2.2.2. Cronici de carte (poezie, proză, critică, eseu, memorii, antologii) 306 41 2.2.3. Cronici de teatru, film, arte plastice, artă fotografică 327 42
3. CAPITOLUL 3: DANA DUMITRIU ÎN DOSARELE SECURITĂȚII 331 44
3.1. Activitatea literară: romane, traduceri, interviuri, redactor la „Secolul 20”, scenariul de teatru, colaborări și articole, evenimente cultural-literare
338 45
3.2.Viața socială: evenimente sociale, teme de discuții abordate cu vizitatori 346 45
4
3.3.Viața privată: familia, moartea surorii, domiciliul Danei Dumitriu, vizite externe, viața amoroasă, prietenii, bolile Danei Dumitriu, decesul, scrisorile interceptate, cererea către Ministerul de Interne, cunoștințe de istorie, profil psihologic, preocupări zilnice, daruri, cărți, muzică, filme, piese de teatru, locuri vizitat
347 45
4. CAPITOLUL 4: BIOGRAFIA DANEI DUMITRIU 361 46
4.1. Centri de interes: familia, copilăria, formarea, portretul, iubirile, relația cu scrisul, modalitatea de raportare la propriile romane/personaje, moartea Danei Dumitriu
364 47
4.2. Colaj de citate din articole și interviuri 382 47 CONCLUZII FINALE. CONTRIBUȚII ORIGINALE 393 49 BIBLIOGRAFIE 397 50 Scurt Rezumat (română/engleză) 438 90 Curriculum Vitae 439 91
5
CONTENTS
Pg. teza
Pg. rezumat
ARGUMENT 6 7 INTRODUCTION 12 7 1. CHAPTER 1: DANA DUMITRIU’S WORK 49 16
1.1. Anchor volumes : 51 16 1.1.1. The Ambasadors or about Psychological Realism – The Ambiguity of the
Narrative 51 16
1.1.2. Introduction to C.A.Rosetti’s Works – The Inner Self Hidden under Masks
75 19
1.2. Forewords and afterwords: 82 20 1.2.1. Poems, by Al. Macedonski – Quixotism and Mimicry 82 20 1.2.2. Roots, by Hortensia Papadat-Bengescu – ‘The Bovaric Anxiety’ 84 21 1.2.3. Ciuleandra, by Liviu Rebreanu – Psychology and Objectivity 85 21 1.2.4. The Lonesome Man’s Painting, by Nicolae Ioana – Cerebralism and
Discretion 86 21
1.2.5. The Keys, by Mester Zsolt – The Literary Transposition of History 86 22 1.3. Prose fragments published in literary magazines: 87 22
1.3.1. Fragments later published in volumes 87 22 1.3.2. New fragments and the stages in Dana Dumitriu’s work 87 22
1.4. Literary works: 97 25 1.4.1. Migrations - The Way towards the Inner Self 98 25 1.4.2. The Moneylender’s table – The family as a space of falsity 109 26 1.4.3. The Prudes’ Sunday – The Transfer of Personality 138 29 1.4.4. Pascal’s return – ‘Simulacra of Escape’ 153 30 1.4.5. The Celebrations of Patience – The Collective Mimicry 176 32 1.4.6. Prince Ghica – History as ‘Second Reality’ 193 33
2. CHAPTER 2: DANA DUMITRIU’S JOURNALISTIC WORK 272 37
2.1. Social-cultural journalism 274 38 2.1.1. Social research 274 38 2.1.2. Interviews 276 38 2.1.3. Literary circles 276 38 2.1.4. Social issues 277 38
2.2. Arts journalism : 282 39 2.2.1. Theoretical articles (the theory of the novel, the historical novel, reality-
fiction, criticism of literary criticism, literary figures from the past) 282 40
2.2.2. Book reviews (poetry, prose, criticism, essay, memories, anthologies) 306 41 2.2.3. Theatre, film, arts, photography exibition reviews 327 42
6
3. CHAPTER 3: DANA DUMITRIU IN THE SECURITATE FILES 331 44
3.1. The literary activity: novels, translations, interviews, editor of the Secolul 20 collection, the play script, collaborations and articles, cultural-literary events
338 45
3.2. The social life: social events, topics discussed with her visitors 346 45 3.3. The private life: her family, her sister’s death, Dana Dumitriu’s places of residence, trips abroad, her love life, friends, Dana Dumitriu’s illnesses, her death, the intercepted letters, the request addressed to the Ministry of Internal Affairs, her knowledge of history, her psychological profile, daily activities, gifts, books, music, films, plays, places she visited.
347 45
4. CHAPTER 4: DANA DUMITRIU’S BIOGRAPHY 361 46
4.1. Areas of interest: family, childhood, education, the portrait, her romantic relations, her relation with writing, the way she related to her own novels/charaters, Dana Dumitriu’s death
364 47
4.2. Collage of quotations from articles and interviews 382 47 FINAL CONCLUSIONS. ORIGINAL CONTRIBUTIONS 393 49 BIBLIOGRAPHY 397 50 Abstract (Romanian/English) 438 90 Curriculum Vitae 439 91
7
INTRODUCERE
Demersul tezei mele este de a demonstra că obsesia Danei Dumitriu constă în
explorarea multitudinii raporturilor dintre realitate și ficțiune. Pentru o corectă înțelegere a
acestui fir nevăzut care leagă viața, opera Danei Dumitriu (volum teoretic, volum de istorie
literară, romane, prefețe, postfețe, fragmente de proză) și publicistica ei, încep prin a organiza
și delimita conceptele care compun acest raport realitate-ficțiune. Teoriile pe care le prezint
succint au rolul unor argumente care să ofere structura arhitectonică a operei Danei Dumitriu,
care poate fi organizată pe axa realitate-ficțiune. Această structură va fi ulterior probată prin
discuția aplicată din capitolele tezei.
În opera Danei Dumitriu realitatea este compusă din macro și micro-realitate. Prin macro-
realitate înțeleg realitatea exterioară, istorică – pe care Dana Dumitriu a surprins-o în opera ei
(secolul al XIX-lea și comunismul), iar prin cea interioară, realitatea psihologică explorată de
autoare în toate romanele ei. În strânsă legătură cu realitatea istorică (cele două epoci
tangențiale operei Danei Dumitriu), prezint opiniile a trei teoreticieni (Virgil Nemoianu,
Hayden White, Lucian Boia), opinii extrem de utile pentru a surprinde relația dintre literatură
și istorie.
Discuția despre conceptul de realitate este urmată de o scurtă incursiune în aria conceptelor de
mimesis, imagine și limbaj.
Conceptul de ficțiune este prezentat în funcție de câteva coordonate care se vor regăsi în
analiza operei autoarei: ireal, iluzie, fals, minciună, aparență, iluzoriu, utopic, mască, mimă.
În a doua parte a acestei introduceri discut în ce măsură este Dana Dumitriu o scriitoare de
tranziție, făcând legătura între modernism și postmodernism.
I.Raportul realitate-ficțiune
Prin macro-realitate mă refer la secolul al XIX-lea (utopia romantică) care a
preocupat-o pe Dana Dumitriu și pe care l-a studiat în vederea documentării pentru Prințul
Ghica, dar și la comunism (utopia comunistă), care a marcat-o ca om, scriitor și critic literar.
Pornind de la cele două componente ale macro-realității, discut conceptul de Istorie, cele două
momente asupra cărora Dana Dumitriu s-a oprit fiind două epoci istorice marcate de o serie de
similitudini, de continuități, dar și de deosebiri pe care scriitoarea le-a surprins în Prințul
Ghica. Macro-realitatea este cea care modelează micro-realitatea, prin care mă refer la
realitatea interioară (psihologică, subiectivă, profundă).
8
Legătura subtilă dintre secolul al XIX-lea și comunism este suprinsă de Dana Dumitriu în
romanele ei pe două coordonate: iluzionare și bizantinism. Iluzionarea a fost înțeleasă diferit
în cele două epoci (în secolul al XIX-lea - ca iluzionare senină, aptă de a modifica modelul
uman, de a conduce către progres, ca o ridicare a realului mai aproape de ideal, iar în
comunism – ca iluzionare forțată, ca frângere a celor două planuri, real și ideal). De
asemenea, moștenirea bizantină a fost adaptată diferit în cele două perioade istorice la care ne
referim. Dacă în secolul al XIX-lea intrigile, conspirațiile, duplicitatea gândire-limbaj,
manipularea și înșelăciunea erau folosite ca abilitate politică în slujba intereselor naționale, în
comunism acestea au ajuns în slujba intereselor personale, fiind folosite în scopul consolidării
puterii.
Cred că Dana Dumitriu și-a îndreptat atenția asupra secolului al XIX-lea și a scris despre
această perioadă în plin comunism, tocmai pentru a da o șansă prezentului de a se remodela.
Pentru Dana Dumitriu, secolul al XIX-lea reprezintă un spațiu de evadare parțială din
realitatea comunistă deoarece întoarcerea în această epocă reprezintă o nouă șansă imaginară
acordată prezentului, șansa de a se remodela, de a valorifica pozitiv iluzionarea și moștenirea
bizantină. Secolul al XIX-lea reprezintă, în Prințul Ghica, oglinda perioadei comuniste: în
trecut se reflectă distorsionările prezentului; în romanele anterioare Prințului Ghica, specificul
epocii comuniste (ermetism, falsul, minciuna, mima, masca) se oglindește în familiile din
romanele autoarei, în tipurile de relații dintre personaje, în multiplele scindări ale
personajelor; alteori, specificul comunist este combătut (prin parodiere).
Pentru înțelegerea corectă a modului în care Dana Dumitriu s-a rapotat la ambele perioade
(secolul al XIX-lea și comunism), este necesară o prezentare a celor două. Perioada comunistă
în care Dana Dumitriu a trăit și-a pus amprenta asupra ei ca scriitor. Neputând scrie despre
prezent, ea a evadat prin scrisul ei în romanul realismului psihologic și în romanul istoric
modern. A fost publicată, dar a întâmpinat dificultăți, a fost urmărită de Securitate, dar și-a
păstrat cu demnitate libertatea de gândire. A mimat cu noblețe o aparență, însă a încercat prin
romanele ei să răzbată dincolo de iluziile impuse de comunism, către sinele profund. Acest
parcurs al ei este marcat de înțelegerea dualismului din comunism, de înțelegerea istoriei,
surprinzând cu finețe și luciditate cauzele și efectele dualismelor.
Dana Dumitriu este un intelectual care a dezbrăcat comunismul dezvelindu-i scheletul cu
eleganță, un intelectual care și-a păstrat libertatea de gândire știind totodată cum să
„supraviețuiască”. A scris despre cauzele și efectele comunismului asupra individului și
asupra societății în cărți aparent pur psihologice, respectiv istorice; de fapt, a scris despre
9
omul aflat sub vremuri, despre omul care, debusolat, nu mai poate distinge între realitatea
„declarată” (comună) și cea individuală, între faptele reale și cele imaginate, între dialogurile
reale și cele imaginate, între „viață” și scenă/fals/mimă sau moarte.
Pentru a înțelege comunismul românesc, care a derivat din tradiția leninistă internațională, am
realizat o scurtă incursiune în această zonă. Concluziile sunt: comunismul românesc a fost
unul second-hand, importat de la Moscova după ce ei s-au convins că au eșuat, dar neavând
curajul să recunoască acest lucru, de dragul unui ideal în care mai voiau încă să creadă.
Comunismul românesc a fost însușit de activiștii autohtoni în momentul când era deja o
deziluzie, când mitul devenise minciună, când limba devenise una de lemn masiv, când
birocrația își perfectase sistemul, când metodele represive depășiseră orice limită a
imaginabilului. Astfel, pe lângă toate cutumele comunismului, la noi a venit reflectat,
neautentic, nereal, o copie eșuată a ceea ce (s-)ar fi vrut să fie. De asemenea, experimentul
românesc a preluat experimentul stalinist eșuat (acesta conținând doar ca punct de plecare
tradiția marxist-leninistă), a preluat o utopie sfărâmată, dar ținută pe linia de plutire cu
entuziasm, o utopie second-hand. Iar regimul Ceaușescu a sporit straturile de iluzii.
Trăsăturile specifice ale comunismului românesc constau în fuziunea stalinismului cu
bizantinismul, amestecul de socialism de suprafață cu un fanariotism profund (cf. Vladimir
Tismăneanu). Aceste referiri la bizantinismul și fanariotismul care ne-au influențat atât de
puternic, sunt extrem de utile studiului meu, având în vedere că în opera Prințul Ghica Dana
Dumitriu explorează prin specificului românesc aceste aspecte.
Ceea ce a determinat-o pe autoare să își îndrepte atenția asupra secolului al XIX-lea este
probabil puterea de iluzionare, bizantinismul și fanariotismul - care au influențat această
perioadă, și care au fost ulterior resuscitate de stalinism, revenind astfel în forță în perioada
comunistă.
Prin apropierea de această perioadă istorică, Dana Dumitriu se întoarce la perioada marilor
iluzii, perioada care, prin încrederea acordată maselor, prin încrederea în puterile omului de a
face schimbări, de a se îndrepta spre progres, reprezintă sursa luminoasă a sistemelor
totalitare.
Perioada istorică cuprinsă de Dana Dumitriu în romanul Prințul Ghica (1858 - întoarcerea lui
Ion Ghica din exil și 1866 - plecarea lui Cuza în exil) este descrisă cu accent pe prezentarea
taberelor politice. Scopul acestei incursiuni în perioada istorică 1858-1866 a fost înțelegerea
corectă a istoriei din spatele romanului Prințul Ghica, a relațiilor dintre personaje, a
contextului istoric în care acestea se desfășoară. Desigur, romanul poate fi citit cu plăcere și
10
fără a cunoaște aceste informații istorice, însă având o minimă schemă de desfășurare a
evenimentelor, reușim să înțelegem efortul Danei Dumitriu de a adopta o poziție neutră (ca
scriitor), fără a incrimina sau a glorifica anumite personaje. De asemenea, această incursiune
în istoria perioadei Cuza ne oferă o schiță a unei epoci extrem de zbuciumate, în care
entuziasmul și idealismul maselor, dar și al conducătorilor ei au fost motorul evenimentelor.
Datele istorice prezentate sumar ne lasă doar să ghicim acest aspect, însă romanul Danei
Dumitriu este cu atât mai complex cu cât reușește să pună în valoare această dimensiune.
Anvergura istorică din romanul Prințul Ghica depășește cu mult cadrul strâmt schițat de mine,
tocmai pentru că nu se limitează la documentele legate strict de spațiul românesc, ci
întâmplările, personajele sunt privite în cadrul evenimentelor mari europene, în cadrul unui
flux și al unor interferențe puternice, care de multe ori influențează decisiv destinul țării.
Ambele zone ale macro-realității, secolul al XIX-lea și comunismul, au în comun
straturile de iluzii, bizantinismul, fanariotismul. Ambele au la bază minciuna, dualitatea,
intrigile, conspirațiile, duplicitatea în gândire și limbaj, demagogia, manipularea, înșelăciunea,
alteritatea. Dacă bizantinismul este o formulă neautentică, o copie prin preluarea abruptă a
conceptelor vest-europene, comunismul românesc este, la rândul lui unul neautentic, second-
hand dat fiind faptul că a pătruns la noi după ce devenise o deziluzie la sovietici.
Preocuparea Danei Dumitriu pentru aceste două epoci istorice și interesul ei pentru romanul
istoric oglindesc o înțelegere profundă a istoriei. Referiri la istorie regăsim în articolele ei, dar
și pe parcursul romanului Prințul Ghica sau în fragmentele publicate din romanul neîncheiat,
Fereastra aburită.
Pentru o bună înțelegere a modului în care Dana Dumitriu a înțeles istoria și a transfigurat-o
în plan literar, am realizat o incursiune printre ideile a trei teoreticieni (Virgil Nemoianu,
Lucian Boia, Hayden White) la care am identificat elemente comune cu modul în care Dana
Dumitriu a perceput-o: ca fiind similară literaturii din perspectiva modului de transfigurare a
realității.
Istoria, chiar dacă este centrală, este întregită de perspectiva secundară a literaturii asupra
evenimentelor (cele două coexistând); istoria și literatura sunt reprezentări, sunt constructe
intelectuale, au o structură narativă comună și au la bază un efort imaginativ.
Am urmărit istoria ca narațiune care transfigurează realitatea, dar și rolul literaturii ca liant
între realitate și ficțiune. Literatura ca spațiu al ficționalului este definită de Virgil Nemoianu
ca fiind secundară în raport cu realitatea de zi cu zi, cu macro-realitatea sau cu preocupările
constante ale oamenilor; literatura este, în viziunea lui V. Nemoianu, o recuperare a istoriei
11
mici, pierdute, rămase în secundar, având capacitatea de a influența realitatea; Virgil
Nemoianu așază literatura la intersecția dintre realitatea brută și energiile care stau la baza
tuturor acțiunilor noastre (individuale sau colective), rolul ei fiind de a transforma principalul
în secundar.
Conceptul de mimesis este discutat, prezentarea punând accent pe conceptul de mimesis 2
(imitare creativă), întâlnit la Paul Ricoeur. Conceptul de mimesis nu poate avea parte de o
prezentare completă fără a fi pus în legătură cu un alt concept, cel de verosimilitate, care are
ca scop întreținerea impresiei de real. Un alt concept care îl completează pe cel de mimesis
este acela de imagine. Literatura este percepută ca imagine, reproducere, reprezentare.
Imaginea oferă o interfață între realitate (exterior) și lume (receptori), care ascunde în aceeași
măsură în care dezvăluie. Imaginea este o formă de reflectare, de multiplicare și totodată de
alterare a punctului de pornire. O altă imagine („imago” are aceeași rădăcină cu „imitari”) a
realității poate fi considerată limba/limbajul – care are puterea de a institui o realitate a
limbajului modificând realul/lumea, pentru ca aceasta să corespundă cuvintelor. Toate aceste
„limbi” ce formează heteroglosia (Bahtin) reprezintă perspective asupra lumii, imagini aflate
într-un dialog permanent, perspective care se suprapun pe tehnica multiplicării perspectivei
preluată de Dana Dumitriu din realismul-psihologic. Completez discuția despre conceptul de
imagine cu câteva idei despre metaforă. Poate cea mai cunoscută metaforă este cea a pădurii,
prin care Ortega y Gasset surprinde raportul dintre exterior (vizibil, superficial) și interior
(latent, ascuns, profund).
Conceptul de realitate este discutat din perspective diferite – perspective care descriu viziunea
Danei Dumitriu asupra realității. Dacă privim realitatea din punct de vedere social, putem
vorbi, pe urmele lui Searle, de realități ca manifestări recunoscute de un anumit număr de
oameni, care împreună au căzut de acord asupra existenței lor. Din perspectiva unui filosof al
limbajului, Hilary Putnam, realitatea nu poate fi absolută; pentru acesta, realismul este un fel
de realitate filtrată de propria noastră gândire și experiență, ca sume de convingeri uniforme și
uniformizate.
Micro-realitatea
Realismul-psihologic este folosit de Dana Dumitriu ca modalitate de explorare a
micro-realității (prin oglindirea vieții interioare a personajelor), dar și a macro-realității
(secolul al XIX-lea și comunism). Realismul psihologic reprezintă metoda Danei Dumitriu de
a evada din realitatea comunistă prin adâncirea în interioritate; o modalitate de a opune
multiplicitatea punctelor de vedere singurului punct valabil (al ideologiei de partid);
12
modalitate de a individualiza într-o epocă a uniformizărilor; modalitate de a explora
raporturile dintre realitate și ficțiune; modalitate de a atrage atenția asupra capacității
scriitorilor de a crea lumi imaginare, realități aparente care pot fi realități, pot remodela
realitatea/istoria. Un alt fel de a vorbi despre realismul psihologic întâlnim la Ortega y Gasset,
care discută de „psihologie imaginară” în cazul conturării personajelor din romane. Oarecum
similar realismului psihologic este realismul fantastic, teoretizat de Louis Pauwels și Jacques
Bergier, cel care descoperă fantasticul în inima realității. Trebuie precizat că cei doi autori nu
folosesc termenul de „fantastic” cu sensul de imaginar, ci cu sensul unei zone diferite de ceea
ce suntem obișnuiți sau suntem capabili să percepem din realitate. Demersul lor este de a
scoate în evidență prin intermediul unor exemple din știință (în special), faptul că dincolo de
ceea ce este acceptat în lumea științifică, există o serie de alte fapte (ce țin de „realitatea
neconformă”) care sunt ignorate deoarece ar deranja raționamentele stabilite. Desigur, Dana
Dumitriu, fără dovezi științifice, fără a tinde către un alt mod de raportare la univers, a intuit
această iluzionare în care omul devine captiv și a explorat-o prin folosirea tehnicilor
realismului psihologic. Observăm că, fie pe tărâm literar, având la îndemână tehnicile
romanului, fie pe tărâmul științei, tendința este, pe de o parte de a conștientiza vălul de iluzii
în care suntem cuibăriți, iar pe de altă parte de a face eforturi de a răzbi dincolo de ele.
Realitatea discutată din multiple perspective (ca realitate istorică, socială, exterioară sinelui,
în permanență în raport cu perspectiva proprie asupra exteriorului, în raport cu interioritatea,
cu ceea ce rămâne ascuns, nespus, nevăzut) este realitatea surprinsă de Dana Dumitriu în
romanele ei.
Ficțiunea, cel de-al doilea element al ecuației realitate-ficțiune, poate fi discutată ca
operă de artă sau concept opus fantasticului, fiind definit prin intermediul următoarelor
categorii: ireal, iluzie, fals, minciună, mimă, mască, aparență, utopie.
Irealul e, pe tărâm literar, lumea lui „ca și cum” care reunește mimeticul și ipoteticul. Dana
Dumitriu explorează această lume a lui „ca și cum” prin multiplele dialoguri imaginare,
forțând sfera ipoteticului (vezi proiecțiile lui Pascal înainte de întoarcerea din închisoare, în
Întoarcerea lui Pascal).
Iluzia apare la Dana Dumitriu sub forma straturilor de iluzii care învăluie personajele, straturi
pe care acestea încearcă să le înlăture prin migrarea către sine.
Falsul este prezent în opera Danei Dumitriu sub forma cuplului fals (vezi Ghighi și soțul ei), a
nunții false (din Sărbătorile răbdării), a minciunii în care se învăluie personajele.
13
Mima. Mimul este, în viziunea lui Derrida, un imitator; el nu imită ceva real, ci imitația. Vom
regăsi în Sărbătorile răbdării obsesia mimării, a marionetelor care execută mecanic diferite
acțiuni (vezi participanții la nunta falsă sau soția Ghighi care, deși părăsită de soț, se comportă
ca o soție în virtutea inerției, în virtutea unei imitări a unei stări anterioare despărțirii).
Masca este, la Dana Dumitriu, pusă în legătură cu realitatea exterioară; personajele poartă
măști în relație cu ceilalți (în familie, în societate), în funcție de persoana la care se
raportează. Măștile sunt echivalentul straturilor de iluzii pe care eul încearcă să le înlăture prin
intermediul migrațiilor către sinele adânc.
De asemenea, masca poate fi pusă în legătură cu realismul psihologic, personajele ambasadori
fiind măști ale autorului. Masca poate fi pusă în legătură cu ideea de teatru – pe care o
regăsim obsesiv în opera Danei Dumitriu. Masca este totodată și un paravan după care eul
înfricoșat se ascunde, astfel, romanul poate fi o mască pe care Dana Dumitriu a purtat-o
pentru a-și asunde în paginile lui revolta față de comunism și mesajele mai mult sau mai puțin
încifrate către cititori.
Aparența. Romanele Danei Dumitru vorbesc despre raportul dintre aparență și esență:
personajele încearcă să spargă aparențele sau caută confortul acestora (vezi Marta din Masa
zarafului), personajele sunt nesigure în ceea ce privește granița dintre aparență și esență (vezi
Prințul Ghica și numeroasele suspiciuni pe care le naște Ion Ghica printre oamenii politici ai
vremii).
Utopia poate fi discutată atât ca utopie socială (vezi utopia romantică și cea comunistă), cât și
ca utopie literară (deoarece literatura ne atrage fictiv în orizontul ei). Dana Dumitriu a evadat
din realitatea comunistă în utopia literară - o evaziune parțială deoarece, după cum afirmă
Lucian Raicu, fuga Danei Dumitriu în trecut (în romanul istoric) s-a transformat într-o atracție
față de prezent.
O altă punte de legătură către aceste categorii ale ficționalului este realizată de
bovarism și donquijotism, concepte care orbitează în jurul temei centrale a Danei Dumitriu,
fiind prezente în romanele și articolele critice ale acesteia (vezi personajele bovarice sau cele
care amintesc de Don Quijote).
Bovarismul presupune crearea unei imagini a propriei persoane care va fi în permanență
imitată în tot ceea ce ține de exterior. De aici și ruptura care apare la bovaric, între interior și
exterior, între autentic, natural și imagine, suprafață, între realitate profundă (ceea ce este
individul) și imaginar (ceea ce crede că este). Alte cauze ale bovarismului ar fi educația și
dezvoltarea civilizației (ambele aducând cu sine diminuarea capacității de adaptare a
14
individului), dar și iluzionarea (iluzia liberului arbitru, care duce către iluzia personalității,
iluzia căsătoriei, a cunoașterii).
Ceea ce apropie aceste două concepte este energia pusă în jocul dintre real și imaginar care
duce fie către tragic (bovarism), fie către comic (donquijotism). La bovaric se păstrează
instinctul de conservare, pe când, în cazul donquijotismului, acesta dispare. Bovarismul
reprezintă capacitatea de a se percepe altfel, prin raportare la un ideal propriu - păstrând la
exterior contactul cu realitatea socială, în timp ce donquijotismul este capacitatea de a se
concepe altfel, prin raportare la un ideal din exterior, asimilat (idealul cavaleresc), pierzând
contactul cu realitatea socială. Bovaricul se sustrage realității, pe când Don Quijote acționează
în real.
Donquijotismul este, alături de bovarism, o coordonată latentă a operei Danei Dumitriu.
Donquijotismul ar fi, conform analizei lui Ortega y Gasset, acea capacitate de a stabili un tip
de raport ambiguu între realitate și idealitate, esențe și aparențe. Dacă realul este ceea ce
recunoaștem (ceea ce asociem cu ceva familiar, cunoscut), atunci realitatea este și ceea ce
vedem, și ceea ce există în stare latentă, ca posibilitate; realitatea este superficială și profundă.
Donquijotismul este acea stare a incertitudinii între două stări, două lumi, realitate și
idealitate.
II. Dana Dumitriu – scriitoare de tranziție?
Partea a doua a acestei introduceri propune o succintă prezentare a trăsăturilor
modernismului și postmodernismului pentru a urmări dacă Dana Dumitriu este o scriitoare de
tranziție.
Brian McHale analizează operele unor autori de tranziție situați între modernism și
postmodernism. În viziunea lui, trecerea de la modernism la postmodernism este dată de
mutația care s-a realizat dinspre demersurile cognitive de cunoaștere a lumii, către
ficționalizarea lumii, granița dintre cele două fiind extrem de flexibilă. Brian McHale aduce în
discuție intuiția romancierului postmodern Ron Sukenick legată de statutul ontologic al
textului ficțional, condiția de a fi între. Textele Danei Dumitriu au conștiința acestei situări
între, de aici scindarea personajelor, dar poate și conștiința autoarei că se află între două lumi:
modernism și postmodernism. Scindarea implică pendulare între realitate și ficțiune în
postmodernism (spre deosebire de modernism, unde, în romanul istoric, de exemplu, strădania
autorilor este de a realiza o țesătură cât mai fină, imperceptibilă între cele două). În romanul
istoric al Danei Dumitriu predomină atitudinea modernistă de a însăila realitatea și ficțiunea,
15
însă cele câteva inserții care întrerup convenția literară o apropie pe Dana Dumitriu de
postmodernism.
Ideea Patriciei Waugh este că metaficțiunea este inerentă oricărui roman, în sprijinul acestei
idei făcând trimitere la Bahtin și la faptul că „limba ficțiunii” este dialogică. Dintre trăsăturile
romanelor de metaficțiune (din demonstrația Patriciei Waugh) am reținut două, pe care le-am
identificat în opera Danei Dumitriu: merg pe o structură cunoscută (a convențiilor din
romanul tradițional) pe care suprapun sensuri noi; renunță la structura tradițională (subiect,
ordonare cronologică, autor omniscient, conexiuni raționale între fapte și sinele adânc).
Patricia Waugh întocmește o listă de elemente care compun metaficțiunea, dintre care am
selectat trei, care consider că se regăsesc în opera Danei Dumitriu: dramatizarea explicită a
cititorului, structurile cutiei chinezești, subminarea convențiilor ficționale specifice.
Se poate observa astfel că la Dana Dumitriu abundă procedeele moderniste, ea revendicându-
se de la realismul psihologic, însă ca structură interioară, ea se apropie de postmodernism prin
atracția obsesivă față de raporturile dintre realitate și ficțiune.
Patricia Waugh precizează faptul că metaficțiunea a apărut ca o extensie a modernismului.
Principala diferență între modernism și postmodernism este, conform acesteia, faptul că în
modernism predomină incertitudinea raportului între realitate și ficțiune, pe când în
metaficțiune se pune sub semnul întrebării existența lor. Prin punctarea acestei diferențe,
Dana Dumitriu este pusă la colțul modernismului, însă există elemente ale metaficțiunii
strecurate în opera ei: ideea de joc (vezi nunta falsă – organizată prin ONT pentru străinii
dornici să cunoască obiceiurile românești – în Sărbătorile răbdării, cap. XI), ideea de istorie
ca ficțiune, ideea de realitate ca ficțiune.
Dana Dumitriu aparține modernismului pe care îl reînvie prin intermediul realismului-
psihologic, prin țesătura fină dintre real și ficțional (din romanul ei istoric), prin incertitudinea
dintre real și imaginar (în romanele ei anterioare Prințului Ghica), prin subminarea realității
date, prin construcțiile ipotetice care exprimă ceva incert, provizoriu, prin nostalgia de a oferi
imaginea unei realități polimorfe (vezi istoriile din Prințul Ghica). Pe de altă parte, am
identificat în opera Danei Dumitriu elemente specifice postmodernismului, metaficțiunii:
ficționalizarea lumii – tratarea ei ca pe o lume posibilă, pendularea între realitate și ficțiune,
subminarea convențiilor romanului, afirmarea și negarea convențiilor romanului modern,
creare și destrămare a iluziei, dramatizarea explicită a cititorului, structurile cutiei chinezești.
16
Consider că Dana Dumitriu este o scriitoare de tranziție care, revendicându-se de la realismul
psihologic, nu rămâne captivă modernismului, ci adaptează tehnicile acestuia, le oferă
deschidere în concordanță cu transformările din epoca în care a trăit.
Capitolul 1. OPERA DANEI DUMITRIU
Opera Danei Dumitriu cuprinde un volum teoretic, unul de istorie literară,
prefețe și postfețe semnate de autoare, nuvele și romane publicate, fragmente de proză
publicate în diferite reviste literare, dar și fragmente din scenariul după Prințul Ghica,
publicate, cel mai probabil, în Revista Teatrului Național (conform informațiilor din Dosarul
de Urmărire Informativă).
Strâns legate de opera Danei Dumitriu sunt traducerile care au fost făcute unor romane ale
autoarei: Masa zarafului, în limba bulgară cu titlul Масата на сарафа (Masata na
sarafa),1977, editura: Народна култура (Nardodna Kultura), nr de pagini: 239, Duminica
mironosițelor, în limba polonă cu titlul Parada hipokrytek, trad. Adam Weinsberg,
Państwowy Instytut Wydawnicsy, Warszawa, 1988 și Masa Zarafului, în limba polonă cu
titlul Biesiada Lichwiarza, trad. Irena Harasimowicz, aceeași editură, 1975. Din Dosarul de la
C.N.S.A.S am aflat că i-ar fi fost tradus un roman în Israel, însă în urma cercetărilor
întreprinse, nu am descoperit nimic care să susțină această supoziție.
Am întâlnit referiri la diverse alte volume în lucru sau nepublicate, fragmente de jurnal. Din
Dosarul de la C.N.S.A.S. am aflat despre un roman, Barabas, care ar fi fost respins de patru
edituri (Cartea Românească – în 1970 și 1971, Junimea – în 1971 și 1973, Eminescu – în 1972
și 1974 și Minerva – în 1971) din cauza tematicii legionare abordate. Din fragmentul publicat
postum de revista „Secolul 20” (Prima lectură a scenariului) și din interviul luat de Tania
Radu în „Flacăra” (1987) aflăm că avea în lucru romanul Fereastra aburită.
1.1.Volume ancoră
1.1.1.Ambasadorii sau despre realismul psihologic.
Volumul se deschide prin surprinderea trecerii de la romanul de analiză psihologică
către realismul psihologic, survenită odată cu trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al
XX-lea, odată cu schimbarea înțelesului noțiunilor de „analiză” și de „psihologie”. Pe
parcursul subcapitolelor volumului, Dana Dumitriu punctează trăsăturile realismului-
17
psihologic și ale romanului de acest tip: faptul că reprezintă o combinație între realismul
obiectiv și proza psihologică, iar rolul romancierului este de a ceda autoritatea unui personaj
„ambasador”; caracterul lui nelimitat, haotic (datorat faptului că abundă în rememorări și
percepții de actualitate), dar și rolul romancierului de a scoate în evidență aspecte aflate în
umbră, neexplorate; redă cu obiectivitate viața interioară a personajelor (psihic, sentimente,
emoții, senzații), iar eul lor profund, revelat cu intermitențe, cu scopul unei iluminări
interioare, a unei cunoașteri de sine, oferă o infinitate de opinii asupra aceleiași realități;
poziția scriitorului în cadrul narațiunii realist-psihologice este de a lăsa materia vieții cât mai
liberă, de a nu o modifica prin impunerea punctului său de vedere, de a accepta diversitatea
realității și de a încerca să nu o limiteze; retragerea scriitorului din narațiune și cedarea rolului
principal personajelor și misterului romanesc, ia – în realismul psihologic – forma unei
dramatizări a epicului. Dramatizarea presupune punerea în scenă, eliminarea timpului
discursului, care duce la o suprapunere între timpul lecturii și timpul ficțiunii. Teoria
dramatizării în realismul psihologic conduce la ideea că realitatea exterioară dobândește sens
prin reflectarea ei de către fiecare individ, din prisma interiorității sale sufletești; personajul
este o „inteligență centrală” prin faptul că pare a ține în frâie întreaga acțiune, având totodată
un dublu rol, de subiect ce oglindește viața și perspectiva asupra vieții.
Concluziile Danei Dumitriu se axează pe obiectivarea scriitorului în realismul psihologic, pe
rolul discret al autorului care nu dezvăluie nimic, ci lasă loc altor personaje de a dezvălui, sau
cititorului însuși. În cadrul realismului psihologic legea este făcută de principiul ambiguității
narațiunii (izvorât din multitudinea sau modificarea punctelor de vedere; Dana Dumitriu
însoțește această demonstrație cu exemple din Henry James, Marcel Proust, Camil Petrescu și
Laurence Durrell).
Perspectiva Danei Dumitriu asupra scriitorilor analizați a fost cea a scriitorului învățăcel, care
pune sub lentila lupei operele celor pe care îi admiră. Astfel, am urmărit asemănări și
deosebiri între autorii analizați și opera Danei Dumitriu.
Deși autoarea nu realizează o analiză comparativă a autorilor discutați, deși nu îngroașă
punctele lor comune și nici nu evidențiază diferențele, demonstrația ei este puternică, lăsând
în stadiul sugestiei anumite comparații.
În concluzie, cred că realismul psihologic este pentru Dana Dumitriu scheletul pe care
și-a construit creația literară, iar filonul cel mai puternic al acestuia este ambiguitatea, cea pe
care Dana Dumitriu o explorează în romanele ei la toate nivelele: (1) la nivelul poziției
autorului care lasă loc personajelor sale – devenite centrale, renunțând la postura de narator
18
omniscient și omniprezent; obiectivitatea naratorului pare reală, fiind, de fapt, o iluzie
întreținută de rolul principal dobândit de personaje; (2) la nivelul moralității care devine,
începând cu Henry James, o noțiune ambiguă; (3) la nivelul raportului dintre realitatea
exterioară și cea interioară – cea interioară fiind realitatea profundă, descoperită în momentele
de intimitate/de revelație; realitatea exterioară este modificată din prisma interiorității fiecărui
personaj, ceea ce relativizează granița dintre realitatea exterioară și cea interioară; experiența
este (conform lui Henry James) locul de întâlnire între imaginarul individual/colectiv și
realitate (exterioară); și la Durrell realitatea (exterioară) devine o formă ce încearcă să țină
pasul cu imaginația omului, granița dintre cele două fiind una extrem de flexibilă; (4) la
nivelul construcției narative – cauzalitatea (specifică romanului tradițional) este relativă în
romanul realismului-psihologic; multiplicarea punctelor de vedere duce la ambiguitatea
narațiunii și, totodată, la ambiguizarea perspectivei asupra realității; dramatizarea epicului
(vocile fiecărui personaj care refac „realitatea” vieții) oferă o concepție spectacologică asupra
lumii (vezi Henry James, Hortensia Papadat-Bengescu, Dana Dumitriu); romanul la Durrell,
ca joc de oglinzi (un alt fel de spectacol) în care realul se reflectă mereu deformat, în funcție
de psihologia eroilor, de percepția lor; (5) la nivelul hibridizării speciilor literare (procedeu
asimilat de Dana Dumitriu de la Virginia Woolf) – vezi interferențele liricului în proza Danei
Dumitriu (și, pe cele dinspre critică/teorie spre creația literară și invers – care ies din sfera
speciilor literare, dar țin de hibridizare); (6) la nivelul construcției personajului – ambiguitatea
între eul social, exterior și cel profund, care este revelat cu intermitențe; vezi și eroul-intrus (la
Henry James și Dana Dumitriu) care bâjbâie printre măști având uneori sclipiri, scoțând și
măștile celor din jur; societatea, cea care conturează eul social, este o formă de artificial care
camuflează, ascunde; ambiguitatea dată de rolul dublu jucat de „inteligența centrală”:
oglindește viața și redă perspectiva proprie asupra vieții; eroul devine ambiguu prin natura lui
de personaj care se raportează diferit la etapele sinelui, iar punctul lui de vedere reprezintă un
echilibru instabil între adevăr și minciună, respectiv realitate și ficțiune; fiecare personaj pune
în scenă propria interioritate subiectivă; personajele-obiecte sunt imagini reflectate în
memoria schimbătoare a personajului principal; memoria și senzațiile sunt substitute de
realitate în care personajele sunt captive; la Durrell, prin personaj este accentuată ideea
ambiguității (concepția relativistă despre viață) – personalitatea umană este o iluzie, viața este
o ficțiune, iar cuvintele falsifică; (7) la nivelul relațiilor dintre personaje – o dată cu opera lui
Henry James, se observă o separare între relațiile reale, adecvate și cele ideale, imposibile și o
ambiguizare a acestei delimitări; (8) la nivelul limbajului care menține ambiguitatea raportului
19
între stări/realitate și cuvinte (cuvintele ascund caracterul unic, irepetabil al unei stări); la
Durrell, cuvintele descriu un spațiu care accentuează incertitudinea real-imaginar deoarece ele
falsifică, ucid realitatea; (9) la nivelul raportului artă-realitate – realul este asimilat de
imaginație, iar imaginația se verifică prin reapropierea de real; ideea că existența nu se
reflectă mecanic în literatură, ci este reprodusă în operă; pentu Henry James, autenticitatea
artistică reprezintă o aproximare a esenței realului, rezultatul fiind o artă ambiguă,
misterioasă, stimulatoare; imaginația nu este sinonimă cu a născoci, a inventa, ci cu
descoperirea de noi conexiuni între elementele reale; ficțiunea este, tot pentru Henry James, o
casă cu mai multe ferestre, iar intensitatea iluziei este dată de puterea de a filtra realitatea – de
o falsifica astfel; (10) la nivelul modalității de raportare a Danei Dumitriu la acest concept, al
realismului-psihologic – prin felul în care îl teoretizează, autoarea oferă flexibilitate
conceptului pentru a da libertate romanelor ei, în care îl va aplica.
În urma acestei sistematizări, se poate observa că ambiguitatea, filonul cel mai puternic al
realismului-psihologic, constă în explorarea stratificată a raportului realitate-ficțiune.
1.1.2. Introducere în opera lui C.A.Rosetti – sinele adânc ascuns sub măștile eului
Conștientă de locul lui Rosetti între poeții acelei epoci a transformărilor, aflat în rândul
al doilea, după Văcărești, Conachi, Asachi, Dana Dumitriu reușește, prin analiza și studiul
comparativ pe care le realizează, să identifice în Rosetti un deschizător de drumuri pentru
anumite zone ale poeziei ce vor fi explorate mai târziu de poeți ca Minulescu, Nichita
Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Cărtărescu. Analizând poezia lui Rosetti, Dana Dumitriu
realizează o serie de paralele cu poezia modernă și postmodernă pentru a urmări, pe de o
parte, continuitatea poeziei (a literaturii în general), dar și evoluția iubirii, modificările
suferite de-a lungul timpului (trubaduri, romantici, contemporani) în modul de a percepe
dragostea.
Dana Dumitriu face referire la cele trei micro-romane cuprinse în Jurnalul lui Rosetti,
romanul iubirii filiale față de mamă, romanul amorului și romanul revoluționarului, care
subliniază calitatea literară a acestui jurnal.
O prezentare de mare finețe și profunzime, încărcată de sensibilitate, este cea a scrisorilor lui
Rosetti, dar și a rolului scrisorilor din secolul al XIX-lea în conturarea stilului literaturii
noastre. Dana Dumitriu, consideră că „ceremonia frazei” din literatura noastră (ca și în cea
franceză) își are originea în stilul acestor scrisori al căror scop era să-l cucerească pe cititor
prin menajarea sentimentelor acestuia. Astfel, inclusiv la nivelul frazării, literatura noastră stă,
20
în viziunea Danei Dumitru, sub impulsul acestui joc între aparență (care ascunde) și esență
(ceea ce este greu de atins, doar sugerat).
Monografia C.A. Rosetti se integrează în tema centrală a creației Danei Dumitriu,
raportul realitate-ficțiune, prin: (1) felul în care autoarea urmărește modalitatea în care viața
lui Rosetti se oglindește în operă și invers (vezi pasiunea lui pentru teatru și multiplele roluri
asumate de acesta: om politic, revoluționar, ziarist, soț, poet); de asemenea, este de remarcat
încrederea Danei Dumitriu în „ființa reală”/profundă, a sinelui adânc, cea care se află dincolo
de măștile eului, în afara succesiunii de roluri; (2) felul în care autoarea radiografiază
romantismul ca armonizare a contrariilor (ideal și real), contrarii care se rup iremediabil în
comunism; (3) atenția acordată poeziei de salon care transformă suferința autentică în
melodramă, ironie, teatralitate, disimulare – elemente care au fost preluate de Dana Dumitriu
în proza ei; (4) notația din Jurnalul lui Rosetti asupra căreia se oprește Dana Dumitriu,
referitor la obiceiul acestuia de a sărbători un eveniment trecut ca reiterare, ca refacere a unei
imagini astfel încât imginea/amintirea devine mai „reală” decât evenimentul; (5) atenția
acordată de Dana Dumitriu importanței scrisorilor din secolul al XIX-lea în conturarea stilului
literaturii noastre datorită „ceremoniei frazei” cu rol în menajarea cititorului, în ascunderea și
astfel diminuarea intensității trăirilor; (6) felul în care Dana Dumitriu dă senzația de topire a
prozei în critică și a criticii în proză.
1.2. Prefețele și postfețele
Prefețele și postfețele semnate de Dana Dumitriu constituie o altă zonă a creației
acesteia, o zonă care întregește portretul criticului, dar și al scriitorului (pentru că analizele
criticului au folosit scriitorului, iar scriitorii aleși sunt autori compatibili cu ea, autori-
ambasadori care oferă indicii despre scriitoarea Dana Dumitriu).
1.2.1. Volumul Poezii de Alexandru Macedonski
Introducerea din această postfață reprezintă o explicație a Danei Dumitriu ascunsă
între rânduri, discretă, a raportului dintre obsesia creatorului (care reprezintă firul vital al
creației sale) și creația finală, obsesie care a existat și în cazul Danei Dumitriu.
Una dintre temele recurente în opera Danei Dumitriu, care se întrepătrunde cu tema principală
a raporturilor dintre realitate și ficțiune, este donquijotismul. În această postfață, autoarea
21
observă asemănarea dintre Macedonski și Don Quijote din perspectiva faptului că amândoi au
intrat într-un rol pe care și-l asumă, în ciuda ridicolului, amândoi luptă pentru utopia unei lumi
apuse (romantismul pentru Macedonski, codul cavaleresc pentru Don Quijote). Totodată,
intuiția ei psihologică a ajutat-o să înțeleagă personalitatea lui Macedonski, scindat între
extravaganțele orgoliului său și neîncrederea (camuflată) în propria înzestrare (neîncredere pe
care Dana Dumitru o consideră cauza discrepanței între romantismul formal al lui
Macedonski și spiritul său modernist).
1.2.2. Volumul Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu - „neliniștea bovarică”
Dacă Macedonski este asemănat cu Don Quijote, scrisul nervos al Hortensiei este
comparat cu „neliniștea bovarică”, care a dus la preocuparea de a reconstitui în artă realitatea
interioară, sufletească.
Dana Dumitriu identifică trei elemente care o integrează pe Hortensia Papadat-Bengescu în
realismul psihologic: personajul-ambasador Mini, tehnica colportajului (în Concert din
muzică de Bach, unde multiplică imaginile unui eveniment în funcție de diverși colportori) și
anchetele retrospective ale lui Nory (în Rădăcini). Aceste trei elemente nu sunt prezențe
constante în creația acesteia, ceea ce o determină pe Dana Dumitriu să specifice faptul că
formula scriitoarei interbelice nu este realism psihologic pur, ci o formulă care oscilează între
analiza de tip clasic/tradițional și realismul psihologic.
1.2.3. Volumul Ciuleandra de Liviu Rebreanu – psihologie și obiectivitate
Realizând o trecere în revistă a romanelor lui Liviu Rebreanu și o succintă prezentare a
fiecăruia, Dana Dumitriu încearcă să repare o greșeală de interpretare a romanelor psihologice
ale acestuia, considerate romane analitice.
Faptul că Rebreanu a demonstrat prin Ciuleandra că „psihologia și obiectivitatea merg
alături”, îndeplinid astfel o trăsătură a realismului psihologic, subliniază compatibilitatea
Danei Dumitriu cu opera acestuia.
1.2.4. Volumul lui Nicolae Ioana, Tabloul singuraticului – cerebralitate și discreție
Din prezentare, se disting afinități între acest poet și Dana Dumitriu la nivelul
atitudinii din spatele scriiturii, la nivelul modalității de explorare a realității, dar și la nivelul
intențiilor și al tehnicii folosite: arta discreției, contemplarea rece, explorarea profunzimilor
conștiinței, pătrunderea dincole de crusta exterioară a realului.
22
1.2.5. Volumul Cheile de Mester Zsolt – transpunerea literară a istoriei
Dacă pentru volumul anterior afinitatea consta în modalitatea de explorare a realității,
în îmbinarea psihologicului și a esteticului, dar și în atitudinea rece, contemplativă, în
romanul Cheile, interesul din partea Danei Dumitriu pare să fi venit dinspre istorie și
modalitatea de a o transpune literar. Romanul prefațat este încadrat de Dana Dumitriu în
literatura memorialistică „obiectivată” prin faptul că, deși este un roman autobiografic (prin
inserțiile de testamente și scrisori intime), reușește să păstreze și interesul documentar. Ideea
pe care Dana Dumitriu o reține este că destinul familiei este legat de destinul istoriei, autoarea
având un discurs laudativ la adresa tehnicii narative de echilibrare a dramei familiale și a
vieții politice și sociale.
Prefețele și postfețele se găsesc în strânsă legătură cu tema centrală a raportului
realitate-ficțiune care străbate întreaga creație a Danei Dumitriu prin: (1) temele recurente
aflate în legătură cu tema centrală: don-quijotismul (Macedonski) și bovarismul (Hortensia
Papadat-Bengescu); sau sub-temele: teatralitatea, artificialitatea, elemente din sfera „ficțiunii”
care înăbușă sinceritatea; mimarea ca formă de detașare de sine pentru păstrarea sinelui; (2)
literatura percepută ca act compensatoriu, ca realitate profundă (Hortensia Papadat-
Bengescu).
1.3. Fragmente de proză publicate în reviste literare
1.3.1. Fragmente publicate ulterior în volume
În acest subcapitol am realizat o enumerare a titlurilor sub care au apărut diferite
fragmente de roman, a revistelor în care au apărut și a anulului apariției.
1.3.2. Fragmente inedite și etapele creației Danei Dumitriu
1.3.2.1. Între Scila și Caribda
Mesajul acestei proze este percepția distorsionată a realității de către o copilă aflată
între nebunia tatălui și nepăsarea mamei. Din această schiță se evidențiază punctul de vedere
al fetiței, care percepe realitatea distorsionat, sub influența bolii tatălui și a inerției mamei. Se
observă puternica influență a Hortensiei Papadat-Bengescu și a patologicului explorat în
creația acesteia.
1.3.2.2. Ultimul spectacol
23
Este o schiță care surprinde prin intermediul personajului principal, Pic, atmosfera
apăsătoare din preajma unui muribund. Acest amestec de realitate și ficțiune (spectacol, joc)
deschide porți către trecut (flash-uri cu vorbe ale muribundului Maxim, gesturi, părți ale
corpului lui) în încercarea de a evita incertitudinea prezentului; prezentul nu scapă totuși de
invazia elementelor convenționale (cum ar fi pregătirea de dinaintea morții cuiva drag prin
cultivarea urii față de acea persoană).
1.3.2.3. Prima lectură a scenariului, capitolul al XIV-lea din romanul Fereastra aburită,
roman nepublicat (nu știm dacă a fost finalizat sau nu), a apărut în „Secolul 20” în anul 1987.
Capitolul introduce două personaje, Radu, arhitect, pasionat de istorie și Ada. Scena acestui
capitol se petrece între plecarea Adei la părinții ei și revenirea acesteia, perioadă în care Radu
citește un scenariu al unei „dudui scriitoare” despre pregătirile pentru momentul 1848,
avându-l ca personaj principal pe Nicolae Bălcescu.
Textul este presărat cu inserții intertextuale: dezaprobarea față de metodele scenaristei,
analiza scenariului pe fragmente, argumentele pro și contra referitoare la anumite aspecte ale
scenariului, dialogul imaginar cu scenarista.
Acest fragment de roman poate fi interpretat și ca un jurnal al scrierii scenariului Danei
Dumitriu după scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri (despre care am aflat din
Dosarul de la C.N.S.A.S.) sau ca un jurnal literar (al modalităților de abordare a unui episod
din istorie). În spijinul interpretării acestui capitol de roman drept un posibil jurnal literar este
și înșiruirea de titluri care constituie raftul de istorie al personajului Radu (care se consideră
un diletant în domeniul istoriei) și, totodată, o mare parte din sursa de documentare a Danei
Dumitriu în realizarea romanului ei istoric.
Personajul Radu consideră că modificările aduse de către scenaristă firului istoriei (justificate
prin raportare la cerințele publicului) nu fac decât să modifice istoria.
Mesajul ascuns al acestor concluzii constă în necesitatea înțelegerii evenimentelor, a
contextului realizării lor și astfel, a evitării ajustării trecutului sub motivații diferite.
Inventarea unor scene pe fondul înțelegerii acelor vremuri devine mai autentică decât
prezentarea trunchiată a evenimentelor.
1.3.2.4. Pisica n-a înțeles nimic
Fragmentul de proză Pisica n-a înțeles nimic, publicat în „Viața românească” din
1987, pare a fi un fragment din același roman în lucru, Fereastra aburită. Personajele sunt, de
data aceasta, tânăra scenaristă, Ana-Maria și un tânăr actor, Angelescu, care îi invadează
spațiul intim, urmând ca această întâlnire să ducă la o serie de discuții pe marginea scrierii
24
scenariului. Din cele două fragmente ale acestui roman nepublicat și, probabil, nefinalizat,
sesizăm menținerea liniei realismului-psihologic prin folosirea tehnicii punctelor de vedere.
Același scenariu este disecat din perspectiva unui pasionat de istorie (în fragmentul anterior),
din perspectiva actorului care urma să îl interpreteze pe Bălcescu, dar și din perspectiva
scenaristei.
1.3.2.5. Întâmplări cu pisicul Red
Fragmentul de proză Întâmplări cu pisicul Red, publicat postum în „România literară”
din 1990 cu specificarea „Inedit”, este o proza autobiografică, la persoana I, care cuprinde
evocarea ultimilor șase ani petrecuți împreună cu pisicul Red, biografia acestuia, din care
răzbat scene inedite cu naratoarea. Aflăm originea numelui, descrierea acestuia, modalitatea
în care a ajuns la naratoare și năzdrăvăniile lui.
Ne aflăm în fața unui fragment de proză autobiografică și ne întrebăm, firesc, cum se
împacă acesta cu realismul psihologic și proza scrisă până acum de autoare și cum se
regăsește tema centrală, a raportului dintre realitate și ficțiune, în acest fragment. Dacă privim
autobiografia ca o modalitate de înlăturare a iluziilor în care ne învăluim, vom înțelege că
Dana Dumitriu a ales această formulă tocmai pentru a continua migrarea către sinele profund,
de data aceasta raportându-se la sine, renunțând la personajele-ambasadori. Fiind un fragment
autobiografic, narațiune la persoana I, suntem surprinși să descoperim schimbarea punctului
de vedere (tehnică folosită frecvent în romanele sale, predominant narațiuni la persoana a III-
a): perspectiva lui Red, a naratoarei, a mamei naratoarei.
Cele cinci fragmente de proză inedite publicate în reviste literare pot fi discutate în
funcție de trei etape ale creației Danei Dumitriu: etapa realismului psihologic (cu influențe
puternice din Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu și Henry James), etapa istorică și
etapa autobiografică - pe care le parcurge fără a renunța la realismul psihologic.
În etapa realismului psihologic se încadrează primele două fragmente publicate, Între Scila și
Caribda și Ultimul spectacol, prin amprenta grea a patologiei, prin relațiile familiale
maladive, prin boala și ambiguitatea spațiului real-ficțional.
Etapa istorică reunește următoarele două fragmente, Prima lectură a scenariului și Pisica n-a
înțeles nimic, ambele fragmente din romanul nepublicat, Fereastra aburită. Acestea aduc în
discuție modul în care istoria poate fi recuperată sau distorsionată prin literatură, fiind un fel
de jurnal la Prințul Ghica sau la scenariul după Prințul Ghica, un jurnal populat de personaje-
ambasadori: arhitectul Radu, pasionat de istorie, scenarista Ana-Maria și actorul Angelescu.
25
Etapa autobiografică se regăsește în fragmentul publicat postum, Întâmplări cu pisicul Red, în
care, deși avem de-a face cu o proză autobiografică, Dana Dumitriu nu renunță la formula
realismului psihologic și o remodelează folosind persoana I singular, renunțând astfel la
personajele-ambasadori fără a renunța la multiplicarea perspectivei.
Cele trei etape ale creației Danei Dumitriu corespund și creației autoarei, iar Prințul
Ghica este liantul lor deoarece face legătura cu romanele anterioare, ce țin de etapa
realismului psihologic, se încadrează în etapa istorică (prin tematică) și are elemente de
intertextualitate (care lasă deschisă poarta către postmodernism).
1.4.Creația literară
Demersul meu pe parcursul acestui subcapitol este de a pune sub lupă modalitatea
Danei Dumitriu de a percepe realitatea și de a identifica scheletul construcțiilor ei romanești.
1.4.1. Migrații – drumul către sinele profund
Volumul de nuvele Migrații, publicat la editura Eminescu în 1971, reprezintă volumul
de debut al Danei Dumitriu. Acesta conține următoarele nuvele: „Madrigal”, „Migrații”,
„Împotriva migrațiilor”, „Firesc, prea firesc”. Ceea ce leagă aceste patru nuvele este faptul că
toate cele patru personaje feminine se confesează la persoana I și toate se evidențiază prin
luciditate și detașare față de autobiografiile reale sau inventate. Cele patru nuvele oferă
ipostaze diferite ale feminității (adolescenta, femeia căsătorită).
Analiza detaliată a celor patru nuvele este completată de corespondențe cu tema centrală a
operei Danei Dumitriu. Prin prima nuvelă se conturează temele pe care Dana Dumitriu le va
urmări în următoarele proze sau volume de proză, centrale fiind starea de incertitudine, de
ambiguitate (care este specifică romanelor realismului psihologic) între realitate și ficțiune
(povești imaginate). Migrația corespunde acestei stări de ambiguitate, fiind completată de
efortul de a parcurge drumul către sinele profund prin scuturarea de iluzii, aparențe,
autoiluzionări, măști.
Temele centrale ale nuvelei „Migrații” sunt explorarea raportului dintre realitate și ficțiune și
migrațiile. Dana Dumitriu explorează sentimentul iubirii (și absența ei – izolarea indivizilor),
comunicarea (și absența ei – lipsa de comunicare) și două procedee care au rolul de a menține
ambiguitatea (inserția de dialoguri imaginare, de gesturi și, pe de altă parte, de povești
imaginare). Iubirea și comunicarea sunt percepute ca iluzii care ne îndepărtează de sinele
26
profund, sau dimpotrivă, prin conștientizarea falsității din ele, ne ajută să migrăm către
adâncurile noastre. În această a doua nuvelă, Dana Dumitriu, folosind tehnici specifice
realismului psihologic (tehnica schimbării perspectivei, inserarea dialogurilor imaginare sau a
poveștilor imaginare) reușește să repună în discuție iubirea, comunicarea (ca straturi
înșelătoare care ne îndepărtează de celălalt și ne apropie de sinele nostru profund) și ereditatea
(ca fir călăuzitor în hățișul migrațiilor către autocunoaștere).
A treia nuvelă, intitulată „Împotriva migrațiilor”, este o nuvelă despre pasivitate ca formă de
a fugi de real, despre indiferența în fața vieții și a întâmplărilor.
Ultima nuvelă a volumului, „Firesc, prea firesc” este o revoltă resemnată și sarcastică față de
convenții și complacerea în inerția vieții, în lucrurile firești, prin subjugarea vieții adevărate.
Dana Dumitru urmărește transferul de personalitate (ca modalitate de schimbare a
perspectivei), obținut prin multiplicarea eului (prin rememorări ale unor plecări ale celor
apropiați – plecări reale sau imaginare) și identificarea cu acele persoane care pleacă, revelația
fiind că eul, multiplicat, pleca repetitiv.
Atunci când viața este searbădă, poveștile (dialogurile și gesturile imaginare), iluziile
(iubirea, comunicarea) devin spații ale evadării și totodată căi (contrafăcute) de a migra către
sinele adânc. Ereditatea (fie ea inventată sau autentică) devine, în opera Danei Dumitriu un fir
călăuzitor către sinele profund, alături de pasivitate.Vidul sentimental, prin raportare la
realitatea exterioară, devine șansa migrării către sine, șansa desfolierii sinelui de iluziile
acaparatoare.
1.4.2. Masa zarafului – familia, spațiu al falsității
Romanul este structurat în cinci capitole, denumite după numele unor personaje
(Marta și Tudor fiind personajele care poartă numele a câte două capitole): Tudor, Alexandru,
Marta, Tudor, Marta. Numele oferă totodată indicii asupra perspectivelor care surprind într-o
țesătură deasă, amețitoare, relațiile dintre membri unei familii.
Romanul descrie atmosfera de familie, relațile complicate dintre membri ei, conflictele
înăbușite, peste toate tronând imaginea bătrânului amiral – personaj care pare a fi continuarea
celui din nuvela „Împotriva migrațiilor”. Romanul se deschide cu atmosfera liniștită a casei
învăluite în somn, urmată de o incursiune în trecutul apropiat, al mesei de la prânz, populată
de bătrânul amiral, fiul acestuia, Alexandru, fiica sa, Tamara, soția lui Alexandru, Marta, și
Tudor, prietenul lui Alexandru, un outsider care este absorbit de atmosfera acestei case.
27
Este un roman despre felul în care ne formăm propria realitate, interpretând acțiunile,
vorbele și gesturile celuilalt și despre multitudinea de realități astfel create.
Nucleul acestui roman este familia, cea care închide cercul unui grup de indivizi, ascunde și
nivelează trăirile lor. Ascunzând, camuflând, familia devine o formă de întreținere a
minciunii. Ceea ce leagă această familie și are rolul de a perpetua minciuna sunt povestirile și
repovestirile care, pe de o parte, țes fire între aceste personaje și viețile, ratările lor și, pe de
altă parte, întrețin atmosfera de inactivitate. O altă trăsătură comună tuturor membrilor
familiei este moderația în povestire, în atitudine, încercarea de a ține sub control ieșirile
sentimentele, de a uniformiza și sugruma trăirile autentice.
Analiza personajelor debutează cu prezentarea Martei. Pentru o cât mai complexă analiză a
acesteia, o prezint din trei perspective diferite: cea a relației cu Alexandru, a relației cu Tudor
și cea cu bătrânul amiral. Marta este un personaj bovaric care reușește să-și creeze un spațiu
imaginar ca refugiu contra realității închise ermetic, a realității împovărate de minciună,
falsitate, aparențe. Dacă extindem analiza, romanul Danei Dumitriu, prin universul imaginar
pe care îl propune, este un spațiu al evadării din realitate și un spațiu al revelării încifrate a
comunismului – ca realitate închisă ermetic, ca spațiu al falsității, minciunii, al aparențelor.
Cuvintele rostite de Marta în plan real sunt contaminate de flasitatea lumii în care sunt rostite
și reușesc doar să dea impresia de realitate, iar adevărurile, odată rostite, devin umbre de
adevăruri.
Marta este un personaj scindat între vârsta ei fragedă (25 de ani) și vârsta sufleteasă
(bătrânețea care o apropie atât de Tudor, cât și de amiral), între tăcere și crize de isterie
brutale, între dorința ei de iubire și lipsa iubirii/falsitatea iubirii pe care o practică (atât în
relația cu Alexandru, cât și în cea cu Tudor); între obișnuință, inerție, nevoia de a aparține
cuiva, nevoia de ordine și dorința de evadare, libertate, viață, adevăr, tinerețe; între duioșia
față de amiral și revolta față de acesta. Scindarea aceasta este una aparentă (contrariile
coexistă în ea), deoarece primul element al scindării reprezintă stratul de suprafață – tocmai
de aceea evadarea ei este una ratată, iar marea întoarcere, care coincide cu moartea amiralului,
nu este o întoarcere la ceva știut, ci o instaurare a nesiguranței, a haosului necunoscutului.
Paul reprezintă supra-conștiința Martei, de care ea se teme, prin ochiii căruia se vede
uneori (prin dedublare - și atunci se descoperă bătrână), drept urmare, preferă să creadă că el
încă trăiește undeva departe.
Tudor este un personaj pe care l-am discutat în funcție de modul în care percepe
realitatea – ca realități (din afară, din interiorul clanului, ca spectacol, ca impresie de realitate
28
prin rememorări; ca realitate ipotetică și realitate crudă a bolii; ca realitate științifică a
experimentului și realitate birocratică). Am analizat felul în care Tudor se raportează la iubire
– iubirea pentru Marta (ca iluzie/joc, ca iubire falsă, ca iubire a intelectului și ca iubire a
farmecului pur) și iubirea pentru soția lui (ca meschinărie, impostură, respectarea unei
convenții). Ca medic, Tudor este scindat între ceea ce ar fi putut fi (un savant) și ceea ce a
devenit (profesor), între mândria, curajul ratării lui și rușinea acceptării acelei funcții care îl
scotea din rândul victimelor, între iluzii și realitate – de aici și asemănarea personajului cu
Don Quijote.
Maxim este personajul mim a cărui mască este atât de bine mulată pe chip încât numai
în singurătate reușește să cadă, dezvăluind tristeți cel puțin la fel de mari ca ale celor din clan,
închiși în ratarea lor.
Amiralul este zaraf care ține în balanță viețile celor din familia sa, menține liniștea și
pacea; regizor care coordonează din culise totul, magician care îi face pe toți să uite de lumea
adevărată/reală, de timp, și îi închide captivi universului său, îi învăluie în minciuni
liniștitoare; bătrân care își poartă bătrânețea ca pe o mască rigidă; marinar care se salvează
prin povești imaginare și inutile; judecător abil al celor din preajma sa; fin psiholog capabil de
a realiza un transfer de gânduri către Tudor pentru a-l ajuta să se adapteze la realitate
(plecarea iminentă a Martei).
Alexandru este bărbatul adult pentru care mama a rămas o ființă imaginară pe care a
recompus-o în scrisori așa cum a vrut sau pornind de la cei apropiați; este un personaj scindat
între două vieți (una reală, ratată și una imaginată, puternică), între două euri (real, pierdut și
imaginar – recompus din imaginile celorlalți despre sine) și între două femei (Marta și
Andreea). Este un personaj incapabil de a confrunta realitatea cu imaginarul, fiind totodată
extrem de subtil și precis în observarea celor din jur.
În acest subcapitol am prezentat structura și rezumatul romanului, o succintă
incursiune în părerile unor critici despre acest roman și personajele lui, am prezentat familia,
casa amiralului și camera acestuia ca centri ai acestui roman, personajele (Marta, Paul, Tudor,
Maxim, bătrânul amiral, Alexandru și Tamara), tehnica autoarei și reproșurile aduse de critici.
Analiza mea se concentrează pe examinarea următoarelor subteme aflate în strânsă legătură
cu raportul realitate-ficțiune: drama limbajului (trăită diferit de Marta și Tudor), scindarea
personalității/duplicitatea (la Marta, Tudor, Alexandru), multiplicarea realității (Marta, Tudor,
Alexandru), universul închis, amorțit și înfrigurat, lipsit de vitalitate (familia, căsătoria, casa
amiralului, camera lui, grădina - cu trimitere la comunism), camuflarea, masca, minciuna,
29
falsul, iluzia, rolul (care se regăsesc la toate personajele în proporții diferite), bovarismul
(Marta și Alexandru) și donquijotismul (Tudor).
1.4.3. Duminica mironosițelor – transferul de personalitate
Romanul a fost publicat în anul 1977 la editura Cartea Românească. Conform
explicațiilor din DEX, mironosița este cea care a dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru
a-i unge trupul; femeie cucernică, smerită; expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de
nevinovăție, a simula pietate și modestie; epitet dat unei femei prefăcute, care simulează
nevinovăția, modestia. Sensurile din dicționar sunt cuprinse în acest roman complex: atât prin
felul în care personajul feminin reușește la final să gestioneze dispariția soțului, cât și prin
trimiterile la simulare, la ascunderea unei vinovății.
Prezentarea subiectului romanului este dublată de prezentarea personajelor, fiecare
dintre acestea aducând o completare nouă subiectului. Am început prezentarea personajelor cu
Maria deoarece ea este cea care leagă toate firele cărții, fiind și cea care absoarbe subiectul și
personajele în romanul pe care îl scrie. Ca personaj bovaric, Maria reușește să refacă
imaginar, intuitiv, empatic, prin transfer de personalitate profilul psihologic al celor implicați
în cazul investigat de fratele ei (realizând astfel o multiplicare a eului ei); reface realitatea din
bucăți, recompune la nivel imaginar psihologia celor implicați, uzează de dialoguri imaginare,
dând astfel viață plină de sens acelor personaje.
În acest subcapitol am urmărit semnificațiile titlului, structura romanului, rezumatul,
prezentarea personajelor (George, Maria, Alexandru, Nadia, Dora, cei doi atacatori), tehnica
folosită și reproșurile aduse autoarei de către anumiți critici.
Respectând formula realismului psihologic, Dana Dumitriu reușește prin acest roman să
lărgească tiparul romanului polițist: elementele specifice unui roman polițist sunt dublate (ca
într-un dialog profitabil al speciilor literare) de elementele specifice realismului psihologic, pe
fondul intercalării diferitelor tipuri de texte (jurnalul). Astfel, realitatea este văzută din două
unghiuri diferite, la care se adaugă multiplicarea perspectivelor fiecărui personaj. Maria, ca
personaj bovaric, recompune realitatea din frânturi. Cu ajutorul imaginației, empatiei și
transferului de personalitate reușește să transfigureze realitatea în romanul pe care îl scrie, pe
când Dora, personaj scindat, reușește să privească altfel realitatea, din perspectiva celui care
nu mai este (tot în urma unui transfer de personalitate) și astfel, să scape din dualitatea în care
era captivă, de măștile pe care le purta cu naturalețe și să se regăsească. Alexandru, personaj
efeminat, ratat din punct de vedere profesional (în opinia femeilor ambițioase din viața sa),
30
reușește să impună Dorei realitatea sa, viziunea sa asupra vieții, în momentul în care o
părăsește.
1.4.4. Întoarcerea lui Pascal – „simulacre de evadare”
Romanul este structurat în trei părți, organizate în funcție de capitole numerotate cu
numere romane; astfel, partea întâi, intitulată „După-amiază de vară”, cuprinde opt capitole
(în ultimul capitol fiind incluse o parte dintre scrisorile Emei), partea a doua, având titlul
„Sfântul șchiop”, cuprinde cinci capitole (în ultimul fiind incluse alte scrisori ale Emei) și
partea a treia, intitulată „Întoarcerea lui Pascal”, reunește cinci capitole.
Prezentarea pe scurt a subiectului romanului este completată de analiza personajelor.
Matei este un eu rătăcit, scindat între mai multe tipuri de realități: cea reportericească
(pe care a slujit-o în tinerețe) și cea umană (a umanității - pe care a simțit-o, dar a ignorat-o).
Este un presonaj care și-a însușit minciuna din adolescență când, îndrăgostit fiind de Clara,
profesoara lui de pian, își ascunde emoțiile, le deghizează într-o iubire falsă pentru Petra, fiica
acesteia și se învelește în măști.
Matei, personaj sensibil, fire de artist, aleargă într-o cu totul altă direcție, spre gazetărie,
influențat fiind de vremurile trăite (anii ’50). El este un personaj bovaric deoarece își
imaginează mai mult decât poate realitatea oferi. Gazetăria îl face să se simtă mai aproape de
realitate, mai masculin, astfel, sunetele magice ale pianului vor fi înlocuite de cuvinte. Puterea
cuvintelor, intuită de Matei, va modifica nu numai destinul lui Pascal (în urma articolului scris
de Matei), ci și destinul tânărului gazetar care va purta povara acelor cuvinte tot restul vieții.
Retragerea la colector sugerează acest lucru – fiind un loc al refugiului, al fugii de realitate,
dar și un spațiu al decantării apei potabile de reziduuri, al separării vieții de trecutul murdar.
Pascal, aristocrat, bărbat educat, elegant, este sacrificat de vremurile total nepotrivite
unui astfel de om. Într-o lume nouă, a falșilor eroi (Olariu), Pascal va fi împins la marginea
societății, va fi dat la o parte. Într-o astfel de lume, Pascal se protejează cum poate - cu
ajutorul unor măști la fel de decente precum caracterul său: bunătatea, blândețea,
intransigența. În acest mod își ascunde orgoliul terfelit atât în plan social, cât și în plan
familial (pasiunea Clarei pentru Zanet). Pascal, întemnițat și aruncat la marginea societății,
evadează în imaginație – un colac de salvare temporar. Este un personaj scindat între baraca
(din închisoare) și mansarda (fostei lor case), între realitate și imaginație, este un Don Quijote
prin cavalerismul lui și, cum îl caracterizează Zanet, prin speranța lui. Întoarcerea acasă după
31
ani buni de temniță îl forțează să confrunte realitatea cu imaginația și astfel să renunțe la
colacul de salvare. Își păstrează temător speranța că libertatea îi va deschide un alt drum.
Petra este un personaj scindat între corp și suflet, cu un suflet rătăcit și un corp
neîngrijit. Este un personaj bovaric prin înclinația ei de a construi povești, de a interpreta
roluri imaginare, de a purta dialoguri imaginare. Preia de la tatăl ei, prin transfer de
personalitate, răbdarea, resemnarea și pasivitatea, preia prudentă calea de mijloc care anulează
contrariie și distorsionează realitatea. Tocmai aceasta este motivația gestului ei de a se muta
cu Matei: alegând drumul pe care l-ar fi ales tatăl ei, anulează dihotomiile bine-rău, acuzator-
acuzat, victimă-călău.
Clara este scindată între o iubire blândă, protectoare (Pascal) și una pasională,
răvășitoare (Zanet), între o iubire adevărată (Pascal) și una falsă (Zanet), între conștiința
morală și libertate, între copiii ei naturali (Ema și Petra) și băiatul lui Zanet (Ștefan), între rol
și suferința sfâșietoare, între o viață mediocră și o viață imaginară (asemenea unei veritabile
doamne Bovary).
Ema este un personaj scindat între imaginea ei (în relație cu celelalte personaje) și
imaginea ei din scirsori; intră în jocul ambiguu al lui Zanet pentru a ieși apoi elegant și
salvator (prin iubirea pentru colegul ei, Vlad); recompune cu răceală fragmente din tatăl ei; se
află într-un raport realist cu Pascal după întoarcerea acestuia; în scrisori, Ema își constuiește
un eu fictiv (după cum crede pentru o perioadă Petra), un eu de hârtie pentru a se vindeca de
bolile sufletului, un eu curios care scoate la iveală toate secretele familiei lor.
Zanet este un personaj ambiguu, prin măștile pe care le poartă cu teama de a nu le
pierde: o convinge pe Ema să se mute la el, scopul lui fiind de a-și avea fiul în preajmă, este
preocupat de imaginea lui care ascunde singurătatea și sentimentul eșecului de care este
copleșit, este convins că trăiește într-o lume a aparențelor la care se adaptează, prin urmare
caută aparențele. Este un personaj scindat între aparențe (măștile lui) și esență (singurătatea,
sentimentul eșecului), între prietenia pentru Pascal - profundă (bazată pe complementaritatea
caracterelor celor doi) și iubire - superficială. Singura lui șansă pare a fi Ema, care devine
pentru Zanet o călăuză în inițierea lui târzie în viața sentimentală (ratată alături de Clara), dar
recuperată în imaginar.
Ștefan, copilul lui Zanet, crescut de Pascal, este cel care preia trăsăturile de la tatăl lui
adoptiv, fiind ancorat în interior, indiferent față de lumea de afară. Iubirea lui pentru Ema este
marcată de aceeași discreție a lui Pascal, de aceeași apatie care lasă libertate sentimentelor,
fără a încerca să le constrângă în vreun fel. Ruptura din Ștefan are loc la nivelul
32
dezechilibrului existent între atitudinea lui mohorâtă, nepoliticoasă, stăpânită și revărsarea de
afecțiune de care a avut parte în copilărie, din partea Clarei. Această discrepanță sugerează
refuzul lui față de minciuna și masca unei mame false, care și-a revărsat doar asupra lui
sentimentele materne, care prin el îl iubea, de fapt, pe Zanet.
În acest subcapitol am realizat un colaj al opiniilor despre acest roman, am prezentat
structura lui, rezumatul și personajele (Matei, Pascal, Petra, Clara, Ema, Zanet, Ștefan), o
selecție o opiniilor critice despre personaje, tehnica folosită de Dana Dumitriu și reproșurile
aduse autoarei de către anumiți critici literari.
Mergând în continuare pe formula realismului-psihologic, Dana Dumitriu reușește să atingă
tangențial politicul/istoricul, realizând astfel un temeinic exercițiu anterior romanului istoric
Prințul Ghica. Miza Danei Dumitriu nu este aici de a face roman politic/istoric, ci de a
extinde raportul realitate-ficțiune urmărind efectele realității în viața personajelor. Autoarea
nu se rezumă doar la raportarea eului la realitatea vieții lui printr-o multitudine de perspective,
ci își extinde raza către macro-realitate, către realitatea istorică, cea care, privită la rândul ei
din diferite unghiuri, poate oferi căi de migrare către sinele profund.
Personajele și raporturile pe care acestea le stabilesc cu micro-realitatea par a fi strivite de
macro-realitate: de aceea personajele caută doar simulacre de evadare, trăiesc într-o țesătură
de iluzii și deziluzii, sunt duplicitare, scindate, poartă dialoguri false, poartă măști sau
folosesc cuvintele ca alte măști, într-o stratificare infinită prin hățișul căreia se caută sinele
profund.
1.4.5. Sărbătorile răbdării – mimarea colectivă
Romanul Sărbătorile răbdării, publicat la editura Cartea Românească în 1980, este
compus din 11 capitole, numerotate cu cifre romane. Este un roman care surprinde raportul
realitate-ficțiune în viața conjugală, în cadrul relațiilor dintre generații sau al relațiilor
profesori-elevi.
În cadrul acestui capitol, am prezentat structura și firul epic al romanului. Prezentarea
evenimentelor din viața personajului principal este completată de caracterizarea personajelor:
Ghighi, Florian Zamfirescu, Lulu, Ionescu Ion, Pavel, Monica, familia lui Ghighi (mama,
tatăl, fratele Mircea). Am urmărit tehnica folosită (apropierea de generația ‘80 și consecvența
față de folosirea procedeelor realismului psihologic) și ceea ce critica reproșează.
Ghighi este și ea o Madame Bovary puțin mai curajoasă, un personaj captiv într-o
stare de tranziție, rătăcit într-o ambiguitate și o interferență a planurilor (dilatarea realității și
33
intruziunea imaginarului, irealului, fanteziei); este un personaj marcat de „între”, „totuși”,
„nici-nici”, de mediocritate, de calea de mijloc a ambiguității și relativismului. Este un
personaj scindat între școală și familie, părinții ei și părinții soțului, între lumea exterioară
(percepută ca fiind falsă) și cea interioară [între cele două existând zone tulburi, breșe], între
dramele inventate și cele reale, între jocurile măștilor. Paradoxal, revelațiile ei nu țin de
rațional, ci țâșnesc din imaginație, o imaginație care o ajută să aibă acces la realitatea ei
interioară. Plecarea la Moina nu este o formă de evadare în autentic, natural (așa cum nici
evadarea în studiu – română/matematică, nu este o formă de evadare, ci o amăgire), deoarece
Ghighi ajunge în mijlocul unui fals mai mare, gotesc, organizat cu entuziasm (vezi episodul
nunții false).
Nunta falsă, prin mimarea colectivă, face trimitere directă la societatea comunistă, la
duplicitatea în gândire, sentimente, acțiuni și la fenomenul de extindere a falsității din acea
perioadă.
Prin personajul Pavel se revine asupra temei dualității (vezi carcterul lui scindat), iar părinții
lui Ghighi readuc în prim plan raportul dintre realitate și ficțiune (mama, prin reproducerea
concepțiilor generațiilor întregi de mame/soții, iar tatăl prin ruptura dintre iluzionările lui și
realitate).
1.4.6. Prințul Ghica – istoria ca „realitate secundă”
Trilogia Prințul Ghica a fost publicată la editura Cartea Românească în anii 1982,
1984, 1986.
Romanul tratează perioada istorică cuprinsă între anii 1858 și 1866, de la întoarcerea lui Ion
Ghica în țară până la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și părăsirea țării.
Am prezentat detaliat acțiunea din cele trei volume și personajele: Ion Ghica, Sașa Ghica,
copiii lor, Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, Maria Obrenovici, Gradowicz, Rosetti,
Brătianu, Negri, Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Pantazi.
Ion Ghica, datorită complexității sale, este discutat ca personaj, dar și ca personalitate
politică și literară. El este un personaj scindat: între vorbe și gânduri - Ghica declară unor
prieteni francezi că se simte bine în secolul al XIX-lea, între Orient și Occident, între insula
Samos (frumusețea și tihna peisajului; rațiune, diplomație) și tara lui (noroi, haos, demagogie,
bârfe, utopie, haos), între cel din perioada Revoluției de la 1848 (revoluționar, idealist) și cel
de după exil (prudent, diplomat, nesigur, oportunist), între iubirile trecătoare (Catinca
Gauthier, Jannine) și iubirea față de Sașa; între omul politic și cel îndrăgostit (care lasă
34
deoparte orice vanitate, orice griji, orice ambiții politice); între munteni și moldoveni; între
Ghica de la oraș și Ghica de la Ghergani – cel care uita de vanitățile politice, era cald, sincer
și prietenos. Iubirea este pentru Ghica de două tipuri: iubirea pentru patrie și iubirea pentru
femei (cea pentru copii fiind prea puțin surprinsă de autoare).
Pentru a reface o frântură din personalitatea politică a lui Ion Ghica, am recurs la prezentările
unor critici literari, iar pentru a contura trăsăturile lui ca scriitor, am realizat o incursiune în
volumul Scrisori către Vasile Alecsandri, dar și prezentarea unui studiu semnat Nicolae Liu,
conform căruia una dintre scrisorile incluse în acest volum nu a fost adresată lui Alecsandri, ci
lui Grigore Alexandrescu, datarea corectă a acesteia fiind 20 mai 1858, scrisoare care ar
reprezenta prima scrisoare literară cu caracter de memorial de călătorie.
Ion Ghica, personaj, personalitate politică și literară, impresionează prin complexitatea sa,
prin anvergura personalității sale politice, dar și prin calitățile scriitoricești care oglindesc
omul, sensibilitatea lui, personalitatea plină de vitalitate, dar și scindarea acestuia între Orient
și Occident.
Sașa Ghica, soția lui Ion Ghica, este personajul care, prin delicatețea, sensibilitatea și
onestitatea ei face notă discordantă cu atmosfera predominant politică a romanului. Asemenea
lui Ghica, Sașa pare a fi urmărită de același destin al scindării, fiind sfâșiată lăuntric între
dorința de a-și vedea soțul plin de glorie, așa cum dorește acesta și de a-l păstra doar pentru
ea, între dorința de a iubi cu adevărat și supunerea față de o iubire casnică; între gesturile
tandre ale lui Ghica și speranța ei că acestea ascund pasiunea, între iluziile în care s-a
complăcut și realitate (a luat duioșia lui Ghica față de ea drept pasiune); între aspectul ei
exterior șters și vocea ei (care i-a atras atenția lui Cuza).
Sașa este simbolul istoriei mărunte a familiei lor deoarece ține în echilibru casa, bolile
copiilor, semănatul porumbului și trifoiului, organizarea unui concert Mozart acasă,
recuperarea soțului petrecăreț, smuls din mijlocul unei trupe de dansatoare italiene.
Am urmărit ipostazele feminității ei, momentele în care ea apare, sensibilitatea ei.
Observăm că și Cuza, odată cu intrarea în Valahia și alegerea lui ca domnitor, va fi
marcat de scindarea între omul Cuza și domnitor, între vicii și destinul politic, între felul lui
de a fi și protocolul impus de noul statut, între interior și exterior, între marile puteri și
miniștrii săi, între bogații și săracii din țară, între țesătura de intrigi și adevăr, între
conservatori și liberali, între politicieni și popor, între iluzie/ficțiune și realitate (iluziile legate
de dubla alegere a lui Cuza, de concilierea taberelor sunt spulberate de realitatea unor cereri
35
către Cuza, între intențiile lui și realitatea politică (dorea să realizeze un regim democratic,
constituțional și, constrâns de realitate, a realizat un regim despotic).
Am prezentat personajele secundare Elena Cuza și Maria, văduvă Obrenovici.
Gradowicz este și el un personaj scindat între Polonia și Valahia, între țara natală și țara
adoptivă, între o iubire de sânge, întreținută de iubirea pentru patrie, ideală (cu Ludwika) și o
iubire caldă, concretă, însă liniară (cu Ana). Această scindare exterioară creează una
interioară.
În cadrul raportului realitate-ficțiune am identificat o serie de elemente și procedee
folosite de Dana Dumitriu: dialogul imaginar, apariția trăsurii fantomatice, mentalitatea
românilor, zvonul, diplomația, politica, societatea, locuri (București, Podul Mogoșoaiei),
personaje. Rediscutarea personajelor din această perspectivă, a raportului realitate-ficțiune,
confirmă preocuparea Danei Dumitriu în această direcție.
Trilogia Danei Dumitriu este polemică față de mitizarea personajelor istorice. În
cadrul Prologului am identificat elemente care fac trimitere directă la comunism, prin
invocarea trecutului: teama de spionii politici, frica ce domnea în acea perioadă de tranziție,
dar și duplicitatea celor implicați. Regimul autoritar și despotismul sunt alte aspecte ale
comunismului la care se face trimitere prin prezentarea secolului al XIX-lea revoluționar.
Mimarea este o altă trăsătură a comunismului, pe care Dana Dumitriu o subliniază prin
descrierea modului în care un muncitor care ar fi trebuit să adune noroiul adunat pe marginea
drumului, se prefăcea că muncește. Minciuna este o formă de comunicare în comunism, iar
straturile de minciuni duc la pierderea contactului cu realitatea, trăsătură comună tuturor celor
care dețin puterea absolută. Politicul este o mască atât în comunism, cât și în alte epoci - astfel
politicul, cel care a dominat secolul al XIX-lea, dar și perioada comunistă, este un paravan
care ascunde o serie de goluri, acoperind lipsa culturii, a iubirii, a competenței, a valorii.
Secțiunea intitulată Legătura realitate-cultură reunește exemple din opera Danei
Dumitriu în care se stabilește o legătură între cele două planuri, din perspectiva unor
personaje.
Am prezentat viziunea autoarei despre istorie, așa cum se desprinde direct din propriile
mărturisiri, sau indirect, din perspectiva personajelor ei sau a criticilor literari care i-au
analizat romanele: istoria ca ștafetă între realitate și litertură, ca ștafetă între generații, un
refugiu din fața prezentului, dar și o formă de migrare către sinele adânc, spațiu securizant,
oglindă a prezentului, istoria ca așteptare, istoria ca scenă de teatru, istoria divizată în istorii
(istoria mare și istoria mică, istoria trecutului și a prezentului, istoria oficială și istoria fictivă).
36
Multitudinea de perspective asupra Istoriei și intersectarea unui număr mare de istorii este
copleșitoare în Prințul Ghica: cea a trecutului cu cea a prezentului, cea a politicienilor cu cea
a bârfelor doamnelor la baluri, cea a toaletelor de epocă cu cea a preocupărilor casnice, istoria
„reală”, exterioară, cu istoria stărilor sufletești, a realității psihologice a personajelor, istoria
diferitelor regiuni ale țării, cu cea a intereselor externe și cu istoria României Mari, istoria
culiselor politice și a culiselor balurilor, istoria reală și cea imaginată sau idealizată.
Țara este prezentată ca emoție colectivă, fiind scindată între diferite contraste.
Specificul național reprezintă actorul principal în spectacolul național. Acest specific național
este o constantă care are rolul de liant între diferite perioade istorice (secolul al XIX-lea și
perioada comunistă) sugerând repetitivitatea istoriei; este surprins pe tot parcursul romanului,
fiind urmărit mereu de umbra comicului. Dualitatea specific națională născută din Unirea
celor două regiuni are origini mult mai vechi, la care Dana Dumitriu face referire prin
amintirea influenței fanariote. Ambivalența oricărui gest, a oricărei acțiuni, naște apatie,
trăsătură a tuturor personajelor Danei Dumitriu, din toate romanele. Apatia conduce către
sentimentul național al provizoratului, al efemerului, dar și al inutilității muncii. Legenda lui
Manole pare a fi o oglindă a specificului întregii națiuni.
Apatia stimulează totodată capacitatea de a aștepta și de a răbda (considerate defecte ale
popoarelor puternic influențate de Orient). Pe fondul duplicitar și apatic, se conturează o altă
trăsătură a specificului național, adaptabilitatea. Toate aceste elemente care compun specificul
național reprezintă aspecte ale mentalității care, conform părerii lui Ion Ghica, îi îndepărtează
pe români de realitate. Astfel, mentalitatea este înțeleasă ca un văl, o iluzie care împiedică
adecvarea la realitate.
Capitolul dedicat romanului Prințul Ghica reunește părerile criticilor despre această
trilogie, prezentarea firului epic al celor trei volume (realizat prin urmărirea traseului
personajului Ion Ghica), prezentarea personajelor (Ion Ghica, personaj, om politic și scriitor,
Sașa Ghica și copiii acestora, Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, Maria Obrenovici, polonezul
Gradowicz, Rosetti, Brătianu, Negri, Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Pantazi). Toate
personajele analizate sunt personaje-scindate. Este vorba despre o scindare care nu dezbină, ci
marchează personaje în care contrariile se întâlnesc și se ciocnesc deopotrivă. Prin această
trăsătură dominantă a lor, personajele dovedesc modalitatea unitară a Danei Dumitriu de a-și
gândi opera. Am urmărit modalitatea prin care raportul realitate-ficțiune se răsfrânge în operă
și am prezentat simbolul trăsurii fantomatice, mentalitatea românilor, zvonul, diplomația,
politica, societatea, locurile, dar și câteva personaje (Ion Ghica, Gradowicz, Cuza, Sașa, Ana,
37
Lord Stanley). De asemenea, am identificat pe parcursul celor trei volume, o serie de trimiteri
subtile la comunism, pe care le-am organizat în funcție de câteva trăsături: prezența
spionilor/a informatorilor, teama, duplicitatea, regimul autoritar, mimarea, minciuna, masca.
Am urmărit modalitatea în care Dana Dumitriu a surprins legătura între realitate și cultură. În
cadrul acestui capitol am revenit la discuția despre istorie (pe care am abordat-o și în
Introducerea tezei) și am prezentat concepția autoarei despre istorie – așa cum se desprinde
din intervențiile personajelor. Discuția s-a extins către tipurile de istorii care se întrepătrund în
paginile romanului, apoi asupra modului în care este prezentată țara. Am realizat o scurtă
prezentare a specificului național, ca actor principal în spectacolul istoriei, și am identificat
următoarele trăsături, ca tare ale întregului neam: dualitatea, ambivalența, duplicitatea,
apetitul pentru bârfă, bănuială, intriga, apatia, sentimentul provizoratului, așteptarea, răbdarea,
indiferența. Am discutat apoi tehnica folosită de Dana Dumitriu în acest roman, stilul autoarei
și ceea ce anumiți critici îi reproșează.
Ambiguitatea teoretizată în legătură cu realismul psihologic devine fundația întregii
opere a Danei Dumitriu: starea de tranziție, incertitudinea, amalgamul stărilor, al
perspectivelor – totul se regăsește în modul de construcție a personajelor (vezi personajele
scindate, personajele bovarice, melodramatice sau donquijotismul personajelor) și în modul
lor de a relaționa (teatral, prin dialoguri imaginare), în modalitatea autoarei de a apropia
realitatea de ficțiune, respectiv istoria de literatură prin transfigurare artistică.
Amalgamul, tranziția, incertitudinea, coabitarea sunt teme care rămân subordonate
raportului realitate-ficțiune. De aici necesitatea migrării, încercarea de a ajunge dincolo de
aparențe, către profunzimi.
Capitolul 2. PUBLICISTICA DANEI DUMITRIU
Am abordat publicistica Danei Dumitriu din perspectiva temelor care cuprind
articolele ei, evitând astfel o clasificare strict cronologică și limitativă sau o abordare care să
grupeze articolele în jurul ziarului/revistei literare în care au apărut de-a lungul timpului. Prin
urmare, apar decalaje între anii articolelor analizate, însă aceste „salturi” se justifică prin
faptul că urmăresc tematica articolelor.
Pentru realizarea acestui capitol am selectat un număr de aproximativ 200 de articole din
totalul de peste 500, publicate de Dana Dumitriu. Selecția a fost făcută urmărind demonstrația
punctului meu de vedere asupra întregii creații a Danei Dumitriu, faptul că firul care leagă
38
întreaga operă, dar şi viața acesteia, duc la obținerea unei țesături complexe de „real” şi
„fictiv”. O privire pătrunzătoare asupra acestei „țesături” nu poate să omită traseul Danei
Dumitriu în zona ziarelor şi revistelor literare: de la articole (puține la număr) impuse de
redacția ziarului „Munca”, la desăvârşirea stilului ei de critic literar. De asemenea, acest
capitol urmăreşte să întregească portretul literar al Danei Dumitriu.
Se observă, pe parcursul acestui capitol, modul în care primele încercări literare ale Danei
Dumitriu au pătruns în primele articole (anterior publicării în volum), dar și modalitatea în
care viziunea teoretică asupra realismului psihologic, asupra romanului, în general, sau
romanului istoric, reprezintă o viziune unitară (anterioară, concomitentă sau ulterioară
publicării volumelor teoretice ale autoarei).
Publicistica Danei Dumitriu cuprinde perioada 1966–1987 și un număr de peste 500 de
articole, autoarea fiind prezentă în revistele „România literară” (1968-1987), „Munca” (1966-
1969), „Gazeta literară” (1968), „Luceafărul”(1968, 1969, 1973, 1974), „Argeș” (1969-1973),
„Romanian Review”(1978), „Viața Românească” (1969, 1980, 1982, 1983, 1985-87),
„Ramuri” (1985), „Ateneu” (1972-73, 1984, 1986); „Orizont” (1970), „Secolul 20” (1985),
„Convorbiri literare” (1972), „România liberă” (1985), „Cahiers roumains d’études littéraires”
(1979), „Limba și literatura română” (1985).
2.1. Socio-cultural
În cadrul acestui subcapitol am selectat articolele care conțin anchete, interviuri,
prezentarea unor cercuri literare și articole cu caracter social, punând accent pe specificul
acestora.
Concluzia referitor la aceste anchete este că primii ani de gazetărie ai Danei Dumitriu
au fost marcați de îndeplinirea unor sarcini de serviciu. A pornit de jos la acest ziar și a scris
ceea ce i s-a cerut – a realizat anchete în blocuri de nefamiliști, mergând din uşă în uşă,
intrând în vorbă cu oamenii, ascultându-le poveștile cutremurătoare de viață, tristețile,
resemnarea și micile speranțe sau încercând să afle ce importanță au cărțile pentru
contemporanii ei sau ce rol au cercurile literare pentru amatori. Având în vedere că atât
anchetele, cât și cele două interviuri au fost publicate în „Munca”, putem presupune că toate
au fost sarcini de serviciu. Faptul că, în afară de cele din ziarul „Munca”, Dana Dumitriu nu a
mai realizat interviuri, dovedește preferința ei pentru cronica literară, pentru întâlniri „de
gradul doi” – în cărți. Pentru realizarea anchetelor din tinerețe a stat de vorbă cu oameni
39
obișnuiți, iar pentru realizarea celor două interviuri, a abordat două personalități ale vremii
(directorul Muzeului de Artă din Viena și sculptorul Romul Ladea).
Părerile Danei Dumitriu, care se pot desprinde din articolele despre cenacluri, sunt: utilitatea
unor discuții teoretice care să însoțească comentariile creațiilor literare citite, cultivarea
gustului pentru lectură, necesitatea ca acele cenacluri să fie coordonate de persoane cu mai
multă experiență, care să nu își îndrepte atenția numai spre cei talentați, ci și spre cei interesați
de cultură. Observăm că poziția Danei Dumitriu este fermă, obiectivă, oarecum îngăduitoare
față de scriitorii amatori, semnalând necesitatea îndrumării acestora pentru sporirea calității
creațiilor artistice, dar şi pentru satisfacerea unor nevoi culturale ale participanților.
În subcapitolul Social, am discutat câteva articole de tinerețe ale Danei Dumitriu, articole
vizibil amprentate politic, scrise, cel mai probabil la cerere. Limbajul de lemn poate fi întâlnit
în câteva articole (probabil impuse Danei Dumitriu), deși nu eliminăm nici posibilitatea ca ea
să le fi scris dintr-o inerție a vremurilor, în momente de coborâre a ștachetei – scuzabile la
vârsta tinereții. Desigur, scopul acestei lucrări nu este de a o incrimina pe Dana Dumitriu în
niciun fel – nici nu am avea cum, având în vedere că articolele de acest gen pot fi numărate pe
degetele de la o mână și aparțin primilor ani de foiletonistică (la ziarul „Munca”), ci doar de a
încerca să surprindă cât mai obiectiv personalitatea autoarei.
La finalul acestui subcapitol am discutat câteva articole în care Dana Dumitriu pare a-și fi
exersat mâna ca scriitor. Putem concluziona că astfel de articole, deși reportaje sociale, sunt
străbătute pe alocuri de o abordare foarte personală sau literară. Nu știu dacă le putem
considera forme de încercare a condeiului (deoarece în 1967 și 1968 Dana Dumitriu a publicat
două schițe în „Ramuri”, respectiv „Familia”) sau doar forme literare de exprimare a
sensibilității, a percepției artistice a realității (ca forme de evadare dintr-un spațiu dedicat
exclusiv socialului/muncii socialiste), dar ele sunt, cu siguranță, fragmente inedite. Aceste
articole hibride dovedesc totodată momentul de cotitură în publicistica Danei Dumitriu,
desprinderea de articolele sociale, desprinderea de obediența celui mai nou în breaslă și
deschiderea unui nou episod, cel al recenziilor și cronicilor literare.
2.2. Artistic
În această categorie am inclus articolele teoretice, cronicile de carte (poezie, proză,
critică, eseu, memorii, antologii) și cronici de teatru, film, arte plastice și artă fotografică.
Am grupat articolele teoretice în vederea unei analize tematice. Teoria romanului, romanul
istoric („realitatea secundă”, istoria), raportul realitate-ficțiune (verosimilitatea), realismul-
40
psihologic, critica criticii literare, personalități literare din trecut sunt zonele de interes pentru
teza mea, fiind sugestive pentru conturarea unui portret literar al autoarei și pentru
aprofundarea acestor zone abordate în volumele teoretice, sau aplicate în creația Danei
Dumitriu.
2.2.1. Articole teoretice
Dana Dumitriu schițează fragmentat o teorie a romanului pornind de la ideea de
„ritmicitate narativă” care coagulează întregul demers al unui prozator. Ea are o viziune
amplă, integratoare asupra romanului, considerând esențială ancorarea scriitorului în prezent
şi exprimarea curajoasă/sinceră a acestuia. De asemenea, romanul este, în viziunea Danei
Dumitriu o punte între trecut, prezent şi viitor, viitorul putând fi modificat de cărțile
prezentului. Ea semnalează modificările care au survenit în timp în evoluția romanului (de la
romanul tradițional realist la cel modern), iar în exemplele asupra cărora se opreşte (romanul
de atmosferă, proza feminină) punctează elemente care țin de sfera „ficțiunii”: zona lui ca şi
cum din romanele de atmosferă şi mimarea virilității în cazul prozei feminine.
Concepția Danei Dumitriu despre roman, roman istoric și despre istorie are la bază o
profundă cunoaștere a literaturii, dar și a volumelor teoretice (vezi incursiunile în Thibaudet,
Lukács, Camil Petrescu) pe care le aplică pe acest segment al romanelor istorice. Concepția
Danei Dumitriu despre roman, roman istoric și istorie se șlefuiește prin cronicile făcute unor
romane istorice sau care se doreau istorice. Precizia în identificarea elementelor care fac
distincția între un roman istoric bun și unul slab, dovedesc preocuparea Danei Dumitriu
pentru această zonă, nu numai ca pregătire teoretică în realizarea propriului roman istoric, ci
și ca o dovadă a preocupării ei constante de a găsi acel echilibru între realitate și ficțiune.
Dacă literatura în sine este o încercare de echilibrare a celor două, romanul istoric amplifică
această încercare deoarece pornește de la document, de la o realitate atestată documentar
(document care poate fi la fel de fictiv prin unica dimensiune a perspectivei sale), pentru a
obține un artefact ce încearcă să recreeze realitatea sau să dea impresia de realitate a
trecutului, de trecut viu.
Pornind de la raportul dintre realitate și literatură, trecând printr-o incursiune în
romanul realist tradițional și ajungând la discutarea conceptelor de „realitate interioară”,
„realitate a psihicului”, specifice romanului modern, Dana Dumitriu explorează evoluția
sensului termenului de „realitate” semnalând mutațiile suferite din perspectiva abordării
41
literare, prin urmare, din perspectiva absorbirii realității de către ficțiune, cu scopul revelării
unui tip de „realitate” mereu în schimbare.
Observăm din articolele prezentate o evoluție a criticului Dana Dumitriu dinspre
cruzimea verdictului și aciditatea ironică din tinerețe către o analiză critică echilibrată, onestă,
al cărei scop este descoperirea/dezvăluirea esenței operei. De asemenea, constante ale
profilului ei critic sunt încrederea în rolul formator al criticii și sinceritatea.
Legătura cu raportul dintre realitate și ficțiune se stabilește la acest nivel, al criticii, prin
distincția între veșmântul exterior (care poate fi iluzoriu) al operei literare și esența acesteia,
numită și „realitate umană a operei”, care dezvăluie „realitatea umană existențială”. De
asemenea, tehnica în exces a unor critici literari devine tot un fel de veșmânt iluzoriu care
duce, inevitabil, la percepția denaturată a operei. Preferința Danei Dumitriu pentru „poezia
minoră” și felul în care prezintă conceptul de „artificial” sunt argumente care demonstrează
interesul criticului pentru volume de poezii, datorat înțelegerii unitare a literaturii:
artificialul/ficțiunea fiind învelișuri care conțin esențele.
Personalitățile literare asupra cărora s-a oprit Dana Dumitriu sunt personalități care au
marcat-o ca scriitor, au modelat-o, i-au confirmat, adâncit sau i-au oferit o priveliște amplă
asupra raprtului dintre realitate și ficțiune din perspective diferite. Incursiunea printre
personalitățile la care face referire Dana Dumitriu prin cronicile ei reprezintă un slalom care
ne ajută să conturăm mai bine profilul autoarei. Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, Hortensia
Papadat-Bengescu, C.A.Rosetti, profesorul Silvian Iosifescu, Marin Preda, Radu Cosașu sunt
personalități care, prin felul de a se raporta la literatură, la realitate, la critica literară sau la
comunism, au constituit modele pentru Dana Dumitriu, puncte de reper.
2.2.2. Cronici de carte
În acest subcapitol am reunit cronicile de poezie, proză, critică, despre cărți de
eseistică, memorii, antologii.
Dana Dumitriu explorează poeți foarte diferiți, de la Dorin Tudoran, Ilarie Voronca,
Leonid Dimov, Miron Radu Paraschivescu, Mircea Dinescu, Ștefan Aug. Doinaș, Dinu
Flămând, Gheorghe Tomozei, Nora Iuga sau Eta Boeriu, la Ursula Schiopu, Traian Chelariu,
Ioanid Romanescu sau Otilia Nicolescu. Cronicile operelor în proză, deși abordează creații
foarte diverse, atât ale unor autori consacrați sau foarte buni, cât și ale debutanților sau ale
unor scriitori cu ambiții mai mari decât posibilitățile, păstrează aceeași notă de rigoare,
aceeași hotărâre de a spune cu onestitate aspectele pozitive și negative ale unei creații. Nume
42
ca Ana Delea, Iordan Lucaci, Marius Stoicescu, Eugen Bălan, Iosif Lupuleț, stau alături (nu în
sensul că ar avea ceva de împărțit, ci doar într-o listă pur statistică a autorilor recenzați de
Dana Dumitriu) de Bujor Nedelcovici, Radu Petrecu, Edgar Papu, Matei Călinescu, Ilarie
Voronca sau Iordan Chimet.
Mi-am concentrat atenția în special asupra acelor cronici/recenzii care vin în sprijinul lucrării
de față - în care Dana Dumitriu abordează teoria romanului, romanul istoric, romanul polițist,
realismul psihologic, explorarea multiplelor raporturi dintre realitate și ficțiune, reluând astfel
mult mai aplicat ideile teoretice discutate anterior.
În articolele despre critică se conturează convingerea Danei Dumitriu că un critic este
modificat de lecturile sale, că obiectivitatea lui ascunde de multe ori un clocot interior,
convingere care poate fi probată prin felul în care în multe dintre volumele analizate (proză
sau poezie), criticul Dana Dumitriu a empatizat cu scriitorii analizați. Din cele câteva articole
care analizează volume-eseu, am semnalat legăturile care se pot trasa între anumite idei
formulate în cronici și o trăsătură dominantă a personajelor Danei Dumitriu - căutarea sinelui
profund prin scuturarea de iluzii -, dar și o trăsătură dominantă a criticului, scriitorului și
omului Dana Dumitriu, pasiunea pentru adevăr și repulsia față de impostură. În secțiunea în
care discut antologiile analizate de Dana Dumitriu am punctat strategiile utile în realizarea
unei antologii bune, dar și distincția pe care autoarea o operează (pornind de la o antologie)
între istoric și memorialist. De asemenea, am urmărit modul în care anumite idei ale Danei
Dumitriu formulate în aceste articole, au fost continuate în romanul Prințul Ghica.
2.2.3. Cronici de teatru, film, arte plastice, artă fotografică
Observăm și la acest nivel o preferință a Danei Dumitriu față de
scenografii/dramaturgii, artiștii ale căror teme obsesive sunt apropiate de ale ei.
Incursiunea în articolele Danei Dumitriu, a temelor care străbat cei peste 20 de ani de
publicistică, oferă punți de legătură cu creația literară, volumul teoretic şi cu biografia
acesteia.
Articolele încadrate în subcapitolul Socio-cultural, cele în care Dana Dumitriu a realizat
anchete, interviuri, articole despre cercurile literare de amatori sau articole despre câteva
întreprinderi socialiste (în „Munca”), dincolo de cele cîteva fraze și stridențe comuniste,
dovedesc preocuparea Danei Dumitriu pentru faptul brut, pentru povestea de viață, încrederea
în rolul modelator al lecturii, în importanța culturii/a activităților culturale. Din articolele
despre cercurile literare de amatori se conturează ideea că rolul criticului este de a îndruma,
43
nu neapărat de a critica. De asemenea, am identificat câteva articole hibrid, în care cele câteva
fragmente de exercițiu de proză ale Danei Dumitriu anunță ruptura care se va realiza între
„reporterul de serviciu” și scriitoare.
Articolele din subcapitolul Artistic au fost structurate în funcție de zona artisticului căreia îi
aparțin: literatură, dramaturgie, film, arte plastice sau artă fotografică.
Articolele selectate ilustrează preocuparea Danei Dumitriu de a explora multiplele raporturi
dintre realitate și ficțiune. Această explorare este urmărită la nivelul teoriei romanului (prin
discutarea romanului realist tradițional, a romanului psihologic, a romanului de analiză), a
romanului istoric (tradițional și modern) sau la nivelul unor analize a conceptelor de
„realitate”,„realism”, „realism psihologic”, „verosimilitate”. Din articolele Danei Dumitriu
despre critică se desprinde părerea autoarei despre sinceritatea criticului literar și despre
menirea lui de a ajunge la esența operei („realitatea umană a operei”) prin eliberarea de
iluzoriu și prin renunțarea la excesul de tehnică. Articolele despre cele câteva personalități
oferă indicii despre modul în care omul, scriitorul, criticul Dana Dumitiu a fost modelat de
acestea, firul nevăzut care le leagă fiind aceeași căutare a realității în ficțiune sau a realității
interioare dincolo de realitatea înconjurătoare, a vieții descoperite prin studiu, erudiție,
profesionalism sau a curajului de a spune adevărul, de a migra către esențe într-o epocă a
iluzionărilor, epoca comunistă.
În cronicile/recenziile de poezie sau proză, în cronicile la volume de critică, eseu, memorii sau
antologii, Dana Dumitriu reia aplicat temele care au preocupat-o, pornind de la volume de
debut sau de la volume consacrate. Aceste articole pot fi considerate atelierul creației ei
literare, multe dintre ele constituind rețete de creație pentru un bun roman istoric, un bun
roman polițist sau pentru conturarea profilului unui scriitor.
Articolele selectate în secțiunea „Cronici de teatru, film, arte plastice, artă fotografică”,
urmăresc aceeași temă centrală, a raportului realitate-ficțiune, dar și semnalarea interesului
Danei Dumitriu pentru această zonă a artisticului.
Preocuparea Danei Dumitriu de a explora raporturile dintre realitate și ficțiune nu este
una pur teoretică în sensul căutării unor definiții sau delimitări conceptuale, ci în sensul unei
explorări a multiplelor ipostaze în care putem întâlni „realul” sau „ficțiunea”. În urma analizei
articolelor selectate, am observat că Dana Dumitriu a căutat un echilibru al celor două,
sesizând interdependența lor în literatură, în istoria scrisă sau trăită, în viața de zi cu zi.
44
Capitolul 3. DANA DUMITRIU ÎN DOSARELE SECURITĂȚII
În acest capitol voi analiza cele patru volume ale Dosarului de urmărire informativă al
scriitoarei Dana Dumitriu. Dosarul cu numărul I -143879 acoperă perioada 18. 11. 1971, când
i s-a deschis dosar și 17.02.1988, când dosarul ei a fost închis.
Notele din acest Dosar sunt pe cât de cutremurătoare, pe atât de pline de informații
utile, dar și de informații distorsionate sau contradictorii. Am realizat o selecție a acestora,
încercând să nu mă raportez la ele ca la aspecte obiective sau întotdeauna adevărate din viața
autoarei; am verificat (pe cât posibil) anumite informații și am încercat să păstrez distanța față
de notele informative din Dosar, înainte de a le considera dovezi utile monografiei sau, cel
puțin posibile piste noi de cercetare. Am încercat să identific, dincolo de cuvinte, raporturile
„surselor” cu Dana Dumitriu și astfel să ajung la un sâmbure de adevăr, înlăturând cât mai
multe dintre vălurile în care a fost învelit.
Demersul acestui capitol mă apropie, poate nu întâmplător, de căutările Danei Dumitriu, de
încercările ei de a da la o parte cât mai multe dintre faldurile de iluzii în care ne cuibărim, de a
migra spre esențe. Încercarea mea este oarecum similară (deși își conține ironia tragică) de a
da la o parte toate foile limbajului și disimulărilor informatorilor pentru a ajunge la omul și
scriitorul Dana Dumitriu, printre file infecte și litere murdare.
Întâlnirea cu Dana Dumitriu în Dosarele Securităţii este una în care încerci să pui cap
la cap piese care nu se potrivesc, dintre care multe lipsesc.
Întâlnirea cu Dana Dumitriu în Dosarele Securităţii este una extrem de tristă, căci o găsim
supravegheată în cele mai intime momente, în cele mai zguduitoare tristeţi, o întâlnim
împroșcată de cuvinte grele, judecată din perspectiva ideologiei comuniste. Întâlnim în
paginile „muncite” de un număr impresionant de scribi, o altă Dana Dumitriu (alta decât cea
din mărturiile celor care au cunoscut-o, alta decât cea din articolele sau din cărțile ei); e o
„susnumită” cu două fețe, care ascunde în spatele chipului ei angelic, cele mai „malefice”
atitudini, o Dana Dumitriu pradă celor mai „negative” influențe, incapabilă să se smulgă
singură din acest vârtej, ea fiind în permanență „ajutată” – fără succes - de „binevoitori”.
Este o întâlnire dureroasă pentru că regăsim persoana ei, viaţa ei, prin perete, prin interceptări
telefonice, prin rapoarte reci sau pline de ură, schimonosite de greșeli de ortografie, scrise
într-un limbaj de lemn dur, indescifrabil sau cu teamă.
Și totuși, dincolo de toate acestea, o întâlnim plină de viaţă, spontană, având preocupări
literare. E foarte implicată în viaţa şi problemele perioadei, are preocupări domestice, banale,
45
robotește prin casă, bate la mașină, închide uși; își exprimă cu vehemență părerile, povestește
la telefon, cu prietenele, diverse întâmplări „la cald”, se autocaracterizează într-o cerere către
Ministrul de Interne, plânge.
Auzim paşii ei prin casă, o auzim dactilografiind, ascultând „Europa liberă”, auzim discuţii
nedesluşite nici măcar de vigilenţa Securităţii, pentru că „obiecta” mergea în bucătărie sau în
cealaltă cameră, îi simțim emoția și bucuria în urma șuvoiului de telefoane (interceptate) în
care prietenii o felicită pentru premiul câștigat (în 1986 la Uniunea Scriitorilor). Alteori
muzica dată tare acoperă discuţii sau întâlniri amoroase.
Este o întâlnire dureroasă pentru că ea nu ştia că (sau nu ştia când și cum) este supravegheată.
Tot ceea ce face este autentic şi, paradoxal, învăluit într-un gri comunist prin felul în care este
relatat ceea ce se întâmplă în apartamentul ei. Se rezumă într-un limbaj de lemn dialoguri
întregi, se folosesc cuvinte triviale şi batjocoritoare la adresa ei, i se ignoră stările. E frustrant
să citeşti că de la ora 22:30 a fost linişte în apartamentul „obiectei” până dimineaţa; e o liniște
raportată, care poate să ascundă multe clipe de frământări, gânduri, ore de nesomn, lacrimi
sau zâmbete șterse de colțul pernei, vise.
Totuşi, documentele din Dosarele Securităţii conţin şi multe informaţii care ar fi fost pierdute,
conţin pe alocuri vorbele ei (reproduse mai mult sau mai puțin autentic), felul în care ia
atitudine în diverse momente, lucruri pe care un jurnal sau mărturiile celor apropiaţi le pierd
uneori din vedere. Și, în lipsa unui jurnal publicat al Danei Dumitriu, în lipsa unei familii a
autoarei care să ne ajute în cercetare, voi folosi aceste informații pe care încerc să le descifrez
cât mai corect.
Capitolul este structurat în trei subcapitole mari: 3.1.Activitatea literară, 3.2.Viaţa
socială, 3.3.Viaţa privată.
Subcapitolul „Activitatea literară” cuprinde referiri la romanele Danei Dumitriu și la scenariul
scris de aceasta, la traduceri și interviuri, anumite evenimente legate de redacţia revistei
„Secolul 20”, scenariul de teatru, colaborări și articole, evenimente cultural-artistice la care a
participat.
Subcapitolul „Viaţa socială” reunește informații despre evenimentele sociale care au
preocupat-o pe Dana Dumitriu și teme de discuţii abordate de autoare cu diferiţi vizitatori.
Subcapitolul „Viaţa privată” cuprinde informații despre familia autoarei, despre moartea
surorii ei, domiciliul Danei Dumitriu, vizite externe, relaţia pe care a avut-o cu Nicolae
Manolescu, „curtezani”, apropiații autoarei (Florenţa Albu, Dorin Tudoran, Poşo (dna Badea),
dna Chiţimia, Geta Dimisianu şi Octavian Paler, Dan Culcer, Leon Talpă, Mircea şi Dora
46
Scarlat, Ioana Crăciunescu, Irena Harasimovici (din Polonia), Oana Orlea (Marioara
Cantacuzino) şi Rodica Iulian (emigrate în Franţa), Stancu Natalia, Mioara - cumnata lui
Nicolae Manolescu, Maria–Luiza Cristescu, Dan Mihăilescu, Tania Radu, Petre Sălcudeanu,
Bujor Nedelcovici, Marcel Petrişor); starea de sănătate, bolile avute, decesul, scrisorile
interceptate, cererea ei adresată Ministrului de Interne, cunoștinţele şi preocupările ei istorice,
profilul psihologic, preocupările de zi cu zi, darurile primite, cărțile pe care le-a citit, muzica
pe care o asculta în apartament, filmele, piesele de teatru vizionate, locurile pe care le-a vizitat
sau în care a ajuns.
Structura acestui capitol este influențată de interesul „surselor” în ceea ce privește
viața Danei Dumitriu. Ceea ce au considerat „demn” de a fi menționat a devenit centru în
acest Dosar, și astfel, un punct de orientare în acest capitol. Ne aflăm astfel, față în față cu un
alt tip de foileton, care are rolul de a completa portretul Danei Dumitriu ca scriitor, critic
literar, ca om.
În cadrul acestui capitol am întâlnit-o pe Dana Dumitriu „recreată” prin filele unui
Dosar de Urmărire Informativă: o Dana Dumitriu gata oricând să atragă atenția informatorilor
prin zgomote domestice, bătând la mașină, foșnind niște cărți, vorbind mereu la telefon, având
invitați „nepotriviți”, târșâindu-și picioarele prin casă; o Dana Dumitriu considerată
duplicitară, perfidă și anti-socială, o femeie de „moravuri ușoare” și o scriitoare cu cărți
respinse de edituri prestigioase. Am încercat să recompun portretul Danei Dumitriu dincolo de
aceste văluri trase de Serviciile Secrete, să ajung cât mai aproape de Dana Dumitriu, să-i simt
inima bătând tare pentru o clipă – de dor, de iubire înăbușită, de bucurie, de tristețe adâncă, de
disperare sau teamă.
Cele patru volume ale Dosarului D.U.I. al Danei Dumitriu, șochează în anumite note
prin violența acuzelor sau a portretului realizat scriitoarei, aduc mărturii trunchiate despre
reacțiile Danei Dumitriu în anumite contexte, rămânând totodată un document extrem de util
în măsura în care informațiile pot fi verificate sau, cel puțin, selectate de balastul adăugat de
informatori din dorința de a-și îndeplini norma.
Capitolul 4. BIOGRAFIA DANEI DUMITRIU
Încercarea de a contura biografia Danei Dumitriu nu este un demers ușor deoarece
scriitoarea nu are urmași direcți, iar apropiații (prieteni, colaboratori, colegi) oferă doar
perspective din viața Danei Dumitriu, din unghiuri diferite, pentru perioade diferite, fie sub
47
forma rememorării (Nicolae Manolescu), fie a jurnalului și interviului (Tia Șerbănescu), fie a
monografiei (Liana Cozea), fie sub forma unui poem dedicat Danei Dumitriu (Magda
Cârneci). Jurnalul Danei Dumitriu a fost publicat fragmentat, fapt care, de asemenea,
îngreunează acest demers.
Acest capitol este o încercare de punere în oglindă a capitolului anterior, Dana Dumitriu în
dosarele Securității, o încercare de apropiere de Dana Dumitriu dând la o parte filtrul
deformat din rapoartele informatorilor pentru a migra cât mai aproape de omul Dana Dumitriu
– așa cum se conturează din fragmentele publicate din jurnalul acesteia, din rememorările
celor care au cunoscut-o sau din interviurile care i-au fost luate. Odată filtrul Securității
înlăturat, migrarea către omul Dana Dumitriu se lovește de alte și alte oglinzi deformatoare –
deoarece o percepem fie din perspectiva celor care au cunoscut-o, fie din perspectiva ei,
subiectivă, distorsionată de evenimente (private sau publice).
Timpul și cuvântul scris distorsionează și astfel, acest capitol care ar trebui să ne apropie de
Dana Dumitriu devine un alt capitol care nu reușește să dea toate vălurile la o parte, dar
încearcă să o reînvie, să recompună un puzzle din fragmente – ca recuperare în irealitate și
amintiri (Tia Șerbănescu), prin explicații psihanalitice (Liana Cozea), prin destăinuiri
(Nicolae Manolescu, Dana Dumitriu) sau prin transfigurare artistică (poemul Magdei
Cârneci).
Demersul acestui capitol constă în aplicarea a două metode diferite pentru realizarea
biografiei autoarei: (4.1.) organizarea zonei biografice în funcție de câțiva centrii de interes:
(4.1.1.) familia, (4.1.2.) copilăria, (4.1.3.) formarea Danei Dumitriu, (4.1.4) portretul, (4.1.5)
iubirile ei, (4.1.6.) relația cu scrisul (ca scriitor: începuturile scrisului, descendența literară,
atmosfera de lucru, efortul creator, romancierul Dana Dumitriu, teama de a scrie-teama de
cititor, proiectele literare, analogia modă-literatură ca oglinzi ale societății. Apoi critic literar:
criticul Dana Dumitriu, cărțile proaste citite, valențele pozitive ale criticii), (4.1.7.)
modalitatea de raportare la propriile romane/personaje (documentarea pentru Prințul Ghica,
Prințul Ghica, Duminica mironosițelor, Masa zarafului), (4.1.8.) moartea scriitoarei; (4.2) un
colaj de citate din articole, interviuri și fragmente de jurnal care să refacă (fragmentar) viața ei
intimă din perspectiva notațiilor zilnice ale autoarei, prin cuvintele și formulările ei și din
câteva intervenții ale celor apropiați.
Am delimitat centrii de interes (pornind de la informațiile găsite) din dorința de a recompune
în acest mod firul unei vieți.
48
Am selectat paragrafe din fragmentele publicate din jurnalele Danei Dumitriu în încercarea de
a reface (cu goluri mari – lipsesc în totalitate ani buni din viața scriitoarei) trăirile Danei
Dumitriu, frământările, emoțiile ei. Am ales să păstrez în acest capitol și secvențe care țin de
scriitoarea sau criticul Dana Dumitriu – tocmai pentru că scrisul a fost pentru ea, firul vieții.
49
CONCLUZII FINALE. CONTRIBUȚII ORIGINALE
Monografia de față dorește să aducă un suflu nou interpretărilor creației Danei
Dumitriu precum și o abordare inedită a biografiei autoarei. Noutatea constă în viziunea
unitară asupra operei și vieții Danei Dumitriu, din perspectiva raportului realitate-ficțiune,
considerat pe tot parcursul lucrării filonul nevăzut al creației ei, resortul intim care i-a ordonat
conștient sau mai puțin conștient întreaga operă, fiind mai puternic decât orice teoretizare a
realismului psihologic, mai puternic decât unitatea stilului scriitorului și criticului Dana
Dumitriu. Biografia autoarei este reprodusă printr-o dublă perspectivă: a mărturiilor
apropiaților, a propriilor destăinuiri (rătăcite în articole, interviuri, fragmente de jurnal) și a
declarațiilor „surselor” Securității.
Întreaga operă a Danei Dumitriu stă sub semnul explorării stărilor intermediare, a
zonelor de tranziție, ca spații ale ambiguității și dualității, în care contrariile se întrepătrund,
se amestecă fără a-și pierde din caracteristicile proprii. Astfel, cele două epoci explorate direct
sau indirect de Dana Dumitriu în operele ei, comunismul și secolul al XIX-lea sunt înțelese ca
spații de tranziție ale istoriei. Stările intermediare (vezi scindările personajelor) sunt înțelese
ca stări de tranziție ale eului, etape ale căutării, încercări de eliberare dintre straturile de iluzii,
migrări către sinele adânc, către realitatea psihologică, interioară, profundă.
Contribuțiile originale în cadrul tezei sunt viziunea unitară a operei și vieții Danei
Dumitriu, din perspectiva raportului realitate-ficțiune; organizarea teoretică, în funcție de cele
două concepte; realizarea incursiunii istorice în perioada 1858-1866; analiza elementelor prin
care Dana Dumitriu este o scriitoare de tranziție (modernism-postmodernism); analiza
prefețelor și postfețelor semnate de autoare; idenitificarea traducerilor a două romane ale
Danei Dumitriu (Masa zarafului, tradus în limbile polonă și bulgară; Duminica mironosițelor,
tradus în limba polonă); discutarea lui Ion Ghica dintr-o triplă perspectivă: ca personaj, ca om
politic și ca scriitor; organizarea tematică a publicisticii autoarei și identificarea a 31 de
articole noi semnate de Dana Dumitriu; capitolul realizat în urma documentării la Arhiva
C.N.S.A.S.; delimitarea biografiei autoarei în funcție de centri de interes și realizarea unui
colaj de citate din articole și interviuri, menit să refacă fragmentar biografia Danei Dumitriu.
50
BIBLIOGRAFIE
Opera Danei Dumitriu:
A. În volum
1.Migrații, Editura Eminescu, București, 1971
2.Masa zarafului, Editura Eminescu, [București], 1972
3.Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea Românescă, [București], 1976
4.Duminica mironosițelor, Editura Cartea Românescă, [București], 1977
5.Întoarcerea lui Pascal, Editura Junimea, [Iași], 1979
6.Sărbătorile răbdării, Editura Cartea Românescă, [București], 1980
7.Prințul Ghica, Editura Cartea Românească, [București], vol. I 1982, vol. II 1984, vol. III
1986
8.Introducere în opera lui C.A.Rosetti, Editura Minerva, București, 1984
9.Prințul Ghica, ediția a II-a, Editura Albatros, București, 1997
Prefețe, postfețe, antologii:
10.Postfață la Alexandru Macedonski, Poezii, antologie, postfață și bibliografie de Dana
Dumitriu, Editura Minerva, București, 1972, pp. 225-257
11.„Hortensia Papadat-Bengescu și realismul psihologic”, prefață la Hortensia Papadat-
Bengescu, Rădăcini, vol. I-II, ediție îngrijită, tabel cronologic și note de Gheorghe Radu,
prefață de Dana Dumitriu, Editura Minerva, București, 1974, pp. V-XXXII
12.„Psihologia și obiectivitatea”, postfață și bibliografie la Liviu Rebreanu, Ciuleandra,
Editura Minerva, București, 1976, pp. 143-162
13.Postfață la Nicolae Ioana, Tabloul singuraticului, postfață de Dana Dumitriu, Editura
Cartea Românească, București, 1979, pp. 101-104
14.Prefața la Mester Zsolt, Cheile, prefață de Dana Dumitriu, traducere de Livia Bacâru,
Editura Kriterion, București, 1985, pp. 5-9
51
B. În periodice
Fragmente de proză publicate în reviste literare:
1.Madrigal (fragment din Migrații), publicat în revista „Argeş”, an V, nr. 6(49), iunie 1970,
p.6
2.Ianuarie spre ianuarie (fragment din Masa zarafului), publicat în „Argeș”, an V, nr. 12(55),
decembrie 1970, pp. 6-7
3.Casa pictorului (din Întoarcerea lui Pascal), în „România literară”, an III, nr. 52, 24
decembrie 1970, pp. 18-19
4.Liniștea bătrână (fragment din Masa zarafului), în „România literară”, an IV, nr. 33, 12
august 1971, pp. 16-17
5.La iarnă… (fragment din Masa zarafului), în „România literară”, an V, nr. 19, 4 mai 1972,
pp. 18-20
6.Noapte de decembrie (fragment din Masa zarafului), „Convorbiri literare”, nr. 11, 15 iunie
1972, pp. 6-7
7.Unde fugim de acasă (fragment din Întoarcerea lui Pascal), în „Vatra”, an II, nr. 19, 20
octombrie 1972, pp. 14-15
8.Sfântul șchiop (fragment din Întoarcere lui Pascal), în „Convorbiri literare”, nr. 3(51),
martie 1974, pp. 9-10
9.Întâlnirea (fragment din Întoarcerea lui Pascal), în „Convorbiri literare”, nr. 10(58),
octombrie 1974, p. 8
10.Grădina zoologică (fragment din Întoarcerea lui Pascal”) în „Vatra”, an IV, nr. 45, 20
decembrie 1974, pp. 10-11
11.”A Family Album”, translated by Valeria Alcalay, în ”Romanian Review”, an XXIX, nr.
3, 1975, pp. 61-70
12.Bănuiala (fragment din Întoarcerea lui Pascal), în „Convorbiri literare”, nr. 9(69),
septembrie 1975, p. 8
13.Despărțirea (fragment din Întoarcerea lui Pascal), în „România literară”, an VIII, nr. 39,
25 septembrie 1975, pp. 14-15
14.Vioara diavolului (fragment din Prințul Ghica), în „Viața românească”, an XXXIV, nr. 1,
ianuarie 1981, pp. 7-20
52
15.Vestea (fragmente din Prințul Ghica) în „România literară”, an XIV, nr. 43, 22 octombrie
1981, pp. 14-15
16.Prudența ca virtute (fragment din Prințul Ghica, volumul al II-lea), în „Convorbiri
literare”, an LXXXIX, nr. 10(1166), octombrie 1983, p. 8
17.Balul (fragment din Prințul Ghica, volumul al III-lea), în „Ateneu”, an XXIII, nr. 1(194),
ianuarie 1986, p. 9
18.Infidelitate (fragment din Prințul Ghica), în „Ramuri”, an XXIII, nr. 260, 15 februarie
1986, p. 9
19.Plecarea lui Kogălniceanu (fragment din Prințul Ghica), în „Viața Românească”, an
LXXXI, nr. 3-4, martie-aprilie 1986, pp. 115-126
20.Chipul ascuns (fragment din Prințul Ghica), în „România literară”, an XVIII, nr. 17, 25
aprilie 1985, p. 15
Fragmente inedite:
21.Între Scila și Caribda, în „Ramuri”, în suplimentul „Povestea vorbii”, an IV, nr. 11(41), 15
noiembrie 1967, p. 13 și p. 14
22.Ultimul spectacol, în „Familia”, seria a V-a, an 4(104), nr. 6(34), iunie 1968, p. 6
23.Prima lectură a scenariului (fragment care reprezintă capitolul 14 dintr-un roman în lucru,
Fereastra aburită), în „Secolul 20”, nr. 304-305-306 (4-5-6), 1986, pp. 82-89
24.Pisica n-a înțeles nimic, în „Viața Românească”, an LXXXII, nr. 11, noiembrie 1987, pp.
16-25
25.Întâmplări cu pisicul Red, în „România literară”, an XXIII, nr. 42, 18 octombrie 1990, pp.
14-15
Fragmente de jurnal:
26.Jurnal, fragmente apărute în „Litere, arte, idei”, supliment cultural la „Cotidianul”, nr 20
(203) anul V, 5 iunie 1995, p. 1 și pp. 6-8
27.Restituiri – Dana Dumitriu în posteritate – Jurnal inedit din ianuarie 1985, în „România
literară”, an XXXL, nr. 39, 5 octombrie 2007, pp. 16-17
53
Interviuri:
28.Dana Dumitriu, Îmi iubesc cititorul posibil și n-aș vrea să-l dezamăgesc (interviu de Tania
Radu), în „Flacăra”, an XXXVI, nr. 5 (1650), 30 ianuarie 1987, p. 10 și p. 14
29.***, Romanul românesc în interviuri – O istorie autobiografică, antologie, sinteze,
bibliografie și indice de Aurel Sasu și Mariana Vartic (interviuri cu Dana Dumitriu), vol. I,
partea a II-a, ed. Minerva, București, 1985, pp. 867-870 (interviu luat de Radu Mareș în
„Tribuna”, an XXII, nr. 49, 7 decembrie 1978, p. 5) și pp. 870-877 (interviu luat de Florin
Mugur în Profesiunea de scriitor, 1979)
Articole critice și teoretice:
„Munca”
1966
1.Fragment de istorie contemporană, an XXII, nr. 5842, 21 august 1966, p. 1 și p. 2
2.Ce fac oamenii fără familie duminica dimineața?, an XXII, nr. 5921, 23 noiembrie 1966,
p.1 și p. 2
3.Se poate vorbi de o îndrumare a îndrumării?, an XxII, nr. 5943, 18 decembrie 1966, p. 1 și
p. 3
1967
4.Biblioteca personală – o oglindă a personalității deținătorului ei, an XXIII, nr. 5956, 4
ianuarie 1967, p.1 și p. 3
5.Exigența față de calitatea manifestărilor culturale, an XXIII, nr. 5969, 19 ianuarie 1967, p.
1 și p. 2
6.Zilele săptămânii, an XXIII, nr. 5971, 21 ianuarie 1967, p. 1 și p. 3
7.În absența stăpânilor de Nicolae Breban, an XXIII, nr. 5988, 10 februarie 1967, p. 2
8.Finalitatea creației cercurilor literare, an XXIII, nr. 5990, 12 februarie 1967, p. 1 și p. 2
9.Nevoia de cercuri de Geo Dumitrescu; Călcâiul vulnerabil de Ana Blandiana, an XXIII, nr.
5992, 15 februarie 1967, p. 2
10.Inițiative pentru valorificarea creației, an XXIII, nr. 6002, 26 februarie 1967, p. 2
11.100+1 fotografii artistice, an XXIII, nr. 6010, 8 martie 1967, p. 2
12.Competența, atribut al îndrumării, an XXIII, nr. 6014, 12 martie 1967, p. 3
13.Povestiri de Vasile Voiculescu, an XXIII, nr. 6019, 18 martie 1967, p. 2
54
14.Alexandra și infernul de Laurențiu Fulga, an XXIII, nr. 6025, 25 martie 1967, p. 2
15.Cercul literar – «pepinieră de talente» sau colectiv de creație?, an XXIII, nr. 6027, 28
martie 1967, p. 3
16.Ce frânează fluxul oamenilor spre instituțiile culturale ale sindicatelor din Iași, an XXIII,
nr. 6035, 6 aprilie 1967, p. 2
17.Radu Stanca - Versuri, an XXIII, nr. 6041, 13 aprilie 1967, p. 2
18.Inutila odisee sau cum acoperă bibliotecile debilitățile editoriale, an XXIII, nr. 6043, 15
aprilie 1967, p. 1 și p. 2
19.Caragiale – universul comic de Șt. Cazimir, an XXIII, nr. 6043, 15 aprilie 1967, p. 2
20.Orientarea membrilor cercului literar, an XXIII, nr. 6045, 18 aprilie 1967, p. 2
21.Poezii de Ghe. Tomozei, an XXIII, nr. 6054, 28 aprilie 1967, p. 2
22.Opinia publică de Aurel Baranga, an XXIII, nr. 6063, 10 mai 1967, p. 2
23.Drumuri și răspântii de Miron Radu Paraschivescu, an XXIII, nr. 6064, 11 mai 1967, p. 2
24.Popularizarea științei – atributul esențial al activității clubului, an XXIII, nr. 6091, 11
iunie 1967, p. 1 și p. 3
25.Mahalaua salcâmului galben de J.B. Priestly, an XXIII, nr. 6107, 30 iunie 1967, p. 2
26.Culegeri ale cercurilor literare, an XXIII, nr. 6120, 15 iulie 1967, p. 2
27.Sfârșitul singurătății de Nicolae Jianu, an XXIII, nr. 6123, 19 iulie 1967, p. 2
28.Forme diferențiate de sprijinire a cercurilor de amatori, an XXIII, nr. 6129, 26 iulie 1967,
p. 2
29.Clubul temerarilor, an XXIII, nr. 6134, 1 august 1967, p. 2
30.Forme multiple de popularizare a cărții, an XXIII, nr. 6139, 6 august 1967, p. 2
31.Datorii față de tineret, an XXIII, nr. 6155, 27 august 1967, p. 1 și p. 2
32.File din agenda culturală piteșteană, an XXIII, nr. 6157, 30 august 1967, p. 2
33.Vestibul de Al. Ivasiuc, an XXIII, nr. 6162, 5 septembrie 1967, p. 2
34.Oameni, ani, viață de Ilya Ehrenburg, an XXIII, nr. 6168, 12 septembrie 1967, p. 2
35.De-ar fi un orgoliu vrăjit să măsoare timpul după izbânzile noastre, an XXIII, nr. 6179, 24
septembrie 1967, p. 1 și p. 4
36.Amurg de Gerogeta Mircea Canciov, an XXIII, nr. 6184, 30 septembrie 1967, p. 2
37.Psihologia discreției, an XXIII, nr. 6190, 7 octombrie 1967, p. 1 și p. 3
38.Deschiderea colocviului «Constantin Brâncuși», an XXIII, nr. 6196, 14 octombrie 1967, p.
1 și p. 3
39.Mituri de Florin Mugur, an XXIII, nr. 6196, 14 octombrie 1967, p. 1 și p. 3
55
40.Brâncuși în universitate, an XXIII, nr. 6167, 15 octombrie 1967, p. 5
41.Acordăm suficientă atenție drumului cărții prin mintea și inima cititorilor?, an XXIII, nr.
6200, 19 octombrie 1967, p. 1 și p. 2
42.Personalitatea muzeului, an XXIII, nr. 6203, 22 octombrie 1967, p. 2
43.Perspective editoriale, an XXIII, nr. 6204, 24 octombrie 1967, p. 2
44.Platonov la a treia versiune, an XXIII, nr. 6210, 31 octombrie 1967, p. 2
45.Între emoție și pasivitate, an XXIII, nr. 6223, 15 noiembrie 1967, p. 1 și p. 2
46.Punctul «0» de Ives Jamiaque, an XXIII, nr. 6226, 18 noiembrie 1967, p. 2
47.Personalitatea bibliotecii, an XXIII, nr. 6228, 21 noiembrie 1967, p. 1 și p. 2
48.Trântorul de Emil Botta, an XXIII, nr. 6230, 23 noiembrie 1967, p. 2
49.Inscripții la prima treaptă a noului an, an XXIII, nr. 6263, 31 decembrie 1967, p.2
1968
50.Arta biografului, an XXIV, nr. 6265, 4 ianuarie 1968, p. 2
51.O sută unu dalmațieni, an XXIV, nr. 6268, 7 ianuarie 1968, p. 2
52.Imagine alb-negru, an XXIV, nr. 6269, 9 ianuarie 1968, p. 2
53.Argumente care certifică evoluția creației literare de amatori, an XXIV, nr. 6273, 13
ianuarie 1968, p. 1 și p. 3
54.Mediocritatea și universul cultural al omului contemporan, an XXIV, nr. 6275, 16 ianuarie
1978, p. 1 și p. 2
55.Universul profesional și universul cultural al omului contemporan, an XXIV, nr. 6280, 21
ianuarie 1968, p. 2
56.Plimbăreții, an XXIV, nr. 6307, 22 februarie 1968, p. 1 și p. 3
57.Îmbrăcați pe cei goi de Luigi Pirandello, an XXIV, nr. 6312, 22 februarie 1968, p. 2
58.Turnul de fildeș al poeților și receptivitatea cititorilor, an XXIV, nr. 6313, 29 februarie
1968, p. 1 și p. 2
59.Pădurea neagră, an XXIV, nr. 6316, 3 martie 1968, p. 1 și p. 2
60.Conținutul și formele muncii culturale de masă în concordanță cu cerințele și nivelul de
cunoștințe ale oamenilor muncii, an XXIV, nr. 6321, 9 martie 1968, p. 3
61.Primăvara – sinuciderea interzisă de Alejandro Casona, an XXIV, nr. 6322, 10 martie
1968, p. 2
62.Cântece de câmpie de Ștefan Bănulescu, an XXIV, nr. 6329, 19 martie 1968, p. 2
63.Revista literară și cititorii, an XXIV, nr. 6338, 29 martie 1968, p. 2
56
64.Condiția realizării unui echilibru între manifestările instructiv-educative și cele artistice:
Solicitarea specialiștilor, an XXIV, nr.6342, 3 aprilie 1968, p. 1 și p. 2
65.Pucioasa se bucură azi de o perspectivă nouă, an XXIV, nr. 6343, 4 aprilie 1968, p. 2
66.Sinceritatea artistului, an XXIV, nr. 6351, 13 aprilie 1968, p. 4
67.Primăvara studențească, an XXIV, nr. 6353, 16 aprilie 1968, p. 1 și p. 5
68.Duios Anastasia trecea de D.R.Popescu, an XXIV, nr. 6362, 26 aprilie 1968, p. 2
69.Ulcioare mai frumoase și mai zvelte, an XXIV, nr. 6363, 27 aprilie 1968, p. 5
70.Expoziția de acuarele – Nicolae Alexandrescu, an XXIV, nr. 6374, 12 mai 1968, p. 2
71.Slatina 600, an XXIV, nr. 6385, 25 mai 1968, p. 1 și p. 2
72.La porțile viitorului, an XXIV, nr. 6392, 2 iunie1968, p. 1 și p. 2
73.Ana Barcan în Ce zile frumoase! de Samuel Beckett, an XXIV, nr. 6397, 8 iunie 1968, p. 2
74.Educația estetică în afara dexterităților, an XXIV, nr. 6400, 12 iunie 1968, p. 2
75.Mesaj al tinereții, an XXIV, nr. 6402, 14 iunie 1968, p. 2
76.O adevărată explozie de creații inteligente și subtile, an XXIV, nr. 6412, 26 iunie 1968, p.
2
77.Unde este entuziasmul artiștilor amatori?, an XXIV, nr. 6413, 27 iunie 1968, p. 2
78.Deschideți copiilor larg porțile cluburilor!, an XXIV, nr. 6415, 29 iunie 1968, p. 1 și p. 2
79.Afirmarea unei categorii estetice pe nedrept abandonată, an XXIV, nr. 6416, 30 iunie
1968, p. 2
80.Impresii despre festival, an XXIV, nr. 6417, 2 iulie 1968, p. 2
81.Balada despre sfântul Jacquinot bufonul, an XXIV, nr. 6421, 6 iulie 1968, p. 2
82.Alice Botez: Iarna Fimbul, an XXIV, nr. 6423, 9 iulie 1968, p. 2
83.Marin Sorescu – Tinerețea lui Don Quijote, an XXIV, nr. 6427, 13 iulie 1968, p. 2
84.Meșterul cioplitor Ion Stan Pătraș din Săpânța, an XXIV, nr. 6428, 14 iulie 1968, p. 2
85.Estetica clubului modern, an XXIV, nr. 6440 , 28 iulie 1968, p. 2
86.Intrusul de Marin Preda, an XXIV, nr. 6456, 16 august 1968, p. 2
87.Lumea începe cu mine de Lucia Demetrius, an XXIV, nr. 6475, 7 septembrie 1968, p. 2
88.Puișor de Moricz Zsigmond, an XXIV, nr. 6482, 15 septembrie 1968, p. 2
89.Liviu Rebreanu, an XXIV, nr. 6494, 29 septembrie 1968, p. 2
90.Amedeu de Eugen Ionescu, Privind căderea zidurilor de Guy Foissy, Tragedia regelui
Cristophe de Aimé Césaire, an XXIV, nr. 6495, 1 octombrie 1968, p. 2
91.Nora de D.H.Lawrence, an XXIV, nr. 6506, 13 octombrie 1968, p. 2
92.Dimitrie Cantemir, an XXIV, nr. 6511, 19 octombrie 1968, p. 2
57
93.Tradiție și inițiativă în munca cultural-educativă de masă, an XIV, nr. 6521, 31 octombrie
1968, p. 1 și p. 2
1969
94.Animale bolnave de Nicolae Breban, an XXV, nr. 6600, 1 februarie 1969, p. 2
95.Spectacole nocturne «9 1/2», an XXV, nr. 6629, 6 martie 1969, p. 2
96.Fântâna somnambulă de Adrian Păunescu, an XXV, nr. 6724, 26 iunie 1969, p. 2
„Luceafărul”
1968
97.Lirica ironică, an XI, nr. 32(328), 10 august 1968, p. 2
98.Fertilitatea temelor ignorate, an XI, nr. 33(329), 17 august 1968, p. 2
99.Prezența prozei scurte, an XI, nr. 34(330), 24 august 1968, p. 3
100.Evoluția liricii cetățenești actuale, an XI, nr. 35 (331), 31 august 1968, p.2
101.Satira în proza actuală, an XI, nr. 36(332), 7 septembrie 1968, p. 7
102.Autoritatea personajului, an XI, nr. 38(334), 21 septembrie 1968, p. 6
1969
103.Documente asupra melancoliei, an XII, nr. 19(367), 10 mai 1969, p. 6
1973
104.Procesul definirii, an XVI, nr. 23(580), 9 iunie 1973, p. 7
1974
105.Generație și tradiție – vocea personajului, an XVII, nr. 26(635), 29 iunie 1974, p. 3
106.Proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, an XVII, nr. 39(648), 28 septembrie 1974,
p. 8
„Gazeta literară”
1968
107.Îmbătrânirea «caracterelor» dramatice, an XV, nr. 33(824), 15 august 1968, p. 6
108.Anotimpul revelațiilor, an XV, nr. 37(828), 12 septembrie 1968, p. 1
58
109.Tăcerea și sentimentul vinovăției, an XV, nr. 39 (830), 26 septembrie 1968, p. 3 și p. 7
„România literară”
1968
110.Ritmicitatea romanului, an I, nr. 4, 31 octombrie 1968, p. 7
111.Sinteze contemporane: dramaturgia, an I, nr. 5, 7 noiembrie 1968, pp. 14-15
1969
112.Realismul optic, an II, nr. 3(15), 16 ianuarie 1969, p. 8
113.Pier Paolo Pasolini – recalcitrantul, an II, nr. 9(21), 27 februarie 1969, p. 24
114.Caligrafia unui jurnal de călătorie, an II, nr. 13(25), 27 martie 1969, p. 9
115.Pretextul istoric în Nicoară Potcoavă, an II, nr. 20(31), 15 mai 1969, p. 5
116.Lirica eseistică, an II, nr. 22(34), 29 mai 1969, pp. 8-9
117.Străin în casă: Nimic nou în conflictele familiale; Nu vor divorțuri: Jocul serios al
opțiunii matrimoniale, an II, nr. 24(36), 12 iunie 1969, p. 24
118.Perpessicius – un stil al criticii, an II, nr. 26(38), 26 iunie 1969, p. 3
119.Umanitatea inversată, an II, nr. 36(48), 4 septembrie 1969, p. 8
120.La Nord prin nord-vest sau magia Hitchcock, an II, nr. 37(49), 11 septembrie 1969, p. 24
121.Geo Bogza – un moralist exploziv, an II, nr. 42(54), 16 octombrie 1969, pp. 6-7
122.Roman și comunicare, an II, nr. 44(56), 30 octombrie 1969, pp. 8-9
1970
123.Mircea Popa - Cascadorii, Ion Velican - Rătăciri de duminică, an III, nr. 4(68), 22
ianuarie 1970, p. 11
124.Mihai Tunaru - Stații în câmpiile dezordinii, Maria Rovan - Ceața revenirilor, an III, nr.
6(70), 5 februarie 1970, p. 11
125.Bobinocarii sau răsfățul cuvintelor, an III, nr. 7(71), 12 februarie 1970, p. 9
126.Doina Ciurea - Dialog despre eroare, Eugen Zehan - Cerul de dincolo, an III, nr. 8(72),
19 februarie 1970, p. 11
127.Radu Petrescu - Matei Iliescu, Constantin Apostol - Amarul sânge al strugurilor, Elvira
Bogdan - Domnița Ruxandra, Ovidiu Ghenaru - Week-end în oraș, an III, nr. 10(74), 5 martie
1970, p. 11
59
128.Constantin Gheorghiu - Pământ și păianjeni, Neagu Rădulescu - Un catâr binecrescut,
an III, nr. 12(76), 19 martie 1970, p. 11
129.Iulia Petrescu - Teatru, Alice Hulubei - Teatru, an III, nr. 13(77), 26 martie 1970, p. 11
130.Banu Rădulescu - Verdictul, Emilian Bălănoiu - Absenți de la dragoste, an III, nr. 15(79),
9 aprilie 1970, p. 11
131.Mihai Stoian - Vieți interzise, Marius Robescu - Mușuroiul, an III, nr. 16(80), 16 aprilie
1970, p. 11
132.Ovidiu Constantinescu - Valse hésitation, Ilie Constantin - Câinele înlăcrimat, Leonida
Plămădeală - Trei ceasuri în iad, an III, nr. 19(83), 7 mai 1970, p. 11
133.Vasile Rebreanu - Securi pentru funii, Corneliu Omescu - Enigma, an III, nr. 21(85), 21
mai 1970, p. 11
134.Leonida Neamțu - Știi, Lavinia, caracatițele…, Lucia Demetrius - La ora ceaiului,
Ovidiu Zotta - Toți băieții sunt răi, toți băieții sunt buni, an III, nr. 23(87), 4 iunie 1970, p. 14
135.Resemnarea lui Moromete, an III, nr. 24(88), 11 iunie 1970, p. 8
136.Mircea Berindei - Nicomahos, Gheorghe Suciu - Soarele neterminat, Ion Maxim -
Oameni în alb, an III, nr. 25(89), 18 iunie 1970, p. 14
137.Bujor Nedelcovici - Ultimii, Gheorghe Anca - Eres, an III, nr. 26(90), 25 iunie 1970, p.
15
138.Marius Stoicescu - Zeul cu pistrui – 7 crime pasionale, Eugen Bălan - Exerciții, Iosif
Lupulescu - Aș fi vrut să fie marți, an III, nr. 28(92), 9 iulie 1970, pp. 14-15
139.Geo Dumitrescu și lirismul sarcastic, an III, nr. 29(93), 16 iulie 1970, p. 8
140.Iordan Chimet - Închide ochii și vei vedea orașul, Ana Delea - Ceas mirat, Iordan Lucaci
- Singuri trompeții erau calmi, an III, nr. 30, 23 iulie 1970, pp. 14-15
141.Proza și excesul analitic, an III, nr. 34, 20 august 1970, p. 8
142.O monografie argument, an III, nr. 38, 17 septembrie 1970, p. 8
143.Ironizarea caracterologiei, an III, nr. 42, 15 octombrie 1970, p. 4
144.Autonomia intelectuală a romanului, an III, nr. 47, 19 noiembrie 1970, p. 4
145.De la cinismul lucid la ciorovăiala inestetică, an III, nr. 51, 17 decembrie 1970, p. 25
1971
146.Iubirea stării poetice, an IV, nr. 2, 7 ianuarie 1971, p. 10
147.Text și pretext în critica literară, an IV, nr. 15, 8 aprilie 1971, p. 8
148.Profesionalizarea scriitorului, an IV, nr. 24, 10 iunie 1971, pp. 1-2
60
149.Prozatorul, an IV, nr. 29, 15 iulie 1971, p. 12
150.Realitatea – din punct de vedere literar, an IV, nr. 32, 5 august 1971, p. 3
151.Lumea văzută altfel, an IV, nr. 37, 9 septembrie 1971, p. 5
152.Edgar Papu - Poezia lui Eminescu, an IV, nr. 41, 7 octombrie 1971, p. 7
153.K. Paustovski - Vremuri de demult, Tinerețe zbuciumată, an IV, nr. 43, 21 octombrie
1971, p. 13
154.Nicolae Balotă - Lupta cu absurdul, an IV, nr. 47, 18 noiembrie 1971, p. 9
155.Doamna Bovary și Don Quijote, an IV, nr. 50, 9 decembrie 1971, p. 28 și p. 30
156.Valeriu Cristea - Tânărul Dostoievski, an IV, nr. 52, 23 decembrie 1971, p. 9
1972
157.Obiectivitatea literaturii realiste, an V, nr. 5, 27 ianuarie 1972, p. 8
158.Mircea Ciobanu - Armura lui Thomas și alte episoade, an V, nr. 9, 24 februarie 1972, p.
10
159.Mircea Zaciu - Colaje, an V, nr. 11, 9 martie 1972, p. 9
160.Matei Călinescu - Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, an V, nr. 14, 30 martie 1972, p.
9
161.Marta Cozmin - Cocoșul de apă, an V, nr. 21, 18 mai 1972, p. 12
162.Monotonia genială, an V, nr. 23, 1 iunie 1972, p. 5
163.Al. Dima – Principii de literatură comparată, an V, nr. 25, 15 iunie 1972, pp. 10-11
164.Dumitru Micu - Tudor Arghezi, an V, nr. 28, 6 iulie 1972, p. 10
164.Teodor Mazilu - Pălăria de pe noptieră, an V, nr. 32, 3 august 1972, pp. 9-10
165.Ovidiu Drîmba - Leonardo da Vinci, an V, nr. 33, 10 august 1972, p. 10
166.Marcel Petrișor - Curente estetice contemporane, an V, nr. 37, 7 septembrie 1972, p. 10
167.Mircea Muthu - Orientări critice, an V, nr. 40, 28 septembrie 1972, p. 10
168.Proza de incantație, an V, nr. 41, 5 octombrie 1972, p. 11
169.Realismul psihologic, an V, nr. 45, 2 noiembrie 1972, p. 3
170.Marius Robescu - Clar și singurătate, an V, nr. 48, 23 noiembrie 1971, p. 10
171.M. Nițescu - Între Scylla și Charybda, an V, nr. 51, 14 decembrie 1972, p. 9 și p. 11
172.Aurel Rău - False proze, an V, nr. 52, 21 decembrie 1972, p. 10
1973
173.Mihai Beniuc – Poezia militantă, an VI, nr. 2, 11 ianuarie 1973, p. 10
174.Romanul unui oraș, an VI, nr. 5, 1 februarie 1973, p. 10
61
175.Petre Stoica - Sufletul obiectelor, an VI, nr. 9, 1 martie 1973, p. 10
176.O aventură primejdioasă; un eseu despre Henry James, an VI, nr. 11, 15 martie 1973, pp.
28-29
177.Ștefan Oprea - Balansoar pentru maimuțe, an VI, nr. 12, 22 martie 1973, p. 10
178.Ioana Orlea - Pietre la țărm, an VI, nr. 13, 29 martie 1973, p. 11
179.Silvian Iosifescu - Dimensiuni caragialiene, an VI, nr. 17, 26 aprilie 1973, p. 10
180.Elegii de când eram mai tânăr de Mircea Dinescu; Scrisori către Orfeu de Ioana Bantaș,
an VI, nr. 26, 28 iunie 1973, p. 10
181.Ironie și tandrețe, an VI, nr. 28, 12 iulie 1973, p. 10
182.Scrieri lirice de Traian Chelaru, an VI, nr. 30, 26 iulie 1973, p. 10
183.Frankenstein sau Prometeu modern, an VI, nr. 31, 2 august 1973, p. 15
184.Ursula Șchiopu - Reîntoarcerile, an VI, nr. 32, 9 august 1973, p. 10
185.Cântice țigănești, an VI, nr. 34, 23 august 1973, p. 14
186.Senin, an VI, nr. 36, 6 septembrie 1973, p. 10
187.Când înfloresc poeții, an VI, nr. 38, 20 septembrie 1973, p. 10
188.Imagomahia, an VI, nr. 40, 4 octombrie 1973, p. 10
189.Mic tratat de fericire perfectă, an VI, nr. 42, 18 octombrie 1973, p. 10
190.Făpturile străvezii, an VI, nr. 44, 1 noiembrie 1973, p. 10
191.Boema retorică, an VI, nr. 46, 15 noiembrie 1973, p. 10
192.Meditație cu cartea închisă, an VI, nr. 47, 22 noiembrie 1973, p. 10
193.Cu totul altceva, an VI, nr. 50, 13 decembrie 1973, p. 10
194.Poezia de lumină, an VI, nr. 52, 27 decembrie 1973, p. 10
1974
195.Cântecele târzii ale faunului, an VII, nr. 2, 10 ianuarie 1974, p. 10
196.Mai aproape de ce nu vom fi, an VII, nr. 4, 24 ianuarie 1974, p. 10
197.Orgolii, reci dușmani, an VII, nr. 6, 7 februarie 1974, p. 10
198.Peisaj marin, an VII, nr. 8, 21 februarie 1974, p. 10
199.Ascuns în cuvânt, an VII, nr. 10, 7 martie 1974, p. 10
200.Zburătorul – Balade culte românești, an VII, nr. 14, 4 aprilie 1974, p. 10
201.Cercul familiar, an VII, nr. 16, 18 aprilie 1974, p. 10
202.Lumina zăpezii, an VII, nr. 18, 2 mai 1974, p. 10
203.Poetul și lumea lui, an VII, nr. 19, 9 mai 1974, pp. 10-11
62
204.Portretul poetului în tinerețe, an VII, nr. 22, 30 mai 1974, p. 10
205.Legende pentru un portret, an VII, nr. 23, 6 iunie 1974, p. 10
206.În adâncul acestui fluviu, an VII, nr. 25, 20 iunie 1974, p. 10
207.Orgoliu romantic, an VII, nr. 27, 4 iulie 1974, p. 10
208.Un fel de copilărie, an VII, nr. 29, 18 iulie 1974, p. 10
209.Formă și confesiune, an VII, nr. 31, 1 august 1974, p. 10
210.Oglinda sfărâmată, an VII, nr. 32, 8 august 1974, p. 5
211.Confesiune feminină, an VII, nr. 33, 15 august 1974, p. 10
212.Limbajul liricii patriotice, an VII, nr. 34, 22 august 1974, p. 10
213.Exaltare romantică, an VII, nr. 36, 5 septembrie 1974, p. 10
214.O structură de moralist, an VII, nr. 38, 19 septembrie 1974, p. 10
215.Bunica Beps cu dantura de feldspat, an VII, nr. 40, 3 octombrie 1974, p. 10
216.Două volume de versuri, an VII, nr. 42, 17 octombrie 1974, p. 10
217.Sarcasm și sentimentalism, an VII, nr. 44, 31 octombrie 1974, p. 10
218.Inima în care ne oglindim, an VII, nr. 46, 14 noiembrie 1974, p. 10
219.Elegiile toamnei, an VII, nr. 51, 19 decembrie 1974, p. 10
1975
220.Continuități în poezia lui Dan Deșliu, an VIII, nr. 1, 2 ianuarie 1975, p. 10
221.Focul primordial, an VIII, nr. 4, 23 ianuarie 1975, p. 11
222.Floare de insomnie, an VIII, nr. 6, 6 februarie 1975, p. 10
223.Asaltul formei fixe, an VIII, nr. 8, 20 februarie 1975, p. 10
224.Hortensia Papadat-Bengescu, an VIII, nr. 10, 6 martie 1975, p. 15
225.Ca într-un vechi romanț, an VIII, nr. 12, 20 martie 1975, p. 10
226.Cea mai frumoasă lună…, an VIII, nr. 14, 3 aprilie 1975, p. 10
227.Vis de elefant, an VIII, nr. 16, 17 aprilie 1975, p. 10
228.Lirism și ironie, an VIII, nr. 18, 1 mai 1975, p. 10
229.Mihail Sebastian și domnișoara de Stermaria, an VIII, nr. 20, 15 mai 1975, p. 11
230.Jocul lucid al imaginației, an VIII, nr. 21, 22 mai 1975, p. 10
231.Poezia patetic neguroasă, an VIII, nr. 23, 5 iunie 1975, p. 10
232.Cu pleoapele închise, an VIII, nr. 25, 19 iunie 1975, p. 11
233.Două plachete de versuri, an VIII, nr. 27, 3 iulie 1975, p. 10
234.Portretul artistului în tinerețe, an VIII, nr. 29, 17 iulie 1975, p. 10
63
235.Poezia – act de cunoaștere, an VIII, nr. 32, 7 august 1975, p. 10
236.Sinceritate patetică, an VIII, nr. 34, 21 august 1975, p. 10
237.Melancolia vesperală, an VIII, nr. 36, 4 septembrie 1975, p. 10
238.Orologii și ceasornice, an VIII, nr. 38, 18 septembrie 1975, p. 10
239.Serbări, an VIII, nr. 40, 2 octombrie 1975, p. 10
240.Sonete, an VIII, nr. 42, 16 octombrie 1975, p. 11
241.Iubirea grădinarului, an VIII, nr. 44, 30 octombire 1975, p. 9
242.Ce har e-n liricul vârtej, an VIII, nr. 46, 13 noiembrie 1975, p. 10
243.Abur albastru, an VIII, nr. 48, 27 noiembrie 1975, p. 10
244.Despre cuvinte, an VIII, nr. 49, 4 decembrie 1975, p. 10
245.Întoarcere în sat, an VIII, nr. 51, 18 decembrie 1975, p. 10
1976
246.Discreția confesiunii lirice, an IX, nr. 1, 1 ianuarie 1976, p. 10
247.În fața cuvintelor, an IX, nr. 3, 15 ianuarie 1976, p. 10
248.Un dialect al formelor, an IX, nr. 5, 29 ianuarie 1976, p. 10
249.Imagini și cuvinte, an IX, nr. 7, 12 februarie 1976, p. 10
250.Ziua și noaptea cuvintelor, an IX, nr. 10, 4 martie 1976, p. 10
251.Interpretări lirice, an IX, nr. 13, 25 martie 1976, p. 10
252.O vecinătate a înțelepciunii, an IX, nr. 14, 1 aprilie 1976, p. 10
253.Atitudini poetice, an IX, nr. 16, 15 aprilie 1976, p. 10
254.Memoria anotimpurilor, an IX, nr. 17, 22 aprilie 1976, p. 10
255.Adaos la Parnasul dacic, an IX, nr. 19, 5 mai 1976, p. 10
256.Un adolescent al liricii, an IX, nr. 21, 20 mai 1976, p. 10
257.Poemele părinților, an IX, nr. 25, 17 iunie 1976, p. 10
258.Un scriitor nedreptățit?, an IX, nr. 27, 1 iulie 1976, p. 11
259.Rondurile de noapte, an IX, nr. 28, 8 iulie 1976, p. 11
260.Un roman istoric, an IX, nr. 30, 22 iulie 1976, p. 10
261.Fantezie și fragilitate, an IX, nr. 33, 12 august 1976, p. 10
262.Kogălniceanu – Opere (II), an IX, nr. 34, 19 august 1976, p. 11
263.Eroi politici ai antichității, an IX, nr. 35, 26 august 1976, p. 11
264.Imagini mișcate, an IX, nr. 37, 9 septembrie 1976, p. 10
265.Confesiuni rimate, an IX, nr. 39, 23 septembrie 1976, p. 10
64
266.13 Rotonde 13, an IX, nr. 41, 7 octombrie 1976, p. 10
267.Romanul geniului, an IX, nr. 43, 21 octombrie 1976, p. 10
268.Anticipația românească, an IX, nr. 45, 4 noiembrie 1976, p. 10
269.Din nou despre Rebreanu, an IX, nr. 49, 2 decembrie 1976, p. 10
270.Hortensia Papadat-Bengescu, an IX, nr. 51, 16 decembrie 1976, pp. 12-13
271.Confluențe culturale, an IX, nr. 52, 23 decembrie 1976, p. 11
272.În tradiția romanului ardelenesc, an IX, nr. 53, 30 decembrie 1976, p. 10
1977
273.Patosul melancolic, an X, nr. 2, 13 ianuarie 1977, p. 10
274.Evenimentele unui poet, an X, nr. 4, 27 ianuarie 1977, p. 10
275.Un roman al actualității, an X, nr. 5, 3 februarie 1977, p. 11
276.Un roman istoric, an X, nr. 7, 17 februarie 1977, p. 10
277.Un erou exemplar, an X, nr. 8, 24 februarie 1977, p. 10
278.Eminesciana, an X, nr. 10, 10 martie 1977, p. 10
279.Calmul triumfător, an X, nr. 12, 24 martie 1977, p. 11
280.Banalul și fantasticul, an X, nr. 13, 31 martie 1977, p. 10
281.Gândirea vorbită, an X, nr. 15, 14 aprilie 1977, p. 10
282.Autenticitatea evocării istorice, an X, nr. 17, 28 aprilie 1977, p. 10
283.1877 în literatura populară și în cea cultă, an X, nr. 18, 5 mai 1977, p. 7
284.Patosul liric, an X, nr. 19, 12 mai 1977, p. 8
285.Structuri creatoare, an X, nr. 20, 19 mai 1977, p. 10
286.Critica eseistică, an X, nr. 21, 26 mai 1977, p. 10
287.Silvian Iosifescu la 60 de ani, an X, nr. 25, 23 iunie 1977, p. 8
288.Șase personaje singuratice, an X, nr. 25, 23 iunie 1977, p. 11
289.Romanul unui oraș, an X, nr. 29, 21 iulie 1977, p. 10
290.Geometria ideii, an X, nr. 33, 18 august 1977, p. 10
291.Tema autenticității, an X, nr. 35, 1 septembrie 1977, p. 10
292.Călătoria – aventură interioară, an X, nr. 38, 22 septembrie 1977, p. 10
293.Dialectica vârstelor, an X, nr. 39, 22 septembrie 1977, p. 10
294.Masca lucidă a eseistului, an X, nr. 42, 20 octombrie 1977, p. 10
295.Focul lăuntric, an X, nr. 43, 27 octombrie 1977, p. 11
296.Critica literară și sociologia, an X, nr. 45, 10 noiembrie 1977, p. 11
65
297.Actualitatea în roman, an X, nr. 46, 17 noiembrie 1977, p. 5
298.Gesticulații meditative, an X, nr. 47, 24 noiembrie 1977, p. 10
299.Modalități lirice, an X, nr. 48, 1 decembrie 1977, p. 10
300.Viața de student, an X, nr. 52, 29 decembrie 1977, p. 10
1978
301.Adevărul despre clasici, an XI, nr. 3, 19 ianuarie 1978, p. 10
302.Biografia poetului, an XI, nr. 6, 9 februarie 1978, p. 10
303.Un roman de dragoste, an XI, nr. 9, 2 martie 1978, p. 11
304.Fețele romanului, an XI, nr. 11, 16 martie 1978, p. 10
305.Scribul, lumea și arta scrisului, an XI, nr. 13, 30 martie 1978, p. 5
306.Pentru un nou comparativism, an XI, nr. 14, 6 aprilie 1978, p. 11
307.Un poet prozator, an XI, nr. 15, 13 aprilie 1978, p. 10
308.Pre-texte epice, an XI, nr. 18, 4 mai 1978, p. 10
309.Un roman istoric, an XI, nr. 20, 18 mai 1978, p. 10
310.Regnul nelumesc, an XI, nr. 23, 8 iunie 1978, p. 10
311.Realitate și iluzie, an XI, nr. 24, 15 iunie 1978, p. 10
312.Un roman istoric, an XI, nr. 27, 6 iulie 1978, p. 10
313.Universul câmpiei, an XI, nr. 29, 20 iulie 1978, p. 11
314.Cărturarii ninși, an XI, nr.30, 27 iulie 1978, p. 10
315.Vulpile în vie, an XI, nr. 32, 10 august 1978, p. 10
316.Viața reală și fictivă, an XI, nr. 35, 31 august 1978, p. 11
317.Datoria criticii, an XI, nr. 36, 7 septembrie 1978, pp. 4-5
318.Vlad Țepeș - între legendă și adevăr, an XI, nr. 37, 14 septembrie 1978, p. 10
319.Luminoasa tulburare, an XI, nr. 39, 28 septembrie 1978, p. 11
320.Însemnări și aforisme, an XI, nr. 45, 9 noiembrie 1978, p. 11
321.Tot ce atingi e din cuvinte, an XI, nr. 46, 16 noiembrie 1978, p. 10
322.Critica constructivă, an XI, nr. 48, 30 noiembrie 1978, p. 11
323.Vocație eseistică, an XI, nr. 49, 7 decembrie 1978, p. 12
324.Un strop de viață, an XI, nr. 51, 21 decembrie 1978, p. 10
1979
325.Confesiunea ca revanșă, an XII, nr. 2, 11 ianuarie 1979, p. 10
66
326.Între document și ficțiune, an XII, nr. 4, 25 ianuarie 1979, p. 10
327.Moderația partizană, an XII, nr. 6, 8 februarie 1979, p. 10
328.Legile artisticului și romanul istoric, an XII, nr. 9, 1 martie 1979, p. 5
329.Cronica nisipurilor, an XII, nr. 11, 15 martie 1979, p. 4
330.Radiografia liricii bacoviene, an XII, nr.13, 29 martie 1979, p. 10
331.Zăpada lumilor, an XII, nr. 18, 3 mai 1979, p. 11
332.Fragmente ușor fantastice, an XII, nr. 19, 10 mai 1979, p. 10
333.Zeu singur, an XII, nr. 20, 17 mai 1979, p. 10
334.Convergența unor destine, an XII, nr. 27, 5 iulie 1979, p. 11
335.Citește opera lui Shakespeare, an XII, nr. 29, 19 iulie 1979, p. 11
336.Pe scena istoriei, an XII, nr. 31, 2 august 1979, p. 10
337.Sinceritate și răspundere, an XII, nr. 36, 6 septembrie 1979, p. 3
338.Eugen Jebeleanu și critica, an XII, nr. 37, 13 septembrie 1979, p. 11
339.Vegetala singurătate, an XII, nr. 38, 20 septembrie 1979, p. 10
340.Amiaza nopții, an XII, nr. 40, 4 octombrie 1979, p. 10
341.Un roman demonstrativ, an XII, nr. 42, 18 octombrie 1979, p. 10
342.Locatarul speriat, an XII, nr. 44, 1 noiembrie 1979, p. 11
343.Martor activ al epocii, an XII, nr. 48, 29 noiembrie 1979, p. 8
344.Viață fără surprize, an XII, nr. 50, 13 decembrie 1979, p. 10
345.Cronica lui Azaris, an XII, nr. 52, 27 decembire 1979, p. 11
1980
346.Înțelesul de pierdere, seara, an XIII, nr. 2, 10 ianuarie 1980, p. 10
347.Iluzia palidă, an XIII, nr. 4, 24 ianuarie 1980, p. 11
348.Istoria lui homo fictus, an XIII, nr. 7, 14 februarie 1980, p. 10
349.Un roman istoric, an XIII, nr. 9, 28 februarie 1980, p. 11
350.Romanul de familie, an XIII, nr. 12, 20 martie 1980, p. 10
351.Două poete, an XIII, nr. 14, 3 aprilie 1980, p. 11
352.Un tânăr al zilelor noastre, an XIII, nr. 17, 24 aprilie 1980, p. 11
353.Blândul făurior de versuri albe, an XIII, nr. 18, 1 mai 1980, p. 10
354.Un roman despre imaginație și iubire, an XIII, nr. 24, 12 iunie 1980, p. 10
355.Vocația esteticului, an XIII, nr. 26, 26 iunie 1980, p. 10
356.Un roman de dragoste, an XIII, nr. 30, 24 iulie 1980, p. 10
67
357.Muntele magic, an XIII, nr. 35, 28 august 1980, p. 11
358.Lirism și sarcasm, an XIII, nr. 38, 18 septembrie 1980, p. 10
359.Metamorfozele, an XIII, nr. 40, 2 octombrie 1980, p. 10
360.Un roman polițist, an XIII, nr. 43, 23 octombrie 1980, p. 10
361.Gravitatea emoției poetice, an XIII, nr.47, 20 noiembrie 1980, p. 4
362.Singurătatea lecturii, an XIII, nr. 48, 27 noiembrie 1980, p. 10
363.Un nuvelist în vervă, an XIII, nr. 50, 11 decembrie 1980, p. 10
1981
364.Critică literară sau dragoste cu discernământ, an XIV, nr. 1, 1 ianuarie 1981, p. 10
365.Psihologie și tipologie, an XIV, nr. 4, 22 ianuarie 1981, p. 10
366.Scriitori bănățeni, an XIV, nr. 6, 5 februarie 1981, p. 11
367.Cantonul mitologic, an XIV, nr. 12, 19 martie 1981, p. 10
368.A venit Circul să ne vadă, an XIV, nr. 15, 9 aprilie 1981, p. 11
369.Ispita istoriei, an XIV, nr. 17, 23 aprilie 1981, p. 10
370.Istoria în roman, an XIV, nr. 18, 30 aprilie 1981, p. 4
371.Jurnalul de idei, an XIV, nr. 21, 21 mai 1981, p. 11
372.Lupta pentru seninătate, an XIV, nr. 22, 28 mai 1981, p. 11
373.Istoria și literatura, an XIV, nr. 24, 11 iunie 1981, p. 3
374.Pași umezi, an XIV, nr. 26, 25 iunie 1981, p. 11
375.Memoria, joc tânăr, an XIV, nr. 29, 16 iulie 1981, p. 10
376.Ordinea secretă a întâmplărilor, an XIV, nr. 31, 30 iulie 1981, p. 5
377.Imaginație și rigoare critică, an XIV, nr. 33, 13 august 1981, p. 11
378.Suav anapoda, an XIV, nr. 35, 27 august 1981, p. 11
379.Făpturi neînsemnate, an XIV, nr. 37, 10 septembrie 1981, p. 11
380.Provincia pedagogică, an XIV, nr. 39, 24 septembrie 1981, p. 11
381.Lupta discretă, an XIV, nr. 42, 15 octombrie 1981, p. 10
382.Un roman patetic, an XIV, nr. 44, 29 octombrie 1981, p. 10
383.Intrarea în oraș, an XIV, nr. 47, 19 noiembrie 1981, p. 10
384.Cu cărțile pe masă, an XIV, nr. 50, 10 decembrie 1981, p. 9
385.Proza scurtă, an XV, nr. 1, 31 decembrie 1981, p. 9
68
1982
386.Kagemusha, an XV, nr. 2, 7 ianuarie 1982, p. 17
387.Mesaje către o omenire viitoare, an XV, nr. 4, 21 ianuarie 1982, p. 11
388.Rigoare și subtilitate, an XV, nr. 6, 4 februarie 1982, p. 10
389.Astru palid, an XV, nr. 8, 18 februarie 1982, p. 11
390.Lumea mă crede vesel, an XV, nr. 11, 11 martie 1982, p. 11
391.Scutierul fără speranță, an XV, nr. 16, 15 aprilie 1982, p. 10
392.Un roman comic?, an XV, nr. 18, 29 aprilie 1982, p. 10
393.Romanul istoric, an XV, nr. 20, 13 mai 1982, p. 11
394.Scenariul epic, an XV, nr. 22, 27 mai 1982, p. 5
395.Provizoratul stărilor, an XV, nr. 23, 3 iunie 1982, p. 10
396.Critica eseistică, an XV, nr. 26, 24 iunie 1982, p. 11
397.Creanga de aur, an XV, nr. 29, 15 iulie 1982, p. 10
398.Patos și luciditate, an XV, nr. 32, 5 august 1982, p. 10
399.Care este secretul?,an XV, nr. 33, 12 august 1982, p. 11
400.Discreția și imaginația, an XV, nr. 35, 26 august 1982, p. 11
401.Paradis hărțuit, an XV, nr. 37, 9 septembrie 1982, p. 10
402.Cronică la sfârșitul mileniului, an XV, nr.40, 30 septembrie 1982, p. 11
403.Neguri de aur și de violet, an XV, nr. 43, 21 octombrie 1982, p. 9
404.Acel drept legitim al popoarelor chinuite, an XV, nr. 46, 11 noiembrie 1982, pp. 12-13
405.Trei cavaleri ai vremurilor, an XV, nr. 52, 23 decembrie 1982, p. 10
1983
406.Biografii contemporane, an XVI, nr. 1, 6 ianuarie 1983, p. 11
407.Locuitorii Paradisului, an XVI, nr. 8, 24 februarie 1983, p. 10
408.Cititorul anonim, an XVI, nr. 11, 17 martie 1983, p. 3
409.Totuși un fantezist, an XVI, nr. 12, 24 martie 1983, p. 11
410.Un roman de analiză, an XVI, nr. 14, 7 aprilie 1983, p. 10
411.Un roman epistolar, an XVI, nr. 19, 12 mai 1983, p. 10
412.Revederea, an XVI, nr. 20, 19 mai 1983, pp. 14-15
413.Proză ironică, an XVI, nr. 22, 2 iunie 1983, p. 10
414.Reabilitarea farsei, an XVI, nr. 24, 16 iunie 1983, p. 11
415.Două romane, an XVI, nr. 29, 21 iulie 1983, p. 10
69
416.Povești… povești!, an XVI, nr. 32, 11 august 1983, p. 11
417.Analiză, simpatie, patetism, an XVI, nr. 34, 25 august 1983, p. 10
418.Un eseu despre istoria Romei, an XVI, nr. 40, 6 octombrie 1983, p. 10
419.Am adus cu mine turma mea de lei străvezii, an XVI, nr. 50, 15 decembrie 1983, p. 4
420.Ficțiune și realitate, an XVI, nr. 52, 29 decembrie 1983, p. 11
1984
421.Lecturi fragmentare, an XVII, nr. 2, 12 ianuarie 1984, p. 10
422.Unanimitatea, an XVII, nr. 4, 26 ianuarie 1984, p. 11
423.Visare, imaginație, melancolie, an XVI, nr. 5, 2 februarie 1984, p. 10
424.Circuitul tristeții în natură, an XVII, nr. 9, 1 martie 1984, p. 10
425.Critica panoramică, an XVII, nr. 10, 8 martie 1984, p. 10
426.Proză scurtă, an XVII, nr. 12, 22 martie 1984, p. 10
427.Întoarcerea fiicei risipitoare, an XVII, nr. 15, 12 aprilie 1984, p. 11
428.Amintiri din copilărie - sub aripa criticii moderne, an XVII, nr. 18, 3 mai 1984, p. 10
429.O proză picarescă, an XVII, nr. 22, 31 mai 1984, p. 10
430.Rima e un cal de rasă, an XVII, nr. 25, 21 iunie 1984, pp. 12-13
431.Viața pe un vapor, an XVII, nr. 27, 5 iulie 1984, p. 10
432.Caragialiana, an XVII, nr. 30, 26 iulie 1984, p. 10
433.Discreția lirică, an XVII, nr. 37, 13 septembrie 1984, p. 11
434.Subtilitatea suverană, an XVII, nr. 39, 27 septembrie 1984, p. 9
435.Un diavol meschin, an XVII, nr. 43, 25 octombrie 1984, p. 10
436.Sunt flacără mare/De sine mistuitoare, an XVII, nr. 49, 6 decembrie 1984, p. 9
1985
437.Ioanizii, an XVIII, nr. 6, 7 februarie 1985, p. 10
438.În satul Poiana, an XVIII, nr. 8, 21 februarie 1985, p. 11
439.Călători străini prin țările române, an XVIII, nr. 14, 4 aprilie 1985, p. 10
440.Chipul ascuns, an XVIII, nr. 17, 25 aprilie 1985, p. 15
441.Toamna la Plavalari, an XVIII, nr. 21, 23 mai 1985, p. 10
442.Un dramaturg ignorat, an XVIII, nr. 27, 4 iulie 1985, p. 10
443.Trei poeți români în versiune franceză, an XVIII, nr. 31, 1 august 1985, p. 20
70
444.Sufletul umed al timpului, an XVIII, nr. 37, 12 septembrie 1985, p. 10
445.Farsele adaptării, an XVIII, nr. 43, 24 octombrie 1985, p. 10
446.Iarna Fimbul, an XVIII, nr. 44, 31 octombrie 1985, p. 8
447.Viața cu capul în nori, an XVIII, nr. 45, 7 noiembrie 1985, p. 11
448.La lumina lămpii, an XVIII, nr. 47, 21 noiembrie 1985, p. 5
1986
449.Evenimentul și inventarul, an XIX, nr. 3, 16 ianuarie 1986, p. 11
450.Neguțătorul de povești, an XIX, nr. 7, 13 februarie 1986, p. 10
451.Desenul și înfloriturile lui capricioase, an XIX, nr. 11, 13 martie 1986, p. 10
452.Scriitorul și cititorul, an XIX, nr. 16, 17 aprilie 1986, p. 10
453.Azi sunt îndrăgostit, an XIX, nr. 24, 12 iunie 1986, p. 5
454.Între reportaj și jurnal, an XIX, nr. 27, 3 iulie 1986, p. 10
455.Să povestim de luni până duminică, an XIX, nr. 35, 28 august 1986, p. 10
456.Poetul refuzat de istorie, an XIX, nr. 50, 11 decembrie 1986
1987
457.Un detectiv bovaric, an XX, nr. 3, 15 ianuarie 1987, p. 10
458.Personaje în istorie și cotidian, an XX, nr. 4, 22 ianuarie 1987, p. 11
459.Specializare în diletantism, an XX, nr. 5, 29 ianuarie 1987, p. 10
460.Cum ajunge viața un roman, an XX, nr. 8, 19 februarie 1987, p. 10
461.Muzica înainte de toate, an XX, nr. 26, 25 iunie 1987, p. 10
462.Prietena Kitty, an XX, nr. 30, 23 iulie 1987, p. 10
463.Fabulație? Imaginație?, an XX, nr. 37, 10 septembrie 1987, p. 10
„Viața românească”
1969
464.Filme pe care publicul nu le vede, an XXII, nr. 10, octombrie 1969, pp. 140-141
465.Plânso-cuvântarea meșterului Pann, an XXII, nr. 11, noiembrie 1969, pp. 84-85
71
1980
466.Solidaritatea dintre scriitori și critici, în suplimentul „Caiete critice” (4), an XXXIII, nr.
10, octombrie 1980, pp. 110-113
1982
467.Daniela Crăsnaru și cruciada cuvintelor, an LXXVII, nr. 10, octombrie 1982, pp. 87-88
1983
468.Interogația ca metodă critică, an LXXVIII, nr. 2, februarie 1983, pp. 84-86
469.Grădina esențelor rare, an LXXVIII, nr. 11, noiembrie 1983, pp. 87-88
1985
470.Pasiune față de adevăr, an LXXX, nr.1, ianuarie 1985, pp. 92-93
471.A trăi lectura, an LXXX, nr. 12, decembrie 1985, pp. 86-87
1986
472.Jurnal de bucătărie, an LXXXI, nr. 8, august 1986, pp. 80-81
473.Sub semnele lui Eros și Thanatos, an LXXXI, nr. 9, septembrie 1986, pp. 89-90
1987
474.Între real și ficțiune – Cutia Pandorei, an LXXXII, nr. 2, februarie 1987, pp. 81-82
475.Un portret rembrandtian, an LXXXII, nr. 4, aprilie 1987, pp. 74-77
476.Tratat despre simțuri sau despre hiperrealismul descriptiv, an LXXXII, nr. 9, septembrie
1987, pp. 90-91
„Argeș”
1969
477.Virgil Duda – Catedrala, Pop Simion – Criza de timp, Ludmila Ghițescu – Fântâni, an
IV, nr. 11 (42), 15 noiembrie 1969, pp. 4-5
1970
478.Când palida gândire prin țara morții trece, an V, nr. 1(44), ianuarie 1970, p. 7
72
479.O prejudecată, an V, nr. 2 (45), februarie 1970, p. 8
480.Notația ezoterică, an V, nr. 3(46), martie 1970, p. 13
481.Bacovia în contemporaneitate, an V, nr. 4(47), aprilie 1970, pp. 6-7
482.Paradoxul metodei deductive, an V, nr. 10(53), octombrie 1970, p. 7
483.Emoție vizionară, an V, nr. 10(53), octombrie 1970, p. 15
484.Macedonski – conștiința vocației magnifice, an V, nr. 11(54), noiembrie 1970, p. 14
1971
485.Norman Manea – Captivi, an VI, nr. 2(57), februarie 1971, pp. 6-7
486.Mircea Horia Simionescu – Ingeniosul bine temperat, Augustin Buzura – Absenții,
Anatolie Paniș - Răpirea din adâncuri, an VI, nr. 3 (58), martie 1971, p. 13
487.Al. Ivasiuc – Păsările, Petru Popescu – Dulce ca mierea e glonțul patriei, an VI, nr. 4-
5(59-60), aprilie-mai 1971, pp. 10-11
488.Mircea Ciobanu – Cartea fiilor, Sorin Titel – Lunga călătorie a prizonierului, an VI, nr.
6(61), iunie 1971, p. 6
489.Nicolae Damian – Fete și băieți, Alexandru Papilian – Dihorul, an VI, nr. 7(62), iulie
1971, p. 6
490.Titus Popovici – Moartea lui Ipu, Radu Cosașu – Un august pe un bloc de gheață,
Alexandru Văduva – La indicativul prezent, an VI, nr. 8(63), august 1971, pp. 6-7
491.Marin Preda – o mare vocație civică, an VI, nr. 9(64), septembrie 1971, p. 1 și p. 18
492.Alexandru George – Clepsidra cu venin, Marcel Petrișor – Serile-n sat la Ocișor,
Cristian Arcașu – Valencia, an VI, nr. 9(64), septembrie 1971, p. 6
493.Nina Cassian – Atât de grozavă și adio, Nicolae Păduraru – Jurnal de ghid, Anda
Basarab – Deschiderea spaniolă, an VI, nr. 10(65), octombrie 1971, p. 8
494.Mihail Sadoveanu – Cântecul mioarei; Lisaveta, Gabriel Gafița – Moartea măștilor, an
VI, nr. 11(66), noiembrie 1971, p. 6
495.D.R.Popescu – Ploaia albă, Mihai Nadin – O zi pentru podoabe, an VI, nr. 12(67),
decembrie 1971, pp. 6-7
1972
496.Macedonski – eseu de Dana Dumitriu, an VII, nr.1 (68), ianuarie 1972, pp. 9-12
497.Radu Petrescu – Proze, an VII, nr. 2(69), februarie 1972, pp. 6-7
73
498.Ion Vinea – Venin de mai, Titi George Cîmpeanu – Mușcătura de șarpe, an VII, nr. 3(70),
martie 1972, pp. 4-5
499.V. Berbecaru - Șah etern, Ionel Bandrabur – Fântâna iadului, an VII, nr. 4 (71), aprilie
1972, p. 8
500.Consecvența vocației, an VII, nr. 5 (72), mai 1972, p. 8
501.Ion Arieșanu – Vraja, Radu Ciobanu – Crepuscul, an VII, nr. 6 (73), iunie 1972, p. 13
502.Alexandru Ivasiuc – Corn de vânătoare, Radicalitate și valoare, an VII, nr. 7(74), iulie
1972, p. 8
503.Petru Jaleș - Vânzătorul de memorii, Rodica Sfințescu – Joc viclean, an VII, nr. 8 (75),
august 1972, p. 5
504.Radu Cosașu – Viața în filmele de cinema, Caius Mihăilă – Jurnal la Morile de vânt, an
VII, nr. 9 (76), septembrie 1972, p. 8
505.Nichita Stănescu – Cartea de recitire, an VII, nr. 10(77), octombrie 1972, p. 8
506.Mircea Micu – Patima, Bujor Nedelcovici – Fără vâsle, an VII, nr. 11(78), noiembrie
1972, p. 6
507.Romulus Guga – Viața postmortem, Octavian Simu – Spațiile altora, an VII, nr. 12(79),
decembrie 1972, p. 6
1973
508.Florin Mugur –Aproape noiembrie, Emil Bunea – Am lăsat iarba să crească, an VIII, nr.
1(80), ianuarie 1973, p. 6
509.Corneliu Ștefanache – Ziua uitării, Petru Vintilă – Numărătoare inversă, an VII, nr.
2(81), februarie 1973, p. 6
510.Platon Pardău – Ore de dimineață, Ion Marin Almăjan – Spune-mi, unde duce acest
drum?, an VIII, nr. 3(82), martie 1973, p. 6
511.Nicolae Damian – Pribegi, noi visăm, Mihai Sin – Așteptând în liniște, an VIII, nr. 5(84),
mai 1973, p. 6
512.Gheorghe Schwartz – Martorul, Oltea Alexandru – Veghea bătrânei doamne Gall, an
VIII, nr. 6(85), iunie 1973, p. 6
513.Radu Cosașu – Supraviețuitorii, Marta Cozmin – Câinele și gramofonul, an VIII, nr. 7-
8(86-87), iulie-august 1973, p. 12
514.Mihai Giugariu – Iubiri rele, Nicolae Prelipceanu – Vara unui fost campion de pian, an
VIII, nr. 9(89), septembrie 1973, p. 4
74
„Orizont”
1970
515.O tendință a prozei feminine – autodizolvarea, an XXI, nr. 3 (191), martie 1970, pp. 40-
44
„Ateneu”
1972
516.Condiția criticului tânăr, an IX, nr. 4(93), aprilie 1972, p. 4
1973
517.Fascinația realității, an X, nr. 5(106), mai 1973, p. 8
1984
518.Realitatea socială și tinerii scriitori, an XXI, nr. 5 (174), mai 1984, p. 2
1986
519.De ce am scris roman istoric, an XXIII, nr. 10 (203), octombrie 1986, p. 3 și p. 13
„Convorbiri literare”
1972
520.Condiția aceasta morală nu pare de invidiat, nr. 15, 15 august 1972, p. 2
”Romanian Review”
1978
521.Creative Structures, an XXXIIX, nr. 1, 1978, pp. 137-139
75
”Cahiers roumains d’études littéraires”
1979
522.Morphologie du roman européen an XIX ͤ siècle (Morfologia romanului european în
secolul al XIX-lea), nr. 4, 1979, pp. 130-131
1982
523.Lucian Blaga – l’univers lyrique (Lucian Blaga – universul liric), nr. 1, 1982, pp. 146-
147
„Manuscriptum”
1985
524.Dan Berindei – Pe urmele lui Nicolae Bălcescu, nr. 3, 1985, p. 179
„Secolul 20”
1985
525.Seninătatea ideilor, nr. 292-293-294 (nr. 3-4-5), aprilie-mai-iunie 1985, pp. 25-28
526.Între temeritate și sfiiciune, nr. 295-296-297(7-8-9), iulie-august-septembrie, 1985, pp.
275-277
„Limba și literatura română”
1985
527.C.A. Rosetti – poetul și omul politic, an XIV, nr.2, aprilie-iunie1985, pp. 30-33
„Ramuri”
1985
528.Temperament de clasic, an XXII, nr. 253, 15 iulie 1985, p. 6
76
„România liberă”
1985
529.Rapsod al spațiului românesc, an XLIII, nr. 12773, 27 noiembrie 1985, p. 2
Bibliografia de referință:
A.Lucrări generale: enciclopedii, dicționare, istorii literare
1.***, Dicționarul General al Literaturii Române, vol. C/D, Ed. Univers Enciclopedic,
București, 2004
2.***, Dicționarul Scriitorilor Români, coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu,
vol. D-L, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1998
3.***, Istoria Parlamentului și a vieții parlamentare din România până la 1918, Ed.
Academiei R.S.R., București, 1983
4.***, Romanul românesc în interviuri – O istorie autobiografică, antologie, sinteze,
bibliografie și indice de Aurel Sasu și Mariana Vartic (interviuri cu Dana Dumitriu), vol. I,
partea a II-a, Ed. Minerva, București
5.Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Nagard,
Madrid-Paris-Roma-Pelham N.Y., 1980
6.Hangiu, I, Dicționarul Presei Literare Române 1790-2000, ediția a III-a, Ed. Institutului
Cultural Român, București, 2004
7.Micu, Dumitru, Scurtă istorie a literaturii române, vol. III, Ed. Iriana, București, 1996
8.Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Ed. Paralela
45, Pitești, 2008
9.Piru, Alexandru, Istoria literaturii române de la începuturi până azi, Ed. Univers,
București, 1981
10.Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, vol. III, 1944-1984, Ed. Minerva, București,
1987
11.Sasu, Aurel, Dicționar biografic al literaturii române, vol. I, A-L, Ed. Paralela 45, Pitești,
2006, p. 539-540
12.Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. IV, Ed. Cartea Românească, 1989
13.Țeposu, Radu G., Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Ed.
Eminescu, [București], 1993
77
B.Scrieri teoretice în volum
1.***, Analiză și interpretare – Orientări în critica literară contemporană, coordonator
Silvian Iosifescu, Ed. Științifică, București, 1972
2.Andreescu, Gabriel, Cărturari, opozanți și documente. Manipularea Arhivei Securității, Ed.
Polirom, 2013
3.Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Ed. Univers, București, 1999
4.Ash, Timothy Garton, Foloasele prigoanei – Eseuri despre destinul Europei Centrale și de
Est. Lanterna magică – Martor la revoluția din ’89 la Varșovia, Budapesta, Berlin și Praga,
traducere de Catrinel Pleșu, Corina Popescu, Ed. Fundației Culturale Române, București,
1997
5.Auerbach, Erich, Mimesis – Reprezentarea realității în literatura occidentală, trad. I.
Negoițescu, prefață de Romul Munteanu, Ed. pt. Literatură Universală, București, 1967
6.Baudrillard, Jean, Cuvinte de acces, traducere și prefață de Bogdan Ghiu, Ed. Art,
București, 2008
7.Bakhtin, M.M., The Dialogic Imagination – Four Essays, translated by Michael Holquist,
Caryl Emerson, University of Texas Press, Austin, 1981
8.Bloom, Harold, Canonul occidental. Cărțile și Școala Epocilor, traducere de Diana Stanciu,
prefață de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, București, 1998
9.Boia, Lucian, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune, Ed. Humanitas, București,
2008
9.Booth, Wayne C., The Rhetoric of Fiction, The University of Chicago Press, 1961
10.Brooke-Rose, Christine, A Rhetoric of the Unreal – Studies in Narrative & Structure,
Especially of the Fantastic, Cambridge University Press, 1981
11.Bucur, Marin, C.A.Rosetti – mesianism și donquijotism revoluționar, Ed. Minerva,
București, 1970
12.Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch,
postmodernism, Ed. Univers, București, 1995
13.Cornea, Paul, Zamfir, Mihai, Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860),
Antologie, studiu și bibliografie de P. Cornea; Text stabilit, note și medalioane biografice de
M. Zamfir, vol. I, Ed. pentru Literatură, București, 1969
14.Cornea, Paul, Originile romantismului românesc, Ed. Minerva, București, 1972
78
15.Cosma, Anton, Romanul românesc contemporan (1945-1985), vol. I, Ed. Eminescu,
București, 1988
16.Cozea, Liana, Prozatoare ale literaturii române moderne, cu o postfață de Nicolae
Manolescu, Ed. Paralela 45, Pitești – Brașov – Cluj-Napoca, 2000
17.Crăciun, Gheorghe, Viciile lumii postmoderne, Ed. Tracus Arte, București, 2011
18.Derrida, Jacques, Diseminarea, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Ed. Univers
Enciclopedic, București, 1997
19.Fludernik, Monika, The Fictions of Language and the Launguages of Fiction – The
linguistic representation of speech and consciousness, Routledge, London, 1993
20.Freeman, Mark, Rewriting the self – history, memory, narrative, Routledge, London, 1993
21.Frunză, Victor, Istoria stalinismului în România, Ed. Humanitas, București, 1990
22.de Gaultier, Jules, Bovarismul, traducere Ani Bobocea, Ed. Institutul European, Iași, 1993
23.Genette, Gerard, Figuri, selecție, traducere și prefață de Angela Ion și Irina Mavrodin, Ed.
Univers, București, 1978
24.Ghica, Ion, Scrisori către V. Alecsandri, Editura pentru Literatură, 1967
25.Havel, Václav, Viața în adevăr, traducere și postfață de Jean Grosu, prefață de Andrei
Pleșu, Ed. Univers, București, 1997
26.Hupchick, Dennis P., The Balkans from the Constantinopole to Communism, Palgrave
Macmillan, 2001
27.James, Henry, Ambasadorii, trad. Corneliu Rudescu, prefața de Ștefan Stoenescu, Ed.
Univers, București, 1987
28.Jones, Granville H., Henry James’s psychology of experience, Mouton, 1975
29.Lodge, David, Language of Fiction – Essays in Criticism and Verbal Analysis of the
English Novel, Columbia University Press, New-York, 1966
30.Lodge, David, The Art of Fiction illustrated from classic and modern texts, Penguin
Books, 1992
31.Lukács, Georg, Romanul istoric, traducere, note și indici de Ion Roman, prefață, tabel
cronologic de N. Tertulian, vol. I-II, Ed. Minerva, București, 1978
32.Kundera, Milan, Insuportabila ușurătate a ființei, traducere de Jean Grosu, Ed. Univers,
București, 1999
33.Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, ediție îngrijită de
Mircea Mihăieș, Ed. Polirom, Iași, 1999
79
34.McHale, Brian, Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan H. Popescu, Ed. Polirom,
2009
35.Miłosz, Czesław, Gândirea captivă, traducător Constantin Geambașu, prefață Vladimir
Tismăneanu, Ed. Humanitas, București, 2008
36.Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni
teoretice, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998
37.Negrici, Eugen, Iluziile literaturii române, Ed. Cartea Românească, București, 2008
38.Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism, Ed. Cartea Românească, București,
2010
39.Nemoianu, Virgil, O teorie a secundarului, traducător Livia Szász Câmpeanu, Ed.
Univers, București, 1997
40.Oprea, Marius, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989, studiu
introductiv de Dennis Deletant, Ed. Polirom, București, 2002
41.Ortega y Gasset, Josè, Meditații despre Don Quijote și Gânduri despre roman, traducere,
prefață, note și tabel cronologic de Andrei Ionescu, Ed. Univers, București, 1973
42.Pauwels, Louis, Bergier, Jacques, Dimineața magicienilor. Introducere în realismul
fantastic, trad. Dan Petrescu, prefață de Louis Pauwels, Ed. Nemira, 1994
43.Protopopescu, Al., Romanul psihologic românesc, Ed. Eminescu, 1978
44.Putnam, Hilary, Rațiune, adevăr și istorie, traducere din limba engleză Ionel Narița,
Editura Tehnică, București, 2005
45.Pykett, Lyn, Engendering Fictions: The English Novel in the Early 20th Century, Hodder
Headline PLC, London, 1995
46.Ribas, Denys, Donald Woods Winnicott, traducere din limba franceză de Daniela Luca,
Editura Fundației Generația, București, 2003
47.Ricoeur, Paul, Time and Narrative, vol. I-II, translated by Kathleen McLaughlin and David
Pellauer, The University of Chicago Press, Chicago, 1984-1985
48.Roberts, David D., The Totalitarian Experiment in Twentieth-Century Europe –
Understanding the poverty of great politics, Rouletge Inc., 2006
49.Searle, John R., Realitatea ca proiect social, traducere de Andreea Deciu, Ed. Polirom,
Iași, 2000
50.Spiridon, Monica, Despre «aparența» și «realitatea» literaturii, Ed. Univers, București,
1984
80
51.Șerbulescu, Andrei, Monarhia de drept dialectic: A doua versiune a memoriilor lui Belu
Zilber, Ed. Humanitas, București, 1991
52.Tănase, Stelian, Acasă se vorbește în șoaptă. Dosar&Jurnal din anii tîrzii ai dictaturii, Ed.
Compania, București, 2002
53.Tismăneanu, Vladimir, Stalinism pentru eternitate – O istorie politică a comunismului
românesc, trad. Cristina Petrescu și Dragoș Petrescu, postfață de Mircea Mihăieș, Ed.
Polirom, 2005
54.Tudoran, Dorin, Eu, fiul lor. Dosar de Securitate, Ed. Polirom, Iași, 2010
55.Waugh, Patricia, Metafiction – The Theory and Practice of Self-Conscious Fiction,
Methuen, London, New-York, 1984
56.Weinstein, Philip M., Henry James and the Requirements of the Imagination, Harvard
University Press, Cambridge, Massachusetts, 1971
57.White, Hayden, Metahistory - The historical imagination in nineteenth-century Europe,
The Johns Hopkins University Press, Baltimore&London, 1973
58.Wood, James, How fiction works, Random House, London, 2008
59.Zafiu, Rodica, Narațiune și poezie, Ed. All, București, 2000
60.Zeraffa, Michel, Fictions – The Novel and Social Reality, Penguin Books Ltd.,
Harmondsworth, Middlesex, 1976
61.Zub, Al., A scrie și a face istorie (Istoriografia românească postpașoptistă), Ed. Junimea,
Iași, 1981
62.Zub, Al., Orizont închis – Istoriografia română sub dictatură, Institutul European, Iași,
2000
Scrieri teoretice în periodice:
1.Banu, Florian, Adevăr și ficțiune în documentele Securității, în „Analele științifice ale
Universității Alexandru Ioan Cuza” din Iași, tom LI, 2005, pp. 375-392
2.Boia, Lucian, Ion Ghica – O scrisoare diplomatică, în „Manuscriptum”, nr. 1/1973, p. 150
3.Cosma, Anton, H.P.Bengescu – Viața ca spectacol și spectacolul ca utopie, în „Vatra”, anul
V, nr. 52, 20 iulie 1975, p. 10
4.Cosma, Anton, Ipostazele romanului istoric, în „Vatra”, an X, nr. 110, 20 mai 1980, p. 10
5.Dimov, Leonid, Ion Ghica, un realist nețărmurit, în „Luceafărul”, an XII, nr. 19(367), 10
mai 1969, p. 6
81
6.Gheorghe Grigurcu, Despre realismul psihologic, în „Viața Românească”, an XXX, nr. 10,
octombrie 1977, pp. 63-64
7.Liu, Nicolae, Lumea prin care am trecut – Ion Ghica, O galerie de portrete pașoptiste, în
„Manuscriptum”, nr. 2, 1979, p. 8
8.Liu, Nicolae, Revelația documentului – Ion Ghica către Grigore Alexandrescu, în
„Manuscriptum”, nr. 4, 1972, p. 28
9.Manolescu, Nicolae, Permanența clasicilor: Proza lui Ion Ghica, în „România literară”, nr.
30, 24 iulie 1986, p. 9
10.Manolescu, Nicolae, Doamna Bovary și doamna Dalloway, în „Convorbiri literare”, nr.
9(57), septembrie 1974, p. 2
11.Roman, Ion, Ion Ghica – Scrisori către Alexandrina Ghica, în „Manuscriptum”, an XVIII,
nr. 1/1987, pp. 92-94
12.Steinhardt, Nicolae, Îl chema Henry James, nu Marcel Proust, în „Viața Românească”, an
XXXII, nr. 4, aprilie 1979, p. 59
C.Receptare critică în volum
1.Cârneci, Magda, Haosmos și alte poeme, Ed. Paralela 45, Pitești, 2004, pp. 104-106
2.Ciobanu, Nicolae, Critica în primă instanță, cap. „Răul răului într-o casă a amiralului”, Ed.
Eminescu, București, 1974, pp. 172-175
3.Ciobanu, Nicolae, Panoramic, cap. „Migrații”, Ed. Cartea Românească, 1972, pp. 337-338
4.Cliveț, Nicoleta, „Un european la porțile Orientului”, în Cărțile supraviețuitoare, coord.
Virgil Podoabă, Ed. Aula, 2008, p. 348
4.Condurache, Val, Portret al criticului în tinerețe, cap. „Spuma zilelor”, Ed. Cartea
Românească, 1984, pp. 150-152
5.Cordoș, Sanda, „Sărăcia de idei și avuția de patimi”, în Cărțile supraviețuitoare, coord.
Virgil Podoabă, Ed. Aula, 2008, p. 345
6.Cosma, Anton, Romanul românesc contemporan, 1945-1985, vol. I Realismul, cap. „Dana
Dumtiriu”, Ed. Eminescu, București, 1988, pp. 235-238
7.Cozea, Liana, Portretul unei doamne, cu postfață de Nicolae Manolescu, Ed. Paralela 45,
Pitești, 2000
8.Cozea Liana, Confesiuni ale eului feminin, cap. „Autobiografia ca invenție de sine”, Ed.
Paralela 45, Pitești, 2005, p. 137 și pp. 144-149
82
9.Cristea, Valeriu, Domeniul criticii, cap. „Masa zarafului”, Ed. Cartea Românească, 1975,
pp. 297-301
10.Culcer, Dan, Serii și grupuri, cap. „Un roman despre uitare”, Ed. Cartea Românescă, 1981,
pp. 170-177
11.Dimisianu, Gabriel, Subiecte, cap. „Viitorul doi al unui precursor”, Ed. Eminescu,
București, 1987, pp. 224-229
12.Georgescu, Paul, Volume, cap. „Cele trei parce”, Ed. Cartea Românească, 1978, pp. 83-87
13.Grigurcu, Gheorghe, Critici români de azi, cap. „Dana Dumitriu”, Ed. Cartea Românească,
1981, pp. 575-578
14.Holban, Ioan, Profiluri epice contemporane, cap. „Dana Dumitriu”, Ed. Cartea
Românească, 1987, pp. 277-286
15.Iorgulescu, Mircea, Prezent, cap. „Din nou la București”, Ed. Cartea Românească, 1985,
pp. 234-238
16.Iorgulescu, Mircea, Scriitori tineri contemporani, cap. „Dana Dumitriu”, Ed. Eminescu,
București, 1978, p. 203-204
17.Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, cap. „Dana
Dumitriu”, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008, pp. 1189-1194
18.Manolescu, Nicolae, Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă, Ed. Paralela 45,
Pitești, 2009, pp. 276-277, p. 289, p. 309, pp. 313-315, pp. 410-419
19.Micu, Dumitriu, Scurtă istorie a literaturii române, cap. „Dana Dumitriu”, vol. III,
Perioada contemporană. Proza, Ed. Iriana, București, 1996, pp. 393-396
20.Raicu, Lucian, Fragmente de timp, cap. „Fragmente de timp”, Ed. Cartea Românească,
1984, pp. 376-381
21.Simion, Eugen, Scriitori români de azi, cap. „Dana Dumitriu”, vol. IV, Ed. Cartea
Românească, București, 1989, pp. 239-259
22.Steinhardt, Nicolae, Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, cap. „Prințul
Ghica”, Ed. Cartea Românească, București, 1987, pp. 270-274
23.Socol, Nicoleta-Janeta, Dana Dumitriu – monografie critică, Universitatea „Lucian Blaga”
Sibiu, 2011
24.Șerbănescu, Tia, Femeia din fotografie – Jurnal 1987-1989, Ed. Compania, București,
2002
25.Ștefănescu, Alex, Jurnal de critic, cap. „Cunoașterea ca luciditate”, Ed. Cartea
Românească, 1980, pp. 58-59
83
Receptare critică în periodice:
1.Albu, Florența, Dana Dumitriu – In memoriam, în „Viața românească”, an LXXXII, nr. 11,
noiembrie 1987, pp. 26-27
2.Ardeleanu, V., Jurnal, în „Transilvania”, an X (LXXXVII), nr. 6, iunie 1981, p. 38
3.Arion, George, Dana Dumitriu – Întoarcerea lui Pascal, în „Flacăra”, an XXVIII, nr. 31
(1260), 2 august 1979, p. 25
4.Armanca, Brândușa, Două ipostaze ale romanului psihologic, în „Orizont”, an XXXI, nr. 20
(634), 15 mai 1980, p. 3
5.Atanasiu, Victor, Dana Dumitriu – Întoarcerea lui Pascal, în „Contemporanul”, nr. 24
(1753), 13 iunie 1980, p. 10
6.Balotă, Nicolae, Migrații, în „România literară”, an IV, nr. 16, 15 aprilie 1971, pp. 14-15
7.Călinescu, Al., Istorie și ficțiune, în „Convorbiri literare”, an XC, nr. 6 (1174), iunie 1984,
p. 6
8.Călinescu, Al., Un personaj din veacul trecut, în „Cronica”, an XX, nr. 4 (991), 25 ianuarie
1985, p. 3
9.Călinescu, Al., Romanul-permanențe, în „Convorbiri literare”, an LXXXIX, nr. 1(1157),
ianuarie 1983, pp. 4-5
10.Cândroveanu, Hristu, Patria, o emoție colectivă, în „Flacăra”, an XXXI, nr. 52 (1438), 31
decembrie 1982, p. 14
11.Chifor, Vasile, Evocare și istorie, în „Transilvania”, an XVI (XCIII), nr. 3, martie 1987,
pp. 40-42
12.Chifor, Vasile, Romanul unei crize, în „Viața Românească”, an XXXIV, nr. 2, februarie
1981, pp. 87-88
13.Chifor, Vasile, Romanul unui experiment, în „Transilvania”, an VIII (LXXXV), nr. 10,
octombrie 1979, pp. 34-35
14.Ciobanu, Nicolae, Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Luceafărul”, an XV, nr. 48 (552),
25 noiembrie 1972, p. 2
15.Ciotloș, Cosmin, Altă elegie pentru posteritate, în „România literară”, an XXXL, nr. 39, 5-
11 octombrie 2007, p. 17
16.Condurache, Val, Dana Dumitriu – Întoarcerea lui Pascal, în „Convorbiri literare”, nr. 1
(121), ianuarie 1980, p. 4
84
17.Condurache, Val, Spuma zilelor, în „Convorbiri literare”, an LXXXIX, nr. 4 (1160), aprilie
1983, p. 4
18.Condurache, Val, Tel Quel, în „Convorbiri literare”, an XCII, nr. 10 (1202), octombrie
1986, p. 12
19.Cosma, Anton, Duminica mironosițelor, în „Vatra”, an VIII, nr. 93, 20 septembrie 1978, p.
2
20.Costin, C., Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Ateneu”, an X, nr. 2 (103), februarie
1973, p. 8
21.Cristea, Valeriu, «Ambasadorii» unei prozatoare, în „România literară”, an IX, nr. 40, 30
septembrie 1976, p. 11
22.Cristea, Valeriu, Consecvență exemplară, în „România literară”, an XX, nr. 42, 15
octombrie 1987, pp. 14-15
23.Cristea, Valeriu, Curiozitatea romancierului, în „România literară”, an XI, nr. 28, 13 iulie
1978, p. 8
24.Cristea, Valeriu, Masa zarafului, în „Argeș”, an VII, nr. 11 (78), noiembrie 1972, p. 5
25.Cristea, Valeriu, Sărbătorile răbdării, în „România literară”, an XIII, nr. 37, 11 septembrie
1980, p. 11
26.Culcer, Dan, Un roman despre uitare, în „Vatra”, an IX, nr. 102, 20 septembrie 1979, p. 3
și p. 14
27.Curticăpeanu, Doina, Semnul diagonalei – cronică la Portretul unei doamne de Liana
Cozea, în „Familia”, an 36(136), nr. 9(419), septembrie 2000, pp. 38-41
28.Dimisianu, Gabriel, Viitorul doi al unui precursor, în „România literară”, an XVII, nr. 52,
27 decembrie 1984, p. 10
29.Dimoftache, Fl., Dana Dumitriu – Prințul Ghica, în „Ateneu”, an XXI, nr. 12 (181),
decembrie 1984, p. 6
30.Dumbravă, Vladimir-Paul, Epic și analitic în roman, în „Luceafărul”, an XXI, nr. 18(836),
6 mai 1978, p. 2
31.Fanache, V., Introducere în opera lui C.A.Rosetti, în „Steaua”, an XXXVI, nr. 4(455),
aprilie 1985, p. 55
32.Felea, Victor, Dana Dumtiriu – Prințul Ghica, în „Tribuna”, an XXVII, nr. 10 (1368), 10
martie 1983, p. 2
33.Flămînd, Dinu, Migrații, în „Luceafărul”, an XIV, nr. 11(463), 13 martie 1971, p. 2
85
34.Friduș, Al. I., Virtuțile realismului psihologic, în „Convorbiri literare”, nr. 5(89), mai
1977, p. 14
35.Georgescu, Paul, Cele trei parce, în „România literară”, an XI, nr. 12, 23 mai 1978, p. 9
36.Georgescu, Paul, După zece ani, în „România literară”, an XV, nr. 51, 16 decembrie 1982,
p. 10
37.Grigurcu, Gheorghe, Despre realismul psihologic, în „Viața românească”, an XXX, nr. 10,
octombrie 1977, pp. 63-64
38.Grigurcu, Gheorghe, Introducere în opera lui C.A.Rosetti, în „Familia”, seria a V-a, an 21
(121), nr. 8 (240), august 1985, p. 7
39.Holban, Ioan, Doamnele Bovary, în „Convorbiri literare”, nr. 9 (129), septembrie 1980, p.
6
40.Holban, Ioan, Omul secolului XIX, în „România literară”, an XVII, nr. 42, 18 octombrie
1984, p. 4
41.Holban, Ioan, Prințul Ghica - roman total, în „România literară”, an XXXVI, nr. 38, 24-30
septembrie 2003, pp. 18-19
42.Holban, Ioan, Spiritul veacului, în „Cronica”, an XVIII, nr. 4 (887), 28 ianuarie 1983, p. 4
43.Iliescu, Adriana, Permanențe ale prozei românești, în „România liberă”, an XXXVII, nr.
10854, 20 septembrie 1979, p. 2
44.Indrieș, Alexandra, Migrații, în „Orizont”, an XXII, nr. 6(206), iunie 1971, pp. 52-55
45.Iorgulescu, Mircea, Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Luceafărul”, an XV, nr. 42
(546), 14 octombrie1972, p.2
46.Iorgulescu, Mircea, Din nou la București, în „România liberă”, an XL, nr. 11803, 12
octombrie 1982, p. 2
47.Iorgulescu, Mircea, În căutarea vieții ascunse, în „România literară”, an XX, nr. 42, 15
octombrie 1987, p. 4
48.Iorgulescu, Mircea, Profil: Dana Dumitriu, în „Luceafărul”, an XVIII, nr. 7(668), 15
februarie 1975, p. 6
49.Lefter, Ion Bogdan, Trei modele creatoare, în „Amfiteatru”, an XIX, nr. 5 (233), mai
1985, p. 9
50.Lovinescu, Monica, Dana Dumitriu și romanul de idei, în „Viața românească”, an
LXXXIX, nr. 7-8, iulie-august 1994, pp. 33-36
51.Manolescu, Nicolae, Îngerul cu o carte în mână, în „România literară”, an XLII, nr. 27,
23-29 iulie 2010, p. 3
86
52.Manolescu, Nicolae, Dana Dumitriu – Migrații, în „Contemporanul”, nr. 13 (1272), 26
martie 1971, p. 3
53.Marcoș, Ion, Ambasadorii… sau despre autenticitate, în „Tribuna”, an XX, nr. 42(1034),
14 octombrie 1976, p. 3
54.Manu, Emil, Migrații de Dana Dumitriu, în „Ateneu”, anul VIII, nr. 7 (84), iulie 1971, p. 9
55.Mareș, Radu, Confesiunea patetică, în „Tribuna”, an XXXI, nr. 43(1609), 22 octombrie
1987, p. 4
56.Mareș, Radu, Un roman psihologic, în „Tribuna”, an XXIII, nr. 42 (1191), 18 octombrie
1979, p. 2
57.Mareș, Radu, Tema intimă a romancierului (interviu), în „Tribuna”, an XXII, nr. 49(1146),
7 decembrie 1978, p. 5
58.Maxim, Ion, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, în „Orizont”, an XXVIII, nr.
2(464), 13 ianuarie 1977, p. 2
59.Maxim, Ion, Duminica mironosițelor, în „Orizont”, an XXIX, nr. 13(528), 30 martie 1978,
p. 2
60.Midia, Anca, Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Viața Românească”, an XXVI, nr. 3,
martie 1973, pp. 131-132
61.Moraru, Cristian, Eseu, adică roman, în „Viața românească”, an LXXXI, nr. 3-4, martie-
aprilie 1986, pp. 184-186
62.Mugur, Florin, Gânduri despre un personaj, în „Luceafărul”, an XVI, nr. 23 (580), 9 iunie
1973, p. 7
63.Muthu, Mircea, Despre romanul istoric, în „Steaua”, an XXXIV, nr. 5 (432), mai 1983, p.
15
64.Nanu, Emil, Migrații, în „Ateneu”, an VIII, nr. 7(84), iulie 1971, p. 9
65.Pârvulescu, Ioana, După 20 de ani, în „România literară”, an XXXL, nr. 39, 5-11
octombrie 2007, p. 5
66.Papahagi, Marian, Dana Dumitriu, Introducere în opera lui C.A.Rosetti, în „Tribuna”, an
XXIX, nr. 7 (1469), 14 februarie 1985, p. 4 și p. 6
67.Podoabă, Virgil, Prințul Ghica de Dana Dumitriu, în „Familia”, seria a V-a, an 19 (119),
nr. 9 (217), septembrie 1983, p. 3
68.Porumbacu, Veronica, Dana Dumitriu – Migrații, în „Viața Românească”, an XXIV, nr.
11, noiembrie 1971, pp. 149-151
87
69.Pruteanu, George, Introducere în opera lui C.A.Rosetti, în „Convorbiri literare”, an XCI,
nr. 4 (1184), aprilie 1985, p. 13
70.Pruteanu, George, Masa zarafului, în „Convorbiri literare”, nr. 24, 30 decembrie 1972, p. 8
71.Radu, Tania, Joc de oglinzi, în „Flacăra”, an XXXV, nr. 29 (1622), 18 iulie 1986, p. 10
72.Raicu, Lucian, Dana Dumitriu, în „Argeș”, an V, nr. 6(49), iunie 1970, p. 3
73.Raicu, Lucian, Incitația istoriei, în „România literară”, an XVII, nr. 20, 17 mai 1984, p. 11
74.Raicu, Lucian, Romanul istoric și «de idei», în „România literară”, an XIX, nr. 32, 7
august 1986, p. 11
75.Roman, Andrei, Sărbătorile răbdării, în „Familia”, an 17(117), nr. 3(187), martie 1981, p.
2
76.Roznoveanu, Mirela, Senzație și reflexivitate, în „România liberă”, an XXXVIII, nr.
11176, 2 octombrie 1980, p. 2
77.Scarlat, Mircea, Duminica mironosițelor, în „Ateneu”, an XV, nr. 3(185), septembrie
1978, p. 6
78.Scarlat, Mircea, Epicizarea interpretativă, în „Amfiteatru”, an XVII, nr. 12(204),
decembrie 1982, p. 5
79.Simion, Eugen, Proză de analiză, în „România literară”, an XXI, nr. 43, 20 octombrie
1988, p. 10
80.Simion, Eugen, Romanul istoric, în „România literară”, an XXI, nr. 45, 3 noiembrie 1988,
p. 10
81.Sîrbu, I., Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Cronica”, an VII, nr. 50 (359), 15
decembrie 1972, p. 4
82.Sîrbu, I., Nuvelele Danei Dumitriu, în „Cronica”, an VI, nr. 45(300), 6 noiembrie 1971, p.
7
83.Socol, Nicoleta-Janeta, Realismul psihologic și «ambasadorii» unui scriitor, în
„Transilvania”, an XL(CXVI), nr. 3-4, martie-aprilie 2011, pp. 42-49
84.Socol, Nicoleta-Janeta, Să ne amintim de Dana Dumitriu – o doamnă a literaturii române
(interviu cu Tia Șerbănescu), I-II, în „Cenaclul de la Păltiniș”, an II, nr. 15 și nr. 16,
octombrie și decembrie 2010, p. 22 și p. 22
85.Steindhardt, N., Prințul Ghica, în „Viața Românească”, an LXXVIII, nr. 6, iunie 1983, pp.
83-86
86.Șerban, Geo, Traiectoria frântă, în „Ramuri”, nr. 2 (284), 15 februarie 1988, p. 6
88
87.Șerbănescu, Tia, Devoțiune și rigoare, în „România literară”, an XXI, nr. 16, 14 aprilie
1988, p. 4
88.Șerbănescu, Tia, Portretul unei doamne, în „România literară”, an XXIII, nr. 48, 29
noiembrie 1990, pp. 4-5
89.Ștefănescu, Alex, Analiză psihologică și problematică morală, în „România literară”, an
XIII, nr. 35, 30 august 1979, p. 10
90.Ștefănescu, Alex, Dana Dumitriu, în „România literară”, an XXV, nr. 33, 21-28 octombrie
1992, p. 4
91.Ștefănescu, Alex., Enigma Dorei Iatan, în „Viața românească”, an XXXI, nr. 5, mai 1978,
pp. 76-77
92.Tașcu, Valentin, Transformarea anchetei în analiză, în „Steaua”, an XXX, nr. 4 (383),
aprilie 1979, p. 29
93.Ungureanu, Cornel, Portret în oglindă, în „Familia”, an 36(136), nr. 7-8(417-418), iulie-
august 2000, pp. 151-153
94.Ungureanu, Cornel, Spațiul literaturii – Prințul Ghica, în „Orizont”, an XXXIII, nr. 49
(770), 10 decembrie 1982, p. 2
95.Ungureanu, Traian, Romanul istoric, model și limite, în „Viața Românească”, an LXXIX,
nr. 10, octombrie 1984, pp. 86-87
96.Uricaru, Doina, Măiestria de a respira prin cuvânt, în „Contemporanul”, nr. 42 (2135), 16
octombrie 1987, p. 10
97.Uricaru, Doina, Vocile romanului – Prințul Ghica, în „România literară”, an XX, nr. 7, 12
februarie 1987, p. 4
Surse online:
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/arhiva_securitatii/Adevar%20si%20fictiune
.pdf Accesat: Luna mai, an 2012
http://www.romlit.ro/in_memoriam_b._elvin Accesat: Luna ianuarie, an 2012
http://www.romlit.ro/autori_despre_care_ar_trebui_s_se_vorbeasc_mai_des Accesat: Luna februarie, an
2011
http://www.observatorcultural.ro/Secolul-lui-Haulica*articleID_26503-articles_details.html Accesat: Luna
martie, an 2012
89
http://www.bogdancantaragiu.ro/raportul/partea%20VI%20-%20biografiile%20nomenklaturii.pdf
Accesat: Luna mai, an 2012
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/georgeta-dimisianu-v-paler-quot-prefer-sa-disper-langa-ai-mei-
quot-3054671/ Accesat: Luna iunie, an 2012
Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (prescurtat ACNSAS):
A.C.N.S.A.S., Fond Informativ, Dosar nr. I143879, vol.1, vol. 2, vol. 3, vol. 4
90
DANA DUMITRIU – monografie rezumat
Conducător ştiinţific Andrei Bodiu
Doctorand Adriana Bărbat
Având ca fundal perioada comunistă, opera Danei Dumitriu își găsește un făgaș propriu, pe de o parte prin evadarea în realismul psihologic sau în trecut (vezi romanul istoric), pe de altă parte prin încercarea de a înțelege mecanismele de formare a sistemului totalitar puternic amprentat de specificul național. Opera Danei Dumitriu reprezintă o migrare către sinele adânc, o permanentă încercare de a da la o parte faldurile de iluzii individuale sau colective. Astfel, ceea ce dă unitate întregii opere a Danei Dumitriu este raportul realitate-ficțiune, modul în care realitatea (macro-realitatea sau micro-realitatea) este transfigurată în opera literară, iar ficțiunea devine sinonimă cu conceptele de ireal, iluzie, fals (minciună), mimă, mască, aparență, utopie. Volumul teoretic, volumul de istorie literară, prefețele și postfețele, fragmentele inedite publicate în reviste literare, volumul de nuvele și romanele Danei Dumitriu se așază pe diferite paliere ale raportului realitate-ficțiune. Cele peste 500 de articole ale autoarei sunt grupate tematic (socio-cultural și artistic) în încercarea de a stabili punți de legătură între temele abordate în articole și creația, respectiv biografia autoarei. Omul Dana Dumitriu este descifrat din două perspective diferite, în egală măsură deformatoare: Dosarul de Urmărire Informativă și perspectiva persoanelor apropiate sau perspectiva ei, subiectivă.
DANA DUMITRIU – monography Abstract
Having the Communist regime as background, Dana Dumitriu’s work creates its own
path by escaping into psychological realism or into the past (see the historical novel), or by trying to understand the inner mechanisms of the totalitarian system, strongly marked by its national specificity. Dana Dumitriu’s work represents a migration towards the inner self, a continuous attempt to unfold all the layers of collective or individual illusions. So, what brings unity to Dana Dumitriu’s whole work is the relation between reality and fiction, the way in which reality (macro-reality or micro-reality) is transfigured in the literary work, and fiction becomes synonymous with the concepts of unreal, illusion, falsity (lie), mimicry, mask, appearance, utopia. The theoretical volume, that of literary history, the forewords and afterwords, the novel fragments published in literary magazines, the volume of short stories and the novels are situated on different levels of the reality-fiction relation. More than 500 articles are thematically structured (socio-cultural and artistic) in order to find connections between the themes from Dana Dumitriu’s articles and her work, or the author’s biography. Dana Dumitriu the person is deciphered from two different perspectives, both equally deforming: the Securitate File and the viewpoint of those who were close to her, as well as her own perspective.
91
Curriculum Vitae
Adriana Camelia Marcu (căs. Bărbat)
Experiență profesională:
2011-2013 redactor la revista literară „Corpul T”, publicată de Facultatea de Litere,
Universitatea „Transilvania” Braşov
1997-2010 profesor de limba și literatura română la diferite școli generale din Brașov
Studii:
2010 – 2013 doctorand, Universitatea „Transilvania” Brașov, Facultatea de Litere,
Departamentul de Inovație Culturală, Comunicare și Dezvoltare Socială
2002 - 2004 Masterat de „Literatură și comunicare” la Universitatea „Transilvania” Brașov,
Facultatea de Litere
1993-1997 Facultatea de Litere, Universitatea „Transilvania” Braşov, specializarea română-
engleză
Activitate publicistică:
2002: Limbă și comunicare – coautor; Ora de literatură, Editura Aula, Brașov
2003: Junii 03 – Antologia tinerilor prozatori brașoveni, Interval 2003, îngrijită de Andrei
Bodiu, Caius Dobrescu și Alexandru Muşina
2004: Talk – Show, roman de debut, Editura Paralela 45, prefață de Gheorghe Crăciun
2007 – 2011: articole în revista electronică sisif (www.sisif.ro)
2010: Pe urmele bilei de popice, Adriana Bărbat și Gál Andrea (ediție bilingvă), publicată în
cadrul unui proiect al Grupului pentru Inițiativă Locală Corona, Brașov.
2011: „Lectura ca experiență revelatoare” – în „Familia”, iulie-august 2011, an 47 (147), nr.
7-8 (548-549).
„Evazionismul în literatură în relaţie cu puterea – Ştefan Agopian şi Dumitru Ţepeneag” – în
revista „Transilvania”, Sibiu 3-4/2011
2011-2013: articole în revistele „Corpul T” și „Astra”
2012: „Cum e aia să înveți să scrii?” în ”Steaua”, nr. 5 (763), mai 2012
2013: „Dana Dumitriu în Dosarele Securității” în ”Dilemateca”, anVIII, nr. 86, iulie 2013
2013: „Intelectualii în tonuri de gri” – în curs de publicare la editura Polirom
„Istoriile din Prințul Ghica” – în curs de publicare în revista ”Transilvania”
Conferințe naționale: 4 participări
92
Adriana Camelia Marcu (Bărbat)
Professional experience:
2011-2013 editor to the literary review “Corpul T”, published by the Faculty of Letters,
“Transilvania” University Braşov
1997-2010 teacher of Romanian literature and language to different secondary-schools
from Brașov
Studies:
2010 – 2013 Ph.D Candidate, “Transilvania” University Brașov, Faculty of Letters,
Departament of Cultural Inovation, Communication and Social Development
2002 - 2004 Master degree in “Literature and communication” at “Transilvania” University
Brașov, Faculty of Letters
1993-1997 Bachelor degree, “Transilvania” University Braşov, Romanian and English
literature and language
Publishing Activity:
2002: Language and Communication – joint author, Aula Print, Brașov
Time for literature, Aula Print, Brașov
2003: Junii 03 – The anthology of the young writers from Brasov, Interval 2003, coordinated
by Andrei Bodiu, Caius Dobrescu and Alexandru Muşina
2004: Talk – Show, the debut novel, Paralela 45 Print, foreword by Gheorghe Crăciun
2007 – 2011: contribution to the electronic review sisif (www.sisif.ro)
2010: Fallowing the bowling ball, Adriana Bărbat and Gál Andrea (bilingual edition), a short
story for children, published within a project of the Corona Group for Local Initiative, Brașov
2011: „Reading as revealing experience” – in „Familia”, July-August 2011, year 47 (147), no.
7-8 (548-549)
“The escapism in literature facing the power-Ştefan Agopian and Dumitru Ţepeneag”,
published in „Transilvania”, Sibiu 3-4/2011
2011-2012: different articles published in ”Astra” review from Brașov and ”Corpul T”.
2012: ”What is it like to learn how to write?” in ”Steaua”, no. 5 (763), May 2012
2013: ”Dana Dumitriu in the Securitate Files” in ”Dilemateca”, year VIII, no. 86, July 2013
2013: ”Intellectuals in shades of gray” – article submitted to be published at Polirom Press ”The histories from Prince Ghica” – article submitted to be published in ”Transilvania”
National Conferences: 4 participations