UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTIINGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE
Departamentul: TMSMaster Aprofundare: Ingineria si Managementul Proceselor de Sudare si Control
Metode moderne de inspectie si control
Controlul cu lichide penetrante
Indrumator Masterand
conf.dr.ing. V. Popovici ing. Burcea Lucian IMPSC
1
Controlul nedistructiv cu lichide penetrante
Controlul cu lichide penetrante constă în aplicarea pe suprafaţa supusă
controlului a unui lichid cu bune calităţi de penetrare în discontinuităţile superficiale şi
evidenţierea acestora prin contrast cu ajutorul unui developant (figura 2). Penetrarea
în discontinuităţile cele mai fine – pori, fisuri ş.a. – se produce datorită fenomenului
de capilaritate. Developarea penetrantului are loc datorită efectului de absorbţie a
developantului.
Figura. 2 Principiul controlului cu lichide penetrante:
a.- curăţirea suprafeţei; b.- aplicarea penetrantului şi infiltrarea in discontinuitate;
c. – îndepărtarea excesului de penetrant; d. – aplicarea developantului şi adsorbţia
penetrantului;
Controlul cu lichide penetrante pune în evidenţă în exclusivitate discon-
tinuităţile deschise la suprafaţă, cum sunt: porii, fisurile, suprapunerile, lipsa de
pătrundere îngust deschisă la suprafaţă, crestăturile marginale, exfolierile din
materialul de bază, craterele. Relevante pentru controlul cu lichide penetrante sunt
mai ales porii singulari şi fisurile, fie ele termice, fie de oboseală, care în majoritatea
cazurilor sunt dificil decelate la controlul vizual. Suprafeţele poroase sau zonele cu
densitate ridicată de pori sau foarte rugoase, nu pot fi controlate eficient datorită
dificultăţilor de interpretare a indicaţiilor relevate. In principiu piesele se supun
controlului înaintea aplicării tratamentelor termice sau a prelucrărilor prin aşchiere
2
întrucât, mai ales cele din urmă, pot masca sau chiar închide discontinuităţile mai
fine.
Principalele metode de control cu lichide penetrante sunt următoarele:
- Metoda colorării la care contrastul pentru relevarea discontinităţilor este unul de
culoare, de obicei roşu pe fond alb, este cea mai frecvent utilizată;
- Metoda fluorescentă la care contrastul pentru relevarea discontinuităţilor este
obţinut prin strălucirea observată în lumină ultravioletă şi câmp de examinare negru;
contrastul este de regulă galben – verde pe fond violet închis;
- Metoda activării cu ultrasunete unde surplusul de energie de infiltrare a pene-
trantului folosit este asigurat cu ajutorul vibraţiilor ultrasonore şi emisia undelor
elastice în mediul de penetrare sau de postemulsionare. O frecvenţă mai joasă
măreşte capacitatea de pătrundere dar poate avea efecte perturbatorii sub 20 kHz.
Activarea cu ultrasunete se aplică mai ales în cazul controlului etanşeităţii
produselor contribuind la învingerea forţei de aderenţă şi forţarea procesului de
infiltrare a penetrantului. Cu bune rezultate se foloseşte la spălarea suprafeţelor
capilare de materiale contaminate. Vibraţiile contribuie de asemenea la minimizarea
duratei de penetrare, metoda cu trasor radioactiv, unde evidenţierea discontinuităţilor
se realizează prin impresionarea unui film radiografie aplicat în stare lichidă, de către
substanţe radioactive conţinute în mediul de penetrare.
Indiferent de felul penetrantului sau a developantului, controlul cu lichide
penetrante comportă următoarele operaţii:
1. pregătirea suprafeţei;
2. aplicarea penetrantului;
3. îndepărtarea excesului de penetrant;
4. aplicarea revelatorului;
5. examinarea suprafeţei şi interpretarea rezultatelor;
6. marcarea pe piesă a locurilor cu indicaţii.
In cazul folosirii penetranţilor cu postemulsionare este necesară o fază su-
plimentară de adăugare a agentului emulgator după epuizarea timpului de
pătrundere a penetrantului.
Componentele se livrează în seturi de flacoane de 250 – 500 ml. Consumul
de soluţii este obişnuit de aproximativ un flacon de 350 cm3 la 50 – 100 m cusătură
sudată. Proporţia consumului între degresant – penetrant – developant este funcţie
3
de starea suprafeţei, în general în limitele de 2-2,5:1,2:1. Pentru aplicaţii diferite de
cea prin pulverizare, componentele se livrează la bidoane speciale.
Examinare cu lichide penetrante
Prezenta procedură stabileşte condiţiile de examinare cu lichide penetrante a
îmbinărilor sudate ale elementelor instalaţiilor mecanice sub presiune şi instalaţiilor
de ridicat.
Examinarea cu lichide penetrante se aplică îmbinărilor sudate ale oricăror
materiale metalice.
Examinarea cu lichide penetrante este o metodă de control nedistructiv care
permite punerea în evidenţă a discontinuităţilor deschise la suprafaţă ale cusăturilor
sudate.
Pentru examinarea cu lichide penetrante se foloseşte un set de produse
format din următoarele materiale :
- penetrant ;
- produs de îndepărtare a excesului de penetrant;
- developant;
În setul de produse, fabricantul poate include şi degresantul utilizat la
curăţirea chimică prealabilă a pieselor de examinat.
Setul de produse va fi procurat, în mod obligatoriu, de la acelaşi fabricant în
conformitate cu instrucţiunile acestuia.
Produsele folosite nu trebuie să dea reacţii chimice cu materialul examinat şi
să nu reacţioneze chimic între ele. Ca precauţie se va avea în vedere :
- oţelurile inoxidabile austenitice şi titanul sunt atacate de halogenii Cl şi F.
- oţelurile cu conţinut ridicat de nichel sunt atacate de sulfuri, etc.
4
Pentru examinarea cu lichide penetrante fluorescente se foloseşte lampă U.V.
tip NAMICOM, cu lungimea de undă de 365 nm. Dotarea laboratorului permite
măsurarea iluminării zonei de examinat pentru lumină albă şi pentru lumina
ultravioletă. Aparatura va fi verificată metrologic, în conformitate cu prevederile
legale.
Cusăturile sudate examinate, volumul faza tehnologică de control, tipul de
lichide penetrante, vor fi stabilite de proiectant, responsabilul cu supravegherea şi
verificarea tehnică autorizat sau inspectorul ISCIR.
Pregătirea şi curăţirea prealabilă
Îmbinarea sudată care urmează a fi controlată precum şi zonele învecinate
acesteia pe o lăţime de minim 25mm vor fi curăţate de oxizi, zgură, stropi de
sudură, grăsimi, uleiuri, vopsea. Înainte de efectuarea controlului se va face un
control vizual prealabil, pentru alegerea metodei de curăţire.
Curăţarea prealabilă se efectuează în două etape :
a) curăţarea mecanică se efectuează prin periere cu perii de sîrmă, pilire.
Nu se va folosi metoda de curăţare mecanică prin sablare cu alice sau nisip,
deoarece aceasta poate duce la obturarea discontinuităţilor deschise la suprafaţă.
b) curăţarea chimică se efectuează în scopul îndepărtării materialelor
organice : grăsimi, uleiuri, vopsea, etc. Curăţarea se poate efectua cu solvenţi
organici, cu detergenţi sau soluţii de decapare.
c) uscarea
Uscarea, după curăţarea prealabilă, se face prin evaporare naturală sau
forţată cu aer cald sau rece, până dispare orice urmă de umezeală de pe suprafaţă.
Temperatura piesei controlate trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 500C pe toată
durata examinării. Dacă controlul se face în afara acestor temperaturi şi setul de
produse de examinare permite acest lucru ( vezi instrucţiuni producător ) se va face
o testare conform Anexa B din CR6-2003.
Tehnica de examinare
5
Figura. 5 Principiul controlului cu lichide penetrante:
a.- curăţirea suprafeţei; b.- aplicarea penetrantului şi infiltrarea in discontinuitate;
c. – îndepărtarea excesului de penetrant; d. – aplicarea developantului şi adsorbţia
penetrantului;
a.Aplicarea penetrantului.
- Penetrantul se aplică pe suprafaţa de contact prin pulverizare (spray).
- Timpul de penetrare este cuprins între 5 şi 60 minute.
- Pe toată durata de penetrare se urmăreşte ca lichidul să nu se usuce şi să
acopere toată suprafaţa examinată. Dacă este necesar este permisă completarea
cantităţii de penetrant aplicată.
b.Îndepărtarea excesului de penetrant.
- Excesul de penetrant solubil în apă se îndepărtează prin ştergere cu tampoane
de pînză umezite sau cu ajutorul unui jet de apă cu temperatura cuprinsă între 10 şi
400C, presiunea mai mică de 2,5 bar sub un unghi mai mic de 30 0C faţă de
suprafaţă.
- Se va evita spălarea excesivă care poate conduce la îndepărtarea
penetrantului din discontinuităţile deschise la suprafaţă. Indepărtarea excesului de
penetrant se consideră terminată cînd dispare orice urmă de culoare vizibilă.
c.Uscarea suprafeţei
- Suprafaţa supusă examinării se usucă conform punctelor 5.6.
- Uscarea este considerată terminată în momentul în care dispare de pe
suprafaţa de examinat orice urmă de pată de umezeală, evitându-se uscarea
excesivă care poate conduce la uscarea penetrantului din discontinuităţi.
d.Aplicarea developantului
- Developantul se aplică într-un strat uniform şi subţire, pe întreaga suprafaţă
de examinat, numai după ce în prealabil a fost bine agitat.
- După aplicarea developantului suprafaţa examinată trebuie să fie uscată fie
prin evaporare naturală fie prin evaporare forţată.
6
Durata de developare începe imediat după uscarea suprafeţei. Aceasta
poate fi cuprinsă între 10 şi 30 minute.
Interpretarea finală a rezultatelor se efectuează la terminarea timpului prescris
pentru developare.
Factorii care influenţează negativ concluziile examinării, se datorează calităţii
operaţiilor din tehnica de examinare şi sunt prezentaţi în tabelul 3 din CR6-2003.
Iluminarea suprafeţei controlate se efectuează astfel încât direcţia fascicolului
de lumină să nu depăşească cu 300 unghiul format cu normala la suprafaţă.
Iluminarea se efectuează astfel încât să nu se creeze umbre sau reflexii de pe
suprafaţa controlată.
Fascicolul de lumină trebuie astfel direcţionat încât să fie ecranat faţă de
ochii interpretatorului.
Interpretarea pentru lichidele penetrante cu contrast de culoare se efectuează
la lumina naturală sau lumină albă artificială conform SREN 571-1, măsurându-se
iluminarea suprafeţei la începutul examinării sau când operatorul consideră necesar.
Indicatori de discontinuităţi Indicaţiile de discontinuităţi pot fi :
a) Indicaţii concludente
- liniare, la care lungimea este mai mare decât triplul lăţimii maxime;
- rotunjite, la care lungimea este mai mică sau egală cu triplul lăţimii maxime;
b) Neconcludente, datorate modului necorespunzător de pregătire a
suprafeţei de controlat sau efectuării defectuoase a operaţiilor din tehnica de lucru.
Se recomandă repetarea examinării cu acelaşi set de lichide şi tehnică.
c) False, datorate configuraţiei suprafeţelor, crustelor, oxizilor.
Indicaţiile rotunjite apar datorită porilor de suprafaţă.
a) Linie continuă ( fisuri, lipsă de topire, exfolieri ).
b) Linie întreruptă sau punctată, datorită fisurilor foarte înguste, exfolierilor
parţial acoperite la prelucrări.
7
Fiecare laborator care efectuează examinări cu lichide penetrante trebuie să
aibă un registru de evidenţă care va cuprinde următoarele date : - data examinării;
- comanda internă;
- produs;
- subansamblu;
- tipul de lichide penetrante utilizat şi fabricantul;
- număr buletin emis;
Rezultatele examinării cu lichide penetrante vor fi consemnate într-un buletin
de examinare conform Anexa A din CR6-2003.
Anexă la buletinul de examinare va fi schiţa produsului cu indicarea zonelor
controlate, astfel încât să permită identificarea ulterioară.
Buletinul de examinare se emite în două exemplare din care unul va rămâne
în arhiva laboratorului.
Prezenta procedură de control va fi respectată de personalul autorizat în
cadrul laboratorului.
Anexele sunt ataşate prezentei proceduri de lucru cu lichide penetrante.
Metoda de control cu lichide penetrante este cunoscută şi aplicată sub
formă rudimentară (de exemplu: petrol cu praf de carbonat de calciu în amestec cu
alcool) de peste un secol. Tehnicile moderne, într-o manieră similară celor folosite
astăzi, se cunosc din preajma celui de-al doilea război mondial. Perfecţionările
ulterioare îşi au originea în dezvoltarea aviaţiei, construcţiei de rachete, a tehnicii
nucleare şi aerospatiale.
Controlul cu lichide penetrante pune în evidenţă orice discontinuitate (imper-
fecţiune) de suprafaţă. Se poate aplica la orice material, formă şi dimensiuni de
piesă în condiţii de hală sau şantier pe suprafeţe uscate, la temperaturi de peste 10
~ 15°C. Metoda este productivă, ieftină, uşor de folosit, se pretează şi la controlul pe
suprafeţe (lungimi) mari. Rezultatele sunt concludente, imediate şi uşor de
interpretat. Indicaţiile provenite de la discontinuităţi sunt mărite prin absorbţia
penetrantului de câteva ori.
8
Controlul cu lichide penetrante implică curăţirea chimică a suprafeţei de impu-
rităţi, operaţii de spălare postoperatorie, mai ales atunci când se aplică interfazic, în
cursul depunerii succesive a straturilor de sudură. Limitări apar în anumite cazuri da-
torită faptului că unele reţete de lichide penetrante utilizează materiale inflamabile şi
toxice, care reclamă măsuri corespunzătoare de spălare şi evacuare.
Controlul cu lichide penetrante trebuie considerat ca o perfecţionare şi extin-
dere în acelaşi timp a examinării vizuale. Controlul cu lichide penetrante a îmbinărilor
sudate implică, ca şi controlul cu pulberi magnetice, examinarea unor zone de
minimum 20 – 30 mm de o parte şi de alta în lungul sudurii, ceea ce prezintă
avantajul de a evidenţia şi eventualele fisuri propagate în materialul de bază. El
poate fi aplicat în diferite faze de execuţie. Limitările în aplicarea metodei pot fi
cauzate numai de temperatură, întrucât penetranţii obişnuiţi nu pot fi folosiţi la
temperaturi ce depăşesc 50°C. Există şi lichide penetrante speciale, cu punct de
inflamabilitate de peste 250°C, care fac posibil controlul între straturi depuse la
sudare sau placare. Pentru controlul la temperaturi joase s-au elaborat penetranţi
aplicabili până la – 35°C.
Controlul cu lichide penetrante se foloseşte cu rezultate bune şi în cazul pla-
cărilor şi al metalizărilor. Aria de întrebuinţare nu este practic limitată de felul mate-
rialului, putând fi utilizat la toate tipurile de oţeluri, fonte, aliaje de aluminiu şi
magneziu şi, în general la metalele neferoase, precum şi la materiale amorfe,
plastice, ceramice, sticlă etc.
Măsuri de tehnică a securităţii muncii1. Înlăturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor şi exploziilor, prin
proiectarea procesului tehnologic.
2. Evitarea formării în hale de producţie a amestecurilor explozive prin curăţarea în
mod periodic a prafului de pe toate suprafeţele încărcate cu electricitate statică.
3. Mărirea umidităţii relative a aerului, acolo unde produsele permit.
4. Prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie.
5. Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaţiilor speciale de
declanşare automată a stropirii cu apă la ridicarea temperaturii.
6. Folosirea ecranelor dispozitivelor de protecţie, ochelarilor şi a altor mijloace
individuale de protecţie.
9
7. Întreţinerea maşinii, locului de muncă şi a sculelor în perefctă stare tehnică şi de
curăţenie.
8. Verificarea stării tehnice a maşinii, sculelor şi dispozitivelor, atât înainte, cât şi
după încetarea lucrului şi anunţarea la predarea schimbului a tuturor defecţiunilor
constatate.
9. Uneltele de mână trebuie să fie confecţionate din materiale corespunzătoare
operaţiilor ce se execută.
10. În cazul activităţii în atmosferă cu pericol de explozie, se vor folosi unelte
confecţionate din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare.
11. Este strict interzisă folosirea uneltelor cu suprafeţe fisurate, deformate, ştirbite
sau a uneltelor improvizate.
12. Instruirea muncitorilor şi răspândirea cunoştinţelor tehnice referitoare la cauzele
şi prevenirea incendiilor.
13. Dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de combatere a incendiilor ( lopeţi, pompe
de mână, stingătoare manuale, motopompe, autopompe, instalaţii cu reţele de apă
etc.).
14. Purtarea echipamentului individual de protectie este obligatorie.
10
ANEXE
11
ANEXA ADenumirea şi adresa agentului economic:
Denumirea şi adresa laboratorului
Nr. autorizaţiei:
Data la care expiră autorizaţia:
BULETIN DE EXAMINARE CU LICHIDE PENETRANTENr.________ _Data ________
Denumirea produsului……………………………..……subansamblul…………….nr. de
fabricaţie…………………. construit în anul………………………………conform
comenzii interne nr………………………material ……………………..beneficiar
1 Condiţii de executare a examinării:
Simbolizare procedeu:……………………………………………………………….
Tipul lichidelor penetrante:…………………………………………………………..
Producător…………………………..Nr. lot ………….Valabilitate…………………
Temperatura mediului ambiant……………….Temperatura piesei………………….
Modul de curăţare a piesei…………………………………………………………..
Durata de:
Penetrare……………………minute
Emulsionare ………………..minute
Developare …………………minute
Agent de îndepărtare a excesului de penetrant………………………………………..
Tipul lămpii cu UV:…………………………………………………………………..
Iluminare ……………….Intensitatea radiaţiei ultraviolete pe suprafaţă…….
2 Examinarea s-a efectuat conform procedurii ………..;* ……………………….
3 Lichidele penetrante au fost limitate în……………..la………………………..
4 Interpretarea rezultatelor examinării s-a făcut la nivelul de acceptare ………….., în
conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice PT CR 6, Colecţia ISCIR,
12
constatându-se următoarele:
…………………………………………………………………………….
Nume Nr. Autorizaţie/ expiră la data Nivelul de autorizare Semnătura
Operator
Şef
Laborator
ANEXA BVerificarea aplicabilităţii tehnicii de examinare cu lichide penetrante
B.1 Verificarea aplicabilităţii tehnicii de examinare cu lichide penetrante se
efectuează pe blocuri de comparare. Blocurile de comparare sunt necesare pentru
stabilirea modului de utilizare (durată de penetrare, emulsionare, spălare şi
developare) a unui set de lichide penetrante, în afara limitelor de temperatură
prevăzute la pct. 3.4 din prescripţia tehnică, pentru compararea performanţelor a
două seturi de lichide penetrante diferite sau pentru verificarea condiţiilor de păstrare
şi depozitare.
13
Figura B.1 a) Monobloc b) Blocuri separate 40 AB 10 50 40 B A
B.2 Pentru aplicarea metodei de comparare se folosesc blocurile tip P1 şi/sau P2
prezentate în figurile B.1 şi B.2. Dimensiunile blocurilor sunt informative. Acestea pot
fi modificate în funcţie de necesităţi şi posibilităţi.
B.3 Blocul P1 se confecţionează din aluminiu. Acesta poate fi monobloc sau din
două blocuri identice, conform figurii B.1. În cazul monoblocului, o faţă se notează cu
A şi cealaltă cu B. Dacă se utilizează două blocuri separate, unul se va marca cu A
şi celălalt cu B.
B.4 După debitarea la dimensiuni şi rectificare, în mijlocul fiecărei feţe a
monoblocului (A şi B), sau pe fiecare faţă a blocurilor separate, se delimitează cu
ajutorul unei termocrete sau termovopsea, un cerc cu diametrul de 25 mm. Partea
14
opusă marcajului va fi încălzită cu ajutorul unui bec Bunsen sau cu alt dispozitiv
similar până la o temperatură cuprinsă între 510oC şi 525oC, evidenţiată prin
schimbarea culorii marcajului la care trebuie să se ajungă în timp de 4 min. Imediat
după această încălzire, blocul se introduce în apă rece, determinând astfel apariţia
unei reţele de fisuri. Această operaţie se repetă şi pentru cealaltă faţă a blocului (în
cazul monoblocului) sau pentru blocul similar (în cazul blocurilor separate). După
fisurare, blocul (blocurile) se usucă prin încălzire la o temperatură maximă de 150oC
şi se lasă să se răcească la temperatura mediului ambiant.
B.5 Blocul de comparare P2 este monobloc, conform figurii B.2. O faţă se
marchează cu A şi cealaltă cu B.
B.6 Blocul P2 se confecţionează dintr-o plăcuţă de material metalic cât mai maleabil
(oţel inoxidabil, cupru etc.), iar pe una din feţe se depune un strat de crom dur de
aproximativ 250 μm. Pe faţa necromată se produc prin apăsare amprente Brinell.
Corpul de apăsare al aparatului Brinell va avea diametrul de 5 mm. 50 1 250μm 3
200 2 A B
Figura B.2 F4 > F3 > F2 > F1 F1 < F2 < F3 < F4
B.7 În stratul de crom depus va apărea o reţea de fisuri aferentă fiecărei amprente.
Se recomandă fixarea penetratorului Brinell într-o maşină de tracţiune pentru a se
putea obţine forţa într-un domeniu de valori continuu. Variind forţa de apăsare se
poate modifica lăţimea fisurilor obţinute. Se recomandă ca în timpul procesului de
15
fisurare blocul să fie aşezat pe suprafaţă plană, sprijinit în două puncte simetrice faţă
de locul unde se produce amprenta. Se produc un număr de opt până la zece
amprente, două câte două, cu aceeaşi forţă, simetric faţă de mijlocul blocului, astfel
încât amprentele obţinute cu forţa maximă să se afle la extremităţi, iar cele cu forţa
minimă la mijloc (a se vedea figura B.2). Lăţimea fisurilor obţinute cu forţa maximă
poate depăşi 20 μm, dar cele obţinute cu forţa minimă nu vor depăşi 2 μm. Pot fi
luate în considerare forţe de apăsare cuprinse între 20 N…70 N. Lăţimea fisurilor se
va determina cu mijloace optice (de exemplu: microscop cu mărire de 100 x). În
reţeaua de fisuri aferentă fiecărei amprente se va identifica fisura cu lăţimea cea mai
mare, aceasta caracterizând grupul de fisuri din amprenta respectivă.
B.8 Pe mijlocul blocurilor de comparare P1 (varianta monobloc) şi P2 se practică un
canal de 2 mm lăţime şi l mm adâncime necesar introducerii unui ecran de protecţie
care să împiedice amestecarea, la aplicare, a lichidelor penetrante.
B.9 Blocurile de comparare vor fi folosite pentru stabilirea condiţiilor de examinare în
următoarele cazuri:
- utilizarea setului de lichide penetrante la temperaturi mai mici decât cele prevăzute
de producător;
- utilizarea setului de lichide penetrante la temperaturi mai mari decât cele prevăzute
de producător;
- pentru compararea performanţelor a două seturi de lichide penetrante diferite, în
intervalul de temperaturi prevăzut;
- pentru stabilirea unei noi tehnici de utilizare a unui anumit set de lichide penetrante;
- pentru verificarea alterării lichidelor penetrante, a impurificării sau a unei depozitări
incorecte a acestora, în timpul de garanţie prevăzut de producător.
B.10 În cazul în care suprafaţa de examinat se găseşte la o temperatură mai mică
decât cea prevăzută în standard, atât blocul de comparare monobloc sau blocul B
(în cazul blocurilor separate) cât şi setul de lichide penetrante se aduc la
temperatura respectivă şi se efectuează examinarea suprafeţei B a blocului (în cazul
monobloc) sau a blocului B (în cazul blocurilor separate). Se readuce blocul (în cazul
monobloc) la temperatura standard şi se efectuează examinarea suprafeţei A (în
cazul monoblocului) sau a blocului A (în cazul blocurilor separate). Dacă indicaţiile
obţinute pe ambele suprafeţe sunt asemănătoare rezultă că tehnica respectivă poate
fi aplicată la temperatura la care s-a efectuat încercarea.
16
B.11 În cazul în care suprafaţa examinată se găseşte la o temperatură mai mare
decât cea prevăzută în standard, se aduce blocul de comparare (în cazul
monoblocului) sau blocul B (în cazul blocurilor separate) la temperatura respectivă şi
se efectuează examinarea suprafeţei B cu setul de lichide penetrante aflate la
temperatura mediului ambiant. Se readuce blocul de comparare (în cazul
monoblocului) sau blocul A (în cazul blocurilor separate) la temperatura mediului
ambiant şi se efectuează examinarea respectivă. Dacă indicaţiile obţinute pe ambele
suprafeţe sunt asemănătoare, rezultă că tehnica respectivă poate fi aplicată la
temperatura la care s-a efectuat încercarea.
B.12 Pentru compararea performanţelor a două seturi de lichide penetrante diferite
în cadrul limitelor de temperatură prevăzute de producător, se aplică examinarea
suprafeţei A cu setul de lichide penetrante cunoscute, iar suprafaţa B se examinează
cu setul de lichide penetrante care trebuie să fie testat. Dacă indicaţiile obţinute pe
suprafeţele A şi B sunt asemănătoare, rezultă că performanţele tehnice de
examinare ale celor două seturi de lichide penetrante sunt comparabile.
B.13 Pentru stabilirea unei noi tehnici de utilizare a unui anumit set de lichide
penetrante se procedează în conformitate cu prevederile de la pct. B.11 din prezenta
anexă, faţa sau blocul B examinându-se după noua tehnică propusă. Dacă indicaţiile
obţinute pe ambele suprafeţe A şi B sunt asemănătoare sau pe suprafaţa B
indicaţiile sunt mai clare, noua tehnică propusă poate fi aplicată. Dacă pe suprafaţa
B indicaţiile obţinute sunt mai slabe sau neconcludente, tehnica nouă propusă nu
poate fi utilizată.
B.14 Pentru verificarea alterării sau impurificării lichidelor penetrante, în cadrul
limitelor de temperatură prevăzute de producător, se examinează suprafaţa A cu un
set nou de lichide penetrante şi suprafaţa B cu setul de lichide penetrante care se
presupune a fi alterat, incorect depozitat sau impurificat. Dacă pe suprafaţa B
indicaţiile sunt mai slabe sau neconcludente faţă de cele obţinute pe suprafaţa A,
setul de lichide penetrante alterate, incorect depozitate sau impurificate nu vor mai fi
utilizate. În cazul obţinerii pe suprafeţele A şi B a unor indicaţii asemănătoare, setul
încercat pe suprafaţa B poate fi folosit. Încercarea nu conduce însă la acceptarea
întregului lot de lichide penetrante.
B.15 În timpul utilizării blocurilor de comparare pentru încercări se vor urmări cu
stricteţe toate secvenţele operaţiilor de examinare cu lichide penetrante prevăzute în
prezenta anexă.
17
B.16 După cel mult trei utilizări, blocul de comparare P1 trebuie să fie spălat într-o
soluţie de apă şi detergenţi, clătit cu apă şi încălzit încet până la 400oC (temperatură
măsurată cu termocreta). Se introduce apoi blocul în apă rece şi se usucă timp de
15 minute la o temperatură de 150oC. După tratament, blocul se şterge cu o perie
sau tampoane înmuiate în solvent şi se ţine aproximativ 12 ore în acetonă. Înainte
de folosire blocul se încălzeşte la o temperatură de 100oC şi se răceşte la
temperatura mediului ambiant.
B.17 Blocul de comparare P2 trebuie să fie spălat, înainte de reutilizare, într-o
soluţie de apă şi detergenţi, clătit cu apă şi uscat la 100oC, timp de aproximativ 15
minute, după care pot urma secvenţele examinării. Blocul P2 va fi ţinut, în timpul cât
nu este utilizat, într-un recipient închis, cufundat într-un amestec de 50% acetonă şi
50% alt solvent volatil neclorurat.
B.18 În cazul lichidelor penetrante cu contrast de culoare, pentru a efectua
încercările menţionate la pct. B.9 din prezenta anexă se poate folosi tehnica
fotografierii.
În acest caz se utilizează monoblocul pe întreaga sa suprafaţă sau unul din
blocurile separate, aplicându-se secvenţele de examinare prevăzute în prezenta
anexă. După developare se fotografiază indicaţiile puse în evidenţă. Se procedează
la o foarte bună spălare a blocului şi se aplică celălalt set de lichide penetrante,
urmându-se secvenţele prevăzute. Se fotografiază indicaţiile apărute după
developare. Prin examinarea celor două fotografii se poate face o comparare între
calităţile celor două seturi de lichide penetrante. Este absolut necesar ca fotografiile
să fie efectuate în condiţii tehnice identice (cu acelaşi aparat foto, aceeaşi distanţă
focală, diafragmă, timp de expunere, tip de film, procesare etc.).
18
Bibliografie
HUZUM N., RANTZ G., "Maşini, utilaje şi instalaţii din industria construcţiilor
de maşini", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1979
IONESCU C., MǍRCULESCU E., " Utilajul şi tehnologia prelucrării metalelor –
manual pentru şcoli de maiştri, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1997
POPESCU N., " Materiale pentru construcţii de maşini", Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1995
www.forus.ro
http://stud.usv.ro
www.sudură.ro
19