Conceptele medicale ale

lui Paracelsus

Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus

Bombastus von Hohenheim) a fost un celebru alchimist, 

medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elvețian. A fost inițiatorul

mișcării iatrochimice.

O Paracelsus nu a scris prea mult. In mod obisnuit, el dicta ceea ce dorea sa‑i invete pe discipolii sai si astfel cea mai mare parte a lucrarilor lui a ajuns in posesia acestora; numai cateva au fost publicate in timpul vietii sale. Cartile tiparite, in numar de sapte, au alcatuit De Grandibus et Compositionibus Receptorum et Naturalium, Basel, 1526, si Chirurgia Magna, aparuta la Ulm in 1536. Celelalte scrieri au devenit cunoscute publicului numai dupa moartea sa.

I. Lucrari de medicinaO Liber Paramirum (Cartea Paramirum)

O Liber de Generatione Hominis (Carte despre facerea omului).O Liber Paragranum.O De viribus membrorum (Despre puterile organice).O De primis tribus essentiis (Despre primele trei elemente).O De Morbis ex Tartaro oriundis (Despre bolile aduse de tatari).O De Sanitate et Aegritudine (Sanatate si boala).O De renovatione (Refacerea).O De Vita longa (Viata lunga)

O II .Lucrari de Alchimie:

O De Tinctura Physica (Tinctura curativa).O Thesaurus Alchemistrarum (Comorile alchimiei).O De Cementis (Lianti).O Das Manuale de Lapide Philosophorum (Manual de piatra filozofala).O Ratio extrahendi ex omnibus metallis Mercurium, Sulphur, et

Cromum (Cum se extrag mercurul, sulful si cromul din toate metalele).

O La vârsta de şaisprezece ani a fost trimis să studieze la Universitatea din Basel. A fost instruit apoi de celebrul Johann Trithemius de Spanheim, abatele mănăstirii Sfântul Jacob din Wurzburg (1461–1516), unul dintre cei mai renumiţi maeştri în magie, alchimie şi astrologie, şi, sub îndrumarea acestui profesor, au fost cultivate îndeosebi înclinaţiile sale pentru ştiinţele şi practicile oculte. Îşi continuă lucrul în laboratorul bogătaşului Sigismund Fugger, la Schwatz, în Tyrol. Mai târziu, Paracelsus a călătorit foarte mult. A vizitat Germania, Italia, Franţa, Ţările de Jos, Danemarca, Suedia şi Rusia; se spune că a ajuns şi în India.

O Potrivit lui Paracelsus, omul este alcătuit din şapte principii, sau, pentru a ne exprima mai corect, din şapte modificări ale unicei esenţe primordiale:

O . 1. Corpul Elementar (Corpul Fizic – Sthula Sharira);

O 2. Archeus (Mumia – Forţa Vitală – Jiva); O 3. Corpul Sideral (Corpul Astral – Linga Sharira); O 4. Sufletul Animal (Corpul Elementar – Kama

Rupa, Suckshma Sharira); O 5. Sufletul Raţional (Sufletul uman – Karana

Sharira – Manas); O 6. Sufletul Spiritual (Sufletul spiritual – Buddhi); O 7. Omul noului Olimp (Spiritul – Divinul; Atma –

Divinitatea personală).

În calitate de medic considera că bolile pot să aibă 5 cauze:

O Influenţele astrale.O Impurităţi, substanţe otrăvitoare,

constipaţii.O Starea anormală a funcţiilor fiziologice.O Starea sufletească (dorinţe, pasiuni, vicii,

imaginaţie morbidă).O Dumnezeu însuşi atunci când este vorba

despre boli karmice.

O Paracelsus era un adept al cunoaşterii dobândite prin experienţă, al meseriei „furate” de la cei care au atins măiestria în acel domeniu, şi a combătut întotdeauna, uneori chiar violent 

O „Un adept al medicinii trebuie să deprindă cunoaşterea nu de la pedagogi pedanţi cu haine lungi, ci de la dervişi, de la vraci, ţigani şi vrăjitoare, care invocă spiritele şi captează razele corpurilor celeste în roua dimineţii; despre aceştia se spune că au vindecat boli incurabile, au redat vederea nevăzătorilor, i-au curăţat pe leproşi şi chiar au înviat morţi”

O Multe dintre remediile sale conţineau substanţe naturale, de exemplu, plante sau minerale. De asemeni, lui i se datorează introducerea opiumului şi a mercurului în arsenalul medicinii. Dizolvând opiumul în alcool, Paracelsus a obţinut laudanumul, care a rămas timp de secole cel mai eficient analgezic. El a tratat prima oară cu succes sifilisul, administrând mercur în doze foarte mici şi a vindecat cazuri de ciumă. 

O Acesta susţinea că nu există substanţe toxice în natură, ci că toxicitatea acestora este stabilită de cantitatea în care sunt administrate (un principiu de bază al homeopatiei). În ceea ce priveşte tratamentul plăgilor, a renunţat la tratamentul utilizat de medicina vremii sale, care consta în a turna ulei încins pe răni pentru a le cauteriza, sau, dacă rana era la un membru, era lăsat să ajungă în faza de cangrenă, după care membrul respectiv era amputat. Paracelsus a pornit de la principiul că o rană se vindecă singură dacă este curăţată şi ferită de infectare iar apoi lăsată să se usuce.

O A combătut concepţia despre boală a marelui grec al antichităţii Galen (Galenus din Pergam), elaborând o concepţie nouă, mai generală. Dacă la Galen apariţia bolii era determinată de tulburarea echilibrului dintre substantele secretate de organism, după Paracelsus rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice. Bineinţeles ambii aveau dreptate. Concepţia lui Paracelsus reducea fenomenele biologice, implicate în apariţia şi evoluţia bolii, la fenomenele chimice. Lucru pe care-l consideram astazi gresit si touşi Paracelsus a fost primul care a definitprincipiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific.

O Pentru Paracelsus există o legătură profundă între om şi Univers. Ca alchimist a utilizat pentru prima oară în laborator aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oţet şi pilitură de fier şi eterul etilic din etanol şi vitriol. Cercetările întreprinse de Pracelsus în vederea obţinerii pietrei filozofale au sădit în el credinţa că omul reprezintă cel de al “5-lea element”, pe langa pamant, apa, aer si foc, intr-un cuvant omul este o adevărata chintesenţă . Paracelsus a fost, de asemenea, extrem de interesat în toxicologie și-a extras toate medicamentele lui din plante. Potrivit lui, nu există nici o substanță care nu a fost în același timp, o otravă.

O Prin introducerea chimiei și a mineralelor, în domeniul medicinii, Paracelsus a inițiat știința ca o parte integrantă a medicinei pentru prima dată. El a fost, de asemenea, primul care a numit element"zinc".Paracelsus foarte mult a adăugat la tratamentul de silicoză, "boala miner", a argumentând că acesta din urmă a fost cauzată de vapori toxici și nu, așa cum a fost comune credință, să fie văzută ca o pedeapsă de spirite montane.

O Paracelsus a ramas cel mai cunoscut dintre

O alchimistii Renasterii, a pendulat intre stiinta si magie, intre crestinism si sincretismul pagan, invocand stiinta strabunilor mult mai evoluata decat cea cu care se ocupa el. Paracelsus cauta un adevar suprem legat de o istorie, care probabil nu a existat niciodata.