Ca autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele,
banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuie
păstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilit
în 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a
capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii.
În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul
băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică
băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazul
în care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile
nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind
indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,
impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de
siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma de
procent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii Reglementarilor
Internaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie
de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte a
fondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului.
Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru
stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şi
platească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de
adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel,
sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunerea
totală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a
capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functie
de risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate inter
Ca autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele,
banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuie
păstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilit
în 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a
capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii.
În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul
băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică
băncilor cu activitate inter