Ca autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele,

banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuie

păstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilit

în 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a

capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii.

În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul

băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică

băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazul

în care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile

nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind

indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,

impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de

siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma de

procent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii Reglementarilor

Internaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie

de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte a

fondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului.

Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru

stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şi

platească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de

adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel,

sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunerea

totală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a

capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functie

de risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate inter

Ca autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele,

banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii. În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuie

păstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilit

în 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică băncilor cu activitate interCa autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat,impune un indicator (financiar) de adecvare a

capitalului, cu scopul de a limita expunereatotală de credit a unei banci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranţă pentru ca, în cazulîn care anumiţi clienţi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie, totuşi, capabilă să-şiplatească deponenţii. Această marjă de siguranţă este capitalul bancii.

În acest sens, indicatorul de adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte afondurilor investite de acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuiepăstrate permanent de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma deprocent şi se calculează ca raport între capitalul

băncii şi activele băncii (ajustate în functiede risc), plus activele în afara bilanţului. Reglementările internaţionale privind indicatorul de adecvare a capitalului s-au stabilitîn 1988, de catre Comitetul de la Basel, sub auspiciile Băncii ReglementarilorInternaţionale. Convenţia de la Basel se aplică

băncilor cu activitate inter