Numrul 37 (treizeci i apte) Noiembrie 2014
Reprodus din Ziarul Adevrul din 20 Noiembrie 2014
Mi se spune, mereu, pe multiple glasuri, c trebuie s fiu mîndru c sunt român. Încerc. Sunt unii români pentru care am o sincer i statornic preuire. Sunt alii care m fac s roesc. i oricum - am mai spus-o - nu m pot mobiliza s fiu mîndru pentru o „calificare“ venit asupra mea din senin, fr merit, fr opiune personal.
Faptul ca sunt român e, totui, o pur întîmplare. Nu o regret, dar nici nu mi-o pot pune la butonier. Pot doar spera s valorific atît cît pot ansa aceasta „genetic”, s nu-mi fac de rîs locul naterii i concetenii, s m port frumos cu limba român i, vorba lui Constantin Noica, s povestesc i altora cîte ceva despre „partea noastr de cer”.
Dar privesc în jur. Iau not de politicienii rii mele, de preoimea rii mele, de gazetarii rii mele i, în msura în care am acces, de populaia anonim de la orae i sate. Rezultatul – tot mai evident în ultima vreme – e un amestec de perplexitate, derut i spaim. Nu mai îneleg nimic. M întreb, tot mai tulburat, pe mîna cui suntem, de cine depinde soarta mea i a rii, cum putem spera la o „normalizare” a situaiei, în condiiile în care totul pare arbitrar, impur, haotic. Unde trim? De unde au ieit domnii care ne conduc? Cu cine s-i înlocuim? Ce e de fcut?
Ziarele sunt pline de politicieni aflai în urmrire penal, sau foarte aproape de ea. Unii sunt vechi „înelepi” de partid, care au fcut ani, de-a rîndul, „jocurile” de la vîrf, cu dexteritatea discret a unor eterne i impenitente eminene cenuii. Alii sunt juriti, adic ini care încalc legile cu extrem competen. Pe unul din ei l-am auzit tunînd i fulgerînd, în campanie, împotriva hoilor care srcesc patria, dup care, iat, e chemat s justifice, împreun cu soia sa, averi de milioane de euro. Grupurile „infracionale” sunt trans-partinice: dintr-odat, vezi aliniai în boxa acuzailor i pesediti i peneliti i pedeliti i bsiti i anti-bsiti. Afacerile creeaz solidariti inefabile, diferenele de tabr politic sunt simple mofturi. Numai noi, prostimea, credem c asistm la mari lupte ideologice. În realitate, muli dintre cei care mimeaz, pe scen, dumnia, „se descurc” eficient, unii, subteran, în cuget i simiri.
Reprezentanii Bisericii noastre intr i ei în hor, convini, parc, de puterea atotacoperitoare i atotjustificatoare a harului. Am trit s vd cum Întîi-Stttorul comunitii noastre duhovniceti ridic un banal (dar puternic) mahr de provincie la rang de laureat al unui ordin legat de numele Sfinilor Martiri Brâncoveni. Lecia pe care ne-o transmit ierarhii notri e simpl: dai bani – eti „vrednic”! Mîntuirea devine astfel un statut sponsorizabil. Am mai vzut i cum o serie de cldiri restituite de stat forurilor bisericeti în vederea amenajrii unor aezminte pentru btrîni, au fost transformate în ”puncte turistice” lucrative, în folosul forurilor cu pricina. i am vzut i alte cuvioase ciudenii, despre care am mai scris… Unde trim? Cine ne pstorete? Unde este scparea?
Gazetele i posturile de televiziune au devenit, i ele, un soi de trupe de comando, cu misiuni de lichidare i propagand. Moderatorii au ceva între miliieni, procurori i vecine de bloc. Invitaiile la diverse „talk-show”-uri se fac, pare-se, pe baz de „abonament”. Aceiai ini, cu aceleai preri, presteaz tenace, fr exces de imaginaie, în teritoriul aceleiai, previzibile, obediene. Cînd nu  se face politic, se organizeaz chermeze deucheate, în care cîteva fete cu buze de tiuc îi valorific abundent posteriorul, în timp ce cîiva biei de comitet fac glume în doi peri.
Peste tot, numrul VIP-urilor care nu tiu românete i gîndesc intermitent e în cretere. Atmosfera general e de blcreal groas, de îmbrînceal zglobie sau sîngeroas, de suspiciune, de mîrlnie. Preedintele face dezvluiri învluite, efii serviciilor secrete vorbesc în bobote („Nu pot s spun nici c…nici c…”), primul ministru zîmbete ugub, dup modelul „mecherul clasei”, socrul lui umbl pe la DNA (dar i fratele preedintelui e la pucrie, iar ginerele su e sub ameninare), alegtorii intervievai recunosc c, dac sunt pltii, voteaz cum trebuie, îl vor pe Ceauescu sanctificat i cred c Hitler (spre deosebire de Bsescu) îi iuubea ara. Unde trim? Ce mai putem spera? De care români s fim mîndri?
tiu c, dincolo de cei pe care i-am pomenit, exist marile majoriti tcute, oamenii de isprav care fac ca lucrurile s mearg, ”civilii” onorabili i neglijai. Dar am o veste proast pentru ei: ara nu mai e de mult a lor! ara e a unei adunturi de netrebnici ignari, care se amuz i se îmbogesc pe spezele tuturor celor care nu au „cultura” cîrdiei. ara e proprietatea privat a unor derbedei.
Poetul lunii: Robert erban
ca i cum m-a nate
plin de sânge de bucãi de piele i resturi de carne
cu un ipãt gros
într-o pãdure de statui romane
ce-l privesc îngreoate i cu dispre
vreau sã scriu
versuri care sã iasã din pagini
i sã se agae de perei de ferestre de ui
ca firele unui pãianjen care a prins o insectã uriaã
ce tocmai se pregãtete sã-l devoreze
i
prea mare
Asemnare
toi btrînii seamn între ei chiar dac unii înc nu au albit sau aud bine alii pot s alerge dup tramvai sau citesc fr ochelari ziarul i nu-i dor oasele cînd plou toi btrînii seamn între ei fiindc la toi a venit seara
Bocet
o femeie adun frunzele czute în curtea dintre blocuri cu o mtur de nuiele tiu asta fr s vd nimic - stau întins în pat cu ochii închii- aud îns fonetul ritmat al mturii i sînt sigur c e o femeie i nu altceva fiindc doar ele jelesc întotdeauna într-un fel sau altul morii.
Fum
o mam terge cu dosul palmei brbia fiului care mnînc o btrîn are prul de culoarea cremenii i mîna atît de uscat încît dup ce fiul i-o srut începe s fumege încet.
M ascund
m ascund în clopotul cel mare al bisericii i m rog s nu moar nimeni i s nu fie srbtoare s nu creasc dintr-odat rîul i focul s nu rbufneasc m ascund lipit cu spatele de bronzul zgrunuros cu ochii int la limba care atîrn imobil i ucigtoare în clopotul cel mare e negur dar simt cum palpit o singurtate mai groaznic decît a mea aburi se ridic din mine i se condenseaz pe limb de bronz o umezesc i o sreaz iar ea începe s se mite încet ca un mort înviat de ploaie.
Prunul pitic i nite psri
m-am întors acas i am regsit prunul pe care l-am pus în pmînt la 12 ani e o ras pitic fiindc nu-i mult mai mare decît era atunci dar bunica îmi spune c vara se umple de prune chiar dac mrunte ca nite msline ar fi bune pentru uic îns cazanul e spart de mult i oricum graurii le prefer înainte de vremea culesului o întreb pe btrîn dac graurii sînt psri cltoare iar ea îi terge obrajii de lacrimi i îmi spune c sînt dar c ei se întorc în fiecare an.
Fa în fa
într-un marfar i se fugi cu el
pân când liniile se-ntâlnesc
într-un ghem din care
-
i s bei de la alii
s te speli în ochii pmântului
întotdeauna orbi de câteva zile
s-i sufleci pantalonii i s alergi de pe un picior pe altul
ca i cum ai msura lumea
-
-
va iei urlând o locomotiv i o va face ndri.
„O poezie spiritual scrie Robert erban, pe cât de inteligent, pe atât de plastic. Exist, s-ar zice, în aerul bnean ceva care îi impinge pe poei ctre ludic i ctre umor, fr s fac totui din ei nite jucui sau nite umoriti. Jocul lor nu este de-a literatura, ci cu literatura. Robert erban o spune chiar în prima poezie din carte, o art poetic uimitoare: poezia autentica are totdeauna un background poetic. In poezie, je est un autre. Un altul, care, ca un înecat, m prinde de mân. Poetul este paiul de care se aga toi poeii lumii. O admirabil carte de versuri.“ (Nicolae Manolescu) „Simpl ca mai toate lucrurile zilei, nostalgic i cinic precum gesturile brbatului încercat, trist i adevrat precum gândurile despre dragoste, via i oameni, poezia lui Robert erban îi d senzaia unei indiscretii platonice. Acel nepreuit sentiment care îl face pe cititor s înface telefonul i s-l sune pe fratele-scriitor, iar pe criticul literar s mai amâne recenzia pentru a depi copleeala subiectiv de dup lectur. Când, pe suprafaa hârtiei, moartea i viaa se ambiguizeaz reciproc, scrisul devine mesagerul plcut stânjenitor al tuturor celor care se mic, pleac sau vin în(spre) aceast carte. Poezia lui Robert erban e familiar, o recunoti, o iei acas cu tine s-i fie aproape când nu tii s spui ce e de spus.“ (Marius Chivu)
Umor:Nea Mitic – de Mihai Buzea
 
duminic, 17 august 2014; berile-de-aur.blogspot.com
Mulumesc i pe aceast cale colegilor mei de redacie, care, alegând în mod inspirat tema Almanahului de anul sta, îmi dau posibilitatea s spun adevrul. Sau cel puin s redau acea versiune a adevrului care se afl în posesia mea, i pe care o tac de atâia ani.
L-am cunoscut pe Nea Mitic la ferma de stat din Otopeni, în primvara lui '89. Nea Mitic avea acolo funcia de suprem încredere de „responsabil cu bligarul de la vaci”, iar eu am fost numit adjunctul lui, ocupând în acelai timp i postul de adjunct al lui Nea Stelic, eful cu bligarul de la cai. Am constatat foarte repede c exista o ruptur total între aparen i esen, acolo la ferm, iar aceti doi maetri erau departe de ce preau a fi.
S precizez mai întâi ce mi-a venit mie s m angajez la ferm pentru aproape patru luni (de vacan!), în loc s m distrez i eu ca toi colegii mei de liceu, cu muzic rock, vodc cu diazepam i discuii onaniste despre colegele de clas: urmam un liceu industrial, îns facultatea pe care mi-o alesesem era Medicina Veterinar. Dar absolvenii de „industrial” (sau de orice alt profil, în afar de „agricol”) nu aveau voie s se înscrie la examenul de admitere fr o hârtiu de la o „unitate agricol”, care hârtiu s certifice c-au lucrat minim un an în producie, adic la coada vacii. Teoria mea era c lucrez patru luni, dau pag i pe adeverin va scrie c am lucrat un an. Bun socoteal, sunt i acum mândru de ea, ce conteaz c nu s-a pupat deloc cu cea de la târg?!
Odat intrat pe mâna lui Nea Sandu (inginerul-ef al fermei), m-am pomenit transformat, din biat de ora (blugi, adidai), într-o dihanie suburban, cu cizme de cauciuc i halat jegos, iar în mân purtam însemnul funciei: o lopat acoperit aproape integral cu blegar uscat (am folosit mai sus forma „bligar” pentru a da culoare local muncii mele, i pentru c aa îmi sun în urechi vorbirea oamenilor de la ferm). Urma s merg, zi de zi, printre irurile de vaci din grajduri i s împing cu lopata blegarul dintre picioarele lor în anul din spate, prin care trecea un mecanism numit „raclei”. Racleii tia transportau de fapt blegarul afar din grajd, în remorcile care-l duceau pe platforma de „maturare” (!), dar fr mine, biatul cu lopata, vacile i-ar fi terminat cariera încleiate în propriile dejecii. Dei sunt mult mai puin proaste decât le cred orenii, vacile n-au învat înc s-i fac ordine i curenie la locul de munc. Dar poate c evoluia nu i-a spus înc ultimul cuvânt!
Abia dup o sptmân de rânit mi-am cunoscut eful direct. Nea Mitic fusese plecat „la ar”, dup vin, aa c eu fcusem, teoretic, toat treaba lui. Având în vedere caracterul umil al jobului, m ateptam ca Nea Mitic s fie vreun amrât, vreun alcoolic terminat, bun de nimic altceva, pe care ferma s-l in de mil. Nu vreau s m laud, dar am nimerit partea cu butura; în rest...
Nea Mitic era un tip usciv, sprinten, de statur medie, cu prul rar i foarte negru, cu riduri multe i cu dinii foarte albi. Prea s aib cel puin 40 de ani i cel mult 50. Am aflat ulterior c îi cnea prul, avea protez i se apropia de 70 de ani. Am mai aflat i alte lucruri de toat mirarea, unele din bârfele celorlali, altele de la el însui, pe msur ce a cptat încredere în mine. 
Nea Mitic era de undeva de prin Vaslui, dar plecase de-acas de copil i nu mai revenise niciodat. Dup un început de carier la o coal profesional din Bucureti, se apucase de box i devenise o tânr speran la „juniori mici”. Dup o scurt internare la Geti, la casa de corecie (pentru o neînelegere, viol cu tâlhrie; victima i-a retras plângerea), Nea Mitic i-a reluat antrenamentele, a urcat la „juniori mari” i numai cerul i-ar fi fost limita, dac nu avea nevoie de bani. Dar avea (era deja „viconte”, femei, cheltuieli), aa c s-a apucat s-i completeze veniturile lucrând ca recuperator i jarcalete. Din pcate, unul din ia pe care el i-a exersat talentul de boxer era securist („de la Bneasa”), aa c srmanul Nea Mitic a ajuns la pucrie („i tocmai asta nu voiam, m!”). De acolo, drumul vieii lui s-a clarificat, cel puin, chiar dac nu s-a netezit: când „înuntru”, când „afar”, tot mai cunoscut în bran, ef de celul la închisoare i ef de echip la min („Uraniu, m biatule, nu jucrie! S-a lucrat cu Diribaul i cu pârniaii, c minerii nu mai voiau s se-angajeze, se dusese buhul!”), a ajuns liber dup una din amnistii i iar a comis-o, de data asta grav. A reuit s fug din ar, prin Ungaria, nu pe la sârbi, i-a luat la rând lagrele de transfugi din Austria i Germania, pân s-a stabilit în Frana. Nu mi-a spus niciodat ce isprav a fcut acolo, de l-au obligat s se înroleze în Legiunea Strin. Din fericire pentru el, marile campanii ale Legiunii se încheiaser, aa c n-a mai prins decât rhiuri (Africa Central, Djibouti). Din nefericire pentru el, s-a cptuit cu ceva boli tropicale care l-au terminat, aa c dup cei cinci ani nu i-a reînnoit contractul, a prsit Frana i s-a întors s moar în România. Nu înainte de a se însura cu o femeie mult mai tânr, care avea un petic de vie într-o comun necooperativizat („De ce crezi c-am luat-o?”). A i murit, într-adevr, aproape imediat dup Revoluie.
Pe cât îmi aduc aminte, Nea Mitic nu arta i nu se purta ca un beiv. Era foarte temut i foarte bârfit de toat lumea din ferm, inclusiv de efi, i foarte curtat de ctre femeile de orice vârst. De mâncat, nu l-am vzut niciodat s mnânce altceva decât brânz i pâine, în cantiti microscopice. Butura lui preferat era vinul rou, cam cinci litri pe zi, distribuii extrem de uniform, aproape tiinific: o can mare la fiecare jumtate de or. Avea un obicei foarte ciudat în materie de „stins” butura, i anume mujdeiul de usturoi, pe care îl mânca gol, cu lingura, dintr-o strachin adânc. Nu l-am vzut niciodat beat, nici chiar în serile când sttea peste program, s esale caii (asta era o munc pltit separat). Singurul semn c alcoolul „lucreaz” în el era dat de ochii tot mai lucioi.
N-am fost la înmormântarea lui Nea Mitic. Eram ocupat cu vocalizri anticomuniste. Am trecut pe la ferm câiva ani mai târziu, în cutare de material pentru cartea pe care n-am mai scris-o. De la Genoveva (mulgtoarea-ef) am aflat urmtoarele: c Nea Mitic fusese securist (nu tiam), c umbla totdeauna cu briciul la el (tiam), c era iganofob feroce (tiam; iganii nici nu respirau în prezena lui), c-n Frana fusese-n pucrie, nu în Legiunea Strin (nu tiam), c era de fapt etnic ceangu (nu tiam), i c a murit „de beie” (puteam s prevd).
Pentru a elucida secretele vieii celui mai mare beiv pe care l-am cunoscut, rog s fiu contactat la redacie de oricine tie ceva despre numitul Dumitru Moinea, viscount of Rahova. Mulumesc.
text publicat in Almanahul Betiei din 2012, pag. 72
Din istoria comunismului românesc: Enigmele morii lui tefan Fori – de Cristina Diac
Jurnalul Naional (jurnal.ro) : 29 Aug 2006 -
Dupa doi ani de existenta aventuroasa - sechestrat, eliberat, rapit in plina strada si sechestrat din nou - , Stefan Foris a fost asasinat. Data exacta nu se cunoaste. Nici cine a decis suprimarea, pentru ce culpe si ce probe s-au adus in favoarea vinovatiei sale. La cativa ani dupa producerea crimei au disparut si osemintele.
Cine, cand, de ce si din ordinul cui?
Despre Stefan Foris se pomenise ultima data in cadru oficial la Conferinta Nationala a Partidului din octombrie 1945. Il adusese in discutie Lucretiu Patrascanu, in intaia sedinta a primului Comitet Central ales dupa iesirea din ilegalitate - sedinta la care insusi ministrul Justitiei fusese cap de afis. Comparatia cu ultimul secretar general al partidului din anii ilegalitatii a fost una cel putin neinspirata.
RAPIT IN PLINA STRADA. La acel moment - in toamna lui 1945 - , Foris era sechestrat, dupa ce fusese rapit in plina strada de un comando comunist, condus de generalul Gheorghe Pintilie in zona Pietei Universitatii. Locul "detentiei" nejustificate de nici o lege in vigoare la acel moment era cunoscut de un grup restrans de initiati. De altfel, soarta lui Foris in ultimii doi ani ai vietii sale se aseamana cu a unei scrisori cu "adresant necunoscut", cu care nimeni nu stie ce sa faca exact si la ce destinatie sa o remita. Mutat de colo-colo - de la sediul partidului in sediul Ministerului de Interne si invers, acasa la generalul Gheorghe Pintilie, in case conspirative inca la dispozitia partidului - ascuns de ochii lumii, dar si de cei ai familiei - , Foris a fost vreme de doi ani o problema cu foarte multe necunoscute. Candva, in cursul anului 1946, cineva a decis sa taie nodul gordian.
"Candva", "cineva".... "Candva" - deoarece astazi este foarte greu de spus cand anume s-a transat situatia ultimului secretar general ilegalist in sensul dorit de puternicii zilei. "Cineva" - pentru ca, de asemenea, este dificil de stabilit cine a avut de spus cuvantul decisiv. Anchetati in diferite etape ale regimului, cei implicati direct in evenimente au dat declaratii contradictorii. S-au contrazis intre ei si chiar fiecare pe sine insusi, in functie de unde banuiau ca bate "vantul anchetei" si cam ce raspunsuri credeau ca vor sa auda anchetatorii. Responsabilitatea deciziei a fost, de asemenea, pasata, fiind aratati cu degetul mai discret sau mai apasat cand Gheorghiu-Dej, cand "troica Ana-Luca-Teo". In ce for al partidului s-a discutat si s-a decis suprimarea lui Foris? Pentru ce culpe? Ce probe s-au adus in favoarea vinovatiei sale? Cand a avut loc asasinatul? La toate aceste intrebari raspunsurile au variat de la persoana la persoana si de la un an la altul. Se stie insa cine l-a asasinat, cum, unde l-au ingropat. Unde a disparut dupa un timp cadavrul? - o alta intrebare fara raspuns.
Si alte necunoscute. Din acest motiv, reconstituirea in cele mai mici detalii a mortii lui Stefan Foris este dificila. In ciuda materialului documentar impresionant cantitativ, referitor la acest asasinat, raman inca multe semne de intrebare. Moartea lui Foris reprezinta unul din cele mai controversate momente din istoria comunismului romanesc. Alaturi de Lucretiu Patrascanu, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Miron Constantinescu si Iosif Chisinevschi, a fost prezentat de-a lungul timpului ca una din victimele "luptei pentru putere in PCR", al carei castigator fusese Gheorghiu-Dej.
Ca intr-un puzzle complicat, nici soarta apropiatilor lui Stefan Foris nu a fost mai blanda. Victoria Sarbu - "tovarasa de viata" a lui Foris si membru in Secretariat in ultimii ani ai razboiului, Remus Kofler - de asemenea membru al aceleiasi structuri, mama lui Foris, Petrea Nicolae si Constantin Carp - membri ai Comitetului Central pe vremea conducerii lui Foris - , toti au fost arestati, anchetati, torturati si unii dintre ei chiar ucisi. "Teroarea rosie" nu-si alegea victimele numai din randul "dusmanilor de clasa", ci si dintre cei care o slujisera candva.
CONCLUZIE "Studiul intreprins de comisia instituita de Prezidiul Permanent al CC al PCR scoate la iveala ca, prin suprimarea lui Stefan Foris, intervenita in conditiile cand partidul nostru era un partid de guvernamant, cand existau posibilitati de a se intreprinde investigatii obiective, s-a comis o crima monstruoasa"
tefan Fori
Prinii si au fost István Fóris i Anna Kocsis. Familia era înstrit i poseda o fabric de crmizi i igle. coala elementar a absolvit-o în Trlungeni, dup care a urmat liceul comercial din Braov . Fori a fost combatant voluntar în Primul Rzboi Mondial . Dup rzboi, a aderat la Partidul Comunitilor din Ungaria i a activat în cadrul regimului Republicii Sovietice Ungare .
În 1919 , Fori s-a reîntors la Braov . În 1921 a aderat la nou înfiinatul Partid Comunist Român (care în 1924 a fost interzis). A fost redactor la dou gazete de stânga. În 1928 , tribunalul militar din Cluj l-a condamnat la zece ani închisoare, îns Fori s-a refugiat în URSS . Un timp a locuit la Moscova , apoi la Viena i Berlin . S-a întors în România în 1930 i o parte din pedeaps a ispit-o în detenie între anii 1931 - 1935 .
A fost înlturat de la conducerea PCR la 4 aprilie 1944 (în timpul pregtirilor clandestine în vederea unei revolte antihitleriste i antiantonesciene ). A fost arestat la 9 iunie 1945 . A fost acuzat de trdare (colaboraionism cu Sigurana în anii rzboiului) de trei membri ai secretariatului PCdR - Teohari Georgescu , Iosif Chiinevschi i Gavril Birta (secretar de partid al regiunii Oradea). Fori a fost ucis în 1946 cu lovituri de rang aplicate de Gheorghe Pintilie (Pantiua Bodnarenko), în complicitate cu oferul su D. Neciu. Pintilie-Bodnarenko i ageni ai Siguranei din Oradea au fost implicai i în asasinarea mamei (în vârst de 70 de ani) lui Fori, pe care au înecat-o în Cri .
Fori a fost reabilitat de Ceauescu în 1968 . Ancheta din acelai an a stabilit oficial c mama lui Fori ar fi murit de moarte natural, dar c gazdele sale, soii Fogel, i-ar fi aruncat cadavrul în Cri. S-a mai stabilit de asemenea c decizia asasinrii lui Fori fusese luat de Gheorghiu-Dej , Teohari Georgescu , Ana Pauker i ali demnitari ai PCR.
tefan Fori a trit un timp cu evreica basarabeanc Tatiana Bulan, fost logodnic, care s-a cstorit ulterior cu generalul rus Iakov Bulan . Tatiana Bulan a reuit s dein funcia de Viceministru al Învmântului i a fost decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste . Ea s-a pensionat ca director al Academiei de partid tefan Gheorghiu . tefan Fori s-a cstorit cu Victoria Sârbu. Victoria Sîrbu-Fori dup moartea soului a fost condamnat cu închisoarea i fiica lor din cauza experienelor prin care a trecut a fost traumatizat psihic pe via. A primit o pensie special pân în anul 1970 când a decedat. Victoria Fori a fost reabilitat ulterior, ea devenind o activist de rang inferior. (dup Wikipedia)
Posted by 1001arte on Noi 21, 2012
Gen literar pe cale de dispariie (cine mai scrie azi scrisori?),  genul epistolar a fcut, se spune, mult ru la vremea lui. Mcar pentru faptul c a oferit criticilor literari cele mai banale chei de interpretare ale operei scriitorilor: pasaje de vitriol biografic. Despre cât bine a fcut, putem vedea citind împreun urmtoarea scrisoare a lui Ion Luca Caragiale, din perioada berlinez, una din cele mai pline de umor scrieri de gen.
Scrisoare cãtre Alceu Urechia despre vizita lui Barbu Delavrancea
Ion Luca Caragiale
Berlin-Wilmersdorf, Preussishestr. 10 Joi, 7/20 iulie 1905
Dragã Alceu,
Am pãit mai zilele trecute o mare ruine. Sã tac i s-o înghit? Greu — i ar fi i pãcat! Mi-eti prea bun prieten — aa cel puin mã mãgulesc a crede, i sper cã nu mã-nel — ca sã nu i-o mãrturisesc, ateptând cu încredere de la tine un rãspuns de mângâiere. Dar, rogu-te, sub secret de jurãmânt, numa-ntre noi sã rãmâie. O sã-i parã, desigur, prea lungã trista mea scrisoare, dar iartã-mã, scumpul meu amic, trebuie sã-i spun totul. Ai, te conjur, rãbdare i acordã-mi câteva minute de ateniune.
Am compromis Berlinul, compromis imperiul si naia germanilor,compromis pe mine, compromise familia mea, în fine!
Barbu!… Barbu, în trecerea lui spre Paris, a dat prin Berlin!… Eu! eu, lipsitul de cel mai elementar instinct de conservare a reputaiei naionale germane, eu l-am îndemnat s treac pe aici!
I-am ieit joi 23 iunie , întru întîmpinare la gara de la Breslau… Era — binior…intrm în vagonul-restaurant ca s dm drumul încoace. Berea-„iar caldã“! De când a intrat (azi-diminea) pe teritoriul german, nu s-a învrednicit sã gãseascã un pahar de „ber’rece!“ (o înjurãturã la adresa nemilor ca entitate naional. Dar ce sã facem? rece, caldã, alta nu e; asta este; datoria ne calcã s-o bem -aa; i tragem i tutun.Suntem cam flecii, probabil de cldur cu toate c e destul de rcoare. Deodat, miroase stranic a ars. S-a aprins vagonul! Zic eu îngrozit. 83 de km pe or! Carbonizat în goanna rapidului! Departe de patrie de familie! Maica mea!!!… Ce e?… Arde faa de masã: o igaretã nestãpânitã — o gaurã neagrã cât o bãncuã… Degrab înãbu scandalul — acopr aceastã ocarã, de frica chelnerului.
Am ajuns laBerlin. De acuma, in-te!
Administraie, armatã, arte, tiinte, litere, tramvaie, drumuri de fier, birjari, chelneri, frizeri, public, prãvãlii, case, monumente, mâncare, bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil! Numai un lucru scapã, ca prin minune — apa; nu-neleg de ce.
Începem de vineri dimineaa.
Vezi-ne de acolo, pe mine, domnule doctor, ce figurã fac eu, mã rog, la d. Meister Metzentin, frizerul meu, ceva mai mult, vecinul meu, când Barbu, pe care l-am recomandat ca „Herr Professor“, rãcnete cã-l jupoaie! Uite-l cum aleargã de colo pânã colo, cu bogata lui capelurã vâlvoi, sãpunit, cu servetelul la gît, vãitându-se, i-n ruptul capului nu mai vrea sã se lase „torturat“ „…lui de neam stupid!“
Meisterul, scrupulos, vrea sã-l apuce sã-l puie jos; Herr Professor ipã i nu se lasã, Doamne ferete! Furie mare…
— Mersi, destul, maiher!… ta de neam stupid! M-ai omorât, domnule!
i, ce e drept, dl. Metzentin, de fel nu prea detept, face nite ochi de adevãrat stupid.
Cu chiu cu vai, Herr Professor, mai potolit, se reaeazã oftând greu i se mai lasã sãpunit încã o datã, mai bine. Neamul ascute briciul, i iar începe supliciul. La fiecare trãsãturã, clientul face pe scaun nite contorsiuni oribile, ca un condamnat american la experienã de execuie prin electricitate (1). Dar, Gott sei Dank, am ajuns la cioc: aici trebuie sã lucrãm cu foarfeca. ac! odatã neamul. A! pacientul se ridicã-n picioare exasperat: „Pardon, maiher!“ smuceste instrumentul din mâna calãului i-ncepe sã-i potriveascã singur ãcãlia. Iese niel mai micã la stînga, o mai ciupeste la dreapta, iese mai micã la dreapta, etc. În fine, „Hai sictir!“ trântete foarfeca — cât pe-aci sã facã praf borcãnelele negustorului, se uitã placid în oglindã, dã din cap, i pe urmã din buze:
— Mort!
— Cât sã-i dau nenorocitului ãstuia?
— Taxa e de 20 pfenigi, dar… fiindcã l-ai cam mâhnit pe bietul neam, poti sã-l mângâi cu 30.
Îi dã lui maiher cât îi dau eu pentru o lunã de abonament, douã mãrci, taxa înzecitã, i plecãm. De atunci, mereu mã-ntreabã dl. Metzentin, când mai vine Herr Professor; care i-a plãcut mult: „Sehr or’ginal“.
Acuma, vezi-ne, mã rog frumos, d-le doctor, în vestitul parc Tiergarten. Uite cum oprim trãsura i ne dãm jos, ca sã fiu eu supus la un sever examen de silviculturã, si cum dl. profesor, triumfãtor asupra ignoranei mele, îmi aratã cu bastonul una câte una toate deosebitele esene:
— Ãsta e brad, boule! ãsta mesteacãn, ãsta stejar, paltin, frasin, gorun, arin, fag, oetar, jugastru, plutã, plop, alun, corn, salcîm turcesc, tei popesc, lemn jigãrit, lemn-câinesc, lemn pãduchios, râia-pãdurii — und so weiter.
Eu urmez cu atenie, iar birjarul priveste la noi cu mult respect, crezîndu-ne negustori strãini, venii sã luãm în tãiere pãdurea împãrãteascã a oraului.
Mai vezi-ne de acolo d-ta ce figurã facem în faa Reichstag-ului (Parlamentul imperiului) între statuia lui Bismarck, i Siegessäule. Eu stau umilit, ca un coler, mã rog, iar dl. profesor mã mutruluiete la esteticã: fãcând cu bastonul gesturi indicative foarte largi, îmi aratã („Uite, boule!“), una câte una toate ereziile artistice ale grandiosului palat.
— Il a voulu faire grandieux … Mprt!… Stupizi!… Nu vezi, mã, cã sunt imbecili?! n-au talent, mã!
Toate astea pe un diapazon potrivit cu vastitatea pieei… i aa, încep câiva nemi curioi i nite „engleji” travellers, o familie numeroasã, sã se strângã împrejurul nostru i sã ne admire.
Englezul cel bãtrân închide Baedeker-ul i toi ne ascultã cu luare-aminte. Asta încordeazã verva profesorului, care continuã, ridicând i mai solemn tonul:
— Imbecili… i vor sã facã în mare!… Il veut pettre (2) plus ho que leur kiou. (Textual i fonografic garantat.)
„Englejii” notri probabil nu îneleg franuzeste: nici cea mai palidã încruntãturã mãcar.
— Dar, îndrãznesc eu, trãgând cu coada ochiului la cartea de sub subioara milordului, am vãzut în Baedeker…
— Baedeker e stupid!
Un gest foarte larg cu bastonul… „Englejii” fac nite ochi mari: parcã ar înelege ceva.
— Dar, adaug eu prostete, nu zice chiar Baedeker personal… colaboratorul lui francez, un cunoscut critic de artã — Desfontaines.
Dl. profesor, impacientat de atâta stãruinã, foarte sever:
— Nu fi bou!… Uite, mã! uite, mã! uite, mã!
i, lucrând foarte volubil i larg cu amândouã braele, m-ajunge cu mâneca stîngã peste obraz i-mi zboarã ochelarii cât colo; îi culeg repede… M-a chiorît! un geam spart ãndãri. Toatã lumea ne face mare haz.
— Haide, Barbule…
i pornesc; dar el m-apucã de bra, mã-nvârtete-n loc i iar… pettre!
Am isprãvit conferena asupra Reichstag-ului. Dãm sã intrãm pe Unter den Linden. Englejii dupã noi… Nu mai pot de necaz insularii, se vede bine, cã nu ne pricep frumoasa limbã maternã:
— A beautiful language indeed!… very beautiful!
Poarta de Brandenburg… Mãiculiã! ce iritaiune! ce nobilã indignare i ce înjurãturi!
— Partenonul si Tezeionul lipite! îngemenate! Asta e prea mult!… lor de nemi stupizi!… Mizerabilii!
Câiva pai pe Unter den Linden, unde sunt „mai muli tei jigãrii decât popeti, i pe urmã arini, paltini“ etc. i ne rãzbete foamea. Spre dezolarea englejilor, o birje: „Ei! maiher!“.
Acasã:
— Ai un moment rãbdare, se fac numaidecît ochiurile… Stai niel…
— Nu stau! Mi-e foame!
i fãrã sã mai scoatem pardesiul, atacãm fioros o ridiche mare deBavaria, foarte necãcioasã (specialitate), tãvãlind-o prin solniã.
— Haide, fie cum o fi! zic eu nevestii la bucãtãrie… Mi-e fricã, Doamne ferete, de vreo apendicitã! Slava Domnului! Vin ochiurile cu mãmãliguã i brânzã de burduf i dupã ele, Madame Caragiale, autoarea, foarte convinsã de un frumos succes.
Ochiurile — „prea rãscoapte“. Mãmãligua — „prea pripitã“. Brânza — „iutiã“ (figura autoarei). Petele rasol — musafirul îl miroase de-aproape de tot i parcã s-ar cam strâmba.
Madame Caragiale (très piquée): E proaspãt Barbule, vai de mine! l-am cumpãrat eu azi-dimineaã: era viu; uite aa se bãtea i l-am fiert eu în persoanã…
Mosafirul (cu humor): O fi fost proaspãt soro, dac zici d-ta; dar nu l-ai fiert destul! Nu tii sã-l fierbi! e crud…
Îmbucã, clefãie i scuipã în taler:
— Nu mîncai, copii! e mai tot crud, când vã spun eu… pãcat!
i, spre pedeapsã, petele crud sufere tortura cuitului, spre a i se alege pãrile oarecum mai admisibile.
Ciulamaua — „lãbãratã, nu destul de închegatã i de prãjitã, rumenitã!“
— Sã te-nvã eu sã faci ciulama, neicã! Iei un clapon gras, durduliu etc. etc.
Friptura de porc (altã specialitate localã, sã juri cã e piept de curcan) „n-are a face cu purcelul nostru românesc de casã“… Berea(iarãi o specialitate, Pfungstaedter Export-Bock, articol hors-concours, finisim) — „n-are a face cu berea francezã St.-Jean“. Piersicile — „mãlãiee“. În fine, vartul — „apã chioarã“.
Îmi pare rãu; dar la urmã, gândesc eu, astea toate privesc pe Madame Caragiale — care rãmâne foarte tristã de nenorocitu-i debut.
Am dejunat. Daca ar fi fost St.-Jean, poate c-am fi bãut mai mult; Pfungstaedter n-am putut bea decât vreo zece sticle, a 700 gr.
Dupã amiaz.
Intrãm pe un mare bulevard — Kurfürstendamm. Ne oprim în faa unuia din magazinele de lux, aa-numitele Kunstausstellung, unde se expun noutãi artistice — autori de toate naiile. La un geam enorm de cristal (vreo cinci metri lãime i cam tot atâta-nãlime), fel de fel de figurine, porelanuri, picturi i aquarele. Începem lecia de esteticã cu bastonul… Micare indicativã foarte pronunatã: o semnãturã francezã (3); un cer cu „clocotealã“ de nori, pe o mare „îndârjitã“ — perspectivã „sincerã“!
— Uite, mã, boule! (Va urma)
Din istoria serviciilor secrete: Cazul Ana Politovskaia (Partea 2-a) – de Dora Petril
Iat armele chimice în aciune chiar în secolul XXI... i când te gândeti c ultima Convenie privind interzicerea armei chimice a fost semnat i de Rusia în 1994. Convenia pretindea ca ”fiecare stat parte la prezenta convenie se angajeaza ca niciodat i în nicio imprejurare, a) s nu dezvolte, produc, dobândeasc în alt mod, stocheze sau conserve arme chimice sau s transfere, direct sau indirect, arme chimice altora; b) s nu foloseasc arme chimice; c) s nu se angajeze în nicio pregtire militar pentru folosirea armelor chimice; d) s nu ajute, încurajeze sau determine, în niciun fel pe altcineva s se angajeze în orice activitate interzis unui stat parte prin prezenta convenie”. Vorbe, vorbe, vorbe...
Utilizarea armelor chimice în Teatrul Dubrovka din centrul Moscovei a fost aspru criticat în strintatea pentru înclcare legilor internaionale privind aceste substane. Putin în schimb a felicitat comandoul la un post public TV, numind ceea ce s-a întâmplat în teatru „un act de terorism internaional rezolvat admirabil de comandoul rus”.
C în Teatrul Dubrovnic a avut loc „un act de terorism internaional” nu neag nimeni. Situaia a fost analizat i etichetat ca atare i de figuri publice moscovite ca Sergei Iuenkov,  Sergei Kovalev , de jurnalista  Anna Politkovskaia , de Hoover Institute  Scholar  John B. Dunlop , dar i de fotii ofieri FSB  Aleksander Litvinenko  i Mihail Trepakin .
Mult mai târziu a ieit la iveal faptul c „Actul de terorism internaional” de la Teatrul Dubrovka ar fi fost pus la cale chiar de rui, mai exact de Kremlin i de FSB pentru a avea motive temeinice de a întei rzboiul din Cecenia i pentru a termina odat pentru totdeauna cu preteniile de independen ale acestui stat islamic. Dovad c ruii înii au organizat „petrecerea de la teatru” o reprezint faptul c FSB tia de sosirea grupului terorist cecen la Moscova, pe care l-a dirijat ctre teatru chiar ofierii lui, printr-un agent provocator pe nume Kanpaa Terkibaiev  zis i "Abu Bakar" pentru ca s par islamist autentic. În aprilie 2003, Litvinenco i-a dat un dosar intitulat „Dosarul Terkibaiev” sau „Abu Bakar” lui Serghei Iuenkov cu ocazia vizitei lui la Londra. Iuenkov i l-a înmânat Annei Politkovskaia, care l-a citit i i-a luat un interviu lui Terkibaiev, care, ce s vezi, nu murise în atacul de la teatru, dei el îi condusese pe ceceni la locul faptei. Terkibaiev nu murise laolalt cu ceilali teroriti, deoarece figurase pe lista „ostaticilor” care trebuiau s fie scoi teferi i nevtmai din teatru la sfâritul conflictului. Anna Politkovskaia i ali jurnaliti printre care Alexander Kinstein au demonstrat cu dovezi concrete c „ Abdul  the Bloody" i "Abu Bakar" erau ceceni în solda Moscovei i a FSB. Dup interviul acordat ziaristei, Terkibaiev a decedat într-un accident de main în Cecenia. Câteva zile mai târziu, a decedat i Iuenkov, împucat mortal în Moscova.
Litvinenco a relatat i el la televiziunea australian Dateline c „ Abdul  the Bloody" i "Abu Bakar" lucrau pentru FSB, ei fiind aceia care i-au manipulat pe teroriti în timpul atacului din teatru. Litvinenco a afirmat în interviu c atunci: „Când au încercat s dea de „ Abdul  the Bloody" i de "Abu Bakar" printre mori, acetia erau de negsit. FSB îi scosese afar agenii, la timp”. De aici concluzia c agenii FSB ceceni, „ Abdul  the Bloody" i "Abu Bakar" au organizat totul, au adus teroriti ceceni autentici, i-a dirijat spre teatru la ordinul FSB, dup care cei doi au fost eliberai. Dup care au fost împucai...
În ultimii ani din viaa ei, jurnalista a fost tot mai izolat. Politkovskaia nu mai era invitata la conferinele de pres alturi de ceilali ziariti, dac la conferinele respective erau invitate oficialiti importante, iar muli dintre fotii colegi i prieteni se fereau s vorbeasc cu ea; când o fceau, procedau ca spionii, vorbeau cu ea pe ascuns, aruncând priviri piezie prin coluri s vad cine observ c discut cu jurnalista declarat oficial adversar al lui Putin. De la evitarea i nefrecventarea ei, n-a trecut mult i s-a ajuns la hruirea ei. Viaa Annei a ajuns, aa cum o descrie ea însi, o via de iad. Ameninri la telefon cu moartea, convocri la procurorul general dup aproape fiecare articol care-i aprea, interogri pe ton inchizitorial care începeau cu: ”De unde ai avut informaia?” Nu le rspundea niciodat. Nu avea ce vorbi cu anchetatorii, i apoi, voia pe bun dreptate s-i apere puinii informatori care-i mai rmseser. În 2005 a avut loc la Viena conferina despre libertatea presei organizat de Reporteri fr frontiere unde a luat cuvântul i a spus c ”Oamenii pltesc uneori cu viaa pentru c spun tare ceea ce gândesc. Nu sunt singura în pericol. Fiecare informator de-al meu poate fi ucis, oricând”. Dup Viena, ameninrile cu moartea s-au înmulit. A început teroarea i chiar tortura psihic.
Era în Cecenia. Tocmai terminase de luat un interviu brbailor violai de rui din lagrul de concentrare de lâng Khattuni, un sat din sudul Ceceniei, când a fost invitat „la discuii” de eful unei baze de lansare de rachete din zon. Discuiile s-au derulat noaptea, într-o atmosfer ostil; comandantul îi atrgea atenia pe un ton amenintor c înclcase legile locale luând interviu unor foti militari ceceni i c prin acest fapt este pasibil de pedeaps. Dup discuiile în contradictoriu, comandantul a decis s nu mai atepte „organele” superioare i s-o pedepseasc chiar el, pe loc. Iat cum. Textul îi aparine jurnalistei însi: ”Un locotenent-colonel oache, cu ochi negri ieii din orbite, mi-a spus pe un ton obinuit: ”s mergem. Am de gând s te împuc.” M-a scos afar din cort într-un întuneric total. Nopile în Cecenia sunt impenetrabile. Dup ce am mers o bucat, a spus: Eti gata? i un foc pulsatil, ritmic a izbucnit în jurul meu, pârâind, pârjolind i împucând într-un ritm asurzitor. A fost foarte bucuros când am încremenit de fric. M pusese chiar sub un lansator de rachete Grad în plin aciune de atac!” (subsol; lansatoarele de rachet Grad sunt lansatoare de lupt care arunc rachete multiple, în timp foarte scurt. Fac un zgomot infernal.). A fost prima execuie simulat pe care a suferit-o.
Execuia simulat este un joc macabru plnuit s înspimânte victima, un procedeu de tortur psihic, o tehnic ce urmrete s produc oroarea victimei, care este supus la o execuie iminent, dar fals. De cele mai multe ori, imitaia unei execuii reale este atât de bine pus în scen încât victima aproape c moare de-a adevratelea, nu din cauze obiective i reale, ci de fric. Cel supus execuiei simulate este legat la ochi i i se cere s-i exprime ultima dorin, apoi e pus s-i sape groapa. Când a terminat cu groapa, i se pune la tâmpl un pistol descrcat, cu care operatorul execuiei face declicul necesar, ceea ce produce un oc psihic extrem. În alte execuii simulate victima poate auzi împucturi reale sau incendiul unei pduri care se apropie cu pai repezi. Trauma psihic este enorm i las urme pe via, de la nevroz la depresie cu sau fr sinucidere. Politkovskaia a trecut i prin alte ocuri psihice, la care s-au adugat i cele fizice. A interogat o btrân de la ar, tot în Cecenia, i drept pedeaps a fost arestat i btut 12 zile fr întrerupere. Altdat, nite indivizi care s-au prezentat de la FSB i-au administrat ocuri electrice, care au epuizat-o, terminat-o. Era în aceeai Cecenia.
Toate acestea sunt exemple tipice de tortur fizic i psihic. Politkovskaia a trecut i prin diverse procedee de manipulare a creierului, exact ca cele descrise în cartea lui Thomas Gordon Mindfield* (Subsol : Ed. Mentor Books, septembrie 2001), în care sunt citate mai multe tipuri de tortur psihic i control mental, la fel de ilegale în ziua de azi ca i armele chimice i biologice. Tehnicile de mind-control au fost i continu s fie practicate de CIA asupra cetenilor USA, dar i de ri ca Rusia, Israel i China.
În vara anului 2004, Politkovskaia a avut o discuie cu Ramzan Kadârov, primul-ministru al Ceceniei, fiul Lui Ahmad Kadârov, ambii sprijinii de Putin, care i-a spus în fa c este un duman al rii lui i c cineva ar trebui s-o împute pe strad, aa cum se procedeaz la Moscova. N-au împucat-o atunci, pe loc, dar în septembrie 2004, când Politkovskaia zbura cu un avion spre Beslan, Ossetia de Nord, pentru a negocia în criza din septembrie 2004 din coala din Beslan , a cerut un ceai, care i-a fost adus de o stewardes. Dup câteva minute a avut o stare violent de ru i i-a pierdut cunotina. i-a revenit pân la aterizare, dar destul de greu. A fost probabil o tentativ de otrvire practicat de poliia secret, care fr îndoial i-a subdozat substana care trebuia s-o ucid.
Atacul terorist de la coala Beslan din Ossetia de Nord. 2004
Toat luna octombrie a anului 2006, Anna Politkovskaia a fost ocupat cu redactarea unui material lung despre practicile de tortur executate de securitatea cecen. Ramzan Kadârov, tânrul preedinte al Ceceniei, urmaul tatlui su, Ahmad, preedintele dinaintea lui, era descris de Politkovskaia drept „un Stalin cecen de azi”. Se vede treaba c i când scria acas la ea, textele îi erau supravegheate, fotocopiate i transmise unde trebuie. Altfel cum s ne explicm faptul c în ziua de 7 octombrie, ce coinciden, chiar în ziua de natere a lui V. Putin, pe când intra in blocul în care locuia din Moscova, exact în faa liftului, cineva a tras mortal în Anna Politkovskaia dou gloane, unul în inim i altul în cap, dup care a disprut fr urm de la locul faptei. A fost singur în faa gloanelor i a zcut tot singur i inert în faa liftului, care urca i cobora, în plin zi, fr s opreasc niciodat la etajul ei, ca un fcut... Copiii ei erau mari, la casele lor. Soul, Alexandr, care n-a fost niciodat alturi de ea, dispruse de ani de zile de acas. Se i cstorise deja cu alta, mai tânr ca el cu 23 de ani i mult mai indiferent fa de mâna-forte a lui V. Putin. Târziu de tot a fost, în sfârit, liftul s-a oprit i la etajul ei, iar ea a fost ridicat din faa uii i dus la morg. În numrul din 9 octombrie, Novaia Gazeta, ziarul la care lucra, i-a dedicat prima pagin cu titlul „Ania”. Aricolul scotea în eviden fora cu care Politkovskaia luptase pentru adevr. „Anna a privit diavolul drept în ochi. Probabil de asta a ieit de atâtea ori învingtoare în lupta cu el.”
Anna sau Ania, cum îi spuneau colegii, a fost îngropat în cimitirul Troiekurovskoie de la marginea Moscovei. Firete, autoritile „s-au autosesizat” i au deschis o anchet, în care, evident, asasinul nu a fost gsit, ba au deschis chiar i un proces-parodie în care nimeni nu a fost acuzat de nimic. În 2008, procesul s-a redeschis. Sergei Sokolov, senior editor la Novaia Gazeta, a declarat în faa curii c tie cine a ucis-o pe Politkovskaia; primise informaii de la o surs sigur, pe care nu a vrut s o divulge. În opinia sa, cel care a tras în ea a fost un oarecare Rustam Mahmudov, fratele lui Dzabrail Mahmudov din Cecenia, angajat cunoscut al FSB. În încheierea depoziiei sale, Sokolov a criticat brutalitatea cu care sunt tratai jurnalitii rui, Rusia fiind ara cea mai periculoas în care îi poi exercita meseria de reporter. În urma declaraiilor lui Sokolov, suspectul, Rustam Mahmudov, a fost arestat în Cecenia i adus la Moscova pentru investigaii. Martorii au declarat c la comiterea crimei a fost ajutat de cei doi frai ai si, unul a urmrit victima i a tras în ea mortal i al doilea a fost oferul, care l-a ateptat în strad pe uciga pentru a se îndeprta cât mai rapid de locul crimei. Arma cu care a tras i-ar fi dat-o un fost poliist din Moscova. Rustam Mahmudov a fost achitat din lips de probe, dar Curtea Suprem a Rusiei a retrimis cazul la Parchet pentru rejudecare. i la rejudecare va fi la fel, nu vor exista nici probe i nici condamnri. Cât despre autorul-mastermind, îl tim de mult, fr s ne-o spun niciun tribunal.
Editura Random House din Londra i-a publicat postmortem cartea A Russian Diary-A Journalist's Final Account of Life, Corruption and Death in Putin's Russia, 2007, în care Anna Politkovskaia descrie cu amrciune moartea democraiei parlamentare în Rusia. S-au fcut i o mulime de documentare despre lupta ziaristei pentru dreptate i democraie. În 2011, regizoarea rus Marina Goldovskaia a realizat un documentar despre Politkovskaia intitulat: A bitter taste of Freedom* (subsol: gustul amar al libertii) în colaborare suedezo-american, care s-a difuzat la Festivalul Filmului de la Varovia. În programul slii, regizoarea a notat: ”A fost curajoas, cuteztoare i frumoas. Cu investigaiile ei privind relele din Rusia, Anna Politkovskaia a produs groaz i team în nenumrate persoane. Ca jurnalist de investigaii la Novaia Gazeta, Politkovskaia a fost singura voce care a vorbit despre victimile regimului Putin. Vocea ei a fost singular, dar puternic încât a auzit-o o ar întreag. Vocea îi devenise prea puternic. A fost asasinat la 48 de ani pentru c i-a fcut meseria”. (Sfârit) ( Fragment din cartea Îngeri în infern de Dora Petril, Editura Viaa Medical Româneasc 2014).
Cronica gastronomic: Mâncare de gutui cu carne – de MS Martin
Reginei fructelor de toamn târzie, îi datorm dou preparate de mare personalitate, minunat aromate i cu un gust rafinat: dulceaa i mâncarea de gutui.
În casele copilriei noastre, gutuile abia pârguite erau aezate pe pervazul ferestrelor, unde încet i cu rbdare cptau culoarea galben groas, pe msur ce îi pierdeau puful i începeau s semene, la atingere, cu pielea obrajilor îmbtrânii.
i când iarna era demult instalat, mama strica irul mâncrurilor obinuite, din varz, cartofi, fasole i conserve i ne ddea de tire, cu mult înainte de terminarea gtitului, c azi e srbtoarea mâncrii de gutui.
Din ase-opt gutui frumoase, necurate de coaj, se taie felii longitudinale i se cur de sâmburii i partea întrit din centrul fructului. Ele se prjesc uor în trei-patru linguri de ulei, în cratia potrivit pentru acest fel de mâncare. Alegem o crati încptoare, cu perete gros, cel mai bine o crati de font smluit. Gutuile abia prjite se scot i se pun deoparte i – în acelai ulei în care gutuile i-au lsat urma aromat – se prjete carnea. Mâncarea se poate face cu carne de porc, de vit, de pui, de ra sau de curcan. Se mai poate face i cu afumtur de porc. i carnea prjit se scoate i se pune de o parte. Se prepar în alt tigaie un sos gros de zahr ars, care se amestec cu puin ap. Dac cel care gtete se afl în Statele Unite, viaa îi va fi mult mai uoar, fiindc gsete în orice magazin melas (molasse), cu care înlocuiete siropul de zahr caramelizat.
Ne întoarcem la grsimea noastr, pe care o punem din nou pe foc, redus la mic spre potrivit. Aruncm în ea zece-cincisprezece boabe de piper, o jumtate de linguri de scorioar, dou linguri de zahr, o linguri de sare, câteva foi de dafin i un pahar de vin alb. Când clocotete, venim cu dou-trei linguri de fin, adugat câte puin, sub amestecat continuu, ca s nu facem cocoloae. Apoi turnm peste grsime siropul de zahr ars, sau melasa (cam un pahar), tot amestecând. Punem gutuile i carnea în crati i bgm cratia în cuptorul preînclzit la 1750C sau 3750F. Nici nu se apropie mâncarea de final i locuina buctarului, ca i jumtate din cartierul învecinat, prind s miroas a sfârit de var. Pân s ajungem la mas, mergem de cutm vinul potrivit, alb demisec, pe care am avut grij s-l punem de acum câteva ore în frigider. Dac acest gest important a fost uitat, înghesuii sticla cu vin în congelator i avei grij s nu o uitai acolo mai mult de o jumtate de or. Pâinea intermediar sau de secar aduce, cu asprimea ei, completarea cea mai bun pentru mâncarea dulce i înmiresmat. Mâncarea sczut i cald, pâinea proaspt i paharele aburite împlinesc toate nevoile. S nu cumva s stricai gustul buntii cu vreun desert!
Primul pamflet politic din istoria României
La data de 15 Martie 1481, domnitorul tefan cel Mare adresa boierilor i locuitorilor buzoieni i râmniceni o scrisoare prin care le cerea s îl sprijine pe fiul su, Mircea, în incercarea de a urca pe tronul rii Româneti:
(…) scrie domnia mea tuturor boierilor mari i mici i tuturor judecilor i tuturor judectorilor i tuturor sracilor, de la mic pân la mare, din inutul Buzului i Rîmnicului. i dup aceasta aa s v dau de tire, c am luat domnia mea pe lâng mine pe fiul domniei mele, Mircea voievod i nu-l voi lsa de lâng mine, ci voi strui pentru binele lui, ca i pentru al meu, eu însumi cu capul meu i cu toat ara mea, ca s-i dobândeasc batina sa, ara Româneasc, cci îi este batin dreapt, cum Dumnezeu tie i voi tii.
Deci v griesc vou, în ceasul în care vei vedea aceast scrisoare a domniei mele, în acel ceas s v întoarcei înapoi la locurile voastre, fiecare pe unde ai fost i pe unde ai ezut i mai înainte, fr nici o fric sau grij i temere. Cci aa s tii, c nu m gândesc s v fac nici un ru i nici o pagub, ci s v hrnii i s trii în pace. Aiderea cine vrea s vin la domnia mea i la fiul domniei mele, Mircea voievod, domnia mea i fiul domniei mele, Mircea voievod îl vom milui i îl vom hrni i-l vom cinsti (…)
Scrisoarea de rspuns a boierilor este considerat primul pamflet politic din istoria României:
De la toi boierii brileni i de la toi cnezii i de la toi rumânii, scriem ie, domnului moldovenesc, tefane voievod. Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creieri de-i prpdeti cerneala i hârtia pentru un copil de curv, fiul Clunei, i zici c-i este fiu? Dac i-e fiu i vrei s-i faci bine, atunci las-l s fie dup moartea ta domn în locul tu, iar pe mum-sa ia-o i ine-o s-i fie doamn; cum au inut-o în ara noastr toi pescarii din Brila, ine-o i tu s-i fie doamn. i înva-i ara ta cum s te slujeasc, iar de noi s te fereti; cci de caui duman, ai s-l gseti. i aa s tii: domn avem, mare i bun, i avem pace din toate prile; i s tii c toi pe capete vom veni asupra ta i vom sta pe lâng domnul nostru Basarab voievod, mcar de-ar fi s ne pierdem capetele.
(Textele sunt reproduse din revista www.historia.ro)
Doctori români în Statele Unite:Domnia Crian
Domnia Crian s-a nscut în Bucureti în anul 1943 i a absolvit Facultatea de Medicin General, la Universitatea Carol Davila, în anul 1966. A fost intern preclinic, apoi asistent la catedra de biochimie a universitii, lucrând la Laboratorul de Biochimie de la Spitalul Fundeni. A completat Docoratul în Biochimie Clinic între anii 1972 -74 i a devenit medic primar.
Din anul 1981 s-a stabilit în Statele Unite ale Americii i în prezent este Profesor de Patologie Clinic i efa Departamentului de Patologie Molecular de la William Beaumont Hospital, din Royal Oak, statul Michigan. În aceast calitate pred la studeni i rezideni, îndrum i coordoneaz activitatea de cercetare a rezidenilor i conduce propria echip de cercetare, care lucreaz, susinut de mai multe granturi, la câteva teme de mare actualitate. Lucrrile ei acoper multiple zone din afeciuni ca trombofilia, trombozele venoase, tromboembolism, neoplasmele medulare i bolile mieloproliferative. Profilul de cercetare al echipei conduse de Prof. Crian este legat de mutaii, rearanjare genetic, prodispoziia genetic a îmbonvirii, genotipuri, mecanismele genetice ale neoplaziei.
Activitatea publicistic a Prof. Dr. Domnia Crian este impresionant: în ar a publicat Teza de Doctorat, 2 capitole de carte, 18 articole i a prezentat 10 lucrri; în Statele Unite a fost editoarea monografiei Hematopatholgy: Genetic mechanisms of the neoplastic disease (Humana Press 2010), a monografiei Acute Leukemias (WB Saunders 2000) i a contribuit la monografia Molecular Biology and Pathology. A guidebook for quality control. Editor Daniel H. Farkas (Academic Press 1993). A publicat 124 de articole, prezentând alte 85 la diverse congrese medicale.
Departamentul pe care îl conduce Domnia Crian organizeaz, odat pe an, un simpozion foarte prestigios din domeniul patologiei moleculare i al geneticii. În lumea hematologiei, a hematopatologiei i a geneticii, Domnia Crian este somitate cunoscut i respectat.
Fotografia lunii:
Piaa Sfântul Gheorghe în 1895: vedere dinspre biseric. Reprodus dup www.cutiacuvechituri.wordpress.com
La Vest de Occident – rubric de Martin S. Martin :Probleme medicale în campania electoral american
La jumtatea unui mandat prezidenial au loc alegeri pariale pentru congres, pentru o parte dintre guvernatori i alegeri locale (midterm elections). Aceste alegeri sunt puternic influenate de gradul de popularitate al preedintelui, care are în fa ultimii doi ani la Casa Alb, acei ani care – dup cum se spune în politica american – sunt cei în care se furete ceea ce va fi motenirea istoric i amintirea preideniei lui. Dac partidul preedintelui obine majoritatea în congres, preedintele are o mare libertate de a introduce legi i msuri, compatibile cu filozofia politic a lui i a partidului su. Aa s-a întâmplat în primii doi ani de preidenie a lui Barak Obama, când a fost posibil trecerea prin votul congresului a reformei sistemului medical, popular cunoscut sub numele de Obamacare. Dac partidul preedintelui nu obine majoritatea, eful statului se va atepta la doi ani terni, limitai, obligai s fie pasivi, fr anse de a introduce noi legi. Sunt anii de slbiciune, în care preedintele devine un juctor fr via i este numit “raa rnit” (lame duck), ca o ra slbatic rnit printr-o împuctur nemortal: poate s înoate, dar nu s zboare, va mai pluti pentru o vreme, dar finalul poate fi ghicit dianinte.
Cu mai puin de dou sptmâni înainte de alegerile din 4 Noiembrie, Congresul American este împrit: republicanii au majoritatea în camera reprezentanilor, dar senatul este majoritar democrat. Analitii politici i sondajele de opinie sugereaz c, de data aceasta, exist o bun ans ca partidul republican s devin majoritar în ambele camere ale congresului, fapt care ar pune politicienii conservatori în poziia s devin precumpnitori în confruntarea cu un preedinte foarte liberal (adic în extrema stâng a partidului democrat), pe care nu puini îl numesc, fr sfial, socialist.
Popularitatea lui Obama a sczut mult în ultimul an i continu s scad. Mai puin de 40% din populaie continu s-l susin i s aprobe msurile luate de el în economie, probleme sociale i politic extern. Sunt departe zilele din anii 2008-2009, când primul preedinte de culoare al Statelor Unite avea un indice de susinere de peste 70% i era râzgâiatul mediilor. Aadar, politicienii democrai care particip la alegeri anul acesta nu pot conta pe un sprijin din partea preedintelui i cei mai muli dintre ei evit s-l fac participant la întâlnirile lor electorale. Nu renteaz, în aceste alegeri, s fii pro-Obama.
O serie de subiecte “fierbini” sunt pe lista scurt a problemelor care intereseaz, în cel mai înalt grad, electoratul. Aa cum se prevzuse mai demult, între aceste subiecte se afl economia, refacerea anemic dup criza început în 2008, rzboaiele în curs i cel care se profileaz (cel cu ISIS: statul islamic din Siria i Irak), imigraia ilegal i altele. Dar, fr s fi fost prevzute, un numr de probleme medicale se anun ca fiind capabile s capteze atenia alegtorilor i s influeneze rezultatul alegerilor din acest an.
Primul este legat de prima mare epidemie cu virus Ebola, care înc este o epidemie african, dar are ansa s se transforme într-o pandemie. Când în anii precedeni au existat izbucniri epidemice cu virsul Ebola, ele au fost restrânse la o arie limitat i nu au produs victime mai numeroase de 300. De data asta, boala fr tratament i cu mortalitate de 50-90%, s-a rspândit în trei ri din vestul Africii (Liberia, Sierra Leone i Guinea), a produs deja peste 4.900 de victime i – dup calculele Organizaiei Mondiale a Sntii – poate ajunge la 10.000 de noi îmbolnviri pe sptmân, începând din Ianuarie 2015. Un brbat infectat, venind din Liberia, a trecut de controlul de la aeroport, dup ce a ascuns de unde vine, a devenit simptomatic în zilele urmtoare, a fost internat la Spitalul Presbiterian din Dallas, Texas, unde a murit dup câteva zile. Dou dintre surorile care l-au îngrijit s-au îmbolnvit, în pofida msurilor de protecie i a izolrii.
Caiva doctori care au fost voluntari în Liberia s-au întors în ar, au devenit simptomatici i au fost confirmai ca fiind îmbolnvii de virusul Ebola. Doi au fost tratai i sunt vindecai. Al treilea, un medic de medicin de urgen din New York, dei bolnav, nici nu a cerut sa fie carantinat i a creat, în numai câteva zile, un mare numr de contaci.
Cel puin cinci din cei care sunt pe teritoriul american i au boala sunt cadre medicale. Aceasta atrage atenia c sistemul de izolare i de folosire a materialelor de protecie este imperfect. Gândurile îngrijorate merg spre cei 4.000 de militari pe care Statele Unite i-au trimis în Liberia. Cât de eficace este instructajul acestora pentru protecie? Câi se vor îmbolnvi? Cu ce pot ajuta tinerii antrenai pentru misiuni de lupt, când sunt pui s acioneze în focare de infecie maxim, unde eficacitatea msurilor sanitare este mai mult decât discutabil?
Din sondaje rezult c dou treimi din populaia american este în favoarea întreruperii traficului aerian ctre i dinspre rile africane afectate. S-au fcut manifestaii de strad pentru interzicerea acestor zboruri. Un fizician de la Northeastern University din Boston, Alex Vespignani, a publicat un studiu care analizeaz ansele de import ale epidemei Ebola cu i fr trafic aerian, pentru diferite ri. În cazul Statelor Unite, ansele de a avea o epidemie Ebola sunt 80%, dac traficul aerian se menine i sub 40%, dac este întrerupt. În prezent, treizeci de ri au introdus deja interdicia transportului aerian în i din regiunile afectate.
Administraia Obama continu s reziste ideii de suspendare a traficului aerian civil, motivând c aceasta ar influena msurile de ajutor pentru combaterea epidemiei pe continentul african. Argumentul este contracarat de cei care arat c traficul militar ar fi mai mult decât suficient s transporte mijloacele necesare în zon, fr s utilizeze aeroporturile civile din ar.
Din aceast situaie i din cauza disputei aprinse cauzate de divergena de optinii, subiectul Ebola se anun ca un cap de list pentru alegerile de peste câteva zile.
Unul dintre mecanismele introduse de Obamacare pentru controlul costurilor este noul sistem de plat al doctorilor i spitalelor. Astfel, oricare ar fi nota de plat emis, care detaileaz fiecare aciune, medicament, intervenie sau test fcute pe bolnav, asigurrile private i sistemul medical de stat vor face o plat global. Dac evoluia cazului respectiv a fost simpl i necomplicat, acea plat este acceptabil, dar – în multe situaii – bolnavii au nevoie de spitalizare prelungit, de medicamente mai rare, de noi analize i teste, de tratament prelungit pentru complicaiile survenite. Plata primit de spitale i doctori este departe de a acoperi aceste cheltuieli. Dou situaii conflictuale au aprut deja, dup ce Obamacare a fost introdus anul acesta.
Primul este un conflict spital-doctor. Spitalele au început s cear doctorilor s reduc cheltuielile ei înii. Un singur exemplu, dintre multiplele existente: dac medicul indic un antibiotic puternic, care acoper peste 90% din germenii cauzatori ai îmbolnvirii, spitalele au început s cear înlocuirea acelui medicament cu un alt antibiotic, mai ieftin, dar care elimin numai 70% din germenii posibili. Bolnavul e tratat bine, dar nu cel mai bine.
Tot o relaie conflictual apare si între bolnav i doctor. tiind care va fi plata final, unii doctori se autocenzureaz în a indica prea multe teste sau medicamente costisitoare. Fcând aa, el se îndeprteaz de ceea ce era – pân acum – principiul de baz: indic i folosete tot ce poate gsi ca s fii cel mai util bolnavului. Din nou, o bun îngrijire, dar nu cea optim, pentru multe cazuri.
Publicul pune o mulime de întrebri detailate candidailor la alegerile din acest an. Multe se adreseaz imperfeciunilor sistemului de sntate reformat, prin metode i soluii care ii fac pe bolnavi s se simt dezavantajai.
La întâlnirile cu publicul alegtor, cei mai muli candidai sunt chestionai public dac au votat sau nu pentru Obamacare, chiar în districtele electorale care sunt democrate prin tradiie. Un vot pozitiv devine un blam politic, amplu comentat de media locale.
Într-o exprimare succint, de la aplicarea Obamacare cei mai muli oameni au descoperit c pltesc mai mult pentru asigurarea de sntate, c primesc mai puine servicii i c au pierdut o mare parte din drepturile de a face o alegere sau a lua o decizie. Si aceste fapte se adaug “nemulumirilor medicale ale alegtorilor din acest an”, pân nu demult mândri c au protecia celui mai bun sistem de sntate din lume.
Istorie prezidenial american:
Ulysses Grant – soldatul i preedintele.
Ulysses S. Grant (1822-1885) a fost preedinte pentru dou termene, între anii 1869-1877. El a absolvit Academia Militar de la West Point i a luptat, ca locotenent în rzboiul cu Mexic.
Grant s-a acoperit de glorie în Rzboiul Civil, când a repurtat numeroase succese i a fost numit Comnadant General al armatelor unioniste. Rzboiul civil s-a terminat în 1865, când, dup înfrângerea de la Appotomax, Robert E. Lee,comandantul armatelor confederate, s-a predat lui Grant. Lee s-a apropiat de generalul Grant i i-a întins sabia, dar Grant s-a îndeprtat încurcat, mormind ceva. Marele general a fost toat viaa timid i retras.
La începutul rzboiului civil, armatele nordului nu au avut mari succese. Inafara de Grant, toi ceilali generali înrgeistrau înfrângere dup înfrângere. Fiind invidioi, generalii îl pârau pe Grant lui Lincoln, acuzându-l c poart uniforme neîngrijite i c bea mult, ceeace era adevrat. Exasperat, Lincoln i-a chemat secretarul i - de fa cu generalii - i-a cerut s afle ce fel de whiskey era cel pe care Grant îl prefer, apoi i-a ordonat s comande o cantitate mare, pe care generalii pârâcioi s fie obligai s-l bea. “Poate aa – a spus Lincoln – ajungei i voi s fiti victorioi!”
Preidenia lui Grant a fost un dezastru, în primul rând pentru c numise în majoritatea posturilor rude i cunoscui, care s-au dovedit incompeteni i corupi. Senatorul Charles Sumner a spus în edina Congresului c “nepotismul preedintelui Grant a ajuns atât de mare, încât probabil sufer de elefantiazis”.
Pe patul de suferin, cu puin înainte s moar, Grant i-a spus confesorului su o mic istorioar: “M grbeam s ajung la o recepie dat în cinstea mea in Washington. M-a prins o ploaie i n-aveam umbrel. Un trector m-a invitat s intru sub umbrela lui. Am aflat c i el era invitat la aceeai recepie. Pe drum mi-a spus c nu avusese ocazia s-l cunoasc personal pe preedinte, dar c el crede c laudele care i se aduceau acestuia sunt exagerate. Aa cred i eu – i-a spus Grant”.
MS Martin (dup Paul F. Boller, Jr Presidential anecdotes Penguin Books 1981)
„Din seria sa, Sorin Adam este, cred, cel care s-a avântat cu mare îndrzneal i perseveren pe drumul spinos al artei. Îndrzneala l-a fcut s învee, iar perseverena s nu renune pân nu ajunge la un rezultat mulumitor.
ansa unor cltorii îmbogitoare l-a fcut s cunoasc orizonturi diverse i s îneleag acele discrete date care deosebesc un loc de altul, conferindu-i personalitate i unicitate.
Rezultatul acestor lecii, natura, mediul, natura moart ne sunt înfiate astzi.
Am convingerea c maestrul su, Vasile Grigore , poate fi mulumit de elevul lui.”
—Albumul Sorin Adam - Tipografia Facsimil, Ploieti , 2010 , pg.7
Nud la oglind
„Sorin Adam este unul dintre rarii continuatori ai picturii cu iz salonard, în tablourile sale dinuind multe dintre atributele atmosferei interbelice a plasticii româneti. Unele stângcii în desen sau în definirea formelor, specifice anilor de studiu, trdeaz o lips de discernmânt a tânrului pictor în alegerea lucrrilor apte s intre pe simeze. Rostirea artistic, eseul creativ reclam o coeren a expreiei plastice, o viziune omogen asupra parcursului artistic strbtut. Cu toate acestea... are o serie de caliti, care atest vocaia pictorului pentru temele consacrate de marea pictur: nud , natur static , portret . Genuri în care Sorin Adam se exprim cu destul dezinvoltur, cu un sim coloristic bine strunit, în tonaliti de o solaritate i cordialitate care se rein, impresia vizual fiind consistent i de durat.
Pictorul deseneaz direct în culoare, în tradiia tonitzian sau palladist , dar fr a supralicita motenirea unor astfel de modele ilustre. Sorin Adam are contiina propriei valori i mai are zestrea nativ a pictorului care îi in misia în serios, coala pe care o urmeaz nefiind doar un stadiu circumstanial, ci unul iniiatic, în înelesul înalt al cuvântului. [4] ”
—Sorin Adam - Albumul de grafic realizat cu sprijinul Prospero - Advertising Wizard - 2012, Bucureti , pag. 12
Geopolitic: Putin Seeks Solitude Amid Russia's Perfect Storm
Thursday, October 9, 2014 – stratfor.com
Russian President Vladimir Putin celebrated his 62nd birthday Tuesday in a peculiar fashion: by himself in the Siberian forests. For the past few days, Putin's spokesman, Dmitri Peskov, has brushed off journalists' questions about why the president decided not to celebrate his birthday in Moscow or do other work as he has in previous years. This is just another odd piece to an increasingly complex puzzle surrounding the stability and future of the Russian president  and his government.
Current Instabilities
Russia is in the eye of the perfect storm. Though the crisis with Ukraine has been reduced to a simmer, Russia has seen a strategic reversal in its critical borderland. In addition, the crisis moved the West to enact sanctions on Russia and loosen many financial and economic ties to the country. Now the Kremlin is in the midst of an economic crisis that is every bit as serious as the Ukraine situation. In the past two days, Russia's central bank used $1.6 billion of its currency reserves to shore up the Russian ruble. Since the start of 2014, the central bank has injected $51 billion in currency reserves to keep the currency stable. The Russian economy is projecting flat growth for 2014, while foreign investment into Russia has fallen by 50 percent. The Kremlin may have $630 billion in its reserves, but these funds are being used quickly in an attempt to fill the cracks.
Concerns over Russia's financial stability  have erupted into public battles between the various Kremlin factions. On Tuesday, Russian Finance Minister Anton Siluanov, a key figure in the liberal economic clans, publicly called on Putin to cut Russia's ambitious defense spending program. Russia is set to start a 10-year, $770 billion defense rearmament program  in 2015. Siluanov reportedly rejected the plan during recent budget drafts in September, prompting Putin to move decision-making on defense spending  under his office and away from the Cabinet.
While Siluanov's argument against defense spending is financial, Putin also has to consider the security and political ramifications of such a decision. Russia's continued struggles in its borderlands will require a robust military. Moreover, Putin is using the defense budget to appease Russia's various security and defense circles.
The Rise and Fall of Russian Leaders
Though Putin has ruled Russia for 15 years in a centralized and autocratic fashion, like any other leader he must balance various factions within the country. His ability to manipulate the various political clans is what brought him to power. The lack of that ability is what caused the downfall of Boris Yeltsin in the 1990s, and many leaders before him. Yeltsin was unable to manage the competition between his own loyalists, the more liberal circles of economists and the security and defense circles. Yeltsin wildly shifted policies in order to retain a grip on power, such as his economic shock policies and the restructuring of the Federal Security Services. Such erratic moves contributed to the Russian economic crash, the breakdown of the security services and the erosion of Russia's military as it fought a savage war in the North Caucasus.
Yeltsin's stumbling enabled Putin's rise to power. Putin understood that a Russian leader could rule only as long as he could balance the competing groups. Putin is a former KGB agent, tying him into the security circles, while his knowledge of Russia's need for Western technologies gives him an understanding of the more liberal economists. In his first years in power, Putin divided Russia's assets and tools of power between the clans, keeping them in constant competition and positioning himself as the ultimate arbitrator.
The problem now is that the clan system has begun to crumble. The security circles are being blamed for failures in Ukraine , while the liberal economic circles are being blamed for the sour economy. Many personalities and groups are putting their own positions (and financial revenues) before the betterment of the state. Putin continues to try to maintain balance, as seen in the recent weeks of budget debates between the liberals and security circles. But Putin's 15 years of success at balancing the clans came during times of rebuilding and resurging for Russia. Now, Putin is attempting to find balance from a position of weakness.
Putin's grasp on power is not easy to gauge from outside the Kremlin. The decision for new leadership is made within the Kremlin walls, not among the people. Previous Russian leaders, from Nikita Khrushchev to Leonid Brezhnev to Yeltsin, were removed or pushed aside by the ones closest to them. Thus, it seems fitting that the current Russian leader chose to celebrate his birthday far from the Kremlin and its clans.
Gsii toate buletinele lunare pe ultimii doi ani i articole selectate din presa român i internaional
Eveniment de pres: Fie-v mil de noi, domnule Ponta! – de Gabriel Liiceanu
Contributors.ro octombrie 21, 2014
Portret „fenomenologic” (în form de epistol) al unui candidat la preedinia României
N-am simit niciodat nevoia s v vorbesc. Dac o fac acum este pentru c aspirai, cu anse mari se zice, la funcia de preedinte al rii. Iar fiind i ara mea, „îmi pas”. Aa se face c mi-ai ajuns în mod fatal interlocutor.
Nu tiu dac m-am aezat vreodat cu mai mult nerbdare (sentiment al urgenei?) s scriu o scrisoare cuiva. Dei este, dup cum vedei, o „scrisoare deschis”, îmi imaginez tot timpul, scriind, c suntei singurul cititor al rândurilor mele. Mai mult: am senzaia, începând s scriu, c e ca i cum vom sta de vorb singuri, privindu-v în ochi i cutând punctul acela de inflexiune care trimite la ultima frâm de receptivitate din fiina cuiva. Altfel spus, dei suntem pe scen, am uitat de sal înainte de a începe spectacolul.
A vrea s tii de la bun început c nimic din ce-am s v spun nu e menit s v jigneasc. Nu de un „pamflet” e vorba aici, oricât de abrupte vor fi pe alocuri cuvintele. Ele nu vor face decât s descrie. Voi încerca s v plimb prin fa o oglind, în sperana c ai putea fi dispus, fie i o clip, s desluii în ea imaginea celui care, candidând, îi propune s conduc o ar. V las s judecai apoi  dac, punându-v în locul meu, v-ai da sau nu pe mâna lui.
Limbajul
Înainte de a deveni prim-ministru în urm cu doi ani i jumtate, v-am remarcat prin cele câteva intervenii din Parlament. Erau în linia maestrului dvs într-ale politicii, Adrian Nstase. Împrteai cu el arogana aceea nelefuit caracteristic indivizilor care se confrunt cu puterea la prima generaie i care, la nivelul cuvântului, se manifest sub forma jignirii, a deriziunii i prin introducerea „glumiei” în limbajul politic. Ai supralicitat cât ai putut stilistica aceea bclios-nstsian de genul poantei cu numratul oulor. Era de un prost gust desvârit. Pe dvs v-a cucerit. i v-a provocat. Îmi amintesc i-acum de scheciurile vulgare pe care le compuneai acas i pe care apoi le citeai, mândru de umorul lor inexistent, amuzându-v singur, de la tribuna Parlamentului.
O s-mi rspundei poate c sta e un detaliu, care nu are nimic de-a face cu soarta rii i cu celelalte lucruri mree de care vorbim aici. Dar nu e deloc aa i, nu întâmpltor, trag prima tu a portretului dvs începând cu acest „detaliu”: pe poarta „mitocrelii”, care, cu aportul dvs deloc neglijabil, a devenit un loc comun al limbajului public de la noi, a intrat golnismul în clasa politic. Au intrat analfabeii, tipii al cror limbaj, înregistrat pe când puneau la cale afaceri dubioase, te fceau s crezi c ai descins în inima Ferentarilor. Au intrat minitri ai culturii i ai învmântului incapabili de un acord gramatical corect. A intrat o leaht de huligani publici, prezeni în fiecare sear la televizor, care fceau din cuvinte materia prim pentru minciun, sofism, ameninare, jignire. Ai transformat clovnii în vedete ale partidului i ai lsat neamendate înjurturile lansate de la tribun la adresa procurorilor. Ai cauionat parlamentari PSD agresivi care, în discursurile lor, se inspirau din biografia lui Nero (?!), cerându-le colegilor de partid „s pun foc la toate judeele din ar necolorate în rou”. Pe scurt, ai reuit, prin propriile performane lingvistice (un fel de insolene de puber devenite stil de exprimare), cât i prin oamenii pe care i-ai tras dup dvs  odat ajuns prim-ministru, s degradai nu numai climatul public i starea noastr de spirit, dar i funciile politice i administrative cele mai importante ale rii. V-ai obligat adversarii politici s foloseasc replici pe msur i ai dus astfel la escaladarea fr precedent a vulgaritii în viaa politic. Din acest punct de vedere, comparativ cu ce se întâmpl acum, primele parlamente româneti de dup 1990 semnau cu Camera Lorzilor. Ne-ai obligat pe toi s ne scldm zi de zi în aceast mocirl lingvistic i, astfel, s devenim în proporie de mas ri, agresivi i dureros de necioplii.
Tupeul
În materie de cutezan impudic ce depete orice limit, suntei în clipa de fa un performer. Cel mai mare. Suntei campionul. Ai mers atât de departe cu tupeul în planul realului, încât nimeni nu are pretenia c v mai poate urma în planul cuvintelor. Pe scurt, ne-ai condamnat la Inexprimabil. Când e vorba de comportamentul dvs, pentru a-l  descrie, nu ne-a rmas decât interjecia. Cam toi cei care ne pierdem timpul scriind am simit c, în faa libertilor pe care vi le luai, puterea noastr de a formula intr în criz. Nu exist în clipa de fa un om al condeiului capabil s v „cânte” insolenele de pe scena public, comportamentul discreionar scldat în dispre, aa cum, pe vremuri, cronicarii reueau s dea o naraiune convenabil a isprvilor pe care le fcea câte un personaj pitoresc scpat la cârma rii. Aa încât, nu pot decât s enumr, fad formulate pe lâng formidabila lor suculen, câteva dintre „faptele dvs de arme”.
S lum ca pild pentru început – nu v grbii s dai, sastisit, din mân! – faimosul dvs plagiat. O, nu sperai c trecerea timpului îl va terge din memoria celor care conteaz! El v însoete ca o umbr i, la un moment dat, ea v va ajunge din urm i v va înha. Plagiatul sta face parte din arhivele eterne ale lumii româneti. Nu i dac ai fi stat pitit prin nu tiu ce cut a societii. Dar aa, ai ieit pe scen i ai început s facei bezele cu aceeai mân cu care v trecuseri în cont, printr-un simplu copy paste, aproape o sut de pagini. Chiar nu înelegei c nu putei defila flos, la nesfârit, ca procuror, prim-ministru i ca eventual preedinte, cu o asemenea mârvie în portofoliul vieii dvs? Ceea ce ne-a stupefiat pe toi cei care înelegeam caracterul scandalos al faptei dvs (în epoc, Dan Tplag i-a încercat primul forele în lupta cu punerea în cuvinte a acestei escrocherii – vezi articolul antologic De ce furi, procurorule?) a fost c ai putut, psihic i omenete vorbind, s inei piept acestei grozvii date pe fa. Faptul c ai reuit nu e un motiv de mândrie, ci mai degrab un simptom îngrijortor. Orice om sntos, dup ce pete o poveste ca asta, moare de ruine, dispare o vreme, se duce acas i se bag sub plapum.
Îmi amintesc prima conferin de pres dup declanarea scandalului, când le artai ziaritilor cartea nscut din furt. O tot rsfoiai sub ochii camerelor i, încolcindu-v în minciuni puerile, cu o min senin, explicai de zor inexplicabilul. Doi ani mai târziu, ai avut tupeul s readucei singur vorba despre „chestia aia” i s spunei c pân i o crim se prescrie, darmite „aa ceva”. Ei bine, cred c ar fi cazul s tii c un plagiat n-are cum s se prescrie, nici mcar dac, aa cum v-a sugerat recent dna Alina Mungiu, ai mai da un doctorat „pe bune”, sub privirea ei exigent.
Ce n-ai fcut atunci ca s tergei de pe podeaua vieii dvs petele astea de sânge care nu se las terse? Ai desfiinat comisii academice constituite anume pentru acreditarea titlurilor universitare. V-ai pus mercenarii s le sting membrilor comisiei lumina, în timp ce deliberau. Ai înfiinat alte comisii, mamut, de câte patruzeci de oameni, ca ruinea participrii la acoperirea unei crimei s se distribuie, verhovenskian, pe cât mai multe capete i verdictul s se piard în anonimat. Ne-ai explicat, lsându-ne perpleci, c în anul susinerii, 2003, nu existau reguli ferme pentru punerea ghilimelelor (?!), ca i cum, în lumea modern, regulile citrii sunt perisabile i ar putea evolua (sau s-ar negocia) de la un secol la altul. Ai pus un coleg de partid, ministru i el, s ne explice (nou!) c plagiatul face parte, de la Aristotel încoace, din obiceiurile academice ale Europei. Ce energie, ce armate de oameni ai pus în micare, ca s ne convingei c de fapt nu v vzuserm toi în pielea goal, ci bine îmbrcat, în complet, de la chiloi la ub! Vi s-a atras atenia c, de-acum înainte, toi efii de state, dând mâna cu dvs, vor ti mereu cu cine au de-a face i c hoia asta se va rabate asupra imaginii poporului român: popor de hoi, vor spune, de vreme ce i-a ales un ho s-l reprezinte.
Totul a fost în zadar! Ai fost, de fapt, redutabil! V-ai bazat oare pe faptul c 90% din poporul român nu tie ce-i un plagiat? (Asta e prima întrebare pe care, de doi ani încoace, i-o pun fiecrui ofer deîndat ce m urc într-un taxi. i, spre bucuria mea, am constatat c toi tiau. Unul dintre ei mi-a spus: „Sigur c tiu: îi furi unuia în cinci minute munca lui de un an-doi”.) S-ar putea s fie aa. Poate c 90% dintre români nu tiu, i prea puin le pas, de plagiatul dvs. Da, dar alde noi (plus oferii de taxi!) i strinii pe care-i întâlnii – tiu. i-atunci, dac a vrea s m exprim preios, v-a spune c v ascundei dup o judecat cantitativ, acolo unde e nevoie de una de esen.
A mai pomeni înc vreo dou-trei din recentele dvs isprvi. Legate tot de tupeu. Prima: în 2010, l-ai numit pe Mircea Crtrescu „intelectualul Führer-ului”. Acum, pe 8 octombrie, în preajma anunrii câtigtorului Nobel pentru Literatur, i-ai transmis c-i inei pumnii pentru a doua zi, „ca s ne bucure cu un nou laureat”. Un adevrat salt mortal pe care, privindu-l, Crtrescu s-a mrginit s spun c „respinge cu dezgust” urrile pe care i le fceai. Nu v-a dat mai mult importan. Nu a scos din recuzita scrisului su cuvinte pompoase pentru a-i exprima perplexitatea i sila.
Iari, recent, v-ai purtat fa de rui, cum bine s-a spus, ca un avocat al lor, cci ai intervenit în treburile justiiei i ai cerut procurorilor s ridice sechestrul pus pe stocurile de la Lukoil pentru fraudarea banilor poporului român. Dup care v-ai grbit s-l denunai pe Bsescu ambasadelor din România c atenteaz la independena justiiei!
Românii n-au mai avut parte, în ara lor, de un spectacol de contorsionism de o asemenea anvergur. Patentul este sovietic. Hruciov se ducea s instaleze rachete în Cuba, dup care declara c marele popor sovietic lupt pentru pace. Astzi, Putin ocup teritorii ucrainiene, dup care îi acuz pe ucrainieni de agresivitate. Nu vreau s spun c tupeul dvs e cultivat sau c are surse de inspiraie rsritene.