of 48 /48
F F e e r r e e a a s s t t r r a a Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia“ Nr. 38 Aprilie 2008 Director: Emil Proºcan

Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

  • Upload
    others

  • View
    10

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã...

Page 1: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

FFFFeeeerrrreeeeaaaasssstttt rrrraaaa

Revistã editatã deAsociaþia Culturalã

„Agatha Grigorescu Bacovia“Nr. 38

Aprilie 2008

Director: EEmmiill PPrrooººccaann

Page 2: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

SSccrriissooaarree MMaammeeii

„Mater dulcissima, iatã-acum ceaþa coboarã,valuri se-aud cunfuz lovind în diguri,copacii se umflã de apã, îngheaþã;nu mai sunt trist în Nord: nu-s împãcatcu mine, dar nici nu mai aºteptiertarea nimãnui - mulþi îmi datoreazã lacrimide la om la om. ªtiu cã þi-e rãu, cã trãieºtica toate mamele poeþilor, sãracãºi dreaptã cu dragosteapentru fiii depãrtaþi. Astãzi, sunt eucare-þi scriu.“ - „În sfârºit, vei gândi, douã vorbede la bãiatul fugit, într-o noapte, cu-o hainã scurtãºi câteva versuri în taºcã. Bietul de elinimos ºi aprins cum îl ºtiuîl vor ucide undeva într-o zi...“

„Da, mi-amintesc, era o garã cenuºiecu trenuri încete ducând portocale, migdalespre gura Imerei, fluviul cel plin de gaiþe,de eucalipþi ºi de sare. Dar astãzi vreausã-þi mulþumesc pentru ironia ce-ai pus-ope buzele mele, blândã ca ºi a ta.Acel surâs m-a scãpat de dureri ºi de plânset.ªi nu-i nimic dacã-mi dau chiar acum câteva lacrimipentru tine ºi toþi cei ce-asemenea þie aºteaptã

mereuºi nu ºtiu nici ei ce anume. O, delicatã moarte,sã nu atingi orologiul ce bate-agãþat de peretele

bucãtãrieicopilãria mea toatã a trecut pe smalþulcadranului sãu, pe florile-acelea pictate;sã nu atingi mâinile, inima lor, a bãtrânilor.

Dar oare rãspunde cineva? O, moarte de milã,moarte de sfialã. Adio, iubitã, adio,

dulcissima mater“

În româneºte de: AA..EE..BBaaccoonnsskkyy

EEuuccaalliippttuull

Nici-o blândeþe nu mã-mplineºte,ºi în grea derivã e, zi dupã zi,timpul care se preschimbãîn rãsuflare de rãºinã asprã.

Un arbore se leagãnã în minelângã þãrmul somnoros,aerul înaripat împrãºtie frunze amare.

Ajutã-mã, îndurerat sã înverzesc din nou,mireasmã a copilãrieicare mi-ai cules mâhnita bucurie,bolnavã deja de o secretã dragostede a se destãinui apelor.

Insulã matinalã:plãmãdeºte în lumina înjumãtãþitãvulpea de aur ucisã aproape de izvor.

ZZii dduuppãã zzii

Se va scufunda mireasma acrã a teilorîn noaptea ploioasã. Va fi golittimpul de bucurie, mânia sa,acea muºcãturã de fulger exploziv.Rãmâne întredeschisã indolenþa,amintirea unui gest, a unei silabe,ca un zbor uºor de pãsãriprintre aburi de ceaþã. ªi încã mai aºtepþi,nu ºtiu ce anume, rãtãcirea mea; poateceasul care sã decidã, care sã rechemeînceputul sau sfârºitul: soartã egalã,de acum încolo. Aici negrul fum al incendiilorîncã mai usucã gâtul. Dacã poþi,uitã acel gust de sulfºi de teamã. Cuvintele ne obosesc,urcã din nou dintr-o apã blestematã;poate inima ne rãmâne, poate inima...

În româneºte de: NNiiccoollaaee ZZããrrnneessccuu

TTTTrrrraaaadddduuuucccceeeerrrr iiii dddd iiii nnnn llll iiii rrrr iiii ccccaaaa uuuunnnn iiii vvvveeeerrrrssssaaaa llll ããããSalvatore Quasimodo

În monumentala sa „PPaannoorraammãã aa ppooeezziieeii uunniivveerrssaallee ººii ccoonntteemmppoo-rraannee“ (Editura „Albatros“, 1972) AA..EE.. BBaaccoonnsskkyy - îngropat ºi el, ca atâþiaalþii, în „uitarea“ otrãvitã a cohortelor de precupeþi de la tarabele spiritu-lui, scria despre SSaallvvaattoorree QQuuaassiimmooddoo (Laureal al premiului Nobel - 1959):„Fiu de modeºti feroviari sicilieni, poetul s-a nãscut la Siracuza în august1901, a peregrinat cu pãrinþii sãi prin diverse localitãþi (…) ºi a fãcut mul-tã vreme studii tehnice, înscriindu-se chiar la Politehnicã dar abandonând-o ºi urmând cursurile Facultãþii de litere de la universitatea din Roma fãrãa-ºi lua vreodatã licenþa (…). Vibraþia umanã a poeziei lui cautã sfereleorgolioase ale înãlþimilor unde aerul e rarefiat ºi cuvintele capãtã o clari-tate paroxisticã, halucinantã. Iar tonul dialogal frecvent îi dã, în clipele demaximã tensiune, o rezonanþã de oracol“

Page 3: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

FFiillăă ddee ccaalleennddaarr

AAPPRRIILLIIEEDacã Pãmântul, planeta pe care ne-am nãscut ºi ne

cãutãm rostul vieþii, ar fi pus sã-ºi desemneze cea maiîndrãgitã lunã din an, am convingerea cã ar alege fãrã sã cli-peascã - luna aprilie. De ce? Pentru cã în aceastã lunã areprivilegiul de a arãta splendoarea dumnezeirii.

Copacii se izbãvesc de aºteptare ºi se boteazã înverde ºi floare.

Frumosul devine mirific, palpabil, desãvârºit deneantul de petale peste care se sparge lumina în culorilelumii. Flori de tot felul ne devoreazã privirile. Viaþa ºi zâm-betul capãtã motivaþie ºi mirosul lor vãlureºte aerul zilelor.

Pãmântul îºi þipã drepturile! Ca o doinã a uneiaºteptãri nedeºarte, e cântecul verdelui infinitic. Un spec-tacol nebun încrânceneazã întreaga naturã cu verde ºi floa-re... Se improvizeazã nemurirea!

ªi ninge cu floare de cireº, de mãr, de prun... Gân-dul mã duce în albul lunii decembrie, la o altfel de ninsoa-re, cu altfel de petale... ªi resemnarea ce o simþeam atun-ci în faþa copilãriei, era altfel..., parcã ºi desculþul... Mult maialbastru!

ªi ningea!ªi ninge! Albul se aºternea peste tot: peste munþi,

peste copaci, peste gândurile oamenilor...Pentru noi ºi pentru nevoia noastrã de speranþã,

adevãr, mântuire..., în aºteptarea aceea dureros de albã, s-a nãscut Iisus Hristos!

Oamenii n-au uitat! ªi vãruie cu alb pereþii, copa-cii, piertele... Se vor aprinde lumânãri ºi totul va fi ca atun-ci...

ªi ninge cu floare de cireº, de mãr, de prun...Oricât de cãlcate ºi strivite ne sunt speranþele,

dreptatea, adevãrul, ele nu vor muri niciodatã pentru cã încurând va veni Paºtele, adicã ziua aceea în care Iisus vaînvia din morþi „ccuu mmooaarrtteeaa pprree mmooaarrttee ccããllccâânndd", iar noivom avea dreptul sã zâmbim!

Atunci vom putea ridica privirile ºi vom putea stri-ga cu toþii cãtre cer, în semn de mulþumire ºi credinþã:

HHrriissttooss aa îînnvviiaatt!!

1

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

EEmmiill PPRROOªªCCAANN

DDiiaacc.. AArrddeelleeaannuu ªªTTEEFFAANN

Cuvinte de Paști„Dacã Hristos n-a înviat, zadarnicã

este atunci propovãduirea noastrã, zadarnicãºi credinþa voastrã… Dar acum Hristos aînviat din morþi fiind începãtura învierii celoradormiþi“

(II CCoorriinntteennii 1155,, 1144.. 2200)

Învierea Domnului reprezintã cen-trul de gravitaþie ºi axa lumii. Ea este baza pecare se sprijinã întregul edificiu al religieicreºtine, fundamentul credinþei, al spirituali-tãþii noastre. Cuvântul pasah, în limba egip-teanã desemna sãrbãtoarea solstiþiului deprimãvarã, când soarele trecea din emisferaaustralã în cea borealã. Propriu-zis, pasahînseamnã trecere ºi semnificã biruinþa luminiiasupra întunericului. Cu oarecare transfor-mare, evreii i-au zis pesah, tot cu înþelesul detrecere, adicã trecerea lor prin Marea Roºie,de la robia egipteanã la libertatea Þãrii Fãgã-duinþei. Trecerea de sub jugul robiei la bucu-ria libertãþii. Grecii au preluat cuvântulpasah, latinii: pascha - paschae iar în limbaromânã îl întâlnim sub forma paºti sau paºte,cuvânt sinonim cu înviere, adicã trecere: dela moarte la viaþã, de la robia pãcatului - prinjertfa ºi învierea Domnului - la bucuria vieþiiîntru virtute.

Dacã prin cãderea omului primordial(Continuare în pag. 2)

Page 4: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

am fost alungaþi din rai, prin ÎÎnnvviieerreeaa DDoommnnuulluuii por-þile lui ne sunt redeschise.

Învierea lui Hristos a rupt vãlul care-i aco-perea omului misterul existenþei post-mortem, adeschis vieþii omeneºti o privire spre zarea veºniciei,a luat morþii rolul ºi caracterul de sfârºit tragic ºidureros. Viaþa nu este o scânteie efemerã ºi enigma-ticã în haos; este o existenþã de duratã cu destin spi-ritual în eternitatea în care se integreazã cu preþ desuflet ºi cu rost dumnezeiesc. Fãrã Învierea lui Hris-tos, Creºtinismul s-ar fi înãbuºit în râsul ºi în batjo-cura fariseilor, în insensibilitatea lumii pãgâne, în tea-ma ºi neputinþa Apostolilor terorizaþi de strigãtelemulþimii înfuriate: „Rãstigneºte-L, rãstigneºte-L!“

Fãrã moartea lui Hristos, creºtinismul nuavea efect mântuitor, fãrã Învierea Lui nu avea aceaViaþã ºi putere. Fãrã Înviere, nu era credinþã, nu eranãdejde, nu era bucurie creºtinã. Suferinþa ºi biruin-þa, durerea ºi bucuria, Crucea ºi Învierea îºi cores-pund ºi se completeazã.

Învierea Domnului nu se datoreazã vreuneiputeri din natura omeneascã a Domnului, sau altorputeri naturale de primprejur. Învierea Domnului nueste o verigã ce se înºirã în lanþul vieþii istorice catoate celelalte întâmplãri. De aceea cauza care aprodus Învierea nu s-a putut vedea în lucrarea ei,fiind transcendentã mijloacelor de investigaþie ºi deconstatare omeneascã.

Învierea Domnului este evenimentul fãrãpereche în istoria lumii. Importanþa ei întrece înmod absolut tot ce se întâmplã ºi se poate întâmplaîn univers.

Existenþa omului s-a umplut prin ÎnviereaDomnului de bucuria prin excelenþã, de o bucurierealã, consistentã ºi durabilã.

Se ºtie cã pe noi, creºtinii, bucuriile trupeºtinu ne satisfac deplin, cã sufletul nu e satisfãcut deele, iar bucuriile sufleteºti sunt nedepline, pentru cãnoi trãim marginile cunoaºterii, ale iubirii, ale puritã-þii sentimentelor noastre.

Bucuria Învierii nu e nici trecãtoare, nicinedeplinã. E bucuria prin excelenþã, pentru cã ebucuria eternã. De aceea, nimeni nu trebuie sa fietrist în noaptea Învierii. Nimeni nu trebuie sã plân-gã. Cãci toate motivele de întristare apar acum fãrãînsemnãtate faþã de biruirea morþii. De ce sã neîntristãm de pricini care ne conduc spre moarte,când ºtim acum cã prin moarte trecem la viaþa veº-nicã. De aceea Biserica cânta în noaptea Învierii: „Cubucurie unul pre altul sã ne îmbrãþiºãm: O, Paºtile!Izbãvirea de întristare“. Iar în cuvântul SSffâânnttuulluuii IIooaannGGuurrãã ddee AAuurr din noaptea de Paºti se spune: „Nimenisã nu plângã pentru sãrãcie, cã s-a arãtat împãrãþiapentru toþi. Nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãca-te, cã iertare din mormânt a rãsãrit. Nimeni sã nu se

teamã de moarte, cã ne-a eliberat pe noi moarteaMântuitorului".

De aceea Paºtile sunt o explozie de bucurie,care perpetueazã explozia de bucurie a ucenicilorcare au vãzut pe Domnul înviat. De aceea credincio-ºii se salutã cu vestea unei bucurii de necomparatãcu nici o altã bucurie: „HHrriissttooss aa îînnvviiaatt!!“ „AAddeevvããrraattaa îînnvviiaatt!!“

Biserica ne îndeamnã sã transmitem „pânã lamarginea pãmântului“(FFaappttee 11,,88) aceastã veste aÎnvierii care a devenit adevãrul ºi mãrturisirea decãpãtâi a credinþei noastre creºtine.

Ziua de Paºti este cea mai mare sãrbãtoarea creºtinãtãþii, ea este „ziua pe care a fãcut-o Dom-nul sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa“, cumgrãieºte psalmistul ºi pprroooorrooccuull DDaavviidd (PPSS.. 111177,, 2244).Aceasta pentru faptul ca minunea Învierii copleºeºtetoate celelalte minuni sãvârºite de Mântuitorul Hris-tos, precum lumina soarelui copleºeºte lumina stele-lor care lumineazã pe bolta cerului.

Minunea Învierii este asemenea unui munteînalt de pe vârful cãruia se vede, se înþelege ºi selumineazã toatã viaþa noastrã de aici de pe pãmânt ºide dincolo de mormânt. Ea este asemenea unui farcãlãuzitor, aºezat la hotarul dintre douã lumi: cea deaici ºi cea viitoare. În lumina Învierii lui Hristos înþe-legem mai bine rostul nostru pe acest pãmânt,valoarea vieþii pe care am primit-o de la Dumnezeu,ca ºi a îndatoririlor pe care le avem în societate.Învierea Domnului ne dã tuturor certitudinea cã nusuntem singuri pe acest pãmânt, cã avem sus, în cer,un TTaattãã care ne poartã tuturor de grijã ºi cã în fie-care clipã a vieþii ne aflãm sub oblãduirea Lui.

Sã înãlþãm un gând curat de rugãciune cãtreHristos cel Înviat din morþi pentru neamul nostruromânesc ºi pentru toþi fii acestuia. Sã fim buni ºi cudragoste faþã de aproapele nostru ºi mai ales faþã decei bolnavi, de cei singuri, de cei aflaþi în suferinþã ºiîncercãri. Sã le stãm în ajutor, sã-i mângâiem, sã leducem ºi lor vestea cea mare a Învierii lui Iisus.

Sã ne înmulþim rugãciunea, fapta cea bunã ºicercetarea Sfintei Biserici în zilele sfinte ale acestuipraznic ºi sã dovedim prin faptele noastre cã suntemurmãtori ai lui Hristos ºi fii ai Învierii.

2

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 5: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

VVeenniiţţ ii ddee lluuaaţţ ii lluummiinnăăZahei orbul: A sãrutat ninsoarea pe botul ei de miel, / Pierzându-seîn ceaþa amurgului târzie, / Purtând pe umeri crucea pe care-a dus-o EL,/ Ca pe-o ispitã dulce, în vinerea pustie. // ªi povestesc irozii cã l-auvãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind peape înveºmântat în gând: / „De-a dreapta-i era Tatãl ºi-n stânga pãºeaFiul…“ // Mai spun cã într-o vreme redatã risipirii / Se va întoarce-ntainã ºi obosit, la cinã, / ªi ridicându-ºi trupul din pulberea iubirii / Vacuvânta spre umbre: „VVeenniiþþii ddee lluuaaþþii lluummiinnãã!!“

(LL ..MM..)

VVaass ii llee VVOOOOIICCUULLEESSCCUU

Magii

Pe urma stelei strãlucite ce-a izvorât din infinitTrei magi, sãtui de contemplare, încãlecarã

ºi-au pornit…

Ca trei lunateci prinºi de-un farmec, nici nu privirã înapoi,

Ci se-avântarã-n largul lumii, naivii, gârbovii eroi.

Deºi din porþile cetãþii un pas afarã n-au fãcut,Mergeau acum ca duºi de aripi pe-un drum

de-a pururi cunoscut.

Strãini, pe þãrmuri neumblate, pe mãri, prin codrii ºi pustii,

De-a dreptul calea îºi croirã pe urma stelei arginti…

Înfriguraþi, nu se oprirã nici chiar când steaua-ipãrãsi:

ªi nu ºtiau unde-au sã-ajungã, ºtiau atât, ce vor gãsi!

În fundul lumii strãbãturã, apoi încet s-au înturnat,Prea fericiþi c-au dat prinoase ºi cã-n sfârºit

s-au închinat.

ªi cum li se vãrsa din suflet prinosul sfintei bucurii,Bãtrânii magi de-odinioarã pãreau acum trei copii,

Ce-nsufleþiþi c-a de-o izbândã îºi cred tot visul împlinit

C-au mers pe urma unei stele… ce s-a pierdut în infinit!

Isus pe ape

Isus umbla pe ape ºi namile de valuriSe prefãceau, supuse, în lespezi la picioare,O pârtie, croitã de-a dreptul pânã-n maluriÎi netezea ca-n palmã talazuri ºi vâltoare.

Departe-n sorbul lacom, cu vântul împotrivã,

Nevolnici, ucenicii uitase sã se roage;Corabia, o coajã de nucã costelivãTrosnea în pumnii mãrii, clãtindu-se din doage.

Furtuna înteþitã-i orbea cu praful apiiªi pulberea amarã le îneca gâtlejul…Dar tot vedeau cum colo se umilesc nahlapiiªi-ntr-o cãrare linã se schimbã-ntreg vârtejul.

ªi, încleºtaþi de spaimã cu mâinile pe funii,Priveau cum uriaºa nãlucã se tot duce:Cu braþele în lãturi plutea-n bãtaia luniiTãind ºi cer ºi ape ca o imensã cruce.

Pregãtiri de cinã

Venise primãvara ºi stepele gorganeCu tort de flori alese îºi peticeau Chilimul…ªi doldora de mãrfuri, de bani ºi caravaneSe pregãtea de Paºte întreg Ierusalimul.

(Continuare în pag. 4)

3

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Page 6: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Pe uliþe un zbieret de miei fãrã-ncetareªi aburi calzi de azimi veneau din curþi vecine;Copii, fugiþi din joacã, cerºeau, scâncind, mâncareªi se-agãþau de poala grãbitei gospodine.

Isus, din foiºorul cu ºiþã înverzitãPrivea deºarta caznã ºi robotul zadarnic…O silã uriaºã ºi-o milã nesfârºitã,Ca umbra ºi lumina, luptau în el amarnic.

Chesat ºi aprig Iuda se tânguia la poartãOprind din drum casapii cu mieii de vânzare;Ioan pleca la apã cu vasele de toartã,Iar Petru da cuþitul pe gresii ºi amnare.

Cu multã greutate gãsirã precupeþulCe s-a-nvoit sã intre cu mielul în ogradãªi dup-o grea tocmealã, peºin plãtindu-i preþul,L-au înºfãcat ºi veseli i l-au adus sã-l vadã.

Era un miel molatic cu laþele plãviþe,Mirositor a lapte - ºi-l toropise somnul,Cu fruntea cucuiatã de douã mici corniþe,ªi presimþind scãparea, a behãit spre Domnul.

Atunci duios ºi paºnic, ca un pãstor de munte,Isus îl luã în braþe cu-adâncã sfâºiere,Îl sãrutã cu sete pe bot, pe ochi ºi frunte,Apoi întoarse capul ºi-l dete spre junghere.

Cu mâneci suflecate voioºi îl apucarã,Îi scoaserã cordeaua, smulgându-i clopoþelul,Doar Iuda-nþepenise, holbat, nãuc pe scarãPrivind sãrutul tainic ce osândise mielul.

Cina cea de tainã

Bãteai domol ºi norii silnici cercau zadarnic sã te-ascundã

Când þi-am deschis, în noaptea aceea, cãmara-misufletului scundã.

De cum intraºi, târând lumina de lunga-þi hainã atârnatã,

Chilerul mi-a pãrut mai muced, poiata maiîntunecatã.

ªi-n duhnitorul întuneric pândind prin colþul înfoiat,Eu însu-mi n-aveam loc, bicisnic, ci stam pe brânci

ºi-ncovoiat.

Dar ridicaºi din tindã mâna uºor spre-a binecuvânta,ªi iatã, se bolti tavanul,-nãlþându-se deasupra ta.

Te-am cunoscut, deºi veniseºi un tainic oaspenechemat,

ªi-am priceput cã-þi este sete ºi încã, Doamne, n-ai cinat.

„M-am abãtut sã fac la tine, de-ngãdui, cina cea de tainã…

Chiverniseºte pentru Paºte ºi puneþi grabnic altãhainã,

Adunã rudele ºi soþii cu slugile, la sãrbãtoare,ªi toarnã apã caldã-n vase, sã-i spãl frãþeºte

pe picioare“.

„Stãpâne, þi-am rãspuns, ºi glasul în gât mi se fãcuse ghem,

În tot pãmântul n-am pe nimeni sã vie-atunci când îl chem.

Sãrac ºi fãrã de prieteni mã ocolesc de multdrumeþii,

Cãci n-am nici azimã, nici sare pe masa goalã a vieþii.

Priveºte, ca-n pustietate-i: Doar eu în faþa ta mã scolªi nu-i o dramurã de pâine sã-þi pun nainte

pe pristol“…

… Atunci spre inima-mi crescutã puternic slobozibraþul drept,

Ca dintr-o lacrã nencuiatã mi-ai scos-o repede din piept,

Ai rupt-o, lesne ca pe-o roadã ce coaptã spânzurãde ram,

ªi n-am simþit nici o durere, aºa de bucuros eram.

Apoi, frângând-o bucãþele, cum nu avea la cinã soþii,M-ai dus tãcut la o rãscruce

ºi-am împãrþit-o-n zori la toþi.

4

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 7: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

În grãdina Ghetsemani

Isus lupta cu soarta ºi nu primea paharul…Cãzut pe brânci în iarbã, se-mpotrivea într-una.Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varulªi-amarnica-i strigare stârnea în slãvi furtuna.

O mânã ne-nduratã, þinând grozava cupã,Se cobora-mbiindu-l ºi i-o ducea la gurã…ªi-o sete uriaºã sta sufletul sã-i rupã…Dar nu voia s-atingã infama bãuturã.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miereªi sub veninul groaznic simþea cã e dulceaþã…Dar fãlcile-ncleºtându-ºi, cu ultima putereBãtându-se cu moartea uitase de viaþã!

Deasupra, fãrã tihnã, se frãmântau mãslinii,Pãreau cã vor sã fugã din loc, sã nu-l mai vadã…Treceau bãtãi de aripi prin vraiºtea grãdiniiªi ulii de searã dau roatã dupã pradã.

Pe cruce

Isus murea pe cruce. Sub arºiþa grozavãPãlea curata-i frunte ce-o sângerase spinii.Pe stâncile Golgotei, tot cerul PalestiniiPãrea cã varsã lavã.

ªi chiar în clipa morþii hulirã cãrturariiCu fiere oþeþitã îl adãpau strãjerii…Râdea cu hohot gloata de spasmele dureriiªi-l ocãrau tâlharii.

Zdrobitã, la picioare-i, zãcea plângând Mariaªi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamã.Alãturi, Magdalena, în lunga ei maramã,Þipa vãzând urgia.

Departe ucenicii priveau fãr-de putere…Cu el se nãruise nãdejdea lor întreagã;N-aveau decât sã fugã în lumea cea pribeagãªi fãrã mângâiere.

Târziu pornii mulþimea în pâlcuri spre cetate.Pe drumurile-nguste cu lespezi pardositeTrecurã fariseii cu feþele smeriteªi bãrbile-argintate.

Mãslini fãrã de frunze dormeau smeriþi pe coasteÎn vale, ca-ntr-o pâclã, dormea Ierusalimul,Pe cruce somnul morþii dormea de-acum sublimulIsus, vegheat de oaste!

Întâmpinare

Crud, vrãjmaº, fãþarnic, sterp ca þintirimulCu trufaºe ziduri fu Ierusalimul…

Ferecat în neagra buche a vieþiiAm ucis în mine solii ºi profeþii.

Dar o bucurie sorã cu veciaÎmi surpã-ngrãdirea, mistui urgia.

Azi deschid cetatea paºilor asinii:Intrã, te întâmpin, Doamne al luminii.

N-am stâlpãri, nici straie sã-þi întind la poale,Zdreanþa unei inimi îþi aºtern în cale.

Sunt culmi înfricoºate

Sunt culmi înfricoºate în sufletele noastreDar nimeni nu le suie ºi nimeni nu le-atinge,Deasupra, peste neguri, furtunã ºi dezastre,Pe ele niciodatã lumina nu se stinge.

Acolo rãsãritul trimite-ntâia razã,Amurgul tot acolo lucirea lui din urmã,Pe fruntea lor de-a pururi lumina scânteiazãÎn chip de sãrutare ce-n veci nu se mai curmã.

Arareori un vultur cu aripe bãlaneRãtãcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboarã,Cãci prins adânc de vraja seninelor arcane,Rãmâne sus acolo ºi nu se mai coboarã.

5

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Page 8: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

De aer ºi foc

Scriu - Sunt altcineva decât sunt… Scriu - În somn, Pe hârtie, În gând…

Îmi creºte pe suflet O piele cu nimb ªi-n altcineva mã preschimb : Ba-n prevestire Presus de fire, Ba-n ursitoare Prejos de soare…

Mã înalþ, Mã cobor, Mã sufoc - Scriu… Sunt de aer ºi foc.

Se uitã mulþimea, Pe nimeni nu vede, Ci doar câte unul Priveºte ºi crede, Ci doar câte unul Se-aprinde pe loc Din magma aceea de aer ºi foc.

Scriu - Iubesc jupuitul de viu; Prinde crusta o ranã, Se deschide o ranã…

Se uitã mulþimea, Sunt iar pãmânteanã.

Înalt ºi frânt

Nu sunt Dumnezeu ci doar o fãrâmã din El ºi doar fãrâmã încerc

sã închipui, sã cânt din zborul acesta înalt ºi frânt, înalt ºi frânt...

Fãrâmã din iubirea Lui e inima mea ºi sub lupa ei de carne ºi sânge mãresc mãrunþia clipei ºi mã minunez de ea ca ºi când nimeni pânã acum în afara mea n-ar fi vãzut, nu s-ar fi bucurat ºi n-ar fi scris despre asta înalt ºi frânt, înalt ºi frânt...

Sãrut pulberea de pe încãlþãrile Lui cereºti ºi praful acela mã îmbãrbãteazã... Fie, sunt un grãunte de praf - dar care ºtie cã Dumnezeu e de foc nu de þãrânã, de focul acela dintâi pe care pãmântul rãcit l-a uitat, l-a trãdat, l-a murit...

„Fie, mã consoleazã El în rugãciune - eºti praf de foc rãtãcind pe þãrânã, o scânteie pânã la soroc; vei fi de scrum pe lungul drum, vei fi cenuºã din jucãuºã, vei cãdea pe pãmânt

înalt ºi frânt, înalt ºi frânt..."

Balada iubitului care nu m-aa iubit

Recunosc cu credinþã, cu patimã, cu urã, cu furie, dar fãrã sã fi pãcãtuit, un singur iubit.

Ce osândã grea- locuieºte în capul meu de o viaþã ºi nici mãcar nu-l pot sãruta …

Iarna mi-albeºte zarea, dar gãsesc ºi acum fãrâme din fãptura lui risipitã pe drum - un puzzle aiurit pe care nu mai am cum, n-am de ce, n-am când sã-l mai recompun.

În frunze-i simt ochii verzui, în peºtii piranha sãrutãrile lui, în nori trãdarea …

Aºa am ales setea ºi ceaþa, cu altul mi-am încropit viaþa ºi mi-am întortocheat cãrarea-

I-am spãlat aceluia picioarele, podelele, rãnile, i-am dat foc, i-am fãcut loc în inima mea, l-am stins, l-am slujit, l-am rãbdat,

6

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

PPaassss iioonnaarr ii aa SS ttoo ii cceessccuu

PPOOEEMMEE

Page 9: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

l-am potopit cu iubire-n adins, dar zadarnic, din capul meu iubitul care nu m-a iubit n-a plecat, jerãgaiul lui nu s-a stins.

Mi-am ras þeasta, dar nu ºi gândul când l-a-nghiþit pe celãlalt pãmântul... Pãrul mi-a crescut la loc, singurãtatea la fel, am sângerat, am urlat, nespus m-a durut, dar partea aceea de creier unde e-nºurubat el, iubitul care nu m-a iubit, a rãmas neatinsã ca la-nceput.

Acolo nu poate pãtrunde nimeni, acolo totul e pustiit de flacãra lui de gheaþã, a iubitului care nu m-a iubit.

Acolo când ninge, un adolescent mã bate cu bulgãripe meninge; când luna e treazã, un tânãr din Londra mã viseazã; când soarele e pârjol, un matur însetat de putere altor femei le dã ocol, mã cautã cu stãruinþã în ele ºi nu mã gãseºte...

Îl urãsc, mã urãsc, îl desfid, mã dezic, dar nu pot schimba nimic...

Propriul meu cap râde, de mine râde, însângerat pe-o tipsie, pentru c-am fost prea vie, pentru cã mi-a fost gâde.

Ca la gãinile tãiate, lângã trupul inert disperatul meu cap se zbate, urlã, se rostogoleºte ºi scrie cu dragoste-urã un crâmpei din aceastã torturã; balada iubitului care nu m-a iubit,

pe care l-a, îl, va gãzdui credincios.

Ludicã

Totul este bolnav - focul de regele Phyrus calculatorul de virus rãdãcina de pom ºi Dumnezeu de om

Se moare blând se moare violent trece trupul dintr-o clasã în alta sfidând sufletul repetent

Dar ºi el e bolnav de timp de loc de spaþiu pânã la disperare pânã la saþiu de JOC

A urmãri regele cu nebunul e ca ºi când ai juca într-unul

Mortul meu drag

Mi-aº cânta poezia sau mi-aº spune-o cui ar sta s-o asculte dar cine în vacarmul acesta se poate opri o clipã din timpul fãrã de timp? Bãtrânii au vatã murdarã-n urechi tinerii cãºti ºi toþi se retrag protejându-ºi singurãtatea ca melcii în calcar

N-am de ales scriu poemul nasc mortul meu drag ºi-l aºez în tãcere în sicriul alb al hârtiei care costã din ce în ce mai scump pentru cã a fost odatã un copac pe când acum geme lumea de poeme de morþi iar copacii sunt tot mai puþini nimãnui nu-i mai pasã Bãtrânii au vatã murdarã-n urechi tinerii cãºti

De dragosteAi venit- ploua...

S-a milostivit cerul sã stingã arºiþa, sã înmoaie praful, praful de-o viaþã care m-a troienit.

Ai venit- ploua...

Mã evapor ca o fantasmã îmi simt trupu-mbãiat parcã-n agheasmã, parcã-n noroi...

Ploua- înghit sãbii de fulgere, gârle umflate bat sângele, cerul þine cu noi.

Triolet

Pentru cã gluma încape în tristeþe ca un trup de copil într-o hainã de pãrinte nu-mi lua seama: voioºia mea minte!

La atâta frig, la atâta singurãtate mã jenez sã adaug ceva, mã sperii ca în faþa mãrii, ca în faþa morþii, ca în faþa mamei - un triolet mirosind a iertare în primãvara fãrã miresme...

Mama îmi face cu mâna, moartea îmi face cu mâna, marea, singurã, nu mã aºteaptã; agitã un imens semn lichid de-ntrebare.

7

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Page 10: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

„Copilul nostru“ a împlinit ºapte ani, vârstã la care ar fi trebuit sã-l dãm la ºcoalã, dar n-am fãcut-o pentru cã, trebuie sã mãrturisim, este un copil ciudat, care are încã de la naºtere mai multe licenþe înFilologie (AAmmeett, CCiiuubboottaarruu, PPeettrreessccuu, NNeeaaggaa, MMiilleeaa), trei în Drept (TTrroossccoott, TTuuttccããllããuu, AArrggeeººeeaannuu), altele înFilozofie (CCuuttiieerruu), Geografie etc.

Puºtiul nostru face sport sub îndrumarea lui LLiivviiuu NNaannuu, vorbeºte franceza ºi engleza, ajutat defamilia prof. AAuurreelliiaa ºi MMiihhaaii PPeettrreessccuu ºi este vegheat de simpatizanþii noºtri, dr. CCoorrnneell MMaatteeii ºi dr.VViioorreellDDiinnuu. Este un bun creºtin, pãstorit de preotul paroh EEmmiilliiaann TTrriiccãã. Îndrãznesc sã cred cã are mulþi prieteni,amintesc doar pe LLiivviiuu CCoommººiiaa, MMaarriinn CCooddrreeaannuu, GGhh.. SSttrrooee ºi IIuulliiaann BBiittoolleeaannuu, plus invitaþii noºtri, care aucitit în Cenaclul din joile milenarilor: CCoorrnneelliiuu VVaassiillee (Caracal), CCoorrnneell BBaassaarraabbeessccuu, RRoommuulluuss SSããllããggeeaann,FFeerrnnaanndd MMaatteeii, IIoonn MMiihhããiillãã, FFlloorriinnaa IIssaacchhee, CCaarrmmeenn NNeeaagguu, IIoonn GGhheeoorrgghhiiaann CCiiuummbbrreeaagg (Mãldãieni) ºi alþii.

Mai subliniem cã acest copil este unul de excepþie pentru cã a fost conceput în ºi la DDRRUUMM.(Publicaþie care trãieºte, bine-mersi, pe când dorita Asociaþie cu acelaºi nume, n-a fost legalizatã). Dintremembrii acesteia s-a nãscut, prin cezarianã mintalã, pe 3300 iiaannuuaarriiee,, 22000000, „„MMiilleenniiuull 33““.

Sunt ºapte ani de visuri, de împliniri, dar ºi de regrete. Dintre fondatori, cel mai pãrinte au fost PPaauull AAmmeett ºi FFlloorriiaann TTrroossccoott, cãrora le datorãm în primul

rând faptul cã ne-am menþinut ºi ne strãduim sã mergem mai departe.

8

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

AASSOOCCIIAAÞÞIIAA CCUULLTTUURRAALLÃà „„MMIILLEENNIIUULL 33““ RROOªªIIOORRIIII DDEE VVEEDDEE

Odorul nostru de sufletCoonstantin T. CIUBOTARU

Preºedintele Asociaþiei

Ultima carte semnatã de CCoonnssttaannttiinn TT.. CCiiuu-bboottaarruu, adicã a zecea, se intituleazã (superb) : „SSeeccuu-rriiººttiiii aauu ffoosstt eexxttrraatteerreeººttrrii“ ( Editura Paralela 45,Piteºti, 2oo7) . Dacã adãugãm volumele colective,antologiile ºi materialele publicate în mass-media(localã sau naþionalã) avem imaginea unui autor pen-tru care a scrie este echivalent cu a exista

ªªii aallttcceevvaa ddeesspprree...... MMaarriinn PPrreeddaa

În parcul central din oraºul nostru suntdouã statui: Mihai Eminescu ºi Marin Preda. În jurullor, pe alei, sunt bãnci.

14 Ianuarie, a.c. minus 20 de grade Celsius.ªi un pui de viscol cu zãpadã vârâtã în ochii celorcare n-au treabã acasã. Ca mine. Un amic, bolnav deEminescu, m-a rugat sã aduc niºte elevi care sã cure-þe zãpada din jurii statuii idolului sãu. Pitit îndãrãtulunui copac aºteptam sã termine acolo ºi sã-i rog deun efort ºi pentru unchiul meu literar. (Am fostnumit „nepotul“ lui Moromete. Am documente).

Asta poate ºi pentru cã… prin 1978 aveamfixatã o întâlnire cu Marin Preda la Editura CarteaRomâneascã. Mã prezentasem cu un manuscris,aveam un referat favorabil ºi era al doilea an cândfusesem omis din planul editorial pentru anul urmã-tor.

Nu mi-au plãcut pisicile. La intrarea în clãdi-

re, sub trepte mieuna de foame una. Îmi rãmãsese obucatã de fripturã ºi m-am gândit cã în timp ce voiface anticamerã, sã-mi fac o pomanã, cine ºtie…I-am pus bucata pe o hârtie, dar când uºa redacþieis-a deschis pentru un bãrbos care pesemne cã aveaintrarea liberã, þâºnind printre picioarele acestuia,dobitocul s-a strecurat înãuntru. Doamna secretarãa ieºit cu animalul de ceafã:

– Dumneta ai adus jigodia aici?– Eu…– Fii bun ºi-l du cât mai departe, dacã vrei sã

intri … L-am depus în holul Ministerului Învãþãmân-tului, gândind cã acolo poate o va învãþa sã nu maifacã greutãþi oamenilor… De, fãceam haz de necaz.Când m-am întors mi s-a spus cã Marin Preda pleca-se, dar cã pot vorbi cu directorul adjunct, un oare-care C.P., care promitea ferm cã la anul... dar a venitacel tulbure 1989, când individul a reintrat în uitareadin care venise.

Bãieþii tocmai terminarã de curãþit ºi potecadin faþa celei de a doua statui. Am mers sã le mulþu-mesc ºi atunci am vãzut-o pe doamna A.B., desprecare se spunea cã are doi de ºaptezeci: ani ºi kilogra-me. Am saluta-o, dar pesemne cã din cauza vântuluisau a mieunatului celor 3-4 pisici maidaneze cãrorale-a pus câte o farfurie de plastic, de unicã folosinþã,în care a rãsturnat câte o jumãtate de cutie de „chi-ticat“, dupã care a fãcut cruce peste fiecare, a cata-

Page 11: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

dixit sã-mi rãspundã la:– Sãru-mâna doamnã, toatã admiraþia pen-

tru cineva care pe-o vreme ca asta…– Acum trei zile l-am îngropat pe Marinicã,

motanul. L-am iubit ca pe copilul meu, i-am datnumele maestrului, ºi fiindcã azi face trei zile, m-amgândit sã le fac parastas la ambii. Dimineaþã le-amaprins câte o lumânare la bisericã. Ia zi matale, ºtiicumva, lui Marin Preda i-au plãcut pisicii?

Nãscut la 19 martie,1947 la Roºiorii de Vede,licenþiat al Facultãþii de Filolo-gie „Alexandru Ioan Cuza“din Iaºi(1970).

A debutat în revistastudenþeascã AAllmmaa MMaatteerr,Iaºi, 1970, cu prozã.

Prezent în reviste literare de renume(AArrggeeºº, FFaammiilliiaa, PPllaacceebboo, PPaaggiinnii TTeelleeoorrmmããnneennee,DDrruumm), Ilie Hristea a primit pprreemmiiuull „„MMaarriinn PPrreeddaa""pentru prozã scurtã (1986) ºi a fost prezent în anto-logiile ZZooddiiaa HHaarrffeeii, Ed. Teleormanul Liber (1985) ºiMMeellaannccoolliiii llaa oorree pprriinncciiaarree (1999), Ed. Euro Vida M.S-a stins din viaþã în vara anului 2006.

FFrreessccee iinntteerriiooaarree

Suntem atât de singuri, Doamne - Eu cu întrebãrile mele, Tu cu tãcerile Tale!

◆De ce nu putem fi lebede, sã cântãm suprem

o singurã datã?◆

Oare amintirile nu constituie pentru noi o adoua viaþã, trãitã mai intens decât cea realã?

◆Mirajul copilãriei - un cliºeu vechi, pe care-l

derulãm, destul de ºters ºi uzat, dar care ne produ-ce atâta încântare! O, de ce nu mai putem privilumea cu ochii de atunci?

◆Ce folos cã ne bucurãm de fiecare clipã a

vieþii, dacã ne chinuiesc amintirile.◆

De ce m-aº întreba: ce-i cu tine suflete?◆

În tren am vãzut o stârpiturã de femeie,aproape un monstru: micã de-o ºchioapã, cocoºatã,cu picioarele scurte ºi strâmbe, care cânta ºi fluieraºi era veselã, veselã. Oare asta-i viaþa?

Viaþa nu e decât pretextul morþii. ◆

Cum de pot purta de atâtea ori zâmbetul pefaþã, când în mine e atâta pustiu? Oare care-i adevã-rul?

◆Astãzi sunt foarte mulþi indivizi deosebit de

morali, neºtiind cã de fapt îºi împrejmuiesc spiritul.◆

O viaþã sufleteascã nu-i decât o „armã“împotriva noastrã înºine.

◆Doamne, ai deschis atâtea drumuri în noap-

tea mea, încât nu mai ºtiu pe care s-o apuc.◆

Mi-am împrãºtiat singurãtatea pe caldarâmulstrãzii ºi nimeni nu înþelege de ce o fac. De ce-aº fisingur? se întreabã toþi - ca ºi cum singurãtatea ar fio stare de lucruri inacceptabilã. Oamenii înþeleg,sigur cã înþeleg, ce este singurãtatea, dar nu sunt înstare s-o înþeleagã decât pe a lor. Fiecare pe-a lui.Nu, oameni buni! A fi singur înseamnã a sta de vor-bã cu tine însuþi, a plânge cu tine însuþi, a râde cutine însuþi, a fi, fericit sau nefericit cu tine însuþi. Ieria fost o zi, astãzi este o zi, mâine va fi o zi - toate lafel.

DDiinn uullttiimmeellee ppooeezziiii ddaaccttiillooggrraaffiiaattee

Crristiccã

Rãsunã într-un prag amurg aburii zborului sãu,Atunci sã-mi imaginezi….Triunghiul în care ochiul meu botezul ºi-l pãstreazã.La capãtul unei silabe - un peisaj de primãvarã.Dinspre uimire secunda de rubin se pârguia.-Sã mergem!Se înfiazã o arhitecturã fierbinte, fierbintea florilor de mãr.

Dunãrre

Frumoasã ca un fluture pe care-l descreºtem,ºansa de a fi melcîn a florilor insulã,purtând în sac neliniºtea altora,cãrora le mai trimitepe un petic de rouã,pe un bob de strugure,scrisori de mulþumire…

(Continuare în pag.15)

9

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Ilie HRISTEA

Page 12: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Refuzând ordonarea „contabi-lã“ a cuvintelor, Mihaela Malea Stroe se dedã unei„risipe“ în care se recunoaºte ecoul blagian: unpreaplin ce se cuvine revãrsat peste lume, o explo-zie imprevizibilã ºi somptuoasã: „Nu. Eu nu pot sã-mi adun ordonat, contabil, / cuvintele, sã le înghesuiîntr-o «opera magna» / dupã toate rigorile vreunuicurent, / Nici nu le dedic nimãnui, / Sunt libere / sãumble hai-hui“ (RRiissiippiirree??!!). Libertatea acordatãcuvântului nu înseamnã, însã, „democratizarea“ vul-garã ori formularea de mesaje întâmplãtoare, înfuncþie de inspiraþia de moment, ci trãirea poeziei cape o stare profundã, permanentã, importantã în sineºi nu pentru eventualul impact asupra instanþei lec-toriale. „Cuvintele dinlãuntrul cãrþii / Nu se potcumpãra“ pentru cã ele aparþin zonei astral-angelice,sunt, ca ºi sufletul, un „supliment gratuit al fãpturii“ºi scapã atitudinii mercantile, trãdãrilor ºi ispitelordin lumea fenomenalã.

Poemele din prima tinereþe sunt expresiacãutãrii, a nevoii de clarificare, experimentând un euliric prea puþin interesat de existenþa autonomã atextului. Scrisul ºi simþirea / trãitul înseamnã unul ºiacelaºi lucru în aceastã perioadã, cuvântul trebuindcãutat pentru a exprima adevãrul ºi nu pentru a con-strui un univers paralel celui rreeaall: „Mi-e frig de-atâ-ta aºteptare / Îmi vãd privirea în oglindã / Pe-alãturilumi întregi colindã / Într-o nebunã frãmântare //Mi-s ochii-ntorºi spre înlãuntrul / Unui destin, ca o-ntrebare. / ªi-aº vrea sã spun de-o cãutare / Dar tac.Nu mai gãsesc cuvântul“ (OOgglliinnddãã). Invocaþiile reto-rice, monologul adresat ºi alte procedee amintindde structurile orale ale liricii tradiþionale îºi justificãprezenþa prin conotaþiile suplimentare pe care leantreneazã prezenþa lor în text: orgoliul juvenil,nevoia de certitudini, cãutarea identitãþii, confrunta-rea cu sine / cu universul etc: „Dar întrebarea stãru-ie, acutã; / Mã caut iar, frânturã de-nceput / Cu ritmde galaxie nevãzutã / ªi sevã de încredere. Ascult //Sunt om? / Sunt floare? Sunt izvor? / Cupolã, de che-mãri mirate plinã? / Iubire sunt, ºi-aº vrea sã curg,luminã, / Prin timpul meu de teamã ºi de dor“ (ÎÎnnffiioo-rraarree).

Ca o promisiune a viitoare cufundãri în feri-cirea celui de-al „nouãlea cer“ obþinutã prin scris,

apar, încã din aceastã etapã de început, încercãri desuprapunere actant / text, poeticitatea devenind þin-tã / program: „O tãcere-nstelatã vegheazã. / Lunase-adapã cu umbre fugare, / Peste þarini cad roditoa-re / Seminþe de mituri. / În rãstimpuri / Dã semncucuveaua. / Un copil o alungã cu pietre / Crezândcã alungã chiar moartea" (AAnnxxiieettaattee). Poemele suntgraþios-lirice, ecou al acuitãþii senzoriale, ºi centratepe detaliul semnificativ ca în stampele japoneze: „Oramurã de liniºte s-a-ntins / Spre ne-nceput. / A ninscurat, domol, / Luminã peste lut / ªi în cãuºul palmeide copil“ (MMoommeenntt). Renunþarea la poemul „cere-bral“ se realizeazã anevoie, demersul înregistrândflux ºi reflux, spaima de abis, dar ºi ispita cãderii înel: „Un glas ce nu-i al meu / S-a stins / Hohotind cuamarã tristeþe în noapte, / Greu, cerul / ªi-a stârnitpovara de stele, / Imens vârtej cãtre oriunde, / Amrãmas, / Pe hotarul dintre gânduri, / EU“ (RReefflluuxx).Motive romantice (lacrima, suferinþa, trãdarea, des-pãrþirea etc) sunt resemantizate ºi obligate sã seadapteze, sã funcþioneze în noul organism poetic,aºa cum este obligat orice organ uman în urmatransplantului: „Unde mai eºti? / Am început sã teconfund / Cu mireasma salcâmilor / De odinioarã. /Ce mai citeºti? / Abia-mi mai amintesc, / Dar parcã/ Mi-ai lãsat pe sub frunte / O carte, / Iar eu / Însufletul tãu / Am uitat o vioarã... / ªtiu, / Cu fiecaregând / Care trece prin noi / Suntem tot mai depar-te.“ (RReemmeemmbbeerr). Ieºirea din muþenie (AAmm ffrrâânntt îînnggâânndd ppeecceeþþiillee ttããcceerriiii) implicã o inevitabilã vedere deansamblu: cuvântul este parte a unui tot reprezentatde carte („Am frânt în gând peceþile tãcerii / ªitotuºi, mutã, caut mai departe / Un rost misterios ºi-un vis uitat / Cândva, de mult, între coperþi de car-te. // O carte necititã - chiar nescrisã. / Un gând ºer-puitor m-a înºelat? / Vezi...cartea mea rãmas-a iardeschisã... / ªi parcã vine ploaia, / ªi parcã s-a-nnop-tat“ (MMaannuussccrriiss), pe când, în poemele din „a douatinereþe“ se încearcã, nichitastãnescian, a se desco-peri tensiunea dintre semnificat ºi semnificant,cuvântul devenind, ca în Geneza biblicã, început ºisfârºit, alpha ºi omega. „Am pierdut un inel; mai târ-ziu / un pariu, o vacanþã; apoi / o sumã oarecare debani, / o speranþã, / o mulþime de ani; rând pe rând/ - un titlu, o ºansã, un tren, un taxi... / un reportaj,

10

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

CCRROONNIICCAA LLIITTEERRAARRÃÃVVaalleerriiaa MMAANNTTAA ––TTÃÃIICCUUÞÞUU

Tripticul cu îngeri și alte taine

(Mihaela Malea SStrrooe, „Spre al nouãlea cer“, Editura Pastel, Braºov, 2008)

Page 13: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

o rãscruce de gând, / un ocean de cuvinte, / câþivapaºi înapoi - «a avea», / ºi «a fi» - câþiva paºi înainte,/ vreo douã cristale de lacrimã, / un colaj de-amin-tiri, / insomnii ºi regrete, zborul din aripã, / un fior,o privire, un ceas elveþian, / o conferinþã, un start. /Pe aproapele meu l-am pierdut. L-am uitat" (GGããssiittoo-rruulluuii rreeccoommppeennssãã......).

Motivul iubirii nu mai este tratat în manierãromanþios-adolescentinã, ci cu gravitate, cu solem-nitate miticã, eul poetic, pe deplin conºtient de sine,acceptându-ºi mãºtile, ipostazele, avatarurile. Pene-lopa, din simbol al rãbdãrii domestice, al credinþei ºial optimismului funciar, devine simbol al scriitoareicare, în lupta cu memoria ºi cu timpul, are la înde-mânã doar cuvântul / textul poetic: „Ci nu-mi maibate-n tâmple, de-acum, nici o-ntrebare; / Prea mul-te certitudini dospesc ºi se transformã... / Mi-e sete,mai degrabã, mi-e sete de o stare: / starea de arc-sãgeatã / þintind, cu pleoape strânse, / convenþia dinnormã. [...] Aºtept, în mine însãmi, ºi þes, ca arahni-da, / O pânzã diafanã / Pândind o întrebare - ispitã ºicapcanã - / Tresar, când pânza însãºi tresare ome-nesc; / Eu, arahnidei, Doamne, în ce mã osebesc? //Paingului i-e foame, în vreme ce mi-e dor. / El þesepentru pântec, / Eu þes ca sã nu mor" (AAppaarreenntt ppeessii-mmiissttãã,, PPeenneellooppaa).

În buna tradiþie a poeþilor ardeleni, MihaelaMalea Stroe scrie cu sinceritate despre viaþã, despremoarte ºi despre dragoste, despre relaþia sinelui cuuniversul ºi despre dimensiunea christic / mesianicãa oricãrui creator de frumos: „În visarea lui - asce-zã, revoltã, iubire, / Poetul chiar crede / Cã poartãcrucea lumii. / ªi-atunci, prin credinþã, / Transformã,orice povarã, în cruce / Ale cãrei braþe devin aripi ºiaºa mai departe, // Pânã la starea de Pasãre Phoenix,/ Pânã la starea de / Înger" (PPooeettuull cchhiiaarr ccrreeddee......)

11

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

*Am participat ºi noi, în trei oraºe (BBuuzzããuu,

AAddjjuudd ºi MMããrrã㺺eeººttii), la manifestãrile desfãºuratesub genericul „Primãvara poeþilor“. Desigur, iniþia-tiva este una lãudabilã, cu reuºitele ºi nereuºiteleei, dar faptul cã se desfãºoarã „mult prea concomi-tent“, în toatã þara, duce la o diluare deloc fericitã,ca sã nu mai vorbim de lipsa unei finalitãþi. În fond,organizatorii (de ginte latinã) provoacã „cucerni-ce“ adunãri scriitoriceºti, dar nu se publicã mãcaro carte, la nivel naþional (de ce nu bilingvã) cu celemai reuºite poezii prezentate). În fond de ce neîntâlnim: ca sã ne amintim de „sora noastrã maimare“, Franþa? Ca sã ne aplaudãm/denigrãm unii pealþii? Pãi astea o facem ºi la autohtonele concursuriºi festivaluri mioritice… Sã lãsãm, însã, pentru altãdatã, partea „nevãzutã“ a lucrurilor.

La manifestarea de la Buzãu, desfãºuratã înAAuullaa BBaazziill IIoorrgguulleessccuu a BBiibblliiootteecciiii JJuuddeeþþeennee „„VV.. VVooii-ccuulleessccuu"", doi poeþi buzoieni de marcã - PPaassssiioonnaarriiaaSSttooiicceessccuu ºi FFlloorreennttiinn PPooppeessccuu - au reuºit sã deaspectacolului farmecul nostalgic al rememorãrilor,dar ºi acel „miez“ valoric de care orice astfel deactivitate are nevoie.

La Adjud (CCaassaa ddee CCuullttuurrãã MMuunniicciippaallãã)organizatorii au fãcut eforturi vizibile sã treacã pes-te anumite orgolii ºi inevitabile „defecþiuni“ organi-zatorice. Dintre participanþii îi amintim pe: LLiivviiuuIIooaann SSttooiicciiuu,, GGhheeoorrgghhee IIssttrraattee, GGhheeoorrgghhee NNeeaagguu,AAddrriiaann BBootteezz, VVaassiillee TTããrrââþþeeaannuu (Chiºinãu), NNiiccoollaaiiTTããiiccuuþþuu, NNiinneell PPooggoonnaarruu etc. Meritorie a fost, încadrul menþionat, evocarea marelui artist ºi la felde mare poet EEmmiill BBoottttaa ºi cea a fratelui sãu, eseis-tul, dramaturgului ºi poetului DDaann BBoottttaa. Prezenþaactorilor PPaauullaa GGrroossuu („aceastã Chaterine de Neu-ve a Focºanilor“ cum o numeºte pe valoroasaactriþã un confrate ieºean) ºi SSoorriinn FFrraannccuu, de laTTeeaattrruull MMuunniicciippaall „„GGhheeoorrgghhee PPaassttiiaa““, a avut darulsã confere poeziei acea cãldurã a cuvântului pecare numai actorul autentic o poate transpune în„scenã“.

La Mãrãºeºti, actanþii fiind aceiaºi (cu une-le „minusuri“ sau „plusuri“, pe care nu le mai enu-merãm) eforturile organizatorice ale lui CCoonnssttaann-ttiinn GGhhiinniiþþãã au fost umbrite de o anumitã stare delucruri, pe care nu e cazul sã o comentãm. Darcredem cã d-l Ghiniþã a avut toatã îndreptãþirea sãspunã: „Ce nevoie au ei de noi? De Poezia noastrã,de Arta, de Cultura, de tradiþiile noastre (mai binezis de rãdãcinile noastre), de credinþa noastrã?...“

Page 14: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Vama [[ TTeeaattrruu - ffrraaggmmeennttee ]]

Tablooul IVama României. Se aud bãtãi în uºã.CETÃÞEANUL: Domnule vameº, deschide!VAMEªUL: Las-o moartã, domnule! Avem întreru-pere.CETÃÞEANUL: Da' noi avem naºtere!VAMEªUL: Ce??CETÃÞEANUL: Îmi naºte soþia, om bun. Lasã-ne sãtrecem.VAMEªUL: Unde naºte?CETÃÞEANUL: Pe pod.VAMEªUL: Pe care pod?CETÃÞEANUL: Pe… „podul de flori“.VAMEªUL: … de flori?... Copil din flori?CETÃÞEANUL: Pe dracu. În iarbã îl naºte… Haidã-ne drumul, fã-þi o pomanã.VAMEªUL: Aveþi dolari?CETÃÞEANUL: Nu, lei.VAMEªUL: Leii sã-i dai moaºei (îi trânteºte uºa înnas).

Tablooul II

Iarãºi bãtãi în uºã.CETÃÞEANUL: Domnule vameº, daþi-mi drumul, cãfac moarte de om!VAMEªUL: Nu cumva mã ameninþaþi?CETÃÞEANUL: Viaþa pruncului e ameninþatã…VAMEªUL: Care prunc?CETÃÞEANUL: Care s-a nãscut chiar acum.VAMEªUL: Sã fie sãnãtos! (trânteºte uºa)CETÃÞEANUL (bãtând la uºã): Domnule, fie-þi milãde soþie-mea, de copil… Eºti om sau nu?VAMEªUL: Sunt vameº…în exerciþiul funcþiunii.

CETÃÞEANUL: Îþi dau cinci dolari, numai sã trecemrepede.VAMEªUL: Aºa mai vii de-acasã... Treci. (Intrã înburoul vameºului.) Actele, vã rog.CETÃÞEANUL: Poftim.VAMEªUL (examinându-le): Aºa-a-a… Românu…Gheorghe. Gheorghe eºti tu, Românu Dochiþa edumneaei… Dar al treilea cine-i?CETÃÞEANUL: Care al treilea?VAMEªUL: Ãsta micul, din basma.CETÃÞEANUL: Pãi, e nou-nãscutul. Încã n-arenume.VAMEªUL: Nu mã intereseazã. Actele lui, vã rog.CETÃÞEANUL: Care acte, domnule? De-abia s-onãscut, nu vezi?!!VAMEªUL: Dumneata poþi citi?... Iatã, aici… (împun-ge cu degetul regulamentul afiºat pe perete). „Niciun cetãþean nu are dreptul sã treacã frontiera destat fãrã acte în regulã“. Eu te întreb: Copilu-i cetã-þean? (…)CETÃÞEANUL: Hai, Dochiþo, la ai noºtri, cã mi-aumai rãmas niºte bãnuþi…

Tablooul IIIVama Republicii Moldova.CETÃÞEANUL (bate la uºã): Domnule vameº, des-chide! VAMEªUL: Ce poftiþi?CETÃÞEANUL: Lãsaþi-ne sã trecem înapoi!VAMEªUL: Actele, vã rog?CETÃÞEANUL: Poftim.VAMEªUL: Aºa-a-a… Românu Gheorghe Ivanovicieºti tu… Românu Evdochia e dumneaei. Da' al trei-lea cine-i?CETÃÞEANA: Copilul nostru… nou-nãscutul.VAMEªUL: Nu mã intereseazã dacã e nou sau evechi. Actele lui, vã rog!

(Continuare în pag. 13)

12

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

UUnn ssccrriiiittoorr ddiinn RReeppuubblliiccaa MMoollddoovvaa

Ion DIVIZASecretar literar la Teatru "Satiricus" din Chi-

ºinãu, ziarist de "rãzboi" al limbii române, drama-turg, scriitor, epigramist… Sunt tot atâtea "etiche-te" profesionale ce i se pot aplica, fãrã prejudecãþi,scriitorului ºi fratelui nostru de dincolo de Prut IonDiviza. ªi totuºi nouã ne e dragã, mai mult decâttoate, una: aceea de poet. Pentru cã poezia lui,chiar ºi cea umoristicã, se desfãºoarã în cadrul unuiseducãtor dialog (dulce-amar) cu sufletul, cu starede zbor adicã.

Page 15: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

CETÃÞEANUL: Ce fel de acte, dom'le, dacã de-abias-o nãscut?! VAMEªUL: Când s-a nãscut?CETÃÞEANUL: Acum o orã (se uitã la ceas) ºi trei-sprezece minute.VAMEªUL: Unde?CETÃÞEANUL: Pe „podul de flori“.VAMEªUL: Dumneata lasã bancurile. Actele cetã-þeanului, vã rog!CETÃÞEANA: Da' înþelege o datã, om bun - n-avemacte! De unde acte? Oare nu-i clar cã pruncul s-anãscut în vamã, acum câteva clipe!VAMEªUL: Doamnã, da' ce te rãsteºti aºa la mine?Ai uitat und' te afli? Cu cine vorbeºti? Eu sunt pusaici sã apãr legea, sã apãr hotarul sfânt al RepubliciiMoldova, stat suveran ºi independent, înþelegi? Deunde aþi luat copilul? Unde îl duceþi? Ce-aþi ascuns înel? Aur?... Briliante?... Droguri?...Deºeuri radioacti-ve??? Las-cã vã ºtiu eu pe-ãºtea, alde voi… Ieºiþi totamu, cât n-am chemat securitatea! (Le trânteºte uºaîn nas)CETÃÞEANUL: Ce securitate, dom'le? Ce ne spe-riaþi cu securitatea? Pe mine nu mã intereseaza secu-ritatea voastrã… adicã, a noastrã… Pe mine mãintereseazã securitatea copilului meu! Iar pe dum-neavoastrã nu vã intereseazã defel. Mã lãsaþi sã trecîn þarã, ori declar greva foamei!CETÃÞEANA: Chiar aºa, Gheorghe. Declarãm gre-va foamei… ªi noi, ºi copilul… Sã ºtie toatã lumea,sã scrie toate gazetele de pe glob: „O lãuzã ºi prun-cul ei au declarat greva foamei în vama RepubliciiMoldova!“CETÃÞEANUL: Da, da…ºi o sã scriem la ONU, laUE… ºi o sã chemãm observatori internaþionali,cãºtile albastre!…VAMEªUL MOLDOVEAN: Domnilor, nici aºa sãn-o luãm!... De ce, adicã, în vama Republicii Moldo-va? Copilul s-a nãscut în vama României!VAMEªUL ROMÂN (apropiindu-se): Stai, frate, cãnu ai dreptate. Cetãþenii sunt de la voi… Cu paºa-poarte de Republica Moldova.VAMEªUL M: La urma urmei, nici nu conteazã ce felde paºapoarte au. Smintiþii ãºtea vor discreditaambele state româneºti.VAMEªUL R: ªi ce-i de fãcut?CETÃÞEANUL: Simplu ca bunã ziua: ne eliberaþiacte pentru copil.VAMEªUL M: Cine sã vã elibereze?CETÃÞEANA: Nu ºtiu. Treaba voastrã, lãmuriþi-vãvoi. Pruncul s-a nãscut…VAMEªUL M: …În vama româneascã CETÃÞEANUL. (cãtre vameºul român). Fiþi bun ºieliberaþi-i cetãþeanului actele.VAMEªUL R: Stai, domnule. De unde siguranþa astacã e nãscut pe teritoriul nostru? Cetãþenii afirmã cã

e nãscut pe pod. Deci, pe linia de demarcaþie…VAMEªUL M: Ba nu, ei au zis: pe „podul de flori“.Iar „podul de flori“ nu-i decât o metaforã. Are meta-fora linie de demarcaþie?VAMEªUL R: Lasã, domnule, sofistica. Mai bine mer-gem sã stabilim la faþa locului - de care parte a linieia avut loc… accidentul.VAMEªUL M: De acord. Sã mergem, domnilor.(Cetãþenii, urmaþi de vameºi, fac câþiva paºi ºi seopresc.)VAMEªUL R (cãtre cetãþeanã): Aici?CETÃÞEANA: Puþin mai încolo.VAMEªUL M: (cãtre vameºul român) Ei vezi, te-aiconvins: e pe teritoriu vostru!VAMEªUL R: Ba bine cã nu. Iatã linia de demarca-þie…VAMEªUL M: Asta nu-i linia de demarcaþie.VAMEªUL R: Ba este. Uite-te mai atent, se vedebine. (cãtre cetãþeanã) Vã rog, cetãþeanã, arãtaþi maiexact locul unde aþi nãscut!CETÃÞEANA: Aici, în locul ista, pot sã jur!... Aºaceva nu se uitã.VAMEªUL M: Dacã se poate, mai exact.CETÃÞEANA: Sã mã aºez?VAMEªUL R: Bineînþeles. (Cetãþeana se „culcã“) Eivezi?! Capul ºi mâinile cetãþenei au fost pe teritoriulvostru, deci e cetãþean al Moldovei.VAMEªUL M: Ei ba nu! Fiþi atent: picioarele sunt peteritoriul vostru. Prin urmare, pruncul a cãlcat maiîntâi pe pãmânt românesc.VAMEªUL R: E moldovean ºi basta!VAMEªUL M: E român, fãrã discuþie!VAMEªUL R: Domnule, ar trebui sã ajungem la unnumitor comun. Pruncul s-a nãscut realmente îndouã state independente…VAMEªUL M: Stai cã am gãsit o soluþie de compro-mis: pruncul e român din Republica Moldova.VAMEªUL R: (triumfãtor). Ce trebuia demonstrat!...Aºadar, fiþi bun ºi eliberaþi-i acte… moldoveneºti!VAMEªUL M: Stai, dom'le, cã m-am cãldãrit… M-aluat gura pe dinainte… Am vrut sã spun, din Repu-blica Românã Moldova.VAMEªUL R: Ai vrut sã zici, din Republica RomânãBasarabia?VAMEªUL M: Din Basarabia moldavã.VAMEªUL R (iarãºi triumfãtor): Pasãrea pre limba eipiere! Deci, elibereazã-i acte micului cetãþean alBasarabiei moldave!VAMEªUL M: Românu i-i numele... (cãtre cetãþean)Aºa îþi spune?CETÃÞEANUL: Întocmai, domnule vameº, îmi spu-ne Gheorghe Românu.VAMEªUL M. (cãtre vameºul român): Sã am iertare,dom'le, da pe dumneata cum te cheamã?

(Continuare în pag. 14.)

13

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Page 16: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

VAMEªUL R: Moldoveanu, Gheorghe Moldoveanu.VAMEªUL M: Moldovean din România?VAMEªUL R: Român din Moldova!VAMEªUL M: Din Moldova moldov'neascã?VAMEªUL R: Din Moldova româneascã.VAMEªUL M: Româneascã? (triumfãtor, la rândulsãu) Atunci fã un bine ºi elibereazã-i actele miculuicetãþean Românu!VAMEªUL R: Pãi, e din pãrinþi moldoveni?!VAMEªUL M: E român moldovean!VAMEªUL R: E moldovean român!!!CETÃÞEANA: Da opriþi-vã o datã! Aþi speriat copi-lul cu rãcnetele voastre… ºi o fãcut treaba micã,mititelu…VAMEªUL M ºi VAMEªUL R (sãrind ca fripþi): Unde?Pe-al cui teritoriu???CETÃÞEANA: Pe-al UE-ului, pe teritoriul nostru!...L-o pus Gheorghe, pe micu, într-o cascã albastrã, nuvedeþi?...

Cade… bariera

Poeme vesele ºi tristejooccul ccu mãrrgelele de sticclã

suna-voi inima mea în nadirca pe o pungã de cristaline dovezi

roºii globule mãrgele de sticlãrostogoli-voi cu patima artei

de hoþ magician loterind adorata minciunãcâteva bile cuvinte spre tine

ce-o sã-þi cadã iubito din poala norocului meuun surâs ºi o lacrimã sper roºii globule mãrgele de sticlã

nici negre prea multenici albe prea marinici prea calde sã topeascã

o nu inima ta îngheþatã la timp

nu mã tem

nu mã tem sã fiu cãlcat de trenul iluziilor ca o anã careninã revin mereudescãlþat de sinepe acest peron al eternei sinucideri

soolstiþiu ccea mai lungã nooapte din nooi

lunecam spre marginea îngheþatã a solstiþiului22 decembrie a fost va mai fispuneam ºi mã înfioramde „22 decembrie“ de „a fost“ de „va mai fi“de rãul care „bine cã nu e mai rãu“

vedeam un alt solstiþiucu 21 limbi apocaliptice arzândtot ce va mai rãmâine din întunerictot ce va evada din luminã

maºina de ccoompus pooezii maºina de compus poeziiva salva universul poeticde patimi de doruri de prostii trãite

copy paste copy paste paste paste paste

maºina de compus poeziiun pentium 6 ori 666va scrie sufletul meu în trei coloniþe

copy paste copy paste copy paste paste paste paste

maºina de compus poeziiva salva universul meu poetic de mine

Narrccis pe bulevarrdul ccu narrccise

un sentiment demonic ºi divinîn agonie-ºi aflã exprimareiubirea mea de tine e un chiniubirea mea de mine e mai mare

cu ochii mintea mi-o opreºti în lociar inima-mi necheazã la chemareiubirea mea de tine e un fociubirea mea de mine e mai mare

când eºti îndrãgostit nu ai habarcã te vâneazã clipele amareiubirea mea de tine e un hariubirea mea de mine e mai mare

nebun te-am venerat ca pe-un totemmi-ai fost pe-o clipã dulce melopeeiubirea mea de tine-i mic poemiubirea mea de mine-o epopee

Idilã în veaccul XXI

S-au plãcut de Mãrþiºor un bãiat ºi o feticã:El era cu un cãþel, ea era cu o pisicã.

În april, în luna mai ºi apoi o varã-ntreagãPe aleile din parc rãtãceau un drag ºi-o dragã,

Prin boschete sau pe bãnci îºi furau o sãrutare…O pisicã ºi-un cãþel - moi pernuþe la picioare.

Toamna le aduse-n poalã moftul veacului copil:Ea se-ndrãgosti de-un player, iar bãiatul de-un mobil.

Ea mereu la net. cafe, el ades „la mititica“;Azi mai hoinãresc pe-alei doar cãþelul ºi pisica.

14

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 17: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Desprindem, dinarta poeticã abardului de la

Rãºinari, pe de o parteelementul acvatic, iarpe de altã parte desco-perim cã „eroul“ prin-cipal al liricii lui Gogaeste, de fapt, þãranul.Încercãm a stabili anu-mite raporturi exis-tente între aceºti doifactori, aºa cum, cre-

dem, au fost ele gândite de poet.Apa este un element ttrraannssffoorrmmaattoorr. Din

toate transformãrile pe care ea le produce, în acestpasaj luãm în calcul numai rolul ffeerrttiilliizzaattoorr al apei.

ÞÞããrraannuull se ocupã, în primul rând, cu agricul-tura. Aceasta este o modalitate de ttrraannssffoorrmmaarree anaturii. Prin munca lui, þãranul face ca pãmântul sãrodeascã. Lucru pe care îl observã bine Goga: „Pur-taþi cu braþele-amândouã / A muncii rrooddnniiccãã pova-rã“(PPlluuggaarriiii).

Dar ttrraannssffoorrmmaarreeaa ia ºi forma ººlleeffuuiirriiii lucru-rilor peste care trece apa, în special a rocilor. ªiþãranul îºi ººlleeffuuiieeººttee (i.e. lustruieºte), prin îndelunga-tã folosire ºi atingere, uneltele (fãcute din materialemai dure decât „el“). De exemplu, coada de lemn aunei sape, dupã cum remarcã poetul: „De truda pal-mei tale aspre / Eu m-am fãcut ssttrrããlluucciittooaarree“ (UUnnoomm).

Prin urmare, apa ºi þãranul sunt niºte mmaaggii-cciieennii, vvrrããjjiittoorrii. Ei produc transformãri semnificative(metamorfoze) asupra mediului ºi uneltelor de carese folosesc sau cu care vin în contact. Iar aceastãînsuºire este un dar de la Dumnezeu.

Apa este o binecuvântare. Inundaþiile (nedo-rite ºi în exces) sunt excepþii. Ele produc, însã,transformãri, modificãri, rãsturnãri, adesea, majoreîn viaþa comunitãþilor umane. Ele sugereazã ideea defricã, de neliniºte ºi teamã. Credem cã acestea arputea corespunde unor mari rãscoale, pe care Octa-vian Goga le-ar fi aºteptat de la popor ca mijloc deînfãptuire a idealurilor lui sociale, economice ºi poli-tice1.

Þãranul binecuvânteazã, cultivându-l,pãmântul: „Sfinþiþi cu lacrimi ºi durere / Þãrâna pla-iurilor noastre“ (PPlluuggaarriiii).

Deci, atât apa, cât ºi þãranul sunt „trimiºi“ ailui Dumnezeu, un fel de instrumente prin care divi-nitatea îºi face vizibilã bbuunnããvvooiinnþþaa. Cu alte cuvinte,apa ºi þãranul sunt, în mod egal, principii ale bbiinneeffaa-cceerriiii.

Apa posedã o eenneerrggiiee pe care o transferãaltora. Ea face ca þinuturile sã fie mãnoase.

Þãranul recurge la eenneerrggiiaa lui pentru a obþi-ne, de la pãmânt, o productivitate maximã. Dar pro-ducþia se transferã, în cea mai mare parte, altora:orãºenilor, domnilor de la sat ºi de la oraº, dar ºipropriilor copii. Þãranul nu munceºte numai pentruuz propriu: „Dar dacã-n schimbul (transferul) pâiniivoastre (energia) / Piticul vã plãteºte fiere" (PPlluuggaa-rriiii)2. „Viaþa“ apei este o ccuurrggeerree. Viaþa þãranului,care, ºi în epoca respectivã, avea mai multe necazuridecât bucurii, se ssccuurrggee la rândul ei aºa cum îi esterânduit de providenþa divinã: „Copii fãrã sprijin nneessccuurrggeemm vviiaaþþaa“ (DDee llaa nnooii).

Probabil, este vorba aici mai degrabã de olãsare în voia soartei de genul: „Fie mie dupã cuvân-tul Tãu“.

Apa poate, însã, fi privitã ºi dintr-un cu totulalt unghi. Este vorba despre ppeerreenniittaatteeaa ei. În pofidafaptului cã este „miºcãtoare“ ºi transformatoare -chiar ºi în ceea ce o priveºte - putem sublinia mareaei ssttaabbiilliittaattee.

ªi caracteristica principalã, de bazã, a þãra-nului este conservatorismul. Avem în vedere tradi-þiile sale legate de sãrbãtori, cele legate de muncileagricole, tradiþiile sociale etc. Acestea toate suge-reazã tot ideea de stabilitate.

Apa este puternicã, fiind perseverentã,rezistentã, învingãtoare, putând fi asociatã ideii delibertate.

La rândul sãu, þãranul, în pofida greutãþilorcu care se confruntã, fiind nevoit sã reziste, pe de oparte, împilãrilor la care este supus, dar ºi în luptapentru a înfrânge ostilitatea ºi stihiile naturii, nu poa-te fi învins. Iar aspiraþia sa majorã (visul pentru carei-au murit ºi moºii ºi pãrinþii) rãmâne, desigur, liber-tatea.

În mod normal, apa este lliimmppeeddee ºi bbuunnãã.Graiul neamului - vorba poporului, a þãranu-

lui, vorba neatinsã de neologisme - este lliimmppeeddee:„Îmi învia o lume-ntreagã cu vorba-i lliimmppeeddee ººiibbuunnãã" (PPrrããppaassttiiee).

(Continuare în pag. 15)

15

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Dan BRUDAªCU

RRRRaaaappppoooorrrr ttttuuuu llll aaaappppãããã -- þþþþ ããããrrrraaaannnn îîîî nnnn vvvv iiii zzzz iiii uuuunnnneeeeaaaa llll uuuu iiii OOOOcccctttt aaaavvvv iiii aaaannnn GGGGooooggggaaaa

Page 18: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

O apã ttuullbbuurree este o apã impurã: amesteca-tã cu mâl, deºeuri, ape reziduale, alþi factori poluanþi,murdãrii de toate felurile. Deci, ea este o apã inva-datã de corpuri strãine - ceea ce-i stricã (apei) „dis-poziþia“.

Þãranul obidit este un suflet ttuullbbuurraatt, cãru-ia moºia strãmoºeascã îi este invadatã de stãpâni (=corpuri strãine) neîndreptãþiþi sã o stãpâneascã.Aceºtia îi fac viaþa amarã, sunt cauza neajunsurilor,neliniºtilor ºi insatisfacþiilor lui.

Apele sunt mmaarrttoorree ale suferinþelor (dar ºiale bucuriilor) oamenilor: „Cãci dduuccee unda-þi gândi-toare: / DDuurreerreeaa unui neam ce-aºteaptã, / Demult, odreaptã sãrbãtoare [...] / Tu frate pllâânnsseetteelloorr nnooaass-ttrree / ªi rãzvrãtirii noastre frate“ (OOllttuull).

LLããuuttaarruull (tot un þãran, dar, poate, la Goga -ºi în general -, nu un român, ci un þigan) este ºi elmãrturisitor al suferinþelor: „Tu ppoorrþþii ferecate dduurree-rriillee noastre / În vaierul strunelor tale" (LLããuuttaarruull).

Nu e vorba de a vveehhiiccuullaa (lucru de nedorit)ssuuffeerriinnþþaa, ci de a face o depoziþie, o mãrturisire, înfaþa lumii (în spaþiu ºi timp) despre ea.

Privind o apã ccuurrggããttooaarree, ne putem face oimagine despre succesiunea generaþiilor umane,care, tot ca un puhoi (picãturã dupã picãturã, insdupã ins) „aratã“ (dar nu se vãd). În registru þãrã-nesc, aceastã idee de ºuvoi e foarte clarã, la Goga, înºirul clãcaºilor: „Erau atâþi în slujba lor de clacã / Ceiosândiþi sã plângã ºi sã tacã: (...) / Bãrbaþi sfârºiþi, cusufletele moarte, / Cu tot amarul unei vieþi deºarte./ ªi-n lung ºirag, femeile trudite" sau: „Eu le vedeamînºiruirea lungã / De mucenici nerãsplãtiþi ai pâi-nii“(CCllããccaaººiiii).

Apa este foarte aaddaappttaabbiillãã. Ea aacccceeppttãã oorriicceeccoonnddiiþþiiii de mediu (forme de relief, climã, tempera-turã, intemperii etc.).

La rândul lui, þãranul este, de regulã, ddoocciill.ªi el aacccceeppttãã mmuullttee din partea lumii, a semenilor, acelor din jur ºi aacccceeppttãã ttoottuull din partea lui Dumne-zeu.

În acelaºi timp, însã, apa se schimbã în func-þie de toate condiþiile care i se impun. Ea erodeazã,sapã, se strecoarã, „se plimbã“ în meandre, îºischimbã starea de agregare etc. În schimb, þãranul lesuportã.

Cu siguranþã, Octavian Goga n-a recursintenþionat la atâtea imagini ale apei. Dar, instinctiv,el, poeta vates ºi Apostol al poporului sãu, cum elînsuºi s-a vrut, a avut nevoie de acest element-exemplu. Nu existã la Goga o singurã paginã fãrã opicãturã de ceva lichid, sau, cel puþin, ceva care sã-lsugereze.

Apa a trebuit sã fie, în aproape toate scrie-rile lui, complementarã þãranului ºi, în general, aomului aflat în suferinþã. Cum ar fi chiar poetul

însuºi, care a purtat dupã el - ºi cu el -, toatã viaþa,nostalgia satului ºi a pãrinþilor - deci a obârºiilor. ªiaceasta este totuna cu izvorul.

Una din posibilele concluzii aflate în atenþiapoetului pare a fi fost aceea cã, pentru om, din punctde vedere biologic, apa ºi þãranul sunt elemente desiguranþã. Siguranþa zilei de mâine. Fãrã apã ºi fãrãhranã nu este posibilã viaþa, se moare.

NOTE

1. Existã, în rândul criticilor literari, opinia cã,într-un fel, versurile din volumul de debut al lui OctavianGoga ar fi avut un impact cu totul deosebit asupra socie-tãþii româneºti, inclusiv din Vechiul Regat. Mai mult, secrede cã însãºi marea rãscoalã þãrãneascã din 1907 ar fifost posibilã ca urmare a atitudinii poetului, a accentuluipus de acesta pe viaþa plinã de privaþiuni, dramaticã ºigrea a truditorilor gliei. Deºi asemenea supoziþii suntonorante în ceea ce priveºte impactul mesajului sãu liric,încã din faza de debut, a asocia verbul militant al lui Gogacu aceste miºcãri sociale ni se pare neverosimil ºi exage-rat. Sã nu se uite cã volumul Poezii a apãrut, la Budapes-ta abia spre sfârºitul anului 1905. Ca mesajul ºi conþinu-tul lui sã ajungã atât de rapid în cel mai neînsemnat ºiîndepãrtat sat din Muntenia ºi Moldova, ar fi trebuit sãexiste nu doar o distribuþie impecabilã în toate þinuturi-le locuite de români, dar ºi o mediatizare agresivã ºirapidã sau posibilitatea ca un numãr impresionant deþãrani, eroii viitoarei rãscoale, sã o fi cumpãrat ºi citit.Ori, aºa cum se cunoaºte, la acea vreme ponderea anal-fabetismului în rândul populaþiei rurale era foarte ridicat.Iar resursele financiare de care dispuneau majoritateaþãranilor nu le permiteau acestora procurarea de cãrþi,indiferent de abilitatea, inteligenþa sau anvergura even-tualelor politici de marketing folosite de cãtre distribui-torii volumului respectiv. Aºadar, chiar dacã, în timp,Octavian Goga se va bucura de un viu interes ºi o amplãcunoaºtere a creaþiei sale poetice inclusiv în rândulpopulaþiei rurale, gãsim exageratã ºi fãrã temei asocierealiricii lui cu rãscoala din 1907. Chiar dacã, pe un alt plan,ea este onorantã, gãsim inexactã ºi forþatã considerareaverbului aprins, vaticinar al lui Goga drept declanºator altragicelor evenimente.

Un alt aspect esenþial: oricât am generaliza ima-ginile danteºti, de suferinþã ºi jale, din unele poeme alevolumului, ele se refereau exclusiv la realitãþile specificeArdealului sãu natal. Ori, dupã cum se ºtie, realitãþileerau cu totul altele în celelalte provincii. Poate singure-le lucruri comune, în privinþa þãranilor, era viaþa lor pli-nã de umilinþe ºi sãrãcie. Þãranul ardelean, model al liri-cii gogiene, avea, în plus, de suportat ºi jugul strãin, care-i umilea neamul, îi necinstea trecutul ºi îi nesocotea aspi-raþiile multiseculare de libertate ºi unitate

2. Poetul nu se revoltã împotriva acestui lucru,care þine de firesc. Pe el îl nemulþumeºte necinstea ºijefuirea muncii þãranilor, rãsplãtirea ei cu "fiere" ºi cu operpetuã stare de umilire ºi sãrãcie lucie.

16

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 19: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

CCrriissttiiaannaa SSTTÃÃNNEESSCCUU MMAATTEEII

Nãscutã în anul 1968, absolventãa Facultãþii de Finanþe. Publicã înrevistele: DDrruumm, TTeelleeoorrmmaannuullLLiibbeerr, PPllaacceebboo, SSuudd.

Ne-aam despãrrþit(Tatãlui meu)

Inima s-a rupt…Jumãtate copilãriaªi jumãtate eu,Cãutând îngerul ce m-a vegheat.

Ne vom reîntâlniAºteptând.

Dãrruirre

Ia-mi inima-n palme ... Ascultã cum bate Vântul singurãtãþiiÎn grãdina cu fluturi albaºtri.

DDoommnniiþþaa NNEEAAGGAA

S-a nãscut in satul Urluiul,comuna Bogdana, jud.Teleorman,la 19.07.1950. A publicat volume-

le: NNooaapptteeaa ppllooiilloorraacciiddee - versuri, Ed.

Tipoalex, 2000; CCããllãã-ttoorr sspprree CCrruucceeaa SSuudduulluuii - versuri,Ed.Tipoalex, 2002.

Vârrste

Iatã câmpia,Fluturii ca lumânãri albe,Pâlpâind peste trupul nenãscut!

Iatã noaptea,Ursitoarele îºi deapãnã vrãjile,Scuturând fructele dulci-amare!

Iatã casa,Cu sufletul plinDe anotimpul iubiriiCare trece…

GGeeoorrggee TTUUTTCCÃÃLLÃÃUU

Nãscut la 2 septembrie1948, în Roºiorii de Vede, judeþulTeleorman. Licenþiat al Facultãþiide Geologie-Geografie (1971),apoi al Facultãþii de Drept (1980).Publicã poezie în LLuucceeaaffããrruull,,FFaammiilliiaa, SSuudd ºi este inclus în maimulte volume colective.

Binale

Uºile morde prea multã sinceritateºi, uneori, noi ne aducemamintecã doar copaciimor în picioare.Ferestrele îmbãtrânescde prea multã singurãtatedar cu toate acestea, privirea noastrã prin geamurie tot mai adâncã iar resemnarea mai blândã.

8 oorre

Ea e prima zi de liniºtedupã sâmbãta de ieriprin care am trecut debusolatavând o obosealã gravitaþionalã

în cap,numai copilul meu dragm-a adormit cu ºtiinþã

observând cã am periodic8 ore de nefericire.

Dimineþi

Pentru mine dimineþilesunt oaze de soare,dar ce scurtã e iubita noastrã varã,care-mi ascundefericirea într-o amintiredin prima copilãrie, când legam fãrã nodurilumina de umbrã.

PPaauull AAMMEETTNãscut la 30 ianuarie

1927, în Vitãneºti, jud. Teleor-man. Absolveant al Facultãþii deFilologie (1969). .A debutat publi-cistic în TTâânnããrruull ssccrriiiittoorr (1952). Acolaborat cu versuri la: LLuucceeaaffãã-rruull, AAmmffiitteeaattrruu, FFaammiilliiaa, AArrggeeºº,TToommiiss, SSuudd, TTeelleeoorrmmaannuull, DDrruummetc. Este inclus în Antologia„MMeeaannddrree,, PPaaiisspprreezzeeccee ppooeeþþii ddiinnSSuudd" Ed. Tipoalex, 2001.

Rest

Într-un dans de pãpãdie Mi-a cântat cucul doar mie, Dintr-o margine de rai, Cântul s-a rãsfrânt pe nai,

Dintr-o margine de fum, Drumul se fãcuse scrum, Pulbere aº vrea sã vând, Sã rãmân singur strigând…

Adu-mi, Doamne, lunã nouã, Sã-mi port lacrima prin rouã, Sã mã-mpiedic de-un sãrut, Ca de-un cer ce nu m-a vrut…

Ploouã ccrrânccenUhuhu, drumuri târzii Despre mine ce mai ºtiþi, S-a stins bruma de pe vii ? Spuneþi, unde vã opriþi ?

Lupii s-au urcat în lunã Toatã viaþa mi-au urlat Timpul n-o sã mai supunã Pânã ce n-oi fi arat,

Crâncen plouã peste sat…

17

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

AAssoocciiaaþþiiaa CCuullttuurraallãã MMIILLEENNIIUULL 33

Page 20: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

LLiivviiuu NNAANNUU

Nãscut la 17 iunie1958, Creaþa-Leºile, raionulSnagov. Colaboreazã la revis-tele : DDrruumm, LLiitteerraattoorruull, SSuudd,OOgglliinnddaa lliitteerraarrãã, AAtthheenneeuumm(Canada), CCoonneexxiiuunnii (NewYork) etc. Inclus în mai mul-te volume colective ºi anto-logii. Cãrþi de autor: ÎÎnnddeemmnn llaa nneessuuppuunneerree, versuri,Ed. Tipoalex (2002), aappããssaaþþii ttaassttaa aannyy, versuri, Ed.Marineasa - Timiºoara (2005).

în cceea cce mã prriveºte

în ceea ce mã priveºte stau ºi dârdâi de frigîn mine se gãseºte altã promoroacãºi þurþuri îmi atârnã de gânduriclãnþãnind la fiecare bãtaie de inimãcând se ating unul de altul

s-au spart termopanele prin oraºul meucioburi colorate sticlesc prin zãpadãam nevoie urgent de un panaceuînsã rude sãrace tot vin sã mã vadã

cum stau aºa zgribulit ºi plãpândidei tot mai albe se-nfiripã în minteaº zice cã sunt ghiocei - dar nu suntnimic nu-ncãlzeºte nici chiar vinul fierbinte

doar când stau ghemuit ºi aproape covrigmã visez înotând în lichid amnioticdar acum lângã geam tot mai clãnþãn de frigºi uºor mã prefac într-un peºte exotic

oo zi perrfecctã

te-ai dat târgului mi-a spus unul în loc de bunã ziua am tremurat în staþie o juma'de orã pânã a venit autobuzul ºcolar am urcat printre elevi m-am simþit din nou adolescent ei mestecau gumã mestecam ºi eu în gol cu gândul aiurea aºa am ajuns acasã am deschis uºa am intrat în casã era frigchiar ºi în frigider era mai cald decât în bucãtãrie mi-am pus o felie de brânzã pe pâine o combinaþie proastã glucide cu lipide iar o sã fac burtã apoi am mâncat alune, iar o sã-mi cadã un dinte voi fi un superman ºtirb mi-am cãlcat douã cãmãºi mai mult din plictisealã eu nu port cãmãºi apoi am scris o parodie de poezie jurnalisticã pe urmã a trecut ziua încet-încet pâº-p⺠teleap-teleap cum scrie un clasic de care nu-mi mai amintesc

GGaabbrriieell AARRGGEEªªEEAANNUU

Nãscut în Roºiorii de Vede la 16. 02, 1968.Absolvent al Facultãþii de Drept a Universitãþii Eco-logice Bucureºti. Debut editorial cu volumul DDiiaalloo-gguurrii ccoonnvveexxee, Editura TIPOALEX, Alexandria, 2oo1.

Cinci

„Agitaþia era din ce în ce mai mare. Vestease rãspândise ca un trãsnet. Toþi conºtientizau ine-vitabilul, dar nu puteau accepta. Era inadmisibil sã seîntâmple aºa ceva. Aceasta era fraza care înlocuiaorice subiect. Nimeni nu dezvolta mai mult decâtesenþa acelei situaþii: Era inadmisibil sã se întâmpleaºa ceva! Fraza se prelingea ca un lichid incolor prin-tre persoanele care o rosteau fãrã întrerupere. Bachiar una dintre acestea persoane o scrisese cuvopsea roºie pe un zid înverzit de mucegai. Cândvaacel zid era alb. În acea vreme a albului, în acel loc alinevitabilului, trãiau o mie de copii. Dintre ei doarcinci rãmãseserã sã îmbãtrâneascã în acele locuriuitate chiar ºi de geografi.

De pe dealul acoperit de negura nopþiicoborau patru luminiþe pâlpâind. Nu rãzbãtea nici unsunet. Nimic înfricoºãtor. Doar o cucuvea cânta învale, la poalele dealului, lângã o luminiþã care pâlpâ-ia. Dupã o vreme se stinse.

Cele patru luminiþe se oprirã. Mâini ascunseîn negura nopþi le ridicarã încet, luminând niºte chi-puri de bãtrâni. Feþele le erau brãzdate de ridurilevârstei, adâncite de umbrele aruncate de luminalumânãrilor ce în întuneric pãreau luminiþe cãlãtoa-re.

Simultan scoaserã un oftat greu ºi prelungca un ºuierat de cutremur în oraº. Inevitabilul seprodusese. Vechiul sat, care pânã nu demult avea ºiºcoalã, ºi primãrie, ºi chiar bordel, pierduse pe celcare-i dusese faima în lume. De acum ultimii patrulocuitori, olari bãtrâni, cu bãrbi albe neuniforme,urmau sã frãmânte lutul argilos sperând ca una dinstatuile lor sã prindã din nou viaþã ºi sã le ducãseminþia mai departe".

Acesta este singurul fragment lizibil dintr-unghid turistic pe care un cerºetor îl descoperise într-o staþie de metrou abandonatã. Numele þãrii eraimposibil de descifrat. În schimb descrierea aduceacu povestea satului unde crescuse noul stãpân al ghi-dului.

18

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

AAssoocciiaaþþiiaa CCuullttuurraallãã MMIILLEENNIIUULL 33

Page 21: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

MMiihhaaii-AAtthhaannaassiiee PPEETTRREESSCCUU

Nãscut în Braºov, la 1 septembrie 1957.Facultatea de Limbi ºi Literaturi Strãine,

specilizarea Francezã - Englezã (1981). Din bogataactivitate a scriitorului menþionãm volumele perso-nale: UUnn uurrss îînn oorraaºº , Editura Euro Vida M (2000).ZZbbuurrããttoorrii rroommâânnii, evocãri, Editura Euro Vida M(2002), SSttaattuuttuull ddeessccrriieerriiii îînn ooppeerraa lluuii HHoonnoorree ddeeBBaallzzaacc.. SSttuuddiiuu ddee tteexxtt. Editura Tipoalex (2004).

Autoorrul „Misterreloorr din Mizil

Compozitorul, poetul ºi aviatorul Ionel Fernic

Printre personalitãþile cele mai cunoscuteale istoriei aviaþei române, compozitorul ºi poetulIonel Fernic ocupã un loc de seamã, datoritã noto-ritãþii sale ca artist pe de-o parte, dar ºi performan-þelor realizate în zborul cu motor sau în paraºutism.

Încã din primii ani de liceu (pe care l-a urmatla colegiul „Vasile Alecsandri“ din Galaþi), Ionel ºi-aarãtat pasiunea pentru muzicã ºi pentru maºinile dezburat. De la profesorul sãu, Teodor Fuchs, a învã-þat sã cânte la pian ºi chitarã, dobândind ºi primelecunoºtinþe de armonie ºi compoziþie. Se pare cã subîndrumarea lui Fuchs a realizat Fernic prima sa com-poziþie: CCrruuccee aallbbãã ddee mmeesstteeaaccããnn.

Atunci când nu exersa la instrumentele salefavorite, Ionel, împreunã cu vãrul sãu, George Fer-nic, construia avioane. Erau anii când amintirea zbo-rurilor lui Aurel Vlaicu era încã vie în conºtiinþaromânilor. Avioanele inventate de Fernic erau „cutiigoale de portocale (…). Elicea era o scândurã pusãîn vârful unei frigãrui de fript pui, care traversa ladade la un capãt la celãlalt“, (fragmente dintr-o scri-soare a lui Ionel Fernic).

Pãrinþii au încurajat pasiunea lui Ionel pentrumuzicã, pe care o vedeau ca pe un hobby pentru vii-tor. Cariera pe care o visau pentru fiul lor era însãingineria, dar tânãrul i-a deziluzionat: a ales actoria.A reuºit primul la examenul de admitere la Conse-vatorul din Bucureºti, secþia de artã dramaticã,unde, bursier fiind, a studiat ºi a jucat cu marii actoriai timpului: Aristide Demetriad, Ion Manolescu,Miºu Fotino º.a. Obligativitatea satisfacerii stagiuluimilitar l-a despãrþit de scenã. A fãcut ªcoala de ofi-þeri în rezervã la Ploieºti, oraº în care a rãmas apoimulþi ani. A început o viaþã boemã, cunoscândoameni din toate mediile sociale. În aceastã perioa-dã ºi-a redescoperit vechea pasiune pentru muzicauºoarã. A devenit compozitor, iar cântecele salecucereau instantaneu statutul de slagãre, multe din-tre ele rãmânând ºi azi în patrimoniul cultural româ-nesc. Nu sunt necunoscute nici tinerei generaþiiunele dintre frumoasele sale tangouri ºi romanþe:AAddiioo ddooaammnnãã, BBeeaauu, IIuubbeesscc ffeemmeeiiaa, MMiinncciiuunnaa, , SSccrrii-ssooaarree ddee aammoorr. Împreunã cu Nicolae Kiriþescu, carei-a oferit textul, în varianta francezã, Fernic a dãruitascultãtorilor nemuritorul cântec PPee bboollttãã ccâânndd aappaa-rree LLuunnaa.

În anul 1927, Ionel Fernic a publicat volumulde schiþe MMiisstteerreellee ddiinn MMiizziill, iar în cel urmãtor a datla tipar poeziile reunite sub titlul PPrrã㺺ttiiii. Tot în aniipetrecuþi la Ploieºti, el a fondat revista satiricã „SSããnnuu ttee ssuuppeerrii ccãã ttee-nnjjuurr“ dovedindu-se la fel de talen-tat ca scriitor ºi gazetar pe cât era ca muzician.

Conºtient cã Bucureºtiul îi poate oferi maimulte posibilitãþi de afirmare, Ionel Fernic pãrãseºteboema ºi Ploieºtiul, stabilindu-se în capitalã la înce-putul deceniului patru. Aici îºi continuã activitateaartisticã, dar începe sã frecventeze ºi ªcoala de pilo-taj de la Bãneasa. Este de remarcat de instructoriisãi pentru conºtinciozitate, poate suprinzãtoarepentru firea sa visãtoare. A parcurs , pas cu pas, toa-te etapele de pregãtire, ajungând sã efectueze pri-mul zbor în „simplã“ (singur la bordul avionului), pecare l-a descris astfel: „Prima simplã comandã, câtãfericire …..Cât de mãreþ este, singur, pentru primaoarã, într-o lume fãrã hotare, în care singura lege evisul, ºi singurul stãpân, destinul.“

Ionel Fernic a absolvit ºcoala de pilotaj în1935, obþinând brevetul de „pilot de turism ºisport“. Dupã acest succes, veºnic în cãutare de noiaventuri, compozitorul a început sã se intereseze deparaºutism. „Este divinã ºi fantasticã aceastã cãlãto-rie în misterioasa tãcere a oceanului de azur“, scrieel despre coborârea în paraºutã. Un accident suferitla o aterizare îl obligã sã abandoneze acest sport.Nu însã ºi aviaþia, devenind director al ªcolii de pilo-taj de la Cernãuþi. Pentru activitatea sa de zburãtor,

19

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

AAssoocciiaaþþiiaa CCuullttuurraallãã MMIILLEENNIIUULL 33

Page 22: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Ionel Fernic a primit înalte distincþii din mâna rege-lui Carol al II -lea.

În iulie 1938, pe când se afla la Cernãuþi,Fernic este convocat în interes de serviciu la Bucu-reºti. Alege deplasarea pe calea aerului ºi reuºeºtecu mare greutate sã-l convingã pe prietenul sãu,avocatul Lelius Popescu, sã-i cedeze locul reþinut lazborul L.O.T (Companie polonezã), pe linia Varºo-via-Cernãuþi-Bucureºti. Din pãcate, avionul s-a prã-buºit lângã satul Stulpicani, între Gura Humorului ºiCâmpulung Moldovenesc. Accidentul ar putea aveao legãturã cu prezenþa la bordul avionul a ataºatuluimilitar al Japoniei la Varºovia. Toþi pasagerii, întrecare ºi Ionel Fernic, ºi-au pierdut viaþa.

Ceremonia funebrã a avut loc la Bucureºti.Ionel Fernic a fost condus pe ultimul drum de omare mulþime de oameni, iar taraful care l-a însoþita interpretat fãrã întrerupere cântecele sale.

Nãscut la 3 septem-brie 1955, în comuna Rãdo-ieºti, judeþul Teleorman.Mort la 13 iulie, 2005, laRoºiorii de Vede. Licenþiat alFacultãþii de Drept a Univer-sitãþii din Bucureºti. A debu-tat publicistic în revista

LLuucceeaaffããrruull (1987). A publicat volumele:, 1122 pprroozzeessccuurrttee (Ed. „Tipoalex", 2001) ºi PPrreeaa ssccuurrttaa nnooaassttrrããttrreecceerree, Colecþia Mileniul 3-RO, Ed. Paco, Bucu-reºti, 2005.(Postum)

Jocul, jocurile (fragment)

…Dincolo de uºa abia deschisã a grãdiniþei,copiilor li se dezvãluie un tãrâm fascinant de jocuriºi imagini din poveºti ºi basme, iar sufletele lor purºi simplu freamãtã.

…Descoperim ceva mai târziu jocul iubirii.Al trãdãrii. Uneori chiar ºi pe cel al urii. Dar ºi pe celal vorbei rostite în doi peri. Ori pe cel al lucruluiserios spus sub formã de glumã.

Urmãrim cu interes real, ori perfect mimat,jocul actorilor pe scenã. Apoi încercãm ºi noi, larându-ne, sã jucãm pe sena largã a vieþii roluri: Alomului cinstit. Al hahalerei, al clovnului, al mincino-sului, al prefãcutului, al filfizonului… Dar ºi pe cel alomului simplu, al celui cultivat, al celui credincios…ªi iar suntem nevoiþi sã jucãm rolul trãdãtorului… ªimulte altele încã…

…jocuri sportive. Pentru care suntem doarspectatori. Desfãºurate în prezenþa a mii de oameni,

daroºi a multor milioane de telespectatori, pe sta-dion, sau pe micul ecran.

…Sunt apoi jocurile ascunse dincolo de sti-cla rece a monitorului calculatorului, ce conduc penesimþite cãtre aºa-zisa lume virtualã.

ªi mai sunt: ºahul, tablele, canastra, remi,bridge… Jocuri… jocuri de tot felul.

Dintre toate însã, cel mai sângeros joc ima-ginat vreodatã se pare a fi cel al pãcii ºi rãzboiului.Desfãºurat nu între inºi, ci între popoare, la nivellocal ori mondial, în funcþie de alianþe ºi de interese-le care primeazã la respectivul moment.

Jocuri de societate, jocuri de tot felul…Este lesne de bãnuit cã în domeniul jocuri-

lor, ca în atâtea altele, mintea omeneascã are nebã-nuite rezerve… Câþi dintre noi au însã revelaþia cã,de fapt, o grãmadã de ani au participat fãrã sã ºiemãcar la jocul de-a viaþa ºi de-a moartea?

ªi cã acesta, spre deosebire de oricare altul,nu poate fi nicicum rejucat?

(55 iiuulliiee,, 22000011)

AAuurreelliiaa PPeettrreessccuu

S-a nãscut la Roºio-rii de Vede în 1958. Absol-ventã a Universitãþii dinBucureºti (Facultatea deLimbi ºi Literaturi strãine,secþia Francezã - Rusã, pro-moþia 1981).

PROLIFERAREAprocedeu folosit de cãtre Eugène Ionesco

pentru a-ººi materializa angoasele ºi obsesiile

Se pare cã accelerarea ºi proliferarea facparte din ritmul, din viziunea mea1. Sunt cuvintele luiEugène Ionesco pronunþate în timpul unei conversa-þii cu Claude Bonnefoy. Aceste douã procedee îisunt cu adevãrat dragi scriitorului, care le utilizeazãîn aproape toate piesele sale.

Dacã acceleraþia, mai este întâlnitã ºi la alþiautori, proliferarea, aºa cum a fost abordatã deIonesco, nu are egal.

Acelaºi mecanism al accelerãrii îl gãseºte laFeydeau, un autor care, dupã pãrerea lui Ionesco, artrebui studiat mai în profunzime : … de curând, am

(Continuare în pag. 21)

20

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

FFlloorriinn TTRROOSSCCOOTT

AAssoocciiaaþþiiaa CCuullttuurraallãã MMIILLEENNIIUULL 33

Page 23: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

citit cu atenþie una din piesele sale, La Puce â l'oreil-le.aIntriga nu mi-o amintesc de loc. Ceea ce mi s-apãrut într-adevãr interesant a fost mecanica sa. S-avorbit mult despre mecanismul lui Feydeau, dar nu afost niciodatã studiat destul. Se spune cã Feydeaufãcea o criticã, sau niºte tablouri pãtrunzãtoare aleepocii sale. De fapt, conþinutul operei sale este lip-sit de interes, este stupid. Dar mecanismul, da, esteinteresant : un mecanism al proliferãrii, al progresieigeometrice, un mecanism de dragul mecanismului.Aproape toþi cunoºtem o frazã celebrã a lui Bergson: «Comicul este o mecanicã aplicatã vieþii». la Fey-deau aveam de-a face, mai degrabã (în LLaa PPuuccee ââll''oorreeiillllee), cu multã viaþã cu un pic de mecanicã, apoimecanica rãmâne singurã, nebunã, dereglatã... omecanicã dereglatã înseamnã un mecanism carefuncþionazã prea bine, atât de bine încât totul nu maieste decât mecanicã, ºi care pune stãpânire pe tot,lumea toatã nu este decât un mecanism. Constat cãºi la mine se întâmplã acelaºi lucru, cã în SSccaauunneelleeavem de-a face cu o dereglare mecanicã ; ºi NNoouullLLooccaattaarr la fel, este tot o dereglare mecanicã ; în LLeecc-þþiiaa avem o dereglare de limbaj. Vedeþi, comicul esteînfricocoºãtor, este tragic 2.

Comicul ºi tragicul se confundã adesea înopera lui Eugène Ionesco. Dacã nu, acestea se punîn relief sau se neagã reciproc. Acest lucru se dato-reazã mecanismului proliferãrii care le încurcã peamândouã. La baza proliferãrii se gãseºte obsesiaunei rupturi cu lumea, ideea unei lumi în care omular fi în mod constant agresat de cãtre naturã, decãtre obiecte, de cãtre propriul sãu limbaj, sau, cualte cuvinte, de cãtre niºte mecanisme incontrolabi-le, mecanisme pe care, de cele mai multe ori, chiarel le declanºeazã3.

Aceastã agresiune continuã a mediuluiînconjurãtor asupra omului va lua, în piesele luiIonesco, proporþii de coºmar. E ca un cancer care îºimultiplicã în proprþie geometricã celulele, fãrã aputea fi oprit, este rãul care se întinde în faþa ochi-lor noºtri neputincioºi. Acumularea progresivã decuvinte, de obiecte, de materie, de cadavre sau defiinþe monstruoase va dezvãlui forþa obsesivã a pro-liferãrii. Noi, oamenii mileniului trei, înþelegem asta,atunci când suntem sufocaþi de produsele societãþiide consum sau de bolile de bolile ce ucid mii deoameni. Dar, pe scenã, acest spectacol ar putea ficonsiderat insolit, bizar, produs de un autor îndrã-gostit de ciudãþenii, care vrea sã ºocheze, indiferentprin ce mijloace.

Cititorul care înþelege bine opera lui Iones-

co va observa cã proliferarea îi dezvãluie obsesiile ºiangoasele, uimirea sa cã este pe lume. Proliferareaapare încã de la prima sa piesã, CCâânnttããrreeaaþþaa cchheeaallãã((LLaa CCaannttaattrriiccee cchhaauuvvee)). Cascada de cuvinte care arfi trebuit sã dezvãluie „tragicul limbajului“ reuºeºteexact contrariul ºi îi face pe spectatori sã râdã. Unsingur exemplu este suficient : acela al familiei luiBobby Watson. Identitatea numelor despre care amvorbit provoacã o impresie de viermuialã ºi de con-fuzie. Se vorbeºte despre un anume Bobby Watson,care tocmai a murit, dar ºi despre unchiul lui BobbyWatson, bãtrânul Bobby Watson, apoi despre mãtu-ºa lui Bobby Watson, bãtrâna Bobby Watson,despre fiica lui Bobby Watson, despre mama luiBobby Watson, care s-ar putea sã se recãsãtoreas-cã cu … Bobby Watson, fiul bãtrânului Bobby Wat-son, celãlalt unchi al lui Bobby Watson, mortul4.

Mania de a pãlãvrãgi se întinde ca o epide-mie la toate personajele piesei CCâânnttããrreeaaþþaa cchheeaallãã.Din tot acest amalgam de fraze incoerente se evi-denþiazã un seducãtor poem al „Focului“, recitat încinstea Cãpitanului de pompieri:

Policandrele strãluceau în pãduriO piatrã a luat focCastelul a luat focPadurea foc a luatBãrbaþii au luat focFemeile foc au luatPãsãrile au luat focPeºtii foc au luatApa a luat focCerul a luat focªi cenuºa foc a luatFumul a luat focFocul foc a luatTotul aluat focA luat foc, foc a luat.

Pentru cã orice conþinut logic este dat la oparte, pânã la urmã limbajul se dezarticuleazã întotalitate, într-o miºcare mecanicã, perpetuã. : Cecascadã de cacade, ce cascadã de cacade Ce casca-dã de cacade, ce cascadã de cacade Ce cascadã decacade, ce cascadã de cacade Ce cascadã de cacade,ce cascadã de cascade.

Note

11.. Claude Bonnefoy Entretiens avec Eug?ne Iones-co, Ed. Pierre Belfond, 1966, pag. 66 (trad. A. P.)22.. ibid., pp. 13 - 14 (trad. A. P.)33.. idb., pp. 23-24 (trad. A. P.)44.. Eug?ne Ionesco, Cãlãtorie în lumea morþilor, Tea-tru, volumul V, Bucureºti, Ed. Univers, 1998, trad.Dan C. Mihãilescu, pag. 331

21

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

AAssoocciiaaþþiiaa CCuullttuurraallãã MMIILLEENNIIUULL 33

Page 24: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Semnul care lipseºte

Între realitate ºi istoria care se scrie despre realitate pentru prostimesemnul egal poate sta dar nu stã niciodatã

Singura dovadã fidelã cã aparenþelesunt abile trucuri oficiale este îndoialaaltfel cum s-ar putea rândui preferenþialîntâmplãrile în care eu tu el ea - noi adicãam putea fi inseriaþi la diverseniºte cifre niºte puncte-puncte niºte etcaetera

În numele unor adevãruri privat-trucateistoria cea de fiecare zi se oficializeazãcu morgã ºi dupã interese oculteîn acte de bunãvoinþãdar ºi de presantã stare de necesitatecu iz de responsabilitate

Responsabilitate faþã de cine?

Nu-i de mirare cã naºterile se înregistreazãîn catastiful morþiicã morþii sunt chemaþi la vot ori la oastecã flãmândul are de toateîn toate cifrele referitoare laminunãþia numitã cap de locuitor careare chiar ºi un venit minim oficial asiguratnegându-se cu vehemenþã faptul cãîntre existenþã ºi inexistenþãnumai umbrele pot umbla pe ape viii nu

Eºti sunt suntem ora exactã a unui „acum"care oficial va fi mâine nu aziîn realitate însã nu va fi nici mâine nici poimâine ºi nici nu se poate preciza cândse ºtie doar cã este prevãzut pentru mâineAzi veacul poate putrezi cu succesîn întrebarea mea ºi a ta ºi a lui nu însã în întrebãrile lor adicã în realitatea irealitãþii oficiale

întrebãrile lor au rãspunsuri asigurateîntr-un „acum“ concret ºi imediatîn care istoria secretã despre care nu se suflãnici un cuvinþel pricãjit - o istoriedespre care tu nu ai ºi nu trebuie sã ai habar

ºi poate nici nu vei avea vreodatãchiar dacã sângeri în tãiºurile concrete

ale realitãþii între care poþi sã ºi moriîntre zidurile ei cele fãrã ferestre fãrã uºi

numai ºi numai din simplul motiv cã singurul semn care se potriveºteb între realitate ºi istoria secretãb despre realitate- nu cea care se vinde pe piaþã -nu este semnul de egalitate

Vatra clipei

Trudind lumina sã o înmulþimîn clipa noastrã amãgiþi de astresãlãºluim atâta cât murim...în rest - dând foc pãrelniciei noastre

în rond înalt ºi-n tâlcul celor duºi - iluzia - cã între lumi eºti cheiecare descuie neºtiute uºi -la rãdãcina ierbii îºi încheie

petrecerea prin visele deºarteale þãrânii... tu jertfelnic fiuaflând cã viaþa-n douã lumi se-mpartetrecând din prea devreme-n prea târziu

plinindu-þi silnic peste umbrã saltulte mântui ghem de adevãruri vii...Dar viaþa-n tine o trãieºte altulcãruia îi urmezi fãrã sã ºtii

pãrelnicind - ca frunza într-un vis -de la Cuvânt ºi pânã la tãcerefoc sfânt cu înþelesul interzis...ºi arzi precumpãnit într-o pãrere

pe vatra întrebãrilor lumeºtilumina clipei sã o înmulþeºti...

22

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

PPOOEEMMEEde

GGGGeeeeoooorrrrggggeeee NNNNiiiimmmmiiii ggggeeeeaaaannnnuuuu

Page 25: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

La puþin timp dupã loviluþie, parcã prin1993, Gheorghe Ene a publicat un volum intitulat„TTâârrffaa ººii sseerrttaarruull“. Cei care îi ºtiau mapa mereu bur-duºitã cu manuscrise, au fost uºor dezamãgiþi, la apa-riþia editorialã de atunci, prea „sãracã“ în texte ºipre… texte „de sertar“. Explicaþia (una dintre ele)vine, iatã, abia acum, dupã 15 ani: meticulos ºi încã-pãþânat, autorul ne-a pãcãlit cu o iluzie, în timp cecotrobãia prin manuscrise, încercând sã punã lucru-rile (ºi lumea sa) în ordine. „TTeexxttee ddee ddiinnccooaaccee“(Editura CEEA CE - 2007), reprezintã rezultatul tru-dei unuia dintre iniþiatorii „textualismului“, miºcareliterarã ce schimbase - din motive lesne de înþeles -ascunderea dupã deget cu ascunderea dupã… literã.Numai cã, în acest joc „de-a pititelea“, Ghe. Eneavea revelaþia descoperirii propriei singurãtãþi ca ºia dezamãgiri numitã CEILALÞI, într-o Româniedominatã de cenuºiul epocii de… aur. Este, poate,motivul pentru care nu s-a mulþumit sã devinã doaro „voce autorialã“, durându-se pe sine (de la a dura- durere) ca pe o fiinþare a Cuvântului (cel care afost la început!).

Dar iatã ce spune autorul, la începutul cãr-þii, în „CCuuvviinnttee llããmmuurriittooaarree“: „Sunt texte scrise (cuexcepþia ultimului) între 1971 ºi 1978, când conge-narii mei (preoptzeciºtii!) considerã cã am exersat ºiepuizat resursele experimentale personale în poe-zie, ajungând la identitatea scriituralã de care aveamnevoie spre a mã putea îndrepta ºi spre prozã, exer-satã pânã atunci doar fragmentar ºi ludic, ºi doarpentru mine. Unele au fost publicate în SSttaarreeaa ddeeddiizzggrraaþþiiee ºi EEuu ddiizzggrraaþþiiaattuull ori incluse, din raþiuniestetic motivate în OO ssppoovveeddaanniiee aa TTeexxttuulluuii, darcele mai multe sunt inedite; altele, cum ar fi cele dinEEsssseennddii (1969 - 1970), pre-experimentale, sau cele

scrise în studenþie ºi în primii ani de profesorat, darcãrora nu le-am gãsit locul aici, vor face obiectulaltor autorecuperãri (dacã timpul vieþii mele va fi deacord)“.

Lectura textelor este cu atât mai incitantãcu cât cititorul (cel din generaþiile apropiate de opt-zeciºti ca vârstã) realizeazã insinuãrile subversive laadresa regimului comunist, în anii sãi de apogeu. „Sãcrezi în tãcerea care cuvântã / în numele cuvintelortale / când oboseºti de cuvinte“ (CCaappããtt - 1971) scriaGheorghe Ene, avertizându-ºi cititorul (cel de atun-ci) asupra intenþiilor sale. Imaginaþi-vã cât de ciuliteerau urechile zidurilor, când o poezie - text, intitu-latã „TToottuull“ era cititã într-o ºedinþã de cenaclu:„Totul are valoare în mãsura în care se aplicã / mi setot explicã / în timp ce gîndul meu curge / ºi toatetãcerile-mi picã. / Tristeþea mea nu se aplicã. Ea nuare valoare. / Ea nu poate fi schimbatã. Nici mãcarcontra ei. / Obiectul ei este frunza. Cînd cade. / Saufemeia. Cînd pleacã./ Sau libertatea. Oricînd / Sauaerul. Cînd de-abia mai respir. / Sau apa. Cînd nu-mipotolesc setea. Sau totul. Cînd nimic n-are sens". E,s-o recunoaºtem, ceva mai mult decît aventurileunui motan, fie el ºi Arpagic. ªi e atât de dur ºi defãrã echivoc, încât pe zidurile cu urechi (despre carevorbeam), începeau sã creascã muºchi… încordaþi.Cu toate astea zãnatecul - zânatic nu se oprea:„Schimbãm apa. Schimbãm aerul. Schimbãm femeia./ Schimbãm libertatea. / Schimbãm frunza-n poem. /Aplicãm! / Nu ne schimbãm…“.

Sigur, în timp ce poetul scria ºi citea, urechi-le vorbeau cu alte urechi, interzicând tipãrirea ver-surilor semnate de Gheorghe Ene, arareori strecu-rate în plumbul greu al tiparului.

Departe însã de a se lãsa intimidat, poetul

23

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

ÎÎnnsseemmnnããrrii ddee lleeccttuurrãã –– LLuucciiaann MMÃÃNNÃÃIILLEESSCCUU

Gheorghe ENEºiTEXT URATEXTULUI

„dau ºtire prin buletinul de identitatecãeu acesta sunt pe numele meuinconfundabil“

(DDeeccllaarraaþþiiee)

Page 26: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

asurzea tãcerea urechilor acelora cu profunzimeatãcerilor din text. Câþi dintre criticii regimuluicomunist au fãcut asta, asumat, în plin „Ev Maxim“?

„Eu nu mã pot angaja. Mã dezangajez dacãscriu…“ (AAbbssttrraaccþþiiee) le „spunea“ G.E. tovarãºilorresponsabili cu literatura „angajatã“ (activiºtii de ieri,„dizidenþii“ de mâine ºi de azi). Sau, în plinã lucrãtu-rã de formare a „omului nou“, evalua astfel evoluþiaacestuia: „Oameni între oameni ºi cîini între cîini.Oameni între cîini ºi cîini între oameni Cam aºa întimp ce. În timp ce cîinele nu e om. În timp ce omullatrã la oameni, se gudurã la oameni, cautã un gardsau un zid sau un pom al oamenilor, rãmîne înpicioare, ca oamenii ºi face exact ce face, ca oame-nii, pe oameni, pe oameni, mîrîie - ca oamenii! - laoameni, aºteaptã - ca oamenii - oameni. Aºteaptã sãi se arunce codrul de om ºi sã i se spunã: «Aºteap-tã! Aºteaptã ºi vei vedea!» ªi omul aºteaptã. SEaºteaptã. Se aºteaptã în timp ce luptã împotrivaaºteptãrii nu mai aºteaptã. Nu mai aºteaptã. Nu maiaºteaptã! DDeeººtteeaappttãã-ttee,, IIccssee!!" (AAººtteeppttããrrii - 1973). Înaceste cuvinte e mult mai mult decât revoltã; e odramã multiplicatã în 20 de milioane (plus sau minusceva) de exemplare, implicate în text ura textului,reflectatã de urechile din ziduri: „Cu ce treburi pe-aici. Cu ce gînduri acum. Cu ce vorbe mai umblu. Cucine ºi ce, despre ce, despre cine ºi cît o sã cred euc-o sã mai meargã aºa. C-o sã-mi mai þinã. Cã au sãmã mai lase. Cã au sã mã mai rabde. Cã n-au sã trea-cã la ce se trece, dacã nu trec ºi eu cum trec toþi"(Cicã - 1975)

Nu pot sã închei, fãrã a cita trei texte, pen-tru care - mãcar din invidie poeticeascã - mulþi tova-rãºi de la kulturã l-ar fi trimis pe Gheorghe Ene la„mititica“. Dar partidul (care era în toate) avea teh-nici fine: prefera sã nu… boteze „protestanþii“, con-damnându-i doar la nepublicare. Pentru cã cine aveaurechi de auzit (în ziduri) auzea. Restul era tãcere…

„Tovarãºi dragi eu aº spune multe mai mul-te eu aº adãuga aº face m-aº mulþumi ºi într-o ziv-aº strînge mîna ºi v-aº mulþumi v-aº mulþumi tova-rãºi (ddrraaggii!!...) pentru tot ce aþi fãcut pentru minepermiteþi-mi sã tac o sãptãmînã ºi sã nu spun nimicnimic nimic sã ignor ploaia în liniºte sã tac sã tac sãtac sã privesc cerul pãmîntul vãzduhul mîna meacare scrie ºi frunza frunza frunza tovarãºi permi-teþi-mi frunza sã spun cã mã ajutã sã înþeleg totultotul totul sã fiu eu liber de mine cu mine o sãptã-mînã numai ºi veþi vedea cã trãiesc trãiesc trãiesctovarãºi în ciuda ploii care m-a îmbãtrînit care m-aîmbãtrînit care m-a îmbãtrînit…" (JJuullyy mmoorrnniinngg -11997755)

„Sînt un cetãþean al acestei republici. Undomn (ddee, tovarãº!), un oarecare (unul, acela), eu,subsemnatul. Dau semn cã exist. Îmi tot exprim

orgoliul de republican român, chiar ºi în sunetul ulti-mei orgi. ªi chiar la orice orgie. În faþa oricãrei urgii.Organele cunoaºterii mele de mine sînt încã vii. Celedouãzeci ºi douã de milioane de perechi de ochicare nu se uitã la mine în timp ce eu îi caut într-oadîncime a lor nu se vor chiorî în jur nici dacã voiorbi privindu-i. Cele douãzeci ºi douã de milioane desingurãtãþi române la care nu am acces datoritã sin-gurãtãþii mele profund patriotice mã lasã printre ceisinguri cu gîndul la singurãtatea patriei. Cele douã-zeci ºi douã de milioane de inimi bat în pulsul lor sin-gular în timp ce a mea figureazã ca sigur bãtînd ºi easingurã, în ritmul ei, nu, nu al ei propriu, ci a inimiimari a marelui inimos, care bate ea pentru toþi, sim-te ea pentru toþi, închipuie ea totul totul totul!... Darce-þi tot închipui tu, eule, tu, cu ochii tãi, cu singurã-tatea ta, cu inima ta?...“

24

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Declaraþie

dau ºtire prin buletinul meu de identitatecã eu acesta sînt pe numele meu inconfundabilîn confuzia generalã general-valabilã ºi ne-înlãturabilã cu toate eforturile depusede toþi aceea la acea chemareaºa mã cheamã cum scrie pe ãla cum scriu eu pe ãstanu cum îmi urlã chemareanu cum mi se strigã sau urlã aici lângã mineunde uºor mã poate atinge o mînãsau o prelungire a ei þinutã în mîiniºi învîrtitã în jurul unui corpcare se apãrã de ceea ceîn confuzia generalã de chemare urlatãîl poate ataca în corporalitatea sa -eu nu sînt în atac înspre vreunul care-ºi conservãceva-ul sãu conservabil ori nimicul dintr-o conservãprelungirile mîinilor melesînt neputiincioase în identitatea mea -strigîndu-mã cineva face cu numele meuceva într-un nume comun pentru asta-i numitsã apere cu prelungirile mîinilor saleºi cu prelungirea cea mareo identitate comunã prelungitã în „ism“ -eu sînt la numitorredus la tãcere în identitate - mã chemã aºa aºa trebuie e bine aºaîmi e bine numai aºa ºi aºaºi hop-º-aºa ºi iar aºapot da eu de ºtireprin buletinul de identitatecã eu acesta sînt pe numele meuinconfundabil.

GGhheeoorrgghhee EEnnee - PPooggooaanneellee,, 11997777

Page 27: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Anca ELISEI

Mai sus

Norul vine mereu când dibui drumul ºi mi se aºeazã peste suflet.E un nor greu ca de plumb, mã obiºnuisem sã-l plâng pânã la capãt.

Dar am descoperit, într-o zi,cã dacã întind mâinile mai sus puþindau de luminã.

Nu-ii nimic

„Nu poþi sã zbori!“mi s-a spus la naºtere…„Nu-i nimic, zborul existã.“ „ Ba nu, mi s-a spus mai târziu,nici zbor nu existã, doar zbateri de aripi…„Nu-i nimic, le-am rãspuns, existã cerul...“

Prin viaþã

Întuneric printre paºi iluzii cu pretenþii de „eu“bãtãi derutate de aripi printre bãtãi de pendulã…Noroc cã sufletul meu ºtie sã vorbeascãºi la persoana a doua.

Clipa de zbor

Vã dau sã citiþi ceva;probabil o sã ziceþi cã e poeziedar eu cred cã e altceva: clipa asta udatã de o lacrimã în care strãlucesc timid câteva rãspunsuri (dar numai când o priveºti dintr-un anumit unghi)ei, bine, clipa asta pe care o citiþia zburat deja de aici ºi fâlfâitul de aripipe care l-aþi auzit e singurul lucrucare conteazã…

Lumi

Sunt multe lumi pe aici fiecare cu povestea eicu ziua ei de mâine…Câteodatã lumile se întâlnesc ºi descoperã uimitecã soarele lor nu e singurul soare,cã pânã ºi orele pot merge în ºir câte douã…Câteodatã lumile încearcã sã comuniceºi atunci scriu cu degetele lor de nisipfire de iarbã ºi nori ºi o mulþime de alte lucruri nevãzute

Un drum greºit

„Vreau sã ating cerul!", am spus.Am urcat un munte fãrã sã bag în seamã timpul…Doar pietrele le simþeam uneorisfârtecându-mi genunchiiºi urcam ºi m-am trezit la poale, singurã.„Mãcar sã vãd cerul!"- am spus.Dar oricât îmi înãlþam privireanu mã puteam vedea decât pe mine…Fãcând cu mâna din vârful muntelui.

Andreea APRODU

Ecoul

Stând la rãscruce de universuriecoul a devenit orb, surd ºi mut…Un nebun danseazã prin amintiriºi ceru-i coboarã în vis:-Surdule ascultã cum cresc rãdãcinile!-Mutule învaþã liniºtea!-Orbule þipã lumina!(Nebunilor, cerul e atât de larg!ºi vom râde ºi vom râde!...)Dar eu nu vreau sã vorbesc cu mine,intru nervoasã în gânduri ºi þipºi ecoul cerului se aude din nou.

25

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Egretele albastre ale adolescenţei

Page 28: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Aida HANCER

fiii lui babel îmbrãcaþi în noroi fiii lui babel iubesc soareleîºi târãsc prin soare copiiilegaþi câte doi perechepe umbrele unor caipe sub picioarele lor trece mareadinspre orizont se apropie faraonfaraon zâmbeºtefiii lui babel sunt încã pe pãmântei sunt sãlbaticisãlbãticia lor te umple de mânieau în ei ceva duhovnicescfiii lui babel aleargãacolo unde se risipeºte luminafaraon râde în continuareli se terminã pâinilemarea se face din ce în ce mai sãratãîn deºert a crescut o pãdure de trunchiuri uscatetoate mâinile lor se ridicãbabel priveºte înseninatpoporul acesta vânat e al meuºi-l voi face un popor singur de trupuri sticlind pe sub miere uscatãfiii lui babel întind o mie de mâini ieºind afarã în trupul lui faraon

femeie caravanã de þigani cu

inima plinã ºi coatele negrefemeie barcã de bezeacu mãºtile neterminateridici ochii pânã foarte susde unde se cade mai binete urci pe o cruceºi ºtii sã atârni atât de frumoscu rochia mutã pânã la jumãtatea gambelorºi mâinile smulse din umerifemeie cu trupul metalizatprezenþã cu cât mai rarãcu atât mai liniºtitãcând trebuie sã vorbeºtieºti deja moartã

Ruxandra DRAGOMIR

Lumea din oglindã

„Mi-am pierdut simþurile, mi le împrumuþipe ale tale?... mãcar vãzul ca sã pot sã mã ridic ºi sãmerg…"

„Concentreazã-te, Ruxandra, concentreazã-te, doar nu eºti un animal, ce dracu'! Acum trebuiesã ieºi din camera asta fãrã sã intri în perete! Uºa,Ruxandra, uºa nu peretele! Ce îþi ziceam? Vezi cã nueºti în stare? Fã un efort, focalizeazã uºa, pune unpas în faþã ºi nu te repezi ca berbecul… aºa… uºor.Fã niºte paºi, ca un bebeluº, hai cã te ajut… ai fãcutdeja trei. Ce naiba cauþi pe podea?! Deschide ochiiºi pregãteºte-te - cã apusul o sã vinã repede - hai,Ruxandra, trebuie sã ieºim afarã, îmbracã-te! Mãîntorc într-un minut… Sã nu fugi!"

„Hei, ascultã, citeºte-mi ochii, atinge-mipãrul, cântã-mi... ªtiu cã apusul ãsta e al meu, ai sãvezi; deschid fereastra ºi zbor… ªtiu cã pot sã zbor!Aaaau! pereþii ãºtia trebuie sã vorbeascã pentru cãnumai Dumnezeu ºtie cã îi aud cântând"

„Te-ai þicnit, Ruxandra, de ce dracu' stai pecovor ºi râzi?!“

„Pãi… m-am întors! Mã furiºez cu grijã ca sãnu-i trezesc pe ai mei, îmi las pantofii în hol, deschidcalculatorul ºi mã caut. Obosesc de singurãtatea încare nu mã gãsesc. Mã duc la culcare. Cãlãtorescprin vis cu adidaºii prãfuiþi, cu cãºtile în urechi lamaximum, ca sã n-o aud pe mama când þipã la mine.Nu pot sã-i spun cã mi s-a sucit lumea, mi-a fostdãrâmatã din temeli ºi a fost reconstruitã din zidurisubþiri de plastic. Cutreier oraºul cu prietenii ºi mãintoxic cu fumul þigãrilor lor. Sunt o fumãîtoare pasi-vã înrãitã! Vino mamã sã mã vezi!!! Sunt mândrã demine ºi nu o sã cer niciodatã iertare pentru ce amfãcut, nu o sã-mi cer iertare pentru nimic, mã înþe-legi? Chiar dacã îmi asum vina pentru toate dezas-trele, pentru toate zvonurile, pentru toate spulberã-rile… Trebuie sã mã cazez la dezintoxicare… Mi-aamorþit corpul de atâta otravã, am nevoie de unmoment de luciditate în care sã mã vãd pe mine,strãina din oglindã. Trebuie!

26

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

EGRETELEALBASTRE

ALEADO-

LESCENÞEI

EGRETELEALBASTRE

ALEADO-

LESCENÞEI

Page 29: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

M-am simþit întotdeauna cetãþean euro-pean. M-am învârtit mereu cu lejeritate pe continen-tul nostru.

A fost ºansa mea sã mã nasc lângã Ploieºti,iar Ploieºtiul a fost, cred eu, cel mai european oraºal României. Ideile europene au pãtruns la Ploieºticu mult timp înainte ca alte târguri sã facã ochi sprebãtrânul continent. Dacã ar fi sã amintim numai deFalansterul de la Scãieni al lui Teodor Diamant, în1835, sau de Republica de la Ploieºti a lui CandianoPopescu, din 1870, ºi ar fi de ajuns. Dar sã nu uitãmcã Ploieºtiul înseamnã petrol, iar petrolul a trasRomânia spre Europa.

Vorbind despre petrolul prahovean dinperioada interbelicã sau din timpul rãzboiului al doi-lea mondia, sã ne amintim de americani ºi de englezicare s-au nãpustit cu aviaþia lor asupra rafinãriilorde la Ploieºti, doar ca sã le taie nemþilor gazul, aprin-zând cea mai mare vâlvãtaie care s-a vãzut prin col-þul ãsta de lume. Mulþi dintre aviatori, sãracii, aurãmas pentru totdeauna sub þãrâna prahoveanã, iaramericanii spun ºi astãzi cã bombardarea Ploieºtiu-lui i-a costat mult prea mult.

Dupã rãzboi, deºi americanii, englezii ºi alþieuropeni au uitat sã mai vinã, aºa cum promiseserã,sã ne scoatã de sub prãjeala luminii care venea dela… rãsãrit, ploieºtenii ºi-au vãzut de treaba lor.Chiar dacã þiþeiul curgea în altã direcþie prin conduc-te, vocaþia lor de europeni sadea a rãmas aceiaºi. ªinu s-au simþit niciodatã timoraþi în faþa continentu-lui. Mai ales când era vorba de orgoliul local sau,cum am zice noi acum, de brendul lor. κi mai aduceaminte oare Europa ce bãtaie au luat englezii luiLiverpool la Ploieºti, prin '66 parcã, de la petroliºtiilui Ilie Oanã? Aºa e, nu mai era Oanã antrenor, ple-case la naþionalã, dar echipa aia mare, cu Sfetcu,Mihai Ionescu, Fronea, Pahonþu, Boc, Mocanu,Juhasz, Moldoveanu, fraþii Dridea, fraþii Munteanu,

Badea, Babone ºi alþii, el o fãcuse ºi se plimbase printoatã Europa cu ea, din Turcia pânã în Germania.Ploieºtenii n-au uitat ziua lor de glorie continentalã,chiar dacã azi abia de se mai aude pe-aci, pe aproa-pe, de Petrolul Ploieºti.

Dar sã revenim, totuºi, la vocaþia europeanãa urbei prahovene. ªi sã ne referim la douã reperecu rezonanþã continentalã ale oraºului. Repere carei-au fãcut pe ploieºteni sã se simtã dintotdeaunaeuropeni. Cãci nu cred sã fi fost vreunul care sã nufi vorbit, dacã nu zilnic, mãcar o datã pe sãptãmânã,de Hale ºi de Paris.

Despre Halle (cu doi de l, fireºte) ºtim cutoþii cã este un oraº-port al germanilor, de prinSaxonia lor, în care-ºi duc veacurile multe edificiireligioase de la sfârºit de ev mediu, precum ºi o uni-versitate pusã în funcþiune pe la 1694. Ploieºteniiînsã ºi-au introdus în vocabularul cotidian acestnume fãrã sã fie complexaþi de asocierea dintrevechiul oraº hanseastic german ºi Halele Centraledin urbea lor. Hale comerciale mai sunt ºi prin alteoraºe mai mari ale þãrii, unele având chiar un anumitrenume, cum ar fi, sã zicem, Hala Traian ºi Hala

(Continuare în pag. 28)

27

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Lângãã Ploieºti

Vocaţia EuropeanăCol. dr. în istorie Miirrccea Tããnase

Page 30: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Obor, cã-s mai aproape de noi. Tot românul maimergea uneori la o halã, doar ploieºtenii, cei maieuropeni dintre toþi, cum am spus, mergeau la Hale. ªi pânã sã aparã ãºtia cu depozitele lor la margineatârgului, pe vremea când nu auzise nimeni de Moll-uri, de Metro-uri, de Carrefour-uri, de alte Kau-fland-uri ºi Bricostore-uri, nu erau Halele din cen-trul oraºului cel mai tare supermarket? ªi dacã nuvroiai sã cumperi nimic, ºi tot treceai pe acolo,mãcar sã vezi cât mai sunt roºiile ºi cartofii în piaþãsau ce peºte a mai bãgat la Hale. Nu mai zic cãaproape toate traseele de autobuze treceau prinfaþa sau prin spatele Halelor. Unde-þi dãdeai întâlni-re? La ceas la Hale. Unde mâncai o gogoaºã ieftinã ºibunã? La Hale. Unde era parcarea de motociclete,motorete ºi biciclete? La Hale. De unde luai autobu-zul spre Bucov, spre Pleaºa, spre Blejoi, spre Pãu-leºti, spre…? De la Hale. Dar piaþa mare unde era?ªi hala de peºte, unde? La Hale, bineînþeles.

Aºadar, ca cetãþean al republicii nãscut lapoalele pãdurii de pe dealul Chiþoranilor, de unde sevede panorama Ploieºtiului ca-n palmã, am avut din-totdeauna vocaþie de cetãþean european. Pentru cãla orice drum pe care l-aº fi fãcut la Ploieºti, trebuiasã ajung la Hale. Coboram din deal printre vii sau pedrumul pietruit pe la Bertola, luam autobuzul 13, iarmai târziu 38, din faþa ºcolii din Chiþorani ºi ajun-geam, prin Bucov, la Halele din Ploieºti. Linia 38,HALE - CHIÞORANI ºi retur. Traseu european, nuv-am spus? Cu un bilet de 2 lei sau cu abonament

pentru navetiºti. Cât despre Paris, altã poveste. La fel de ade-

vãratã. Toþi ploieºtenii ºtiu cã undeva, între HotelulPrahova ºi Halele Centrale, era (poate mai este ºiacum, nu ºtiu) o strãduþã, Paris. De aici, de la Paris,se lua autobuzul 27, spre Pleaºa, o comunã micã piti-tã la poalele dealului Seciu, sub o pãdure de sonde,la vreo 10 kilometri de oraº, renumitã în vremea aiapentru o fabricã de cãrãmidã refractarã. Aºa scria petabla din bordul autobuzului 27: PPAARRIISS-PPLLEEAAªªAA. Cenu vãzuse Parisul, vasãzicã, vãzuserã ãºtia din Pleaºa.Traseu direct. Cu doi lei, pac la Paris! Cu paporni-þele cu ouã, cu ridichi sau cu lapte bãtut, sau doar cumâinile în buzunar, luau autobuzul, ºi într-un sfert de

orã, dupã ce treceau podul Teleajenului pe la ParculBucov, ajungeau la … Paris, via Bereasca. Vindeau cevindeau în piaþã, cumpãrau ce puteau de la Hale,beau o halbã de bere în picioare la Gambrinus, tre-ceau pe la COVRIGI CALZI ºi se întorceau acasã,cu autobuzul 27 Paris-Pleaºa. Cursã directã.

Mama are o sorã care s-a mãritat la Pleaºa.Îmi dãdea zece lei ºi mã trimitea sã-i duc te miri ce,sau sã-i spun sã vinã s-o ajute la vreo treabã. Ehee,pentru asta trebuia sã strãbat, bineînþeles, aproapeîntreaga mea Europã de atunci: Chiþorani - Hale -Paris - Pleaºa ºi retur. Aºadar, de la Chiþorani laHale cu traseul 38. E drept cã mã puteam opri laBucov, unde se intersecta traseul lui 38 cu al lui 27,dar nu, nu-mi convenea sã mã batã soarele în cap oorã ºi sã nu vãd decât Frizeria lui Gicã ºi MagazinulUniversalul, tot mai bun era traseul întreg. Cobo-ram la capãtul lui 38, la Hale, fãceam o escalã de ojumãtate de orã în oraº, pânã pleca celãlalt autobuz,timp în care mã uitam la afiºele cu filme de la 23August ºi Popular, mâncam o îngheþatã Polar - îmirãmâneau doi lei de la bilete - luam apoi autobuzul27 de la Paris ºi ajungeam într-un sfert de orã laPleaºa. ªi în acest timp în care îmi fãceam socotealacã la întoarcere ar fi mai bine sã operez o ingineriefinanciarã care sã-mi permitã sã merg la unul dintrecinematografele alea, aflate ºi ele tot în zona Parisu-lui, unde rula ceva ce nu apucase încã sã vadã cinefi-lul din mine. Aºa cã mã hotãram s-o iau pe jos dela Pleaºa, peste câmp, pânã acasã, cã oricum nu eradeparte.

ªi pe când rulam cu anvelopele reºapate aleteniºilor prin glodul uscat sub arºiþa verii, având gri-jã sã nu mã împiedic cumva de paralela 45, pe careo bãnuiam cã trebuie sã treacã pe undeva pe aproa-pe, mã gândeam la filmul de duminicã ºi, de ce nu, lavocaþia mea de cetãþean al planetei, care avusesemarea ºansã sã se nascã ºi sã trãiascã în Europa, lân-gã Ploieºti.

28

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 31: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Nicolae ZãrnescuRob ºi stãpân

Renegat de singurãtate,rotunjit de aºteptare,cu care dintre golurimã-ngemãnez?De unde aceastãpreumblare clãtinatã a sângeluicãtre margini intangibile?Dintre mineºi sufletul meu,cine, oare, e robºi cine e stãpân?

Picãtura de sânge

Invadat de curcubee,mã-nveºmântezcu neliniºti rotunde.Încerc,repetat de oglinzi,o reîntregireîn viteza întrebãrilor.Din inima punctului,o picãturã de sângecreºte lent cãtre minecãutându-mi marginile.

Statueta de Tanagra

Prin golul dintre tinesi lumese furiºeazã neliniºtea.Începi sã alegi cuvintedupã modelul spartan.Lumina îþi ocroteºtepoemul infirm ºi fragilca o statuetã de Tanagra.

Briza iubirii

Trup de sirenã -în mãrile ochilorvâslesc piraþii.

Þãrm însingurat -în nisipul somnorospaºii iubitei.

Dacã te-aº pierdeclipele s-ar nãpustica un diluviu.

Abajurul nou-

luminã limpedecu pãlãrie.

Admir iubita -poemul de dragostese scrie singur.

Anca ScarlatI.

Mi-am pierdut surâsul printrearipile inocenþei...Mi-am pierdut gândul printrenorii de cristal ai minþii...Mi-am pierdut durerea ºi-am regãsit-o încrustatãpe chipul tãu...

II.

Strãbãtând atâtea clipe de nemuriream uitat sã le ascund.Uimite, m-au strigatvibrând la atingerea mea tremurândã - Lin, lin, tot mai linÎncât mi-au dovedit tãcerea...

III.

Noapte neagrã...Stele posomorâteîmpânzesc cerul într-o-mpreunare cu pãmântul oftând.Tunet rãzleþ, rãsãrit din adâncurile mele,ºi furie îndrãzneaþã de copil. Mi-e dor...

Kosta VianuCãlãtorie în sud

Odatã m-am plimbatPrin viaþa mea.- Arãþi bine,Parc-ai fi viu!

Îmi strigau trecãtoriiDe pe celãlalt trotuar,Arãtându-mã Cu degetul indecenþei.De teamã mi-am acoperit, Cu palma, jumãtate din mine…Întorcându-le, totuºi,ªi celãlalt obraz:Cine ºtie din care direcþieVa veni pumnul?

Dioramã nordicã

Runhilda tace.Soarele pãgânDin pãrul galben razeÎi desface.Fugarul timpSecundelor stãpânÎn înºelare linã se preface

Runhilda râde.Stelele-n tãriiPar stopi de aurStrãlucind feericIar osul lunii, gol, în întunericCu raze pale Noaptea o pãtrunde

Runhilda plângeLacrimi sparg în malFlãmânda mare-n hohote nãtângeªi horbota-nspumatã-n valApune soarele în zãri de sânge

Runhilda moare…Steaua dimineþii Tribut plãteºte iernilor ºi ceþii.

Rugãciune

Doamne, aceastã disperareSunt eu, sau e doar Umbra sufletului meu?

Când taciNu-i chin?Mã vindeci sauÎmi dai rãspunsulAºteptat?

La greuLa bineLa uitareLa prãbuºirea-n întristareTe-am intrebat mereuLa ce-s bun eu?

29

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

ARCADELIRICE

Page 32: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Fideli realismului socialist au fost scriitoriilansaþi înainte de rãzboi: MMiihhaaiill SSaaddoovveeaannuu (PPããuunnaaMMiiccãã, 1948; MMiittrreeaa CCooccoorr, 1949; AAvveennttuurrii îînn LLuunnccaaDDuunnããrriiii, 1954), EEuusseebbiiuu CCaammiillaarr (TTeemmeelliiaa, 1951),IIoonn CCããlluuggããrruull (OOþþeell ººii ppîîiinnee, 1952), CCeellllaa SSeerrgghhii(CCaanntteemmiirreeººttiiii, 1954), CCeezzaarr PPeettrreessccuu (OOaammeennii ddeeaazzii,, ooaammeennii ddee iieerrii,, ooaammeennii ddee mmîîiinnee, 1955). Cantita-tea pervertirii a fost diferitã. Ideologia partiduluiîncepea sã se simtã mai subtil, implicit, în lucrãri alelui PPeettrruu DDuummiittrriiuu (DDrruumm ffããrrãã ppuullbbeerree, 1951; PPaassãã-rreeaa ffuurrttuunniiii, 1954), ZZaahhaarriiaa SSttaannccuu ( DDuullããiiii, 1953;FFlloorriillee ppããmmîînnttuulluuii, 1954; RRããddããcciinniillee ssîînntt aammaarree,1958), TTiittuuss PPooppoovviiccii (SSttrrããiinnuull, 1955; SSeetteeaa, 1958),MMaarriinn PPrreeddaa (DDeessffã㺺uurraarreeaa, 1952; FFeerreessttrree îînnttuunnee-ccaattee, 1956), EEuuggeenn BBaarrbbu (GGllooaabbaa, 1955; OOaaiiee ººii aaiissããii, 1958), IIoonn MMaarriinn SSaaddoovveeaannuu (IIoonn SSîînnttuu, 1957), VV..EEmm.. GGaallaann (DDee llaa ppoottoopp îînnccooaaccee, 1958).

În timp, prozatorii au învãþat cã prezentultrebuie evitat pentru simplul motiv cã, în lucrãrilelor, nu puteau dezvãlui adevãrurile crude. În schimb,le-a fost îngãduit sã se ocupe de trecut, mai ales desocietatea burghezo-moºiereascã sau de istoriaîndepãrtatã, cu condiþia sã practice un „realismnemilos“. De asemenea, nu aveau voie sã se ocupede defectele structurale ale regimului socialist ºi nicide chestiunea libertãþii ºi a înstrãinãrii.

Nici poezia nu a avut o soartã mai bunã înperioada de tranziþie care a urmat anului 1948, anulintroducerii modelului stalinist. Autoritãþile cereauo poezie pusã exclusiv în slujba lozincilor ºi a idealu-rilor revoluþionare, scrisã dupã canoane unice, înspiritul ºi litera esteticii normative realist-socialiste.De abia pe la începutul anilor '60 ea va intra în mat-ca ei fireascã.

Literatura aservitã e alcãtuitã dintr-o infini-tate de pamflete, reportaje „literare“, nuvele, schiþeºi foarte puþine romane cu subiecte istorico-peda-gogice ºi social-propagandistice, toate pîndite cuochi de vultur de „criticii“ activiºti care se serveaude textele testamentare referitoare la artã ale celorpatru mari clasici (Marx, Engels, Lenin, Stalin) ºi desetul de indicaþii punctuale, precum ºi de luãrile depoziþie ale lui A. Jdanov, M. Gorki, G.M. Malenkov.

De la ei aflau scriitorii cum ar fi trebuit sã fie prozaperfectã în viziunea realist-socialistã: „…conflictulde clasã trebuia preschimbat neîntîrziat în conflictliterar. Iar conflictul literar presupunea, în acestecondiþii de început ale comunismului românesc,opoziþia clarã dintre personajele/forþele pozitive,progresiste ºi cele negative, contrarevoluþionare.Apartenenþa la o clasã progresistã te transformaautomat în personaj pozitiv. Invers, chiaburii, bur-ghezii, negustorii etc. nu puteau fi decît personajenegative care, manifestîndu-se totdeauna fãþiº ºi duº-mãnos faþã de statul oamenilor muncii, nu aveaucum evolua în bine ºi, ca atare, trebuiau evacuaþi depe scena istoriei.

Mai mult, împãrþirea e, în spiritul stalinismu-lui anilor '30, între revoluþionari ºi contrarevoluþio-nari, ºi orice nuanþare devine incorectã ºi periculoa-sã pentru destinul „noii credinþe“. În consecinþã,scriitorii, ca ºi reprezentanþii politici ai proletariatu-lui, nu trebuie sã admitã o cît de modestã ameliora-re a contrarevoluþionarului sau delãsarea, îmbolnã-virea fizicã, slãbiciunea moralã a reprezentantuluipoporului muncitor care, robust ºi fãrã tare, ºi înfamilie ºi la fabricã, nu poate fi decît un personaj fãrãcusur, un model absolut" (EEuuggeenn NNeeggrriiccii, LLiitteerraattuurraarroommâânnãã ssuubb ccoommuunniissmm.. PPrroozzaa, Editura FundaþieiPRO, 2002, pag. 78-79). Cei care încercau sã gã-seascã circumstanþe atenuante pentru slãbiciunileomeneºti ale eroilor ºi nu loveau suficient de tare înduºmanul de clasã erau sancþionaþi prompt de criti-cii regimului. Finalul era întotdeauna fericit: forþeleBinelui le învingeau pe cele ale Rãului. Personajelepozitive nu mureau niciodatã, iar dacã destinul fãceasã se întîmple aºa, moartea era înþeleasã ca o premi-sã a victoriei apoteotice a poporului muncitor; înacest mod fiind interpretatã în multe texte ºi moar-tea lui Bãlcescu sau a lui Vladimirescu.

Personajele trebuiau sã fie, conform formu-lei lui Engels, tipice în împrejurãri tipice. Din folosi-rea acestora, ºi numai aºa, rezulta realismul literatu-rii. Apartenenþa indivizilor la o clasã socialã, tipolo-gia ideologizantã erau condiþiile în care fiinþa reali

(Continuare în pag. 31)

30

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

SSiillvviiaa SSOOFFIINNEETTII

Desculţ în mileniul III(CCoonnttiinnuuaarree ddiinn nnuummããrruull pprreecceeddeenntt)

Page 33: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

(urmare din pag. 30)

tatea, scriitorul neaflîndu-se astfel îneroare. Accidentalul ºi particularulerau cu totul excluse ºi numai olume ficþionalizatã ideologic era veri-dicã ºi validã sub raport literar. Per-sonajul era tipic, deci previzibil,portretul sãu, oricît de sumar schi-þat, era inutil, iar viaþa sa personalãnu exista. El trebuia, dacã era pozi-tiv, sã fie perfect, sã n-aibã nici undefect fizic, o boalã sau un nume ciu-dat ºi sã se cãsãtoreascã cu cinevade acelaºi rang social. Aºadar, erauinterzise: impuritatea politicã a sen-timentelor (nici un personaj nu tre-buia sã aibã ezitãri în alegerea „cãiibune“), afectivitatea în afara claseisociale, viaþa intimã a eroilor (tenta-þiile erotice sînt tãiate de la rãdãci-nã), mila ºi admiraþia exercitatenecondiþionat, faptul divers ºi amã-nuntele interesante, pitoreºti, nesu-bordonate conflictului (consideratebalast), situaþiile groteºti ºi limbajullicenþios sau numai buruienos (egreu, totuºi, de crezut cã þãranii dinOmida lui Zaharia Stancu vorbeauatît de frumos, fãrã sã scape mãcar oînjurãturã sau o formulare oricît depuþin licenþioasã). Avem de a facedeci cu o literaturã pudicã în cel maipur sens al cuvîntului, întemeiatãînsã pe o schemã propagandisticãatît de previzibilã, încît numai „balas-tul“ interzis, dar scãpat prin sita cen-zurii, o mai înveseleºte.

Cei mai mulþi scriitori ºi-auînceput cariera pornind de la „mun-ca de jos“, dacã-i putem spune aºa,adicã de la ziaristicã. Printre aceºtiase numãrã ºi Zaharia Stancu care,împreunã cu mulþi alþii, mai cunos-cuþi sau mai puþin cunoscuþi (NinaCassian, E. Jebeleanu, Alecu IvanGhilia, Traian Selmaru, Andrei Livã-daru, D. Corbea, Oscar Lemnaru,Petru Vintilã, Ioana Postelnicu º.a.),descindea în fabrici ºi uzine, sedeplasa pe noile ºantiere, cu altecuvinte, cobora în mijlocul claseimuncitoare ºi-i „lua pulsul". Forma-þia de ziarist se va vedea, de altfel,pregnant, în aproape toate romane-le lui.

31

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

GGeeoorrggee LLIIXXAANNDDRRUU

Provincia de la þarãE micã provincia de la þarã, tare micã. Zic unii cã doar orbii

nu vãd asta ºi cã doar proºtii se pot rãtãci prin ea. ªi totuºi, tepãcãleºte uºor mica provincie. Te atrage prin frumuseþea ei, prinrusticitatea ei întortocheatã, cu simplitatea ei ascunsã, sub mii demãºti, mereu aceleaºi ºi mereu altele în fiecare sat prin care treci.ªi, ca un paradox, te trezeºti cã tu eºti sub fiecare mascã pe careo întâlneºti, cã eºti fãrã voie una din mãºtile care parcã-þi furã via-þa, visele, sufletul.

Unul, douã locuri în care-þi regãseºti amintirile ºi, rar,unul-doi prieteni cu care sã le depeni ºi… cam atât. Apoi, ajungi iarla marginea unui D.E. sau D.N., la locul în care viaþa þi se sparge iarîn bucãþi, dupã care, gata, þi-ai terminat „turul“. E o provincie ca oviaþã de om ºi de prea multe ori, cu mult prea puþini se întâmplãsã ajungã repede la barierã, cãutând „scurtãtura“.

E micuþã provincia asta. Aici nici nu poþi face nimic cu via-þa ta. Sfântã naivitate! Nu ai de ales dacã aºa crezi cu adevãrat. Înfaþa ta, ca o reclamã luminoasã ce strãluceºte pe un bloc scorojit,luminând noaptea în culori tâmpe, nu e decât marea, frumoasa ºiatrãgãtoarea promisiune a oraºelor. Mulþi fug acolo încãrcaþi desperanþe, vise, idealuri ºi se rãtãcesc. Nu-ºi mai amintesc de ce auvenit, ce cautã ºi încet se transformã devenind o parte din cenuºiul„strãlucitor“ al strãzii.

E locul unde nimeni nu-i al cuiva, toþi aparþin mareluiNimãnui ºi asta permite ºi iartã toate pãcatele, toate nelegiuirile,de neimaginat în mica provincie.

Sunt tare rãi orãºenii! Curve! Toþi spun asta, dar câþi suntoare cu adevãrat orãºeni din cei ce tocesc bulevardele? Câþiva lasutã… În rest, venetici ori urmaºi ai veneticilor ajunºi în urbe pen-tru a „reuºi“, deci ºi sã facã tot ce trebuie pentru asta, protejaþi deanonimat.. Pe când în „provincia de la þarã“ nu mai sunt ai nimã-nui, nu sunt anonimi, þin de ceva, de cineva, aparþin cuiva.

Aici toatã lumea cunoaºte pe toatã lumea. Nu e o societa-te neapãrat mai bunã, nu are mai puþine nuanþe gri, doar cã binelee mai bun, iar rãul… e mult mai rãu. Totul se amplificã, în aceleaºichipuri, în aceleaºi destine pline de praful „poverilor repetabile“.

Dramele sunt mari aici, de-aia ºi fug mulþi dupã vacarmuloraºelor, acolo unde se pot ascunde printre milioanele de umbrece strãbat strãzile, clipã de clipã, ºi rana parcã nu mai doare atât derãu. Acolo poþi fura, poþi ucide, poþi înºela doar pentru cã, atuncicând ajungi Om mare, în Nuºtiuce Oraº, poþi mãcar sã râzi de þãra-nii proºti, rãi ºi mãrginiþi.

Odatã ºi odatã, însã, te întorci acasã. Unde poþi uita mairepede destinele pe care le-ai frânt pentru a reuºi, pentru a ajun-ge un oarecare „elitist“. Doar ºi tu ai fost ca ei ºi orãºenii ãºtia nuau avut pentru tine nici milã nici compasiune... Curvele astea deorãºeni!

E micuþã provincia… tare micuþã. Un prieten, o mare iubi-re, ca o viaþã de om, câteva locuri în care îþi regãseºti amintirile ºicam atât.

Page 34: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

3311..0033..11993333 - s-a nãscut NNiicchhiittaa SSttããnneessccuu (m. 1983)Cuvântul rostit de laureat(August, 1982 - Struga)

Astãzi, aici în catedrala Sfânta Sofia, unde suntem fericiþi pânãla nefericire de faptul cã putem sã spunem, în mod adevãrat ºi nebâl-bâit credo-ul nostru poetic, ne întoarcem ºi zicem: de aceastã datãspre faima „Coroanei de aur“ care se va vesti a fi fiind cel mai marepremiu nu decernat unui om ci unui purtãtor al sentimentelor lumii,ne înclinãm ºi spunem: e fãrã precedent în istorie când o coroanã lau-reazã tâmplele unui iubitor de poezie iar nu ale unui poet.

Ca ºi maestrul nostru, marele desenator Hokusai cel caresemna desenele: Hokusai cel nebun dupã desen, aidoma lui, celui care are urechi sã vadã ºi ochi sã audã, ºinoi înºine semnãm poemele: Nichita Stãnescu cel nebun dupã poezie.

Critica poeziei, poezia fiind socotitã, dupã pãrerea noastrã, ca o nouã frontierã a sufletului uman,noi nu o facem din punctul de vedere al vedetelor exprimatoare de fraze geniale, ci din punct de vedereal moaºei de þarã care, ajutând þãranca pe câmp sã nascã, nu dã loc confuziei de merit între meseria moa-ºei ºi miracolul naºterii. Noi nu credem cã existã poeþi ci moaºe ale poeziei ºi cã este o tristã confuzie ace-ea care s-ar putea face sperând în meritul poetului iar nu în miracolul poeziei.

De aici din catedrala Sfânta Sofia din R.S.F. Iugoslavia, din Macedonia sufletului meu se naºte stri-gãtul nostru cãtre umanitate, un strigãt profund care înalþã premiul macedonean ca cel mai de seamã pre-miu care poate fi acordat, cum ar spune marele poet român Mihail Eminescu, „Lumii ce gândea în versuriºi scria în poezie“, sau care ar putea fi acordat lui Eminescu totuºi. De aici din aceastã catedralã a poezieiºtiind prea bine cã verbul, cuvântul este materialul poeziei, cã verbul, cuvântul are originea unei þãri, iarpoezia originea Omului, ne repetãm spunându-vã cã frumuseþea sufletului uman este noua lui frontierã.

De bunã seamã cã existã un limbaj anume al oricãrui lucru de pe pãmânt. De la limbajul atomilorîntre ei pânã la limbajul copacilor între ei.

Cea mai simplã formã a limbajului este valenþa.Mulþi ne-am gândit cã omul nu justificã ecologia vieþii ºi cã prin muncã ºi prin artifex sare din regn

în mit, din mit în istorie ºi din istorie în politic. Iatã ruptura.Sã nu uitãm însã naºterea cuvântului ca fiinþã vie care este produsul cel mai sublim al omului.TTrraaggeeddiiaa ccuuvvâânnttuulluuii aa aattrraass dduuppãã ssiinnee rrããzzbbuunnaarreeaa ppuummnnuulluuii,, aa ccuuþþiittuulluuii ººii aa gglloonnþþuulluuii. Iatã ruptura.Dacã toatã umanitatea ar tãcea o singurã secundã din gândurile ei, arborii, munþii ºi stelele s-ar

spulbera. Iatã ruptura.Mãreþia omului stã în ceea ce are în douã feluri cuvântul: într-o tânjire spre frumos ºi o tânjire spre

adevãr. Iatã ruptura.Între un posibil dialog al frumosului cu adevãrul vedem noua frontierã a sufletului uman, de aceea

declarãm cu mâna pe inimã cã omul încã existã, ºi cã întreaga umanitate, ca niciodatã în timp, îºi doreºtesecundele de viaþã ca pe o avere personalã,

Posesiunea ºi ideile de prioritate sunt niºte abstracþiuni mânjite cu sângele omului.De multã vreme gura vorbitoare nu mai seamãnã cu un pahar sau cu o fântânã. E vremea ca noua

frontierã a sufletului uman, dupã atâta automãcelãrire, sã se întindã mai departe spre visul celor care s-aujertfit în mii de feluri, pentru mii de idealuri care pot fi rezumate într-un singur cuvânt: a fi, fiinþã, operã lacare ºi Macedonia, Iugoslavia ºi-a rupt cu generozitate partea ei de inimã.

Omul nu este un accident al naturii lucrurilor. Natura lucrurilor poate pãrea sãlbatecã ºi acciden-talã în faþa verbului gândit ºi rostit de om A FI, FIRE. Iatã ruptura.

Noi, oamenii, de multã vreme nu mai vrem sã fim victorioºi ºi sã ne cucerim unii pe alþii. Nevoianoastrã fundamentalã este nevoia de timp. Iatã ruptura.Aici, în catedrala Sfânta Sofia, prin încoronarea unui om care viseazã ºi gândeºte în limba românã, se ade-vereºte, încã o datã, spiritualitatea plinã de dor ºi dumnezeiascã a poporului român.

32

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Clipe din memoria eternităţii

Page 35: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

88..0044..11991111 - s-a nãscut EEmmiill CCiioorraann (m. 1995) „Urãsc înþelepþii pentru cã sunt comozi, fricoºi ºi rezervaþi. Iubesc mult

mai mult pe oamenii dominaþi de mari pasiuni care îi devorã pânã la moarte,decât egalitatea de dispoziþie a înþelepþilor, ce îi face insensibili atât la plãcere,cât ºi la durere. Înþeleptul nu cunoaºte tragicul pasiunii, nu cunoaºte frica demoarte, precum nu cunoaºte avântul ºi riscul, eroismul barbar, grotesc sau sub-lim. Sufletul lui nu vibreazã, este rece ºi îngheþat. De aceea vorbeºte în maximeºi dã sfaturi. Alura lui de transcendenþã ºi superioritate îl face incapabil de tra-gedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroicã. Înþeleptul nu trãieºte nimic ºinu simte nimic, nu doreºte ºi nu aºteaptã nimic(...). Existenþa de înþelept estesterilã ºi goalã, fiindcã este complet lipsitã de elemente contradictorii, de anti-nomii ºi deznãdejdi, fiindcã nu cunoaºte tragismul marilor pasiuni. Sunt infinitmai fecunde acele existenþe care, trãgând toate consecinþele, nu înceteazã de a

se contrazice, nu înceteazã a fi devorate de contradicþii organice ºi insurmontabile. Resemnarea înþeleptu-lui rãsare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc lãuntric. Prefer sã mor de un foc interior decât de vidulºi resemnarea înþeleptului“

(PPee ccuullmmiillee ddiissppeerrããrriiii)

1155..0044..11998888 - a murit MMooddeesstt MMoorraarriiuu (n. 1929)

De-aa istoorria(Lui A.E. Baconsky)

Un hoþ deghizat în poliþist /Urmãreºte un poliþist deghizat în hoþªi având misiunea sã demaºte / Un hoþ deghizat în poliþistªi având misiunea sã demaºte / Un poliþist deghizat în hoþ.Cu infinite precauþiuni el se strecoarã /Printre poliþiºtii în uniforme de hoþiCare s-au infiltrat printre hoþi / ªi pun la cale stârpirea definitivã a hoþilorCare în uniforme de poliþiºti / s-au infiltrat printre poliþiºtiºi pun la cale stârpirea definitivã a poliþiºtilor.Totul funcþioneazã impecabil. / Doar câteodatã mai survin mãrunte confuzii.

1177..0044..11995577 - s-a nãscut CCããttããlliinn BBuurrssaaccii (m. 1975)„Vreau sã plec din spitalul ãsta care mã deprimã, din oraºul ãsta care mã deprimã,

din þara asta care mã deprimã (…) Nu mai vreau sã-l vãd pe psihiatru. L-am vãzut timp deo sãptãmânã în fiecare zi… n-a fost capabil sã-mi spunã nimic… eu vorbeam ºi el tãcea,n-a putut sã-mi rãspundã. La nimic. ªi nici preotul acela catolic (…)… Am vorbit cu el, i-am pus câteva întrebãri… ºi el îmi rãspundea cu formule tipice… apoi a fugit spunând cãe aºteptat de cineva, ºi cã a greºit camera… De fapt nu ºtia ce sã rãspundã. Fiindcã nuexistã rãspuns (…). Oameni buni, ajutaþi-mã! Oameni buni, sedaþi-mã! Dacã un cal îºi frân-ge piciorul, este împuºcat, imediat, pe mine de ce mã lãsaþi sã mã chinui? Ce bine fãceau

spartanii când îi omorau pe cei bolnavi, pe cei neputincioºi. Omul când se îmbolnãveºte ar trebui împuº-cat. (…) Eu plâng, plâng atât de tare de mi se zguduie sufletul. ªi implor Dumnezeul, încât aº fi în stare sãînduplec diavolul (…) Fortral… Fortral… Cât de fragil e trupul omenesc ºi totuºi câte poate îndura…

(PPrriimmaa ccaarrttee - UUllttiimmaa ccaarrttee)

33

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

11..0044..11994400 - s-a nãscut GGhheeoorrgghhee PPiittuuþþ (m. 1991)luzia: O clipã a trãit vacarmul / când toatã lumea / a ieºit din case / ºi toþi am alergat în

pieþe, / luminile orbecãiau pe poduri , / ce se va spune? / cine o sã vinã? / În zori, îmbãtrâniþi /cãzurãm / peste paturi / la-ntâmplare.

Page 36: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

2222..0044..11998866 - a murit MMiirrcceeaa EElliiaaddee (n. 1907)Itinerrarr italian

Când cineva îmi laudã libidinos o operã de artã nu o mai pot aprecia. Mi se pare cãnu se poate aprecia o operã decât simpatizând-o. Lauda, critica ieftinã ºi vulgarã,dezgolirile nepricepute ale erudiþilor mi-o îndepãrteazã. Duºmãnesc întotdeauna opânzã în faþa cãreia au exclamat alãturi de mine douãzeci de vizitatori:- Admirabil… Formidabil… Sublim!...Au mânjit-o. Comentariile ºi aprecierile m-au silit sã reacþionez involuntar. Încercsã nu mã arãt emoþionat. Ceea ce dovedeºte pentru ceilalþi cã n-am gust artistic.În muzee, cu grupul, nu gãsesc reculegerea necesarã iniþierii. Ci numai o dezgustã-toare vulgaritate. Un simptom al democratizãrii.

2244.. 0044.. 11991111 - s-a nãscut EEuuggeenn JJeebbeelleeaannuu (m. 1991)

Hanibal

Nimeni n'avea ceea ce el aveaSuperba lui trufieªi elefanþiiªi labele lor sfãrâmând vertebreleAcestor Alpi albiþi de spaimã.

Cãlca, de-abia sã se audã, peste stânciªi s'auzea în lunã ºiNimeni nu mai vãzuse trâmbiþeleDe piatrã ondulândã ale acestor fiare.

ªi n-au învins.

2266..0044..11992222 - s-a nãscut ªªtteeffaann AAuugg.. DDooiinnaaºº (m. 2002)

Cine citeºte cu atenþie plachetele tinerilor noºtri scriitori va fi izbit de cantitatea deneant, scârbã, abjecþie, erotism, morbideþã, cinism etc., care respirã din versurile lor.S-ar pãrea cã toþi aceºti tineri poeþi au trecut prin viaþã prin experienþe catastrofale,care le-au tãiat gustul de viaþã, le-au amputat o parte din fiinþã, i-au traumatizat spiri-tualiceºte ºi i-au mutilat fiziceºte, dându-le în acelaºi timp o poftã nebunã de speculaþiesumbrã, existenþialã. Ne aflãm, evident, în faþa unui masiv împrumut de aºa-zisã "sensi-

bilitate modernã", în fond surogat de trãire liricã, gesticulaþie mimatã de student obligat sã contemplecadavrul existenþei însãºi… Gesturile propriu-zis teribiliste au fost înlocuite de cele blazate, expresia liricã e scrâºnitã ºi scuipatã print-re dinþi, cuvintele morfolite sau, din contrã, rostite cu o stranie voluptate a vulgaritãþii ºi absurdului, poemulcurgând - de cele mai multe ori - inform, ca o tenie, plictisitã de a mai trãi în intestinele tinerilor poeþi,care-a ieºit la plimbare. (PPooeezziiee ººii mmooddãã ppooeettiiccãã)

2299..0044..11993366 - s-a nãscut GGhheeoorrgghhee TToommoozzeeii (m. 1997)Cruþare

Pãmântul acesta, ºi dezveleºte cât curge-n jurul florii lespedea scrisãar trebui cruþat: niciodatã cu un nume. sã nu se sape în el un mormânt încã

nepurtat… Dar bate vântul secetei

34

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 37: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Ar trebui ca în secolul XXI când în jurulnostru existã tot felul de provocãri, de cele mai mul-te ori fertile, creaþia în general ºi cea artisticã în spe-cial sã beneficieze de massa informaþionalã. Invaziavizualului este o sabie cu douã tãiºuri care poate loviimplacabil. Important este sã alegi nu ceea ce este lamodã ci ceea ce te reprezintã pe tine ca individ sauca membru al unei societãþi cât de cât culturale;ceea ce este moral ºi se încadreazã în niºte parame-trii de bun simþ. Dacã ne gândim la mediile de comu-nicare o sã observãm cã de cele mai multe ori aces-tea sunt manipulate fie politic, fie de grupuri de inte-rese, sau numai din punct de vedere al profituluimaterial. În acest sens MMaarrsshhaallll MMcc''LLuuhhaann, pãrintelemediilor de comunicare, amintea cã cei care admi-nistreazã mediile în folosul posesorilor lor au ten-dinþa de a se preocupa ºi de conþinutul programelordar în paralel ºi de preferinþele publicului, de creºte-rea audienþei prin orice mijloace. Ei înþeleg astfelmediile ca forþe de manipulare în scop propriu. Eta-lonul fiind audienþa ºi frecvenþa unor emisiuni decele mai multe ori de prost gust, publicul neinstruitse orienteazã cãtre acestea. Aºa se explicã ºi faptulcã mulþi elevi de gimnaziu sau de liceu au în cap doarmanele, cã cetãþenii cu pregãtire medie sau medio-crã se dau în vânt dupã show-urile lui Becali sauVadim, cã majoritatea femeilor au devenit telenove-liste convinse ºi fane ale scandalurilor ºi intrigilortele... vizate. Un rol nefast în aceastã privinþã îl au ºimoderatorii care sunt aserviþi unor patroni de tele-viziune. Sã nu neglijãm nici influenþele politice carevin de la niveluri foarte înalte. Sã ne mai gândim cãîn afarã de câþiva moderatori culturali (IIoonn BBooggddaannLLeefftteerr, AAlleexx ªªtteeffããnneessccuu, LLiilliiaannaa CCiiuugguulleeaa, EEuuggeenniiaaVVooddãã, GGeeoorrggee SSttaannccaa, DDaann CC.. MMiihhããiilleessccuu), restulþine de amatorism, de radioºanþ, de datul cu pãrereape toate posturile. Trist este cã ºi elitele se lasãantrenate în astfel de jocuri. Tinerei generaþii îi lip-sesc modelele nu din cauzã cã nu existã ci din cauzãcã nu sunt mediatizate. Aºa se face cã la emisiunea„Zece pentru România“ nu s-au auzit numele luiIIoonneessccoo, BBrrâânnccuuººii, PPaallaaddee, MMaattiillaa GGhhiiccaa, SSiimmiioonn

MMeehheeddiinnþþii, EEnneessccuu, GGrriiggoorree MMooiissiill etc. Cum spuneam mai sus informaþia este egalã

pentru toþi: depinde cum o abordezi ºi în ce scop.Intertextualitatea ca ansamblu de relaþii dintre untext ºi altul, ºi mã refer la textul literar atât în planulcreaþiei cât ºi în planul lecturii nu este o problemãnouã. Fãrã lecturi solide fãrã aprofundãri nu poþi fiperformant indiferent cât talent ai avea. Nu cred cãintertextualitatea este apanajul elitelor dar cred cãinformarea corectã ºi folosirea ei într-un scop nobilþine de seriozitatea creatorului. Pe de altã parteobserv cã generaþia de creatori de dupã 2000 îngeneral este ori frivolã ori superficialã. Nu sunt deacord, totuºi, cu elitele care apar pe sticlã sã ne dealecþii despre cum sã ne sãturãm fãrã sã mâncãm saudespre cum sã faci sex virtual cu nevasta lângã tinesau, ºi mai grav, sã aduleze fãþiº puterea pentru anu-mite interese. Pe scurt, mediile de comunicare dinRomânia în procent de peste 50% propagã prostulgust, scandalul de mahala, promiscuitatea. Eliteleadevãrate, ºi sunt puþine, au fãcut ºi ele compromi-suri...

Conflicte între generaþii au existat ºi vorexista cât e lumea cãci contradicþia e mama progre-sului. Învãþãm unii de alþii, ne asumãm un trecut cul-tural, îl respectãm, ºi mergem mai departe. Nihiliºtiinu trebuie luaþi în discuþie. ªi nici ierarhiile. Nu esteunul mai egal decât altul. E loc sub soare pentru toþi.Când este vorba de chestiuni pur tehnice, de clasifi-cãri, de împãrþiri pe curente, da, trebuie sã existeanumite reguli. ªi atât. În rest fiecare autor are per-sonalitatea lui, talentul lui. Publicul cititor este cel ceselecteazã dacã la el ajung cãrþile. Din nefericiremercantilismul ºi-a pus amprenta ºi pe actul critic ºipe actul de promovare. Anumite personalitãþi criti-ce dar ºi anumite reviste încurajeazã vulgaritatea,abjecþia, sexualitatea prin glasul unor fãtuci sau bãie-þei care de-abia au scãpat de pubertate de câþiva ani.Douãmiiºtii îmi sunt simpatici, printre ei sunt ºi val-ori autentice cãrora nu le plac nici teribilismul niciafirmarea pe cãi oculte. Din pãcate datul din coate ºi

(Continuare în pag. 36)

35

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

DDeesspprree oo aannuummii tt ããss tt aarree

aa ll ii tteerraa ttuurr ii ii aacc ttuuaa ll eeNNiiccoollaaee PPOOGGOONNAARRUU

Page 38: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

dorinþa de a fi în frunte cu orice preþ existã la mulþicontemporani de-ai noºtri; ei vor sã fie publicaþi întoate revistele, sã ia toate premiile cã doar megalo-mania salveazã România. Actul critic, perceput ca ovalidare a scriitorilor, funcþioneazã lacunar, multecãrþi rãmânând necomentate, fie din lipsã de timp,fie din lipsã de spaþiu editorial. Este foarte greu, dacãeºti debutant, sã fii luat în seamã. Criticii se ocupã,în mod special, de autorii consacraþi, în timp ce,pentru ceilalþi, rãmân „disponibili“, în lumea fiþuicilorlocale, cronicari de doi lei, tributari gramaticii ºi lip-sei de instruire.

În altã ordine de idei existã un conflict întregeneraþii dar ºi unul între capitalã ºi provincie. Încapitalã se face ºi se desface totul, acolo se aranjea-zã destinele literare, premii. Existã un fel de cercînchis, de turn de fildeº. ªi cu toate acestea provin-cia a demonstrat cã e capabilã de mai multe eforturi,mai multã decenþã ºi bun simþ.

Setea de a fi ierarhizat, adulat, propozabilpentru cele mai mari premii, iatã ce-i mânã în luptãpe veleitarii într-ale literaturii. Sã fim serioºi: eroriau fost, erori sunt încã. A existat pe vremuri unMacedonski frustrat, existã ºi acum destui demola-tori ai lui Eminescu. Cui i-a folosit denigrarea luiCaraion, sau a lui Paul Goma? Cãrþile lor tot au fostîn vogã ºi s-au citit de zeci de generaþii.

Nimic nu poate încolþi pe un teren arid.Eventual doar spini. Marile culturi rãsar pe terenurifertile. Floarea de serã nu are mirosul florii de câmp.Nu poþi fi un mare scriitor sau artist fãrã sã „reieilumea“ de la antichitatea greacã. Un autor care serespectã nu poate ignora acest lucru, doar dacã nuvrea sã fie decât creator de kitsch-uri din ghips, pic-tor de gang, sau autor de telenovele ºi texte de bri-gadã. Iar partea ºi mai proastã este cã aceste falsevalori sunt intens mediatizate. N-ai ce face atât timpcât actul critic este subiectiv ºi þine seama de factoriextrinseci valorii ºi creaþiei. Moºtenirea ºi acumulã-rile în culturã nu pot fi nici negate, nici anihilate.Teribiliºtii care cred cã pot face acest lucru, în finaleºueazã lamentabil.

Existã la modul concurenþial ºi al promovã-rii unor autori „la modã“, tendinþa de a ignora mari-le creaþii, dar se uitã cã „moda“ este pasagerã ºi þinede un val sau altul. Epigonismul este un mod de arecunoaºte indirect valorile iar „plagiatul este de ovârstã cu literatura“ cum zicea GGeeoorrggeess MMaauurraavveerrttîn „CCaarrtteeaa PPllaaggiiaatteelloorr“, deci tot tributar valorilor. ªiîn România lui Ceauºescu ºi în cea a celor trei„escu“ de dupã revoluþie sistemul de valori a fostbulversat de interese meschine, de orgolii ºi deimposturã. Fiþi siguri cã mulþi dintre autorii de azi, înspecial tineri nu au nici o garã cu antichitatea.

JJaaqquueelliinnee RRiisssseett în „ÎÎnnttrreebbããrrii aassuupprraa rreegguullii-

lloorr jjooccuulluuii“ (Theorie d'ensemble, Paris Ed. Duseuil,1968) amintea cã în cadrul textului „asistãm laschimbul generalizat de proprietãþi - la anagramã,nume fragmentat la nesfârºit, asemeni timpului sfâ-ºiat al lui Dionisos, dar fãrã nici un centru. Carenume? Nici un fonem privilegiat, ci ºirul, funcþiona-rea, în ecou repetat, rima“.

Pornind de la aceastã idee poezia a fost per-ceputã ca o creaþie melodioasã plãcutã auzului ºisufletului. Rimarea ca joc ar putea fi la îndemâna ori-cui: „cã nu e om sa nu fi scris o poezie...“. Poezia caformã presupune conþinutul care sã o umple ºi sãdea accesibilitate, percepere, încântare artisticã lec-torului. Ceea ce poezia a reuºit sã facã.

Asta nu înseamnã cã nu agreez versul liber,dar pânã la un punct unde începe experientalismulpe nervii noºtri (vezi Avangarda). Versul liber îþi dãmai multe perspective, nu eºti obligat ca poet sãconcentrezi mesajul într-un corset care uneoristranguleazã imaginaþia ºi manipularea cuvintelorcãtre sensul dorit. Poezia „rimatã“ este mai labo-rioasã, te supune unor reguli mai ales dacã este vor-ba de rondel, sonet sau glosã. Poate de aceea existãfoarte puþini autori de poezie cu formã fixã. Versulliber dã mai multã largheþe autorului în concepereaactului comunicãrii poetice. Cert este cã existãautori celebri ºi într-un sens ºi în celãlalt conformdefiniþiei versului alb din „PPeettiittee LLaarroouussssee IIlllluussttrree“:a). vers din metri ºi rime regulate, dispuse liber(poezia clasicã); b). vers degajat de orice regulã pre-conceputã de prozodie (poezia modernã).

ªi dacã totul are o finalitate, aº putea sã mãpronunþ asupra mercantilismului cultural. Cei maimulþi bani îi fac editurile ºi în special cele care tipã-resc carte ºcolarã ºi, culmea, existã doar câteva abo-nate la câºtigarea licitaþiilor pe viaþã.

În rest nu prea am auzit de scriitori caretrãiesc exclusiv din literaturã. Colaborãrile la diferi-te reviste, de multe ori sunt benevole cu excepþiacelor care sunt încadrate la o funcþie de conduceresau cu rubricã permanentã.

Sã faci profit din vânzarea unor cãrþi e greuiar drepturile de autor nu aduc prea mulþi bani, maiales cã tirajele nu depãºesc uneori câteva sute deexemplare din lipsa cumpãrãtorilor. Dificultãþi seîntâlnesc ºi la finanþare. Sponsorii sunt din ce în cemai puþini , iar dintre aceºtia rar dacã întâlneºti câteunul care sã citeascã mãcar cartea pentru care a datbanii.

E bine totuºi cã autorii mai au timp sã secunoascã la câte o manifestare literarã ºi sã seciteascã între ei sau sã facã schimb de cãrþi.

Cât priveºte o altã meteahnã a literaturiiactuale, premiile, acestea de cele mai multe ori seacordã dupã criterii aleatorii.

36

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 39: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

În ziua de 21 decembrie 1989 Codruþ ºicolegii lui au fost adunaþi în sala de ºedinþe. Tovarã-ºa Banu, secretara de partid ºi directoare adjunctã(adjunctã rãu - cum spunea prietenul lui, Matei)Veronica Popescu, amândouã ascunzându-ºi neliniº-tea din priviri sub caraghioºii ochelari de soare, ce lefãceau sã parã douã maimuþe fãrã identitate, i-auprelucrat „patriotic“, avertizându-i cã, împotriva„huliganilor ºi spionilor“ vor fi luate mãsuri drastice.Ce a urmat se ºtie. Un infern ridicol, transmis îndirect la TV, cu trasoarele ce zburau spre cer, cuspaime derizorii, cu teroriºti inexistenþi, cu tineriuciºi, nu se ºtie de cine ºi de ce. Dupã revelion, cândlucrurile se mai liniºtiserã, a gãsit pe masã un bilet:„Plec în America. Vreau sã-mi fac o carierã ºi sã scapde toatã nebunia asta. Sper sã mã ierþi! Cristina“

Fumul de þigarã se târa leneº pe fereastrã. Aprivit ceasul. Era, deja, ora ºase. A alungat gândurileºi a început sã se îmbrace. ªi-a pus în valizã câtevalucruri de schimb, a luat cheile „hârbului“, a privitpentru o clipã chipul bãrbatului din oglindã ºi a ieºitcu þigara stinsã în colþul gurii. A deschis uºa Daciei,înghesuitã între limuzinele din parcare, motorul ahârâit astmatic ºi a demarat pe alee rulând apoi spreieºirea din Bucureºti. În oglinda retrovizoare întune-ricul începea sã se risipeascã într-o geanã de luminãroºiaticã. Gândurile îl trecurã, repede, pe „pilotautomat“. Cristina, la reîntoarcerea ei din þara tutu-ror posibilitãþilor, dupã un an de zile, îi mãrturisise:„ªtii ce înseamnã un spital de urgenþã la ãia. Devimãcelar. Coºi ºi tai trupuri mutilate, al cãror ºirpare sã nu se mai termine. Ajungi un robot, fãrãprieteni, fãrã amintiri, fãrã pasiuni, fãrã alte instinctedecât cel obsedant al succesului supravieþuirii.Copiilor tãi li se spune la ºcoalã cã, dacã sunt pedep-siþi, sã sune la numãrul special de telefon. Îþi sunt purºi simplu furaþi, au drepturi cu care nu ºtiu ce sã facãºi drogul libertãþii. N-am putut rezista…“

Un scrâºnet de frâne îi alungã toropeala. Nuvãzuse semnul „Stop“ de la o intersecþie. Noroc cucelãlalt ºofer, care înjura acum în dulcele stil miori-tic. κi propuse sã fie mai atent ºi dãdu drumul lacasetofon. ªoseaua, pustie, se pierdea în imensitateavãluritã a câmpiei.

Se reîntâlniserã, întâmplãtor, într-un bar. Elera cu Mark, englezul pentru a cãrui firmã lucra une-

ori. Cristina s-a oprit la masa lor, licitând un „Bunã-seara, Codruþ!“

S-a ridicat, a fãcut prezentãrile de rigoare ºia invitat-o sã ia loc. I-a întins meniul invitând-o sãaleagã. Mark, pretextând cã are o problemã urgentãde rezolvat, s-a retras ºi au rãmas la masã ei doi.

- Auzi, strãine, cum naiba se face cã nuputem scãpa unul de altul?

- Habar n-am… E ca un drum în noapte…ªi drumul continua sã alerge, continua sã fie

acolo, în fiinþa lui, dezvãluind alte ºi alte orizonturi…- ªtii la ce m-am gândit, fatã dragã ºi minci-

noasã; ce-ar fi sã luãm, noi amândoi, lumea de lacapãt? Cristina ºi-a aºezat furculiþa pe marginea far-furiei, a sorbit un strop de vin ºi l-a privit în ochii.Sau nu, nu l-a privit. A intrat în fiinþa lui, ca o sãlbã-ticiune speriatã, într-un culcuº.

- Vezi tu, dragul meu… îmi e aºa de greusã-þi spun… sã-þi spun cã nu mai am de trãit decât…nu ºtiu… poate o lunã. De fapt te-am cãutat, te-amurmãrit, nu ca sã-þi spun asta. Vroiam sã te vãd. Atâ-ta tot. Nu vreau sã facem dragoste, nu vreau sã mãlamentez, sã fiu pateticã, nu vreau sã mã compãti-meºti. Nici mãcar nu te rog sã ai grijã de bãiatulmeu… Nu de teamã cã nu ar accepta, ci pentru cã…voi doi v-aþi urî foarte repede. ªi nu existã urã maiputernicã decât cea nãscutã din dragoste. Prefer sãplec cu imaginile voastre separate dincolo… cudouã iubiri, sau poate cu douã deznãdejdi. Un singurlucru vreau sã te rog: sã nu-þi parã rãu… pentru cãeu iau cu mine toate lucrurile astea. ªi ºtiu cã suntsingurele pe care le pot lua ºi cã sunt nemaipomenitde frumoase… A, da, sã nu-þi treacã prin cap pros-tia aia cu condusul pe ultimul drum… Te rog sã mãpãstrezi vie ºi sã aºtepþi sã mã întâlneºti dupã fieca-re colþ de stradã. Promite-mi asta!

Codruþ a simþit gustul sãrat de pe buze, fãrãsã ºtie dacã o sãrutase pe Cristina sau doar o lacri-mã. A achitat nota de platã, a condus-o pânã la taxiºi, în timp ce ea se urca în maºinã a privit-o pentruultima oarã. Ajuns acasã s-a trântit în pat ºi, toatãnoaptea, a privit o dungã de pe tavan, fãrã sã se gân-deascã la nimic.

Maºina alerga prin Bãrãganul pustiu, cu sateabia întrezãrite prin ceaþa dimineþii. Acele tainicesemne spre cer ale pãmântului însetat, cumpenele

37

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Sorin MATEI

OGLINDA RETROVIZOARE(Fragment de roman)

Page 40: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

fântânilor, nu mai existau; erau doar ciulini ºi câte unpetic de arãturã, ici acolo, împovãrând ºi mai multcenuºiul peisajului. A oprit la un han, undeva în apro-piere de Urziceni. Pe marginea drumului, tarabe ºigherete jalnice, cu „negustori“ oacheºi care erau înstare sã-þi ofere orice, la preþuri de nimic, numai sãvadã de unde scoþi bani. A coborât cu o minã poso-morâtã ºi, înainte ca primul ofertant sã-l abordeze, ascos telefonul „improvizând“ o conversaþie cu ungeneral, cãruia el, colonelul, îi raporta cã totuldecurge conform planului. Trucul a funcþionat ºi aputut intra, liniºtit, în localul pustiu. S-a aºezat la omasã ºi a comandat o cafea mare, fãrã zahãr. A adã-ugat, dupã o clipã: „ªi un gin tonic!“ În fond - segândi râzând - tot m-am avansat eu colonel. Iar dacãam ghinion ºi rãmân fãrã permis, în trei luni reînvãþsã merg pe propriile-mi picioare.

Între timp gândurile reîncepuserã sã-i deatârcoale. Tot la hanul ãsta, sau poate la altul, opriseîn urmã cu 5 ani, când se întorcea de la mare, cuDorin, cel mai bun prieten al lui de la Strigoaia. Ilea-na, soþia lui Dorin i-a povestit, atunci, câte „prostii“fãcuse „încãpãþânatul ãsta“. A refuzat sã fie directorde ºcoalã, a refuzat sã fie primar, ºi s-a apucat,împreunã cu alþi doi trãsniþi, Emil Prundel ºi DoruBerzescu, ingineri pe ºantierul de la baraj, sã con-struiascã un „vapor“. Cum lucrãrile la complexulhidroenergetic au fost sistate, atunci când PetreRoman a constatat cã România e un morman de fia-re vechi, inginerii au plecat ºi Dorin a rãmas, caNoe, cu „arca“ în garaj ºi cu maºina în curte. Elrâdea, de toatã povestea asta. „Auzi, ce idee! Direc-tor de ºcoalã… Pãi eu sunt profesor, mã', profesorde limba românã. Nici primar, nici notar, nici… dra-cu’ mai ºtie ce. Ileana, cu toatã supãrarea asta a ei,mã înþelege. Uite, de douã veri iau copiii cu mine,refacem trasee turistice ºi, seara, discutãm literatu-rã. Ei sunt singuri cãrora le-am citit versurile ºi pro-zele mele, dar nu le-am spus niciodatã cine e auto-rul. Acum îmi fac o cabanã pe malul lacului de acu-mulare. Abia aºtept sã dormim acolo, sã ne sculãmla cinci dimineaþa ºi sã mergem la pescuit. Sã ne sãl-bãticim, bãtrâne, sã uitãm nebunia lumii ºi sã neîndrãgostim de propria noastrã nebunie! Poate atun-ci o sã-þi citesc ºi þie câte ceva…“

Cabana a vãzut-o a doua zi. L-a lãsat peDorin pe acoperiº, bãtând ultimul ºir de ºindrilã. Lao sãptãmânã l-a sunat Ileana. A înþeles, cu greu, cãDorin murise, în mod stupid. Plecase cu familia unuiprofesor din Constanþa la Lacul Vulturilor. Laîntoarcere nu au mai prins autobuzul ºi au pornit pejos cãtre Strigoaia. Mai aveau, pânã în sat, un kilome-tru. Un fost elev al lui Dorin a oprit ºi i-a luat în cabi-na camionului. Bãiatul, pânã atunci cioban, îºi cumpã-rase camion, luase permisul de conducere ºi se apu-

case de cãrãuºie rutierã. Povestea, cu emfazã, cât lacostat… „carnetul“ de profesionist. A apãsat frânaºi i s-a pãrut cã nu þine. A mai apãsat odatã ºi, spe-riat, a deschis uºa lãsând mastodontul la voia întâm-plãrii. Impactul cu malul i-a aruncat prin parbriz pecei trei membri ai familiei din Constanþa. Au „ateri-zat“ dincolo de ºanþ, pe stratul moale de muºchi. Auscãpat cu câteva zgârieturi. Dorin, care stãtea înspatele scaunului ºoferului a ieºit în ultima clipã.Maºina s-a rãsturnat ºi marginea cabinei i-a strivitcapul. Printre primii ajuns la locul accidentului, fra-tele lui Dorin, Ionel, a rãsuflat uºurat: „Mã', nuvedeþi cã ãsta are pãrul alb! Cum sã fie nenea!“

La priveghi Ionel ºi Codruþ au stat tãcuþi,sorbind rar din paharele cu þuicã. Aveau atâtea sã-ºispunã ºi nu reuºeau sã scoatã nici un cuvânt. Dupãmult, dupã foarte mult timp, Ionuþ l-a prins de mânãºi ºoaptele au fost ca un urlet:

- Sã ºtii, Codruþ, de azi înainte eu îl urãsc peDumnezeu cum n-am urât pe nimeni, niciodatã!

Manuscrisele lui Dorin nu le-a gãsit. Nuputea s-o acuze pe Ileana, de la care a primit doar ocoalã, acoperitã cu scrisul dezordonat al rãposatului:„Asta e tot. Dacã mai gãsesc ceva te anunþ!“. Poeziadin manuscris, intitulatã „Þara fericitã“, a publicat-oîntr-un almanah, împreunã cu câteva cuvinte ce is-au pãrut sãrace ºi pustii: „Noi ne-am nãscutmorþi! / În fiecare scâncet se ascundea / Un mortnou nãscut, / În fiecare literã din abecedar / Era scosla tablã trupul / Silitor al unui elev, / La fiecare întâm-plare un preot / Intra în altar ºi cânta / Slujba unuiasau a altuia / Cãtre zidurile care aveau / Ochi ºi ure-chi… / Dar popoarele moarte / Fac þãri fericite:morþii / Lucreazã în liniºte pe ºantiere, / Vin cuminþila mitinguri ºi aplaudã / Spunând "bogdaproste!" /Pentru bãnuþi de ort ai pomenilor. // ªi tu fiul meuºi generaþia ta / Ne-aþi dispreþuit pentru toate astea,/ Aþi ieºit în stradã dinamitând / Zidurile, v-aþi împo-dobit mâna / Dreaptã cu semnul victoriei / Dãrâ-mând puºcãriile ºi strigându-vã / Libertatea în pieþe-le publice… / ªi tu, fiul meu, ºi generaþia ta / Orbiþide mândria faptelor mari / N-aþi vãzut cã apar gratiiîn cer, / Pe pãmânt ºi pe ape. / N-aþi vãzut cumurmaºii zeilor tulburi / Zãvorãsc Olimpul ºi vã pre-sarã prin vãi / În cochilii de melc, nu i-aþi auzit /Râzând în hohote, împreunã / Cu zeii bãtrâni, întimp ce sorbeau / Ambrozia sfidãrii: / Cum era sã senascã vii din morþi! / Vor fi ºi aceºtia buni pentruneant, / O sã le putrezeascã ºi lor repede / Memo-ria ºi îºi vor risipi scurta agonisealã / Pe lumânãri ºisicrie, pe cruci / De marmurã ºi iar se vor ridica /Marile temple ºi morþii vor naºte / Alþi morþi ºipururi þara asta va fi fericitã!“

Da, memoria... Cimitirul memoriei...Adunând morþii de pe drumurile trecutului!

38

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 41: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

În atât de grãbita lume contemporanã, tim-pul spiritului devine teribil de limitat: intrãm peinternet, tastãm un nume sau o temã, ne punem „lacurent“ cu ceea ce ne intereseazã ºi „fugim“ maideparte, fãrã sã ºtim cãtre unde.

Nevoitã sã facã faþã acestei „concurenþe“,cartea a ajuns o Cenuºãreasã, dar nu una a promisi-unilor, a visului, a deschiderii cãtre speranþã. Cenu-ºãreasa de azi este una lãlâie, clonatã în zeci de miide exemplare, pentru toþi prinþii îndoielnici care îicerºesc graþiile. E vremea romanelor „serial“, stan-dardizând totul la dimensiunile hpllywood-iene aleunor oarecare Harry Potteri, se traduc toate nãzbâ-tiile exotice, scuarele „economiei de piaþã“ sunt pli-ne de tarabe iar editurile nu mai prididesc cu tipãri-rea „operei“ oportuniºtilor de tot soiul (de laminiºtri la pensionari) ce se vor autori, visând la ocelebritate cel puþin localã, dacã mondialã nu se poa-te. În context mecenatul a devenit o chestie de prie-tenie iar sponsorizarea una de relaþii. Puþinele încer-cãri de încurajare a tinerilor talentaþi sau de recupe-rare a valorilor, risipite (nu numai de regimul comu-nist) sau uitate, este unul salutar ºi, desigur, inde-pendent de birocraþia culturalã, ocupatã cu alt gende „recuperãri“.

Un astfel de eveniment îl reprezintã tipãri-rea celei de a treia ediþii a romanului MMaarrggaarreetteeii SSttee-rriiaann, CCaasstteelluull ddee aappãã, cu sprijinul Fundaþiei Tender ºia al doamnei Nicoleta - Daniela Tender.

În studiul „UUnn jjuurrnnaall aall pprroossppeeþþiimmiiii aauurroorraa-llee“, inserat la sfârºitul acestei reeditãri (prima ediþiea apãrut în 1972, la Editura Cartea Româneascã iarcea de a doua în 1998 la Editura „Grafik Art“ Boto-ºani), MMaarriiaannaa VViiddaa noteazã: „… universul miraculosmoºtenit de la Margareta Sterian în cursul îndelun-gatei ºi zbuciumatei sale existenþe de artist lucid, ce-ºi rezerva dreptul de a privi «viaþa prin hublou» secere azi a fi redescoperit.“

Cine a fost Margareta Sterian? În sens purbiografic o artistã (pictoriþã, poetã, romancierã, tra-ducãtoare ºi scenografã) nãscutã la 1166 mmaarrttiiee 11889977,în Buzãu. Frecventeazã cursuri de picturã ºi istoriaartei la Paris (Academia Ranson ºi École du Louvre(1926 - 1929), completate, în anii '30 prin cãlãtoriide studii în Anglia, Austria, Danemarca, Elveþia,Franþa, Norvegia, Suedia ºi Statele Unite.

S-a stins din viaþã, dupã o remarcabilã carie-rã, la 99 sseepptteemmbbrriiee 11999922.

În sens cultural, în pofida limpezimilor deculori ºi fraze, ne aflãm în faþa unui artist ce se rele-vã într-o multitudine de faþete, ca într-un labirint aloglinzilor. Regretatul IIoorrddaann CChhiimmeett, în CCaarrtteeaa pprriiee-tteenniilloorr mmeeii, scria: „Tare mã tem cã pentru publicultânãr de astãzi numele Margaretei Sterian nu vatrezi decât puþine ecouri…, o, cât aº vrea sã mãînºel! (…) E foarte dificil sã înþeleg obstinanta ºi biza-ra preferinþã a isteriilor din zilele noastre de a-ºi fixareflectoarele doar pe fizionomiile a 3 - 4 aleºi, ocul-tând opera ºi influenþa pe care au exercitat-o asupraunui public atât de bine educat din ultimul deceniuinterbelic de ceilalþi componenþi ai generaþiei(…).Nu vor fi amintiþi în inventarul - atãt de sumar, atâtde nedrept - al tinerei generaþii savanþii, cãrturariicare ºi-au realizat destinul intelectual superiordeparte de rumorile strãzii, în liniºtea bibliotecilor ºiamfiteatrelor. În orice istorie adevãratã a tinereigeneraþii un loc de onoare ar trebui rezervat Marga-retei Sterian, buna ºi inspirata Doamnã a generaþieisale. A luminat realitate în care a trãit, pictat ºi scriscu irealitatea spiritului sãu ferit de delirurile scanda-loase ale vremii“…

Lansarea cãrþii în oraºul natal al autoarei aavut loc la Biblioteca Judeþeanã „Vasile Voiculescu“- încã un eveniment cultural autentic „provocat“ dedirectorul instituþiei, dl. Sorin Burlacu - dar n-aºspune cã „memoria" buzoienilor contrazice cele

39

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Restituiri

CCoonnssttaannttiinn MMUUNNTTEEAANNUU

Margareta SterianBuna și inspirata

Doamnă a generaţiei sale

Page 42: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

afirmate de Iordan Chimet. Cei prezenþi au avut pri-vilegiul de a-l avea în faþã, alãturi de dl. Bucur Chi-riac, pe pictorul MMiirrcceeaa BBaarrzzuuccaa, cel ce a fost „uce-nicul“ artistei, despre care spunea: „Margareta Ste-rian este unul dintre marii noºtri artiºti ºi un maremodel pentru mine, un mare om pe care l-am iubitºi l-am venerat. Este un artist de facturã renascen-tinstã care a fãcut de toate, ºi picturã, ºi grafica, ºiscris. Opera ei inventeazã un univers poetic, magic,este o gradinã, un nou Eden“.

Cu modestie, Domnia Sa n-a fãcut însã refe-rire la rolul pe care l-a avut ºi îl are în recuperareaºi promovarea operei lãsate de Margareta Sterian,începând cu editarea albumelor de artã ºi terminândcu reeditarea cãrþilor de literaturã semnate de Mar-gareta Sterian. N-au lipsit nici referirile la traduceri-le din literatura universalã, multe dintre ele repre-zentând punþi cãtre universuri culturale inedite:„AAnnttoollooggiiaa ppooeezziieeii ppoolloonneezzee ccoonntteemmppoorraannee" (Editu-ra Cartea Româneascã, 1934; Trilogia lui EEuuggeenneeOO''NNeeiillll „DDiinn jjaallee ssee îînnttrruuppeeaazzãã EElleeccttrraa“ (Editura ProPace, 1943); „PPooeemmee“ de WWaalltt WWhhiittmmaann (EdituraPro Pace, 1945); „AAnnttoollooggiiaa ppooeezziieeii aammeerriiccaanneemmooddeerrnnee“ (E.S.P.L.A., 1947) etc. În 1981, la EdituraEminescu, apare volumul: „UUllttiimmeellee ssoonneettee îînncchhiippuuii-ttee aallee lluuii SShhaakkeessppeeaarree, în traducere imaginarã deVasile Voiculescu“, transpuse în englezã de Margare-ta Sterian, care realizeazã ºi grafica.

CCaasstteelluull ddee aappãã se aflã la graniþa dintreroman ºi memoralisticã. Este, dacã vreþi, o carteteribil de diferitã ºi, paradoxal, teribil de asemãnã-toare cu CCaarrtteeaa ddee llaa SSaann MMiicchheellee a celebrului medicsuedez AAxxeell MMuunntthhee.

Diferitã pentru cã, în timp ce „refugiatul“ dela Capri participã cu vehemenþã la „spectacolullumii“, stând la masã cu capetele încoronate sau tra-tându-i pe amãrâþii Siciliei, dormind împreunã cu tâl-harii sau monologând, în vila sa din fostele grãdiniale lui Tiberiu, cu fantoma împãratului, MargaretaSterian se cautã pe sine în limpezi ºi calme peisaje„interioare“.

Asemãnãtoare deoarece existã, în ambelecapodopere, istoria patimii de a construi un destin,dedicat celor din jur.

Deosebite pentru cã personajele lui Munthesunt italieni gãlãgioºi, conaþionali încruntaþi, pisici,maimuþe sau fantome, în timp ce „Castelul de apã“este „populat“ de fiinþe feminine, delicate ºi - de celemai multe ori - singure, copaci, fluturi sau flori.

Asemãnãtoare pentru cã autorii ajung laprofunzimile abisale din sufletul eroilor lor. Dar maiales pentru cã, în final, faþã în faþã cu neantul, bucu-ria de a fi (de a fi fost) rãmâne întreagã ºi nespulbe-ratã.

40

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

EElliill PPRROOªªCCAANN

Tabla de șahPlaneta noastrã, indiferent cum s-ar încer-

ca sã fie definitã, înainte de toate înseamnã viaþã;virus, elefant, frunzã, scoicã, pasãre sau om suntforme diferite pe care le îmbracã privilegiul de a fi.

Specia umanã acceseazã într-un mod ciu-dat ºi diferit frumuseþea „patrimoniului“ universalal vieþii. Existã frumoºi, urâþi, proºti ºi genii, înalþi ºiscunzi, slabi ºi graºi, darnici ºi zgârciþi, existã super-dotaþi, muþi, orbi, ciungi, ologi...

Toatã aceastã scarã a inegalitãþilor, în faþaaceleiaºi scurte treceri prin lume, ca ºi cum n-ar fifost de ajuns de durã, mai suferã o scindare nemi-los de nedreaptã: sãraci ºi bogaþi.

Unii dorm sub cerul liber sau prin canale,alþii mistuiþi de teroarea plictisului, savureazãnimicnicia vieþii celorlalþi din palate sau de la bor-dul avioanelor particulare.

Filozofi, scriitori, actori, pictori, compozi-tori, profesori, oameni care prin muncã onestãºi-au pus toatã viaþa în folosul celorlalþi, ajunºi lavârsta senectuþii trãiesc în modestie sau chiar dinmila celor miloºi, în timp ce analfabeþii sau semia-nalfabeþi deþin, fãrã ruºine sau fãrã logica aportuluilor la dezvoltarea societãþii, averi fabuloase, sfidândelementarele ierarhii valorice ºi chiar bunul simþ.

Þãranul român, atât cât mai e, atât cât maipoate, cu palmele lui veºnic crãpate, a devenit unarendaº al muncii zadarnice ºi este privit în bãtaiede joc.

Ce merite ºi înzestrãri deosebite au ceibogaþi de au ajuns la aceste privilegii?

Ce vinã ori pãcate pot avea cei care îºi ducviaþa într-o continuã cãutare, zbucium ºi nedrepta-te?

Suferinþa, liniºtea, zâmbetul, lacrima dupãce criterii sunt împãrþite în aceeaºi lume, în aceeaºiviaþã, sub acelaºi soare?

Singurii veºnic nonconformiºti ai acestorreguli nescrise sunt nebunii. Ei sfideazã cu uºurin-þa lor patologicã totul: ºi bogaþi ºi bogãþie ºi ano-timp ºi lacrimã.

Vorbesc tãcând ... vorbesc vorbind. Cuvintele nebunilor, deºi cunoscute, ne

traverseazã puterea de înþelegere, îndreptându-seîntotdeauna undeva spre cer.

Probabil cã acolo în abisul universului existã olume în care dreptatea este singura raþiune, iarzâmbetul este un drept, nu un privilegiu.

Page 43: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

PPooeettuull ººii eeppiiggrraammiissttuull

Apãrutã la Editura „Ro-cad Center“ (Iaºi, 2007), plachetade versuri VViissuurrii, semnatã deVVaassiillee LLaarrccoo propune cititorilor opoezie sincerã, realizatã în „dulce-le stil clasic“: „O floare gingaºã demai, / Când soarele rãsare, / Þi-aºprinde-o-n pãrul tãu bãlai / Sã-midai o sãrutare“ (VViissuurrii ddee fflloorraall).

Un mult mai consistentvolum „ÎÎnn aaººtteeppttaarreeaa lluummiinniiii - epi-grame alese", apãrut la aceeaºiediturã, dezvãluie o altã faþetãpoeticã a lui Vasile Larco, cea deepigramist. „Vasile Larco - scrieCCoorrnneell UUddrreeaa - face o figurã apar-te, plinã de culoare, vervã ºiinventivitate în peisajul literaturiisatirico-umoristice…"; Iar MMaarriiuussCChheellaarruu adaugã: „Una peste alta,Vasile Larco este un nume consa-crat de acum în lumea umoriºtilordin þara noastrã ºi, având în vede-re cã epigrama poate fi privitã ºica o sorã mai ºugubeaþã a poeziei,cãrþile sale vor strãbate drumuri-le timpului…“

De fapt, epigramistul îºiîmparte „maratonul“ creaþiei în

„probe“ de 100 de metri garduri,pe care le trece nu doar cu entu-ziasm ci ºi cu talent. Iatã, aceastã„PPrreetteennþþiiee“: „Privind spre cãrþi ocititoare / Zicea, fãcând pe supã-rata: / «La preþul lor atât de mare/ Sã mi le dea citite gata»“. Calam-burul, deturnarea sensului, latenþaexplozivã a unor situaþii, suntexploatate cu inteligenþã ºi far-mec, ceea ce - ca ºi în cazul luiPãstorel - îi dã dreptul epigramis-tului sã se uite, cu o oarecaredetaºare, la aureola poetului.

SSeemmnnee lliirriiccee

Tot douã cãrþi, apãrute la Editura„Domino“ (Bucureºti, 2007), pri-mim ºi de la FFlloorreennttiinn PPooppeessccuu,un risipitor de sine prin excelen-þã. În prima dintre ele - SSeemmnnee ººiissiimmbboolluurrii - scriitorul investighea-zã spaþiul spiritual românesc,sãrãcit, într-o bunã mãsurã, desensurile sale mitice. Efortul auto-rului, de a reface sensurile iniþiale,este - indiscutabil - unul merito-riu, þinând de memoria afectivã:

„Pentru o bunã parte dinnoi, cei nãscuþi la þarã, la deal sau

la munte, ºi care ne îndeletnicimcu scrisul plaiul înseamnã, înaintede toate, locul strâns legat devatra copilãriei, adicã de cea maifrumoasã secvenþã, de neuitat, afilmului vieþii pe care o trãim“.Din ºirul acestor «substantivecomune» ale copilãriei noastre,Florentin Popescu „inventariazã“:ppããrriinnþþiiii, pprriiddvvoorruull, ccuubbeeaauuaa (fe-reastra de la pod - n.n.), ssccrrâânncciioo-bbuull, ttrrooiiþþaa („Troiþele sunt, înaintede toate, semne ale statorniciei ºivechimii noastre pe aceste melea-guri“), ffâânnttâânnaa, ppootteeccaa, bboobbuull ddeeggrrââuu etc.

Redescoperirea uneilumi, prin ochii copilãriei, nu-lfereºte însã pe autor de dezamã-girile provocate de transhumanþa,nu din noi spre noi, ci din noi spreun univers coroziv al lucrurilor:„Nu este mai puþin adevãrat cã -scoase din contextul lor iniþial(…) toate aceste creaþii se simtparcã stânjenite, aidoma pãsãrilorzãvorâte în colivii“.

EElleeggiiaa ccaaiilloorr ppiieerrdduuþþii -ediþie bilingvã, româno albanezã(traducerea BBaallkkii YYmmeerrii) readuceîn scenã poetul plecat în cãutareacopilãriei. Nu mai este vorba,însã, de adolescentul rãzvrãtit dinvolumul de debut (OObbsseessiiaa PPããssãã-rriilloorr) ci de cel ce a vãzut, deja :„nemaipomenitele ºi inverseleninsori“ (NNiinnggee ccuu fflloorrii pprriinn ÞÞaarraaffâânnttâânniilloorr). Tragicul, invocat înprima carte a poetului: „Trag declopot limba într-o parte / mâini-le mã dor ºi-am obosit demult /greu e clopotul ºi în balans mã sal-tã / ºi lovesc cu furie de parcã /inima opritã dupã lege / ar conti-nua-n metal sã batã“ (LLaa ccllooppoottee),se nuanþeazã: „Jocul de iarbã-npoiana de suflet / cu beþe lovind în

41

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

VVVViiii tttt rrrr iiii nnnnaaaa ccccuuuu ccccããããrrrr þþþþ iiii

VViittrriinnaa ccuu ccããrrþþii

Virina cu cărţi

Page 44: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

bucata de lemn / cu nume de ani-mal / într-o groapã a fiecãruia ºi-oalta / batem ore ºi-n besmeticuldans / alungãm închipuitul animal /cine-l loveºte odatã, înapoi / tre-buie sã-ºi ducã cerul în groapã…".

Concluzionând, cele douãcãrþi menþionate ale lui FlorentinPopescu, sunt, dincolo de sub-stanþa literarã intrinsecã, întoar-ceri într-o vârstã revolutã, ce nupoate fi salvatã decât prin amin-tiri.

UUmmoorr ddiinn…… TTooppoorr

În prefaþa plachetei deepigrame UUmmoorr ddiinn…… TTooppoorrsemnatã de NNiiccoollaaee...... TTooppoorr (Edi-tura Casa Ciurea, Slatina, 2007)NNiiccoollaaee ZZããrrnneessccuu îºi prezintã ast-fel prietenul ºi colegul de la cena-clul epigramiºtilor slãtineni:„Nicolae Topor este un fel deGrigore Ureche aterizat cu maºi-na timpului în contemporaneitate.El consemneazã, conºtiincios, toa-te evenimentele sociale ºi politicecare prezintã interes (…) lovindcu toporul fãrã milã, în stânga ºi îndreapta“.

Într-adevãr, aceste lovi-turi nu mai viseazã funcþionarulîmbãtrânit în rele, frizerul cumâna întinsã dupã bacºiº sauospãtarul care strigã: "Vineee!",referindu-se, probabil, la sãrãcie,la scumpiri sau la anotimpulurmãtor al calendarului. Ei, bine,

nu. „uscãturile“ vizate de defriºa-rea umoristicã sunt mult mai„sus“: „Tot bãrbatul are ouã, /Minim unul, maxim douã, / Numaidomnul A. Nãstase / Are ouã…câte case" (OOuuããllee pprreemmiieerruulluuiiNNããssttaassee). Sau: „Vântul, cândbãtea-n rafale, / sta ºuviþa sã sescoale… / Dar, de-acum, nici vije-lia / nu-i va mai scula chelia“ (ªªeeffuullººii-aa ttããiiaatt ººuuvviiþþaa). Din lista perso-najelor imortalizate în zâmbete(destul de caustice), celor amintiþi(Nãstase ºi Bãsescu) li se adaugã:fostul ministru Hârdãu, GigiBecali, Corneliu Vadim Tudor,Ion Iliescu, Mona Muscã, tânãraP.R.M.-istã Oana Zãvoranu:(„Când superba Oana pe ecran s-aratã, / Doamna Daniela esteîncântatã, / Cãci se pregãteºte,este evident, / Înc-o Buruianãpentru Parlament“). Lista de maisus demonstreazã obiectivitateaautorului ºi implicarea totalã înpolitica… umorului.

Nu putem, aºadar, decâtsã devenim complici cu prefaþato-rul, care încheie astfel: „În conclu-zie, chiar dacã umorul este dintopor, aceastã carte meritã cititãpentru energia beneficã pe care odegajã“.

CCaarrtteeaa ccuu ººttaaiiff

Profesorul EEmmaannooiill TToommaascote la Editura „Printeuro" Plo-ieºti, 2007, ediþia a doua, revãzutãºi adãugitã, a cãrþii de interviuri

OOaammeennii ccuu ººttaaiiff. Sigur, chiar titlulsugereazã o selecþie riguroasã aintervievaþilor, „grupaþi“ în:„oameni de litere", „oameni aiscenei" ºi „oameni ai catedrei".

Astfel împãrþiþi subiecþiidevin „tipare culturale“ sau, maiexact spus, puncte de reper pen-tru fenomenul cultural al zilelornoastre: „În România, dupã cãde-rea comunismului, au apãrut celpuþin douã generaþii succesive; auapãrut optzeciºtii, care se afirmãplenar de vreo 15 ani, au încercatsã producã ºi o ideologie literarã,aºa-zisul postmodernism, o teoriedestul de vagã… Ei vor sã aibã oideologie, dar mi se pare cã întâr-zie prea mult într-o solidaritatede generaþie. La cincisprezece ani,deja, e cazul sã se singularizeze, sãse afirme în grupuri, dacã nu indi-vidual. Apoi au apãrut nouãzeciº-tii, acum vreo zece ani, ºi acumvãd cã ultima tulburare a apelorsunt douãmiiºtii - o foarte tânãrãgeneraþie, 21 de ani, care neagãtot ce-a fost înaintea lor…“(NNiiccoollaaee BBrreebbaann).

„Noi am luat o lege a tea-trelor împrumutatã în 1953 de laRãsãrit ºi încã mai dãinuim în ea.Din pãcate, nu se schimbã, pentrucã suntem mentalizaþi ºi trãim înpasivitatea ºi în trena acelui sis-tem, ºi majoritatea celor din tea-tre nu doreºte nici o schimbare.Este pãcat ºi eu cred cã ar trebuisã se schimbe lucrurile, sã existeo susþinere a teatrelor particula-re, astfel încât tinerii care auabsolvit institutele de teatru sãpoatã avea acces la o uºã deschi-sã“ (HHoorraaþþiiuu MMããllããeellee)

Iatã ºi câteva alte nume,din acest veritabil „tur de forþã“prin spaþiul cultural: NNiiccoollaaeeMMaannoolleessccuu, FFããnnuuºº NNeeaagguu, AAddaammPPuusslloojjiicc, EEuuggeenn SSiimmiioonn, GGeeoorrggeeVVuullttuurreessccuu, MMaaiiaa MMoorrggeennsstteerrnn,CChhrriissttiiaann CCrrããcciiuunn. Sunt tot atâteaargumente pentru lecturã, fiecarepaginã fiind, de fapt, o fereastrãdeschisã spre lumea ideilor.

CCrroonniiccaarr

42

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Page 45: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Izvorâte din contactul direct cu fenomeneleînconjurãtoare, cu firea lucrurilor ºi legile cosmosu-lui ºi din necesitatea omului de a se apãra în faþanaturii, riturile se relevã prozatorului ca niºte sursede informaþii cu ajutorul cãrora se poate încercareconstruirea unui univers apus, loc de refugiu înfaþa civilizaþiei.

Însuºi un personaj din ÎÎnn MMiijjllooccuull lluuppiilloorr nelãmureºte elocvent în acest sens: „Pentru mâncareomul gãsea destulã pradã mai slabã decât el, precumºi toate roadele pãmântului. Dar împotriva leului,care nãvãlea peste el, ºi a ursului, cu care intra înconcurenþã pentru adãpost, ori a mamutului care-lstrivea, vânãtoarea trebuia sã se transforme în artasupremã, ºtiinþã ºi magie totodatã, tehnicã ºi cultu-rã, sacrificiu ºi încordare de energii, cu simulacre ºiritualuri magice, desfãºurate pe ariile altarelor, aºacum aratã toate scenele zugrãvite în peºterile preis-torice. Sau cum se mai practicã la sãlbatecii de azi...“De ceea, continuã povestitorul, „ecourile de atun-ci... mai rãsunã ici-colo în practicile magice ºi eresu-rile vânãtoreºti de la þarã: glonþul descântat, unsori-le vrãjite, talismanele, zilele faste ºi nefaste, precumºi alte rânduieli ale vânatului mergând pânã la purifi-care“. În acest context, pare firesc cã ºi „gândurile...înfiorate se întorceau înapoi pe pârtiile deschise deoamenii paleoliticului, la cavernele cu oase de urºi ºilei prohodite de magii clanului în incantaþii ºi vrãji“.

Din timpurile magice, strãbat pânã la noiecouri dintre cele mai interesante. Îndeletniciri strã-vechi, simple practici capãtã aureolã de mister, dez-vãluindu-se ca rãmãºiþe ale unui rit apus. Astfel Oni-ºor (IIuubbiirree mmaaggiiccãã) adunã fire de aur din apa râuluifolosind blãni de oi, ca ºi cum ar sãvârºi o vrajã. Înaceeaºi povestire, rãstignirea uliului rãnit „ca sã deade veste fârtaþilor cã nu-i de glumã ºi sã nu se maiapropie“ e însoþitã de vorbele moºneagului „ca olitanie, o oraþie funebrã“ ºi precedatã de „ariparea"(rãnirea) pãsãrii rãpitoare cu puºca a cãrei þeavã afost frecatã cu izmã pentru îndepãrtarea mirosuluide fier.

Atunci când e vorba de rituri, Voiculescunoteazã, evident în veºmânt artistic, în unele naraþi-uni (IIuubbiirree mmaaggiiccãã, UUllttiimmuull BBeerreevvooii, ÎÎnn mmiijjllooccuull lluuppii-lloorr) toate elementele actului magic (pregãtirea, des-fãºurarea rezultatul).

În LLaaccuull rrããuu, bãtrâna Savila, strãmoaºa satu-lui... „aducând în gheba spatelui cuminþenia celorpeste o sutã douãzeci de ani ai ei“, vine sã descope-re cadavrul unui înecat, ceea ce - sã reþinem! - nu

reuºise nici experienþa oamenilor, nici rugãciunilepreotului. Ritualul e vãzut de toatã suflarea satuluiprezentã pe mal: bãtrâna, dupã ce scoate „dintr-uncolþ al maramei o turtã de fãinã albã, în chip de pre-scurã cu patru colþuri“ ºi o lasã „pe faþa mohorâtã alacului (...) începu sã taie apele în chip de cruce cucârja... Iar se ridica uitându-se la cer ºi iar se încovo-ia peste ape, închinându-le cu toiagul în cele patruzãri spre care plecau cercuri“. Aºadar, „cu nedez-minþita ei înþelepciune pescãreascã, Savila citi taini-cele rune, cu care lacul îºi scria legile lui veºnice“.

Rareori însã (LLaaccuull RRããuu, IIuubbiirree mmaaggiiccãã) vrã-jitorii admit prezenþa altor persoane în timpul des-fãºurãrii ritului: „Prietenul meu ceru frumos îngã-duinþa sã fim ºi noi faþã la operaþie. Cu foarte maregreutate, dupã lungi stãruinþi, dupã ce i-a dat câtevapachete de tutun, o pipã nouã ºi chibrituri, moºul seînvoi“. Textul se transmite pentru a fi cunoscut degenerþiile urmãtoare numai atunci când se întrunescanumite condiþii. ªi e firesc, cãci, la rândul lor, vraciiau moºtenit harul ca pe o pravilã sfântã. Luparul spu-ne, în aceastã privinþã: „am deprins graiul lupilor demic copil... întâi de la moºu-meu ºi de la tata“. IarOniºor ne lãmureºte: „E o tainã strãveche care s-apierdut. O mai apucase tata, care mi-a lãsat-o miemoºtenire, cã îl ascultam“. Taina va fi lãsatã fecioru-lui sãu numai dacã se va face om de treabã ºi „dacãs-o mai dezdrobi din ale muierii“.

Din partea celor cãrora le mãrturisise meº-teºugul numai dupã ce se convinsese cã aceºtia -etnograful ºi poetul - sunt oameni cumsecade, Oni-ºor n-are nici o grijã „cã din cãrþile dumneavoastrãnu se mai întoarce ea înapoi aici“.

Regãsim în timpul ritului elemente primor-diale pe care filozofii le-au aºezat încã din antichita-te la baza universului: apa, focul, etc. Vraciul din UUllttii-mmuull BBeerreevvooii, când începe vraja „întâia treabã a fostsã stingã focul târlei, foc nou, aprins cu amnar orichibrit. A aþâþat vechiul foc, focul viu, singurul creare trecere la duhuri. Scânteia, care-l zãmisleºte cape un copil, trebuie sã þâºneascã, sãmânþã vie, dintr-o sfârºealã de lemn tare, frecatã într-o gãuricã sco-bitã în alt lemn mai slab“.

În foc se aruncã „smocuri de pãr de urs ºilup, care vindecã spaimele ºi dã inimã bãrbatã“.Îndrãgostitul e afumat „cu buruieni împuþite ameste-cate cu pãr smuls de la fiare“, iar pe bolnava carecrede cã înghiþise un ºarpe „au afumat-o iar, au otrã-vit-o cu buruieni“.

Arsenalul magic al vrãjitorului Sotropa se

43

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

Rezonanţe folclorice în povestirile lui V. VoiculescuProf. AAlleexxaannddrruu DDUUÞÞUU

Page 46: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

compune din „vergeluºa de alun în mânã, cosorul deargint înfipt în brâul verde, iar la sân sticluþa cu spi-riduº, pãstrat în apã, ca o pãpuºicã cât un dop deplutã, care, când se da la fund, când se urca la gât,dupã cum avea nevoie stãpânã-su“. Tot o „vergelu-ºã mlãdioasã“ foloseºte, printre altele, moºneaguldin IIuubbiirree mmaaggiiccãã ca sã alunge puricii, iar Savila „aºiº-deri cãutãtorilor de fântâni ºi comori, cu varga magi-cã în mâini, dibuise în ascunziºul apelor trupul pier-dut al înecatului“.

Alteori obiectul cu virtuþi magice este„mâna de mort“ pe care hoþii de cai o purtau tot-deauna la ei pentru a adormi veghile. Uneori, aceeaºimaterie - fierul - are calitãþi magice (cuþitul descân-tãtorului din IIuubbiirree mmaaggiiccãã) sau trebuie îndepãrtat casã nu primejduiascã vraja (UUllttiimmuull BBeerreevvooii).

Cosorul lui Sotropa e de argint, iar pentrueficienþa descântecului plata se face numai cu banide argint.

O parte din „uneltele“ vracilor sunt aºezatesub semnul unei sacralitãþi divine: prescura (LLaaccuullrrããuu) sau se apeleazã la semne din religia ortodoxã:crucea. Fapt explicabil cãci „spre deosebire de bise-rica catolicã cea care, în occident, a înscenat mii ºimii de procese ºi a ars pe rug mulþime de oameni îndecursul veacurilor pentru magie ºi vrãjitorie, bise-rica ortodoxã, în Rãsãrit, a cãutat sã anexeze ºi des-

cântecele între mijloacele de a influenþa masele"Ba, mai mult decât atât, atitudinea Savilei ºocheazã,cãci ea aproape porunceºte preotului de al cãruisprijin are nevoie - descântecul ºi ruga împletindu-sefiresc: „Pãrinte, stai aici sã citeºti“.

Medicul Voiculescu ne oferã ºi varianta carese apropie de ºtiinþã. Un personaj din IIuubbiirree mmaaggiiccããexplicã: „Vrajã? E destul ca print-o practicã oareca-re - ºi aici e farmecul - pe lungimea de undã a vibra-þiei tale vitale sã se adapteze unda unei alte voinþe,rea sau binefãcãtoare, pentru ca vraja sã se înscãu-neze. Ce e la urma urmei, sugestia? Hipnotismul? Oluptã între vibraþiile a douã voinþe adverse".

Povestirile lui Vasile Voiculescu, foartebogate în „fenomene“ ºi nuanþe, nu pot fi închiseîntr-o simplã formulã, nici mãcar atunci când le ana-lizãm sub aspectul rezonanþelor folclorice înglobateîn ele. Deºi unitare prin tonalitate, ele oferã, subacest aspect, numeroase soluþii artistice privindstructura ºi modul de valorificare a tezaurului crea-þiei populare.

Citatul folcloric lipseºte, dar plasma spiri-tualitãþii populare ºi mai ales transfigurarea unormotive ale ei oferã o bogãþie nesfârºitã de sensuri.Aceasta ºi pentru cã Voiculescu un cunoscãtor pro-fund al vieþii ºi filozofiei populare, este dublat înpovestiri de un artist inegalabil.

44

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Revista FEREASTRAPublicaþie editatã de:

Asociaþia Culturalã "Agatha Grigorescu Bacovia"(Mizil, str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. 13 A)

Înscrisã în Registrul Asociaþiilor ºi Fundaþiilor al judecãtoriei Mizil (dosarul nr. 1848/259/2008)

Cod fiscal: 23032460Cont IBAN: RO60RZBR0000060010080523

deschis la "Raiffeizen BANK" - Filiala Mizil

Telefoane: 0244251144; 0728989264E-mail: [email protected]

REDACÞIA: Emil Prrooºccan - director, Luccian Mãnãi-lesccu - redactor ºef, Valerria Manta-TTãiccuþu - senioreditor, Emil Nicculesccu - redactor.

La acest numãr au mai colaborat: AAnnddrreeeeaa AApprroo-dduu, DDaann BBrruuddaaººccuu, IIoonn DDiivviizzaa, RRuuxxaannddrraa DDrraaggoommiirr, AAllee-xxaannddrruu DDuuþþuu, AAnnccaa EElliisseeii, AAiiddaa HHaanncceerr, GGeeoorrggee LLiixxaannddrruu,SSoorriinn MMaatteeii, Coonnssttaannttiinn MMuunntteeaannuu, GGeeoorrggee NNiimmiinnggeeaannuu,NNiiccoollaaee PPooggoonnaarruu, AAnnccaa SSccaarrllaatt, SSiillvviiaa SSooffiinneettii, PPaassssiioonnaa-rriiaa SSttooiicceessccuu, MMiirrcceeaa TTããnnaassee, AArrddeelleeaannuu ªªtteeffaann, KKoossttaaVViiaannuu, NNiiccoollaaee ZZããrrnneessccuu, ºi mmeemmbbrrii AAssoocciiaaþþiieeii CCuullttuurraallee""MMiilleenniiuull 33"" - Roºiorii de Vede

Abonamente se pot face la sediul redac-þiei, prin mandat poºtal sau expediind prin e-mmailfoaia de virament cu suma respectivã, plãtitã încontul asociaþiei. Abonamentele se expediazã prinpoºtã de cãtre redacþie.

Preþul abonamentelor: 1 lunã - 3 lei; 3luni - 10 lei; 6 luni - 20 lei; 12 luni - 40 lei.

Preþul acestui numãr este de 4 lei

II..SS..SS..NN.. 11558844 - 22226666

Pooºta rredaccþiieiiFlorin T. - Cluj: Nu ne intereseazã rezonanþanumelor ci valoarea textelor. E adevãrat cã une-ori facem concesi, dar asta numai în cazul tiner-ilor, atunci când întrezãrim ºansa unei evoluþii ºiafirmãri ulterioare.

Adrian Marin - Eforie: Versurile sunt prãfuite ºiîntunecate, fãrã legãturã cu fiinþa dumneavoastrãde (bãnuim) liceean îndrãgostit (ºi) de poezie:"Clipele sunt un ºir lung de morminte / Vãruitede lacrimile lunii / Cranii, doar cranii mã sprijinã/ doar scheletul nebuniei mã mai viseazã"(Nocturnã). Nu s-ar spune, totuºi, cã nu existão anumitã forþã a imaginilor, o disponibilitateimagisticã ce poate duce spre lirismul autentic,netrucat. Aºteptãm (ºi) altceva.

Crrooniicaarr

Page 47: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

VVaassiillee LLAARRCCOO

Bitul rroomân

Trãieºte greu, de azi pe mâine,Ce sã mai spun, e inutil,Nu are bani decât de pâine...ªi pentru telefon mobil.

SSooþul

κi zice soþul ofensat,Plecând ºi pus la patru ace:Covorul n-am de ce sã-l bat,Cã stã la locul lui ºi tace!

Taina pãmântului

În a pãmântului splendoareO laturãþi puþin umbritã:Ne dã o viaþã de mâncareCa, în final, sã ne înghitã!

Prretenþie

Privind spre cãrþi o cititoareZicea, fãcând pe supãrata:„La preþul lor atât de mareSã mi le dea citite gata!“

Evooluþie ºi trranziþie

S-a dat maimuþa jos din pom,Croindu-ºi viitorul drumªi a ajuns prin muncã, om…Dar unde sã munceascã-acum?

Pensiile

S-au mãrit? E treabã bunã,Zice-o babã fãrã vlagã,Cu ce iau eu într-o lunãPot trãi ºi-o zi întreagã!

Marrtie

E luna când s-agitã norii,S-adunã ciutele în cete,Vin rândunelele, cocoriiªi berzele în sat. La fete.

Viaþa la bloocc

E-o liniºte de-nmormântareLa blocul strãjuit de teiAtunci când nu se bat covoareªi nici vecinii între ei.

NNiiccoollaaee TTOOPPOORR

Vampirrii din Drraccula ParrkCã parcul nu-i în Sighiºoara,Ci, mai degrabã,-n toatã þara,O demonstreazã, evident,Vampirii ce-s în Parlament.

Boomba zilei ccu Adrriana B.A scãpar sãraca-n goanãDe la soþul ei, Prigoanã…Lumea e nedumeritã:Cât va sta… neprigonitã.

Bãsesccu ºi-aa tãiat ºuviþaVântul, când bãtea-n rafale,Sta ºuviþa-i sã se scoale…Dar, de-acum, nici vijeliaNu-i va mai scula chelia.

SSooþiei mele, ccam durrdulie

Dupã-atâþia ani de zile,Tot cu drag privesc la ea...Chiar de are-atâtea kile,Ea e slãbiciunea mea.

GGhheeoorrgghhee SSUUCCIIUU

Femeile

Burlac fiind chiar fãr' sã vreauUrgent mai toate mã lãsau.Cãsãtorit ºi în etateÎncet, încet mã lasã toate!

Avooccatul apãrrãrrii

Mi-a spus-o franc de la-nceput,Sã nu existe îndoialã,Cã unde-i lege nu-i tocmealãªi-am dat… atât cât mi-a cerut.

Anunþ matrrimoonial

Se cautã bãrbat cu stare,La fatã bunã, rar greºeºte,Pãcat? Doar unul, din nãscare...E negru ºi-ncã nu vorbeºte.

Parroolistul

Beþia dragostei el i-a promis,Atunci când de soþie a cerut-o,ªi n-a fãcut de-atunci vreun

compromis,Cã tot într-o beþie a þinut-o!

EEEEppppiiiiggggrrrraaaammmmiiiișșșșttttiiii rrrroooommmmâââânnnniiii ccccoooonnnntttteeeemmmmppppoooorrrraaaannnniiii

Page 48: Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu ... · // ªi povestesc irozii cã l-au vãzut trecând / Prin luncile albastre ce mãrginesc târziul, / Cãlãtorind

Mi-aam împlântat lopata tãioasã în odaie.Afarã bãtea vântul. Afarã era ploaie.

ªi mi-aam sãpat odaia departe subt pãmânt.Afarã bãtea ploaia. Afarã era vânt.

Am aruncat pãmântul din groapã, pe fereastrã,

Pãmântul era negru: perdeaua lui albastrã.

S-aa ridicat la geamuri, pãmântul pânã sus.Cât lumea era piscul. În pisc plângea Isus.

(Tudor Arghhezii - „Între douã nopþi)